Sunteți pe pagina 1din 57

STIMULANTE ALE SNC (EXCITANTE ALE SNC)

Definitie – stimulantele SNC (excitantele SNC) sunt substante care, la doze terapeutice, cresc activitatea unor segmente sau centri din SNC

CLASIFICARE

A. Stimulante corticale, stimulante psihomotorii (psihostimulante)

B. Stimulante bulbare (analeptice respiratorii)

Cu mecanism reflex

Cu mecanism direct

Cu mecanism mixt

C. Stimulante medulare

Farmacodinamie

Mecanism general al actiunii stimulantelor SNC Stimularea proceselor neuronale, pe seama rezervelor functionale ale neuronilor (ducand la diminuarea acestor rezerve, posibil pana la epuizarea lor) Nu stimuleaza refacerea rezervelor functionale ale neuronilor

Farmacotoxicologie

La doze superioare celor terapeutice, stimularea se extinde:

La centrii bulbari si maduva spinarii, in cazul stimulantelor corticale

La segmentele supraiacente si subiacente, in cazul analepticelor bulbare

La centrii bulbari si superiori, in cazul stimulantelor medulare

La doze toxice, pot sa apara convulsii:

Tonico-clonice, in cazul excitantelor bulbare

Tonice (tetanice), in cazul excitantelor medulare

Farmacoterapie – Indicatii

Stimulantele SNC sunt indicate in caz de inhibitie acuta a SNC, provocata de diversi factori, cu conditia pastrarii rezervelor functionale ale neuronilor

A.STIMULANTE CORTICALE, PSIHOMOTORII (PSIHOSTIMULANTE)

cafeina si amfetamine (amfetamina, dexamfetamina, metilfenidat)

a. Metilxantine (derivati purinici) 1. Cafeina Origine: boabele de cafea (specia Coffea arabica) si frunzele de ceai Thea (Camellia) sinensis

Farmacodinamie – Mecanism de actiune, la nivel celular si molecular

Antagonist al adenozinei

Inhibitor al fosfodiesterazei

Actiuni farmacodinamice

SNC

este stimulant psihomotor moderat

stimuleaza (in functie de doza) in urmatoarea ordine:

scoarta cerebrala

bulbul

maduva spinarii

Aparat cardio-vascular:

- la doze terapeutice:

asupra inimii

asupra diametrului vascular

creste rezistenta vasculara cerebrala

TA

Aparat respirator Aparat digestiv Aparat renal Musculatura striata Efecte metabolice

Farmacotoxicologie

Dozele mari (300-600 mg) provoaca RA de tip efecte secundare, datorate stimularii SNC si antagonizarii adenozinei.

DL= aprox. 100 mg/kg

Farmacoterapie – Indicatii

stimulant psihomotor (supradozari si intoxicatii cu inhibitoare SNC si alcool

analeptic vasomotor, in hTA cronica (sub forma de cafea)

vasotonic, in migrena (in asociere cu ergotamina)

Bauturile stimulante care contin cafeina – consumate moderat indeparteaza senzatia de oboseala, sunt placute, dau o senzatie de bine.

Bautura

Cafeina

stimulanta

(mg)

Cafea

50-60

(1 ceasca)

Ceai (1 ceasca) (+1mg teofilina)

20-40

Cacao

3-5

(1 ceasca)

Ciocolata (30 g)

6-20

Coca-cola

8-15

(100 ml)

Farmacoepidemiologie – CI

Hiperexcitabilitate nervoasa, insomnie, epilepsie

Aritmii cardiace, cardiopatie ischemica

Ulcer gastro-duodenal

Interactiuni

B. AMFETAMINE

I.Stimulante psihomotorii (amine de trezire)

1.

Farmacocinetica Farmacodinamie Mecanism de actiune (la nivel celular si molecular)

Favorizeaza eliberarea NA si ADR in sinapsele adrenergice din SNC (cu efecte neurosimpatomimetice)

Inhiba recaptarea dopaminei, in sinapsele dopaminergice centrale si stimuleaza receptorii dopaminergici (cu efecte dopaminergice)

Amfetamina

Actiuni farmacodinamice:

SNC ex Actiuni simpatomimetice Efecte metabolice

Farmacotoxicologie

RA, efecte secundare, prin stimularea exagerata a SNC:

Dependenta psihica intensa => STUPEFIANT (Venena)

Toleranta slaba

Dependenta fizica si sindrom de abstinenta de intensitate foarte mica (astenie, somnolenta, depresie, etc.)

Farmacoterapie – Indicatii

Farmacoepidemiologie

Contraindicatii

2.

