IOAN ROBU, Arhiepiscop Mitropolit de Bucureºti:

Iunie,
lunã dedicatã cinstirii
Inimii lui Isus
Devoþiunea cãtre Inima lui Isus s-a rãspândit în Biserica noastrã dupã anul 1600, în urma unor revelaþii
particulare primite de Sfânta Margareta-Maria Alacoque ºi fãcute cunoscute de Sfântul Ioan Eudes. De
asemenea, ºi sãrbãtoarea închinatã Inimii lui Isus este de datã recentã: în 1765 era celebratã în Polonia
ºi la Roma, iar începând cu anul 1856 a fost extinsã la toatã Biserica Catolicã.
Preamãrind iubirea ºi milostivirea lui Dumnezeu, aceastã devoþiune, practicatã fie individual, fie
comunitar, se exprimã în general prin rugãciuni de consfinþire cãtre Inima lui Isus, recitarea litaniilor,
spovadã ºi împãrtãºanie în prima vineri din lunã ºi imitarea Inimii lui Isus care este blândã ºi smeritã.
Ziua în care este practicatã în mod special evlavia cãtre Inima lui Isus este vinerea; iar luna dedicatã
acestei devoþiuni este luna iunie. În prima vineri din fiecare lunã a anului, preoþii viziteazã bolnavii acasã
sau la spital pentru a-i spovedi ºi împãrtãºi.
Îmi amintesc cum în primii ani de preoþie mergeam la diferiþi bolnavi ºi bolnave pentru a-i îngriji cu
Sfintele Taine în prima vineri din lunã, ºi nu-l pot uita pe unul care de câtva timp era orb. Nu-i mai ºtiu
numele. Dupã ce se împãrtãºea, rãmânea liniºtit câteva momente, apoi întindea mâna spre vioara
care-i stãtea alãturi pe o masã, ºi începea sã cânte. Era rugãciunea lui de mulþumire faþã de Isus pe care
tocmai îl primise în Sfânta Împãrtãºanie. Parcã se schimba totul când cânta; i se lumina faþa, dispãreau
sãrãcia ºi singurãtatea. Rugãciunea lui cântatã la vioarã îmi dãdea ºi mie în suflet ceva imposibil de
descris, mã umplea de luminã ºi de bucurie, astfel cã ºi azi când îmi reamintesc de acele vizite fãcute în
prima vineri la bolnavul cel orb, regãsesc în mine urma de pace ºi bucurie ce-mi inundau inima.
ªtiu cã nu le este uºor preoþilor sã meargã la bolnavi în prima vineri din lunã, dar le mulþumesc pentru
spiritul lor de jertfã ºi sunt sigur cã mergând ei sã-i viziteze pe cei în suferinþã, sunt ºi ei vizitaþi la rândul
lor de lumina ºi bucuria lui Dumnezeu.
Aminteam mai sus de litania în cinstea Inimii lui Isus; în ea rostim ºi aceastã invocaþie: „Inima lui Isus,
darnicã faþã de toþi cei care Te cheamã, miluieºte-ne pe noi”. În aceastã scurtã rugãciune ne exprimãm
încrederea cã toþi care aºteaptã, invocã ajutorul Fiului lui Dumnezeu, se vor bucura de dãrnicia inimii
sale care este plinã de bunãtate ºi de dragoste. Pe de altã parte însã trebuie sã imitãm Inima lui Isus ºi
sã fim ºi noi darnici faþã de toþi care ne cheamã într-un fel sau altul. Spun aceasta amintindu-mi de
colecta pe care noi, catolicii din þarã am organizat-o în toate bisericile noastre ca sã-i ajutãm pe cei
sinistraþi în urma inundaþiilor. Sigur cã ajutorul nostru nu a acoperit toate necesitãþile lor, ºi de aceea în
mãsura în care vrem ºi putem rupe ceva din ceea ce este al nostru, sã continuãm cu sprijinirea celor care
acum suferã lipsuri de toate felurile ºi ne cheamã în ajutor fãrã cuvinte. În acest sens îndemn toþi preoþii,
congregaþiile ºi comunitãþile parohiale sã-ºi arate solidaritatea ºi dragostea faþã de toþi care ne cheamã
acum ºi în viitor. Este o formã de trãire a evlaviei faþã de Inima lui Isus, evlavie pe care o recomand în
toate expresiile ei de consacrare sau consfinþire, de spovadã ºi împãrtãºanie în prima vineri a lunii, de
cinstire specialã a Inimii Preasfinte în luna iunie, de imitare a lui Isus cu inima blândã ºi smeritã.
ªi deoarece pentru mulþi dintre copii ºi tineri se apropie examenele, le doresc din toatã inima reuºitã
cât mai bunã.

nr. 7/2005 1
 Inima lui Isus
„Iatã acea Inimã care i-a iubit atât de mult pe oameni, aceastã devoþiune reprezintã centrul spiritualitãþii creºtine
care nu s-a cruþat niciodatã, care s-a istovit ºi s-a consumat ºi cheia înþelegerii întregii istorii a mântuirii.
pentru a le mãrturisi dragostea sa. Ca recunoºtinþã, primesc
de la cea mai mare parte dintre oameni doar Originea devoþiunii –
nerecunoºtinþã, lipsã de respect ºi sacrilegii, rãcealã ºi
dispreþ faþã de acest sacrament de iubire”. Sfânta Scripturã
Papa Pius al XII-lea sublinia cã, în ciuda importanþei
Inima lui Isus – izvor de momentului Paray-le-Monial pentru dezvoltarea sa,
originea acestei devoþiuni se gãseºte în Sfânta Scripturã.
îndurare pentru toþi Cristos însuºi ne prezintã Inima Sa ca izvor de iubire ºi de
În sânul Bisericii Catolice s-a pace: “Veniþi la mine, toþi cei
dezvoltat o formã specialã de osteniþi ºi împovãraþi, iar eu vã voi
spiritualitate care se inspirã din uºura. Luaþi jugul meu asupra
Inima lui Isus. Aceastã devoþiune, voastrã ºi învãþaþi de la mine, cãci
legatã de numele sfintei Maria- sunt blând ºi smerit cu inima ºi
Margareta Alacoque, a apãrut veþi afla alinare pentru sufletele
prima datã în Franþa, într-un voastre; cãci jugul meu este
context istoric cu totul special. plãcut ºi povara mea este uºoarã”
Franþa secolului al XVII-lea era (Mt 11,28-20). “Vor privi la cel pe
frãmântatã de jansenism, un care l-au strãpuns!”( In 19,37).
curent rigorist excesiv care vedea Cuvintele Evanghelistului Ioan ne
în Dumnezeu mai mult un duc cu inima ºi cu mintea pe
rãzbunãtor decât un Tatã. Efectul Calvar, în momentul culminant al
dezastruos a fost îndepãrtarea istoriei divine ºi umane a lui
creºtinilor de Sfânta Împãrtãºanie. Cristos. “Unul dintre ostaºi I-a
Acest curent îi “împingea pe strãpuns coasta cu o suliþã ºi
oameni la disperare, pretinzând îndatã a ieºit din ea sânge ºi apã”
de la ei o puritate care i-ar fi speriat ( In 19, 34). “Din coasta lui Isus
ºi pe îngerii lui Dumnezeu”. În þâºneºte apa, simbolul bãii
acest climat ia amploare spirituale, ºi sângele, simbolul
devoþiunea cãtre Inima lui Isus mântuirii. De aceea, sângele
care este izvor de iertare ºi reprezintã Sacramentul
îndurare ºi pentru cei care o Euharistiei, iar apa sacramentul
rãnesc prin pãcatele lor. “Prin Botezului” (Sfântul Toma de
Inima lui Isus iubirea divinã, Aquino). Din Inima strãpunsã a lui
iubirea lui Dumnezeu a devenit Isus rãstignit se naºte o lume
iubire umanã. Aceastã Inimã a nouã, o lume rãscumpãratã de
devenit rãscrucea, locul de pãcat. De atunci, Inima
întâlnire a iubirii: iubirea lui dumnezeiascã a lui Isus revarsã
Dumnezeu faþã de oameni, iubirea neîncetat asupra oamenilor
oamenilor faþã de Dumnezeu ºi iertarea ºi iubirea, prin
iubirea oamenilor între ei”. practicarea sacramentelor.
Documentul dedicat acestei
forme de spiritualitate este enciclica Cele
Papei Pius al XII-lea, Haurietis
aquas, din 15 mai 1956: ”Aceastã douãsprezece
devoþiune – care îºi are rãdãcinile
în Sfânta Scripturã, aprofundatã de promisiuni
Sfinþii Pãrinþi, de Doctorii Bisericii ºi Legat de aceastã devoþiune,
de marii mistici medievali – a binecunoscute sunt cele
cunoscut o rãspândire deosebitã ºi douãsprezece promisuni fãcute,
a dobândit forma sa actualã în urma prin intermediul sfintei Maria-
apariþiilor lui Isus Cristos Sfintei Maria-Margareta Alacoque, Margareta Alacoque, sufletelor devotate Sfintei Inimi a lui
în mãnãstirea din Paray-le-Monial, începând cu 27 decembrie Isus, adicã acelor suflete care vor recunoaºte cã prin
1673”. De atunci, depãºind numeroase dificultãþi teologice ºi propriile pãcate au “strãpuns” Inima lui Isus ºi îºi vor trãi
liturgice, s-a rãspândit în întreg poporul creºtin, iar Biserica a viaþa de credinþã convinse fiind cã iubirea divinã le va oferi
ridicat-o la demnitatea liturgicã de “solemnitate”. De fapt, eliberarea, iertarea: 1. Le voi da (persoanelor devotate Inimii

2 nr. 7/2005
lui Isus) toate harurile necesare stãrii lor de viaþã. 2.Voi aduce am atinge nici cea mai micã mãsurã a acestei iubiri. ªi El cum
pacea în familiile lor. 3. Le voi aduce consolare în toate sã nu ne cearã sã-l iubim?”. “Eu am venit sã aduc foc pe pãmânt
necazurile vieþii. 4. Voi fi refugiul lor sigur în timpul vieþii, dar ºi cât aº vrea ca el sã fie deja aprins” (Lc 12,49). Este focul iubirii
mai ales în ceasul morþii. 5. Voi binecuvânta toate acþiunile care ar trebui sã-i consume pe oameni pentru Cristos pentru
lor. 6. Cei pãcãtoºi vor gãsi îndurare. 7. Cei slabi în credinþã cã El însuºi s-a oferit ca jertfã de ispãºire pentru pãcatele lumii
vor deveni plini de fervoare. 8. Cei plini de fervoare vor ajunge întregi. La rândul nostru, cei care am fost rãscumpãraþi prin
la desãvârºirea credinþei. 9. Voi binecuvânta locul unde sângele Mielului, trebuie sã aducem jertfe de ispãºire pentru
imaginea Inimii mele este expusã ºi onoratã. 10. Preoþilor le pãcatele noastre ºi ale celor care ofenseazã Iubirea Inimii
voi da harul de a miºca ºi inimile cele mai împietrite. 11. dumnezeieºti. ªi putem repara aceste ofense prin diferite
Numele persoanelor care vor face cunoscutã aceastã devoþiuni la Preasfânta Inimã a lui Isus: practicarea celor nouã
devoþiune vor fi scrise în Inima mea ºi nu vor fi ºterse niciodatã. vineri întâi, participarea la Sfânta Liturghie ºi primirea Sfintei
12. Tuturor celor care se vor împãrtãºi nouã luni la rând, în Împãrtãºanii reparatorii, consacrarea personalã sau a întregii
fiecare primã vineri din lunã, le promit harul statorniciei pânã familii Inimii lui Isus, recitarea iaculatoriilor în diferite momente
la sfârºit. Ei nu vor muri lipsiþi de harul meu, nici fãrã a primi ale zilei.
sacramentele. În ceasul morþii, Inima mea le va fi scãpare
sigurã. Inima lui Isus - izvor de haruri
Pentru a arãta importanþa devoþiunii faþã de Inima lui Isus
Inima în viaþa de credinþã, vom aduce mãrturia unui om a cãrui
viaþã spiritualã a fost centratã pe aceastã devoþiune. Este
lui Isus vorba despre Papa Ioan al XXIII-lea care, în “Jurnalul
cere Sufletului”, fãcea urmãtoarea mãrturie: “Imediat dupã Botez
am fost consfinþit Inimii Preasfinte a lui Isus... Îmi amintesc cã
iubire printre primele rugãciuni pe care le-am învãþat era ºi o scurtã
iaculatorie pe care o repet ºi azi cu mult drag: Preasfântã
ºi Inimã a lui Isus, fã sã te iubesc mereu mai mult. Inima lui Isus
este izvor de har, de iubire, de bucurie, de vocaþie, de
reparare credinþã... Astãzi tot ce se referã la Preasfânta Inimã a lui Isus
Sfântul Alfons mi-a devenit familiar ºi foarte scump; viaþa mea pare destinatã
Maria de Liguori, sã se consume sub lumina ce emanã din Tabernacol ºi pentru
vorbind despre a gãsi rãspuns la toate frãmântãrile mele trebuie sã recurg
dragostea lui Isus la Inima lui Isus. Am convingerea cã aº fi gata sã-mi dau
pentru oameni, viaþa pentru cauza Preasfintei Inimi. Vreau ca devoþiunea la
spunea: “Iubirea Preasfânta Inimã, înrãdãcinatã în Sacramentul Iubirii, sã fie
Inimii lui Isus este mãsura întregului meu progres spiritual”.
atât de mare, încât “Omul anului 2000 are nevoie de Inima lui Isus, are nevoie
dacã am pune de Ea pentru a construi civilizaþia iubirii. Vã invit, dragi fraþi ºi
laolaltã toatã surori, sã priviþi cu încredere la Preasfânta Inimã a lui Isus ºi
iubirea de care sunt sã repetaþi mai des, mai ales în luna iunie: Preasfântã Inimã
capabili oamenii, a lui Isus, eu am încredere în tine!” (Ioan Paul al II-lea, 8 iunie
sfinþii ºi îngerii nu 1994, audienþa generalã).
CRISTINA ªOICAN

Cãlãuzã spiritualã cãtre inima lui Isus

În luna iunie, lunã în care
devoþiunea la Inima Preasfântã a lui
Isus este trãitã cu o mai mare
intensitate, propunem spre lecturã
cartea ”Contemplând Inima lui Isus”,
care aparþine pãrintelui iezuit Daniel
Dideberg ºi care a apãrut la Editura
Arhiepiscopiei Romano - Catolice de
Bucureºti în 2002.
„La picioarele Crucii, Maria ºi
Ioan au contemplat Inima strãpunsã
a lui Isus. Urmându-le pilda, de-a
lungul veacurilor, mulþi credincioºi
au scrutat tâlcul spiritual al acestui
episod pascal, meditând
Evangheliile, cu deosebire pe cea a
lui Ioan, ucenicul multiubit. Reluând
acest demers contemplativ ºi
spiritual, lucrarea de faþã propune
creºtinilor o perspectivã kerigmaticã
asupra misterului lui Cristos: icoana
Inimii strãpunse rezumã, de fapt,
Lucrarea lui Cristos, mort ºi înviat
pentru lumea întreagã”.
„Devoþiunea faþã de Inima
strãpunsã a lui Cristos trimite la însãºi
persoana lui Dumnezeu fãcut om,
primind liber moartea, din dragoste
pentru noi… Ea þinteºte esenþa vieþii
creºtine: iubirea lui Dumnezeu fãcut
om, pânã la moartea pe cruce, cu
Inima strãpunsã. ªi ne pune o
întrebare: ce rãspuns sã-i dãm lui
Cristos care ne-a iubit astfel?!

nr. 7/2005 3
 Surorile Fericitei maici Francesca Rubatto
CONSACRATÃ
VIAÞA CONSACRATÃ

În ziua Învierii Domnului ºi-au fãcut intrarea oficialã în disponibilitatea faþã de cei bolnavi, fizic sau moral, dorinþa de
comunitatea catolicã din Nãvodari Surorile Capucine ale Fericitei a trãi credinþa ºi de a o împãrtãºi pe deplin, o aduc aproape
maici Francesca Rubatto. La aceastã sãrbãtoare au fost de noi, Mamã ºi Sorã a timpurilor noastre.
prezente Superioara Provincialã a Congregaþiei din Italia, maica În parohia din Nãvodari sunt trei surori ale acestui Institut,
Maria Gloria Arrigoni ºi sora Cornelia Saita, economa care se simt provocate sã evanghelizeze cu bucurie ºi simplitate
provincialã a Congregaþiei. La sfârºitul Sfintei Liturghii, ºi sã împlineascã testamentul Fericitei Francesca “a iubi aºa
Superioara Provincialã a prezentat, pe scurt, viaþa Fericitei cum a iubit Isus, chiar pânã la a-ºi da viaþa pentru prieteni”.
Francesca Rubatto, fondatoarea Institutului. Anul trecut s-au Superioara Provincialã, amintindu-ne de cuvintele lui Isus:
împlinit 100 de ani de la moartea ei, care a avut loc pe 06 august “Mai mare bucurie este în a da decât în a primi” a cerut sprijinul
1904, la Montevideo,în Uruguay. Pe 10 octombrie 1993 a fost tuturor credincioºilor pentru ca prezenþa lor simplã ºi umilã sã
beatificatã de cãtre Papa Ioan Paul al II-lea. Toatã viaþa ei a fost fie o mãrturie a iubirii milostive a lui Dumnezeu pentru
un imn de laudã adus lui Dumnezeu, transpus în dãruirea totalã rãspândirea împãrãþiei sale de iubire ºi adevãr.
faþã de cei nevoiaºi. Gesturile eroice, cuvintele sale inspirate ºi Credincioºii din Nãvodari îi mulþumesc lui Dumnezeu pentru
zelul misionar dezvãluie iubirea ei faþã de Sfânta Treime, de prezenþa acestor surori în mijlocul lor, pe care le vãd ca pe un
care a fost pãtrunsã ºi transformatã. dar al sãu, un dar mijlocit de Fericitul Ieremia, cãlugãrul capucin
Dupã 7 ani de la fondarea Institutului, care a luat fiinþã în român ºi Patronul Bisericii din Nãvodari.
1885, Fericita Francesca Rubatto îºi deschide inima ºi viaþa cãtre Pr
Pr.. NICOLAE FFARCAª
ARCAª
dimensiunea misionarã a Institutului, ea însãºi recunoscând-
o ca “har special acordat comunitãþii noastre”. Traverseazã
Oceanul, în America Latinã, pentru a-i ajuta pe cei sãraci ºi pe
cei uitaþi. Noul Institut, chiar de la apariþia lui, este marcat de
lucrãrile lui Dumnezeu: este supus martiriului. într-o misiune
brazilianã, în Alto Alegre din Maranhao, are loc martiriul a 7
surori foarte tinere, ucise împreunã cu 4 cãlugãri capucini. Papa
Leon al XIII-lea a numit acest fapt “primiþia secolului”.
Fericita Francesca, decedatã la vârsta de 60 de ani, a rãmas
ca misionarã; a dorit ca rãmãºiþele sale pãmânteºti sã rãmânã
acolo, printre preaiubiþii ei sãraci.. Sfântul Pãrinte Papa Ioan
Paul al II-lea a proclamat-o “prima Fericitã a Uruguayului”.
Deºi s-au scurs 100 de ani de la moartea Fondatoarei,
carisma ei este actualã pentru cã intuiþia educativã,
Fiecare creºtin trebuie sã creadã în Evanghelie ºi sã o
transpunã în viaþa personalã. ªi noi, Surorile Capucine ale maicii
Rubatto suntem chemate sã trãim Evanghelia dupã exemplul
fondatoarei noastre, Fericita Maicã Francesca, cu generozitate
ºi bucurie, trecând de la a asculta Cuvântul la a-l pune în
practicã.
Comunitatea noastrã ia viaþã în Bisericã, pentru a-l sluji cu
iubire pe Dumnezeu, Binele Suprem ºi pentru a oferi speranþã
ºi ajutor suferinþei omului.
Suntem trei surori venite din Italia, din localitãþi diferite, cu
experienþe ºi misiuni diferite în domeniul sanitar ºi al educaþiei.
Suntem în România, în parohia Nãvodari de douã luni. În spiritul
franciscan care ne caracterizeazã, suntem chemate sã fim un
semn de speranþã încrezãtoare în viitor pentru tineri, alinare
pentru cei în suferinþã ºi pentru familiile aflate în dificultate,
încercând sã fim pentru toþi un semn al iubirii lui Dumnezeu
care nu dezamãgeºte niciodatã. Ne vom continua misiunea în aceastã zonã. Ne încredinþãm rugãciunilor voastre pentru ca sã
nu scadã credinþa de a lucra, zi dupã zi, cu rãbdare ºi speranþã.
Sr REGINALDA
REGINALDA,, sr CHIARA ºi sr FRANCESCA

