Sunteți pe pagina 1din 10

Cataracta

Salut Abel nu am mai facut prima pagina.. cu numele, grupa. Daca mai ai ceva de adaugat la
referat esti liber sa o faci eu cam asta am gasit in tratat..
Eu sunt in grupa 787A Iurciuc Ionut ramane maine sa ne vedem pela ora 13 pe la facultate sa
ducem referatul si poate ne da si nota ;)
O zi frumoasa in continuare si daca ai ceva nelamuriri suna-ma.
Patologia cristalinului

Cristalinul (lens crystallina), mediul refringent cel mai important al ochiului, de forma
unei lentile biconvexe, cu rolul de a rasfrange razele luminoase si de a le reuni in ochiul emetrop
pe retina, poate prezenta anomalii congenitale, tulburari ale transparentei, denumite cataracte, si
deplasari ale cristalinului, denumite luxatii .
Cataracta (cataracta lentis ), sau opacifierea cristalinului, poate fi partiala sau totala. In ea
se produc preocese regressive si tulburari de nutritive, cu scleroza, dezintegrari, disocierea
fibrelor cristalinului, formari de spatii anormale (vacuole), depuneri de substante grase
(corpusculii lui Morgagni), distrugeri celulare, degenerari conjunctivale si depozitari de
substante opace (grasoase, calcaroase colesterina, hematoidina, etc.).
Din punct de vedere patogenetic, cataractele pot fi congenitale sau dobandite, adevarate si
false.
Cataracta congenitala (cataracta congenita) se constata la nastere sau apare in primele
luni dupa nastere. Cataractele dobandite au character progresiv si de cele mai multe ori sunt de
origine traumatica, senile, toxica, diabetic, avitaminozica sau apar ca o complicatie a altor boli
generale (obezitate, artritrism, enfiem, eczeme).
Cataracta adevarata (cataracta vera) se caracterizeaza prin opacifieri datorita
modificarilor interne ale cristalinului, iar cataracta falsa se caracterizeaza prin depunrei de resturi
de iris pe capsula anterioara, prin depoite de pigmenti irieni si prin produse inflamatorii
localizate pe fata externa a capsule cristalinului. Dupa localiarea punctelor opace, se pot intalni
cataracte capsulare, cataracte lenticulare si cataracte capsulolenticulare.
In cataracta capsulara (cataracta capsularis), opacifierea intereseaza capsula cristalinului.
Ea poate sa fie cataracta capsulara anterioara si posterioara. Clinic, cataracta capsulara se poate
prezenta ca o cataracta difuza, cataracta polara posterioara si cataracta polara anterioara.
In cataracta lenticulara (cataracta lenticularis), opacifierea intereseaza tesutul
cristalinului, localizata la nucleus si este mult mai densa la centru decat la periferie, de aceea
zona corticala ramane mult timp transparenta. Boala are mers progresiv, dar lent, si se intalneste
frecvent la caine si mai rar la cal. Volumul cristalinului la inceput ramane acelasi apoi se
atrofiaza, ajungand la jumatate din volumul initial.


In cataracta corticala zonulara, opacifierea se produce in stratul mijlociu si profund al regiunii
zonulare si este mai densa la periferie decat la centru. Stratul cortical superficial ramane mai transparent.
Aceasta cataracta a fost observata mai des la caine si mult mai rar la cal, fiind o cataracta stationara
regresiva sau progresiva.
SIMPTOMATOLOGIE
Cataracta se evidentiaza prin modificari anatomopatologice, cu tulburari functionale, cu
diminuarea sau pierderea vederii. Animalul nu vede hrana, se loveste de obstacolele din jur, schimba
atitudinea, ridica capul, misca urechile in toate directiile si prezinta mers nesigur. Tulburarile vizuale se
manifesta si printr-o deschidere exagerata a pleoapelor, cu o usoara exoftalmie, privire fixa si pupila
dilatata, cu o culoare anormala datorita opacitatii cristalinului (albastru inchis, laptoasa, alba-
lucioasa,verde-pal sau opacitati radiante albastrui).
La inspectie cu luminat lateral se constata totdeauna la nivelul cristalinului opacitati punctiforme,
alburii sau cenusii, disseminate in profunzime sau opacitati mai intinse neregulate, cu spatii transparente
sau opacitati radiare, vizibile prin midriaza atropinica, sau opacitati difuze care ocupa tot cristalinul. In
cataracta totala, fundul de ochi nu se vede, in cataracta partial se poate vedea o parte din tapetum lucidum,
cu umbre, unele delimitate altele mai putin delimitate sau semitransparente. Dintre imaginile Purkinje,
cand cristalinul este opac, dispare imaginea a treia.