Dexamfetamina

Profil farmacologic – similar amfetaminei (forma racemica),

3.

Metilfenidat

Profil farmacologic – similar amfetaminei

Indicatii – similare amfetaminei:

Narcolepsie

Sindromul hiperkinetic al copiilor

II. Anorexigene cu mecanism central

- anorexigenele sunt medicamente care reduc pofta de mancare (apetitul) prin mecanism central.

-

-

utilizate in obezitate, sub dieta constrictiva (hipocalorica) permit scaderea progresiva in greutate. Clasificare:

utilizate in obezitate, sub dieta constrictiva (hipocalorica) permit scaderea progresiva in greutate. Clasificare:

Grupul amfepramonei – amfepramona, fenmetrazina, sibutramina

Grupul fenfluraminei – fenfluramina, dexfenfluramina

Farmacodinamie – tipuri de actiuni farmacodinamice:

Actiune anorexigena

Mecanismul actiunii anorexigene: la nivelul SNC, la nivelul centrilor foamei (alimentatiei) sau satietatii din hipotalamus actioneaza prin mecanisme de tip dopaminergic sau serotoninergic, datorita stimularii eliberarii de DA si 5-HT:

Actiune de tip amfetaminic – actiune psihostimulanta corticala Actiuni de tip simpatomimetic (mecanism: eliberare de NA) . Stimulatoare cardiovasculara (HTA, etc)

Cresterea presiunii intraoculare

Actiune sedativa (exclusiv la grupul fenfluraminei) – la inceputul tratamentului

Farmacotoxicologie

Toleranta

Potential de farmacodependenta cu dependenta psihica (risc de abuz):

Efecte secundare stimulante psihomotorii de tip amfetaminic :

Efecte secundare de tip simpatomimetic

Efect secundar sedativ

Farmacoterapie – Indicatii

Obezitate: parapubertara, de menopauza, constitutionala, psihogena, medicamentoasa (ex:

tratament cu corticosteroizi)

eficacitatea actiunii anorexigene: slabire rapida - cu o viteza medie de 0,5 kg/zi

cure de tratament de 3-6 saptamani, urmate de pauze (pentru evitarea dezvoltarii tolerantei si farmacodependentei)

Farmacoepidemiologie – Contraindicatii specifice grupei

tendinta la farmacodependenta, labilitate psihica

sarcina, alaptare, copii sub 12 ani

Interactiuni Contraindicatii specifice grupei:

asociere cu IMAO (potentarea)

Reprezentanti

1. Amfepramona

2. Sibutramina

3. Fenfluramina (retrasa in unele tari)

4. Dexfenfluramina (retrasa in unele tari)

B. Stimulante bulbare (analeptice respiratorii) bemegrid, doxapram

Farmacoterapie – Indicatii

Mecanism de actiune vezi generalitati

1. Doxapram

Mecanism de actiune mixt (reflex si direct)

Farmacoterapie si farmacografie

Indice terapeutic superior, comparativ cu alte analeptice

C. STIMULAMTE MEDULARE

1. STRICNINA

Farmacodinamie – Mecanism de actiune la nivel celular si medular

blocarea transmiterii influxului nervos inhibitor de la celula Renshaw la motoneuroni (coarnele medulare anterioare) Actiuni farmacodinamice:

Hiperreflectivitate medulara

Farmacoterapie si farmacografie – Indicatii

stimulant medular

NEUROTONICE (Psihotonice, Nootrope)

Definitie – sunt medicamente activatoare sau reglatoare ale metabolismului cerebral si proceselor biochimice neuronale, in special cand acestea sunt afectate in cadrul unor suferinte cerebrale acute sau cronice (produse prin hipoxie, involutie, traumatisme)

Reprezentanti: acid glutamic, meclofenoxat, meclosulfonat, piracetam, pramiracetam, piritinol, lecitine, hidrolizat de creier, extract de Gingko biloba

Farmacodinamie

Actiuni farmacodinamice

Influenteaza favorabil procesele biochimice cerebrale

Efectul este evident in cazul in care metabolismul neuronal este afectat (suprasolicitare, surmenaj, tulburari circulatorii cerebrale, anoxie, intoxicatii, traumatisme cerebrale)

Amelioreaza randamentul activitatii intelectuale

Toate neurotonicele sunt active in suferintele cronice (de involutie), eficacitatea fiind diferita in functie de caz si de substanta

Efectul este mai spectaculos in suferinte acute (coma toxica si traumatica, accidente vasculare cerebrale, hemoragie cerebrala) in cazul unora dintre neurotonice (meclofenoxat, piracetam)

