Sunteți pe pagina 1din 32

Pãstorul Arhidiecezei 1

IOAN ROBU, Arhiepiscop Mitropolit de Bucureºti

Isus este în
mijlocul nostru

Versetul biblic propus în acest an ca temã aºa sã vã iubiþi unul pe altul. Prin aceasta
de meditaþie pentru sãptãmâna de rugãciune vor recunoaºte toþi cã sunteþi discipolii mei:
pentru unitatea creºtinilor: „Unde sunt doi sau dacã aveþi dragoste unii faþã de alþii” (In
trei adunaþi în numele meu, acolo sunt ºi eu în 13,34-35). Aceastã lege împlinitã, a
mijlocul lor”, a cultivat în creºtinii din toate rugãciunii, a iertãrii, a iubirii, îl face pe Isus
timpurile convingerea cã orice adunare pentru prezent în mijlocul nostru atunci când ne
rugãciune, fie ºi numai a câtorva persoane, se adunãm în numele sãu. Aceastã lege a
bucurã de prezenþa efectivã a Mântuitorului; ºi iubirii ne adunã în sãptãmâna de rugãciune
aceasta, nu numai datoritã promisiunii citate pentru unitate ºi tot ea ne inspirã în întâlnirea
mai sus, ci ºi a asigurãrii date de Isus în ºi în dialogul cu celelalte biserici,
momentul înãlþãrii sale la cer: „Iatã, Eu sunt cu bucurându-ne împreunã de mângâierea
voi în toate zilele, pânã la sfârºitul lumii” (Mt sufleteascã datã nouã de taina prezenþei
28,20). lui Isus. Cum am putea uita astfel cã Isus
Dar sã nu uitãm contextul în care este pus prezent în mijlocul nostru este pentru noi
versetul biblic referitor la cei care se adunã în lege ºi cale? Lege a iubirii, cale spre unitate.
numele lui Isus. Tot în capitolul 18, la versetul În iubire stau germenii unitãþii, în iubire îºi
19, citim: „Dacã doi dintre voi pe pãmânt se vor vor gãsi împlinirea toate rugãciunile care
uni sã cearã orice lucru, le va fi dat de Tatãl poartã în ele suspinul unitãþii.
meu care este în ceruri”. ªi iatã ce gãsim la La întâlnirile cu ierarhii, preoþii ºi
versetele 21 ºi 22 ale aceluiaºi capitol: „Atunci credincioºii diferitelor biserici din Bucureºti,
Petru s-a apropiat ºi i-a zis: Doamne, de câte noi purtãm în inimã cele spuse mai sus,
ori sã-l iert pe fratele meu care greºeºte întãriþi ºi de experienþa anilor din urmã, când
împotriva mea? De ºapte ori? Isus i-a spus: Nu- adunându-ne în numele lui Isus, ºi rugân-
þi spun pânã la ºapte ori, ci pânã la ºaptezeci du-ne, ne-am dãruit pacea ºi iertarea, am
de ori ºapte”. Observãm aºadar cã versetul: pus în practicã legea iubirii. ªi ceea ce vom
„Unde sunt doi sau trei…” este încadrat de trãi în aceastã sãptãmânã de rugãciune
douã teme mari din învãþãtura lui Isus: pentru unitatea creºtinilor sã se
rugãciunea
rugãciunea, pe de o parte, ºi iertarea pe de prelungeascã în tot timpul de peste an: Isus
altã parte. Cei care se adunã în numele lui Isus este în mijlocul nostru.
se roagã ºi iartã; iar iertarea este rodul iubirii: „Adunã-i laolaltã Doamne, pe toþi cei
„Sã vã iubiþi unii pe alþii, aºa cum eu v-am iubit, care poartã numele de creºtin, ca lumea
sã creadã în Cristos, pe care Tu l-ai trimis”.
2 Actualitatea - Ecumenism

