cardiace
Afectează aproximativ 0.6% din numărul
de nou-născuţi vii, reprezentând 1-3 % din
totalul bolilor cardiace şi aproximativ 50%
din totalul bolilor congenitale ale copiilor
Pentru depistarea lor cât mai precoce,
este necesar ca la vârste cât mai mici să
fie sesizate chiar şi cele mai neînsemnate
manifestări sau aspecte clinice
cardiopulmonare
Malformaţiile congenitale
cardiace
Pentru stabilirea indicaţiei şi efectuarea
unui tratament corect, este necesar un
diagnostic foarte amănunţit, care să
cuprindă morfopatologia leziunilor,
tulburărilor hemodinamice şi consecinţele
cardiopulmonare ale acestora
Folosirea alături de examinările clinice a
numeroase explorări paraclinice: examen
radiologic, radioizotopic, ECG, cateterism
cardiac, ecocardiografie TT, TE şi cu
substanţă de contrast
Malformaţiile congenitale
cardiace
Uneori, prin complexitatea morfologică şi
tulburările hemodinamice pe care le
generează, se manifestă dramatic chiar la
copilul mic sau nou-născut impunând
pentru supravieţuire un act chirurgical
paliativ sau corector, în condiţii de relativă
urgenţă – unele malformaţii de arc aortic,
canalul arterial malign, unele tetralogii
Fallot, unele cazuri de transpoziţie de vase
mari, defect septal interventricular cu şunt
foarte mare etc
Malformaţiile congenitale
cardiace
Alteori există o perioadă relativ lungă de
benignitate clinică înşelătoare, care poate
atinge sau depăşi vârsta adolescenţei,
perioadă care trebuie folosită pentru
diagnosticarea, explorarea şi tratamentul
chirurgical al cardiopatiei – defect septal
interatrial, canal arterial permeabil,
coarctaţie de aortă, stenoză aortică sau
pulmonară
Clasificare
Stg – Dr
S un t
DR – Stg
Tulburari de mixica
Leziuni obstructive
Leziuni regurgitante
Sunt Stg - Dr
DSA
DSV
CAP
CAVC
Sunt Dr - Stg
Tetralogia Fallot
Atrezia pulmonara
Complexul Eisenmenger
Tulburari de mixica
TMV
Atrezia de tricuspida
DVPA
Ventricul unic
Leziuni obstructive
Intrerupere de arc aortic
Stenoza Ao
Stenoza AP
Stenoza MI
CoAo
Leziuni regurgitante
Anomalia Ebstein
Atrezia tricuspidiană
Anomalia Ebstein
Clasificare a malformaţiilor
congenitale
Acianotice:
DSV
DSA
Canal arterial permeabil (patent ductus
arteriosus)
Stenoză aortică
Stenoză pulmonară
Coarctaţia de aortă
Canalul arterial permeabil(CAP)
Canalul arterial permeabil(CAP)
Se întâlneşte în proporţie de 10-15% între
cardiopatiile congenitale
Poate apărea ca malformaţie singulară
sau asociată altor angiocardiopatii
congenitale
Anatomic, reprezintă o comunicare aorto-
pulmonară prin intermediul căreia se
stabileşte un şunt sanguin stânga-dreapta,
dar şi de diferenţa de presiuni: rezistenţe
dintre teritoriile arteriale sistemic şi
pulmonar
Canalul arterial permeabil(CAP)
Şuntul aorto-pulmonar supraîncarcă reţeaua
vasculară pulmonară, măreşte întoarcerea
venoasă pulmonară şi debitul ventricular
stâng. Această încărcare poate fi
nesemnificativă, în canalele arteriale mici,
dar poate fi mare în canalele mari, generând
suprasolicitarea cardiacă biventriculară şi
hipertensiunea pulmonară
Mărimea progresivă a presiunilor şi
rezistenţelor pulmonare face să scadă
debitul de şunt prin canal, până la
suprimarea sau inversarea lui
Canalul arterial permeabil(CAP)
Clinic, se distinge:
Canalul arterial malign al sugarului sau copilului mic, a
cărui suprimare chirurgicală are indicaţie de
supravieţuire
Canalul arterial al copilului şi adolescentului, cu debit
moderat sau mare de şunt, fără hipertensiune
pulmonară, cu aspect clinic benign
Canalul arterial cu hipertensiune pulmonară majoră,
peste 75% faţă de presiunea sistemică, cu semne de
insuficienţă cardiacă
Canalul arterial asociat cu alte anomalii cardiace, care
evoluează şi se manifestă în interdependenţă cu
aceasta
Canalul arterial permeabil(CAP)
Evoluţia spontană a canalul arterial permeabil
are o perioadă benignă relativ lungă, însă