Farmacoterapie – Indicatii

Suferinte neuronale, de orice cauza, la orice varsta:

Astenie, surmenaj psihic, convalescenta

Tulburari de concentrare si memorie

Dezvoltare psihomotorie deficitara la copii

Meclofenoxat

Meclosulfonat

Piracetam

Piritinol

Extract de Gingko biloba

Antidepresive

Baze psihopatologice şi farmacologice

Depresia

Stare psihică ce se caracterizează prin sentimente de intensă tristeţe şi disperare, scăderea puterii de concentrare şi greutate în gandire, pesimism dureros, agitaţie, autoacuzare

Mania

Stare exagerată de exaltare, cu nuanţă tipică de iritabilitate şi disforie, insomnie marcată, hiperactivitate, vorbire şi activitate necontrolate şi slăbirea capacităţii de judecată

Clasficări ale depresiilor

A. Clasificarea simptomatică

B. Clasificarea etiologică

C. Clasificarea nosologică

Depresii psihogene:

Depresii endogene

Depresii somatogene

D. Clasificarea clinică:

Episodul depresiv major (tulburarea unipolară endogenă, melancolia)

Distimia (tulburare depresivă cronică

Sindromul depresiv

a. Simptome cardinale (scăderea tonusului neuropsihic)

b. Simtome asociate

- Psihice (descurajare, insatisfacţie)

- Tulburări de somn

- Tulburări somatice

Baze neurochimice

Teoria monoaminică a depresiei:

Hipofuncţia adrenergică şi serotoninergică

Neuromediatorii deficitari

Catecolamine (NA, ADR)

Serotonina (5-HT)

Enzima MAO-A

Enzimă mitocondrială implicată specific în degradarea NA şi 5-HT

DA şi tiramina sunt degradate nespecific de către MAO

Receptorii implicaţi în antidepresie beta-1 şi

5-HT1A

Definiţie:

Antidepresivele sunt medicamente care influenţează pozitiv tonusul afectiv, dispoziţia (starea timica) ameliorînd depresia

Clasificare

A. În funcţie de criteriul farmacoterapeutic:

Timoleptice (efect de redresare a stării timice)

Timoleptice clasice

Timoleptice noi (atipice)

Timeretice (efect psihostimulant, dezinhibitor, energizant)

Timeretice clasice IMAO neselective şi ireversibile

Timeretice noi, IMAO-A selective şi reversibile

B. In funcţie de structura chimică: triciclice, tetraciclice, biciclice

C În funcţie de selectivitatea acţiunii

Timeretice clasice IMAO neselective şi ireversibile: hidrazine, ciclopropil amine

Timeretice noi IMAO selective şi ireversibile:

benzamide

D. În funcţie de influenţarea terapeutică a componentei psihomotorii (timoleptice clasice)

Cu efect psihomotor activator, efect energizant (nortriptilina)

Cu efect psihomotor stabilizator, tip imipramină

Cu componentă psihomotorie sedativă şi anxiolitică tip amitriptilină

E În funcţie de mecanismul de acţiune

I. Inhibitoare ale recaptării din fanta sinapică a NA şi 5-HT

Inhibitoare neselective ale recaptării NA şi 5-HT:

nortriptilină, imipramină, amitriptilină, doxepină

Inhibitoare selective ale recaptării de NA:

dezipramină, maprotilină, oxaprotilină, reboxetin

Inhibitoare moderne, selective ale recaptării 5-HT (ISRS): citalopram, fluoxetin, paroxetin, sertralin

Inhibitoare neselective slabe ale recaptării NA sau şi 5-HT (atipice) cu sau fară inhibiţia dopaminei:

mianserina, trazodona

Mecanism de acţiune:

mecanismul de inhibare recaptării NA şi/sau 5-HT conduce la creşterea concentraţiei acestora în fanta sinaptică

Gradul de neselectivitate se extinde asupra receptorilor: colinergici muscarinici, alfa-1 adrenergici şi histaminici H1

II. Blocante moderne ale receptorilor alfa-2 presinaptici: mirtazapin Mecanism de acţiune:

Stimularea sinapselor adrenergice prin blocarea autoreceptorilor presinaptici alfa-2 şi favorizarea eliberării NA în fanta sinaptică Stimularea sinapselor serotoninergice, prin blocarea auto şi heteroreceptorilor presinaptici alfa-2 şi favorizarea eliberării 5-HT din citoplasmă în fanta sinaptică

III. IMAO

clasice, neselective şi ireversibile: fenelzina, nialamida, tranilcipromina

moderne selective şi reversibile: moclobemid

Mecanism de acţiune de tip IMAO

Inhibă reacţia de degradare catalizată de MAO şi permite creşterea concentraţiei neuromediatorilor (NA, 5-HT şi DA) în citoplasma neuronală presinaptică, favorizând acumularea acestora în depozitele presinaptice şi difuziunea excesului în fanta sinaptică, cu stimulare sinaptică

MAO este inhibată în totalitate după un tratament de mai multe zile (efectul antidepresiv nu se instalează decât după câteva săptămâni)

In cazul IMAO neselective şi ireversibile, refacerea cantităţii de enzimă corespunzătoare celei inhibate ireversibil durează mai multe săptămâni după oprirea tratamentului.

