Sunteți pe pagina 1din 5

ORTOPEDIA SE OCUPA DE CORECTIA SI TRATAREA AFECTIUNILOR CE APAR LA NIVELUL

SCHELETULUI
ORTO = DREPT PEDOS = PICIOR
TRAUMATOLOGIA SE OCUPA DE EFECTELE AGRESIUNILOR AGENTILOR TRAUMATICI DIRECTI SI
INDIRECTI LA NIVELULUL SCHELETULUI OSOS
TRAUMATOLOGIA
FRACTURI GENERALITATI,
ENTORSE, TRAUMATISME TENDOANE SI TRAUMATISME MUSCULARE
LUXATII
FRACTURILE MEMBRULUI SUPERIOR SI A CENTURII SCAPULARE
FRACTURILE MEMBRULUI INFERIOR
FRACTURILE COLOANEI VERTEBRALE SI A CENTURII PELVINE
POLITRAUMATISMELE
PROTEZAREA MEMBRELOR
ORTOPEDIA
DIFORMITATILE COLOANEI VERTEBRALE
OSTEODISTROFII: OSTEONECROZE, OSTEOCONDROZE;
OSTEOPOROZA, OSTEOLIZA, OSTEOMALACIA
ARTROZELE
INFECTIILE OSOASE
TUMORILE OSOASE
LUXATII CONGENITALE, MANIFESTARI OSOASE DIN COLAGENOZE

FRACTURI DEFINITIE
Fractura o solutie de continuitate la nivelul osului, produsa in urma unui traumatism de o oarecare violenta; uneori,
fractura se produce in urma unui traumatism de mai mica importanta, care actioneaza asupra unui os fragilizat printr-o
suferinta anterioara (osteoporoza, tumoare osoasa, osteita etc.).
ETIOLOGIE
Frecventa. Se apreciaza ca fracturile reprezinta 10% din totalul traumatismelor si sunt de 10 ori mai frecvente decat
luxatiile. Aceasta frecventa creste in mod deosebit in cazuri de catastrofe, accidente de circulatie.
Varsta: frecventa cea mai mare se situeaza intre 2040 de ani.
La copii frecventa lor este mai mica, daca le raportam la numarul mare de traumatisme pe care acestia le sufera.
Aceasta se explica prin elasticitatea mai mare a oaselor, prin greutatea mai mica a corpului si prin masa musculara mai
redusa. In schimb decolarea epifizara este mai obisnuita.
La batrani, fractura se produce si dupa un traumatism mai putin violent, din cauza fragilitatii particulare a osului prin
osteoporoza.
MECANISME DE PRODUCERE
DIFERA IN FUNCTIE DE STRUCTURA OSULUI:
OS SANATOS
OS BOLNAV: - OSTEOPOROZA
- METASTAZA OSOASA
directe si indirecte
1.Fracturile directe. Fractura se produce la nivelul la care actioneaza forta reprezentata prin zdrobire, compresiune sau
soc violent. Acestea sunt fracturile din marile accidente care se asociaza cu leziuni mai mult sau mai putin grave ale
partilor moi.
2.Fracturile indirecte. Fractura se produce in alt loc decat acolo unde a actionat agentul traumatic. Aceste fracturi sunt
cele mai numeroase si, dupa modul de aplicare a traumatismului, se pot produce diferite tipuri anatomopatologice de
fracturi.
MECANISME DE PRODUCERE
compresiunein lungul axului osului, ducand la fractura epifizei, ca in fracturile de astragal sau de pilon tibial, in urma
caderilor de la inaltime;
flexiune, cand forta se exercita asupra unei extremitati osoase, cealalta fiind fixata. Se produce o tendinta la
exagerarea sau redresarea unei curburi osoase care, depasind elasticitatea normala, rupe osul la maximum de curbura ;
tractiune, in urma contractiilor musculare violente care duc la smulgerea unor fragmente osoase, ce reprezinta zone
de insertie tendinoasa, sau fracturile parcelare ale epitfizelor prin tractiune ligameretara ;
torsiune, cand forta vulneranta produce o rasucire a membrului, determinand totodata o fractura spiroida sau
helicoidala.
TIPURI DE FRACTURI
Fracturile incomplete se observa mai ales la copii si se prezinta sub urmatoarele forme :
deformarea osului in grosime, care are loc printr-un mecanism de presiune in lungul osului. In aceste conditii se
produce mai mult o dislocare trabeculara in regiunea metafizara care se traduce radiografic printr-o usoara
ingrosare fusiforma sau in inel;
ruperea incompleta sau inflexiunea se observa la copii, cand datorita elasticitatii osului si a grosimii
'periostului, se produce un traiect de fractura care intereseaza numai corticala dinspre convexitatea osuiui.
Este clasica fractura en bois vert .
ruperea incompleta sau inflexiunea se observa la copii, cand datorita elasticitatii osului si a grosimii
'periostului, se produce un traiect de fractura care intereseaza numai corticala dinspre convexitatea osuiui.

