nceputurile teatrului cult (n opoziie cu popular. Creat de un autor instruit.) Procesul general istoric pe care l triete poporul la sfritul sec XVIII, nceputul sec XIX, specificul dezvoltrii social culturale determina apariia teatrului cult ca unul dintre fenomenele intrinsec legate de crearea unei noi ideologii menionare ca expresie a unui nou stadiu al culturii romaneti. Forma de reflectare a intereselor de clasa ale pturilor progresiste din societatea romneasc prin trecerea de la feudalism la capitalism, ideologia naional se ncheag treptat n Moldova, ara Romneasc i Transilvania stimulnd apariia unui climat favorabil dezvoltrii valorilor originale. n aceast perioad ncepe cultivarea literaturii, limbii, istoriei i diferitelor forme de art n sprijinul procesului de-nchegare a naiunii i mai trziu, ntemeiere a unui stat naional unitar. Cultura naional se dezvolt la noi cu o oarecare ntrziere. Odat cu trecerea la ornduirea burgheziei ncep s ptrund n literatur teme laice i tipologii noi. Societile culturale apar ca expresie a gndirii progresiste i sunt reprezentate de elemente progresiste ale burgheziei i chiar boierimii liberale. Sporete preocuparea pentru tiin i cultur. Se constituie diverse societi i asociaii literare i grupri tiinifice. Una dintre gruprile tiinifice se numea Scruttorii naturii. Apar primele ziare. n 1829 curierul romnesc i albina romneasc. n 1833 se constituie societatea filarmonic. Nu numai talentul d msura aportului unui creator la furirea culturii cci talentul depinde pe de-a-ntregul de cerere care la rndul ei, depinde de diviziunea i de condiiile de instruire ale publicului (Marx i Engels) ct i de ce anume aduce nou un artist literat sau muzician. - Privit din aceast perspectiv teatrul cult este un produs al societii ajunse ntr-o nou faz specifice ornduirii burgheze i la o nou treapt de cultur, societatea ajungnd s favorizeze dezvoltarea unor talente ca Eliade, Aristia, Asachi, Bariiu, Alecsandri, Caragiale, Millo etc. Leagnul teatrului romnesc l reprezint activitatea teatral colar, mai puin n Moldova. Scenele colare fac trecerea de la un teatru improvizat cu un public restrns la un teatru organizat. Astfel primele manifestri de teatru stau sub semnul diletantismului dublat de un mare entuziasm. Abia prin deceniul al IV-lea se nate o dramaturgie original. Societatea Filarmonic. n deceniul al IV-lea teatrul capt un avnt extraordinar odat cu dezvoltarea nvmntului n limba romn. Astfel societatea filarmonic apare ca o iniiativ fireasc de a aciona nemijlocit pentru cultura limbii romne i naintarea literaturii, i prin aceasta ,formarea unui teatru naional. Societatea filarmonic reprezint unul dintre cele mai importante momente pe plan cultural n prima jumtate a sec XIX. Literatura teatrul i muzica sub egida societarii filarmonice se afl sub o strns legtur i se influeneaz reciproc. Membrii societii filarmonice acord o importan deosebit teatrului ca instituie cultural de progres. Ion Heliade Rdulescu. Primul profesor al unei coli de teatru. Cronicar, traductor, ndrumtor i animator al micrii de teatru ntre anii 1819-1840. Reprezentant tipic al burgheziei care milita pentru pactizarea cu boierimea i nu pentru nlturarea ei. Este un spirit contradictoriu care in preajma revoluiei lui Tudor Vladimirescu (1821) a mpins nivelul cultural de la provincialismul modest al Vcretilor la universalitatea geniului eminescian. Pentru a avea un teatru trebuie mai nti sa avem o coala. Astfel cursurile vor ncepe pe data de 15 ianuarie 1834. Societatea filarmonica se va desfiina nsa in 1837. Existenta ei este foarte importanta deoarece cuprinznd principalele ramuri ale activitii culturale cu caracter naional, societatea filarmonica da teatrului romanesc primul repertoriu permanent , prima idee de instituie, creeaz prima coala de arta dramatica, scoate prima generaie de actori profesioniti si prima publicaie teatral. n Romnia travestiul i are originile n formele strvechi ale spectacolelor populare, iar ulterior a fost dezvoltat n teatrul cult de ctre marele actor Matei Millo i, ulterior, de ctre Milu Gheorghiu, ambii crend memorabile personaje feminine, dintre care Coana Chiria este cel mai cunoscut. Teatrul la sfritul secolului al XVIII prima jumtate a secolului XIX nceputurile teatrului cult n rile romne. Gh. Asachi, C. Aristia. Activitatea Societii Filarmonice din Bucureti, i a Conservatorului filarmonic-dramatic din Iai. Arta scenic n prima jumtate a secolului XIX. Teatrul Naional din Iai. Costache Caragiale dramaturg, actor i animator de teatru. Matei Millo - dramaturg, actor, regizor, pedagog teatral. Activitatea scenic a lui M. Pascaly. C. Negruzzi, M. Koglniceanu, Al. Russo i dezvoltarea artei scenice romneti.
