Sunteți pe pagina 1din 9

CAPITOLUL I

INDIVIDUALIZAREA PEDEPSELOR
Sectiunea I
ASPECTE GENERALE
1.- Notiunea si cadrul
A.- Notiunea
Operatiunea prin care pedeapsa este adaptata nevoilor de aparare sociala, n rapor
t cu gravitatea abstracta sau concreta a infractiunii ct si cu periculozitatea in
fractorului, pentru a asigura ndeplinirea functiilor si scopurilor acesteia, poar
ta denumirea de individualizare a pedepsei.
B.- Cadrul
Institutia individualizarii pedepsei i este consacrat cap. V intitulat Individuali
zarea pedepselor din titlul III al partii generale a Codului penal (art. 72-89).
Dispozitiile privind individualizarea pedepselor deopotriva aplicabile si celorl
alte sanctiuni de drept penal: masuri educative si masuri de siguranta, att n faza
de aplicare ct si n faza de executare a acestora afara de cazul cnd prevederi spec
iale n legatura cu acestea deroga de la cadrul comun.
2.- Forme si modalitati de individualizare
n doctrina penala se face distinctie ntre individualizarea ce se realizeaza n faza
de elaborare a legii si stabilire a pedepselor, n faza de aplicare a pedepsei si
cea n faza de executare a pedepsei. Corespunzator acestor faze sunt cunoscute tre
i forme de individualizare: legala, judiciara sau judecatoreasca si administrativ
a.
A.- Individualizarea legala a pedepselor se realizeaza de catre legiuitor n faza
de elaborare a legii si constituie totodata o materializare a principiilor legal
itatii si individualizarii pedepselor. Individualizarea facuta de legiuitor se m
aterializeaza n:
a.- stabilirea cadrului general al pedepselor, a naturii si limitelor generale a
le fiecarei pedepse n concordanta cu principiile stabilirii sanctiunilor penale;
b.- stabilirea pedepsei pentru fiecare infractiune n functie de gradul de pericol
social generic al acesteia, determinat la rndul sau de importanta valorii social
e ocrotite, de vatamarea la care este supusa aceasta valoare, de periculozitatea
generic evaluata a faptuitorului etc.;
c.- stabilirea cadrului si a mijloacelor legale n care se vor realiza celelalte f
orme de individualizare, judiciara si administrativa, prin prevederea efectelor
ce le au starile si circumstante de atenuare sau de agravare asupra limitelor sp
eciale ale pedepsei.
B.- Individualizarea judiciara sau judecatoreasca a pedepsei o realizeaza instan
ta de judecata si se materializeaza prin aplicarea pedepsei concrete infractorul
ui pentru fapta comisa, n functie de gradul concret de pericol social al faptei,
de periculozitatea infractorului, de mprejurarile concrete atenuante ori agravant
e n care s-a savrsit infractiunea sau care caracterizeaza persoana infractorului.
Individualizarea judiciara a pedepsei se nscrie n coordonatele individualizarii le
gale. Spre deosebire de individualizarea legala care realizeaza numai prevenirea
generala individualizarea judiciara realizeaza att prevenirea generala ct si prev
enirea speciala prin constrngerea si reeducarea pe care pedeapsa concreta o are a
supra infractorului.
C.- Individualizarea administrativa.
Este denumita astfel dupa organele administrative care o realizeaza n faza de exe
cutare a pedepsei nchisorii. Individualizarea administrativa nu se rezuma doar la
regimul de executare ci priveste si durata efectiva a pedepsei care poate fi mo
dificata la propunerea organelor administrative prin acordarea gratierii ori a l
iberarii conditionate.
Cadrul de reglementare a individualizarii administrative a pedepsei este prevazu
ta n Legea 23/1969 privind executarea pedepselor, modificata prin Legea nr.8/1973
.
SISTEMUL PEDEPSELOR
NOTIUNEA SI SISTEMUL PEDEPSELOR.
Prin sistemul pedepselor se ntelege cadrul general al pedepselor,adica eumerarea
categoriilor de pedepse,a felurilor si limitelor generale ale acestora:
Pedepse principale
Pedepse complementare
Pedeapsa accesorie
Pedepsele principale sunt:
-detentiunea pe viata
-nchisoarea de la 15 zile la 30 ani
-amenda de la 100.000 la 50.000.000 lei
Pedepsele complementare sunt;
-interzicerea unor drepturi de la 1 la 10 ani
-degradarea militara.
n ceea ce priveste pedeapsa accesorie aceasta consta n interzicerea unor drepturi
anume prevazute de lege,pe durata executarii pedepselor cu nchisoarea si a detent
iunii pe viata.
PEDEPSE PRINCIPALE
DETENTIUNEA PE VIATA
Legislatia penala n vigoare considera pedeapsa detentiunii pe ca o pedeapsa deten
tiunii pe viata ca o pedeapsa principala,iar n ceea ce priveste regimul aplicarii
si executarii acestei pedepse el este reglemntat n sectiunea I din Titlul III al
Partii generale a Codului penal.