Deplasarea fragmentelor este variabila, uneori minora, alteori este complexa.
Aceasta deplasare se poate face :
- prin translatie, cand unul din fragmente este deplasat inainte, inapoi, intern sau extern fata de celalalt fragment;
- prin ascensiunea unui fragment in lungul celuilalt, producand incalecarea lor;
- prin rotatie, cand un fragment se roteste in jurul axului sau longitudinal, in vreme ce celalalt ramane imobil, sau
ambele fragmente se rotesc unul fata de celalalt; in aceste cazuri exista decalajul, fragmentelor ;
- prin unghiularea unui fragment fata de celalalt.
SEDIUL FRACTURII
este important pentru diagnostic, prognostic si tratament;
unui os lung i se disting: diafiza, doua metafize si doua regiuni epifizare;
intre metafiza si epifiza, la copil exista placile de crestere;
fractura diafizara are o suprafata redusa de contact;
fractura metafizara si epifizara are suprafata mai intinsa de contact;
fracturile epifizare au uneori traiectul situat articular, in acest caz se numesc fracturi intraarticulare.

CLASIFICAREA FRACTURILOR DESCHISE Gustilo Anderson
Criterii : - energia agentului vulnerant
- dilacerarea partilor moi
- contaminarea
CLASIFICARE GUSTILO ANDERSON
Tipul I- energie joasa
- plaga sub 1 cm
- plaga curata
Tipul II
- energie medie
- plaga > 1 cm.
- fara leziuni extinse parti .moi
- fara avulsii, fara lambouri
- fara contaminare importanta
Tipul IIIA
- inalta energie
-dilacerari extensive, lambouri
- focarul acoperit de parti.moi
- contaminare medie
Tipul IIIB
focarul expus, decolari periostale pierdere de parti moi
contaminare masiva
Tipul IIIC
= tip IIIB + leziuni arteriale

Semne de probabilitate
deformare
scurtare
echimoz
durere la palpare
Semne de certitudine
mobilitate anormal
crepitaie osoas
netransmisibilitatea micrii
ntreruperea continuitii osoase

EXAMEN RADIOLOGIC
Doua incidente avand intre ele un unghi de 90 (fata si profil); rareori sunt necesare si incidente oblice;
Doua articulatii vecine focarului de frctura;
Radiografii ale celor doua membre
comparativ (necesare relativ rar);
Imediat dupa traumatism, unele traiecte de fractura sunt dificil de descoperit (exemplu: fractura de scafoid); pentru a
evita o greseala se vor executa in astfel de cazuri doua radiografii: in urgenta si la 10-14 zile dupa accident.
! radiografiile trebuie sa fie de buna calitate

EXAMENE PARACLINICE
Scintigrafia
Rezonana magnetic nuclear

EVOLUTIE
fractura evolueaza catre sudura extremitatilor fracturate printr-o formatie denumita calus.
PATRU FAZE EVOLUTIVE
1Faza hemoragica si hiperemica (faza psoudoinflamatorie). revarsatul sanguin,hematomul post fracturar, se retrage
2. Faza calusului fibros :. Celulele conjunctive nediferentiate care au invadat hematomul se multiplica si se transforma in
celule formatoare de os (osteoblaste) si de cartilaj (condroblaste) Acest tesut de neoformatie duce la unirea fragmentelor
osoase cu un calus fibros, in interiorul caruia se gasesc si insule de tesut cartilaginos .
3. Faza calusului osos primitiv : Catre a treia saptamana de evolutie, calusul fibros incepe sa se mineralizeze iar zonele
cartilaginoase incep sa sufere un proces de osificare encondrala, astfel ca se ajunge la un calus osos primitiv cu
trabeculatie dezordonata.
4. Faza calusului osos definitiv dureaza pana la 2 3 luni

