Sunteți pe pagina 1din 43

Carta Organizaţiei Statelor

Americane

Aşa cum a fost modificat prin Protocolul de modificare a Cartei Organizaţiei Statelor
Americane "Protocolul de Buenos Aires", semnat la 27 februarie 1967, la a treia
specială Inter-American de conferinte, prin Protocolul de modificare la Carta
Organizaţiei Statelor Americane "Protocolul de la Cartagena de Indias", aprobat la 5
decembrie 1985, la a paisprezecea sesiune specială a Adunării Generale, prin
Protocolul de modificare la Carta Organizaţiei Statelor Americane "Protocolul de la
Washington", aprobat la 14 decembrie 1992, la Sesiunea specială XVI-a Adunării
Generale, şi de protocolul de modificare a Cartei Organizaţiei Statelor Americane
"Protocolul din Managua", adoptată la 10 iunie 1993, la Sesiunea al XIX-lea specială
a Adunării Generale.

Preambul

Partea 1

Capitolul I Natura şi în scopuri

Capitolul II Principiile

Capitolul III Membrii

Capitolul IV Îndatoririle şi drepturile fundamentale ale statelor

Capitolul V Pacific od Soluţionarea litigiilor

Capitolul VI Securitata Colectivă

Capitolul VII Dezvoltarea integrala

Partea a doua

Capitolul VIII Organele

Capitolul IX Adunarea Generală

Capitolul X Reuniunea de consultare a miniştrilor afacerilor externe

Capitolul XI Consiliile Organizaţiei

Capitolul XII Consiliul Permanent al Organizaţiei

Capitolul XIII Consiliul Inter-American de Dezvoltare Integrala

Capitolul XIV Comitetul juridic Inter-American

Capitolul XV Comisia Inter-americană pentru Drepturile Omului


Capitolul XVI Secretariatul General

Capitolul XVII Conferinţele de specialitate

Capitolul XVIII Organizatii de specialitate

Partea a treia

Capitolul XIX Organizaţia Naţiunilor Unite

Capitolul XX Dispoziţii diverse

Capitolul XXI Ratificarea şi intrarea în Forta

Capitolul XXII Dispoziţii tranzitorii

Carta Organizaţiei Statelor Americane *

În numele popoarelor, statelor reprezentate la a IX-lea Conferinta Internationala a


Statelor Americane,

Convinse că misiunea istorică de a Americii este de a oferi pentru om un teren de


libertate şi un mediu favorabil pentru dezvoltarea personalităţii sale, precum şi
realizarea aspiraţiilor sale ;

Conştient de faptul că această misiune a inspirat deja acorduri numeroase, a căror


valoare esenţială constă în dorinţa popoarelor americane de a trăi împreună în pace
şi, prin înţelegerea lor reciprocă şi respectul pentru suveranitatea fiecarora dintre
ele, pentru a asigura îmbunătăţirii tuturor, în independenţa, în egalitatea de şanse
şi în conformitate cu legislaţia;

Convins că democraţia reprezentativă este o condiţie indispensabilă pentru


stabilitate, pace şi dezvoltare a regiunii;

Increzător că semnificaţia reală a solidarităţii americane şi bună vecinătate poate


însemna doar consolidare pe acest continent, în cadrul instituţiilor democratice, a
unui sistem de libertăţii individuale şi a justiţiei sociale bazate pe respectarea
drepturilor esenţiale ale omului;

Convinşi că bunăstarea lor şi contribuţia lor la progresul şi civilizaţia din lume din ce
în ce va necesita o cooperare intensivă continentale;

HOTĂRÂŢI să persevereze în întreprinderea de nobil că umanitatea a conferite


Organizaţiei Naţiunilor Unite, ale cărei principii şi scopurile în care au în mod solemn
reafirme;

Convinse că organizaţia juridică este o condiţie necesară pentru securitate şi pace


fondată pe ordinii morale şi în domeniul justiţiei, precum şi

În conformitate cu Rezoluţia IX din Inter-American de conferinte pe probleme de


Război şi pace, a avut loc în Mexico City,
AU CONVENIT cu privire la următoarele

Carta Organizaţiei Statelor Americane

Part One

Capitolul I

NATURĂ şi în scopuri

Articolul 1

Statelor Americane stabilesc prin prezenta cartă organizaţia internaţională care le-
au dezvoltat pentru a realiza o ordine a păcii şi a justiţiei, pentru a promova
solidaritatea lor, de a consolida colaborarea lor, şi să-şi apere suveranitatea lor,
integritatea teritorială, precum şi independenţa acestora. În cadrul Unite Naţiunilor
Unite, Organizaţia Statelor Americane este o agenţie regională.

Organizaţia Statelor Americane nu are alte puteri decât cele în mod expres care îi
sunt conferite prin prezenta cartă, nici una dintre prevederi ale căror autorizează să
intervină în chestiuni care sunt în competenţa internă a statelor membre.

Articolul 2 alineatul

Organizaţiei Statelor Americane, pentru a pune în practică principiile pe care se


întemeiază şi să-şi îndeplinească obligaţiile sale regionale, în conformitate cu Carta
Naţiunilor Unite, proclamă în următoarele scopuri esenţiale:

a) Pentru a consolida pacea şi securitatea continentului;

b) să promoveze şi să consolideze democraţia reprezentativă, cu respectarea


principiului de neintervenţie;

c) Pentru a preveni posibilele cauze ale dificultăţilor şi pentru a asigura


reglementarea paşnică a conflictelor care pot apărea între statele membre;

d) Pentru a asigura o acţiune comună din partea statelor în caz de agresiune;

e) Pentru a căuta soluţionarea problemelor politice, juridice şi economice care pot


apărea între ele;

f) să promoveze, prin acţiuni de cooperare, dezvoltarea lor economică, socială şi


culturală;

g) de eradicare a sărăciei extreme, care constituie un obstacol în calea dezvoltării


democratice depline a popoarelor din emisfera; şi

h) Pentru a realiza o limitare eficientă de arme convenţionale, care va face posibilă


să acorde o mai mare cantitate de resurse pentru dezvoltarea economică şi socială
a statelor membre.

Capitolul II
PRINCIPIILE

Articolul 3

Statele american îşi reafirmă următoarele principii:

o lege Internationala este un standard de comportament al statelor în relaţiile lor


reciproce;

b) ordine internaţională constă în mod esenţial de respect faţă de personalitate,


suveranitatea şi independenţa statelor, şi împlinirea fidelă a obligaţiile care decurg
din tratate şi alte surse de drept internaţional;

c) cu bună-credinţă trebuie să reglementeze relaţiile dintre state;

d) solidaritatea dintre statele americane şi obiectivele de mare care sunt căutate,


prin aceasta, necesită organizarea politică a acestor state, pe baza exercitarea
efectivă a democraţiei reprezentative;

e) Fiecare stat are dreptul de a alege, fără intervenţii externe, ei sistemul politic,
economic, şi social şi de a se organiza în modul cel mai potrivit pentru ea, şi are
datoria de a se abţină de la intervenţia în treburile altui stat. Sub rezerva cele de
mai sus, statele americane cooperează pe deplin între ele, indiferent de natura lor
politice, sistemele economice şi sociale;

f) eliminarea sărăciei extreme este o parte esenţială a promovarea şi consolidarea


democraţiei reprezentative şi este responsabilitatea comună şi comună a statelor
americane;

g) Statelor Americane condamne razboi de agresiune: victorie nu dă drepturi;

h) un act de agresiune împotriva unui american de stat este un act de agresiune


împotriva tuturor celorlalte state americane;

i) Controverse cu caracter internaţional care apar între două sau mai multe state
americane se soluţionează prin proceduri paşnice;

j) de justiţie socială şi securitatea socială sunt baze de pace durabilă;

k) acţiuni de cooperare economică este esenţială pentru a asigura bunăstarea


comună şi a prosperităţii popoarelor continentului;

l) Statelor Americane proclama drepturile fundamentale ale individului, fără


deosebire de rasă, naţionalitate, credinţă, sau sex;

m) unităţii spirituale a continentului se bazează pe respectul pentru valorile


culturale ale ţărilor americane şi necesită o cooperare strânsă a acestora, în sensul
înalt de civilizaţie;

n) de educaţie de popoare ar trebui să fie îndreptată spre justiţie, libertate şi pace.

Capitolul III

MEMBRILOR
Articolul 4

Toate statele americane care să ratifice Carta prezent sunt membre ale
Organizaţiei.

Articolul 5 alineatul

Orice entitate politice noi, care rezultă din unirea mai multor state membre şi că, ca
atare, ratifica prezenta Carta, trebuie să devină membru al Organizaţiei. De intrare
al noii entităţi politice în Organizaţia îşi duce la pierderea calităţii de membru din
fiecare dintre statele care o compun

Articolul 6

Orice alt stat independente americane, care doreşte să devină membre ale
Organizaţiei ar trebui să indice acest lucru, printr-o notă adresată Secretarului
General, în care declară că este dispus să semneze şi să ratifice Carta Organizaţiei
şi să accepte toate obligaţiile inerente de membru, în special cele legate de
securitate colectivă în mod expres stabilite în articolele 28 şi 29 din Cartă.