Pedeapsa detentiunii pe viata nu poate fi aplicata monorilor.Pedeapsa detentiu
nii pe viata nu se aplica aceluia care,la pronuntarea hotarrii de condamnare a mp
linit vrsta de 60 ani.
n asemenea situatii,n locul pedepsei detentiunii pe viata se va aplica pedeapsa nch
isorii pe timp de 25 ani si pedeapsa complimentara a interzicerii unor drepturi
pe durata maxima.
n cazul n care cel condamnat la pedeapsa detentiunii pe viata a mplinit 60 ani n ti
mpul executarii pedepsei,detentiunea pe viata se nlocuieste cu nchisoarea pe timp
de 25 ani.Legiuitorul a prevazut posibilitatea liberarii conditionate dupa efect
uarea efectiva a unui nr. de 20 ani de detentiune.Pentru persoana care a benefic
iat de liberare conditionata pedeapsa se va considera executata daca nu va savrsi
din nou o unfractiune,n intervalul de timp de 10 ani de la liberare.
Revocarea va fi obligatorie n cazul cnd fapta savrsita este o in fractiune contra
statului.ori o infractiune de omor sau o infractiune contra pacii si omenirii,o
ri o infractiune prin care s-au produs consecinte deosebit de grave.
Potrivit art.552C.pen.,pedeapsa detentiunii pe viata poate fi nlocuita cu pedeap
sa nchisorii,perioada de detentie executata considerndu-se ca parte executata din
pedeapsa nchisorii.
NCHISOAREA
Este sanctiunea penala prin care se realizeaza att functia de constngere,ct si cea
de reeducare a celor condamnati.
Pedeapsa nchisorii este adaptabila,remisibila si n parte reparabila.Pedeapsa nchiso
rii definitiv pronuntata nu poate fi transformata ntr-o alta pedeapsa dect ca rezu
ltat al folosirii unei cai de atac extraordinare sau pe cale de gratiere,adica p
rin comutarea ei n amenda.
Pedeapsa cu nchisoarea poate sa nlocuiasca pedeapsa cu detentiunea pe viata si ped
eapsa amenzii cnd cel condamnat se sustrage cu rea credinta de la executarea aces
tei pedepse.La aplicare pedepsei cu nchisoarea ,mai ales cnd este n alternanta cu c
elelalte pedepse principale ,se are n vedere:pericolul social concret al faptei s
i periculozitatea faptuitorului.
AMENDA
Este o pedeapsa pecuniara ce se aplica de catre instanta de judecata n cazurile
si limitele prevazute de lege.Ea consta n plata n contul statului a unei sume de b
ani determinata prin hotarre judecatoreasca.n caz de neplata cu rea- credinta de c
atre condamnat,aceasta pedeapsa poate fi nlocuita cu pedeapsa nchisorii.
La stabilirea si aplicarea pedepsei cu amenda,instanta trebuie sa tina seama att
de pericolul social al faptei,de mprejurarile n care a fost savrsita,de situatia pe
rsonala a faptuitorului, precum si de posibilitatile materiale ale acestuia
Pedeapsa amenzii se executa prin plata acesteia de catre cel condamnat,n termen d
e 3 luni de la ramnerea definitiva a hotarrii de condamnare
n situatia n care cel condamnat se afla n imposibilitatea de a achita integral amen
da n termen de 3 luni,la cerea acestuia,instanta poate dispune esalonarea platii n
rate lunare,pe cel mult 2 ani.
Daca cel condamnat se sustrage cu rea-credinta de la executarea pedepsei cu amen
da,instanta poate nlocui aceasta pedeapsa cu pedeapsa nchisorii.
PEDEPSE COMPLEMENTARE
Aceste pedepse restricive de drepturi constau ntr-o interzicere temporara(n cazul
pedepsei interzicerii unor drepturi)sau definitiva(n cazul degradarii militare)a
exercitiului unor drepturi ale condamnatului,ca un supliment sau adaos la pedeap
sa detentiunii pe viata sau a pedepsei nchisorii.
A.nterzicerea unor drepturi de la 1 la 10 ani,pentru cel condamnat.
a. dreptul de a alege si de a fi ales n autoritatile publice sau functii elective
publice.
b. dreptul de a ocupa o functie implicnd exercitiul autoritatii de stat
c. dreptul de a ocupa o functie sau de a exercita o profesie de natura aceleia d
e care s-a folosit condamnatul pt. savrsirea infractiunii
d. interzicerea drepturilor parintesti
e. intrerzicerea dreptului de a fi tutore sau curator
Pedeapsa interzicerii unor drepturi se executa dupa ce a fost executata pedeapsa
principala pe lnga care a fost aplicata.
B.Degradarea militara
Are o aplicatie mai restrnsa n raport cu persoana infractorului,legea limitnd n mod
firesc aplicarea acestei pedepse numai la militari si rezervisti.