DIAGNOSTIC
Urmareste sa stabileasca pe baza functiei vizuale si a reflexului fotomotor existent cataractei,
caracterul leziunilor cristalinului si etiologia bolii.
PROGNOSTIC
Este grav, vindecarile fiind exceptionale. Prognosticul poate fi influientat de varsta, sex si
serviciu. Leziunile cristalinului nu manifesta spontan tendinta la regresiune, ci evolueaza totdeauna, dupa
un oarecare timp spre pierderea vederii. Deasemenea se pot complica cu luxatia cristalunului,cu glaucoma
si decolarea retinei. La toate acestea se adauga si faptul ca operatia da rezultate imperfect, este dificila si
se poate complica cu hemoragii, hernia irisului si a corpului vitros sau cu infectii care duc la oftalmie
traumatica.
TRATAMENT
Este medicamentos si chirurgical, dar ambele dau rezultate imperfecte. In formele evolutive,
administrarea iodurei de potasiu si de sodium poate intarsia evolutia bolii. Tratamentul chirurgical se
aplica numai unilateral sic and cecitatea este complete. Operatia da animalului o vedere diminuata care ii
permite sa se orienteze si sa execute mai usor un serviciu restrains.
CATARACTA TRAUMATICA apare in urma unei actiuni traumatice si poate fi cataracta
traumatica directa si cataracta traumatica indirecta.
Cataracta traumatica directa se produce atunci cand agentul traumatic se produce direct in
cristalin. In aceste cazuri opacifierea se face repede, dand o cataracta partiala sau totala dupa marimea
plagilor.astfel, prin lovituri si contuzii se produc distensiuni, luxatii sau ruperi ale ligamentului
cristalinului, cu leziuni ale cristaloidei, care fac ca aceasta sa tremure si masa lui sa devina permeabila
umorii apoase. Evolutia acestor cataracte traumatice este rapida (24-48 ore).
Tratamentul urmareste intai sa combata efectele traumatismului apoi sa grabeasca cicatrizarea
prevenind si combatand infectia, iar in caz de contuzii sa grabeasca resorbtia hemoragiei. Extractia
cristalinului nu se va face decat dupa linistirea fenomenelor inflamatorii.
CATARACTA DE COMPLICATIE denumita si CATARACTA PATOLOGICA se
caracterizeaza prin opacifierea cristalinului fiind provocata de un process patologic general sau local.
Cataracta diabetica se intalneste destul de des la caine, mai rara la cabaline si bovine consecutive
diabetului zaharat. Se observa la toate varstele la unul sau la ambii ochi, se prezinta sub forma unor
opacoitati radiare, periecuatoriale dar in cursul dezvoltarii bolii invadeaza tot cristalinul si formeaza
cataracta opalina, galbena. Sfarseste dupa cateva saptamani uneori dupa cateva luni, prin cecitate
definitive.
Insuficientele parotidiene sau extirparea paratiroidelor pot declansa deasemenea cataracte
patologice de origine hipoparatiroidiana. Astfel de cataracte au fost studiate la iepure caine si capra in
urma operatiei de tiroidectomie, aparand totdeuna bilateral.
Cataracta ergotinica este o cataracta toxica care se intalneste la animalele ce consuma timp
indelungat cornul secarei. Se manifesta sub forma unei opacitati profunde si evolueaza destul de repede
spre opacifierea totala a cristalunului.
CATARACTA CONGENITALA
A fost descrisa la caine porc cal si bovine aparand la nastere sau in primele luni dupa nastere. Se
localizeaza cu predilectie la poli, formand cataracte capsulare, si cortico-polare.
CATARACTA SENILA
