-este examenul de cea mai mare acuratete diagnostica utilizat in
explorarea afectiunilor abdominale, mediastinale si pulmonare Tomografia computerizata (CT) foloseste razele X pentru a crea imagini detaliate a structurilor din interiorul corpului. In timpul testului pacientul va sta intins pe o suprafata plana (masa) ce este legata la scaner; acesta are forma cilindrica. canerul trimite pulsuri de raze X spre acea parte a corpului ce se doreste investigata. ! parte a aparatului este mobila, astfel incat poate efectua imagini din mai multe pozitii Tomografia computerizata este folosita pentru a investiga diferite parti ale corpului precum pieptul, abdomenul, pelvisul sau membrele. "e asemenea, poate realiza imagini ale organelor, precum ficatul, pancreasul, intestinele, rinic#ii, glandele suprarenale, plamanii si inima. "e asemenea, poate oferi informatii asupra vaselor sanguine, oaselor si coloanei vertebrale. In timpul scanarii se poate folosi si fluoroscopia, metoda ce foloseste un fascicul stabil de raze X, pentru a vizualiza motilitatea si aspectul diferitelor parti ale organismului. $%T(pozitron electron tomograf) Te#nica de imagerie medicala bazata pe detectia, cu un aparat adecvat, a radiatiilor asociate pozitronilor (particule elementare usoare, de aceeasi masa cu electronii dar cu incarcatura pozitiva) emisi de o substanta radioactiva, introdusa in organism, care permite obtinerea de imagini in sectiune (tomografii) ale unor organe. In engleza, $ositrons %mission Tomograp#& ($%T). Tomografia prin emisie de pozitroni (T.%.$.) permite obtinerea in cateva secunde a unei imagini in sectiune, ceea ce face din ea un instrument deosebit de adecvat pentru observarea fenomenelor fiziologice ca' debitul sau volumul sangvin, metabolismul glucozei sau al oxigenului, sinteza proteinelor etc. (ceasta te#nica este utilizata, in principal pentru examinarea inimii si creierului, dar sunt posibile si examinarile oaselor, rinic#ilor si plamanilor. %a incepe totusi sa fie recunoscuta si ca instrument de investigatie clinica, indeosebi in cardiologie (cercetarea zonelor de tesut cardiac ramase viabile dupa un infarct), in neurologie (epilepsie) si neuropsi#iatrie (dementa senila, boala lui alz#eimer), precum si in cancerologie (detectarea, cu o foarte mare sensibilitate, a unor tumori).