Articolul 7

Adunarea Generală, la recomandarea Consiliului Permanent al Organizaţiei, va


determina dacă este oportun ca secretarul general să fie autorizate să permită
statului solicitant să semneze Carta şi să accepte depunerii instrumentului de
ratificare corespunzătoare. Atât recomandare a Consiliului Permanent şi decizia de
Adunarea Generala va cere votul afirmativ a două treimi din statele membre.

Articolul 8

Membri ai organizaţiei se limitează la statelor independente din emisfera care erau


membre ale Naţiunilor Unite din 10 decembrie 1985, precum şi teritoriile
nonautonomous menţionate în documentul de OEA / Ser.. P, AG/doc.1939/85, din 5
noiembrie 1985, atunci când devin independenţi.

Articolul 9

Un membru al Organizaţiei căror democratic constituit guvernul a fost înlăturat cu


forţa poate fi suspendat din exercitarea dreptului de a participa la sesiuni ale
Adunării Generale, reuniunea de consultare, Consiliilor de Organizare şi conferinţele
de specialitate, precum şi în comisii, grupuri de lucru, precum şi orice alte
organisme stabilite.

a) competenţa de a suspenda se exercită numai în cazul în care astfel de iniţiative


diplomatice întreprinse de Organizaţia pentru scopul de a promova restaurare a
democraţiei reprezentative, în statul membru afectat nu au avut succes;

b) decizia de a suspenda vor fi adoptate la o sesiune specială a Adunării Generale


prin votul afirmativ a două treimi dintre statele membre;
c) Suspendarea intră în vigoare imediat după aprobarea sa de către Adunarea
Generală;

d) suspendarea Fără a aduce atingere, Organizaţia se străduieşte să întreprindă


iniţiative diplomatice suplimentare pentru a contribui la restabilirea democraţiei
reprezentative în statul membru afectat;

e) membru care a făcut obiectul unei suspendare va continua să-şi îndeplinească


obligaţiile de a organizaţiei;

f) Adunarea Generala poate ridica suspendarea printr-o decizie adoptată cu


aprobarea a două treimi dintre statele membre;

g) competenţe menţionate în prezentul articol se exercită în conformitate cu


prezenta Cartă.

Capitolul IV

DREPTURI FUNDAMENTALE şi îndatoririlor statelor

Articolul 10

Juridic, statele sunt egale, se bucură de drepturi egale şi a capacităţii de egal de a


exercita aceste drepturi, şi au drepturi egale. Drepturile din fiecare stat care nu
depind de puterea sa de a asigura exercitarea acestora, dar, la simplul fapt de a
existenţei sale ca o persoană în conformitate cu dreptul internaţional.

Articolul 11

Fiecare stat american are datoria de a respecta drepturile de care se bucură orice
alt stat, în conformitate cu dreptul internaţional.

Articolul 12

Drepturile fundamentale ale statelor care nu poate fi afectată în nici un mod.

Articolul 13

Existenţă politică a statului este independent de recunoaştere de către alte state.


Chiar înainte de a fi recunoscut, statul are dreptul de a-şi apăra integritatea şi
independenţa sa, pentru a asigura conservarea acesteia şi a prosperităţii, precum
şi, prin urmare, de a se organiza după cum consideră oportun, de a legifera cu
privire la interesele sale, pentru a administra serviciile sale, şi pentru a stabili
jurisdicţia şi competenţa instanţelor sale. Exercitarea acestor drepturi este limitată
doar de exercitare a drepturilor altor state, în conformitate cu dreptul internaţional.

Articolul 14

Recunoaşterea implică faptul că statul acordă acceptă personalitate a noului stat,


cu toate drepturile şi obligaţiile pe care dreptul internaţional prevede pentru două
state.
Articolul 15

Dreptul fiecărui stat pentru a se proteja şi de a trăi viaţa proprie nu autorizează


aceasta pentru a comite acte fără justă cauză împotriva altui stat.

Articolul 16

Jurisdicţia statelor în limitele de pe teritoriul lor naţional este exercitată în mod egal
asupra tuturor locuitorilor, indiferent dacă sunt cetăţeni sau străini.

Articolul 17

Fiecare stat are dreptul de a dezvolta sale culturale, viaţa politică, şi economică în
mod liber şi în mod natural. În acest dezvoltării libere, statul trebuie să respecte
drepturile individuale şi a principiilor de moralitate universale.

Articolul 18

Respectul pentru şi respectarea fidelă a tratatelor constituie standarde pentru


dezvoltarea de relaţii paşnice între state. Tratatele şi acordurile internaţionale ar
trebui să fie publice.

Articolul 19

Nici un stat sau grup de state are dreptul de a interveni, direct sau indirect, pentru
nici un motiv, în treburile interne sau externe ale oricărui alt stat. Principiul de mai
sus interzice nu numai armate vigoare, dar de asemenea, orice altă formă de
intervenţie sau de ameninţare a încercat împotriva personalitate a statului sau
împotriva politic, elementele economice şi culturale.

Articolul 20

Nici un stat poate să utilizeze sau să încurajeze utilizarea de măsuri coercitive cu


caracter economic sau politic, în scopul de a forţa va suveran al unui alt stat de la
ea şi pentru a obţine avantaje de orice fel.

Articolul 21

Pe teritoriul unui stat este inviolabil, ea nu poate fi obiect, chiar şi temporar, de


ocupaţie militară sau a altor măsuri de forţă luate de către un alt stat, direct sau
indirect, la nici un motiv. Nu achiziţii teritoriale sau avantaje speciale, obţinută fie
prin forţă sau prin alte mijloace de constrângere trebuie să fie recunoscute.

Articolul 22

American Statele obligati ele însele, în relaţiile lor internaţionale, de a nu recurge la


folosirea forţei, cu excepţia, în cazul selfdefense, în conformitate cu tratatele
existente, sau la realizarea acestora.

Articolul 23
Măsurile adoptate pentru menţinerea păcii şi securităţii, în conformitate cu tratatele
existente nu constituie o încălcare a principiilor enunţate în articolele 19 şi 21.

Capitolul V

PACIFIC SOLUŢIONAREA LITIGIILOR

Articolul 24

Diferendelor internaţionale între state membre sunt prezentate procedurile de


paşnică stabilite în prezenta cartă.

Această prevedere nu va fi interpretată ca o depreciere a drepturilor şi obligaţiilor


statelor membre în temeiul articolelor 34 şi 35 din Carta Naţiunilor Unite.

Articolul 25

Următoarele sunt proceduri paşnice: negociere directă, bune oficii, mediere, de


anchetă şi de conciliere, soluţionare judiciară, arbitraj, şi cele care părţile în litigiu
pot conveni asupra mai ales în orice moment.

Articolul 26 În cazul în care apare un diferend între două sau mai multe state
americane, care, în opinia unul dintre ei, nu poate fi soluţionat prin canale
diplomatice obişnuite, părţile se pun de acord asupra unor altor proceduri paşnice
care să le permită să ajungă la o soluţie.

Articolul 27 Un tratat specială va stabili mijloace adecvate de soluţionare a litigiilor


şi vor determina procedurile pertinente, pentru fiecare mijloace paşnice, astfel încât
să nu litigiu între statele din America poate rămâne fără soluţionarea definitivă într-
o perioadă rezonabilă de timp.

Capitolul VI securitate colectivă

Articolul 28

Fiecare act de agresiune de către un stat împotriva integrităţii teritoriale sau


inviolabilitatea teritoriului sau împotriva suveranităţii sau a independenţei politice a
unui stat american va fi considerat un act de agresiune împotriva celorlalte state
americane.

Articolul 29

În cazul în care inviolabilitate sau integritatea teritoriului sau suveranitatea sau a


independenţei politice a oricărui stat american ar trebui să fie afectate de un atac
armat sau printr-un act de agresiune, care nu este un atac armat, sau de către un
conflict extracontinental, sau de un conflict între două sau mai multe state
americane, sau prin orice alt fapt sau situaţie care ar putea pune în pericol pacea
ale Americii, statele americane, în completarea a principiilor de solidaritate
continentale selfdefense sau colective, se vor aplica măsurile şi procedurile stabilite
în tratatele speciale de pe subiect.

Capitolul VII INTEGRAL DEZVOLTARE


Articolul 30

Statele membre, inspirat de principiile de solidaritate şi de cooperare Interamerican,


angajamentul au aderat la un efort Unite pentru a se asigura justiţiei internaţionale
socială în relaţiile lor şi de dezvoltare integrată pentru popoarele lor, ca şi condiţii
esenţiale pentru pace şi securitate. Integral de dezvoltare cuprinde domeniile
economic, sociale, educaţionale, culturale, ştiinţifice şi tehnologice, prin care
obiectivele pe care fiecare ţară seturi pentru realizarea ar trebui să fie realizate.

Articolul 31

Inter-American de cooperare pentru dezvoltare integrantă este comună şi


responsabilitatea comună a statelor membre, în cadrul principiilor democratice şi
instituţiile din sistemul de Interamerican. Aceasta ar trebui să includă economice,
domeniile sociale, educaţionale, culturale, ştiinţifice şi tehnologice , sprijine
realizarea obiectivelor naţionale ale statelor membre, precum şi respectarea
priorităţilor stabilite de fiecare ţară în planurile sale de dezvoltare, fără legături
politice sau de condiţii.

Articolul 32

Inter-American de cooperare pentru dezvoltare integrantă ar trebui să fie continuă


şi, de preferinţă, canalizate prin intermediul organizaţiilor multilaterale, fără a
aduce atingere cooperării bilaterale între statele membre.