Dialogul
protestante), poate ºi pentru faptul cã
acest lucru ne intereseazã în primul rând,
datoritã realitãþilor ecleziale specifice de
la noi din þarã. În acest sens s-ar putea
vorbi despre douã tipuri de dialog:

iubirii –
dialogul iubirii ºi dialogul adevãrului.
dialogul iubirii
Expresia “dialogul iubirii” îi aparþine
patriarhului ecumenic Athenagoras I ºi a
fost folositã literalmente pentru a desemna

dialogul
toate acele eforturi concrete de
redobândire în primul rând a încrederii
Ca în fiecare an de dupã schimbãrile ne-a surprins de nenumãrate ori pânã reciproce dintre cele douã “biserici surori”.
din ‘89, ºi anul acesta ne vom întâlni, acum… Este vorba de o atitudine de fond, care

adevãrului
creºtini de diferite confesiuni, pentru Ceea ce însã doresc sã subliniez în s-a concretizat deja prin diferitele întâlniri
momente de rugãciune împreunã ºi urmãtoarele rânduri este, pe de o parte între ierarhi: începând cu istorica întâlnire
comuniune creºtinã potrivit cuvântului importanþa ºi rodul rugãciunii în comun, dintre Pp. Paul alVI -lea si Patriarhul
Domnului: “Ca toþi sã fie una!” (In 17, 21). dacã vreþi, pe de altã parte însã ºi efortul ecumenic Athenagoras la Ierusalim între
Modelul acestor întâlniri de rugãciune uman susþinut ºi sincer de cãutare 4-6 ianuarie 1964, precum ºi anularea
ecumenicã
Pr
Pr.. dr a apãrut
dr.. VASILE CIOBANUiniþial pe la mijlocul împreunã a unitãþii pierdute. Mã voi anatemelor reciproce din 7 decembrie
secolului al XIX-lea în sânul diferitelor rezuma mai ales la eforturile de apropiere 1965; apoi numeroasele întâlniri care au
biserici creºtine din Occident ºi au devenit, dintre biserica catolicã ºi bisericile urmat între Pp. Ioan Paul al II - lea ºi
între timp, o tradiþie deja bine-cunoscutã. ortodoxe (miºcarea ecumenicã ºi eforturile Patriarhii ecumenici Demetrios I sau
E interesant de observat cum aceste ecumenice înglobând ºi bisericile Bartolomaios I; iar, pentru noi românii, mai
iniþiative de rugãciune ecumenicã au
apãrut aproape concomitent în sânul mai
multor biserici creºtine (catolicã, anglicanã
sau penticostalã, iar la începutul secolului
XX ºi ortodoxã) – deja un semn limpede
cã Duhul Sfânt îndemna spiritele deschise
la ºoaptele sale spre o reinterpretare ºi o
nouã înþelegere a diviziunilor dureroase
deja existente ºi constatate ca atare de
cãtre toþi creºtinii.
În acest sens s-a scris suficient de mult
în revista noastrã diecezanã (nr. 1/2004 -
Anca Mãrtinaº ºi respectiv nr. 1/2005 -
Cristina ªoican), aºa încât nu consider cã
e potrivit a relua reperele istorice deja
fãcute cunoscute.
Se poate pune însã întrebarea – ºi am
auzit-o deja pusã deseori în ultimul timp
– dacã nu cumva aceste întâlniri sunt doar
un simbol la nivel ierarhic, fãrã prea multã
relevanþã în rândul poporului credincios.
Sau, altfel spus, în ce mãsurã aceste
întâlniri ºi rugãciuni ecumenice din octava
de rugãciune pentru unitatea creºtinilor
(18-25 ianuarie) au efect, pot avea efecte
îndelungate asupra bisericilor în totalitatea
lor? Desigur cã atitudinea ºi actul
rugãciunii în comun este ºi trebuie sã fie
primul pas, poate cel mai important, în
apropierea ºi înþelegerea reciprocã. Iar
puterea harului divin ºi a rugãciunii nu sunt
mãsurabile, cuantificabile, ºi cred cã
Actualitatea - Ecumenism 3