Comunitatea Surorilor Oblate Asumpþioniste anunþã cã în cadrul grãdiniþei Ave care funcþioneazã în incinta Mãnãstirii
“Sfânta Treime”, de pe strada Zeletin, nr.13, din Cartierul Bãneasa ( lângã parohia romano-catolicã “Sfinþii Petru ºi Paul) va fi
înfiinþatã, începând cu anul ºcolar 2005-2006, ºi o grupã mijlocie care va funcþiona cu program prelungit. Vor fi primiþi copii
de 4 ºi 5ani. Activitatea va începe pe data de 19 septembrie.
Pentru înscrieri, informaþii sau detalii, ne puteþi contacta telefonic, la numerele 021/233 01 46 ; 021/233 01 45 sau pe
adresa de e-mail : oa_prov_romania@yahoo.fr

4 nr. 7/2005
 O zi a familiilor indispensabile în trãirea fidelã ºi armonioasã a vocaþiei noastre
la cãsãtorie. Ei ne stau alãturi, la ei gãsim un sfat bun de fiecare

NE SCRIU CITITORII
datã când avem curajul sã-l cãutãm. Cuplurile care au curajul
Piteºti, sâmbãtã, 21 mai. Când nori grei de furtunã de a avea un duhovnic sunt cu adevãrat mai bogate în drumul
ameninþau cerul, în biserica Ss. Petru si Paul, soarele încãlzea lor de dezvoltare umanã ºi spiritualã.
toate inimile inundate de emoþii. Familiile comunitãþii noastre Mãrturiile celor prezenþi au fost clare: împreunã este mai
erau sãrbãtorite, iar Oblaþii, care au în grijã pastoraþia cuplurilor, frumos, iar cu Dumnezeu alãturi, cãsãtoria este,
îºi comemorau Fondatorul, pe Sf. Eugen de Mazenod, un om într-adevãr, un sacrament si nu doar un act uman, cum cred
care în toatã existenþa sa de misionar ºi de Episcop al Marsiliei încã mulþi.
ºi-a dat viaþa pentru a face ca Biserica sã fie o familie de familii, Seara, întâlnirea s-a prelungit pânã târziu, deoarece cei
unitã în iubirea lui Cristos. tineri ºi cei mai în vârstã - dar cu mai multã experienþã - au
Am fost onoraþi de vizita PS Cornel Damian ºi a pr. Fabian. continuat în mod firesc sã mai stea de vorbã, împãrtãºin-du-ºi
În cadrul Sfintei Liturghii, generaþiile s-au unit spre a aduce slavã experienþele de viaþã.
lui Dumnezeu. Copiii, prin glasurile lor pure, alãturi de familiile Mulþumim lui Dumnezeu cã ne iubeºte ºi ne dã bucuria
jubiliare, au dat mãrturie cã într-adevãr aceasta este calea de a face parte dintr-o comunitate, adicã dintr-o familie mare,
Bisericii. binecuvântatã cu pãstori care ne-au mãrturisit cã îºi fac
Toþi am fost plãcut impresionaþi de cuvintele frumoase ºi bucuroºi datoria de pãrinþi.
pline de optimism ale înalþilor noºtri oaspeþi. HELGA IANA-EBENHOEH
Sãrbãtoarea a continuat în sala mare a parohiei. Într-un
cadru mai puþin oficial ºi mai mult familiar, am ascultat câteva
mãrturii de credinþã trãitã în viaþa de cãsãtorie. Pentru cã eram
ca într-o mare familie, deºi emoþiile fãceau glasul sã tremure,
totuºi câteva cupluri au luat cuvântul ºi ne-au împãrtãºit din
experienþa lor. Un moment într-adevãr unic pentru
comunitatea noastrã! Concluzia acestor mãrturii? Indiferent
cã suntem la început pe acest drum, sau cã avem deja 50 de
ani de cãsãtorie, sau cã ne aflãm în plin traseu (dacã îmi pot
permite sã spun aºa), fãrã Dumnezeu nu existã fidelitatea
iubirii. Naºterea unui copil, moartea cuiva drag, cumpãna
unor boli grele sau viaþa de zi cu zi, totul se trãieºte în jurul
unei axe: credinþa ºi iubirea.
Preoþii ºi persoanele consacrate ne sunt ajutoare absolut

Recunoaºtere Dragi cititori,

internaþionalã
Maestrul Teodor Rãducan a
primit din partea Institutului
Internaþional pentru biografii –
Cambridge- Anglia, o importantã
recunoaºtere care aduce în prim
plan valoarea artisticã prin care
artistul s-a fãcut cunoscut în spaþiul
european ºi nu numai.
Teodor Rãducan este enoriaº al
parohiei Bucureºtii Noi. Despre el,
pãrintele paroh Martin Cabalaº
ne-a spus cã este o persoanã activã
în viaþa comunitãþii, care a contribuit
la înfrumuseþarea bisericii ºi care în
fiecare duminicã asigurã materialul
grafic care se foloseºte în cadrul
liturghiilor.
Este o datorie pentru noi sã vã mulþumim, Dumneavoastrã, tuturor celor care
ne-aþi fost alãturi cu rugãciunea. Ziua Mondialã a Comunicaþiilor Sociale a fost un prilej
bun pentru a ne uni în jurul altarului Domnului nostru Isus Cristos pentru a-i mulþumi
obser vându-i darurile ºi pentru a-i implora binecuvântarea în tot ceea ce facem.
observându-i
Este, de asemenea, o onoare pentru noi sã mulþumim tuturor celor care au înþeles
sã ne sprijine ºi din punct de vedere financiar
financiar.. Efortul pe care Arhiepiscopul Ioan
Robu îl face pentru a menþine flacãra vieþii în iniþiativele media a primit un important
ajutor cu colectele pe care le-aþi organizat în comunitãþile Dumneavoastrã. Astfel, ºi
la noi, ca în întreagã Bisericã Catolicã, Ziua Mondialã a Comunicaþiilor Sociale a fost
ºi o zi a solidaritãþii ºi a împãrtãºirii bunurilor materiale prin ofertele pe care le-aþi
fãcut. Ne bucurãm sã nominalizãm, în ordinea în care au prezentat colecta
Dumneavoastrã, urmãtoarele parohii: Sfânta TTereza ereza – Bucureºti (Bellu), Adormirea
Maicii Domnului – Bucureºti (Drumul TTaberei),aberei), Preasfântul Mântuitor – Bucureºti
(Italianã), Preasfânta Inimã a lui Isus – Bucureºti (Francezã), Preasfânta Fecioarã Maria
Reginã – Bucureºti (Cioplea), Catedrala Sfântul Iosif. Sumele oferite nu corespund
acestei enumerãri, ceea ce conteazã este generozitatea pe care am remarcat-o ºi
pentru care vã suntem profund recunoscãtori.
Folosim aceastã ocazie pentru a vã prezenta sigla sub care punem toate iniþiativele
media ale arhidiecezei noastre. Arhanghelului Gabriel încredinþãm toate operele
noastre pentru a le include în planul de revelare a iubirii lui Dumnezeu, iubire pe care
el a fãcut-o cunoscutã de multe ori înaintea noastrã.

Cu recunoºtinþã,
Pr
Pr.. Francisc Ungureanu
ºi întreaga echipã de angajaþi, voluntari ºi colaboratori ai Centrului de Comunicaþii
Centrului
Bucureºti-- Angelus Communications
Sociale al Arhidiecezei de Bucureºti

nr. 7/2005 5
 Familia ºi copiii
UNIVERSUL FFAMILIEI
AMILIEI
- Copiii sunt un dar de mare preþ. Maternitatea ºi
paternitatea îºi gãsesc împlinirea tocmai în acest dar. Pãrinte
Fabian, ce ne poate spune Biserica despre copii, despre
credinþa lor, în lumea de astãzi?
- Într-o Scrisoare adresatã copiilor, Papa Ioan Paul al II-lea
evidenþia o serie de aspecte cu privire la valoarea inestimabilã
a copilãriei, reluând cuvintele lui Isus: „«Dacã nu vã schimbaþi
ºi nu vã faceþi asemenea copiilor, nu veþi intra în Împãrãþia
cerurilor». Mai mult, Sfântul Pãrinte se întreba: „Isus nu face
oare din copil un model chiar pentru adulþi?”. Iar în continuare
dã rãspunsul: „În copil existã ceva ce nu trebuie sã lipseascã
niciodatã celui care vrea sã intre în Împãrãþia cerurilor. Cerul
este fãgãduit tuturor celor care sunt simpli aºa cum sunt copiii,
tuturor celor care, ca ºi ei, sunt plini de spiritul abandonãrii în
încredere, care sunt curaþi ºi bogaþi în bunãtate. Numai aceºtia
pot afla în Dumnezeu un Tatã ºi pot sã devinã, la rândul lor,
datoritã lui Isus, fii ai lui Dumnezeu”. Se vorbeºte chiar de o
„evanghelie a copilului”. Copilul se constituie într-un model
pentru omul adult prin încredere, curãþie ºi bunãtate. De fapt
prin simplitatea lui, copilul ajutã persoana adultã sã descopere
care este esenþa credinþei: încredinþarea.
- Noi, persoanele mature (pãrinþi, învãþãtori, profesori) ne
lamentãm tot mai mult: copiii noºtri sunt dificili, „nu ne ascultã”.
Sunt mai dificili copiii de astãzi faþã de cei de odinioarã?
- Nu putem gãsi un rãspuns la aceastã întrebare, dacã
nu punem ºi întrebarea complementarã: sunt mai dificili adulþii
de astãzi decât cei de odinioarã? Oricum coordonatele în care
trãieºte omul modern, omul epocii informatizate, sunt
schimbate, ºi, prin urmare, sunt diferite ºi exigenþele acestuia.
Nu putem sã nu luãm în considerare puternica presiune care
apasã asupra pãrinþilor. De multe ori acestora le este greu
sã þinã în frâu dorinþele copiilor. De modul în care ei reuºesc
sã rãspundã acestor cereri, depinde în mare parte ºi
rãspunsul la întrebarea asupra „copilului dificil”. Când copilul
este rãsfãþat peste mãsurã, când pãrinþii (mai ales tatãl, simbol
al legii ºi purtãtor al autoritãþii) nu ºtiu sã spunã „nu”, riscul ca
un copil sã devinã capricios, pentru a nu spune viciat,
este mare.
Întâlnirea matrimoniala de la Câmpulung
Un grup de familii din mai multe ºi Florin Ardelean, împreunã cu
parohii bucureºtene, dar ºi din pãrintele Fabian Mãriuþ au fost
Câmpulung ºi Craiova, s-au reunit cãlãuzele acestei întâlniri. Dãruirea
pentru un weekend matrimonial sincerã ºi generoasã (ºi umilã!) a
(6-8 mai), la Câmpulung. Alãturi acestora, împreunã cu celebrarea
de acestea a participat
ºi sora Felicitas (Congre-
gatio Jesu), o susþinã-
toare entuziastã a
acestui grup, precum ºi
pãrintele paroh Petru
Paulet, gazdã deosebit
de primitoare.
Douã familii anima-
toare, Elena ºi Eugen
Ghelner, alãturi de Elena
6 nr. 7/2005
- Ce ar fi copilul rãsfãþat?
- Pentru a rãspunde la întrebare mã întorc la textul biblic
din evanghelistul Matei (19,14). Împãrãþia cerurilor aparþine
„unora ca aceºtia”. Afirmaþia este aºezatã între douã episoade:
primul prezintã motivele pentru care o persoanã ar putea alege
sau ar putea renunþa la o stare de viaþã sau alta (fie cãsãtorie,
fie feciorie) , iar al doilea episod se referã la motivele renunþãrii
la bunurile pãmânteºti. ªi cum copiii nu fac uz nici de cãsãtorie,
nici de bunuri, iatã, Împãrãþia aparþine acelora care sunt ºi fac
ca ei. În lumina acestei explicaþii problematicã pare a fi situaþia
în care ºi-ar încãlca statutul, fapt pe care putem sã-l considerãm
cu uºurinþã un abuz. Cine este rãspunzãtor de acest
dezechilibru? Copilul? Desigur cã ar fi un rãspuns pripit.
Responsabilitatea cade în primã instanþã asupra adulþilor
(familie, ºcoalã) dar ºi asupra societãþii (stradã, stadion, club,
media). Când modelele comportamentale introduc copilul în
lumea lui „a avea”, „a face uz”, este foarte probabil ca acel
copil sã fie dificil… dar este o dificultate însuºitã, deprinsã…
am putea spune cã vede ºi se joacã de-a adultul. Sã nu uitãm
cã pentru copii jocurile sunt o componentã fundamentalã a
realitãþii în care trãiesc.
- Ce pot face familia, pãrinþii, pentru a orienta copilul pe
calea cea bunã?
- Poate o sã consideraþi cã rãspunsul meu este simplist. Aº
spune cã, înainte de toate, fiecare pãrinte ar trebui sã se întrebe
încotro merge fiul/fiica. Sã vadã care îi sunt aspiraþiile. Sã vadã
în ce mãsurã este prezent în viaþa fiului/fiicei. Sigur cã este
necesar ca pãrintele sã aibã o conºtiinþã finã pentru a-ºi
recunoaºte ºi carenþele. Este nevoie de o virtute, astãzi
desconsideratã: umilinþa. Umilinþa te pune în faþa necesitãþii
unui ajutor. ªi cred cã în acest fel ne întoarcem la acea
dimensiune fundamentalã a existenþei noastre creºtine:
încredinþarea. O încredinþare în ajutorul lui Dumnezeu ºi în
ajutorul aproapelui. Grupurile de familii care ar fi de dorit sã se
constituie la nivel parohial ºi diecezan ºi care au printre altele
recunoaºterea apartenenþei comune la Cristos ºi Bisericã se
pot constitui într-un cadru în care ajutorul sã fie dat ºi primit, în
care se creºte împreunã - pãrinþi ºi copii, familii cu familii, pentru
a deveni „o familie de familii”. Doar un astfel de cadru lãrgit, în
care familia ca atare este întãritã, poate sã fie un suport pentru
copil sau copii. (A.C.)
Euharisticã au adus în mijlocul nostru
spiritul de comuniune ºi prietenie în
Cristos, bucuria creºterii împreunã,
pentru binele fiecãrei familii, dar ºi
speranþã pentru reînnoirea (ºi, poate,
reconsiderarea) rolului familiei în
comunitatea parohialã.
Cu speranþa cã ºi alte
familii vor avea ocazia
unei asemenea bine-
venite experienþe, mulþu-
mim tuturor celor care
ne-au fãcut acest frumos
dar.
Dumnezeu sã-i
binecuvânteze!
MARIE-RA YMONDE
MARIE-RAYMONDE
SOUCALIUC-PRAGER
Prin Euharistie ajungem la adevãrata împlinire
Dorinþa de a fi împliniþi «cu» ºi «în» Dumnezeu este, astãzi,
înãbuºitã de atâtea alte forme mai mult sau mai puþin
consistente, de împlinire. Ne putem da seama de acest lucru
atât din experienþa noastrã, cât ºi din constatãrile pe care le
facem din viaþa celor din jur. Iatã câteva exemple:
Vreau sã mã distrez
Acum câþiva ani, un tânãr justifica absenþa de la Sfânta
Liturghie duminicalã cu nevoia de distracþie. „În timpul
sãptãmânii lucrez. Am un serviciu
stresant. Abia aºtept sâmbãta ºi
duminica, sã mã odihnesc ºi sã mã
distrez. Dacã nu mã distrez ºi nu-mi
trãiesc viaþa acum cât sunt tânãr, când
am s-o fac? Mai încolo o sã-mi gãsesc
timp ºi pentru Dumnezeu”.
Modul acesta de a gândi mã face sã-
mi imaginez Biserica ºi, apoi, Paradisul,
ca pe un azil de bãtrâni, care ºi-au gãsit
acolo refugiul. Nemaiputându-se bucura
de viaþã, din cauza bolilor sau a vârstei
prea înaintate, ºi-au gãsit, sãracii, refugiu
în Bisericã, iar dupã moarte, desigur,
Dumnezeu, cel bun ºi milostiv, îi va primi
în casa Sa.
Aceasta este oare Biserica voitã de
Cristos ºi Împãrãþia lui Dumnezeu pe
care El a instaurat-o pe temelia Apostolilor?
Dumnezeu nu-mi þine de foame
Pentru unii duminica este un obstacol în calea asigurãrii
traiului zilnic sau a acumulãrilor de bunuri, deoarece, zic ei,
banul vine muncind ºi nu mergând la bisericã. „Lucrez ºi banul
îmi vine în buzunar. Cu buzunarul gol nu pot sã mã duc la
piaþã, la magazin sau sã plãtesc întreþinerea ºi celelalte taxe.
Mersul la bisericã poate sã fie bun, dar nu acum. Acum trebuie
sã câºtig pentru familie, trebuie sã-mi vãd copiii aranjaþi la
casele lor. Dupã aceea, voi mai vedea”.
Argumente omeneºti. Rãmân însã valabile ºi atunci când
cineva îºi pierde sãnãtatea de atâta muncã ºi-ºi risipeºte apoi
toatã agoniseala pe la medici? Sau atunci când cei pentru care
s-a sacrificat toatã viaþa îi întorc spatele? Sau atunci când zone
întregi sunt înghiþite de ape, devorate de incendii, distruse de
rãzboi? Cât de valabilã mai este în aceste situaþii afirmaþia:
„Muncesc ºi am”? Nu este oare mai realistã constatarea
Psalmistului care spune: „Dacã Domnul n-ar zidi casa, în zadar
ar trudi cei care o zidesc” (Ps 126,1), sau cuvântul lui Isus din
Parabola bogãtaºului necugetat: „Nebunule, chiar în noaptea
aceasta þi se va cere sufletul; iar cele pe care le-ai pregãtit ale
cui vor fi?” (Lc 12,21).
Ce-mi mai poate oferi Paradisul?
Este foarte interesantã mãrturia unei doamne de 75 de ani,
din Germania: „Vedeþi, pãrinte, suntem în acest ambient de
basm, – eram împreunã la o pensiune în munþi, într-un loc de-
a dreptul splendid – împreunã cu o mulþime de prieteni. Ne
simþim bine. Nu ne lipseºte nimic. Ne bucurãm încã de sãnãtate
ºi avem traiul asigurat. Cum sã-mi doresc sã mor? Ce-mi poate
oferi Paradisul mai mult?”
În mãrturia acestei doamne sunt câteva elemente
importante, care pot sã creeze senzaþia de împlinire: traiul
asigurat (mijloacele materiale), sãnãtatea, prietenii ºi
ANUL P
posibilitatea de a se bucura de un stil de viaþã plãcut. Motive
PASTORAL
ASTORAL LUNÃ DE LUNÃ
suficiente pentru a fi mulþumitã. E curios faptul cã nu a specificat,
în discursul ei, cã este o persoanã credincioasã, cã se roagã,
merge la Sfânta Liturghie ºi se împãrtãºeºte zilnic, pentru cã o
fãcea. Oare conta pentru ea mai puþin acest lucru ºi de aceea
îºi punea întrebarea, ce i-ar putea oferi în plus Paradisul? Eu
cred cã nu. Tind mai degrabã sã cred cã se simþea ca în Paradis,
tocmai pentru cã trãia, încã de pe pãmânt, în armonie cu
Dumnezeu, cu oamenii, cu natura ºi cu sine ºi se bucura de
toate acestea. Din aceastã armonie
interioarã ºi exterioarã îi venea senzaþia
de mulþumire ºi de împlinire.
Fãrã Dumnezeu nu poate sã existe
adevãratã mulþumire ºi împlinire, chiar
dacã, din punct de vedere material, totul
este în regulã: „Nu este altã fericire
pentru om decât sã mãnânce ºi sã bea
ºi sã-ºi înveseleascã sufletul cu ce este
bun din agoniseala lui! Dar am vãzut
cã ºi aceasta vine din mâna lui
Dumnezeu. Cine, într-adevãr, poate sã
mãnânce ºi sã se umple de desfãtãri
fãrã El?” (Qohelet 2,24-25).
Dumnezeu ne împlineºte
Cele trei exemple, prezentate mai
sus, pot sã acopere doar o parte din
gama foarte largã a experienþelor umane în cãutare de
mulþumire ºi de împlinire. Dacã ne regãsim sau nu în vreunul
din aceste exemple, nu are importanþã. Important este sã
înþelegem, din propria experienþã, cã nu existã adevãratã
împlinire fãrã Dumnezeu. Iar aici vorbim nu doar de acceptarea
teoreticã a lui Dumnezeu, la nivelul minþii, ci vorbim de
experienþa totalã de viaþã pe care, fiecare dupã capacitãþile
sale, o poate face cu Dumnezeu.
Pentru noi, creºtinii catolici, experienþa totalã cu Dumnezeu
presupune participarea la Euharistie. Oportunitatea de a fi
reuniþi, duminicã de duminicã, în jurul lui Cristos, care, prin
celebrarea euharisticã, se face prezent în viaþa noastrã cu
misterul rãscumpãrãrii, trebuie sã fie pentru noi motiv de realã
sãrbãtoare ºi mulþumire. Împreunã cu Cristos îi aducem
Domnului, prin Euharistie, jertfa noastrã de laudã ºi, prin El,
primim de la Dumnezeu mântuirea ºi sfinþirea, care ne fac
adevãraþi copii ai lui Dumnezeu. Prin Euharistie ne oferim,
aºadar, Domnului ºi din ea primim adevãrata mulþumire ºi
împlinire de noi înºine.
Pr
Pr.. VENIAMIN AENêOAEI
La 21 iunie 1973, în Solemnitatea Trupul ºi Sângele Domnului,
Congregaþia pentru Cultul Divin dãdea un decret referitor la
Sfânta Împãrtãºanie ºi cultul Misterului
Euharistic în afara Sfintei Liturghii:
„Scopul principal, cãruia i se datoreazã
pãstrarea sfintei Euharistii în afara sfintei
Liturghii, este administrarea Viaticului;
scopurile secundare sunt: distribuirea
sfintei Împãrtãºanii ºi adorarea
Domnului nostru Isus Cristos, care este
prezent în sfântul Sacrament” .
Editura Presa Bunã din Iaºi a tipãrit
acest material, în Ediþie Tipicã.
nr. 7/2005 7
 „Într-un singur Duh am
Gândul meu pentru tine(ri)
SUFLET TÂNÃR