Complicatiile generale imediate.
Ele sunt consecinta traumatismului si sunt dependente de violenta acestuia si de teren.
Congestia pulmonara se instaleaza la batrani repede dupa traumatism, ducand la bronhopneumonie grava.
Tulburari urinareapar la batrani cu adenom de prostata care, pana la accident urinau multumitor.
I nfectia urinara, care urmeaza retentiei de urina cu azotemia consecutiva, poate sa pericliteze viata accidentatului.
Diabetul, care era latent inaintate de traumatism, poate sa ia un aspect clinic sever, ducind la acidoza.
Embolia grasoasa, altadata contestata, se admite azi ca este destul de frecventa si constituie o complicatie grava.
Grasimea medulara vehiculata de la nivelul focarului de fractura, poate sa produca embolii grasoase pulmonare cu
dispnee, junghi toracic, paloare, senzatie de moarte iminenta. Emboliile grasoase cerebrale pot sa duca la o stare de
somnolenta, amnezie, confuzie sau tulburari vizuale.In cazul emboliei grasoase, la 23 zile de la accident, urinile
contin picaturi fine de grasime iar uneori capata un aspect lactescent.
Complicatii locale, imediate
1.Fractura deschisa. Comunicarea focarului de fractura cu exteriorul se poate face printr-o plaga produsa din afara de
catre agentul vulnerant. In acest caz plaga este mare, adesea anfractuoasa, cu corpi straini inclusi si practic infectata.
Alteori, comunicarea focarului cu exteriorul se face dinauntru, prin inteparea pielii si a tesuturilor moi de catre unul din
fragmentele osoase, cu ocazia unei mobilizari imprudente a fragmentelor sau in urma unei tentative de reluare a mersului,
imediat dupa accident. In aceste cazuri plaga este punctiforma si fractura poate sa fie considerata neinfectata.
Comunicarea focarului de fractura cu exteriorul face ca hematomul fracturar sa se scurga (si prin aceasta se intarzie
procesul de cicatrizare), iar pe de alta parte se deschide poarta pentru infectie.
2.Infectarea focarului de fractura perturba in mod grav procesul de consolidare, ajungandu-se la osteita si
pseudartroza.
Infectia duce la lichefierea calusului fibrinoproteic din primele zile, datorita toxinelor microbiene de tipul
streptokinazei. In mediul septic diferentierea celulara spre linia condroblastica si cea osteoblastica nu se mai produce,
incat se scoate din mecanismul osificarii contributia osteoblastelor. Prin toate aceste mecanisme, infectia se dovedeste a fi
un factor inhibitor al procesului de consolidare.
3.Leziunile nervoase. Deosebit de expusi la traumatisme sunt nervul radial, care poate fi lezat la nivelul santului de
torsiune al humerusului, nervul sciatic popliteu extern, la nivelul gatului peroneului si nervul median la plica cotului. Dar
si celelalte trunchiuri nervoase pot sa fie lezate, fie in momentul traumatismului, fie printr-unul din fragmente. Leziunile
pot sa mearga de la simpla contuzie a nervului (neuropraxis), la inteparea acestuia cu intreruperea cilindraxilor
(axonotmesis) si pana la sectiunea completa a nervului (neurotmesis). Asocierea leziunii nervoase la fractura impune,
din punct de vedere terapeutic, interventia chirurgicala.
Leziune primar
4.Leziunile vasculareduc la hemoragii mari prin ruperea unor vase importante, cu instalarea unei anemii grave. Inteparea
unui vas de calibru mare duce la constituirea unui hematom pulsatil sau a unui anevrism.
5.Trombozele venoase. Sunt cunoscute edemele cronice ale membrelor dupa scoaterea aparatelor gipsate de imobilizare
a fracturilor. Frecventa complicatiilor trombotice la nivelul membrului pelvian este mai mare la persoanele in varsta si la
cei cu deficiente cardiace.
6.I schemia. Membrele pot sa fie private, din cauze diverse, de circulatia sanguina intr-un mod mai mult sau mai putin
important.
a) Ischemia cutanata duce la formarea escarelor care, in momentul desprinderii, deschide focarul de fractura si
produce infectarea ei secundara. De obicei, aceste escare se produc prin apasarea aparatului gipsat asupra