Statele membre trebuie să contribuie la cooperarea inter-americane pentru


dezvoltarea integrală, în conformitate cu resursele şi capacităţile lor şi în
conformitate cu legislaţia lor.

Articolul 33

Development este o responsabilitate primară din fiecare ţară şi ar trebui să


constituie un proces integrantă şi continuă pentru stabilirea unei ordini mai numai
economice şi sociale, care va face posibilă şi să contribuie la împlinirea a individului.

Articolul 34

Statele membre sunt de acord că egalitatea de şanse, eliminarea sărăciei extreme,


distribuirea echitabilă a bogăţiei şi a veniturilor, precum şi participarea deplină a
popoarelor lor în deciziile referitoare la propria lor dezvoltare sunt, printre altele,
obiectivele de bază ale dezvoltării integrantă. Pentru a le atinge, ele, de asemenea,
de acord să îşi consacre eforturile lor de cea mai mare măsură la realizarea
obiectivelor de bază: o creştere), auto-substanţială şi susţinută a produsului pe cap
de locuitor la nivel naţional;

b) Equitable distribuirea venitului naţional;

c) adecvate şi echitabile a sistemelor de impozitare;


d) Modernizarea vieţii rurale şi reforme care duc la terenuri echitabilă şi eficientă a
sistemelor mandatului, creşterea productivităţii agricole, a extins utilizarea
terenurilor, diversificarea producţiei şi a prelucrării îmbunătăţite şi a sistemelor de
comercializare a produselor agricole, precum şi consolidarea şi extinderea din
mijloacele de a atinge aceste obiective;

e) accelerată şi industrializarea diversificate, în special de capital şi bunuri


intermediare;

f) de stabilitate a nivelurilor de preţ pe piaţa internă, compatibile cu o dezvoltare


economică susţinută şi realizarea justiţiei sociale;

g) Târg salarii, oportunităţi de angajare şi condiţiile de muncă acceptabile pentru


toţi;

h) eradicarea rapidă a analfabetismului şi extindere a oportunităţilor educaţionale


pentru toţi;

i) protecţia potenţialelor omului, prin extinderea şi de aplicare a ştiinţei moderne


medicale;

j) nutriţie adecvată, în special prin accelerarea eforturilor naţionale de creştere a


producţiei şi disponibilitatea de produse alimentare;

k) adecvate de locuinţe pentru toate sectoarele de populaţie;

l) condiţiile urban, care oferă posibilitatea pentru o viaţă sănătoasă, productivă, şi


plin;

m) Promovarea iniţiativei private şi a investiţiilor în armonie cu acţiune în sectorul


public; şi a

n) extinderea şi diversificarea exporturilor.


Articolul 35

Statele membre ar trebui să se abţină de la practica a politicilor şi adoptarea unor


acţiuni sau măsuri care au efecte adverse grave asupra dezvoltării altor state
membre.

Articolul 36

Întreprinderile transnaţionale şi a investiţiilor străine private, se supune legislaţiei


din ţările-gazdă şi la competenţa instanţelor lor competente şi la tratatele şi
acordurile internaţionale la care ţările menţionate sunt părţi, şi ar trebui să respecte
politicile de dezvoltare ale ţărilor beneficiare.

Articolul 37

Statele membre sunt de acord să se unească în căutarea unei soluţii la probleme


urgente sau critice care ar putea interveni ori de câte ori dezvoltarea economică
sau a stabilităţii oricărui stat membru este grav afectată de condiţii care nu poate fi
remediată prin eforturile acestui stat.

Articolul 38

Statele membre extind între ele beneficiile ştiinţei şi tehnologiei, prin încurajarea
schimbului şi utilizarea de cunoştinţe ştiinţifice şi tehnice, în conformitate cu
tratatele existente, şi cu legislaţia naţională.

Articolul 39

Statele membre, recunoscând strânsă interdependenţă între comerţ exterior şi


dezvoltarea economică şi socială, ar trebui să facă individuale şi unit eforturile
pentru a aduce despre următoarele:
a) condiţiile favorabile de acces la pieţele mondiale de produse din ţările în curs de
dezvoltare din regiune, în special prin reducerea sau eliminarea, de către ţările
importatoare, a barierelor tarifare şi nontariff care afectează exporturile din statele
membre ale Organizaţiei, cu excepţia cazurilor acestor bariere sunt aplicate în
scopul de a diversifica structura economică, pentru a accelera dezvoltarea
lessdeveloped statelor membre, şi să intensifice procesul lor de integrare
economică, sau atunci când sunt legate de securitatea naţională sau la nevoile
echilibrului economic;

b) Continuitatea în dezvoltarea lor economică şi socială prin intermediul:

i. Condiţii îmbunătăţite pentru comerţul cu produsele de bază prin intermediul unor


acorduri internaţionale, după caz; procedurile de comercializare ordonată că a evita
perturbarea pieţelor, precum şi alte măsuri menite să promoveze extinderea
pieţelor şi de a obţine venituri de încredere pentru producători, bunuri adecvate şi
de încredere pentru consumatori, precum şi preţuri stabile, care sunt profitabile,
atât pentru producători şi echitabile pentru consumatori;

II. Îmbunătăţirea cooperării internaţionale financiare, precum şi adoptarea de alte


mijloace pentru reducerea impactului negativ al unor fluctuaţii accentuate a
încasărilor la export întâmpinate de ţările exportatoare în produsele de bază;

III. Diversificarea exporturilor şi extindere a oportunităţilor de export pentru


produsele fabricate şi semimanufactured din ţările în curs de dezvoltare; si

IV. Condiţii care să conducă la majorarea venitului real de export ale statelor
membre, în special în ţările în curs de dezvoltare din regiune, şi pentru creşterea
participării acestora în comerţul internaţional.

Articolul 40

Statele membre reafirmă principiul că, atunci când ţările mai dezvoltate acorda
concesii, în acordurile comerciale internaţionale care mai mici sau de eliminare a
tarifelor sau a altor obstacole în comerţul exterior, astfel încât să beneficieze de ţări
lessdeveloped, ele nu trebuie să se aştepte concesii reciproce din aceste ţări, care
sunt incompatibile cu lor de dezvoltare economică, financiară, şi nevoile comerciale.

Articolul 41
Statele membre, în scopul de a accelera dezvoltarea lor economică, integrarea
regională, precum şi extinderea şi îmbunătăţirea condiţiilor de comerţ lor,
promovează îmbunătăţirea şi coordonarea de transport şi de comunicare în ţările în
curs de dezvoltare şi între statele membre.

Articolul 42

Statele membre recunosc faptul că o integrare a ţărilor în curs de dezvoltare din


emisfera este unul dintre obiectivele de inter-sistemul american şi, prin urmare,
trebuie să orienteze eforturile şi să ia măsurile necesare pentru a accelera procesul
de integrare, cu scopul de a instituire a unui Latină Piaţa Comună a Americii în cel
mai scurt timp posibil.

Articolul 43

În scopul de a consolida şi să accelereze integrarea în toate aspectele sale, statele


membre sunt de acord să acorde prioritate adecvate pentru pregătirea şi realizarea
proiectelor multinaţionale, precum şi finanţarea lor, precum şi pentru a încuraja
instituţii economice şi financiare a sistemului de Interamerican pentru a continua
acordarea sprijinul lor mai larg de a instituţiilor de integrare regională şi programe.

Articolul 44

Statele membre sunt de acord că o cooperare tehnică şi financiară pe care


urmăreşte să promoveze integrarea economică regională trebuie să se bazeze pe
principiul dezvoltării armonioase, echilibrate şi mai eficiente, cu o atenţie deosebită
pentru ţările mai puţin relativ dezvoltate, astfel încât să poate fi un factor decisiv
care să le permită să promoveze, cu eforturi proprii, la dezvoltarea de programe de
îmbunătăţirea infrastructurii, de noi linii de producţie, precum şi diversificarea
exportului.