fost botezaþi noi toþi.” (1 Cor

„Dulce este lumina ºi o plãcere pentru ochi sã vadã 12, 13) Aºa cum anunþam ºi
soarele” (Qo 11,7). în numãrul trecut, sâmbãtã,
Dragã prietene, 14 mai, am aºteptat
Aº vrea ca împreunã cu tine sã memorãm aceastã împreunã coborârea
frazã din Qohelet ºi sã-i dãm voie sã ne urmãreascã toatã Duhului Sfânt. Dacã, din
viaþa... pãcate, unii dintre voi nu aþi
Când suntem tineri, ni se pare normal ca totul sã fie ºi putut fi prezenþi la Parohia
sã existe în jurul nostru. Trebuie sã fie lumina! Trebuie sã „Maica Îndureratã” din
existe soarele! Trebuie sã avem ochi, o familie, prieteni etc. Bucureºtii Noi pentru a ne ruga împreunã, în rândurile de
Dar câtã responsabilitate cer toate aceste lucruri normale! mai jos o sã regãsiþi momentele cele mai frumoase ale acestei
Sã-L rugãm zi ºi noapte pe Dumnezeu, aºa cum a fãcut întâlniri. Aºadar, totul a început la ora 17.30 când, înainte de
regele Solomon, ca înainte de toate sã ne înzestreze cu a ajunge în bisericã, toþi participanþii trebuiau sã dobândeascã
înþelepciune. ªi, dacã nu este prea mult, în râvna credinþei (simbolic) fiecare dar al Duhului Sfânt. Astfel pregãtiþi, am
personale, sã-i cerem lui Dumnezeu o minte limpede pânã participat la Sfânta Liturghie, am cântat ºi ne-am înãlþat
la sfârºitul cãlãtoriei noastre pe acest pãmânt. gândurile, grijile cãtre „suflul nostru de viaþã”. Asemenea
Pr
Pr.. DANIEL BULAI Apostolilor, ne-am
rugat în limbi diferite, ºi
Festivalul Muzicii – ediþia a III-a!!! Vã vine sã credeþi sau pentru cã printre
nu, sâmbãtã, 21 mai, festivalul muzicii religioase a împlinit apostoli se afla ºi
trei aniºori! Au participat 7 parohii: cu cântece exprimând Sfânta Fecioarã Maria,
dragostea de viaþã, ea a fost prezentã ºi în
de aproapele ºi, rugãciunile noastre.
nu în ultimul rând, Nu trebuie sã uitãm cã
de fratele nostru rodul Duhului este
mai mare, Isus. iubire, bucurie, pace,
Dumnezeu sã bine- blândeþe, bunãvoinþã,
cuvânteze atât încredere, înfrânare.
compozitorii, tinerii Sã ne lãsãm cãlãuziþi
talentaþi cât ºi de Duhul Sfânt!
creaþiile lor, cu
ajutorul cãrora noi sã Odatã cu vacanþa de varã, se
ne putem apropia de apropie ºi mai mult perioada care
divinitate... pentru ne va „duce” la Köln. Dacã vã
cã... ºtim cu toþii cã întrebaþi care este istoria acestor
atunci când cântãm, zile mondiale, cãutarea a luat
ne rugãm de douã sfârºit. Rãspunsul se aflã în
ori! rândurile urmãtoare…
Campionatul inter-diecezan de fotbal
inter-diecezan La începutul anilor ’80, Sfântul
Pãrinte Papa Ioan Paul al II-lea a invitat credincioºii la Roma
În perioada 27-29 mai 2005, Centrul Diecezan pentru
pentru a sãrbãtori Anul Sfânt al Rãscumpãrãrii. Cu aceastã
Pastoraþia Tineretului a organizat la Sinaia cea de-a treia ediþie
ocazie, au fost organizate multe evenimente adresate tinerilor.
a acestui campionat la care au participat ºase echipe din
Acestea au avut un succes neaºteptat astfel încât, în anul
diecezele (eparhiile): Alba-Iulia, Blaj, Bucureºti, Lugoj, Oradea
1984, la invitaþia Sfântului Pãrinte de a celebra Jubileul
ºi Satu-Mare. Meciurile au fost aprig disputate iar în final,
Internaþional al tinerilor, au rãspuns 300 000 de tineri din
reprezentanþii Arhidiecezei de Bucureºti au reuºit sã câºtige
întreaga lume care s-au adunat în piaþa Sfântului Petru în
trofeul.
Duminica Floriilor. ªi aºa a început Ziua Mondialã a
ROTARU
ARU

Pe aceastã cale, organizatorii doresc sã mulþumeascã

Tineretului…
tuturor celor care au contribuit la organizarea acestei ediþii:
Paginã realizatã de ROXANA ROT

În prezent, ZMT cuprinde douã perioade: zilele în dieceze

P.S. Cornel Damian, Pr. Eugen Bortoº, paroh al Catedralei Sf.
ºi întâlnirea propriu-zisã. În prima perioadã, pelerinii au ocazia
Iosif, Pr. Ioan Ciobanu, paroh al Bisericii Sacre Coeur, Pr. Iosif
sã cunoascã viaþa ºi organizarea Bisericii locale, sã se implice
Imbriºcã, paroh al bisericii Sf. Tereza a Pruncului Isus, Pr.
în activitãþile tinerilor dintr-o parohie germanã. Dupã aceea,
Solideo Poletti, superior la Fraternitatea Murialdo din Popeºti
împreunã cu tinerii din parohia respectivã vom pleca spre
Leordeni, Pr. ªerban Tarciziu, paroh al bisericii Bãrãþia, Pr. Ionel
Köln. Acolo vom vizita Catedrala, locul în care sunt pãstrate
Pojum, paroh al bisericii Sfânta Cruce, doamnei Maria Ghercã
relicvele Magilor, vom participa la cateheze þinute de episcopii
de la staþia socialã Caritas, domnului Ioan Fãgeþan, director
români ºi la manifestãrile organizate de tinerii din Köln. Totul
al agenþiei de turism Credo, d-lui Iosif Dâm, administratorul
va culmina cu un pelerinaj de 10-15 km cãtre locul unde vor
Casei de Odihnã din Sinaia ºi, nu în ultimul rând, Pr. Daniel
avea loc veghea ºi Liturghia celebratã de Sfântul Pãrinte.
Bulai, paroh al Bisericii Italiene ºi responsabil CDPT.
CLAUDIU ROZNOVSKI
CLAUDIU ROZNOVSKI

8 nr. 7/2005
 Copile dragã,
De-ai ºti cât de dor mi-a fost de unduirea aurie a câmpiilor
ce-ºi cresc spicele dupã voia ºi îndurarea Domnului ºi dupã
truda omului!… Aºa cã, întorcându-mã pe pãmântul unde
m-am nãscut, n-am rezistat fãrã sã trec hotarul unei þarini ale
cãrei spice îºi ascundeau comoara de boabe în saci minusculi,
aºezaþi doi câte doi de-a lungul tulpinilor zvelte, însoþite de
mãnunchiuri de ace lungi cu care vin de hac insectelor ºi
pãsãrilor nepoftite la ospãþul cu boabe de grâu.
Am privit îndelung câmpia ce pãrea un covor þesut cu fir
tors din mãnunchiul razelor de soare, din urzeala cãruia îºi
scoteau capul maci îmbujoraþi ca focul ce se întreceau în a-mi
chema privirea ºi în a mã îndemna sã-mi îndrept gândul spre
Cer, pentru a-i mulþumi Creatorului care a zãmislit atâta
frumuseþe. ªi, în timp ce-mi scãldam privirea în baia culorilor
câmpiei, vãd un spic de grâu care se tot legãna de parcã ar fi
vrut sã-mi dea bineþe, lucru pe care-l ºi fãcu, chemându-mã
pe nume. Pânã sã mã dezmeticesc din uimirea unei astfel de
întâmplãri, vorbãreþul spic de grâu mã rugã sã-i dau ascultare,
deoarece are sã-mi spunã o poveste pentru tine, copile drag.
Nu mã las rugatã de douã ori,
dându-i curaj sã-ºi înceapã istorisirea.
Aºa am aflat cã în vremuri tare de
demult, uitate de lume, trãia un împãrat
care iubea într-atât florile, încât
împãrãþia lui fu transformatã într-o
grãdinã de o frumuseþe nemaivãzutã
de ochi omenesc pânã atunci ºi nici de
atunci încolo. Împãratul îºi petrecea
toatã ziulica admirându-ºi florile,
ameþindu-se cu mireasma lor ºi
preocupându-se, ceas dupã ceas, de
cum ar putea face sã aducã la curtea
lui alte ºi alte flori care sã-þi ia ochii prin
frumuseþe ºi sã-þi taie suflarea prin miros îmbãtãtor.
Ba mai mult, împãratului îi veni în minte sã gãseascã acea
plantã rarã care sã-ºi menþinã mirosul atrãgãtor ºi dupã ce
moare, promiþând cã acela care-i va aduce aceastã floare de
preþ va fi invitat sã rãmânã în împãrãþia lui tot restul zilelor, ca
prieten al sãu de mare preþ.
Aºa se face cã la curtea împãratului au venit cultivatori de
plante din cele patru zãri, aducându-i în dar flori dintre cele
mai necunoscute ºi mai de preþ, de la crini imperiali, tuberoze,
orhidee ºi trandafiri, pânã la iasomie, busuioc ºi alte câte ºi
mai câte minunãþii nemaivãzute pânã atunci. Dar strãlucirea
lor, împreunã cu mirosul plãcut ºi puternic, încetau dupã numai
câteva zile de la desprinderea lor din pãmântul care le þinea în
viaþã, întristându-l tare mult pe bietul împãrat.
Însã, într-una din zile, se prezentã în faþa împãratului un
În 1943, Episcopul Ioan Suciu, în
introducerea cãrþii „Viaþa lui Isus”, se
adresa destinatarilor ei, copiii: „Micilor
frãþiori ai Domnului, vouã vã dãruiesc
frumuseþea acestor pagini, ca sã vã
întipãriþi în inimi dragostea faþã de
Mântuitorul Isus ºi faþã de faþã de Maica
Sfântã care ni l-a dãruit”. Rãspunzând
nevoii actuale de catehizare a copiilor,
Casa de Editurã „Viaþa Creºtinã“ din Cluj-
Napoca a actualizat ediþia din 1943 a cãrþii. Ilustraþiile sugestive,
realizate de Maria Cenci Soffiantini, îi vor atrage pe copii ºi, cu
siguranþã, îi vor ajuta sã înþeleagã mai uºor mesajul cãrþii.
lu i
PAGINA MICULUI PRINÞ
pi c u
u l s
f u m
Par e grâu
d
þânc dintr-un sat neºtiut de nimeni. Era un copil orfan, care
pribegea prin lume, trãind precum pãsãrile cerului ºi florile
câmpului, neavând pe nimeni pe lume în afarã de Bunul
Dumnezeu. Copilandrul îi aduse împãratului un snop de spice
de grâu pe care abia îl putea cuprinde cu braþele-i lipsite de
vlagã. Puse mãnunchiul la picioarele împãratului, dupã care i
se închinã cu sfiiciune, spunându-i cã ceea ce vede este ceea
ce cãuta, adicã planta aceea minunatã care poate împrãºtia
plãcutã mireasmã ºi dupã ce moare.
Împãratul îl privi cu atenþie, rãmânând pe gânduri, în timp
ce curtenii ºi renumiþii cultivatori de plante se puserã pe râs.
Din mulþime puteai auzi vorbe rãutãcioase, cum cã spicul de
grâu, sãrmanul, nu-i în stare sã rãspândeascã
nici urmã de parfum când este viu, darãmite dupã
ce-i cules ºi moare. Dar împãratul pãrea sã nu-i
asculte ºi, luând din snop un spic de grâu, duse
la nas planta aurie. Ce-i drept, ia mirosul de unde
nu-i…; împãratul nu reuºi decât sã strãnute din
pricina pleavei spicului, dar copilul nu-i aºteptã
rãspunsul ºi scoase din desagã un colãcel de
grâu, în formã de floare, pe care abia îl primise
de pomanã ºi care nu fusese scos de prea multã
vreme din cuptor, aburind cu dãrnicie.
Sorbindu-i mireasma care-i înfiorã nãrile,
împãratul mãrturisi cã nu mai cunoscuse pânã
atunci miros mai îmbietor, care sã-i lase gura apã
ºi sã-l îndemne sã-i mulþumeascã Stãpânului cerului ºi al
pãmântului pentru asemenea dar.
Ruºinaþi, cei prezenþi îºi îngroparã privirea în pãmânt în timp
ce împãratul, uimit de priceperea copilandrului, îi mulþumi lui
Dumnezeu care a ales sã descopere celor mici înþelesurile
adânci ale lumii. ªi, în urma întâmplãrii, þâncul îºi gãsi casa ºi
familia de care avea atâta nevoie, crescând în priceperea minþii
ºi în bunãtatea inimii spre marea bucurie a împãratului care îl
luã de suflet pentru a-i lãsa ca moºtenire împãrãþia.
Iar tu, copilul meu drag, sã cauþi sã aduni în suflet comorile
de preþ ale priceperii ºi ale bunãtãþii ce sunt precum florile
care-ºi pãstreazã mireasma ºi dupã moarte, pentru ca, atunci
când te vei prezenta în faþa Tatãlui Ceresc, faptele tale bune sã
rãspândeascã un miros lafel de plãcut ca cel al pâinii calde.
ANCA MÃRTINAª
MÃRTINAª--GIULIMONDI
Broºura „Roza – o inimã pentru
întreaga lume” povesteºte pentru copii
viaþa celei care a înfiinþat Congregaþia
Maestre Pie Venerini. ”Paginile care
urmeazã contureazã un destin
incomplet al acestei fiinþe extraordinare
ºi ne invitã sã fim atenþi la impulsul
Sfântului Duh, pentru a împlini visul lui
Dumnezeu care este în noi”. ªi Roza a
considerat cã cel mai bine se poate face
lucrul acesta prin educaþie, adicã sã-i
ajute pe ceilalþi sã descopere planul lui Dumnezeu ascuns din
eternitate în inima fiecãruia dintre noi.
nr. 7/2005 9
 Dobrogea catolicã
Concertul „Resurrexit Dominus“ a umplut Bazilica „Sf. Anton“ din Constanþa
Seara zilei de 3 mai a fost una deosebitã pentru iubitorii de
muzicã sacrã din Constanþa. Parohia Romano-Catolicã din
Constanþa, împreunã cu Liceul de Artã Constanþa, a organizat
la Bazilica „Sf. Anton“ un concert vocal-simfonic intitulat sugestiv
„Resurexit Dominus“. În program au fost susþinute lucrãri de A.
Corelli, A. Vivaldi, G. B. Pergolesi, H. Purcell, W. A. Mozart, C.
Franck, R. Lukowski, M. Csermiczky, G. Muzicescu, G. Lamakin
ºi A. Podoleanu. ªi-au dat concursul corul „Cantilena“ (dirijor
prof. Horaþiu Alexandrescu), orchestra Liceului de Artã (dirijor
prof. Ion Petrache) ºi soliºtii prof. Marilena Nacã ºi Mihai Ion
(flaut), acompaniaþi la orgã de prof. Luca Matei.
Spre bucuria organizatorilor, biserica a fost plinã, astfel de
manifestãri culturale devenind o tradiþie pentru comunitatea din
Constanþa. Vicarul episcopal de Dobrogea, Mons. ªtefan
Ghenþa, a mulþumit participanþilor ºi a promis cã astfel de
evenimente vor continua.