ales întâlnirea istoricã din 7-9 mai 1999 mixte de dialog teologic” între cele douã necesar în reconsiderarea identitãþii
de la Bucureºti dintre Pp. Ioan Paul biserici. Acest dialog a fost început mai ecleziale a bisericilor ºi în refacerea
al II- lea ºi Patriarhul Teoctist, precum ºi apoi ºi continuat cu succes în 1980 în adevãrului istoric, de multe ori prezentat
toate vizitele care au urmat ale aceluiaºi Grecia (Patmos ºi Rodos), continuând în distorsionat sau pãrtinitor.
papã în þãrile fost comuniste, majoritar Germania (München 1982), din nou Grecia Acum ne aflãm practic la mai bine de
ortodoxe, sau în Grecia. La aceste întâlniri (Creta 1984), Italia (Bari 1986-1987), 12 ani dupã emiterea acestui document,
se adaugã faptele de caritate sãvârºite în Finlanda (Noul-Valamo 1988), iarãºi iar atitudinea deschiderii ecumenice prin
comun de cãtre cele douã biserici Germania (Freising 1990) ºi în cele din dialogul teologic bilateral e pe cale sã fie
(diferitele proiecte caritative desfãºurate în urmã Liban (Balamand 1993). În cadrul relansatã. “Dialogul iubirii” a fãcut paºi
domeniul social ºi care nu þin cont acestor întâlniri s-au înregistrat progrese importanþi înainte în toþi aceºti ani, când
neapãrat de apartenenþa religioasã remarcabile, cum ar fi documentele emise “dialogul adevãrului” ºi-a cãutat cu greu
a beneficiarilor), restituirea moaºtelor la München sau Bari (ca sã le numim pe posibilitãþile de relansare. Sã sperãm cã
sau punerea la dispoziþie a lãcaºurilor de cele mai importante): “Taina (Misterul) acest an 2006 precum ºi anii care vor
cult catolice pentru diasporele ortodoxe Bisericii ºi a Euharistiei în lumina misterului urma ne vor aduce un pas mai departe în
din þãrile occidentale (mai ales Italia) etc. Sfintei Treimi” (München); “Credinþa, Tainele direcþia voitã de Cristos, pentru ca
O urmare fireascã a acestor paºi concreþi (Sacramentele) ºi unitatea Bisericii (Bari). realizarea unitãþii Trupului sacramental al
în logica “dialogului iubirii“ar însemna Documentul de consens emis la München lui Cristos care este Biserica, sã devinã
desigur ºi rezolvarea pe cale paºnicã a are o importanþã considerabilã, deoarece vizibilã în celebrarea împreunã a
conflictelor, din pãcate încã persistente fundamenteazã unitatea bisericii pe Euharistiei. Speranþele ne sunt legate ºi de
mai ales în Transilvania sau Ucraina, conceptul de koinonía propriu Sfântul Paul atitudinea ºi efortul pe care le va asuma
în ceea ce priveºte retrocedarea (cf. 1 Cor 10, 15-17), care se bazezã la actualul suveran pontif, Benedict
lãcaºurilor de cult, care au aparþinut rândul sãu ºi decurge atât din misterul al XVI- lea, care în nenumãrate rânduri ºi
odinioara Bisericii greco-catolice. Sfintei Treimi cât ºi din Euharistie într-un mod cu totul aparte, a scris ºi a
Însã dialogul iubirii nu poate fi suficient (“Euharistia face/zideºte biserica!” Nr.5). vorbit despre ecumenism ºi despre
dialog al adevãrului
farã un “dialog adevãrului”, adicã un Celãlalt document, deºi nu constituie un angajamentul ecumenic.
dialog purtat de persoane competente consens deplin, ci mai degrabã un Desigur cã mai este încã drum de
(experþi în telogie ºi nu numai), care sã “document al dialogului”, aprofundeazã parcurs, pânã a se ajunge la împãrtãºirea