Este o pedeapsa privativa de drepturi si acest caracter rezulta din obiactul asu
pra caruia poarta constrngerea juridica,si anume dreptul condamnatului la grad si
de a purta uniforma
Degradarea militara consta n pierderea definitiva a acesto drepturi si nu ntr
-o suspendare.Se aplica n mod obligatoriu condamnatilor militari si rezervisti,da
ca pedeapsa principala stabilita este nchisoarea maimare de 10 ani sau detentiune
a pe viata.
PEDEPSE ACCESORII
Aceste pedepse sunt privative de drepturi si nsotesc n mod necesar pedeapsa pri
ncipala a detentiunii pe viata si pedeapsa nchisorii,ca un accesoriu al acesteia
Pedepsele accesorii decurg de plin drept din aplicarea celor doua pedepse pr
incipale,fara a fi neboie ca instanta sa le pronunte.
Momentul ncetarii executarii pedepsei accesorii coincide cu momentul terminari
i executarii pedepsei principale,cu cel al gratierii totale sau a restului de pe
deapsa sau al mplinirii termenului de prescriptie a executarii pedepsei privative
de libertate
Sectiunea a II-a
CRITERIILE GENERALE DE INDIVIDUALIZARE
JURIDICA A PEDEPSELOR
1.- Notiune.
Adaptarea pedepsei concrete realizata de instanta judecatoreasca are loc cu resp
ectarea criteriilor de individualizare legala, ntre limitele speciale de pedeapsa
prevazute de lege pentru infractiunea comisa, limite a caror depasire este posi
bila n functie de starile si circumstantele de agravare sau de atenuare si al car
or efect este prevazut de lege.
n stabilirea si aplicarea pedepsei instanta de judecata se conduce dupa criteriil
e generale si obligatorii prevazute n art. 72 Cod penal. Astfel instanta va tine
seama de:
a.- Dispozitiile partii generale a Codului penal incidente n cauza dedusa judecar
ii, dispozitii ce pot privi de ex.: aplicarea n spatiu si n timp a legii penale; f
orma consumata ori de tentativa n care s-a realizat infractiunea; conditiile rasp
underii penale etc.
b.- Limitele de pedeapsa fixate n partea speciala care reprezinta de regula cadru
l n care se va stabili pedeapsa pentru infractiunea comisa.
c.- Gradul de pericol social al faptei savrsite reiesit din modul si mijloacele d
e savrsire a faptei; n functie de importanta valorii sociale vatamate si de urmari
le produse sau care s-ar fi putut produce s.a.
d.- Persoana infractorului. Adaptarea pedepsei pentru a asigura constrngerea si r
eeducarea infractorului se realizeaza n functie de personalitatea acestuia. Aceas
ta presupune ca instanta de judecata are n vedere dezvoltarea psiho-fizica a infr
actorului, pregatirea profesionala, conditiile de viata, atitudinea n societate, n
familie, la locul de munca etc.
e.- mprejurarile care atenueaza sau agraveaza raspunderea penala. Aceste mprejurar
i la care se refera legiuitorul prin dispozitiile art. 72 Cod penal, sunt acele
stari, situatii, mprejurari, date ale realitatii ce nu sunt cuprinse n continutul
agravant al infractiunii si care prin legatura lor accidentala cu fapta savrsita
ori cu faptuitorul influenteaza gradul de pericol social al faptei sau de pericu
lozitate al infractorului si determina o atenuare ori agravare a pedepsei concre
te.
2.- Stari si circumstante n cadrul individualizarii pedepsei
n cadrul individualizarii judiciare, un rol important l au starile, situatiile ant
erioare, concomitente sau subsecvente comiterii infractiunii si care reliefeaza
un grad mai ridicat ori mai scazut de pericol social al faptei ori de periculozi
tate a infractorului.
Aceste stari, situatii sau mprejurari, sunt denumite cauze, care agraveaza sau at
enueaza raspunderea penala si pentru o buna cunoastere sunt clasificate dupa dif
erite criterii:
1.- n functie de efectul pe care l produc asupra pedepsei se disting:
a.- cauze de agravare
b.- cauze de atenuare
2.- n cadrul cauzelor de agravare ori de atenuare a pedepsei se face distinctie nt
re stari si circumstante.
a.- Starile sunt anumite entitati, fapte, situatii, cu semnificatie n ce priveste
gradul de pericol social al faptei si de periculozitate a faptuitorului, care s
unt reglementate n partea generala a Codului penal ca institutii distincte cu efe
ctele lor de atenuare ori de agravare a pedepsei.
Sunt considerate stari de agravare: starea de recidiva, infractiunea continuata,
concursul de infractiuni, iar stari de atenuare tentativa si minoritatea faptui
torului.
b.- Circumstantele sunt situatii, nsusiri, calitati, alte date ale realitatii cu
privire la fapta catre ambianta ei, ori de la faptuitor catre biografia acestuia
.
mpartirea n stari si circumstante a cauzelor de agravare si de atenuare a pedepsei
este importanta sub raportul efectelor ce le produc asupra pedepsei n cazul unui
concurs de stari si a unui concurs de circumstante.