Procesiune cu Preasfântul Sacrament pe strãzile Constanþei confesiuni creºtine ºi necreºtine. Cei

Solemnitatea sãrbãtorii „Trupul ºi
Sângele Domnului“ oferã, în fiecare an,
ºi comunitãþii catolice din Constanþa
posibilitatea sã-ºi manifeste public
credinþa ºi evlavia faþã de Mântuitorul.
Astfel, în seara zilei de 29 mai, dupã
celebrarea Sfintei Liturghii solemne, sute
de credincioºi au pornit în procesiune
în zona veche a oraºului, pe traseul
bazilica „Sf. Anton“ – faleza Cazinoului
– portul turistic Tomis – piaþa Ovidiu.
Fiecare participant a cãutat sã-ºi aducã
contribuþia la reuºita evenimentului.
Mulþimea a acompaniat corul în
cântece, copiii, care în curând vor
participa la prima Sfântã Împãrtãºanie,
au aruncat petale de flori înaintea
Preasfântului Sacrament, iar tinerii au
pãstrat ordinea. Sf. Ostie a fost purtatã
de vicarul episcopal de Dobrogea,
Mons. ªtefan Ghenþa, ºi a fost adoratã
în cadrul a patru staþiuni, prilej cu care
s-au binecuvântat locuitorii oraºului,
marea, marinarii ºi toate bunurile
acestui colþ de þarã.
Fiind duminicã, faleza era înþesatã
de iubitori ai plimbãrii la mal de mare,
cei mai mulþi aparþinând altor
mai îndrãzneþi au cutezat sã-i întrebe
discret pe organizatori despre
semnificaþia celebrãrii religioase.
Aflând cã se aduce laudã Sfintei
Euharistii instituite de Isus Cristos,
fiecare cãuta sã se reculeagã preþ de
câteva clipe. Nu puþini au fost cei care
au exclamat – „Ce frumos ºtiu catolicii
sã aducã glorie lui Dumnezeu!“. Un
merit deosebit în organizare l-au avut
ºi lucrãtorii Poliþiei Rutiere din
Constanþa, care au oprit circulaþia în
zonã la trecerea coloanei, sfãtuind
totodatã ºoferii sã aºtepte în liniºte
deblocarea traficului.

Procesiune în comunitatea salezianã din Constanþa Constanþa va avea

Comunitatea salezianã din Constanþa a fost din nou în Clubul femeilor
sãrbãtoare, pentru cã pe 24 mai a fost celebrat hramul
capelei proprii – „Fecioara Începînd cu luna mai,
Maria, Ajutorul Creºtinilor“. Parohia Romano-Catolicã
Sfînta Liturghie solemnã, la Constanþa a decis sã înfiinþeze
care ºi-a adus aportul ºi un club al femeilor, care va fi
corul „Oda Ecclesia“ al destinat cu precãdere
seminarului ortodox din persoanelor de vârsta a treia.
Constanþa, a fost urmatã Activitatea respectivului club
de o procesiune pe traseul se va desfãºura periodic, în
strada Veniamin Costache casa Caritas, aflatã în
– atelierul de confecþii – imediata vecinãtate a Bazilicii
curtea Oratorului „Don „Sf. Anton“. Respectabilele
Bosco“. Solemnitatea sãrbãtorii a avut parte ºi de o doamne vor putea lega astfel
veghe de rugãciune, care a fost organizatã cu o searã noi prietenii ºi vor avea prilejul
înainte, în capela centrului salezian. Un alt motiv de sã converseze pe diferite
bucurie pentru membrii comunitãþii a fost teme.
reîntoarcerea superiorului, Don Giorgio, care a urmat Paginã realizatã de
timp de cîteva luni un tratament în Italia. MARIUS-OVIDIU NICULESCU

10 nr. 7/2005
 Bãrãganul catolic
20 aprilie 2005 – zi de sãrbãtoare la Brãila
Dupã zilele apãsãtoare de tristeþe ºi doliu pentru marele
Suveran Pontif de pioasã amintire, iatã cã Biserica lui Cristos
nu cunoaºte prilej de poticnire, ci de continuitate ºi însufleþire
permanentã în har ºi sfinþenie. Aceastã atmosferã de bucurie
a înflãcãrat ºi comunitatea din Brãila, care a sãrbãtorit douã
evenimente importante ce au coincis ca datã: bucuria de
acum celebrului „Habemus Papam” în persoana noului Papã
Benedict al XVI–lea ºi întâlnirea anualã a promoþiei de preoþi
2002 – colegii pãrintelui vicar Cristian Buga, care anul acesta
au decis sã ne onoreze cu prezenþa la Biserica din Brãila.
În deschiderea Sfintei Liturghii concelebrate de 20 de
preoþi, pãrintele paroh Alois Arcana le-a urat „Bun venit”
preoþilor oaspeþi anunþând în acelaºi timp cã este pentru
prima datã când va fi rostit numele noului Suveran Pontif.
Pentru început, în spirit de slujire sacerdotalã, toþi cei 20 de
preoþi prezenþi au intonat în cor versete din rugãciunea zilnicã
a Breviarului. Impresionantã aceastã infuzie de tinereþe
consacratã slujirii lui Dumnezeu! Cu multã modestie, în omilia
„Dacã Dumnezeu îmi va acorda un loc în cer vã voi ajuta mereu!” (Maria Ward)
Acestea au fost cuvintele fondatoarei noastre „Maria
Ward”, care astãzi ne umplu inima de bucurie, nouã, celor
care am fost chemate sã continuãm a promova ceea ce cu
sute de ani în urmã Dumnezeu i-a revelat.
„Congregatio Jesu” continuã
tradiþia învãþãmântului catolic, care a
funcþionat în þara noastrã încã din
anul 1852, atunci când au sosit pe
pãmântul mioritic primele pioniere
din Germania. Dupã multe rugãciuni
ale surorilor în vârstã ºi dupã un ºir
lung de procese, iatã cã în primãvara
anului 2003 primim înapoi terenul
care este situat pe Calea ªerban
Vodã, nr. 223, pe locul unde astãzi
este ridicatã clãdirea care poartã cu
mândrie numele fondatoarei noastre „Maria Ward”, cãci ºi
comunitatea de surori ºi grãdiniþa îi poartã numele.
Recunoºtinþa ne inundã inima ºi sufletul pentru tot ceea
ce a fãcut Dumnezeu pentru noi, prin binefãcãtorii din Italia,
Germania ºi Austria. Datoritã acestor binefãcãtori, într-un timp
record, clãdirea a putut fi gata, cãci construcþia ei a durat
rostitã de pãrintele „purtãtor de cuvânt” al promoþiei,
recunoºtea faptul cã, deºi dupã trei ani de slujire preoþeascã,
se simt toþi încã niºte „adolescenþi” la vârsta cãutãrilor ºi
întrebãrilor!
Asistenþa a fost cuceritã de atâta francheþe ºi i-a rãsplãtit
cu aplauze generoase pe toþi cei care se perindau la microfon
cu câte o scurtã prezentare. Toþi au mulþumit pentru primirea
caldã ºi au promis cã nu ne vor uita în rugãciuni. ªi pentru cã
timpul pascal înseamnã bucurie, comunitatea gazdã a
prezentat câteva momente vesele remarcabile, susþinute de
copii înzestraþi cu talent: Sergiu, Robert, Raluca, Marilena ºi
Cora au recitat ºi cântat frumos despre rolul preotului în
comunitate, stârnind ropote de aplauze ºi acompaniament
din palme ritmic din partea credincioºilor de toate vârstele.
Preoþii sãrbãtoriþi au primit fiecare câte o floare în timpul
binecunoscutului „Mulþi ani trãiascã!”, ºi ne-au acordat
binecuvântarea finalã.
A fost o zi de har ºi bucurie comunitarã, ziua de 20 aprilie
2005! Mulþumim lui Dumnezeu pentru aceastã zi!
A consemnat ROXANA COSTIN din Parohia Brãila
Ward)
RESTITUIRI
doar un an. Astfel, noi am putut deschide porþile pentru primii
„grãdinari” care ne-au cãlcat pragul grãdiniþei în data de 15
septembrie 2004.
În aceastã comunitate locuim 11 surori care împãrtãºim
celor mici tot ceea ce avem mai bun,
pentru ca astfel ei sã poatã creºte într-
o lume plinã de iubire, afectivitate,
gingãºie, solidaritate, sinceritate ºi
toleranþã. Funcþionãm ca ºi grãdiniþã
cu program prelungit în care
elementul caracteristic în educaþia
copiilor este acela de a continua ºi la
noi, pe parcursul unei zile, atmosfera
ºi cãldura din familia proprie.
Împreunã cu psalmistul repetãm
ºi noi, una fiecare: Ce îi voi da
Domnului pentru tot binele pe care mi l-a fãcut? cãci cuvintele
ºi mulþumirea noastrã sunt prea sãrace pentru a exprima
ceea ce meritã Dumnezeu de la noi, pentru toate minunile
pe care ni le-a fãcut ºi ni le face zilnic!…
„Dumnezeu va avea grijã!” (Maria Ward)
Comunitatea Maria W ard
Ward
nr. 7/2005 11
 Parohia Sfântul A
Fãrã aceastã comunitate,
m-aº simþi ca o orfanã fãrã casã
Dupã aceastã scurtã prezentare istoricã, doamna Opreanu
ne-a împãrtãºit ºi ce înseamnã pentru ea Biserica Sfântul Anton
din Constanþa: „Biserica este pentru mine acasã. Dacã lipsesc o
datã mã simt parcã fãrã mâini ºi fãrã picioare, mã simt orfanã,
simt un gol în inimã. Mie mi-a ajutat mult Sfântul Anton; dupã toate
Scurt istoric rãtãcirile mele m-a readus în Bisericã. Parohia este familia mare;
Bazilica romano-catolicã din Constanþa a fost construitã între miercurea mã duc la Liturghie, la surori. ªi la ele am impresia cã
anii 1935-1937, dupã modelul bisericilor din nordul Italiei. sunt ca în familie ºi, dupã pãrerea mea, preoþii salezieni ºi mãicuþele
Edificiul este lucrat în cãrãmidã aparentã, iar stilul este romanic, sunt o binefacere pentru parohia noastrã, sunt forþe convergente
specific secolului al XIII-lea. Casa parohialã este nouã, fiind care întãresc spiritualitatea antonianã”.
construitã între anii 1992-1995, lângã aceasta aflându-se în
prezent ºi un centru Caritas. Am venit în Constanþa doar cu o geantã
Parohia Sfântul Anton de Padova areºasefiliale: Techirghiol, pe umãr ºi, cu ajutorul lui Dumnezeu…
Costineºti, Agigea, Cumpãna, Valul lui Traian ºi Basarabi- Doamna Maria-Marina Galbur, moldoveancã de peste Prut, ne
Ovidiu. Sunt aproape 1000 de familii ºi circa 4000 de povesteºte, cu un evident accent moldovenesc, sosirea ei în aceastã
credincioºi, la care se adaugã aproximativ 45 de familii ºi 150 parohie: „Am sosit la
de credincioºi din filialele enumerate mai sus. Constanþa în anul 1997.
Pe teritoriul parohiei activeazã: congregaþia Preoþilor Dupã ce au fost distruse
salezieni, congregaþia surorilor SfântulIosif ºi un centru Caritas bisericile în Republica
înfiinþat în 1990. Existã, de asemenea, un dispensar în care Moldova, mama se ruga
activeazã opt medici, fiecare cu câte o orã de consultaþii pe noaptea la o icoanã a
sãptãmânã ºi o grãdiniþã aflatã sub îngrijirea cãlugãriþelor din Mãicuþei Domnului însã noi,
congregaþia surorilor Sfântul Iosif. copiii, nu am primit nici o
Hramul bisericii este Sfântul Anton de Padova, iar actualul educaþie religioasã. Când
paroh al comunitãþi este Monseniorul ªtefan Ghenþa. am ajuns aici, nu ºtiam nici
Nici chiar “ciuma roºie” nu i-a oprit pe oameni mãcar rugãciunea Tatãl
nostru . Nu ºtiam nimic
sã vinã la bisericã despre biserica din
Doamna Letiþia Opreanu, ce aparþine acestei parohii de peste Constanþa. A fost o prietenã
50 de ani, îºi aminteºte cu tristeþe cum „ciuma roºie” a închis care m-a adus la aceastã
biserica ºi a transformat-o în grajd, în anul 1948. „Au ridicat un bisericã ºi aºa am început sã
gard mare în faþa bisericii, povesteºte doamna Opreanu, iar noi particip la Sfânta Liturghie ºi
ne-am refugiat în Biserica Luteranã de lângã Palatul Sporturilor, sã fac pregãtirea pentru
unde, printr-o înþelegere cu parohul de acolo, slujea pãrintele primirea sfintelor sacramente. Pãrintele Ghenþa m-a ajutat foarte
Constantin Hausner. Din pãcate, aceastã bisericã a fost mult. Din anul 2004, am început sã primesc Sfânta Împãrtãºanie. Îi
dãrâmatã în anul 1954, dar în acelaºi sunt recunoscãtoare Sfântului Anton pentru cã am venit în Constanþa
an a început sã se reducã ºi gardul doar cu o geantã pe umãr ºi, cu ajutorul lui Dumnezeu, am primit
din faþa bisericii noastre, iar în anul tot ce aveam în Moldova, am reuºit sã-mi reîntregesc ºi familia.
1955 a fost redeschisã. Pãrintele
Comunitatea din aceastã parohie este pentru mine casã, familia
Hausner a început imediat sã
mea, este totul”.
celebreze Sfintele Liturghii, iar lumea
venea în numãr mare la bisericã Biserica, casa sufletului meu
pentru a participa la o Liturghie pe Doamna Barbara Breabãn, de origine polonezã, a venit în
înþelesul tuturor ºi pentru a cere Constanþa, împreunã cu soþul ei, în anul 1978 ºi îºi aminteºte: „Când
mijlocirea Sfântului Anton care se am venit ºi am vãzut cã
bucura, ca ºi acum, de mare faimã, este bisericã catolicã
nu doar în rândul catolicilor, ci ºi al am zis ‘bine, ne putem
creºtinilor ortodocºi ºi chiar al muta’. Se apropia
musulmanilor. Moscheea, de duminica ºi trebuia sã
exemplu, a fost deschisã mai târziu, dar musulmanii veneau la merg la Sfânta Liturghie;
biserica noastrã sã-ºi spunã pãsurile ºi mulþi vin ºi astãzi. pânã atunci nu a existat
Începând cu anii ’60, numãrul credincioºilor a sporit pentru cã duminicã în care sã nu
au venit mulþi moldoveni ºi ardeleni, dar ºi ortodocºii cãutau sã fi mers la bisericã. În
vinã cu aceeaºi fervoare. ªi astãzi în mediul ortodox existã aceastã parohie sunt
aceastã expresie: “Du-te la Sfântul Anton cã el te ajutã!”. de 27 de ani, iar Sfântul

12 nr. 7/2005
Anton
nton – Constanþa

DIN VIAÞA P
Anton m-a ajutat ºi am primit foarte multe haruri de la Dumnezeu,
prin mijlocirea lui. În Polonia nu exista cultul Sfântului Anton, pe 13
iunie 1979 participând pentru prima datã la sfinþirea crinilor; ºi de atunci