Articolul 45

Statele membre, convins că omul se poate realiza numai realizarea deplină a


aspiraţiilor sale într-o ordine doar socială, împreună cu dezvoltarea economică şi
adevărata pace, sunt de acord să dedice toate eforturile pentru punerea în aplicare
a următoarelor principii şi mecanisme:

a) Toate fiinţele umane, fără deosebire de rasă, sex, naţionalitate, credinţă, sau
condiţie socială, au dreptul de a materialului de bine-de securitate fiind şi la
dezvoltarea lor spirituală, în condiţii de libertate, demnitate, egalitate de şanse, şi
economice ,

b) locul de muncă este un drept şi o datorie socială, dă demnitate de a celui care


efectuează o, şi ar trebui să fie efectuată în condiţii, inclusiv un sistem de salarii
echitabile, care să asigure viaţa, sănătatea, precum şi un nivel de trai decent pentru
lucrător şi familia sa, atât în timpul anilor săi de muncă şi la bătrîneţe, sau atunci
când nici o circumstanţă îl privează de posibilitatea de a lucra;

c) angajatori şi angajaţi, atât rurale şi urbane, au dreptul să se asocieze în mod liber


pentru apărarea şi promovarea intereselor lor, inclusiv a dreptului la negociere
colectivă şi dreptul lucrătorilor la grevă, şi recunoaştere a personalităţii juridice a
asociaţiilor şi de protecţie a libertăţii şi independenţei lor, toate în conformitate cu
legile aplicabile;

d) Târg şi sisteme eficiente şi a procedurilor de consultare şi colaborare între


sectoarele de producţie, cu respectarea pentru protejarea intereselor întregii
societăţi;

e) funcţionarea sistemelor de a administraţiei publice, bancare si de credit,


întreprinderi, precum şi de distribuţie şi de vânzări, în aşa fel încât, în armonie cu
sectorul privat, astfel încât să respecte cerinţele şi interesele comunităţii;

f) încorporarea şi creşterea participării din sectoarele marginale ale populaţiei, atât


în zonele rurale şi urbane, în viaţa economică, socială, civice, culturale şi politice ale
naţiunii, pentru a realiza integrarea deplină a comunităţii naţionale , accelerarea
procesului de mobilitate socială, precum şi consolidarea sistemului democratic.
Încurajarea tuturor eforturilor de promovare populare şi de cooperare, care au ca
scop dezvoltarea şi progresul comunităţii;

g) recunoaşterea importanţa contribuţiei de organizaţii, cum ar fi sindicate,


cooperative, şi culturale, profesionale, de afaceri, cartier, precum şi asociaţiile
comunitare la viaţa societăţii şi la procesul de dezvoltare;
h) dezvoltarea unei politici eficiente de securitate socială, precum şi

i) dispoziţii adecvate pentru toate persoanele să aibă de ajutor din cauza juridică în
scopul de a asigura drepturile lor.

Articolul 46

Statele membre recunosc că, în scopul de a facilita procesul de integrare regională


din America Latină, este necesar să se armonizeze legislaţia socială a ţărilor în curs
de dezvoltare, în special în domeniul muncii şi securităţii sociale, astfel că drepturile
lucrătorilor trebuie să fie la fel de protejate, şi acestea sunt de acord să facă cea
mai mare eforturile posibile pentru a atinge acest obiectiv.

Articolul 47

Statele membre va acorda o importanţă primară, în planurile lor de dezvoltare la


încurajarea educaţiei, ştiinţei, tehnologiei şi culturii, orientate spre îmbunătăţirea
globală a individului, şi ca o fundaţie pentru democraţie, justiţie socială, şi progres.

Articolul 48

Statele membre vor coopera cu un altul pentru a răspunde nevoilor lor


educaţionale, de a promova cercetarea ştiinţifică, precum şi să încurajeze progresul
tehnologic pentru dezvoltarea lor integrală. Ei vor se consideră în mod individual şi
în comun obligaţia de a păstra şi îmbogăţi patrimoniul cultural al popoarelor
american.

Articolul 49

Statele membre vor exercita cele mai mari eforturi, în conformitate cu procedurile
lor constituţionale, pentru a asigura exercitarea efectivă a dreptului la educaţie, pe
bazele următoare:
a) Învăţământul elementar, obligatorie pentru copiii de vârstă şcolară, trebuie să fie,
de asemenea, oferite tuturor celor care pot beneficia de ea. Când furnizate de statul
acesta este fără taxe;

b) Mijloc de învăţământ la nivel se extinde progresiv la fel de mult a populaţiei în


care este posibil, cu scopul de a îmbunătăţire sociale. Acesta trebuie să fie
diversificate, în aşa fel încât să satisface nevoile de dezvoltare ale fiecărei ţări, fără
a aduce atingere pentru a oferi o educaţie generală; şi

c) Învăţământul superior trebuie să fie la dispoziţia tuturor, cu condiţia ca, în scopul


de a menţine nivelul său ridicat, standardele corespunzătoare de reglementare sau
academice sunt îndeplinite.

Articolul 50

Statele membre vor acorda o atenţie specială de eradicare a analfabetismului, va


întări adulţi şi sistemele de educaţie profesională, şi va asigura că beneficiile de
cultură vor fi disponibile pentru întreaga populaţie. Acestea vor promova utilizarea
tuturor mijloacelor de informare pentru a îndeplini aceste obiective.

Articolul 51

Statele membre vor dezvolta ştiinţa şi tehnologia prin cercetare de învăţământ, şi


activităţi de dezvoltare tehnologică şi programe de informare şi diseminare. Ele vor
stimula activităţi în domeniul tehnologiei în scopul adaptării acestuia la nevoile lor
de dezvoltare integrantă. Ei vor organiza cooperarea lor în aceste domenii în mod
eficient şi va creşte în mod substanţial de schimb de cunoştinţe, în conformitate cu
obiectivele naţionale şi legile şi cu tratatele în vigoare.

Articolul 52

Statele membre, cu respectarea individualitatea fiecare dintre ele, sunt de acord să


promoveze schimbul cultural ca un mijloc eficient de consolidare a înţelegerii
Interamerican, iar ei recunosc că programele de integrare regională ar trebui să fie
consolidată prin legături strânse în domeniile educaţiei, ştiinţei, şi cultură.
Partea a doua

Capitolul VIII

Organe

Articolul 53

Organizaţia Statelor Americane realizeaza scopurile sale prin:

a) Adunarea Generală;

b) Reuniunea de consultare a miniştrilor afacerilor externe;

c) Consiliile;

d) Inter-American juridica Comitetului;

e) Inter-Americane a Comisiei privind drepturile omului;

f) Secretariatul General;

g) Conferinţe de specialitate; şi

h) organizaţiilor specializate.

Nu poate fi stabilit, în plus faţă de cele prevăzute în Carta şi în conformitate cu


dispoziţiile acestuia, organe subsidiare, agenţii, precum şi alte entităţi care sunt
considerate necesare.
Capitolul IX

Adunarea Generală a

Articolul 54

Adunarea Generală este organul suprem al Organizaţiei Statelor Americane. Acesta


are ca puterile sale principale, în plus faţă de altele, cum ar fi sunt atribuite prin
Cartă, următoarele:

a) Pentru a decide acţiunea generală şi politica organizaţiei, stabileşte structura şi


funcţiile organelor sale, şi va examina orice problemă referitoare la relaţiile de
prietenie între statele americane;

b) Pentru a stabili măsuri de coordonare a activităţilor de organe, agenţii, precum şi


entităţile Organizaţiei între ele, şi astfel de activităţi cu cele ale altor instituţii ale
sistemului Interamerican;

c) Pentru a consolida şi de a coordona cooperarea cu Organizaţia Naţiunilor Unite şi


agenţiile specializate ale acesteia;

d) Pentru a promova colaborarea, în special în domeniile economice, sociale şi


culturale, cu alte organizaţii internaţionale ale căror scopuri sunt similare cu cele ale
Organizaţiei Statelor Americane;

e) Pentru a aproba programul de buget al organizaţiei şi se determină cotele


statelor membre;

f) Pentru a lua în considerare rapoartele a reuniunii de consultare a miniştrilor


afacerilor externe şi de observaţiile şi recomandările prezentate de Consiliul
Permanent cu privire la rapoartele care ar trebui să fie prezentate de către alte
organe şi entităţi, în conformitate cu dispoziţiile articolului 91 alineatul . F, precum
şi rapoartele cu privire la orice organ care pot fi cerute de către Adunarea Generală
în sine;
g) să adopte standarde generale care să reglementeze operaţiunile de Secretariatul
General; şi

h) Pentru a adopta propriile reguli de procedură şi, prin twothirds un vot, în ordinea
de zi.

Adunarea Generala îşi exercită competenţele în conformitate cu prevederile Cartei


şi de inter-altor tratate americane.

Articolul 55

Adunarea Generala va stabili bazele de stabilire a cotei care fiecare guvern este de
a contribui la menţinerea ale organizaţiei, luând în considerare capacitatea de plată
a ţărilor respective şi determinarea lor de a contribui, în mod echitabil. Deciziile cu
privire la probleme bugetare necesită aprobarea a două treimi din statele membre.

Articolul 56

Toate statele membre au dreptul de a fi reprezentate în Adunarea Generală. Fiecare


stat are dreptul la un vot.

Articolul 57

Adunarea Generala convoacă anual, în perioada stabilită de normele de procedură


şi într-un loc selectate în conformitate cu principiul rotaţiei. La fiecare sesiune
ordinară data şi locul următoarei sesiuni regulate se determină, în conformitate cu
normele de procedură.

În cazul în care pentru orice motiv, Adunarea Generală nu poate fi considerat, la


locul ales, se reuneşte la Secretariatul General, cu excepţia cazului în unul din
statele membre ar trebui să facă o ofertă în timp util a unui site pe teritoriul său,
caz în care Consiliul Permanent al Organizaţiei pot conveni că Adunarea Generală se
vor întâlni în acel loc.

Articolul 58
În circumstanţe speciale şi cu aprobarea a două treimi din statele membre, Consiliul
Permanent va convoca o sesiune specială a Adunării Generale.

Articolul 59

Deciziile Adunării Generale se adoptă cu votul afirmativ de o majoritate absolută a


statelor membre, cu excepţia cazurilor în care necesită un vot twothirds astfel cum
este prevăzut în Carta sau care pot fi furnizate de către Adunarea Generală în
regulamentul său de procedură.