Starile de agravare ori de atenuare si produs efecte fiecare n parte asupra pedeps
ei, actionnd succesiv, iar concursul de circumstante nu are acelasi efect, provocn
d doar o singura atenuare ori agravare, oricte ar fi astfel de circumstante.
3.- Dupa ntinderea efectelor se disting:
a.- cauze generale; b) cauze speciale
a.- Cauzele generale au influenta pentru toate infractiunile si sunt prevazute n
partea generala a Codului penal. Sunt considerate cauze generale att starile, ct s
i circumstantele prevazute n partea generala a Codului penal (atenuante art. 73 C
od penal si agravante art. 75 Cod penal).
b.- Cauze speciale sunt determinate astfel pentru ca au influenta numai cu privi
re la o anumita infractiune si sunt prevazute n partea speciala a Codului penal.
Sunt considerate cauze speciale de agravare, spre ex.: numarul victimelor, calit
atea victimei, calitatea infractorului de: functionar, militar s.a.; iar cauze s
peciale de atenuare : nlesnirea arestarii participantilor la infractiuni; retrage
rea marturiei mincinoase, cu ndeplinirea conditiilor prevazute de lege etc.
Dupa modul de stabilire a circumstantelor si dupa efectul pe care l au asupra ped
epsei ce urmeaza sa fie stabilita de instanta, se disting:
a.- circumstante legale;
b.- circumstante judiciare.
a.- Circumstante legale sunt cele aratate de legiuitor si al caror caracter univ
oc, agravant ori atenuant este obligator pentru instanta judecatoreasca ori de ct
e ori astfel de circumstante apar n realitate.
Sunt astfel circumstante legale atenuante cele prevazute n art. 73 Cod penal si c
ircumstante agravante legale cele prevazute n art. 75 Cod penal.
b.- Circumstante judiciare sunt acele mprejurari caracterizate ca atenuante ori a
gravante de instanta judecatoreasca care apreciaza semnificatia juridico-penala
a acestora n contact cu fapta savrsita si cu faptuitorul.
5.- Dupa criteriul legaturii cu fapta ori cu faptuitorul circumstantele se mpart n:
-circumstante reale
-circumstante personale
a.- Circumstantele reale sunt legate de fapta si influenteaza gradul de pericol
al acesteia.
b.- Circumstantele personale sunt legate de persoana infractorului si l caracteri
zeaza sub raportul periculozitatii.
6.- Dupa cum mprejurarile erau cunoscute ori necunoscute infractorului se disting
:
a.- circumstante cunoscute infractorului
b.- circumstante necunoscute infractorului
Potrivit art. 51 alin.2 Cod penal nu constituie circumstanta agravanta mprejurare
a pe care infractorul nu a cunoscut-o n momentul savrsirii infractiunii, iar potri
vit dispozitiilor art. 28 alin.2 Cod penal, circumstantele reale se rasfrng asupr
a participantilor numai n masura n care acestia le-au cunoscut sau le-au savrsit.
7.- n literatura juridica se mai clasifica circumstantele dupa starea lor n timp f
ata de momentul savrsirii infractiunii si pot fi : anterioare, concomitente si su
bsecvente infractiunii.
3.- Circumstantele atenuante
A.- Notiune
Sub denumirea de circumstante atenuante sunt desemnate starile, situatiile, mprej
urarile, calitatile, ntmplarile ori alte date ale realitatii anterioare, concomite
nte sau subsecvente savrsirii unei infractiuni, ce au legatura cu fapta infractio
nala ori cu faptuitorul si care releva un pericol social mai scazut al faptei, o
ri o periculozitate mai redusa a infractorului.
B.- Cadru
Redactarea distincta a circumstantelor care constituie circumstante atenuante (a
rt. 73 Cod penal) si a celor care pot constitui (art. 74 Cod penal) circumstante
atenuante, reflecta deosebirea pe care nsusi legiuitorul o face ntre acestea; cel
e prevazute la art. 73 Cod penal fiind circumstante legale, iar cele prevazute l
a art. 74 Cod penal circumstante judiciare.
I.- Circumstante atenuante legale.
Prin dispozitiile art. 73 Cod penal au fost prevazute trei circumstante atenuant
e legale:
1.- depasirea limitelor legitimei apararii
2.- depasirea limitelor starii de necesitate
3.- provocarea
a.- Depasirea limitelor, legitimei aparari (art. 73 lit. a partea I-a). Aceasta
circumstanta atenuanta legala cunoscuta n doctrina penala ca exces scuzabil se deos
ebeste de excesul justificat asimilat legitimei aparari prevazut la art. 44 alin
.3 Cod penal si care priveste depasirea limitelor unei aparari proportionale cu
gravitatea pericolului si cu mprejurarile n care s-a produs atacul datorat tulbura
rii sau temerii n care s-a aflat cel ce face apararea.