Este opacifierea progresiva a cristalinului in ochii sanatosi ai animalelor cu varsta avansata. Ea
apare la cal dupa varsta de 12 ani, si in special intre 20 si 45 de ani (cataracta difuza bilaterala), iar la
caine dupa varsta de 10 ani este destul de frecventa. A mai fost semnalata la pisica bovine si pasari.
Cataracta senile este o cataracta central. Difuza si progresiv crescanda. Apare succesiv la ambii ochi la
scurt interval de timp. Se crede ca este de natura toxica, ca rezultat al unei autointoxicatii interne datorita
unei circulatii ciliare deficitare.
TRATAMENTUL CATARACTELOR
Tratamentul medicamentos- la inceputul bolii se pot utiliza instilatii in ochi cu solutie 1,5% de
iodura de sodium; deasemenea se pot intrebuinta si extracte glandulare (opoterapie). Extractele de tesuturi
conservate si proteinoterapia au dat uneori rezultate multumitoare. Toate aceste tratamente incetinesc
adesea evolutia cataractei, dar nu o pot opri si nici nu pot reda transparenta cristalinului.
Tratamentul chirurgical- se practica numai in cataracta senile, cataracta artritica sau traumatica
unde retina si-a pastrat sensibilitatea, dar vederea este complet suprimata. La cal operatia nu se practica,
deoarece majoritatea cataractelor sunt complicatii ale uveitelor cu distrugerea retinei. La caine operatia se
face cu scopul de a reda animalului o vedere care sa-I permita cat de cat sa se orienteze. La cainele de
vanatoare si de paza, operatia nu este justificata deoarece dupa vindecare ochiul ramane hipermetrop.
Animalul operat devine fricos si, datorita indocilitatii lor portul ochelarilor devine imposibil.
OPERATIA de cataracta se practica numai in faza de cataracta matura cand cristalinul este
opacificat in totalitate si poate fi extras in intregime. Deasemenea operatia de cataracta se face numai
atunci cand starea generala a animalului este buna si cand nu exista focare inflamatorii in vecinatatea
ochiului bolnav.
Operatia de cataracta se face totdeauna pe animalul culcat in decubit lateral, pe latura opusa
ochiului bolnav sau in pozitie sterno-abdominala cu capul bine fixat, mentinut de doua ajutoare.
Dezinfectia campului operator (sacul conjunctival) se face printr-o spalare larga a ochiului cu o solutie de
1/6000 de oxicianura de mercur.
Instrumentar: blefarostat, pense fixatoare, chistotom, pensa pentru iridectomie, bisturiu Graiefe,
bisturiu lanciolar, foarfece pentru iridectomie.
Operatia trebuie facuta in perfecte conditii de asepsie si sub anestezie locala cu o solutie de 4%
cocaina, prin instilatii repetate la interval de cateva minute, sau prin anestezie generala. Formston
recomanda sa se injecteze in camera anterioara, cu ajutorul unrei seringi dentare cu ac fin, un anestezic
local cu scopul de a combate efectul de contracture al irisului si de indepartare a buzelor plagii corneene
si hernierea inafara irisului.
Se indeparteaza pleoapele cu blefaristate special sau prin cate doua fire de matase trecute prin
fiecare pleoapa. In continuare se executa apoi urmatorii timpi operatori in ablatia cristalinului:
INCIZIA GLOBULUI OCULAR. La nivelul limbului sclera-cornean, la 2-3 mm deasupra lui,
paralel cu irisul se face o incizie larga pe jumatate din circumferinta corneei.
Iridectomia. Se prinde cu pensa si, tras in plaga, se excizeaza o portiune din el cu ajutorul
foarfecelor.