PAROHIEI
nu am lipsit niciodatã de la aceastã sãrbãtoare. Parohia înseamnã

AROHIEI
pentru mine o legãturã strânsã cu Dumnezeu”.
Doamna Gabriela Cuteanu s-a nãscut în Constanþa: „Tatãl meu a
fost catolic din Bacãu, iar mama constãnþeancã de origine italianã.
Biserica Sfântul Anton a fost ºi este, mai ales în ultimul timp, casa
sufletului meu”.
Minunile pe care mi le-a fãcut Sfântul Anton
Doamna Teodora ªeuleanu este în aceastã parohie din anul 1971,
de când pãrinþii ei au venit de la Roman. Iatã ce ne spune: „Am moºtenit „Eu sunt singurul catolic între 13 angajaþi. Când am cerut liber
de la mama cultul Sfântului Anton; mama a lucrat o perioadã ca pentru Paºti, mi s-a aprobat destul de greu. ªi cu alegerea
vânzãtoare de lumânãri, la bisericã, ºi fiind acolo, veneam uneori de noului Papã, suntem, deseori, luaþi peste picior”.
la ºcoalã direct la bisericã ºi îmi amintesc cum veneau mai mulþi
ortodocºi decât catolici. Mama îmi spunea cã în viaþa ei sfântul Anton Parohia, o poartã spre Dumnezeu…
a fãcut multe minuni ºi pot sã spun cã ºi în viaþa mea sunt cel puþin ªi Marian Ceolacu, un tânãr din aceastã parohie, are
douã minuni. Toþi doctorii îmi probleme la serviciu pentru cã este catolic: „La serviciu, spune
spuneau cã nu pot sã am copii, el, este greu sã gãseºti o persoanã cu care sã discuþi, care sã
dar sfântul Anton a fãcut o împãrtãºeascã aceleaºi valori ca tine”. Cât despre grupul de
minune ºi am un bãiat cãruia i- tineri din parohie, tot Marian ne spune: „S-a cam destrãmat în
am dat numele Antonio, în ultimul timp, pentru cã mulþi au plecat în strãinãtate ºi generaþia
onoarea Sfântului Minunilor. mai tânãrã parcã este atrasã mai mult de Internet decât de
O altã minune a fãcut-o cu Bisericã. Perioada dintre anii 1992 -1997 a fost pentru noi, tinerii,
soþul meu. Când ne-am o perioadã de glorie. Erau multe întâlniri spirituale ºi distractive.
cãsãtorit, era un ateu convins Totuºi, parohia este pentru mine ca o poartã spre Dumnezeu.
care mã însoþea pânã în faþa ªtiu cã nu-mi aparþine aceastã expresie, dar aºa o vãd eu, ca
bisericii ºi apoi pleca. M-am o poartã spre Dumnezeu, spre veºnicie”.
rugat ca Dumnezeu sã-i dea
harul de a se întoarce ºi vreau
O comunitate care creºte în credinþã
Monseniorul ªtefan
sã vã spun cã acum este la fel
Ghenþa vede comunitatea ca
de credincios ca ºi mine; vine
fiind deschisã ºi gata sã
la bisericã ºi se roagã. Parohia
primeascã învãþãtura Sfintei
este pentru mine un loc unde
Biserici prin intermediul
mi-am fãcut prieteni, cum este
pãstorilor ei. „Este o parohie
ºi prietena mea, doamna Ianãu. Oamenii pe care îi întâlneºti la bisericã
activã, participã la sfintele
sunt altfel, nu sunt ca cei de la serviciu. Sunt mai sinceri, mai calzi, mai
sacramente. Nu este numai
deschiºi.
cultul Sfântului Anton cel care
Doamna Mihaela caracterizeazã aceastã
Ianãu a fost ortodoxã comunitate. În ultimul timp, am încercat sã rãspândim ºi cultul
dar, prin cãsãtorie, a Preasfintei Inimii a lui Isus ºi sunt multe familii care s-au consfinþit
devenit catolicã. „Cunosc Inimii Preasfinte. Apoi existã ºi o evlavie deosebitã faþã de Maica
aceastã bisericã din Domnului. Avem, de asemenea, Crucea alb galbenã ºi
copilãrie pentru cã aici Caritasul prin care venim în sprijinul celor sãraci. Existã ºi o
veneam cu bunica mea. bunã colaborare cu ordinele cãlugãreºti care activeazã pe
ªi, dacã acum fac parte teritoriul parohiei. Mãicuþele, de exemplu, se ocupã de
din aceastã comunitate, pregãtirea copiilor pentru Prima Sfântã Împãrtãºanie ºi de
consider cã este rodul predarea religiei în ºcoalã
rugãciunilor ei. pentru cã noi suntem doar
Întotdeauna m-am simþit atrasã de biserica aceasta. ªi eu am avut doi preoþi ºi nu reuºim sã
ceva probleme. Tot prin mijlocirea Sfântului Anton am doi copii ajungem, iar preoþii
minunaþi. Comunitatea, oamenii sunt apropiaþi. Nu pot sã redau în salezieni se ocupã de
cuvinte ceea ce simt. Este ceva extraordinar, simt o liniºte sufleteascã educaþia tinerilor. Este,
pe care parcã mi-o insuflã cineva, mã simt relaxatã”. aºadar, o comunitate care
Pentru Marius Orãº, organistul acestei biserici, a veni la bisericã creºte în credinþã”.
este important pentru cã îl ajutã sã facã faþã problemelor de la serviciu: Pr
Pr.. LIVIU BÃLêCUÞI

nr. 7/2005 13
 Muntenia catolicã
Între promisiuni, totemuri ºi urºi absenþi
Ziua de sâmbãtã, 21 mai, a fost una din cele mai
importante zile pentru scout-iºtii Catedralei. Astfel, dis-de-
dimineaþã, cu mic, cu mare (însemnând lupeþii, exploratorii,
capiii, Padre Dominic ºi câþiva pãrinþi) am pornit cu toþii spre
Timiºul de Sus, unde, tremurând de emoþie, grupului de
exploratori s-au alãturat douã noi ghide - printre care ºi eu!
Bineînþeles, râsetele –celor mici ºi celor mari - au fost nelipsite,
atenuând tensiunea (nefondatã) acumulatã încã din primele
ore ale dimineþii. Cel puþin pe mine m-au ajutat sã mã relaxez,
doar dupã ce am avut cravata scout la gât.
Lupeþii, cum era de aºteptat, au fost sufletul întregii zile.
Cu râsete ºi ghiduºii, ei ºi-au luat rãmas-bun de la noi, cei
care am rãmas peste noapte la marginea pãdurii.
Dacã ziua a fost extraordinarã, nici noaptea nu se putea
lãsa mai prejos! Jocurile, cântecele ºi glumele au durat pânã
dupã miezul nopþii. Dar momentul cel mai aºteptat a venit
ultimul: primirea totemurilor. Astfel, în liniºtea profundã a
pãdurii, deasupra unui foc muribund, a plouat cu lebede, arici,
vulpi, curci, pinguini, bursuci… Fiecare purtãtor de totem a
sãrit cu mândrie, ºi fãrã teamã, peste resturile vãpãii ce þinuse
de cald atâtor scout-iºti care cântau despre copaci cãzãtori,
subalterni prinºi în flagrant cu þigara in mânã de cãtre ºefii lor
ºi doi pitici din pãdure la care „vine pupãza ºi… ce spune?”
Noaptea a trecut pe jumãtate în sacii de dormit, în frigul
care ne ameninþa din exteriorul corturilor, alãturi de urºii care
ne-au urmãrit gândurile înainte de a adormi, fãrã a avea,
însã, parte de vreo întâlnire „de gradul III” cu aceºtia. Iar
trezirea a fost pe mãsurã: trei fluierãturi, pe cât de scurte, pe
atât de neaºteptate, care au smuls din braþele lui Moº Ene
niºte exploratori ºi ghide „gata oricând!”
Plecarea a adus cu sine pãreri de rãu, mai mult sau mai
puþin exprimate. Astfel, noi, exploratorii, purtând în haine un
miros pregnant de fum, am pãrãsit marginea pãdurii.
Sâmbãta aceea încã ne revine tuturor în memorie ºi cu
toþii aºteptãm deja o nouã aventurã, mai lungã, de aceastã
datã, decât precedenta, ºi cel puþin la fel de frumoasã! Dacã
mã gândesc bine, aºa vom gândi mereu, cãci nu degeaba
moto-ul nostru este „Gata oricând!”
ANA-MONICA OL TEANU
OLTEANU

Câmpulung Muscel
Duminicã, încã de dimineaþã, o parte dintre
credincioºii parohiei, au venit pentru a amenaja
cele 4 altare din jurul bisericii pentru procesiunea
Câmpina

de dupã Sfânta Liturghie de la ora 11.30.

Copiii au venit ºi ei mai devreme pentru a se
pregãti ºi îmbrãcaþi în haine albe au presãrat flori
în faþa Sfântului Sacrament.
Vremea a
fost superbã.
Soarele
strãlucitor ne-a
amintit cã Isus
din Taina Sfântã
În ziua de 18 mai, la Câmpina, 23 de preoþi din Arhidieceza
a altarului este
de Bucureºti ºi Dieceza de Iaºi, absolvenþi ai Seminarului din Iaºi
Soarele credinþei
în anul 1986, s-au reunit pentru a-i mulþumi lui Dumnezeu pentru
noastre care prin
darurile primite în cei 19 ani de pastoraþie. Pãrintele Pavel Encuþã,
lumina ºi
gazda întâlnirii, ne-a mãrturisit cã singura neîmplinire a acesteia
cãldurã vrea
a fost absenþa motivatã de sesiunea Conferinþei Episcopilor a
sã cucereascã
Preasfinþitului Cornel Damian, primul coleg episcop.
familiile noastre.