Pentru existenta circumstantei atenuante se cer ndeplinite conditiile ca faptuito
rul sa se fi aflat la nceput, n legitima aparare, sa fie depasit limitele unei apa
rari legitime, iar aceasta depasire sa nu se ntemeieze pe tulburare sau temerea a
cestuia. Depasirea limitelor legitimei aparari este o circumstanta personala car
e nu se rasfrnge asupra participantilor.
b.- Depasirea limitelor starii de necesitate (art. 73 lit.a partea a II-a). Co
nditiile de existenta a acestei circumstante legale se desprind din dispozitiile
art. 45 alin.3 Cod penal si presupun ca faptuitorul, n momentul savrsirii faptei,
necesare pentru a salva de la un pericol iminent una din valorile sociale arata
te n art. 45 alin.2 Cod penal, si-a dat seama ca pricinuieste urmari vadit mai gr
ave dect acela care s-ar fi produs daca pericolul nu era nlaturat. n literatura jur
idica se subliniaza necesitatea verificarii conditiilor de existenta a circumstan
telor atenuante, a disproportiei vadite ntre urmarile produse si care s-ar fi put
ut produce daca pericolul nu era nlaturat, n functie de care se stabileste si masu
ra n care pedeapsa urmeaza a fi redusa.
Depasirea limitelor starii de necesitate este o circumstanta personala.
c.- Provocarea. Potrivit dispozitiilor art. 73 lit. b Cod penal circumstanta atenu
anta a provocarii exista cnd infractiunea s-a savrsit sub stapnirea unei puternice
tulburari sau emotii, determinata de o provocare din partea persoanei vatamate,
produsa prin violenta, printr-o atingere grava a demnitatii persoanei sau prin a
ctiune ilicita grava. Conditiile de existenta ale persoanei privesc:
1.- Existenta unei anumite activitati de provocare din partea persoanei vatamate
. Asemenea acte de provocare pot fi realizate prin violenta fizica ori violenta
psihica; printr-o atingere grava a demnitatii persoanei ce se poate realiza prin
insulta; prin alte actiuni ilicite grave ca de exemplu, surprinderea victimei n
flagrant delict de adulter.
2.- Actul provocator al victimei sa determine o puternica tulburare sau emotie i
nfractorului o surescitare nervoasa care i rapeste acestuia posibilitatea de cont
rol asupra actiunilor sale.
3.- Sub stapnirea puternicei tulburari sau emotii infractorul sa fi savrsit infrac
tiunea.
Starea de surescitare, de ncordare nervoasa sa existe n momentul savrsirii infracti
unii, chiar daca actul provocator a fost comis mai nainte de catre persoana vatam
ata.
4.- Infractiunea sa se ndrepte mpotriva provocatorului. Daca din eroare infractoru
l riposteaza mpotriva altei persoanei pe care o confunda cu provocatorul, va exis
ta de asemenea scuza provocarii. ndeplinirea cumulativa a conditiilor provocarii,
obliga instanta de judecata sa retina circumstanta si sa-I dea efectul cuvenit.
II.- Circumstantele atenuante judiciare. Prin dispozitiile art. 74 Cod penal pre
vad ce mprejurari pot constitui circumstante atenuante, sunt enumerate exemplific
ative circumstantele atenuante judiciare.
1.- Conduita buna a infractorului nainte de savrsirea faptei (art. 74 lit. a Cod p
enal). Aceasta circumstanta priveste deci atitudinea si comportarea corecta a in
fractorului n familie, societate, la locul de munca, nainte de savrsirea infractiun
ii. O astfel de circumstanta atenuanta nu are relevanta n prezenta cauzelor de ag
ravare si care ar reliefa un grad de pericol ridicat al faptei prin urmarile ei
ori de periculozitate sporita a infractorului prin modul si mijloacele folosite n
savrsirea infractiunii.
2.- Staruinta depusa de infractor pentru a nlatura rezultatul infractiunii sau a
repara paguba pricinuita (art. 74 alin.1 lit. b Cod penal).
Conduita infractorului dupa comiterea faptei prin care si manifesta cainta activa
pentru fapta comisa, cainta materializata prin repararea pagubei pricinuite, nla
turarea urmarilor infractiunii si care reliefeaza o periculozitate mai scazuta a
acestuia reclama un tratament penal atenuat. n doctrina penala se apreciaza core
ct ca o astfel de circumstanta este de retinut si n cazul desistarii si mpiedicari
i producerii rezultatului daca pna n acest moment s-a realizat continutul unei alt
e infractiuni.
3.- Atitudinea infractorului dupa infractiuni rezultnd din prezentarea sa n fata a
utoritatii: comportarea sincera n cursul procesului, nlesnirea descoperirii ori ar
estarii participantilor (art. 74 alin.1 lit c Cod penal). Prin dispozitiile art.