Articolul 60

Trebuie să existe un Comisiei de pregătire a Adunării Generale, compus din


reprezentanţi ai tuturor statelor membre, care trebuie:

a) pregăteşte proiectul ordinii de zi a fiecărei sesiuni a Adunării Generale;

b) revizuieşte programul propus de buget şi proiectul de rezoluţie privind


contingentele, şi să prezinte Adunării Generale un raport cu privire care conţine
recomandările pe care le consideră adecvate;

c) îşi exercită funcţiile o altă astfel de Adunarea Generală poate atribui la el.

Proiectul ordinii de zi şi a raportului, în timp util, pentru a fi transmise guvernelor


statelor membre.

Capitolul X

REUNIUNE de consultare a miniştrilor afacerilor externe

Articolul 61
Reuniunea de consultare a miniştrilor afacerilor externe va fi ţinut în scopul de a lua
în considerare problemele de natură urgentă şi de interes comun pentru statele
americane, şi pentru a servi ca organ de consultare.

Articolul 62

Orice stat membru poate solicita ca o reuniune a fi numit de consultare. Cererea se


adresează Consiliului Permanent al organizaţiei, care decide cu o majoritate
absolută dacă o reuniune ar trebui să aibă loc.

Articolul 63

Ordinea de zi şi a normelor administrative ale reuniunii de consultare trebuie să fie


pregătit de către Consiliul Permanent al Organizaţiei şi transmise de statele
membre pentru examinare.

Articolul 64

În cazul în care, din motive excepţionale, un ministru al Afacerilor Externe nu este în


măsură să participe la reuniune, el va fi reprezentată de un delegat speciale.

Articolul 65 alineatul

În caz de un atac armat de pe teritoriul unui stat american sau în regiunea de


securitate delimitate de tratat în vigoare, preşedintele Consiliului Permanent, fără
întârziere convoca o reuniune a Consiliului de a decide cu privire la convocarea
adunarii de de consultare, fără a aduce atingere dispoziţiilor din Inter-americană de
Tratatul de la reciproc asistenţă în ceea ce priveşte statele părţi la acest instrument.

Articolul 66

Un comitet consultativ Apărării se stabilesc de a consilia organe de consultare pe


probleme de cooperare militară, care pot apărea în legătură cu punerea în aplicare
a tratatelor existente speciale pe securitate colectivă.
Articolul 67

Apărare Comitetul consultativ este format din cel mai înalt autorităţile militare ale
statelor americane care participă la reuniunea de consultare. În circumstanţe
excepţionale, guvernele ar putea numi înlocuitori. Fiecare stat are dreptul la un
singur vot.

Articolul 68

Comitetul consultativ de Aparare, se convoaca, în aceleaşi condiţii ca organ de


consultare, în cazul în care acesta din urmă se ocupă de problemele legate de
apărare împotriva agresiunii.

Articolul 69

Comitetul se reuneşte, de asemenea, în cazul în care Adunarea Generală sau


reuniunea de consultare sau de guverne, de către twothirds o majoritate a statelor
membre, atribuie la aceasta studii tehnice sau de rapoarte pe teme specifice.

Capitolul XI

Consiliilor de ORGANIZARE

Dispoziţii comune

Articolul 70

Consiliul Permanent al Organizaţiei şi Inter-American de Dezvoltare a Consiliului


pentru Integral sunt direct responsabili pentru Adunarea Generală, şi fiecare are
autoritatea de a acordat-o în Carta şi a altor instrumente de-americane, precum şi
funcţiile care îi revin prin Adunarea Generală şi de consultare a Reuniunea
miniştrilor afacerilor externe.

Articolul 71
Toate statele membre au dreptul de a fi reprezentat pe fiecare dintre consiliilor.
Fiecare stat are dreptul la un vot.

Articolul 72

Consiliile poate, în limitele Cartei şi a altor instrumente de Interamerican, a face


recomandări cu privire la chestiuni care ţin de autoritatea lor.

Articolul 73

Consiliile, în chestiuni care ţin de competenţa lor, pot prezenta la studii de


Adunarea Generală şi propuneri, proiectele de instrumente internaţionale, precum şi
propuneri privind organizarea de conferinţe de specialitate, cu privire la crearea,
modificarea, eliminarea sau de organizaţii specializate şi alte inter-american agenţii,
precum şi de coordonare a activităţilor lor. Consiliile pot prezenta, de asemenea,
studii, propuneri, precum şi proiecte ale instrumentelor internaţionale la
conferinţele de specialitate.

Articolul 74

Fiecare Consiliul poate, în cazuri urgente, convoca Conferinte de specialitate în


chestiuni care ţin de competenţa sa, după consultarea cu statele membre şi fără să
recurgă la procedura prevăzută la articolul 122.

Articolul 75

Consiliile, în măsura capacităţii lor, precum şi în colaborare cu Secretariatul General,


se face pentru a guvernelor astfel de servicii de specialitate ca acesta din urmă
poate solicita.

Articolul 76
Fiecare Consiliul are autoritatea de a solicita Consiliului de altă parte, precum şi
organele subsidiare şi agenţiile responsabile cu ei, să îi furnizeze informaţii şi
servicii de consultanţă privind chestiuni care ţin de domeniile lor de competenţă.
Consiliile poate solicita, de asemenea, aceleaşi servicii de la alte agenţii de inter-
sistemul american.

Articolul 77

Cu acordul prealabil al Adunării Generale, consiliile pot stabili organe subsidiare şi


agenţiile pe care le consideră oportun pentru o performanţă mai bună a sarcinilor
lor. În cazul în care Adunarea Generală nu se află în sesiune, organele menţionate
anterior sau agenţiile pot fi stabilite cu titlu provizoriu de către Consiliu
corespunzătoare. În constituie calitatea de membru al acestor organisme, consilii, în
măsura în care este posibil, trebuie să respecte criteriile de rotaţie şi de
reprezentare geografică echitabilă.

Articolul 78

Consiliile poate ţine şedinţe în orice stat membru, atunci când au găsit că este de
dorit şi cu acordul prealabil al Guvernului în cauză.

Articolul 79

Fiecare Consiliului pregătesc statutelor proprii şi le prezintă Adunării Generale


pentru aprobare. Se aprobă propriul regulament de procedură, precum şi cele ale
organelor subsidiare, agenţiile sale, şi comitete.

Capitolul XII

Consiliul Permanent al ORGANIZARE

Articolul 80 alineatul

Consiliul permanent al Organizaţiei este compus din câte un reprezentant din


fiecare stat membru, în special desemnat de Guvernul respective, cu rang de
ambasador. Fiecare guvern poate acredita un reprezentant care acţionează, precum
şi membrii supleanţi astfel şi consilieri care le consideră necesare.

Articolul 81

Funcţia de preşedinte al Consiliului Permanent trebuie să fie deţinute de fiecare


dintre reprezentanţii, la rândul său, în ordinea alfabetică în limba spaniolă, a
denumirilor de ţările respective. Biroul de Vicepreşedinte se completează în acelaşi
mod, în urma ordine inversă alfabetica.

Preşedintele şi Vice-preşedintele trebuie să deţină birou pentru un termen de cel


mult şase luni, care se stabilesc prin statut.

Articolul 82

În limitele Cartei şi a tratatelor şi a acordurilor Interamerican, Consiliul Permanent ia


cunoştinţă de orice chestiune care îi este prezentată de către Adunarea Generală
sau de adunarea de consultare a miniştrilor afacerilor externe.

Articolul 83

Consiliul Permanent va servi cu titlu provizoriu, ca organ de consultare, în


conformitate cu dispoziţiile Tratatului speciale pe această temă.

Articolul 84

Consiliul Permanent păstrează vigilenţa peste menţinerea relaţiilor de prietenie


între statele membre şi, în acest scop, se sprijină în mod eficient le în soluţionarea
paşnică a diferendelor lor, în conformitate cu următoarele dispoziţii.

Articolul 85
În conformitate cu dispoziţiile prezentei Carte, orice parte la un litigiu în care nici
unul dintre procedurile paşnică prevăzute în Carta este în curs poate recurge la
Consiliul Permanent pentru a obţine birourile sale bune. Consiliul, în conformitate cu
dispoziţiile articolului precedent, asistă părţile şi recomanda procedurile pe care le
consideră adecvate pentru soluţionarea paşnică a litigiului.

Articolul 86 alineatul

În exercitarea funcţiilor sale şi cu acordul părţilor în litigiu, Consiliul permanent


poate înfiinţarea unor comitete ad-hoc.

Comitete ad-hoc trebuie să aibă calitatea de membru şi mandatul pe care Consiliul


Permanent este de acord, la fiecare caz în parte, cu acordul părţilor în litigiu.

Articolul 87 alineatul

Consiliul permanent poate, de asemenea, prin mijloace, cum ar fi care le consideră


necesare, investigarea faptelor în litigiu, şi poate face acest lucru pe teritoriul uneia
dintre părţi, cu acordul Guvernului în cauză.

Articolul 88

În cazul în care procedura de soluţionare paşnică a diferendelor recomandat de


către Consiliul Permanent sau sugerate de pertinentă comitetului ad-hoc, în
conformitate cu termenii mandatului său nu este acceptată de către una dintre
părţi, sau de una dintre părţi declară că procedura nu a soluţionat litigiul , Consiliul
Permanent trebuie să informeze Adunarea Generală, fără a aduce atingere luând
măsuri pentru a asigura un acord între părţi sau pentru a restabili relaţiile dintre
ele.