media de viaţă a bolnavilor se reduce în general
la jumătate din media normală. În evoluţia sa,
CAP se complică prin:
Hipertensiune arterială pulmonară, care
măreşte progresiv riscul chirurgical
Endocardită bacteriană a canalului arterial
Dilataţia anevrismală a canalului arterial
Ateromatoza sau calcificarea canalului arterial
şi a segmentelor arteriale vecine
Canalul arterial permeabil(CAP)
TRATAMENT
Este numai chirurgical, indicaţia
operatorie fiind formală, stabilită prin
însăşi diagnosticarea anomaliei
Îngrijirile medicale se adresează unor
eventuale complicaţii sau episoade
evolutive
Momentul şi condiţiile de operabilitate
depind de unele caracteristici ale bolii
Canalul arterial permeabil(CAP)
Indicaţia chirurgicală este urgentă în canalul
arterial malign al nou-născutului sau copilului
mic
Canalul arterial permeabil simplu, fără
hipertensiune pulmonară, se operează de
preferinţă imediat după vârsta de 5 ani. În
aceste condiţii, mortalitatea chirurgicală este
de 0.5-1 % sau chiar mai mică
Tratamentul chirurgical al CAP
Vizează suprimarea şuntului aorto-pulmonar
prin întreruperea canalului. Aceasta se face
prin ligaturarea canalului sau prin sutură-
secţiune a canalului
Ligatura canalului arterial de regulă dublă sau
triplă, are avantajul simplităţii tehnice, dar lasă
deschisă posibilitatea unei eventuale
repermeabilizări; procedeul este de preferat în
cazul canalelor lungi cu diametru mic sau
mijlociu
Tratamentul chirurgical al CAP
Secţiunea canalului arterial, cu suturarea
capetelor de secţiune, este o operaţie
radicală, care exclude repermeabilizarea
Procedeul este de preferat în canalele
arteriale scurte, cu lumen lung
Accidentele intraoperatorii sunt minime în
canalele arteriale necomplicate, rezultatele
postoperatorii fiind excelente
Canalul arterial permeabil(CAP)
Canalul arterial permeabil(CAP)
Canalul arterial permeabil(CAP)
Canalul arterial cu hipertensiune pulmonară
majoră, cu dilataţie anevrismală, cu
ateromatoză sau calcificare, cunoaşte un risc
operator proporţional cu reprezentarea acestora
În canalul arterial permeabil cu şunt inversat
dreapta-stânga asociat de obicei cu cianoză,
intervenţia chirurgicală este categoric
contraindicată
În asocierea cu alte anomalii, tactica
terapeutică este variabilă, de exemplu în cazul
asocierii cu coarctaţia de aortă, ambele
anomalii se corectează simultan
Canalul arterial permeabil(CAP)
Asociat cu un defect septal, se operează
înainte sau concomitent cu defectul septal
În asocierea cu tetralogia Fallot, canalul
arterial joacă rol vicariant şi nu va fi suprimat
decât concomitent cu corecţia radicală a
tetralogiei
Defectul septal interatrial (DSA)
Sau comunicarea interatrială (CIA) constă
într-o lipsă de substanţă în peretele
interatrial – consecinţă a unui defect de
dezvoltare a acesteia, care realizează o
comunicare anormală între atriul stâng şi cel
drept
DSIA este cea mai frecventă cardiopatie
congenitală, reprezentând circa 40% din
totalul cardiopatiilor congenitale cardiace şi
7-17% din totalul anomaliilor congenitale
Defectul septal interatrial (DSA)
Defectul septal
interatrial
(DSA)
Leonardo da Vinci în
1500: “Am găsit un canal
comunicant între auriculul
stâng şi cel drept”
În 1875 Karl von
Rokitansky a descris într-
un mod complet DSA
împreună cu bazele sale
embriologice – a făcut şi
deosebirea între primum şi
secundum
Defectul septal interatrial (DSA)
Defectul septal interatrial (DSA)
Defectul septal interatrial (DSA)
Defectul septal interatrial (DSA)
Defectul septal interatrial (DSA)
Defectul septal interatrial
(DSA)
Principala consecinţă hemodinamică în
prezenţa unui DSA este trecerea unei părţi
din sângele atrial stâng în atriul drept şi
apoi, prin ventriculul drept, în circulaţia
pulmonară
Această trecere sau şuntare stânga-
dreapta la nivel atrial este favorizată de
diferenţa de presiune între AS şi AD, de
rezistenţa scăzută la umplere diastolică a