74 alin.2 cod penal s-a prevazut ca mprejurarile enumerate, ce pot constitui cir
cumstante atenuante, din alineatul precedent, au caracter exemplificativ ceea ce
presupune ca instanta poate retine ca circumstanta atenuante si alte mprejurari
care atenueaza gradul de pericol social al faptei si de periculozitate a infract
orului. Pot fi socotite circumstante atenuante judiciare: starea de betie, accid
entala incompleta a faptuitorului, despre care n lege nu se mentioneaza nimic; st
area de betie voluntara completa (art. 49 alin.2 Cod penal) n care s-a aflat infr
actorul n comiterea infractiunii.
C.- Efectele circumstantelor atenuante.
Efectele circumstantelor atenuante sunt determinat prin dispozitia art. 76 Cod p
enal si sunt aceleasi indiferent daca sunt legale ori judecatoresti. Circumstant
ele atenuante constatate au ca efect atenuarea obligatorie a pedepsei; atenuare
ce poate consta ntr-o reducere, ori o schimbare a pedepselor prevazute de lege pe
ntru infractiunea comisa.
D.- Efectele circumstantelor atenuante asupra pedepselor principale. Potrivit di
spozitiilor art. 76 Cod penal, n cazul circumstantelor atenuante pedeapsa princip
ala se reduce ori se schimba. Reducerea ori schimbarea are loc n functie de pedea
psa prevazuta de lege pentru infractiunea savrsita raportata la minimul special a
l acesteia. Pedeapsa se reduce sub minimul special, ori poate fi nlocuita cu amen
da cnd minimul prevazut de lege pentru infractiunea comisa este ntre 3 luni si 1 a
n (art. 76 alin.1 lit. e partea I-a). Cnd se reduce pedeapsa nchisorii poate fi co
borta pna la minimul general (15 zile), iar cnd este nlocuita cu pedeapsa amenzii nu
poate fi mai mica de 300.000 lei.
Daca pedeapsa prevazuta de lege are minimul sub 3 luni nchisoare si sunt retinute
circumstantele atenuante, pedeapsa se nlocuieste cu amenda care nu poate fi mai
mica de 200.000 lei (art. 76 alin. 1 lit. e partea I-a).
Cnd pedeapsa prevazuta de lege este doar amenda si sunt retinute circumstante ate
nuante, aceasta se reduce sub minimul ei special pna la 150.000 lei daca minimul
special prevazut de lege este 350.000 lei sau mai mare, ori pna la minimul genera
l cnd minimul special este sub 350.000 lei (art. 76 alin.1 lit. f Cod penal).
Potrivit dispozitiilor art. 76 alin.2 Cod penal, n cazul infractiunii contra sigu
rantei statului, infractiunilor contra pacii si omenirii, al infractiunii de omo
r, al infractiunilor savrsite cu intentie, care au avut ca urmare moartea unei pe
rsoane, sau al infractiunilor prin care s-au produs consecinte deosebit de grave
, daca se constata ca exista circumstante atenuante, pedeapsa nchisorii poate fi
redusa cel mult pna la o treime din minimul special.
Constatarea si retinerea n favoarea infractorului a mai multor circumstante atenu
ante nu are ca efect o pluralitate de atenuari dar poate influenta masura pna la
care se poate reduce pedeapsa.
Pedeapsa cu detentiunea pe viata prevazuta de lege pentru infractiunea savrsita, n
prezenta circumstantelor atenuante, se nlocuieste cu nchisoarea ntre 10 si 25 ani
(art. 77 Cod penal).
2.- Efectele circumstantelor atenuante asupra pedepselor complimentare.
Circumstantele atenuante produc efecte si asupra pedepselor complimentare determ
innd nlaturarea aplicarii acestora ca n cazul interzicerii unor drepturi (art. 76 a
lin.3 Cod penal).
nlaturarea ori nlocuirea pedepselor complimentare ca efect al circumstantelor aten
uante se pune numai n legatura cu cazurile n care aplicarea acestora este obligato
rie, nu si n cazurile n care aplicarea este facultativa, cnd neaplicarea pedepselor
complementare se poate datora si altor cauze dect circumstantele atenuante.
4.- Circumstantele agravante
A.- Notiune
Circumstantele agravante constau n stari, situatii, mprejurari, calitati, alte dat
e ale realitatii, exterioare continutului infractiunii, anterioare, concomitente
sau subsecvente savrsirii infractiunii ce au legatura cu fapta infractionala ori
cu infractorul si care reflecta un grad de pericol social mai ridicat al faptei
ori o periculozitate mai mare a infractorului. Ca si circumstantele atenuante,
circumstante agravante au un caracter accidental.