Decorul teatral mpreuna cu costumul si masca actorului compun ilustrarea vizuala a operei dramatice. Decorul teatral s-a nscut odat cu teatrul cult. Evoluia lui a fost determinata de nsi evoluia tehnicii picturii, si a artei decorative, ca mijloc de exprimare. El a existat chiar nainte ca imaginaia unui poet sau pictor sa-l fi creat. Acum vreo trei milenii in Grecia, la culesul viilor, in amurgul de toamna, poporul, plin de veselie, se strngea mprejurul altarului si al statuii unui zeu tot att de vesel ca si poporul - a zeului Dionysos - si srbtoreau prin cntece si dansuri. Acest nceput de spectacol teatral avea un decor natural, pe care se profila un fundal negru de pdure de cirei, sau un bru de mare albastra in care se scufunda discul de aur al soarelui, nsngernd orizontul. Pe la anul 600 I.Hr., se pomenete chiar de un meiteur en scene al acestor spectacole primitive, Arion din Corint, care aranja un cor de vreo 50 de oameni deghizai in satiri, cu coarne si blana de ap, iar in mici pauze, un poet, povestea viaa si faptele zeului. La aceste spectacole, ncepem sa cunoatem deghizarea si costumul. Odat cu apariia marilor poei, Sophocle si Eschil, cnd a luat natere tragedia, pe langa deghizarea actorului a fost creat decorul. Tot Eschil a introdus masca pentru actor si a fost primul care a predat noiuni de declamaie. Teatrul antic grec, se deosebea foarte mult prin construcia arhitectonica de teatrul modern. Era descoperit in plin aer si de forma circulara; topograficeste semna cu o cup. Aceasta forma de cupa trebuia dinainte gsita intr-o vlcea naturala, de obicei in apropierea rmurilor marii. Terenul fiind stncos, in el ncpea sa se taie edificiul, lsndu-se ctre margini bnci pentru popor, iar spre centru construindu-se fotolii de marmura cetenilor mai de seama ai tarii. Amfiteatrul, reprezint cam doua treimi din cercul edificiului. Fundul cupei, era plan pe o raza de cativa metri, rezervat corului, care se aranja mprejurul unui altar, ce se afla in centru. Cealalt treime de edificiu, era rezervata scenei si intrrilor laterale ale publicului in teatru. Din spaiul rezervat corului, se putea urca in scena prin doua scri laterale. Scena era foarte mica. Spatele scenei dintr-un nceput, reprezint un decor si anume faada unui palat cu trei portaluri, prin care intrau actorii, care se mbrcau in cabinele din spate. La greci n-a existat cortina. Scena lor fiind descoperita si foarte puin adnca, au construit si un decor potrivit si oarecum convenional. Pentru a masca laturile scenei le trebuiau culise. Schimbarea lor, de la un act la altul, neavnd cortina, ar fi distrat atenia publicului, aa ca, ei cei dinti au introdus mainria scenica, si anume, au construit pentru laturi, cate o prisma triunghiulara din lemn. Pe fiecare latura a prismei era pictat alt decor.