Articolul 89

Consiliul Permanent, în exercitarea acestor funcţii, trebuie să ia decizii cu votul


afirmativ a două treimi din membrii săi, cu excepţia părţile în litigiu, cu excepţia
decizii, după cum prevăd normele de procedură se adoptă cu majoritate simplă .
Articolul 90

În îndeplinirea funcţiilor lor cu privire la soluţionarea paşnică a diferendelor,


Consiliul Permanent şi ad-hoc, respectiv comisia trebuie să respecte prevederile
Cartei şi principiile şi normele de drept internaţional, precum şi să ia în considerare
existenţa unor tratate în vigoare între părţi.

Articolul 91

Consiliul Permanent trebuie, de asemenea:

o Carry), care defineşte aceste decizii a Adunării Generale sau a reuniunii de


consultare a miniştrilor afacerilor externe căror punere în aplicare nu a fost
repartizat pe oricare alt organism;

b) veghea la respectarea standardelor care reglementează funcţionarea


Secretariatului General şi, atunci când Adunarea Generală nu este în sesiune, să
adopte dispoziţii cu caracter de reglementare care permite Secretariatului General
să îşi îndeplinească funcţiile administrative;

c) a acţiona astfel cum a Comisiei de pregătire a Adunării Generale, în conformitate


cu prevederile articolului 60 din Carta, cu excepţia cazului în Adunarea Generală ar
trebui să nu decide altfel;

d) pregăteşte, la cererea statelor membre şi acordurile în colaborare cu organele


corespunzătoare ale organizaţiei, proiectul de a promova şi facilita cooperarea între
Organizaţiei Statelor Americane şi Organizaţia Naţiunilor Unite sau între Organizaţia
şi alte agenţii americane a recunoscut renume internaţional. Aceste acorduri proiect
se prezintă Adunării Generale pentru aprobare;

e) recomandări Trimiteti la Adunarea Generala cu privire la modul de funcţionare a


organizaţiei şi de coordonare a organelor subsidiare, agenţiile sale, şi comitete;
f) Luaţi în considerare rapoartele de Inter-American de Dezvoltare a Consiliului
pentru Integral, de Inter-American juridic al Comitetului, a Comisiei Interamerican
pentru Drepturile Omului, de Secretariatul General, de agenţiile specializate şi
conferinţe, precum şi de alte organisme şi instituţii, precum şi prezent la Adunarea
Generala orice observaţii şi recomandări pe care le consideră necesare; şi

g) îndeplineşte alte funcţii care îi sunt atribuite în Cartă.

Articolul 92

Consiliului Permanent şi Secretariatul General are sediul aceleaşi.

Capitolul XIII

Inter-American CONSILIUL PENTRU DEZVOLTARE INTEGRAL

Articolul 93

Inter-Americană de Dezvoltare a Consiliului pentru Integral este compus din câte un


reprezentant principal, de rang ministerial, sau echivalent, pentru fiecare stat
membru, în special numit de către guvernul respectiv.

În conformitate cu prevederile Cartei, Inter-American de Dezvoltare a Consiliului


pentru Integral pot stabili organisme subsidiare şi a agenţiilor pe care le consideră
oportun pentru o performanţă mai bună a atribuţiilor sale.

Articolul 94

Scopul Inter-American Integral Consiliului pentru Dezvoltare este de a promova


cooperarea dintre statele americane, în scopul realizării integrale de dezvoltare şi,
în special, contribuind la eliminarea sărăciei extreme, în conformitate cu
standardele Cartei, în special cele prevăzute în capitolul VII, cu privire la domeniile
economic, sociale, educaţionale, culturale, ştiinţifice şi tehnologice.

Articolul 95
În scopul de a atinge obiectivele diversele sale, în special în domeniul specific de
cooperare tehnică, Inter-American de Dezvoltare a Consiliului pentru Integral
trebuie:

Formulează o) şi să recomande Adunarii Generale un plan strategic care stabileşte


politicile, programele şi cursurile de acţiune în materie de cooperare pentru
dezvoltare integrantă, în cadrul politicii generale şi priorităţile definite de Adunarea
Generala;

b) orientări Formulează pentru pregătirea programului-bugetul pentru cooperare


tehnică, precum şi pentru alte activităţi ale Consiliului;

c) promovează, sa coordoneze si atribuie responsabilitatea pentru executarea de


programe şi proiecte de dezvoltare a organismelor subsidiare şi organizaţiile
relevante, în funcţie de priorităţile identificate de către statele membre, în domenii
cum ar fi:

1) Dezvoltarea economică şi socială, inclusiv comerţul, turismul, de integrare şi a


mediului;

2) Îmbunătăţirea şi extinderea educaţiei pentru a acoperi toate nivelurile,


promovarea cercetării ştiinţifice şi tehnologice, prin cooperare tehnică, şi sprijin
pentru activităţi culturale; şi

3) Consolidarea a conştiinţei civice a popoarelor americane, ca una din bazele


pentru exercitarea eficientă a democraţiei, precum şi pentru respectarea drepturilor
şi îndatoririlor de om.

Aceste scopuri trebuie să fie continuate prin mecanisme de participare sectoriale şi


de alte organe subsidiare si organizatii stabilite de Carta şi prin alte dispoziţii
Adunarea Generală.

d) să stabilească relaţii de cooperare cu organele corespunzătoare ale Organizaţiei


Naţiunilor Unite şi cu alte agenţii naţionale şi internaţionale, în special în ceea ce
priveşte coordonarea inter-american programe de cooperare tehnică.
e) evaluează periodic activităţile de cooperare pentru dezvoltare integrantă, în ceea
ce priveşte performanţa lor în punerea în aplicare a politicilor, programe şi proiecte,
în ceea ce priveşte impactul lor, eficacitatea, eficienţa, şi de utilizare a resurselor,
precum şi în ceea ce priveşte calitatea, printre altele, , a serviciilor de cooperare
tehnică prestate; şi să raporteze Adunării Generale.

Articolul 96

Inter-americană de a Consiliului pentru Dezvoltare Integral trebuie să deţină cel


puţin o reuniune în fiecare an, la nivel ministerial sau echivalent. Acesta are, de
asemenea, dreptul de a convoca reuniuni la acelaşi nivel pentru subiectele de
specialitate sau sectoriale pe care le consideră relevante, în termen de provincie
sau sfera de competenţă. Acesta se reuneşte, de asemenea, atunci când convocat
de către Adunarea Generală sau de adunarea de consultare a miniştrilor de externe,
sau din proprie iniţiativă, sau pentru cazurile prevăzute la articolul 37 din Cartă.

Articolul 97

Inter-Americană de Dezvoltare a Consiliului pentru Integral trebuie să aibă


nonpermanent comisiile de specialitate pe care le decide să se stabilească şi care
sunt necesare pentru îndeplinirea corespunzătoare a funcţiilor sale. Aceste comisii
trebuie să funcţioneze şi trebuie să fie compus aşa cum este prevăzut în Statutul
Consiliului.

Articolul 98

Executarea şi, dacă este cazul, coordonarea, a proiectelor aprobate trebuie să fie
încredinţată Secretariatului Executiv Integral pentru Dezvoltare, care prezintă un
raport privind rezultatele acestei executare a Consiliului.

Capitolul XIV

Inter-American JURIDIC COMITETUL

Articolul 99
Scopul Inter-American juridica Comitetului este de a servi organizaţiei ca un
organism consultativ pe probleme juridice, de a promova dezvoltarea progresivă şi
codificarea dreptului internaţional, şi să studieze problemele juridice legate de
integrarea ţărilor în curs de dezvoltare din emisfera şi, în măsura în care pot să
apară de dorit, posibilitatea de a atinge uniformitate în legislaţia lor.

Articolul 100

Inter-Americană juridica Comitetul se angajează, studiile şi lucrările pregătitoare


care îi sunt atribuite de către Adunarea Generală, reuniunea de consultare a
miniştrilor afacerilor externe, sau a Consiliilor de Organizare. Acesta poate, de
asemenea, din proprie iniţiativă, să întreprindă astfel de studii şi lucrări pregătitoare
pe care le consideră oportun, şi sugerează organizarea de conferinţe de specialitate
juridica.

Articolul 101

Inter-Americană juridica Comitetul este alcătuit din unsprezece jurişti, resortisanţilor


statelor membre, aleşi de Adunarea Generală pentru o perioadă de patru ani de la
panourile de trei candidaţi prezentate de către statele membre. În electorale, un
sistem este utilizat, care să ia în considerare înlocuirea parţială de membru şi, în
măsura în care este posibil, echitabil reprezentare geografică. Nr doi membri ai
Comitetului pot fi cetăţeni ai aceluiaşi stat.

Posturi vacante care apar din alte motive decât expirarea normală a mandatului
membrilor comitetului este completat de către Consiliul permanent al Organizaţiei,
în conformitate cu criteriile stabilite în paragraful precedent.

Articolul 102

Inter-American juridica Comitetul reprezinta toate statele membre ale Organizaţiei,


şi are o autonomie cât mai larg posibil tehnic.

Articolul 103
Inter-Americană juridica Comitetul se stabili relaţii de cooperare cu universităţi,
institute şi centre de predare, altele, precum şi cu comisiile naţionale şi
internaţionale şi entităţi dedicate studiu, cercetare, învăţământ, sau difuzarea de
informaţii privind chestiuni juridice de interes internaţional.