B.- Cadru
Circumstantele agravante si efectele lor si gasesc reglementarea n dispozitiile ar
t. 75 si art. 77 Cod penal., Prin expresia urmatoarelor mprejurari constituie circ
umstante agravante folosita n art. 75 alin.1 si n dispozitiile prevazute la lit. a
f Cod penal, sunt desemnate limitativ circumstantele agravante legale, iar pri
n alin.2 al art. 75, care lasa instantei judecatoresti facultatea de a retine ca
circumstante agravante si alte mprejurari care imprima faptei un caracter grav,
sunt desemnate circumstantele agravante judiciare.
I.- Circumstantele agravante legale
Potrivit dispozitiilor art. 75 alin.1 Cod penal, constituie circumstante agravan
te urmatoarelor mprejurari:
a.- savrsirea faptei de trei sau mai multe persoane mpreuna (art. 75 alin.1 lit. a
Cod penal). Circumstanta agravanta este realizata indiferent daca toate trei pe
rsoanele sunt prezente ori nu la locul faptei, indiferent de contributia acestor
a la savrsirea infractiunii si indiferent daca toti raspund penal.
Aceasta circumstanta agravanta nu se aplica daca n continutul agravant al infract
iunii intra ca element circumstantial, savrsirea faptei de doua sau de mai multe
persoane mpreuna; mprejurarea care se valorifica o singura data ca element circums
tantial. Astfel de situatii ntlnim n cazul furtului calificat comis de doua sau mai
multe persoane (art. 209 alin.1 lit. a Cod penal) sau al violului calificat la
art. 197 alin.2 lit. b Cod penal).
Circumstanta agravanta a participarii mai multor persoane la savrsirea infractiun
ii este o circumstanta reala care se rasfrnge asupra participantilor n masura n car
e au cunoscut-o ori au prevazut-o, fiind necesara dovedirea cunoasterii ori prev
ederii de catre fiecare participant.
b.- Savrsirea infractiunii prin acte de cruzime sau prin metode ori mijloace care
prezinta pericol public (art. 75 alin.1 lit. b Cod penal). Au fost grupate n ace
easi dispozitie doua mprejurari distincte care constituie circumstante agravante.
1.- Savrsirea infractiunii prin cruzime care presupune o ferocitate din partea in
fractorului, o salbaticie n comiterea infractiunii, urmarind provocarea de suferi
nte mari victimei n cazul infractiunii de omor. Savrsirea infractiunii prin cruzim
i este prevazuta si ea ca element circumstantial al omorului deosebit de grav (a
rt. 176 alin.1 lit. a Cod penal) caz n care se va valorifica dect ca element circu
mstantial.
2.- Savrsirea faptei prin metode ori mijloace care prezinta pericol public.
Metodele ori mijloacele care prezinta pericol public sunt cele prin care se pune
n primejdie viata mai multor persoane; ori distrugerea bunurilor se realizeaza p
rin incendiere, prin provocarea de explozii etc.
mprejurarea prevazuta la art. 75 alin.1 lit. b Cod penal este o circumstanta agra
vanta reala si deci se va rasfrnge asupra participantilor numai n masura n care ace
stia au cunoscut-o sau au prevazut-o.
c.- Savrsirea infractiunii de catre un infractor major, daca aceasta a fost comis
a mpreuna cu un minor (art. 75 alin.1 lit. c Cod penal). Atragerea pe calea infra
ctionala a minorului reprezinta o mprejurare agravanta pentru major care s-a folo
sit de lipsa lui de experienta.
Pentru existenta acestei agravante nu are relevanta daca minorul raspunde ori nu
penal datorita lipsei vrstei cerute de lege (sub 14 ani) ori datorita lipsei dis
cernamntului (ntre 14 si 16 ani), ori datorita altor cauze care nlatura caracterul
penal al faptei, sau raspunderea penala.
d.- Savrsirea infractiunii din motive josnice (art. 75 alin. 1 lit. d Cod penal).
Aceasta circumstanta este personala si nu se rasfrnge asupra participantilor.
e.- Savrsirea infractiunii n stare de betie anume provocata n vederea comiterii fap
tei (art. 75 alin.1 lit. e Cod penal). Betia preordinata sau premeditata cum mai
este denumita n stiinta dreptului penal este o circumstanta agravanta care refle
cta o periculozitate mai mare a faptuitorului care se pregateste pentru savrsirea
infractiunii provocndu-si aceasta stare pentru a avea curaj n savrsirea faptei ori
pentru a o invoca n instanta ca mprejurare atenuanta.
Betia preordinata reprezinta o premeditare a savrsirii infractiunii. Cnd premedita
rea este retinuta ca element circumstantial al infractiunii calificate se va ret
ine doar aceasta si nu betia preordinata.
f.- Savrsirea infractiunii de catre o persoana care a profitat de situatia prilej
uita de o calamitate (art. 75 alin.1 lit. f Cod penal).
Periculozitatea infractorului este mai mare atunci cnd el savrseste infractiunea p
rofitnd de starea de tulburare produsa de o calamitate, cnd oamenii se afla n sufer
inta, sunt preocupati de salvarea vietii lor si mai putin de paza bunurilor.