cavităţii cardiace drepte şi de rezistenţa
scăzută din circulaţia pulmonară
Defectul septal interatrial
(DSA)
Cantitatea sângelui şuntat prin DSA
depinde de mărimea defectului, precum şi
de valorile factorilor favorizanţi de mai sus
Şuntul stânga-dreapta produce
supraîncărcarea circulatorie atât a cavităţii
cardiace drepte, cât şi a reţelei vasculare
pulmonare, fapt care pune VD în condiţii
de suprasolicitare diastolică şi determină
în timp reacţia vaso-constrictivă a
segmentelor pulmonare
Defectul septal interatrial (DSA)
Se produce progresiv hipertrofia parietală arteriolară
pulmonară, urmată de tromboze mai mult sau mai
puţin întinse la acest nivel ce determină creşterea
presiunii şi rezistenţei vasculare pulmonare
VD ajunge să lucreze în condiţii de suprasolicitare de
tip sistolic, iar şuntul prin defect scade progresiv
Când presiunea arterială pulmonară devine egală cu
presiunea arterială sistemică, şuntul prin DSA se
suprimă
Dacă presiunea arterială pulmonară o depăşeşte pe
cea sistemică, şuntul se inversează producând
cianoza periferică, iniţial numai la efort, apoi
permanentă
Defectul septal interatrial
(DSA)
TABLOU CLINIC:
Cardiopatic cunoaşte o relativă benignitate
atâta vreme cât nu s-au produs alterările
menţionate mai sus
Evoluţia spontană a afecţiunii duce în mod
sistematic la hipertensiune pulmonară şi
insuficienţă cardiacă
Speranţa de viaţă în general nu depăşeşte
35 ani dacă nu sunt operaţi în timp util
Defectul septal interatrial (DSA)
TRATAMENT: singurul tratament eficient
este cel chirurgical, care vizează închiderea
DIA şi suprimarea şuntului sanguin patologic
şi deci întreruperea mecanismului care
generează hipertensiunea pulmonară şi
insuficienţa cardiacă
Operaţia corectoare este indicată în toate
cazurile de DSA, cu şunt stânga-dreapta
semnificativ, care realizează un debit
circulator pulmonar cel puţin de 1.5 ori mai
mare decât debitul aortic
Defectul septal interatrial (DSA)
DSA mic, cu şunt mai mic, care nu afectează
cordul drept şi circulaţia pulmonară rămân sub
supraveghere medicală
DSA mari, cu şunt mare sau torenţial, cu debit
circulator pulmonar mult crescut, beneficiază
de tratament chirurgical
DSA cu hipertensiune pulmonară majoră
(peste 75% faţă de presiunea sistemică) cu
diminuarea şuntului prin defect, pot beneficia
de corecţia chirurgicală, dar cu risc operator
crescut şi cu rezultat funcţional mai modest
Defectul septal interatrial
(DSIA)
DSA cu hipertensiune pulmonară mai
mare sau egală decât cea sistemică, cu
suprimarea sau inversarea şuntului, deci
dreapta-stânga + cianoză prin defect, nu
mai beneficiază de corecţia chirurgicală
Principalul criteriu de operabilitate este
deci cel hemodinamic
Defectul septal interatrial (DSA)
Operaţia trebuie indicată la vârsta copilăriei
preşcolare (5-6 ani) în faza clinic benignă a bolii,
lipsită de suferinţa subiectivă manifestă
Dpv chirurgical se disting:
DSA simplu, leziune totală (ostium secundum,
foramen ovale permeabil)
DSA asociat cu drenaj venos pulmonar anormal,
când una sau mai multe vene pulmonare se
deschid în AD sau în trunchiurile venoase sistemice
DSA de tip ostium primum, leziunea putându-se
asocia cu malformaţii ale septului ventricular sau
ale valvelor atrio-ventriculare în cadrul unui canal
atrio-ventricular comun
Defectul septal interatrial (DSA)
Defectul septal interatrial
(DSA)
Închiderea chirurgicală a DSA se poate
face prin sutură simplă în cazul defectelor
mici, de formă alungită sau în fantă
În cazul defectelor mari(largi) rotunde,
când sutura simplă ar pune septul
interatrial sub tensiune, închiderea se face
prin aplicarea unui petic pericardic sau din
material sintetic
Defectul septal interatrial
(DSA)
Vizualizarea şi corectarea leziunii
presupune deschiderea largă a cavităţii
atriale şi golirea ei de sânge ceea ce
presupune suprimarea temporară a
activităţii cardiace.