apropie rezolvarea pe duratã lungã a ceea ce uneºte cele douã “biserici surori”: sacramentalã comunã. Vor mai fi de
situaþiei de divizare încã existentã. E vorba aceleaºi Sf. Taine (Sacramentele) sãvârºite asemenea probleme majore de rezolvat
aºadar aici de dialogul teologic reciproc, în Biserica lui Cristos ºi mãrturisirea (înþelegerea ºi exercitarea primatului
purtat sine ira et studio , pentru a se aceleiaºi credinþe apostolice (chiar dacã papal fiind poate cea mai importantã
înlãtura numeroasele preconcepþii ºi uneori cu nuanþe diferite în formulare). dintre acestea), însã speranþa trebuie sã
atitudini defensive sau chiar polemice din Însã, odatã cu schimbãrile survenite rãmânã mereu treazã, deoarece Cristos
trecut, care din pãcate mai persistã încã, în Europa de Est ºi odatã cu renaºterea ne-a asigurat: “Când va veni el, Duhul
nu în puþine cazuri, uneori de ambele pãrþi. Bisericii greco-catolice, dialogul a intrat adevãrului, vã va cãlãuzi spre tot adevãrul,
Aici ar trebui amintit mai întâi documentul într-un impas prelungit. Practic, la Freising, cãci nu va vorbi de la sine, ci va spune
de referinþã emis de Conciliul Vatican II la în 1990, nu a fost emis nici un document ceea ce va auzi ºi vã va vesti lucrurile
data de 21.11.1964, decretul despre oficial de consens, ci s-a dat numai o viitoare. El mã va glorifica pe mine, pentru
ecumenism “ Unitatis redintegratio ” declaraþie comunã. Iar dupã emiterea cã dintr-al meu va lua ºi vã va vesti vouã”
(“Refacerea unitãþii”), document care documentului de la Balamand din 1993 (In 16,13-14).
constituie pentru Biserica Catolica (Uniatismul, metodã de unire din trecut ºi Fie ca acest Duh al Adevãrului, care
schimbarea de opticã fundamentalã cãutarea actualã a deplinei comuniuni), este rodul Învierii ºi al Paºtelui Domnului,
intervenitã în anii conciliului. Apoi ar s-a intrat într-o perioadã de crizã sã ne conducã la “tot adevãrul”,
trebui amintite documentele oficiale ale prelungitã. apropiindu-ne tot mai mult în rugãciune
Sfântului Scaun, mai ales “ Directoriul Se ºtie însã cã perioadele de crizã pot comunã, în comuniune de trãire eclezialã
ecumenic”, emis de Consiliul Pontifical fi ºi benefice, deoarece ele presupun ºi în angajament social solidar.
pentru Promovarea Unitãþii Creºtinilor la redefinirea identitãþii proprii ºi renunþarea P.S. Imaginea reprezintã îmbrãþiºarea
25.03.1993, precum ºi enciclica Pp. Ioan la anumite preconcepþii istorice – e vorba sfinþilor apostoli-fraþi Petru ºi Andrei ºi este
Paul al II- lea “Ut unum sint” („Ca toþi sã fie de “purificarea memoriei” (Papa Ioan Paul o icoanã-simbol a redeschiderii
una“) publicatã la 25.05.1995. al II- lea) ºi, sperãm în relansarea ecumenice ºi a reînfrãþirii dintre Biserica
Deja mai înainte însã, în urma unei dialogului care sã aducã roade pentru Catolicã ºi Biserica Ortodoxã. Aceastã
vizite a Pp. Ioan Paul II la Constantinopol viitor. Deºi documentul de la Balamand a icoanã a fost dãruitã Papei Paul al VI- lea
(29-30 noiembrie 1979) la Patriarhul fost o “piatrã de poticnire” pentru mulþi, de cãtre Partiarhul ecumenic
ecumenic Demetrios I, s-a hotãrât de poate ºi datoritã limitelor sale în formulãri, Athenagoras, cu ocazia întâlnirii lor istorice
comun acord înfiinþarea unei “comisii el constituie pe de altã parte un pas de la Ierusalim din 5 ianuarie 1964.
4 Univers Mediatic