II.- Circumstante agravante judiciare
Sunt considerate, n doctrina penala, ca fiind circumstante judiciare: mprejurarea
ca infractorul se gasea n stare de betie n momentul savrsirii infractiunii de purta
re abuziva; ori acela care n timpul efectuarii serviciului de paza, sustrage bunu
ri ori comite o tlharie.
C.- Efectele circumstantelor agravante.
Prin dispozitia art. 78 alin.1 Cod penal s-a consacrat principiul agravarii fac
ultative a pedepsei n cazul constatarii circumstantelor agravante att legale ct si
judecatoresti.
n speranta circumstantelor agravante se aplica o pedeapsa catre maximul special,
iar daca aceasta este nendestulator, n cazul pedepsei nchisorii se poate aplica un
sport de pna la 5 ani, care nu poate depasi o treime din acest maxim, iar n cazul
amenzii se poate aplica un sport de cel mult jumatate din maximul special.
5.- Starile de atenuare a pedepselor.
Notiune si cadru
Starile de atenuare, sunt anumite entitati, fapte, situatii cu semnificatie n ce
priveste gradul de pericol social al faptei si de periculozitate al faptei si de
periculozitate al infractorului, prevazute n partea generala a Codului penal si
ale caror efecte atenuante sunt prevazute delege. Sunt considerate stari de aten
uare: tentativa si minoritatea infractorului.
a.- Tentativa
Prin dispozitiile art. 21 Cod penal s-a adoptat sistemul diversificarii pedepsei n
raport cu infractiunea fapt consumat. Astfel tentativa se pedepseste cu o pedea
psa cuprinsa ntre jumatatea minimului special si jumatatea maximului special prev
azut de lege pentru infractiunea consumata fara ca minimul special sa fie mai mi
c dect minimul general al speciei de pedeapsa respective (15 zile sau 100.000 lei
).
n cazul n care pedeapsa prevazuta de lege pentru infractiunea fapt consumat este d
etentiunea pe viata, tentativa la acea infractiune se pedepseste cu nchisoare de
la 10 la 25 ani (art. 21 alin.2 Cod penal).
Cum pedeapsa detentiunii pe viata este de regula prevazuta alternativ cu nchisoar
ea de la 15 la 25 ani, solutia anterioara este valabila n cazul n care instanta s-
a oprit, a ales pedeapsa detentiunii pe viata.
b.- Minoritatea infractorului
Fata de infractorii minori se iau masuri educative (art. 100 Cod penal). Cum se
prevede n art. 100 fata de minorul care raspunde penal se poate lua o masuri edu
cativa ori I se poate aplica o pedeapsa. Pedeapsa se aplica numai daca se apreci
aza ca luarea unei masuri educative nu este suficienta pentru ndreptarea minorulu
i. Cnd instanta a optat pentru aplicarea unei pedepse, aceasta va avea limitele c
uprinse ntre jumatatea minimului special si jumatatea minimului special si jumata
tea maximului special prevazute de lege pentru infractiunea fapt consumat savrsit
a de un major.
n urma reducerii, n nici un caz minimul pedepsei, nu va depasi 5 ani (art. 109 ali
n.1 Cod penal); dar nu va putea fi nici mai mic dect minimul necesar.
6.- Starile de agravare a pedepselor
Starile de agravare a pedepselor sunt anumite entitati, situatii, fapte cu semni
ficatie n ce priveste gradul de pericol social al faptei si de periculozitate a f
aptuitorului, al caror efect agravant este prevazut de lege.
Sunt considerate stari de agravare n Codul penal romn concursul de infractiuni; re
cidiva, infractiunea continuata.
7.- Concursul ntre cauzele de agravare si de atenuare a pedepsei
Prin dispozitiile art. 80 alin.1 Cod penal, s-a prevazut ordinea n care li se da
eficienta cauzelor de agravare si de atenuare cnd acestea sunt concurente n aceeas
i cauza. Astfel, se va da eficienta circumstantelor de agravare, apoi circumstan
telor de atenuare, dupa care se va da eficienta starii de recidiva, daca este in
cidenta n cauza respectiva.
ntruct efectele circumstantelor agravante si atenuante sunt contrare, s-a prevazut
n art. 80 alin.2 Cod penal ca, n caz de concurs ntre acestea, coborrea pedepsei sub
minimul special nu mai este obligatorie, lasnd la aprecierea instantei stabilire
a cuantumului pedepsei n cadrul limitelor prevazute de lege.
Daca ntr-o cauza sunt aplicabile concomitent dispozitiile privitoare la circumsta
ntele agravante, starea de recidiva si concursul de infractiuni, pedeapsa nu poa
te depasi 25 de ani, daca maximul special pentru fiecare infractiune este de 10
ani sau mai mic de 30 de ani, daca maximul special pentru cel putin una din infr
actiuni este mai mare de 10 ani (art. 80 alin.2 Cod penal).