CAPSULOTOMIA. Cu ajutorul chistotomului se sectioneaza capsula anterioara si se extrage cu o
pensa.


EXPULZAREA CRISTALINULUI PRIN PRESIUNE. Cu ajutorul unei spatule special se
preseaza pe jumatatea inferioara a corneei pan ace cristalinul iese afara prin plaga. La caine, manevrele
extractiei sunt jenante din cauza dimensiunii mici a orbitei.

REPUNEREA IRISULUI. Cu ajutorul unei spatula se repune irisul in pozitie normala, care a
prolabat prin plaga in momentul cand s-a scos cristalinul.
SUTURA PLAGII CORNEENE. Se face cu catgut fin in 6-8 puncte de sutura. Este un act dificil,
datorita densitatii si subtirimii straturilor.


APLICAREA PANSAMENTULUI. Se aplica pe ochi un pansament steril, care se va mentine
timp de 10 zile, schimbandu-l la fiecare 2 zile. Se previn eventualele infectii prin sulfamidoterapie si
penicilinoterapie generala.
COMPLICATII SI DEZAVANTAJE
Iridectomia este adeseori urmata de hemoragii abundente care compromit reultatul. Deasemenea
pansamentul ochular este foarte greu de mentinut pe ochi. Toate procedeele de contentie s-au aratat
ineficace si nu au putut impiedica animalul de a se freca de obiectele invecinate sau la caine si la pisica de
a-si distruge pansamentul si sutura cu membrele. De aceea consideram aceasta operatie foarte greu de
realizat in practica medicinii veterinare. La cal, toate incercarile de extractive a cristalinului s-au terminat
prin atrofia globului ocular. Astfel in cataracta la animale se recomanda cel mai des disciziunea,
inclinarea si coborarea cristalinului. Aceste metode sunt aplicabile in toate formele de cataracta.


DISCIZIUNEA
Consta in desirarea larga a cristaloidei anterioare, pentru a permite umorii apoase sa intre in
contact cu masa cristalina si sa produca turgescenta si resorbtia progresiva a cristalinului. Se bazeaza pe
proprietatea umorii apoase de a dezagrega cristalinul cand vine in contact cu parenchimul cristalinului.


Operatia de disciziune se executa pe animalul culcat in decubit lateral, cu capul bine fixat, in
conditii perfecte de asespsie si sub anestezie locala prin instilatii in ochi cu sol. 4% cocaina. Ochiul se
atropinizeaza inainte de operatie. Atropine produce o dilatatie a pupilei care persista 7-10 zile timp in care
animalul nu poate fi utilizat. De aceea este mult mai indicat midriaticul utilizat de Bayer:

Rp/ Ephedrini hydrochlorici 0,4 g
Homotropini hydrobromici 0,01g
Aquae distillatae 10 g
M. D. S. ext. pentru instilatii in ochi

TEHINCA OPERATORIE
Se fixeaza ochiul intre index si medius-ul mainii stangi, se prinde apoi in mana dreapta acul
pentru disciziune, ca pe un toc de scris si se infringe inafara marginii corneene, la 2-3 mm de camera
posterioara, inapoia irisului, fara a il leza pe acesta; se dirijeaza apoi varful acului spre cristalin si prin
miscari tangentiale se va desira capsula in cruce pe o intindere destul de mare. Se scoate apoi acum de
disciziune si se aplica pe ochi o pomada sulfamidata si un pansament steril. Se va feri animalul de a se
freca si se vor preveni eventualele infectii prin sulfamidoterapie si penicilinoterapie generala.
Cand cataracta este localizata la ambii ochi se va face disciziunea la un ochi si numai dupa 15 zile
se face operatia la ochiul opus. Rezultatul operatiei este de obicei tardive; resorbtia se face incet, dupa o
luna. De aceea dupa 25-30 de zile, daca este necesar, se poate reinnoi operatia. Daca nu se iau suficiente
masuri de asepsie si nu se previne infectia, se pot produce complicatii: irite purulente sua glaucoma
secundar.

INCLINAREA SI COBORAREA CRISTALINULUI
Consta in luxarea cristalinului in corpul vitros. Operatia se face in conditii de asepsie,
punctionanad sclerotic la 3-4 mm de marginea sa si putin dedesubtului diametrului orizontal, apoi se
introduce acul in asa fel incat el sa patrunda intre iris si cristalin si sa apara in campul pupilar fara a leza
irisul. Sprijinind apoi acum pe cristalin, se va apasa usor partea superioara a cristalinului de dinainte
inapoi, pentru a-l inclina, si impingand progresiv acul, el ajunge sa preseze apoi de sus in joss i sa coboare
cristalinul.
Se executa totdeauna presiuni lente si continue de sus in jos. Daca marginea superioara a
cristalinului incepe sa se degajeze de legaturile sale, se va duce inca o data instrumental la nivelul treimii
superioare a lentilei si se va bascula in corpul vitros. Se scoate apoi acum si se aplica o pomade de
asocilin sau teramicina si un pansament steril. Prevenirea eventualei infectii se realizeaza prin
sulfamidoterapie si penicilinoterapie generala.

Disciziunea combinata cu inclinarea si coborarea cristalinului se poate face concomitent si in
aceleasi conditii ca fiecare operatie in parte. Acul de disciziune trece tot inapoia irisului. Aici se desira
intai cristaloida anterioara, apoi se inclina si se coboara cristalinul in corpul vitros. Ingrijirile si
tratamentul postoperator sunt aceleasi ca in disciziunea simpla.