cu cei care îl asistã în acele ultime clipe”,

Ecumenismul
a fost pãrerea Juriului. Membrii Juriului de

Ecumenismul la Sevilla au fost Carlos Hugo Aztarain,


Mario Ventura ºi Hilde Van Liempt. Între 2

ºiºi
jujuriile deecinema
ºi 10 decembrie, la Bratislava, filmul lui

riile d cinema Cristi Puiu a primit ºi menþiunea Juriului


ecumenic, pentru cã aratã pericolele
birocratizãrii sistemului medical ºi puterea
ANCA BERLOGEA unui om curajos de a i se opune. Tot la
Bratislava, filmul, extrem de premiat la
SIGNIS - Asociaþia catolicã mondialã premiu în secþiunile lor competitive. nivel internaþional, a mai fost distins cu alte
pentru comunicare socialã existã de patru Asociaþia îºi organizeazã propriile jurii sau, douã premii, o menþiune specialã a juriului
ani de zile, unind douã asociaþii catolice în colaborare cu Asociaþia protestantã de principal ºi premiul juriului studenþesc.
deja septuagenare: OCIC - Organizaþia film, INTERFILM, participã la numirea unor La cea de-a 54 ediþie a Festivalului
catolicã de cinema ºi UNDA - cea de jurii ecumenice. În acordarea premiilor, Internaþional de Film de la Mannheim-
televiziune. Reamintesc aici, pentru cei aceste jurii se bazeazã atât pe criteriile Heidelberg (17-26 noiembrie, 2005),
care nu ºtiau încã, de momentul creãrii calitãþii artistice ale filmului sau ale Premiul Ecumenic a fost decernat filmului
acestei uniuni de asociaþii, pentru a programului de televiziune, cât ºi pe “PAVEE LACKEEN” (The Traveller Girl) realizat
înþelege tradiþia în care se înscriu juriile de valorile umane, sociale sau spirituale pe de regizorul irlandez Perry Ogden iar
cinema sau televiziune, desemnate de care le exprimã. menþiunea a revenit filmului “Ryna” realizat
SIGNIS în întreaga lume. Asociaþia Printre regizorii români care au primit de Ruxandra Zenide. “Filmul este despre
continuã tradiþia juriilor OCIC (Jurii de premii ale Juriilor ecumenice sau ale o tânãrã care îºi cautã identitatea. El
cinema, existente din 1947) ºi a juriilor Juriilor SIGNIS se numãrã Nicolae convinge printr-o observare sensibilã ºi
UNDA (jurii de televiziune prezente în Mãrgineanu. Filmul sãu “Binecuvântatã fii, precisã atât a personajului principal, cât
Festivaluri din 1962). La Cannes, prezenþa închisoare” a primit menþiunea juriului ºi a mediului în care trãieºte.” Poezia
unui Juriu ecumenic este deosebit de ecumenic de la Montreal, în 2003 iar, zece sãlbaticã a peisajului din Delta Dunãrii, cu
prestigioasã. Premii catolice s-au acordat ani mai devreme, “Priveºte înainte cu vapoare eºuate ºi spaþii deschise, aduce
încã din 1952, de la cea de-a cincea ediþie mânie” a fost distins cu premiul OCIC la o notã complementarã interpretãrii actriþei
a Festivalului, iar juriul a devenit ecumenic Amiens. Regizorul de origine românã ºi ajutã la crearea unei atmosfere speciale
în 1974. Alãturi de Juriul FIPRESCI, Juriul Radu Mihãileanu a primit de douã ori în acest film centrat asupra unei dificile
ecumenic este singurul juriu paralel al premiul ecumenic, prima oarã la maturizãri. Regizoarea, care ºi-a terminat
Festivalului care are privilegiul de a acorda Montreal, în 1993, pentru filmul TRAHIR studiile de regie în Elveþia, se aflã la primul
un premiu în competiþia oficialã. Primul (coproducþie Franþa-România), ºi anul sãu film ºi a fost deja distinsã cu mai multe
Juriu UNDA prezent într-un Festival de trecut, la Berlin, pentru cea mai recentã premii.
Televiziune a fost cel de la Monte-Carlo. producþie a sa, TRÃIEªTE ( Va, vis et Mai mulþi din membrii asociaþiei SIGNIS
Organizaþia de televiziune, care a þinut la deviens, coproducþie Israel-Franþa, 2005). ROMÂNIA au fost nominalizaþi în Jurii
Monte-Carlo în 1958 primul Festival catolic În 2005, juriul SIGNIS, prezent pentru ecumenice internaþionale. Anca Berlogea a
de Televiziune a fost, de fapt, ºi sursa de prima datã la Festivalul de cinema fost preºedintele Juriului ecumenic de la
inspiraþie pentru aceastã competiþie european de la Sevilla, în Spania, a Cannes în 2002 ºi a participat de trei ori în
europeanã, a cãrei primã ediþie a avut loc decernat premiul sãu filmului românesc Jurii de televiziune. Marius ªopterean, regizor
în 1961 în principatul de Monaco. Acum, “MOARTEA DOMNULUI LÃZÃRESCU” de ºi profesor la UNATC, a fost membru al
în fiecare an, SIGNIS este invitatã de Cristi Puiu. “Este un portret foarte realist al Juriului SIGNIS de la Veneþia în 2004 ºi va
organizatorii a peste 30 de festivaluri situaþiei extreme cu care se confruntã orice participa ºi anul acesta la Festivalul de la
internaþionale din întreaga lume, fie de om în orele care îi preced moartea ºi al Berlin, în Juriul ecumenic. Izabela Bostan,
cinema sau de televiziune, sã acorde un dificultãþilor prin care trece în comunicarea actriþã ºi coregrafã, a fost membru în Juriul
ecumenic de la Zlin, la Festivalul internaþional
de film pentru copii ºi tineret, anul trecut.
Filmul premiat atunci, “Fourteen sucks“, a fost
prezentat de asociaþia SIGNIS ROMÂNIA în
cadrul simpozionului “Privind copiii” ce a avut
loc la Bucureºti, între 17-20 noiembrie 2005.
În cadrul unui week-end de cinema, 10 filme,
din care 8 filme premiate de Juriile
ecumenice, au fost prezentate publicului
bucureºtean la Cinemateca UNION.
Anul pastoral 5