Farmacoterapie

Formele uşoare de depresie: nu necesită tratament medicamentos Indicaţia principala a antidepresivelor: depresia endogenă, moderată şi severă

Depresia agitata: se contraindică timeretice sau timoleptice activatoare

Timolepticele activatoare se asociază cu un neuroleptic hipnoinductor (clorpromazina), un tranchilizant hipnoinductor (diazepam) sau un hipnotic pentru a evita hiposomnia

Depresia anxioasă: AD + anxiolitice BDZ

Depresia severă:de electie AD triciclice (o singură doză seara)

IMAO:

sunt indicate când AD triciclice nu mai sunt eficace

Trecerea la IMAO se poate face numai după un interval de minimum 10 zile, de la întreruperea aminelor triciclice şi 6 săptâmâni de la ISRS

Depresiile psihoreactive: de elecţie neuroleptice tranchilizante (clorprotixen, tioridazina)

La vârstnici: aminele triciclice produc frecvent reacţii de tip anticolinergic

Stările depresive postpartum: AD triciclice (obs. trec în laptele matern)

Depresia endogenă schizofrenică

De elecţie: neurolepticele

Prudenţă/CI (dupa caz) timeretice sau timoleptice activatoare

Depresia majoră: ISRS

Farmacotoxicologie:

Există o variabilitate mare a dozelor terapeutice şi RA

RA sunt în funcţie de: vârstă, tratament ambulatoriu sau spital, patologie asociată, substanţă

Tratamentul supradozărilor se face cu medicaţie patogenică

Interactiuni

Sinergism:

AD potenţează efectele

amfetaminei

analgezicelor opioide

Efectul hipertensiv al catecolaminelor şi simpatomimeticelor

Efectele anticolinergiceale antiparkinsonienelor, neurolepticelor, alte anticolinergice

IMAO + petidină encefalopatie severă

ISRS + IMAO risc de sindrom serotoninergic cu potenţial letal

IMAO neselective +alimente (brânzeturi fermentate, peşte afumat, bere) provoacă crize hipertensive; tiramina induce eliberarea de catecolamine

IMAO potenţează efectele deprimantelor SNC

IMAO + AD triciclice: efecte secundare de tip atropinic

Antagonism

Barbituricele diminuă efectul anticonvulsivant

AD diminuă efectele antiepilepticelor prin scăderea pragului convulsivant

AD scad efectul antihipertensivelor simpatolitice

A. INHIBITORII RECAPTĂRII NORADRENALINEI ŞI SEROTONINEI

a. Antidepresive tipice, amine triciclice (imipramina, amitriptilina, doxepina) şi tetraciclice (maprotilina, mianserina)

Farmacocinetică:

Lipofilia le imprimă absorbţie bună p.o. difuziune uşoară în SNC, distribuire largă în ţesuturi, t1/2 lung

Bd p.o. redusă şi variabilă

Farmacodinamie

Latenţa lungă (1-5 săptămâni)

Durata minimă a tratamentului min. 4 sptămâni

Mec de actiune: prezentat anterior

Farmacotoxicologie, farmacoepidemiologie

Obişnuinţa se instalează rapid pentru efectele anticolinergice şi alfa-1-adrenolitice dar nu şi pentru efectul antidepresiv

RA cu frecvneţă ridicată:

Dificultăţi de concentrare, tulburări de memorie, stare de confuzie, delir

RA relativ frecvente:

Anxietate,

Psihoză delirantă, manie

Agravarea comportamentului maniacal

Stimulare cardiacă intensă, cu efect letal la supradozare

Deprimare cardiacă de tip chinidinic

Efecte secundare de tip anticolinergic

RA rare

Deprimare medulară cu agranulocitoză

Dependenţă fizică cu sdr de abstinenţă

IT mic: la supra dozare se pot produce intoxicaţii acute periculaose

CI: sarcină, glaucom

b. Antidepresive atipice: constituie a doua generaţie de AD timoleptice 1. Mianserina (amină tetraciclică)