14 nr. 7/2005

16 mai - Apã afarã ºi foc
înãuntru
Duminicã, 15 mai, soarele s-a retras
iarãºi ºi cerul, ne-a acordat apã din
abundenþã aºa cum s-a întâmplat de
câteva zile încoace. Tinerii au ajuns la
Motru cam umezi ºi iarba din grãdina
parohiei „Naºterea Sfântului Ioan
Botezatorul” a continuat sã absoarbã
pânã la orele 11. Apã afarã ºi foc
înãuntru, foc aprins memorând „zilele”
ce s-au desfãºurat începând din luna
noiembrie cu tinerii din parohiile
Drobeta Turnu-Severin, Mãtãsari, Motru,
Rovinari, Târgu Jiu ºi Craiova. Un parcurs
poate încã scurt, totuºi plin de daruri ºi
de paºi incisivi pentru tineri. Totul a
început pe 27 noiembrie 2004, la
Târgu Jiu, trecând pe sub Poarta
Sãrutului. Apoi a continuat la
Craiova, pe 19 februarie, unde
Domnul i-a aºteptat pe toþi pentru
a fi adorat drept „Creator al nostru,
unic Domn ºi Mântuitor” (Mesajul
Sfântului Pãrinte Papa Ioan Paul
al II-lea pentru a
XX-a ZMT). ªi astãzi, încã o datã,
cuvintele lui Ioan Paul al ll-lea au
însoþit pe cei 80 de tinerii reuniþi
la Motru. În mesajul sãu, însuºi PS
Cornel Damian reia aceste vorbe,
adresându-se tuturor
participanþilor la aceastã zi.
În scrisoarea pe care Papa Ioan Paul
al II-lea, de fericita amintire, a adresat-o
tinerilor cu ocazia celei de-a XX-a zi
Mondiala a Tineretului îi invitã pe tineri
sã se ofere lui Isus folosindu-se de
imaginea celor trei daruri oferite de magi
pruncului din Betleem: „Dragi tineri, oferiþi
ºi voi Domnului aurul existentei voastre,
adicã libertatea de a-l urma din iubire
rãspunzând cu fidelitate la chemarea sa;
faceþi sã se ridice cãtre El tãmâia
rugãciunii voastre fierbinþi, spre lauda
mãririi sale; oferiþi-i smirna, adicã
afecþiunea plinã de recunoºtinþã faþã de
El, Om adevãrat, care ne-a iubit murind
ca un rãufãcãtor pe Golgota. Viaþa
voastrã de credinþã sã fie o adevãratã
oferire a tinereþii voastre lui Isus. Sunt
alãturi de voi cu rugãciunea ºi cu iubirea
mea pãrinteascã, voi care sunteþi viitorul
Bisericii”.
Aºa cum vântul muta norii dintr-o
parte într-alta, tot aºa ºi Duhul transmite
focul ºi cãldura acelora care au o iubire
Oltenia Catolicã
deosebita pentru tineri. Se aprind atunci
culorile flãcãrilor reprezentate în logoul
zilei ºi apar ºi darurile pe care tinerii de
astãzi le pot oferi lui Dumnezeu. Aurul
libertãþii, tãmâia rugãciunii arzãtoare ºi
afecþiunea plinã sunt patrimoniul
fiecãruia pe care, treptat, Duhul Sfânt în
aceasta zi de Rusalii îl face sã circule
printre tineri într-un spirit de comuniune
care se manifestã în pace ºi bucurie.
Aceastã atmosferã devine tot mai
puternicã în timpul Sfintei Liturghii
euharistice celebratã dimineaþa ºi
continuã sã fie prezentã în timpul
jocurilor ºi întâlnirilor de aprofundare de
dupã-amiaza. Se depãºeºte atunci
timiditatea. Se gãseºte curajul de a
împãrtãºi propriile experienþe.
Disponibilitatea celorlalþi permite tuturor
sã vorbeascã despre sine. Iatã câteva
scântei din aceasta ofertã gratuitã ºi
concretã:
„Personal, m-am simþit excelent
deoarece am participat la aceastã
întâlnire nu numai cu fizicul dar ºi cu
sufletul”. (Alexandra - Turnu-Severin).
„A fost o experienþã extraordinarã
pentru mine iar promisiunea fãcutã a
fost una concretã pe care îmi doresc
s-o împlinesc”. (Edi-Târgu Jiu).
„Într-un cuvânt, am simþit cã trãiesc
ºi cã sunt o persoanã importantã pentru
Dumnezeu”. (Daniela - Motru).
„Am descoperit lucruri noi: nu poþi
trãi în iubire ºi libertate fãrã Dumnezeu”.
(Maria - Motru).
„Totul a fost OK! La aceastã întâlnire
m-am simþit ca într-o mare familie. Am
trãit destul de frumos aceastã întâlnire;
am simtit puterea Duhului Sfânt”.
(Loredana – Turnu Severin).
„Cred cã prin jocurile, cântecele ºi
rugãciunile noastre am devenit „noi” în
adevãratul sens al cuvântului”.
(Alexandra - Motru).
„Am fãcut o promisiune pe care
vreau s-o împlinesc: sã-mi ascult cea
mai bunã prietenã când are nevoie de
prietenia mea”. (Andrea – Târgu Jiu).
„Cea mai importantã a fost întâlnirea
în grupuri, când fiecare ºi-a deschis
sufletul în faþa tuturor ºi s-a descãrcat,
exemplificând momentele grele prin
care a trecut de-a lungul vieþii”. (Ariadna
– Târgu Jiu).
„Astãzi am avut curajul sã recunosc,
în faþa mai multor persoane, o suferinþã
pe care nu o ºtiau prea mulþi”. (Iulia –
Târgu Jiu).
Între timp, la Motru, norii s-au predat
pãmântului care a absorbit toatã
apa, iarba este de acum uscatã ºi
cu primul soare va redeveni mai
frumoasã. Se conclude aºadar, cu
aceastã a treia zi, ciclul întâlnirilor
organizate de Misionarii Oblaþi ai
Mariei Imaculate în colaborare cu
tinerii ºi parohiile din aceastã zonã
a Diecezei de Bucuresti. În aceastã
etapã semnificativã a fost
aprofundatã tema celei de a XX-
a ZMT care se va þine la Köln, dar
încã nu s-a încheiat drumul care
ne trimite la aceastã mare întâlnire
eclezialã la care vor participa cinci
dintre tinerii care au fost prezenþi la
Motru. Cu ei vor pleca ºi toþi ceilalþi care
în fiecare zi doresc sã-l întâlneascã pe
Domnul pentru a-i oferi darurile cele mai
frumoase.
Misionarii Oblati
ai Mariei Imaculate
70 de ani, 1935 - 2005
Brezoi: Duminicã, 12 iunie a.c.,
comunitatea romano - catolicã din
localitatea Brezoi, jud.Vâlcea, va
sãrbãtori cea de-a 70-a aniversare de
când s-a construit biserica romano -
catolicã din localitate. Totul va începe
cu trei zile de misiuni pentru
comunitate, astfel joi 9 iunie, vineri 10
iunie ºi sâmbatã 11 iunie la orele 18 va
fi celebratã Sfânta Liturghie cu predicã
iar duminicã la ora 11 se va încheia cu
sfânta liturghie de hram, avându-l ca
patron pe Sfântul Anton de Padova.
Pr
Pr.. GILBERT-SEBASTIAN IA
GILBERT-SEBASTIAN VORSCHI
IAVORSCHI
nr. 7/2005 15
 Marie-Dominique Philippe, o.p. – „În inima iubirii“
NEUITARE
CÃRÞI PENTRU NEUITARE
(convorbiri despre iubire, cãsãtorie ºi familie)
Ed. Paideia, 2003; 331 p.
N-am reuºit sã înþeleg niciodatã de ce unii cred cu
încãpãþânare cã teologia ºi filozofia nu pot fi în mod fertil
conciliate; am bãnuit întotdeauna cã la mijloc existã nu doar o
scãdere a inteligenþei, ci ºi un fel de obtuzitate a inimii. E drept cã
în lumea contemporanã sunt tot mai puþini aceia dispuºi –
spiritual ºi cognitiv deopotrivã – la un astfel de demers. Pãrintele
Marie-Dominique Philippe, fondatorul
Comunitãþii Sfântul Ioan ºi profesor de filozofie
la Fribourg (Elveþia) reprezintã un exemplu
strãlucit.
Cartea pe care v-o prezint – ÎN INIMA
IUBIRII (convorbiri despre iubire, cãsãtorie ºi
familie) – este o cãlãtorie învãþãtoare în
spiritualitatea creºtinã de ieri ºi de azi, în
Tradiþia Bisericii, în litera ºi spiritul Evangheliilor,
cãutând sã rãspundã unor întrebãri
fundamentale, începând cu „Ce spune Biblia
despre unirea dintre bãrbat ºi femeie?“ ºi
culminând cu provocãrile la adresa familiei
în societatea contemporanã.
Structuratã sub formã de interviu, aceastã
carte îi prilejuieºte celebrului dominican
ocazia de a aborda cu supleþe ºi eleganþã,
dar în acelaºi timp tranºant ºi fãrã concesii
„progresiste“, o serie întreagã de chestiuni delicate, lãmurindu-
le pe deplin, în folosul interlocutorilor ºi al cititorilor sãi: prietenia,
iubirea spiritualã ºi cea pasionalã, logodna, cãsãtoria,
contracepþia, avortul, separarea, divorþul, naºterea, creºterea ºi
educarea copiilor, rugãciunea, suferinþa, boala ºi moartea în ochii
ADMITERE LA COLEGIUL ROMANO-CATOLIC „SFÂNTUL IOSIF“
ROMANO-CATOLIC
Pentru anul ºcolar 2005-2006 Colegiul Romano-Catolic Sfântul
Iosif cu sediul în ªoseaua Olteniþei 3-7, sector 4, Bucureºti are prevãzute
în planul de ºcolarizare urmãtoarele clase:
2 clase a V-a - 25 locuri
V-a
Pentru ocuparea acestor locuri se pot depune, în perioada 20
iunie-24 iunie 2005, la secretariatul liceului, cereri însoþite de o
fotocopie de pe carnetul de elev (clasele I-IV). Soluþionarea cererilor
va avea loc în data de 28 iunie 2005.
2 clase a IX-a - 56 locuri
- profil teologic (similar filologie) - 28 locuri
- profil ºtiinþe umane ºi sociale - 28 locuri
Pentru ocuparea acestor locuri se pot înscrie absolvenþi de
gimnaziu care au promovat testele naþionale naþionale, respectiv examenul
de capacitate astfel:
Pentru clasa cu profil teologic
teologic::
30 iunie - 2 iulie 2005 - Înscrierea candidaþilor (la sediul ºcolii noastre)
în baza urmãtoarelor acte: fiºa de înscriere fãrã opþiuni completate
(eliberatã de ºcoala la care copilul a absolvit clasa a VIII-a); certificat de
naºtere (copie legalizatã); declaraþie din partea candidatului ºi a pãrinþilor
acestuia cã au luat cunoºtinþã de Regulamentul de ordine interioarã al
liceului ºi cã sunt de acord sã-l respecte;
4 iulie 2005 – susþinerea probelor de aptitudini pe baza Tematicii
propuse;
6 iulie 2005 – afiºarea rezultatelor.
16 nr. 7/2005
celor mici dar ºi ai celor mari...
Preotul-filozof de la Fribourg apeleazã la un discurs filozofic,
e limpede, dar acesta e permanent luminat ºi însufleþit de
teologie, ba mai mult, de credinþã. Recursul la Vechiul ºi Noul
Testament este unul constant, fineþea erudiþiei sale fiind
copleºitoare. Iar la obiecþia cã ideile exprimate de el ar putea fi
respinse de unii doar pe motiv cã e preot,
Marie-Dominique Philippe replicã ironic-
amuzat: „Dar nu vorbeºte popa, ci filozoful!“
Personal, gãsesc un motiv de încântare
în demontarea unor durabile poncifuri pe
care Occidentul desacralizat, ateizat ºi
anticlerical le tot pune „în cârca“ Bisericii. Sau
evitarea unor abile capcane „umanitare“.
Exemplu: Divorþul, în împrejurãri speciale, nu
e totuºi justificat? Nu. Avortul, în circumstanþe
dramatice, nu e cumva de preferat? Iarãºi
NU! ªi tot aºa…
Teologia Sf. Apostol ºi Evanghelist Ioan –
o teologie a luminii ºi a iubirii – strãbate
discursul filozofic al lui Marie-Dominique
Philippe, conferind acestei cãrþi de pedagogie
familialã liniile de forþã ale argumentãrii.
ªi pãrintele dominican mai reuºeºte ceva:
sã pãstreze un limbaj accesibil tuturor, ºi asta în ciuda unei erudiþii
excepþionale, pe care nici nu încearcã sã o ascundã.
„În inima iubirii“ e o lecturã pe care v-o recomand… din toatã
inima.
ANA-MARIA BOTNARU
Pentru clasa cu profil ºtiinþe umane ºi sociale
sociale::
7-8 iulie
iulie, între orele 12,00-18,00 - candidaþii sunt rugaþi sã se
prezinte împreunã cu pãrinþii la liceu, pentru prelucrarea
Regulamentului de ordine interioarã ºi pentru a afla codul
corespunzãtor clasei;
30 iunie 2005 - 9 iulie 2005 - candidaþii împreunã cu pãrinþii vor
completa opþiunile în fiºele de înscriere, la ºcolile la care au absolvit
clasa a VIII-a, ºi le vor depune la centrele de înscriere spre a fi
repartizate computerizat.
2 clase de învãþãmânt postliceal sanitar
sanitar,,
profil ASISTENT MEDICAL GENERALIST - 60 locuri
Se pot înscrie absolvenþi de liceu cu diplomã de bacalaureat.
(Absolvenþii de liceu fãrã diplomã de bacalaureat sunt primiþi la
înscriere, cu condiþia sã depunã la secretariat diploma de bacalaureat
pânã la absolvirea celor trei ani de postlicealã sanitarã).
Înscrierile vor avea loc în perioada 11 iulie – 6 septembrie 2005,
la sediul Colegiului Romano-Catolic „Sfântul Iosif“, în baza urmãtoarelor
acte: cerere de înscriere; diplomã de bacalaureat (adeverinþã); certificat
de naºtere (copie legalizatã); declaraþie din partea candidatului cã a
luat cunoºtinþã de Regulamentul de ordine interioarã al liceului ºi cã
este de acord sã-l respecte; fiºa medicalã. Interviu cu candidaþii,
miercuri, 7 septembrie, 2005, ora 9,00.
Alte rrelaþii
elaþii se pot obþine de luni pânã vineri, orele 8.00-16.00, la
telefoanele: 021/3326602; 021/3322684 sau la sediul liceului.
 Întâlnirea naþionalã
a operatorilor din mass-media catolice (INOMC)
Ediþia a VI-a / Oradea 18-21 mai 2005
Comunicat
Reprezentanþi ai operatorilor media catolice din România
s-au reunit la Mãnãstirea Franciscanã Greco-Catolicã Maica
Domnului din Oradea, în perioada 18-21 mai, în cadrul celei
de-a ºasea întâlniri naþionale. INOMC ºi-a propus sã analizeze
situaþia actualã a mijloacelor de comunicare confesionale,
colaborarea cu mass-media seculare precum ºi relaþia dintre
tineri ºi mass-media.
Au participat reprezentanþi din urmãtoarele dieceze:
Alba-Iulia (4); Baia Mare (1), Blaj (1), Bucureºti (6), Iaºi (3), Oradea
[Greco-Catolici] (4), Satu Mare (1), Timiºoara (1); au lipsit: Cluj,
Oradea [Romano-Catolici], Lugoj.
Subiectele abordate au fost:
- Statutul INOMC:
a) poziþia pe care aceastã întâlnire ºi deciziile ei o au faþã
de structurile ºi operele diecezane: întâlnirea se constituie în
vederea realizãrii comuniunii ºi a împãrtãºirii experienþelor
operatorilor media catolice din toate diecezele ºi eparhiile, în
spiritul colegialitãþii, în vederea susþinerii reciproce ºi a
îmbunãtãþirii activitãþii lor;
b) Comisia pentru Comunicaþii Sociale a Conferinþei
Episcopilor din România are, conform statutului, rolul de a
coordona eventualele proiecte naþionale ºi de a favoriza relaþiile
colegiale dintre operatorii media catolice;
c) grupul de discuþie pe Internet, MediaCat, are rolul de a
informa ºi de a facilita comunicarea între operatorii
mass-media catolicã. În cadrul întâlnirii de la Oradea s-a
subliniat necesitatea folosirii grupului MediaCat numai în
scopurile propuse.
- Relaþia dintre mijloacele de comunicare confesionale ºi
cele seculare
S-a vorbit despre:
a) necesitatea ºi importanþa existenþei biroului de presã în
fiecare diecezã, eparhie sau instituþie a Bisericii;
b) fructificarea interesului faþã de Biserica Catolicã, apãrut
dupã mediatizarea morþii papei Ioan Paul al II-lea ºi a
conclavului;
c) adaptarea mesajului birourilor de presã pentru un public
nepracticant (limbaj ºi conþinut);
d) realizarea comunicatelor dupã standardele
jurnalismului;
e) folosirea evenimentelor din lumea contemporanã pentru
a prezenta punctul de vedere al Bisericii (reactiv);
f) crearea ºi promovarea evenimentelor din Bisericã (creativ);
g) construirea ºi cultivarea contactelor cu media seculare;
h) necesitatea planificãrii evenimentelor cu implicaþii
mediatice, din Bisericã;
i) utilitatea ca operatorii media catolice sã aibã o experienþã
de lucru într-o redacþie din presa secularã (se pot organiza
stagii).
- TTinerii
inerii ºi mass-media
a) s-a subliniat importanþa tinerilor ca protagoniºti în
mass-media (ºi media de grup);b) s-a cerut mediatizarea
ÎNDRUMAR MEDIA
întâlnirii mondiale a tineretului de la Köln:
- crearea unui grup pe Internet pentru operatorii media
MEDIATIC
catolice;
- trimiterea unui comunicat de presã pregãtitor pentru a
înºtiinþa presa secularã despre eveniment;
TIC
- publicarea programelor locale de pregãtire a întâlnirii;
- invitarea jurnaliºtilor interesaþi;
- individualizarea persoanelor de contact pentru presa
secularã ºi confesionalã în vederea prezentãrii întâlnirii;
- prezentarea unei cereri de finanþare pentru a ajutal câte
unul sau doi reprezentanþi ai birourilor media diecezane sã
participe la întâlnirea tinerilor de la Köln;
c) s-a propus crearea unui program/curriculum de educaþie
media, pentru ºcoli;
d) s-a discutat organizarea unui festival-colocviu de cinema,
propus de SIGNIS;
e) s-a propus susþinerea iniþiativelor audio-video ale tinerilor
(muzicã religioasã ºi producþii multimedia).
- Sibiu - capitalã culturalã europeanã în 2007
S-a propus mediatizarea tuturor etapelor de pregãtire a
întâlnirii ecumenice europene de la Sibiu.
Participanþii la întâlnirea de la Oradea s-au bucurat de
prezenþa unui jurnalist profesionist, care a împãrtãºit din
experienþa sa ºi a vorbit despre mai buna colaborare din partea
Bisericii cu mass-media seculare. În dupã amiaza zilei de 19
mai, Preasfinþitul Virgil Bercea, episcop greco-catolic de Oradea,
responsabil cu pastoraþia tineretului în cadrul CER, a vorbit
participanþilor despre importanþa mijloacelor de comunicare
în viaþa tinerilor. Programul întâlnirii a inclus celebrãri liturgice
ºi momente de rugãciune, discuþii în grupuri mici, propuneri ºi
dezbateri de proiecte ºi lansarea cãrþii „Amintiri. Cãlãuze” de
Ana Boariu (Anca Berlogea).
Întâlnirea a beneficiat de sprijinul RENOVABIS.
Urmãtoarea ediþie a INOMC va avea loc la Baia Mare în
mai 2006.
Pr
Pr.. FRANCISC UNGUREANU
Secretar al Comisiei pentru Comunicaþii Sociale
nr. 7/2005 17
Monseniorul Ghika, „Ora sfântã”
Priviþi la inima în faþa cãreia vã gãsiþi
Niciodatã nu vom ºti tot ce conþine ºi tot ce înseamnã amare. – Ea, inima divinã, recitã pentru toate aceste inimi
bãtãile ei. Cea mai uºoarã dintre pulsaþii ne asigurã mântuirea rugãciunea eternã, niciodatã întreruptã, care mijloceºte,
nouã tuturor. care merge de la Fiul la Tatãl prin Duhul Sfânt, pentru
binecuvântarea, rãscumpãrarea, fericirea, unirea tuturor
Inima noastrã vegheazã în timp ce dormim (…). E lucrurilor în aceeaºi unitate cu Dumnezeu. Acea inimã are,
veghetorul veºnic, vibrând mereu în pieptul Fiinþei ºi nu în iubirea ce-o însufleþeºte, toate fiinþele ºi toate lucrurile, -
cunoaºte Somnul. pe noi înºine, -
Inima vegheazã rugãciunile noastre, -
când totul doarme… destinele noastre –
noaptea aruncã vãlul povara îngrozitoare a
inconºtienþei asupra greºelilor noastre.
lumii aþipite…
Iar aceastã inimã Inima aceea este
vegheazã asupra centrul de dragoste ºi de
celorlalte inimi care-ºi viaþã în Persoana
continuã truda, dar ca Mântuitorului nostru. Ea
naufragiate într-un haos concentreazã ºi
lipsit de raþiune. Iatã inimi împarte ceea ce nu ne
în agonie, inimi oprite de putem imagina, dar din
moarte. – Inima lui care trãim: o iubire
Dumnezeu vegheazã nemãrginitã (… ).
asupra lor.

Noaptea stârneºte Detaliu din Biserica Sacré Coeur în care a slujit Mons. (traducere de
fantomele dureroase ale Gheorghe Lascu ºi
mizeriilor noastre asupra inimilor chinuite de griji, Viorica Lascu, fragment din: Prinþul Vladimir I. Ghika,
cutremurate de lacrimi, chircite de suferinþã sau fremãtând „Gânduri pentru zilele ce vin. Convorbiri spirituale“,
de pãcate. – Inima divinã vegheazã asupra acestor veghi ed. Dacia, 1995)

Preotul martir Clemente Gatti

S-a nãscut la 16 februarie 1880, la Casselle Cologneze di Pressana
(Verona) ºi a fost sfinþit preot franciscan în 1904. Între anii 1948 ºi 1950 a
activat la Hunedoara, iar la 8 februarie 1950 a fost numit rettore al Bisericii
Italiene „Sfântul Mântuitor” din Bucureºti, succedându-i pr. Antonio
Mantica.
La 8 mai 1851 a fost arestat de Securitate, implicat în procesul Legaþiei
Italiei la Bucureºti ºi condamnat la 15 ani de temniþã grea. A fost închis
la închisoarea Malmaison din Bucureºti ºi eliberat la 14 aprilie 1952, la
presiunile Guvernului Italian. Moare la 6 iunie 1952 în infirmeria Fraþilor
Minori de la Saccolongo ºi a fost înmormântat la Barbarano în biserica
„Sfântul Pancraþiu”. În închisoare a fost torturat, fapt ce i-a produs o stare
de paralizie. Limba i-a fost trasã în mod violent cu puþin timp înainte de
aºa-zisa eliberare. Scopul era acela cã Securitatea a dorit sã se asigure
cã pr. Gatti nu avea sã transmitã niciodatã cuiva amintirile ºi suferinþele
din închisoare. În 1997, justiþia românã l-a reabilitat juridic pe pr. Gatti,
iar în 1976 Provincia Franciscanã „Sfântul Anton” a deschis procesul
privind beatificarea sa.
Documentele din arhiva fostei Securitãþi, cele douã biografii dedicate
pr. Gatti, precum ºi numeroase alte mãrturii demonstreazã fãrã echivoc
faptul cã acesta a murit martir al Bisericii Romano-Catolice, oferind un
exemplu viu al adevãrului ºi caritãþii lui Cristos, pe care de atâtea ori, le
predase de la catedrã seminariºtilor sãi.
Dr
Dr.. Dãnuþ Doboº

18 nr. 7/2005

Salvific
Cunos
 În urma colectei din data de 22.05.2005 care a avut loc în toate Bisericile din cadrul Arhidiecezei

COMUNICATT
COMUNICA
de Bucureºti în favoarea sinistraþilor din Banat s-au adunat peste 400 de milioane de lei.