Familia
ºi ecumenismul
- Unul dintre scopurile declarate ale Conciliului Vatican cãsãtoriile mixte dintre o
al II-lea este „promovarea refacerii unitãþii între toþi creºtinii” (Unitatis persoanã catolicã ºi una
Redintegratio, 1). Sfântul Pãrinte Benedict al XVI-lea în chiar primul ortodoxã. Nu luãm în
sãu discurs þinut cardinalilor dupã alegerea sa ca papã spune: consideraþie cãsãtoriile
„actualul Succesor al lui Petru se lasã interpelat în primã persoanã cu disparitate de cult,
de aceastã exigenþã ºi este dispus sã facã ceea ce-i stã în putere între o persoanã catolicã
pentru a promova cauza fundamentalã a ecumenismului”. Dacã ºi una nebotezatã.
ecumenismul este o prioritate, care este rolul familiilor creºtine, în Acum mã întorc la întrebarea iniþialã. Cãsãtoria creºtinã
special al acelora care se bazeazã pe cãsãtoriile mixte, în rãspunde lipsei de unitate din Bisericã prin înseºi proprietãþile sale
promovarea acestuia? esenþiale: unitatea ºi indisolubilitatea. Fiind chip al legãturii
- Pentru a rãspunde la aceastã întrebare þin sã fac unele indisolubile dintre Cristos ºi Biserica sa, cãsãtoria creºtinã, deci
precizãri. Prima are în vedere ecumenismul ca rãspuns la lipsa cea dintre doi botezaþi, cea mixtã inclusiv, este semnul unitãþii
de unitate din sânul Bisericii lui Cristos. Într-o lecturã spiritualã, regãsite dar mereu de înfãptuit. Consimþãmântul soþilor nu se
despãrþirea credincioºilor constituie o contra-mãrturie a rugãciunii opreºte doar la momentul celebrãrii cãsãtoriei, ci este un act care
lui Cristos ºi a Evangheliei („ca toþi sã fie una”), dar ºi un scandal se prelungeºte pe toatã perioada vieþii: „pânã când moartea ne
pentru lume. Cãmaºa unicã a lui Cristos este ruptã, iar creºtinii va despãrþi”. „Da”-ul din ziua cununiei nu numai cã se actualizeazã
par a se mulþumi fiecare cu petecul sãu. Pentru a revitaliza exigenþa prin fiecare cuvânt, gest ºi faptã a soþilor, dar se consolideazã
de unitate a Bisericii ar trebui, dupã pãrerea mea, sã începem cu chiar în pofida diferenþelor.
reactualizarea capacitãþii noastre de a suferi pentru cã trãim la - Aþi amintit mai înainte cã tocmai diferenþele, în chip special
distanþã, pentru cã suntem despãrþiþi. Poate cã schisma de la 1054, cele confesionale, pot constitui un risc ºi inclusiv o durere. Atunci
ale cãrei consecinþe le trãim, nu avea ca motivaþie doar dorinþa cum ar putea ele sã uneascã?
de putere ºi prestigiu, cât mai ales lipsa de interes faþã de destinul - Consider cã o bunã pregãtire la cãsãtorie poate ajuta la
celuilalt. În aceastã cheie spiritualã înþelegem ºi observaþia pe cunoaºterea diferenþelor, la descoperirea cã ele nu sunt
care o face Catehismul Bisericii Catolice, nr. 1634, cu privire la insurmontabile, ºi de asemenea la asumarea riscului care provine