eminentelor osoase (maleole, calcii, crestele iliace) si pot sa fie evitate printr-o atenta aplicare a gipsului.
b) Daca ischemia este mai profunda ea poate sa atinga nervii, producand o paralizie, care poate sa fie definitiva, daca
circulatia nu se restabileste. Ischemia la nivelul muschilor produce infarctizarea lor cu scleroza si retractie
consecutiva. Aceste ischemii musculare, frecvente la nivelul antebratului, constituie sindromul Volkmann) si, leziuni
similare pot sa fie intalnite si la nivelul gambei si al piciorului.
c) Cand ischemia este intinsa si mai accentuata se produce gangrena membrului.
7. I nterpunerea de parti moi care vor favoriza instalarea pseudartrozei
Lipsa crepitaiei osoase
Diastazis
Complicatii locale tardive
1.Calusul vicios se intalneste cand fractura nu a fost corect redusa sau cand deplasarea s-a reprodus sub aparatul gipsat.
Desi fractura s-a vindecat, restabilirea continuitatii osoase s-a facut in asa fel, incat ea antreneaza tulburari functionale.
2.I ntarzierea de consolidare. Intarzierea de consolidare a fracturilor poate sa tina de o reducere imperfecta a fragmentelor
sau de o contentie insuficienta a lor.
3.Pseudartroza.
In intarzierea de consolidare, osificarea reparatoare se efectueaza, dar cu mare intarziere, ceea ce are ca rezultat o prelun-
gire a timpului de vindecare. Intarzierea de consolidare este o stare tranzitorie, care poate sa evolueze spre vindecare sau
spre pseudartroza. Pseudartroza este, dimpotriva, o stare definitiva; fara interventie chirurgicala activitatea osteogenica
este definitiv oprita.
In aprecierea starii de pseudartroza, factorul timp nu poate fi invocat. Cel mai bun criteriu clinic este disparitia durerii din
focar la mobilizarea fragmentelor.
Trei tipuri anatomopatologice de pseudartroze:
1.Pseudartroza fibrosinoviala realizeaza o adevarata articulatie rudimentara, cu extremitatile osoase operculate si
modelate unul pe celalalt, cu o capsula articulara si legaturi fibroase interfragmentare si adesea cu o cavitate sinoviala.
Aceasta varietate de pseudartroza este rara.
2.Pseudartroza fibroasa este cea mai frecventa. Extremitatile osoase sunt densificate, uneori efilate, mai frecvent sunt
ingrosate, in picior de elefant, cu canalul medular operculat. Intre, fragmente se gaseste un tesut fibros dens si dur,
ceea ce face ca focarul de pseudartroza sa fie putin mobil si impotenta functionala redusa, bolnavul putand, sa mearga
cu pseudartroza.
Alteori, extremitatile osoase sunt largi, dar rarefiate, cu osteoporoza; aceasta varietate, din punct de vedere terapeutic,
este favorabila.
3. Pseudartroza flotanta. Spatiul interfragmentar este mult mai larg, ajungand la 812 cm si este umplut cu tesut
fibros. Extremitatile osoase sunt efilate, eburnificate, cu obliterarea canalului medular.
Pseudartrozele, in marea lor majoritate, se datoresc greselilor de tratament, starii generale a bolnavului si caracterului
traumatismului.
Caracterul traumatismului. Pierderea de substanta osoasa produsa prin traumatismul initial sau prin
interventia chirurgicala;
I nfectia. Daca fractura s-a infectat, consolidarea poate sa esueze ajungand la pseudartroza.
Necroza. Traumatismul poate sa suprime vascuiarizarea unui fragment osos (fractura dubla, fractura colului
femural) si sa intarzie sau sa impiedice consolidarea;
Starea generala a bolnavului. S-a incriminat altadata sifilisul, diabetul, malaria, ca fiind responsabile de
instalarea pseudartrozei.
Greseli de tratament:
-greseli de reducere,;
-greseli de imobilizare, prin imobilizarea insuficienta sau de prea scurta durata;
-greselilor de tehnica chirurgicala prin: lipsa de asepsie, deperiostare larga, fixare defectuoasa a
fragmentelor, folosirea unor materiale de osteosinteza neadeevate.
Osteoporoza posttraumatica
Aceasta osteoporoza, cunoscuta si sub denumirea de sindromul Sdeck-Leriche, se instaleaza in urma fracturilor sau a
entorselor. Evolutia acesteia este legata de factorul determinant care este traumatismul si de factorii favorizanti cum sunt
cel psihic si cel endocrin.