Articolul 104 alineatul

Inter-American juridica Comitetul îşi proiectul de statutul său, care va fi prezentat


Adunării Generale pentru aprobare.

Comitetul adoptă propriile reguli de procedură.

Articolul 105

Sediul Inter-American juridica comitetului este de a oraşului Rio de Janeiro, dar, în


cazuri speciale, Comitetul poate îndeplini în orice alt loc care pot fi desemnate,
după consultarea cu statul membru în cauză.

Capitolul XV

Inter-American Comisiei pentru Drepturile Omului

Articolul 106

Acolo trebuie să fie un Inter-americană Comisiei pentru Drepturile Omului, a căror


funcţie principală este de a promova respectarea şi protecţia drepturilor omului şi
pentru a servi ca un organ consultativ al Organizaţiei în aceste chestiuni.

Un inter-Convenţia americană privind drepturile omului stabileşte structura,


competenţa, precum şi procedura din prezenta Comisiei, precum şi cu cele ale altor
organe responsabile de aceste probleme.

Capitolul XVI-lea

Secretariatul General
Articolul 107

Secretariatul General este organul central şi permanent al Organizaţiei Statelor


Americane. Ea îndeplineşte funcţiile care îi revin în Cartă, în inter alte tratate
americane şi acorduri, precum şi de către Adunarea Generală, şi îşi îndeplineşte
sarcinile încredinţate de către Adunarea Generală, reuniunea de consultare a
miniştrilor afacerilor externe , sau consiliilor.

Articolul 108

Secretarul general al Organizaţiei sunt aleşi de Adunarea Generală pentru un


mandat de cinci ani şi nu poate fi reales de mai multe ori a reuşit sau de către o
persoană de aceeaşi naţionalitate. În cazul în care funcţia de secretar general
devine vacant, secretar general adjunct îşi asumă sarcinile sale, până la Adunarea
Generala va alege un nou secretar general pentru un mandat complet.

Articolul 109

Secretarul general va conduce Secretariatul General, este reprezentantul legal al


acestuia, şi, fără a aduce atingere dispoziţiilor articolului 91.b, răspunde în faţa
Adunării Generale pentru îndeplinirea corectă a obligaţiilor şi funcţiilor
Secretariatului General.

Articolul 110

Secretarul General, sau reprezentantul acestuia, pot participa cu vocea, dar fără
drept de vot la toate reuniunile Organizaţiei.

Secretarul General poate aduce la cunoştinţa Adunării Generale sau a Consiliului


Permanent orice chestiune care, în opinia sa, ar putea ameninţa pacea şi
securitatea din emisfera sau de dezvoltare a statelor membre.

Autoritatea de la care se referă paragraful precedent, se exercită în conformitate cu


prezenta Carta.
Articolul 111

Secretariatul General va promova relaţiile economice, sociale, juridice,


educaţionale, ştiinţifice şi culturale între toate statele membre ale Organizaţiei, cu
accent pe cooperarea pentru eliminarea sărăciei extreme, în conformitate cu
acţiunile şi politicile decise de Adunarea Generală şi cu deciziile pertinente ale
consiliilor.

Articolul 112

Secretariatul General îndeplineşte, de asemenea, următoarele funcţii:

a) Transmit din oficiu la dispoziţia statelor membre avizul de convocare a Adunării


Generale, reuniunea de consultare a miniştrilor afacerilor externe, Inter-American
de Dezvoltare a Consiliului pentru Integral, şi conferinţele de specialitate;

b) acordă consultanţă cu alte organe, atunci când este cazul, în pregătirea ordinea
de zi şi a normelor de procedură;

c) întocmeşte programul propus-buget al organizaţiei, pe baza programelor


adoptate de Consiliile, agenţii, precum şi entităţile ale căror cheltuieli ar trebui să
fie incluse în program-bugetare şi, după consultarea cu consiliile sau comitetele lor
permanente, pe care îl înaintează Comisiei de pregătire a Adunării Generale şi apoi
la Adunarea în sine;

d) furnizează, pe o bază permanentă, adecvate servicii de secretariat pentru


Adunarea Generală şi alte organe, şi să efectueze directivelor lor şi misiuni. În
măsura în care a capacităţii sale, furnizarea de servicii de al altor reuniuni ale
Organizaţiei;

e) servesc drept custode al documentelor şi arhivelor din Conferinţe Interamerican,


Adunarea Generală, şedinţele de consultare a miniştrilor afacerilor externe, consilii,
şi conferinţele de specialitate;
f) servesc ca depozitar al tratatelor inter-americană şi a acordurilor, precum şi a
instrumentelor de ratificare ale acestora;

g) să prezinte Adunării Generale, la fiecare sesiune ordinară un raport anual privind


activităţile organizaţiei şi starea sale financiare; şi

h) să stabilească relaţii de cooperare, în conformitate cu deciziile luate de către


Adunarea Generală sau consiliile, cu organizaţiile de specialitate, precum şi alte
organizaţii naţionale şi internaţionale.

Articolul 113

Secretarul general va:

a) stabileşte astfel de birouri al Secretariatului General care sunt necesare pentru


îndeplinirea obiectivelor sale; şi

b) Se determină numărul de ofiţeri şi angajaţi ai Secretariatului General, numi-le,


reglementeze competenţele şi îndatoririle lor, şi să fixeze remuneraţia acestora.

Secretarul general va exercita această autoritate, în conformitate cu aceste


standarde generale şi dispoziţii bugetare, astfel cum pot fi stabilite de Adunarea
Generală.

Articolul 114

Asistentului Secretarului General sunt aleşi de Adunarea Generală pentru un termen


de cinci ani şi nu poate fi reales de mai multe ori a reuşit sau de către o persoană
de aceeaşi naţionalitate. În cazul în care funcţia de secretar general adjunct devine
vacant, Consiliul Permanent alege un substitut de a deţine această funcţie până la
Adunarea Generala va alege un nou secretar general adjunct pentru un mandat
complet.

Articolul 115
Asistentului Secretarului General va fi secretar al Consiliului Permanent. El va servi
ca ofiţer de consiliere pentru a secretarului general şi trebuie să acţioneze în
calitate de delegat al său în toate aspectele care secretarul general poate
încredinţa el. În timpul absenţa temporară sau de invaliditate al Secretarului
General, secretar general adjunct îşi exercită funcţiile sale.

Secretarul general şi secretar general adjunct trebuie să fie de naţionalităţi diferite.

Articolul 116

Adunarea Generală, printr-un vot de două treimi din statele membre, poate elimina
Secretarul General sau de secretar general adjunct, sau ambele, ori de câte ori
buna funcţionare a Organizaţiei o impune.

Articolul 117

Secretarul general numeşte, cu aprobarea Inter-American de Dezvoltare a


Consiliului pentru Integral, un secretar executiv pentru Integral dezvoltare.

Articolul 118

În exercitarea atribuţiilor lor, secretarul general şi personalul Secretariatului nu va


solicita sau primi instrucţiuni de la orice guvern sau de la orice autoritate din afara
organizaţiei, şi se abţin de la orice acţiune care ar putea fi incompatibile cu poziţia
lor ca ofiţeri internaţionale responsabile numai pentru a Organizaţiei

Articolul 119

Statele membre angajamentul-se să respecte caracterul exclusiv internaţional al


responsabilităţilor de secretarul general şi personalul Secretariatului General, şi nu
pentru a încerca să îi influenţeze în îndeplinirea sarcinilor lor.

Articolul 120
În selectarea personalului Secretariatului General, luarea în considerare prima se
acordă de eficienţă, competenţă, şi integrităţii acestora;, dar, în acelaşi timp, în
recrutarea de personal de toate gradele, se acordă o importanţă la necesitatea de a
obţine ca o largă geografice reprezentare în care este posibil.

Articolul 121

Sediul Secretariatului General este oraşul din Washington, DC,

Capitolul XVII

CONFERINTE DE SPECIALITATE

Articolul 122

Conferinţele de specialitate sunt reuniuni interguvernamentale pentru a face faţă


speciale, aspecte tehnice sau de a dezvolta aspecte specifice de cooperare,
Interamerican. Acestea trebuie să fie nici atunci când a avut loc Adunarea Generală
sau de adunarea de consultare a miniştrilor de Externe decide astfel, din proprie
iniţiativă sau la cererea unuia dintre consilii sau organizatii de specialitate.

Articolul 123

Ordinea de zi şi regulile de procedură ale conferinţelor de specialitate trebuie să fie


pregătit de către Consiliile de specialitate sau de organizaţii implicate şi se depun la
guvernelor statelor membre, cu titlu oneros.

Capitolul XVIII

Organizaţiilor specializate

Articolul 124

În sensul prezentei Carte, Interamerican de specialitate Organizatiile sunt


organizaţii interguvernamentale instituite prin acorduri multilaterale şi care au
funcţii specifice cu privire la aspectele tehnice de interes comun pentru statele
americane.

Articolul 125

Secretariatul General ţine un registru al organizaţiilor care îndeplinesc condiţiile


prevăzute în articolul de mai sus, astfel cum sunt stabilite de către Adunarea
Generală, după un raport din partea Consiliului în cauză.

Articolul 126

Organizatii de specialitate se bucură de cea mai mare autonomie tehnică, dar


acestea trebuie să ia în considerare recomandările Adunării Generale şi a consiliilor,
în conformitate cu prevederile Cartei.