cãsãtoria mixtã: „soþii riscã sã resimtã drama dezbinãrii creºtinilor din ele. În timpul pregãtirii, pe lângã prezentarea învãþãturilor cu
chiar în sânul cãminului lor”. Drama produce o tensiune care în privire la unitatea ºi indisolubilitatea cãsãtoriei, a scopurilor
multe cazuri genereazã tentaþia indiferenþei religioase. Este vorba acesteia (binele soþilor ºi cel al copiilor), viitorilor soþi li se prezintã
în fapt de o neutralitate nesãnãtoasã pentru cãsnicie ºi pentru exigenþele speciale la care este chematã partea catolicã.
educaþia copiilor. Obligaþiile pãrþii catolice, care derivã din credinþã sunt practicarea
În al doilea rând, sã luãm în consideraþie termenul ecumenism. acesteia ºi obligaþia de a creºte copiii în credinþã, dupã propriile
Surprinzãtor, el lipseºte din Dicþionarul explicativ al limbii române forþe, evitarea „presiunilor nedrepte” pentru a obþine schimbarea
(1998). Aici întâlnim doar vocea ecumenic cu sensul de „autoritate convingerilor religioase, neîngrãdirea liberei manifestãri a credinþei
extinsã la întreaga bisericã creºtinã”. A ne opri doar la acesta ar în practica religioasã. Pentru Familiaris Consortio, nr. 78, cãsãtoriile
însemna o sãrãcire a termenului. Ecumenism derivã din grecescul mixte pot da un impuls special miºcãrii ecumenice, mai ales când
oikouméne, care indica întreaga lumea cunoscutã, în antichitate, „ambii soþi sunt statornici în practicarea obligaþiilor lor religioase.
pãmântul pe atunci locuit. În actuala accepþie, ecumenismul, pe Botezul comun ºi dinamismul harului oferã soþilor din aceste
lângã statutul sãu de miºcare cãtre unitate, de reparare a cãsãtorii baza ºi motivele necesare pentru a-ºi exprima unitatea
scandalului despãrþirii între cei care sunt ucenicii lui Cristos, este o în sfera valorilor morale ºi spirituale”.
atitudine interioarã. În acest sens sunt grãitoare aceste cuvinte: În acest fel ne reîntoarcem la considerarea convertirii
„nu existã un ecumenism autentic fãrã convertirea interioarã” interioare, a spiritualitãþii vieþii de familie. Aici, fie pentru catolici,
(Unitatis Redintegratio, 7). Ultimele douã elemente sunt de o fie pentru ortodocºi, diferenþele devin secundare. Prioritarã este
deosebitã importanþã pentru o familie creºtinã: locul comun, casa, urmarea lui Cristos. Protagonist este Duhul Sfânt, adevãratul
ºi convertirea interioarã. artizan al unitãþii. La nivelul convertirii interioare, datoratã harului,
În al treilea rând, ne oprim doar la acele cupluri de soþi formate poate fi transfiguratã ºi durerea separãrii pe care o poartã Biserica
din creºtini care provin din confesiuni diferite. Deoarece mediul în vizibilã. Aceastã durere, în mod paradoxal, devine într-o cãsãtorie
care trãim este unul majoritar ortodox, ne referim mai ales la mixtã ocazia unei iubiri mai mari. (A.C.)
6 Universul Familiei