Inhibă relativ recaptarea NA

antagonist 5-HT2, alfa-2 şi H1

AD cu componentă psihomotorie sedativă

Durata de acţiune medie

Indicat in toate tipurile de depresii

RA: sedare, convulsii, agranulocitoză (mec alergic)

Avantaje:

Nu prezintă RA cardiovasculare şi anticolinergice

IT la supradozare este ridicat

2. Trazodona (amină biciclică)

Inhibă recaptarea 5-HT

Antagonist 5-HT2 şi alfa2

Antidepresiv cu componentă psihomotorie intens sedativă, slab anxiolitică

Durata de acţiune relativ scurtă

Ind: în depresii cu sau fără anxietate

Avantaje:

nu prezintă RA anticolinergice

IT la supradozare este ridicat

B. INHIBITORI SELECTIVI AI RECAPTĂRII SEROTONINEI (Fluoxetina, Fluvoxamina, Paroxetina)

1.

Fluoxetina

-

Există şi sub forma unui amestec de enantiomeri

-

Biotransf. de către SOMH, prin demetilare la norfluoxetină (metabolit activ)

-

Eliminare lentă (t1/2 lung)

-

Inhibitor enzimatic puternic (inhibiţie încrucişată, efecte de supradozare cu med metabolizate de acelaşi sistem)

-

Nu prezintă hTA, efecte anticolinergice sau cardiotoxice

RA: stimulare SNC cu anxietate, insomnie sau somnolenţă (5-HT1A)

Greaţă, vomă (5HT3) şi diaree

Anorexie cu pierdere în greutate (5+HT2C)

Disfuncţii sexuale

Erupţii cutanate (imunoalergice)

Prudenţă:

Epilepsie

Diabet

Insuficienţă renală şi hepatică

Supravhegherea tendinţei la suicid

Ind: depresie majoră

Afecţiuni obsesiv-compulsive

Stare de panică

Bulimie nervoasă

Asocierea cu IMAO sau alte medicamente serotoninergice cu simptomatologie gravă

C. BLOCANTE MODERNE ALE RECEPTORILOR ALFA-2 PRESINAPTICI

1. Mirtazapin

Ind: depresie p.o. In priză unică seara Avantaj:

RA de tip serotoninergic (5-HT), sunt reduse deoerec blochează şi receptorii psotsinaptici 5- HT2 şi 5-HT3)

Serotonina acumulată în fanta sinaptică va acţiona predominant pe receptorii 5+HT1A

D. Inhibitori de monoaminooxidază (IMAO)

a. IMAO clasice neselective ireversibile (fenelzina, nialamida, tranilcipromina)

Durata efectului corelată cu t1/2

Mec de acţiune conferă latenţă şi durata lungă

↑conc catecolaminelor libere în SNC şi periferie

↑ conc de NA şi ADR în ţesutul adipos, având drept consecinţă creşterea acizilor graşi liberi în sânge

RA frecvente

Crize de HTA grave la asocierea cu alimente cu un conţinut bogat în tiramină

RA rare: manie, neperceperea culorilor, rosu-verde

IND: AD de rezervă în depresiile rezistente la aminele triciclice

b. IMAO-A selective 1. Moclobemid

Potenţează efectele analgezicelor opioide şi ibuprofenului

Asocierea cu inhibitoare enzimatice poate provoca efecte de supradozare

Ind in depresii atipice

E. LITIUL

(sulfat, carbonat, acetat, citrat, gluatamat, aspartat, orotat)

Abs bună p.o.

Eliminarea renală a ionului Li+ (filtrare glomerulară, reabsorbţie tubulară)

Redusă în caz de hiponatremie

Mec de act (ipotetic): modificarea concentraţiei intracelulare a mesagerului secund IP3 scurtcircuitând transformarea IP în PIP2 şi probabil intervenţia în multe transmisii sinaptice în creier.

IT mic

RA: tulburări de iritaţie digestivă, tulb datorită hipokaliemiei, tulburări nervoase, rar guşă

RA sunt potenţate de diuretice saluretice şi dieta hiposodată

CI:

insuf. cardiacă, renală

sarcină şi alăptare

IND: sind maniaco-depresiv şi depresia bipolară majoră, mania acută

Farmacoterapia se optimizează prin monitorizarea:

Conc plasmatice, electroliţilor, RA, funcţie renală Interacţiuni

Sinergism

Diuretice saluretice

Cu haloperidol tulburări nervoase grave

Antagonism

Ion sodiu, antiacide cu sodiu