Articolul 127

Organizatii de specialitate trebuie să transmită rapoarte Adunării Generale anuale


cu privire la progresele înregistrate de munca lor şi asupra bugetelor anuale ale
acestora şi cheltuieli.

Articolul 128

Relaţii care ar trebui să existe între organizaţiile de specialitate şi a Organizaţiei


sunt definite prin intermediul unor acorduri încheiate între fiecare organizaţie şi
secretarul general, cu autorizarea Adunarii Generale.

Articolul 129

Organizatii de specialitate trebuie să stabilească relaţii de cooperare cu agenţiile de


lume de acelaşi caracter, în scopul de a coordona activităţile lor. În încheierea de
acorduri cu agenţiile internaţionale de un caracter la nivel mondial, Inter-American
de specialitate Organizatii trebuie să păstreze identitatea şi statutul lor de părţi
integrante ale Organizaţiei Statelor Americane, chiar şi atunci când îndeplinesc
funcţii regionale ale agenţiilor internaţionale.
Articolul 130

Pentru a determina locaţia considerare organizaţiile de specialitate se acordă


interesul tuturor statelor membre, precum şi la oportunitatea de a selecta locuri ale
acestor organizaţii, pe baza unei reprezentări geografice echitabile posibil.

Partea a treia

Capitolul XIX

UNITED NATIONS

Articolul 131

Nici una dintre dispoziţiile prezentei carte se interpretează ca a afecta drepturile şi


obligaţiile statelor membre în temeiul Cartei Organizaţiei Naţiunilor Unite.

Capitolul XX

DISPOZIŢII DIVERSE

Articolul 132

Participarea la reuniuni ale organelor permanente ale Organizaţiei Statelor


Americane sau la conferinţe şi reuniuni prevăzute în Cartă, sau a avut loc sub
auspiciile Organizaţiei, trebuie să fie în conformitate cu caracterul multilaterale a
organelor menţionate mai sus, conferinţe, precum şi reuniuni şi nu depinde de
relaţiile bilaterale dintre Guvernul oricărui stat membru şi guvernul ţării gazdă.

Articolul 133
Organizaţia Statelor Americane se bucură, pe teritoriul fiecărui membru în astfel de
capacitate juridică, privilegiile şi imunităţile necesare pentru exercitarea funcţiilor
sale şi îndeplinirea obiectivelor sale.

Articolul 134

Reprezentanţii statelor membre cu privire la organele Organizaţiei, personalul


delegaţiilor acestora, precum şi secretarul general şi secretar general adjunct se
bucură de privilegiile şi imunităţile corespunzătoare poziţiile lor şi necesare pentru
îndeplinirea independentă a funcţiilor lor.

Articolul 135

Statutul juridic al organizaţiilor specializate, precum şi privilegiile şi imunităţile de


care ar trebui să fie acordate acestora şi de a personalului acestora, precum şi
pentru a funcţionarilor Secretariatului General, trebuie să fie determinate într-un
acord multilateral. Cele de mai sus nu împiedică, atunci când se consideră necesar,
încheierea de acorduri bilaterale.

Articolul 136

Corespondenţa ale Organizaţiei Statelor Americane, inclusiv materiale tipărite şi


colete, purtând sinceră cu privire la aceasta, se efectuează gratuit în mesajele e-
mail ale statelor membre.

Articolul 137

Organizaţia Statelor Americane nu permite nici o restricţie pe bază de rasă,


credinţă, sau sex, cu privire la eligibilitate pentru a participa la activităţile
organizaţiei şi de a deţine poziţii în aceasta.

Articolul 138
În termen de dispoziţiile prezentei Carte, organele competente se vor stradui pentru
a obţine o colaborare mai mare din partea ţărilor care nu sunt membre ale
organizaţiei în domeniul cooperării pentru dezvoltare.

Capitolul XXI

Ratificarea şi intrarea în vigoare

Articolul 139

Prezenta Carta rămâne deschisă pentru semnare de către statele americane şi va fi


ratificat în conformitate cu procedurile lor constituţionale. Actul originar, spaniolă,
engleză, portugheză, franceză şi texte din care sunt în mod egal autentice, se
depune la Secretariatul General, care transmite copii certificate pentru a guvernelor
în scopuri de ratificare. Instrumentele de ratificare vor fi depuse la Secretariatul
General, care notifică statele semnatare depunerii.

Articolul 140

Prezenta Carta va intra în vigoare între statele care ratifică atunci când două treimi
din numărul statelor semnatare au depus ratificări lor. Acesta intră în vigoare cu
privire la statele rămase în ordinea în care au depozit ratificări lor.

Articolul 141

Prezenta Carta trebuie să fie înregistrată la Secretariatul Organizaţiei Naţiunilor


Unite prin intermediul Secretariatului General.

Articolul 142

Amendamentele la prezenta Carta pot fi adoptate numai la o adunare generală


convocată în acest scop. Modificările intră în vigoare în conformitate cu termenii şi
procedura prevăzute la articolul 140.

Articolul 143
Prezenta Carta va rămâne în vigoare o perioadă nedeterminată, dar poate fi
denunţat de orice stat membru, la notificare scrisă la Secretariatul General, care
comunică toate celelalte fiecare anunţ de denuntare primite. După doi ani de la
data la care Secretariatul General primeşte o notificare de denunţare, prezenta
Carta încetează să mai fie în vigoare cu privire la denunţând de stat, care încetează
de a adera la Organizaţia după ce şi-a îndeplinit obligaţiile care decurg din prezenta
Cartă.

Capitolul XXII

DISPOZIŢII TRANZITORII

Articolul 144

Inter-Americană Comisia pentru Alianţa pentru Progres acţionează în calitate de


comitetul executiv permanent al Inter-americană de Consiliul Economic şi Social,
atâta timp cât Alianţa este în funcţiune.

Articolul 145

Până la inter-Convenţia americană privind drepturile omului, menţionate în capitolul


XV, intră în vigoare, prezenta Interamerican Comisia pentru drepturile omului
trebuie să păstreze vigilenţa pe respectarea drepturilor omului.

Articolul 146

Consiliul Permanent nu se face nici o recomandare, nici se Adunarea Generală să ia


orice decizie cu privire la o cerere de admitere pe parte dintr-o entitate politică al
cărui teritoriu au devenit obiectul, în tot sau în parte, înainte de 18 decembrie 1964,
data de stabilite de către Inter-American de Primă specială de conferinte, la cerere
sau litigii între o ţară extracontinental şi unul sau mai multe state membre ale
Organizaţiei, până când contestaţia a fost încheiat de către unele procedură
paşnică. Acest articol rămân în vigoare până la 10 decembrie 1990 .
* Semnat la Bogotá în 1948 şi a fost modificată prin Protocolul din Buenos Aires în
1967, prin Protocolul de la Cartagena de Indias, în 1985, prin Protocolul de la
Washington în 1992, precum şi de protocolul din Managua, în 1993.

Uniunea Africana

Trecerea de la Organizaţia Unităţii Africane la Uniunea Africană

Succesiunea dintre cele două organizaţii s-a petrecut la 9 iulie 2002, atunci când, în
urma întrunirii Adunării Şefilor de Stat şi de Guvern s-a stabilit înfiinţarea unei noi
organizaţii regionale, după modelul Uniunii Europene, ce urma să o înlocuiască pe
cea existentă. Propuneri în acest sens au apărut încă din 1999, exponentul cel mai
înflăcărat al acestei idei fiind preşedintele libian Ghaddafi. Spre deosebire de
vechea O.A.U., Uniunea Africană venea cu nenumărate noutăţi în ceea ce priveşte
organizarea instituţională şi funcţionarea juridică. Astfel organul suprem al
organizaţiei rămânea Adunarea Şefilor de Stat şi de Guvern, apărând în schimb un
aşa numit Parlament Pan-African. Acesta este principalul organ legislativ al Uniunii
şi este alcătuit din 265 de membrii , ei fiind aleşi de locuitorii celor 53 de state
membre. Sediul central al Parlamentului se află la Midrand în Africa de Sud, după
ce, în prealabil, fusese la Addis-Abeba. Principalul organ juridic al Uniunii a devenit
Curtea Africană de Justiţie, aceasta fiind înfiinţată după cum am mai spus în 2003.
În 2004, această instituţie a incorporat şi Curtea Africană a Drepturilor Omului şi
Popoarelor, ce făcuse parte din vechea organizaţie. Astfel, Curtea de Justiţie este
alcătuită din două camere : una pentru rezolvarea chestiunilor juridice generale, iar
cealaltă pentru a veghea la respectarea tratatelor cu privire la drepturile omului. Un
alt organ al O.U.A. ce se menţine şi în U.A. este Consiliul de Miniştrii, acum purtând
denumirea de Consiliul Executiv al Uniunii Africane şi având aproape aceleaşi
prerogative ca şi în timpul O.U.A. În activitatea sa, Consiliul este ajutat de un
Comitet Reprezentativ Permanent. O nouă instituţie importantă este Consiliul de
Pace şi Securitate. Înfiinţarea acestuia a fost propusă în 2001, iar activitatea şi-a
început-o în 2004. Rolul acestui consiliu este acela de a menţine pacea şi
securitatea colectivă, bazânduse pe o diplomaţie preventivă.