SOCIAL
Banii vor fi depuºi în contul Confederaþiei Caritas care îi va folosi în programe de ajutorare a
persoanelor aflate în dificultate. Pe parcursul derulãrii programelor de asistenþã vã vom informa
ce s-a fãcut cu fondurile colectate.
În numele beneficiarilor ajutorului oferit de dumneavoastrã vã mulþumim pentru generozitatea
de care aþi dat dovada.
Asociaþia Caritas Bucureºti

Ne este deja cunoscutã de mult timp durerea unei mame Responsabilitatea este acordatã Asociaþiei Caritas Eparhial
ºi a unui tatã nevoiþi sã-ºi vadã fiicele, Tatina ºi Anastasia în Oradea, iniþiatoarea acestei acþiuni.
vârstã doar de 1 an ºi 5 luni, într-o mare suferinþã. Este vorba Pentru persoanele private ºi juridice interesate de aceastã
de pãrintele greco-catolic Alin acþiune, existã un numãr de cont pus
Dogaru, din Dieceza de Cluj- la dispoziþie: Asociaþia Caritas
Gherla, care activeazã în prezent în Eparhial Oradea, IBAN: RO 86 BACX
Dieceza de Lungro, Italia. 0000 0003 3515 8310, HVB BANK
Soþia acestuia a nãscut în 13 ORADEA.
ianuarie 2004 douã fetiþe siameze. Invitãm toþi credincioºi sã se
Sunt unite în zona capului ºi din alãture acestei acþiuni în spiritul
aceastã cauzã este imposibil sã solidaritãþii creºtine propovãduite de
ducã o viaþã normalã. Printr-o Evanghelie.
intervenþie chirurgicalã ce ar putea +VIRGIL BERCEA
fi realizatã în S.U.A. acestor fetiþe li
s-ar putea reda bucuria de a se In afara campaniei Caritas, cei
privi în ochi. În ciuda disponibilitãþii interesaþi pot sã doneze oricând în
medicilor de a realiza în mod gratuit operaþia, aceastã douã conturi deschise la Banca Românã pentru Dezvoltare
intervenþie dificilã necesitã proceduri ºi aparate ce implicã o (BRD): RO77BRDE130SV25464841300 (în lei) ºi
mare sumã de bani. RO54BRDE130SV25465301300 (în valutã). Aceste numere
De aceea, Conferinþa Episcopilor Catolici din România, sunt valabile ºi pentru viramentele efectuate prin intermediul
propune Confederaþiei Caritas România, organizarea unei altor bãnci decât BRD. Conturile figureazã pe numele mamei
colecte în bisericile catolice din România la data de 12 iunie siamezelor, Claudia Dogaru.
2005. www .catholica.ro
www.catholica.ro

10 ani de proiecte de asistenþã socialã în România

sprijinite de YYANA,
ANA, Principatul Liechtenstein
Sâmbãtã, 28 mai 2005, s-au Dupã terminarea studiilor, unii dintre ei au putut, cu
sãrbãtorit la sediul Parohiei catolice ajutorul sponsorizãrii din Liechtenstein, sã dezvolte ei înºiºi
Bucureºtii Noi 10 ani de activitate a astfel de proiecte, ºi anume servicii de masã la domiciliu
YANA (”You Are Not Alone” – Tu nu pentru bãtrâni (Bucureºti ºi Bacãu), servicii de ajutor familial
eºti singur) în România. Celebrarea (Bucureºti ºi Bacãu), ateliere de cusut la dispoziþia familiilor
s-a deschis printr-o sfântã liturghie prezidatã de PS Cornel sãrace (Paºcani ºi oraºul Victoria). Aceste proiece
Damian ºi concelebratã de preoþi de la câteva parohii din funcþioneazã astãzi sub marca YANA.
Bucureºti. Au participat 18 oameni politici Celebrarea liturgicã a deschis
ºi de afaceri din Liechtenstein, Germania, ºi lucrãrile Seminarului YANA
Elveþia, Italia, SUA (printre care consulul desfãºurat în perioada 28-31 mai.
onorific al României în Liechtenstein, D-l În cadrul acestui seminar au avut
Urs Sprenger), familii asistate prin loc conferinþe ºi discuþii pe tema
intermediul proiectelor Fundaþiei alcoolismului, a avortului, a îngrijirii
„Bucureºtii Noi” (membrã YANA), precum muribunzilor ºi asistenþei familiilor
ºi enoriaºi din parohia Bucureºtii Noi. acestora, precum ºi a îngrijirii
În urmã cu 10 ani, D-na Antonia Frick medicale specializate la domiciliu.
de la Asociaþia de ajutor familial din Printre invitaþi mai importanþi s-a
Liechtenstein a început sã sprijine numãrat ºi sora Hildergard Teuschl
dezvoltarea unor proiecte de asistenþã socialã în România. din Austria, specialistã recunoscutã pe plan mondial în
În luna mai 1995 un grup de studenþi în Asistenþã socialã de asistenþa muribunzilor. Au participat peste 30 de claboratori
la Institutul teologic romano catolic din Bucureºti au putut YANA din Bulgaria, Ucraina, Republica Moldova, România.
efectua o cãlãtorie de studii în Liechtenstein, unde au vizitat ANTONET
ANTONETA A CIOBOT
CIOBOTARUARU
diverse servicii de asistenþã socialã. (coordonator proiecte, Fundaþia „Bucureºtii Noi”)

nr. 7/2005 19
ci doloris…
sc un loc, unde teologia suferinþei îºi are una dintre

Dei Verbum
Verbum
Am amintit deja, într-unul dintre articolele anterioare, cã
CONCILIU
doar douã constituþii dogmatice au fost promulgate la
Conciliul Vartican II: respectivul articol trata despre prima,
Lumen Gentium. Cel de faþã trateazã despre cea de-a doua,
ce are ca titlu Dei Verbum («Cuvântul lui Dumnezeu»).
Promulgatã la 18 noiembrie 2005, acest document conciliar
despre Revelaþie este numit «dogmatic» nu în sensul cã ar
conþine sau declara noi dogme, ci în sensul larg, de
«doctrinal».
Era nevoie de un astfel de document de acest gen la
Conciliu? Da, scria în 1968 Joseph Ratzinger, actualul Papã,
cãci nu puteau fi ignoraþi trei factori: noua percepþie despre
vitalitatea Tradiþiei în Bisericã, acceptarea ºi aplicarea noilor
metode critice în exegeza biblicã, familiaritatea tot mai intensã
a comunitãþilor catolice cu Biblia1 .
Constituþia vorbeºte încã din
primul capitol de «economia
revelaþiei» 2 care se manifestã în
«fapte ºi cuvinte legate strâns între
ele, astfel încât lucrãrile sãvârºite de
Dumnezeu în istoria mântuirii scot în
relief ºi confirmã învãþãtura ºi
realitãþile semnificate prin cuvinte, iar
cuvintele proclamã lucrãrile ºi
lumineazã misterul conþinut în ele»
(nr. 2). Termenul «revelaþie» se referã
la descoperirea de sine, fãcutã
nouã, oamenilor, de însuºi
Dumnezeu. Pentru evrei revelaþia îºi
avea centrul în eliberarea lor din
Egipt. Pentru creºtini, revelaþia
supremã este Cuvântul întrupat în
istoria noastrã, Isus Cristos. Pânã la
a doua venire în slavã a Domnului,
nu mai aºteptãm ºi nici nu mai avem
nevoie de vreo altã revelaþie publicã
decât cea care a avut loc în Isus.
Primul capitol se terminã cu o
afirmaþie-îndemn: revelaþia este un
dar ce trebuie acceptat prin
«ascultarea credinþei». A crede
revelaþiei înseamnã a ne încredinþa
ei cu mintea ºi voinþa noastrã.
Capitolul II trateazã despre transmiterea revelaþiei. Dacã
se înþelege aceasta, se înþelege ce este Tradiþia Bisericii, sau
«tradiþia sacrã», cum o numeºte Conciliul. «Dumnezeu a
dispus ca tot ceea ce el revelase pentru mântuirea tuturor
popoarelor... sã fie transmis tuturor generaþiilor» (nr. 7). Dar
cum se face transmiterea? Pentru un creºtin, a spune revelaþie
înseamnã a spune Cristos: a transmite revelaþia înseamnã
a-L transmite pe Cristos. Cristos însuºi a poruncit Apostolilor
sã proclame Evanghelia la toate popoarele, dându-le lor
puterile sale. Ei nu au de transmis doar un mesaj, ci ºi darurile
lui Cristos (în principal sacramentele), pe el însuºi. Apostolii
(ºi cei apropiaþi lor) au înfãptuit aceasta prin predicã ºi
sacramente, ºi – inspiraþi de Duh – prin punerea în scris a
ceea ce au învãþat de la Domnul. Aceasta a fost prima etapã.
20 nr. 7/2005
Dar nu a fost totul: tot apostolii au consacrat episcopi, cu
puterea de a învãþa. Tradiþia sacrã nu are alt izvor decât
«lucrarea ºi învãþãtura primilor trimiºi oficiali ai lui Cristos»3 .
Tradiþia nu se opreºte la apostoli: ea progreseazã (proficit) în
Bisericã cu ajutorul ºi asistenþa Duhului (nr. 8), nu în sensul
adãugãrii altor lucruri la cele spuse de Cristos, ci în acela al
aprofundãrii celor spuse de El4 .
Capitolul al III-lea este dedicat inspiraþiei Scripturii.
Dumnezeu e autorul ei, cãci el a ales oamenii care sã scrie ºi
tot el – respectându-le cultura, modul de a gândi ºi a scrie –
le-a luminat capacitãþile. Prin Biblie ne vorbeºte Dumnezeu,
nu un om oarecare, iar scopul ultim al Scripturii nu este
îmbogãþirea cunoºtinþelor noastre despre istoria unui popor,
ci ca noi sã cunoaºtem acel adevãr care ne conduce la
mântuire (nr. 11). Capitolul al IV-lea se opreºte asupra Vechiului
Testament, care este considerat ca o pregãtire la Noul
Testament, cãruia îi este dedicat capitolul al V-lea. Reþinem
cele afirmate despre autorii
Evangheliilor: ei nu au redactat o
«istorie a lui Isus» într-un sens
modern al cuvântului, în primul rând
de exactitatea detaliului ºi de
interpretarea sa istoricã, ci de a ne
oferi fundamentul credinþei în
Cristos, semnificaþia mântuitoare a
vieþii ºi operei sale. Capitolul al
VI-lea e dedicat Bisericii ascultãtoare
a Cuvântului. Conciliul recomandã
cu insistenþã citirea Scripturii, numitã
«pâine a vieþii», «sufletul teologiei
sacre».
Aprobat cu 2344 voturi «pentru»
ºi numai 6 «împotrivã», textul
Constituþiei a impresionat chiar ºi pe
teologii protestanþi observatori. Unul
dintre ei, Max Thurian, scria în Le
Monde: «Acest text despre revelaþie
pune capãt polemicii simpliste între
protestanþi ºi catolici cu privire la
locul în care Biserica trebuie sã caute
adevãrul revelat de Dumnezeu
pentru mântuirea tuturor oamenilor.
[…] Textul marcheazã o etapã
decisivã spre unitatea creºtinilor»5 .
P. CORNELIU BEREA
BEREA,,
Misionarii V erbiþi
Verbiþi
1. Cfr. J. Ratzinger, «Dogmatic Constitution on Divine Revelation.
Origin and Background», în H. Vorgrimler, ed., Commentary on the
Documents of Vatican II, New York-London 1969, vol. III, 155-159.
2. Termenul de «economie» se regãseºte în Biblie. În limba
greacã oikonomia se referã la administrarea (de cãtre un «econom»)
a bunurilor casei unui stãpân. Expresia «economia revelaþiei» se
referã la modul în care Dumnezeu însuºi intervine în «bunurile casei
sale», în mod direct sau prin cei chemaþi de el (de exemplu, profeþii,
apostolii).
3. C. Butler, «La Costituzione dogmatica sulla Divina Rivelazione»,
în J.M. Miller, ed., La teologia dopo il Vaticano II, Brescia 1967, 56.
4. Reþinem însã, cã în Dei Verbum nu se oferã o definiþie a
Tradiþiei, nici nu se face o distincþie clarã între tradiþia apostolicã ºi
postapostolicã.
5. Citat în A. Wenger, Vatican II. Chronique de la quatrième
session, Paris 1966, 355.
 Iosue ºi stabilirea evreilor în Canaan
”Iosue, fiul lui Nun, a fost rãzboinic puternic,
urmaº al lui Moise ºi vrednic profet.
ªi, conform numelui sãu,
a fost puternic pentru a mântui pe aleºii Domnului
ºi pentru a pedepsi pe duºmanii
care se ridicau împotriva lui!”
(Ben Sirah 46,1)
Iosue a fost singurul dintre evreii
care au participat la lungul marº prin
podiºul Sinaiului intrând în Pãmântul
Fãgãduinþei în fruntea unei generaþii noi,
care n-a cunoscut nici pãcatul ºi nici nu
a cãlcat alianþa. Marea lecþie a
deºertului Sinai este crudã, dar
adevãratã: Dumnezeu începe ceva nou
cu un popor nou ºi neîntinat! O nouã
generaþie, mai puternicã ºi mai
conºtientã de datoriile pe care ºi le
asumase, cãlitã în focul încercãrilor ºi
întãritã de cuvântul dat, avea sã
cucereascã ºi sã se stabileascã pentru totdeauna în pãmântul
Canaanului. La primul popas pe care îl fac pe malul Iordanului,
toþi evreii se taie împrejur ºi sãrbãtoresc Paºtele în mod solemn,
pe pãmântul fãgãduit. În amintirea acestui eveniment mãreþ ºi
a trecerii Iordanului, Iosue înfige în pãmânt 12 pietre, tot atâtea
câte erau ºi triburile în Israel. Numele sãu, în limba ebraicã este
acelaºi cu cel al lui Isus Cristos, însemnând Domnul mântuieºte.
Iosue a fost ucenicul privilegiat al lui Moise, cãci de la el
a învãþat arta de a conduce poporul ales, oriunde Dumnezeu
îl chema. El l-a asistat pe Moise ºi în ultimele sale clipe,
înainte de a muri pe muntele Nebo, dincolo de Iordan, aºa
cum ceruse Domnul. Sub conducerea sa, Israelul trece râul
Iordan ºi de acolo mai departe, organizând primele
incursiuni în interiorul Palestinei, cucerind cetate dupã cetate.
Ierichon, una dintre cele mai vechi cetãþi ale lumii, cade
prima, apoi urmeazã alte cetãþi, cum ar fi Ai, Bethel, Gabaon
etc. În viziunea autorului cãrþii lui Iosue, cucerirea Canaanului
nu este nicidecum un eveniment profan, ci unul eminamente
teologic: Dumnezeu luptã în locul israeliþilor, aºa cum este
cazul în Jos 10,12. Acesta este ºi sensul expresiei rãzboi sfânt,
folositã deseori de-a lungul întregii cãrþi.
Ne vom opri în mod cu totul special asupra unui moment
deosebit din viaþa lui
Iosue, intitulat Legã-
mântul de la Sichem ,
care este cuprins în
capitolul 24 al cãrþii sale.
Se ºtie, cetatea lui
Sichem era un loc sfânt
încã de pe vremea lui
Abraham, el a fãcut
acolo, împreunã cu Lot,
nepotul sãu, o oprire
(Gen 12,6). Textul face
referire la momente cu
încãrcãturã teologicã
deosebitã, cum ar fi:
viaþa ºi chemarea lui
Abraham la credinþã, fiii
sãi, Isaac ºi Iacob, (care
MOMENTE DE CREDINÞÃ
a coborât împreunã cu fiii sãi în Egipt), acþiunile eliberatoare
ale lui Moise ºi Aaron puse în slujba poporului evreu. Cu o
voce puternicã, Domnul spune: ”Eu i-am dat pe mâinile voastre,
ºi voi aþi luat în stãpânire þara Canaanului iar Eu i-am stârpit
dinaintea voastrã!” (Ios 24,8).
Domnul va spune din nou: ”V-am dãruit o þarã pentru care
voi n-aþi trudit ºi cetãþi pe care nu le-aþi zidit voi, în care n-aþi
sãlãºluit, ºi podgorii ºi livezi de mãslini, din care vã înfruptaþi
voi, fãrã sã le fi sãdit voi! Acum temeþi-vã de Domnul ºi slujiþi lui
cu toatã inima ºi cu credinþã!” (Ios 25,13-14). Poporul, într-un
singur glas, ºi plin de maturitate, i-a rãspuns Domnului: ”Nu,
asta nu se va întâmpla cu noi ca sã pãrãsim pe Domnul ºi sã
slujim altor dumnezei!” (Ios 24,16).
În finalul cãrþii, poporul repetã din nou aceeaºi hotãrâre
plinã de însufleþire: ”Într-adevãr Domnului Dumnezeului nostru
îi vom sluji ºi de glasul sãu vom asculta!” (Ios 24,24).
Ce cuvinte înãlþãtoare ºi ce spirit de maturitate în a lua
hotãrârile care se impun în faþa momentului! Israel fãgãduieºte
acum cã-l va sluji pe Dumnezeul cel adevãrat, cel care l-a
eliberat din sclavia Egiptului ºi l-a condus cu braþ puternic prin
deºert spre Pãmântul Fãgãduinþei.
Iatã marea lecþie de viaþã pe care ne-o oferã cartea lui Iosue.
De aceea, sã o citim cu atenþie ºi sã punem la inimã tot ceea
ce ne învaþã, pentru cã lecþia care se degajã din aceastã carte
este ºi lecþia noastrã de astãzi.
Mons. VLADIMIR PETERCÃ
eologic Sfânta TTereza
Rectorul Institutului TTeologic ereza
INSTITUTUL TEOLOGIC ROMANO-CATOLIC
ROMANO-CATOLIC
anunþã
Concurs de admitere
La specializarea TEOLOGIE DIDACTICÃ
DIDACTICÃ, la formele de
învãþãmânt: ZI (40 de locuri) ºi FRECVENÞA REDUSÃ ( 20 de
locuri). Durata studiilor la ambele forme de învãþãmânt este
de 3 ani.
CONCURSUL DE ADMITERE SE VA DESFêURA ÎN DOUÃ
ETAPE:
19-26 septembrie 2005)
ETAPA I: înscrierea candidaþilor (19-26 2005);
ETAPA A II-A: afiºarea rezultatelor în urma concursului
de dosare (media obþinutã din media de bacalaureat 50%
ºi media anilor de liceu 50%) (28 28 septembrie 2005
2005).
ACTE NECESARE PENTRU ÎNSCRIERE:
Diploma de bacalaureat sau echivalentã cu aceasta
(original ºi copie legalizatã); foaia matricolã a anilor de
liceu; certificat de naºtere (copie legalizatã); certificat de
cãsãtorie (fotocopie); adeverinþã medicalã tip; cerere de
înscriere (cererea este tipizatã ºi se obþine de la secretariat);
3 fotografii tip buletin; dosar plic; copie buletin/carte de
identitate; diplomã de licenþã (copie legalizatã) pentru cei
care doresc sã urmeze a doua facultate; pentru studenþii
care urmeazã ºi altã facultate: adeverinþã din care sã
rezulte calitatea de student integralist; taxã de înscriere.
Mai multe informaþii puteþi afla fie sunând la
Secretariatul Institutului, fie accesând adresa:
www.itrc-buc.ro
nr. 7/2005 21
 ªTIRI Pagini realizate de EUSEBIU PÎRÞAC Începerea cauzei
de beatificare
Joi, 12 mai 2005, în Palatul Apostolic din Vatican,
www.catholica.ro
.catholica.ro

Sfântul Pãrinte Benedict al XVI - lea i-a primit pentru a Papei Ioan
prima datã pe ambasadorii Corpului Diplomatic Paul al II - lea
acreditat la Sfântul Scaun. În discursul sãu þinut în limba
Papa Benedict al XVI - lea
francezã, Papa a mulþumit ambasadorilor ºi autoritãþilor
a anunþat vineri 13 mai, în
pentru participarea lor la funeraliile Sfântul Pãrinte Papa
.arcb.ro; www

mod public, deschiderea cauzei de beatificare

Ioan Paul al II - lea, dar ºi pentru participarea la
a Papei Ioan Paul al II – lea, cu dispensa
alegerea ºi începutul pontificatului sãu. Papa a adresat
www.arcb.ro;

pentru cei cinci ani de care ar fi fost nevoie

un mesaj statelor cu care Sfântul Scaun nu întreþine
pentru beatificarea sa. Papa a fãcut acest
încã raporturi diplomatice ºi ºi-a exprimat mulþumirea faþã de ele, pentru
anunþ în timpul întâlnirii cu clerul în Bazilica
participarea la ceremoniile mai sus amintite. Aceste sunt chemate sã
www

San Giovanni in Laterano. Rescriptul (actul

realizeze o societate de pace, pentru a învinge tendinþele de conflicte
oficial de dispensã) datat 9 mai 2005, este
dintre culturi, etnii ºi diverse civilizaþii. Biserica va continua sã ofere tuturor
semnat de cardinalul José Saraiva Martins,
colaborarea sa pentru a apãra demnitatea fiecãrui om ºi pentru slujirea
Prefectul Congregaþiei pentru Cauzele Sfinþilor
binelui, ea nu cere nici un privilegiu pentru sine, doar unica condiþie
ºi de Arhiepiscopul Edward Novak, Secretarul
legitimã de libertate ºi de acþiune pentru misiunea sa.
aceleiaºi Congregaþii.