Aceasta se poate realiza sub hipotermie
moderată (circa 30 grade C), obţinută prin
răcire externă, care permite oprirea inimii
aprox. 6 minute – ayi nu se mai foloseşte
Defectul septal interatrial (DSA)
Astăzi se utilizează circulaţia extracorporeală
(CEC) care practic nu limitează timpul de
oprire cardiacă, conferă mai multă securitate
bolnavului şi mai mult confort pentru
exploatarea şi repararea leziunii
Corecţia chirurgicală a DSA, asociată cu
drenaj venos pulmonar anormal (DVPA)
vizează că odată cu suprimarea circulaţiei
arteriale să dirijeze sânge venos pulmonar
spre AS
Tehnicile chirurgicale sunt foarte variate,
impuse de varietatea DVPA
Defectul septal interatrial (DSA)
În asemenea cazuri, operaţia se poate
efectua numai sub CEC, dat fiind faptul că
timpul necesar identificării şi reparării
malformaţiilor nu poate fi limitat
Repararea leziunilor de tip ostium primum se
face tot sub CEC
Riscul şi eşecurile postoperatorii în cazurile
operate în stare clinică benignă, fără
hipertensiune pulmonară, sunt minime; ele
cresc progresiv în HTP majoră
În condiţiile unui diagnostic şi corecţie
chirurgicală efectuate precoce, prognosticul
operator al DSA este bun
Defectul septal interventricular
(DSV)
Reprezintă o comunicare
între cei doi ventriculi;
malformaţia poate apărea
solitară sau în asociere cu
alte afecţiuni cardiace
Henri Roger a fost primul
care a descris DSV în 1879
Defectul septal interventricular
(DSIV)
În absenţa unui obstacol arterial pulmonar,
prin DSV se stabileşte un şunt stânga-
dreapta, la nivel ventricular
Cantitatea sângelui şuntat prin DSV
depinde de mărimea defectului, de
diferenţa de presiune sistolică dintre cei
doi ventriculi şi de rezistenţa la umplere a
reţelei vasculare pulmonare
Defectul septal interventricular
(DSV)
Defectul septal interventricular
(DSV)
Defectul septal interventricular
(DSV)
Defectul septal interventricular
(DSV)
Defectul septal interventricular
(DSV)
Defectul septal interventricular (DSV)
Localizarea DSV este diferită, însă cea mai
frecventă este în porţiunea membranoasă a
septului interventricular sau în masa
musculară.
Ca şi în DSA, datorită supraîncărcării
circulatorii pulmonare, malformaţia evoluează
spre insuficienţă cardiacă, precedată de
hipertensiune pulmonară, care diminuează
progresiv şuntul prin defect, până la
suprimare, cu cianoză periferică
Alterările vasculare pulmonare se constituie
mai precoce, astfel încât perioada de
benignitate clinică este mult mai scurtă
Defectul septal interventricular
(DSV)
Defectul septal interventricular
(DSV)
TABLOU CLINIC
Deşi este însoţit de semne clinice semnificative
(suflu sistolic parasternal stâng, încărcare
arterială pulmonară etc) diagnosticul DSV se
stabileşte prin cateterism cardiac eventual
asociat cu angiocardiografie
Evoluţia DSV este încărcată de episoade
infecţioase pulmonare: endocardită bacteriană,
însuficienţă cardiacă etc
Se admite şi închiderea spontană a unor DSV
mici, cu şunt nesemnificativ
Defectul septal interventricular (DSV)
Din punct de vedere clinic se disting:
DSV simplu cu şunt stânga-dreapta mic, cu
presiune pulmonară normală
DSV cu şunt semnificativ mare, cu presiuni
pulmonare crescute prin debitul circulator, dar
cu rezistenţe pulmonare mici
DSV cu hipertensiune pulmonară egală sau mai
mare decât presiunea sistemică cu şunt
inversat, cianozat
DSV cu şunt diminuat, dar cu presiuni şi
rezistenţe pulmonare mari, cu insuficienţă
cardiacă semnificativă
Defectul septal interventricular (DSV)
TRATAMENTUL CHIRURGICAL poate fi paliativ sau
radical, corector.
Trebuie indicat şi efectuat cât mai precoce, la copilul
de 5-7 ani sau chiar mai mic
În cazul DSV cu şunt foarte mare, cu supraîncărcare
circulatorie pulmonară mare, la copilul mic, în absenţa
condiţiilor tehnice necesare operaţiei corectoare, se
recurge la operaţia paleativă; stenozarea arterei
pulmonare la origine, prin şnuruire(Damman-Muller-
Alberts) – se creează un obstacol pe calea de
evacuare a VD diminuându-se şuntul stâng-drept prin
DSV şi se protejează circulaţia pulmonară, se previne
realizarea HTP, urmând ca la vârsta de 5-6 ani să se
facă operaţia radicală, corectoare
Defectul septal interventricular
(DSV)
Operaţia corectoare constă în închiderea
DSV prin petic de material sintetic sau mai
rar prin sutură simplă
Operaţia este indicată în toate cazurile de
DSV, dat fiind pericolul de HTP sau
endocardită
Riscul operator este crescut la bolnavii cu
HTP, iar la cei cu şunt inversat, cianozat
prin HTP, operaţia este contraindicată.
Defectul septal interventricular (DSV)
AD VD AO Ţesuturi
AS VS AP Plămâni
Circulaţie în paralel
Cord normal D-TMV L-TMV
Complicaţii
Persistenta unui grad de desaturare cind
sinusul coronar dreneaza în AS
DC scăzut