Misionar ucis în Congo

Pãrintele belgian René de Haes, de 71 de ani, a fost împuºcat mortal de o bandã de hoþi, în Congo. El a
fost oprit în Kindele, în nord de Kinshasa, de bãrbaþi îmbrãcaþi în uniforme militare, care jefuiserã o bãcãnie.
Martorii spun cã doi dintre jefuitori au vorbit cu preotul, iar unul l-a împuºcat de cinci ori. Atacatorii i-au luat
geanta ºi au fugit. Misionarul a fost transportat urgent la spital, unde a decedat. “Iartã-i Tatã, cãci nu ºtiu ce
fac”, a spus pr. Bafuidinsoni Maloko-Mana, provincial al Societãþii lui Isus. “Toate indicã a fi fost un act
criminal, nu unul politic”, a declarat purtãtorul de cuvânt al Ministerului belgian de Externe. René de Haes a
fost rector al Centrului Internaþional de Studii “Sfântul Petru Canisius” din Kimwenza. Între 1975 ºi 1986 el a fost profesor la
Facultatea Catolicã de Teologie din Kinshasa, iar între 1986 ºi 1994 a fost decanul Facultãþii. A mai activat ºi ca director al
departamentului de teologie, ºi ca secretar general al instituþiei de învãþãmânt.

Cavalerii TTemplieri
emplieri
În seara zilei de 19 martie 2005, a fost celebratã în biserica Bãrãþia, o Sfântã Liturghie pentru cei care
au murit pentru apãrarea locurilor sfinte, mai ales pentru membrii Ordinului Suprem Militar al Templierilor
din Ierusalim (Cavalerii Templieri). Sfânta Liturghie solemnã a fost celebratã de Mons. Ilie Sociu capelan al
ordinului. Monseniorul a fost numit Capelan al Marelui Priorat al României al Ordinului Suprem Militar al
templului din Ierusalim, începând cu data de 15 martie 2005, de cãtre Arhiepiscop – Mitropolit Dr. Ioan
Robu. În cadrul acestei misiuni Mons. Ilie Sociu va fi la dispoziþia Conducerii Ordinului în toate problemele
de ordin spiritual ºi de formare.

Vizita Grupului Euharistia ºi Familia

În cadrul anului pastoral dedicat Euharistiei ºi familiei, la iniþiativa
EPP-ED Preasfinþitului Cornel Damian ºi a Centrului diecezan pentru pastoraþia
În ziua de 2 iunie familiilor sunteþi invitaþi sã luaþi parte la:
a avut loc o întâlnire Întâlnirea pe tema: „Familia, mica Bisericã”, care va avea loc sâmbãtã
a grupului Partidului 11 iunie ºi duminicã 12 iunie, începând cu ora 9.00 dimineaþa la
Popular European (Creºtin - Democraþi) ºi Comunitatea Fraþilor Ioaniþi: Casa „Sfânta Familie” - adresa: Strada Ioan
Democraþii Europeni la Parlamentul Europei, Pãtulea, 13-15, sector 1 (în parohia Bucureºtii noi). Tematicile abordate vor
condus de Dr. Hans-Gert Pötering, cu fi: rugãciunea, dãruirea de sine ºi dialogul. Sunt aºteptate sã participe
Arhiepiscopul Dr. Ioan Robu. Întâlnirea s-a toate familiile: dornice sã-ºi reînnoiascã viaþa lor de credinþã; dornice sã
desfãºurat la Complexul de la Bãrãþia unde fie „pietre vii” în parohia lor; dornice de a cunoaºte ºi de a stabili relaþii cu
funcþioneazã mai multe centre de asistenþã alte familii, plecând de la legãtura comunã cu Isus
socialã printre care ºi Cabinetul Sãrbãtoarea familiilor, care va avea loc pe data de 3 iulie, ora 18 la
Medical Margot Maceus, aflat sub Oratoriul din Popeºti Leordeni, în cadrul cãreia va fi abordatã tema: Biserica
– Familie de familii.
patronajul Arhiepiscopiei
Romano-Catolice de Bucureºti ºi Pentru INFORMAÞII adresaþi-vã pãrintelui paroh sau pãrintelui Fabian
a Asociaþiei MCL. Mãriuþ: e-mail m_fabian@tin.it
m_fabian@tin.it; tel. 0727232110

eologicã Anton Durcovici ºi Grupul de teatru Biblic Myriam al studenþilor din Institutul Teologic Romano-
Academia TTeologicã
Catolic Sfânta Tereza vã invitã sã urmãriþi dramatizarea dupã povestirea „Mântuirea Smochinului” de Vasile Voiculescu.
Evenimentul va avea loc joi, 9 iunie, ora 17, în sala AUDITORIUM MAXIMUM a Institutului Teologic Romano-Catolic.

22 nr. 7/2005
de la VATICAN
VA
Ce ne dezvãluie
stema Papei Benedict al XVI-lea?
Plinã de simboluri ºi de semnificaþii ce fac referire la modul
de a vedea viaþa ºi de a trãi credinþa, revelând laturi ale
personalitãþii ºi conþinând elemente indicative pentru
programul pontificatului sãu, astfel ar putea fi descrisã sumar
stema pe care ºi-a ales-o actualul Papã. Preluând simbolurile
pe care le folosise deja în stema sa de Arhiepiscop de
München ºi Freising ºi apoi în cea de Cardinal, Joseph
Ratzinger ºi-a compus blazonul de Papã ordonând aceste
elemente în mod diferit ºi adãugând, cum era firesc, simboluri
legate de noua sa demnitate.
În orice stemã, partea centralã, ce constituie elementul
principal, poartã numele de “scut” ºi poate avea diferite forme,
cea mai folositã în heraldica ecleziasticã fiind cea de potir,
pe care a ales-o ºi Benedict al XVI-lea.
De ce o scoicã, un urs ºi un maur?
Împãrþit în trei compartimente,
“scutul” stemei lui Benedict al XVI-lea
conþine, în spaþiul central, imaginea
unei scoici aurii, purtãtoare a mai
multor simboluri.
Teologic vorbind, imaginea scoicii
ne trimite cu gândul la Sfântul
Augustin despre care se spune cã a
întâlnit, pe plaja unei mãri, un
copilandru care încerca sã
transporte toatã apa mãrii, cu
ajutorul unei scoici, într-o micã
groapã pe care o sãpase în nisip.
Vãzându-l, Sfântul Augustin înþelese
astfel nesãbuinþa încercãrii lui de a
face sã intre infinitatea lui Dumnezeu
în limitata minte umanã ºi care
semãna atât de mult cu absurditatea
gestului copilului care-ºi imagina cã
ar fi putut face sã intre întreaga apã
a mãrii într-o scobiturã în nisip. Dar,
în simbologia Bisericii, scoica a fost
ºi continuã sã fie ºi un simbol al
pelerinului, alegerea acestei
reprezentãri indicând dorinþa lui Benedict al XVI-lea de a
cãlca pe urmele lui Ioan Paul al II-lea ºi în ceea ce priveºte
cãlãtoriile apostolice prin toatã lumea. În compartimentele
laterale ale “scutului” dominã douã simboluri ce pot pãrea
bizare în lipsa unor explicaþii, ºi mã refer la ursul brun (plasat
în partea dreaptã) ºi la maurul reprezentat în latura stângã.
Bavarie, dulce Bavarie!
Simbolurile de care vã vorbesc îºi au rãdãcinile în tradiþia
bavarezã ºi au fost preluate de cãtre Pontif din stema pe care
a avut-o ca Arhiepiscop de München ºi Freising. Maurul este
anticul simbol al Diecezei de Freising, înfiinþatã în secolul al
VIII-lea, aceastã emblemã fiind, de altfel, foarte frecventã în
heraldica europeanã.
Cât despre ursul brun ce poartã o povarã pe spate, acesta
face referire la o veche tradiþie potrivit cãreia primul Episcop
de Freising, Sfântul Corbinian, ar fi fost atacat de un urs în
timp ce se îndrepta spre Roma. Reuºind sã îmblânzeascã
sãlbãticiunea, pelerinul îl luã pe urs ca tovar㺠de drum pânã
la Roma, obligându-l sã-i poarte poverile în locul calului pe
care fiara îl sfâºiase; imaginea este o alegorie în care ursul
domesticit nu este altul decât Episcopul de Freising, îmblânzit
de harul lui Dumnezeu, iar povara de pe spinarea animalului
este o aluzie la greutatea misiunii unui episcop.
Cheile Împãrãþiei
Potrivit unei vechi tradiþii din heraldica papilor, în jurul
stemei Papei Benedict al XVI-lea se pot vedea douã chei -
una din aur ºi cealaltã din argint – dispuse în forma crucii
Sfântului Andrei. Cheile sunt un simbol al puterii date Sfântului
Petru ºi succesorilor sãi de cãtre Isus Cristos, aºa cum stã
scris în Evanghelia dupã Matei, capitolul 16, versetul 19: “ªi îþi
voi da cheile împãrãþiei cerurilor ºi orice vei lega pe pãmânt
va fi legat ºi în ceruri, ºi orice vei dezlega pe pãmânt va fi
dezlegat ºi în ceruri”. De altfel, cele douã chei sunt prezente
în stemele tuturor papilor.
Renunþarea
la cele “trei coroane puse
una peste alta”
Aºa cum este tradiþia în heraldica
papilor, deasupra stemei lor este
aºezatã o tiarã, mai exact trei
coroane suprapuse, ce reprezintã
cele trei puteri ale Suveranului Pontif:
puterea de Ordin sacru, de Jurisdicþie
ºi de Magisteriu. În stema Papei
Benedict al XVI-lea nu mai apare
tiara, ci o simplã mitrã pontificalã
care, în amintirea tiarei, este din
argint, prevãzutã cu trei benzi din aur
– simboluri ale celor trei puteri –
legate între ele printr-o bandã
verticalã, dispusã central, ce
sugereazã unitatea puterii de Ordin
sacru, de Jurisdicþie ºi de Magisteriu
într-o singurã persoanã.
Inovaþia lui Joseph Ratzinger
O altã noutate din stema Papei Benedict al XVI-lea, ce
poate fi vãzutã în partea de jos a blazonului, se referã la
prezenþa eºarfei de lânã albã numitã “pallio”, însemn liturgic
specific pontifilor ºi simbol al misiunii de pãstori ai turmei
încredinþatã lor de cãtre Isus Cristos, însemn ce nu apare
reprezentat în tradiþia heraldicã pontificalã recentã, în timp
ce este nelipsit din reprezentãrile antice. Recuperarea acestei
imagini de cãtre actualul Suveran Pontif ne lasã sã credem
cã în timpul acestui pontificat vor fi reluate multe dintre tradiþiile
de preþ ale Bisericii Catolice, ce au fost lãsate uitãrii în ultimele
secole.
Deºi în stema pontifilor apare, în mod obiºnuit, un motto,
o devizã ce conþine chintesenþa programului de viaþã, al
idealului acestuia, din blazonul Papei Benedict al XVI-lea
lipseºte, ceea ce nu înseamnã cã nu ar exista ci, din contra,
cã va fi un program deschis, ce nu va fi exclusiv ºi care ne va
uimi prin vigoare ºi prospeþime.
ANCA MÃRTINAª GIULIMONDI
nr. 7/2005 23
 21 iunie – Sfântul Alois Gonzaga (1568-1591)
SFÂNTUL LUNII
Deºi de viþã nobilã,
lucrãtor în via Domnului
Sfântul Alois s-a nãscut la 9 martie 1568. Tatãl sãu, Ferrante
Gonzaga, era marchiz de Castiglione ºi principe al Imperiului
Roman, în timp ce mama sa, Marta, era fiica baronului de
Pindemonte. Ambii pãrinþi erau înrudiþi cu familii nobile din
Italia, Spania, Franþa ºi Germania. Printre rudele lor se
distingeau duci, marchizi, cardinali, episcopi, familia Martei
dând Bisericii doi papi, pe Sixt al IV-lea ºi pe Iuliu al II-lea.
Alois, fiind primul nãscut, trebuia sã moºteneascã vastele
proprietãþi ale tatãlui sãu care vedea în el ºi un viitor
comandant al armatelor imperiale. De aceea, când micuþul
Alois a împlinit vârsta de patru ani, tatãl
sãu i-a oferit în dar o armurã pe mãsura
lui. La vârsta de cinci ani, a participat,
împreunã cu tatãl sãu, la o paradã
militarã cu trei mii de soldaþi spanioli
care urmau sã lupte împotriva arabilor
din Tunisia. Într-o zi, profitând de
neatenþia unei santinele, a tras cu un
tun în timp ce toatã tabãra se odihnea,
creând o mare panicã. În aceastã
perioadã a deprins ºi limbajul militãresc
ºi, când s-a întors la palat, tutorele sãu
i-a spus cã avea un limbaj nu numai
vulgar, ba chiar blasfemator. Copilul nu
numai cã s-a ruºinat, dar a încercat
chiar sã-ºi schimbe comportamentul,
conºtientizând cã vorbele urâte sunt
un pãcat.
Tot militar
militar,,
dar în armata
lui Cristos
La vârsta de ºapte ani, a pãrãsit viaþa mondenã de la
curþile italiene ºi a început sã-ºi petrecã mult timp în rugãciune,
recitând, în fiecare zi, Oficiul Sfintei Fecioare, care era urmat
de ºapte psalmi penitenþiali ºi de alte devoþiuni. Pe tot timpul
rugãciunii stãtea în genunchi, direct pe podea. Doi ani mai
târziu, a fost trimis, împreunã cu fratele sãu Rudolf, la curtea
marelui duce Francesco de Medici, din Florenþa, iar înainte
de a împlini doisprezece ani a fost trimis, din nou, împreunã
cu acelaºi frate, sã trãiascã în marele palat al bunicului sãu,
marele duce de Mantova, palat care era, de fapt, centrul unei
vieþi curtezane foarte sofisticatã ºi coruptã. Date fiind aceste
circumstanþe, este posibil ca problemele sale sã fi fost mai
mult psihice decât fizice: avea mereu indigestie ºi asimila cu
multã dificultate mâncarea. Sãnãtatea precarã i-a oferit lui
Alois rãgazul necesar rugãciunii ºi lecturii Vieþilor sfinþilor, iar
povestirea Sfântului Alfons de Angio l-a inspirat sã renunþe
sã mai priveascã femeile în faþã. A refuzat sã o mai priveascã
în ochi chiar ºi pe mama sa, iar când era de faþã o femeie,
Sfântul Alois lãsa privirea în jos. Alte douã cãrþi i-au atras
atenþia, una a Sfântului Petru Canisi, numit ºi „primul iezuit
24 nr. 7/2005
literat” ºi o lucrare care povestea opera misionarã a Societãþii
lui Isus în India.
Din nobil, umil însoþitor al lui Isus
În 1581, familia sa a însoþit-o pe împãrãteasa Maria a
Austriei în cãlãtoria din Boemia la Madrid. La sosirea la curte,
cei doi fii au fost numiþi paji ai tânãrului principe Diego, dar
Alois decide, spre imensa supãrare a tatãlui sãu, sã se alãture
Societãþii lui Isus. Întoarcerea în Italia, cu familia, în 1584, nu
a reuºit sã-i schimbe hotãrârea, în pofida presiunilor altor
nobili ºi a atracþiilor de la curte. Aceasta a fost perioada în
care Alois a cedat drepturile de moºtenire fratelui sãu Rudolf
ºi ºi-a înteþit practicile penitenþiale: se flagela, pânã la sânge,
cu un bici pentru câini, postea trei zile pe sãptãmânã, se
trezea la miezul nopþii pentru a se ruga,
îngenunchind pe podeaua goalã din
camera sa ºi refuza sã aprindã focul
pe timpul iernii.
În ziua de 25 noiembrie 1585, la
vârsta de 17 ani, a intrat în noviciat,
excesiva sa dorinþã de austeritate fiind
þinutã în frâu prin votul ascultãrii.
Superiorii i-au spus cã mortificaþiile pe
care ºi le impunea erau prea severe ºi
i-au cerut sã participe la recreaþie, sã
mãnânce mai mult, sã se roage ºi sã
mediteze în timpul stabilit de regula
ordinului.
În 1587 a fost transferat la Roma
pentru a-ºi face studiile în filosofie ºi
teologie ºi în 1588 a primit ordinele
minore în biserica San Giovanni in
Laterano (Sfântul Ioan în Lateran). Un an
mai târziu, a izbucnit la Roma epidemia
de ciumã, iar iezuiþii au deschis un spital
unde membrii ordinului aveau grijã de
cei bolnavi. Alois s-a oferit voluntar
pentru a avea grijã de victimele ciumei ºi nu dupã mult timp
a fost ºi el contagiat, murind, la numai 23 de ani, cu numele
lui Isus pe buze.
Patronul tineretului catolic
Cu siguranþã, contemporanii sãi nu au privit cu ochi prea
buni modul în care Alois înþelegea sã-ºi trãiascã viaþa de
credinþã ºi de rugãciune. Se spune cã, pe timpul noviciatului,
unii confraþi ai sãi se simþeau deranjaþi din pricinã cã Alois se
oprea pe scãri, spunând un Ave Maria (Bucurã-te Maria) la
fiecare treaptã.
Sfântul Robert Belarmin ºi alþi trei confesori ai sfântului Alois
au fost de pãrere cã nu a sãvârºit nici un pãcat de moarte pe
tot parcursul vieþii sale. În 1726 a fost canonizat de papa
Benedict al XIII-lea ºi, trei ani mai târziu, a fost numit patronul
tineretului catolic, titlu confirmat de cãtre Pius al XI-lea, în 1926.
Este invocat pentru alegerea vocaþiei, contra bolilor de
plãmâni, ca protector al tineretului catolic ºi în general al
tinerilor studenþi sau ºcolari.
Prezentare de PrPr.. LIVIU BÃLêCUÞI