Sãptãmâna
de rugãciune Familia
pentru
Familia mixtã
mixtã
unitatea ºi
ºi ecumenismul
ecumenismul
creºtinilor LIANA GEHL

în Bucureºti Prietena mea Agnés din nordul Franþei, întâlnitã în anii ‘90 la Taizé, mi-a
oferit o formulare elipticã pentru secretul oricãrei cãsnicii: “Il faut toujours
recommencer” (Trebuie s-o iei mereu de la capãt). Cu atât mai mult într-un
18 – 25 ianuarie 2006
mariaj mixt, unde diferenþele persistã exact pe ceea ce ar trebui sã uneascã
(religio pare sã vinã, în latinã, de la verbul lego - a pune împreunã). Aºadar,
Program de desfãºurare
diferenþe, începând cu semnul crucii de la începutul oricãrei zile, programul
Miercuri, 18 ianuarie, ora 17,00: duminical, sãrbãtori ºi chiar zile de lucru percepute altfel. Nu mai vorbim de
Catedrala Patriarhalã copii, care trebuie educaþi conform jurãmântului de la cununie. Nu mai vorbim
(cuvânt de rezistenþa pe care o poate opune el, sau ea, când i se amintesc promisiunile
din partea Bisericii Evanghelice) fãcute.
Dar: ce frumos aratã peretele din bucãtãrie, unde anual sunt lipite douã
Joi, 19 ianuarie, ora 17,00: Biserica calendare, ºi zilnic le punem ca un scut în faþa rigorilor lumii în care trãim.
Anglicanã Parcã cerul e populat cu mai mulþi sfinþi, ºi noi, aici pe pãmânt, suntem mai
(cuvânt din partea Bisericii Ortodoxe la adãpost. Parcã Dumnezeu ne pune de douã ori mâna în cap! La aniversãri
Române) deosebite, ºi mai ales de Sfintele Paºti! Atunci copiii se bucurã cel mai mult,
se înnoiesc dublu, ciocnesc de douã ori mai multe ouã roºii, viseazã mai
Vineri, 20 ianuarie, ora 17,00: Biserica mult la semnificaþia sãrbãtorii ( Genoveva).
Reformatã
(cuvânt Încerc totdeauna un fior când trec prin faþa Bibliotecii Fundaþiei din Iaºi
din partea Bisericii Greco-Catolice) unde, acum 50 de ani, actuala mea soþie mi-a spus cã e catolicã. Eram
amândoi studenþi în anul I, devenisem prieteni de puþinã vreme, abia ne
Sâmbãtã, 21 ianuarie, ora 17,00: Biserica
tatonam cu precauþie sufletele. Poate cã sfioasa studentã de atunci credea
Greco-Catolicã
cã mã avertizeazã la timp, dar eu eram deja îndrãgostit nãvalnic (acesta e
(cuvânt din partea Bisericii Armene)
cuvântul). Mãrturisirea ei ascundea fãrã îndoialã o tulburare lãuntricã:
Duminicã, 22 ianuarie, provenea dintr-o comunitate catolicã de pe Siret, foarte severã - cel puþin pe
fiecare Bisericã va face rugãciuni pentru atunci - faþã de cãsãtoriile mixte. Eu crescusem într-un sat ortodox de pe
unitatea creºtinilor în cursul slujbelor Prut, localitate fãrã urmã de catolicism. Anunþul prietenei mele de atunci
duminicale obiºnuite. m-a tulburat (constatam eu) surprinzãtor de mult. Eram, repet, deja îndrãgostit,
ca la vârsta aceea, ºi brusc între noi se crease o prãpastie: credinþa diferitã
Luni, 23 ianuarie, ora 17,00: în Dumnezeu. Nu puteam concepe o viaþã împlinitã în doi fãrã liantul aceleiaºi
Biserica Armeanã credinþe. Dar iatã un avantaj paradoxal pe care soþii de aceeaºi religie nu-l
(cuvânt pot proba: credinþa fiecãruia, în cazul nostru, a fost aceea care a verificat
din partea Bisericii Romano-Catolice) soliditatea sentimentelor noastre reciproce.
Aºadar pentru mine (pentru amândoi) cãsãtoria mixtã a fost o fatalitate.
Marþi, 24 ianuarie, ora 17,00: Biserica Parcã cineva din nevãzut ne punea în faþa unei situaþii-limitã ca sã ne încerce.
Evanghelicã Luteranã S.P. Problema convertirii unuia la credinþa celuilalt era caducã. Nici unul nu a
(cuvânt din partea Bisericii Anglicane) insistat pe o asemenea soluþie, punându-se intim pe sine în locul celuilalt.
Dupã ce trãirea sacrului s-a ivit ºi a crescut în tine, într-un fel anume, prin
Miercuri, 25 ianuarie, ora 17,00: Catedrala
pãrinþi, prin sãrbãtorile din familie, prin experienþa curatã a copilãriei, a trece
Romano-Catolicã
mai apoi la o altã bisericã îmi pãrea proba cã nici nu l-ai întâlnit vreodatã pe
“Sfântul Iosif”
Dumnezeu. Cãci a-l cãuta pe Dumnezeu - cãutare perpetuã, consubstanþialã
(cuvânt din partea Bisericii Reformate)
întregii vieþi, înseamnã a-l fi gãsit demult (Ion ).
Universul Familiei 7
în vasul nostru cu apã, iar cu al nostru pleca la “vecinul din
jos” (în sensul de curgere a Someºului Mare) fiind însoþit

Binecuvântarea
desigur de tatãl meu care însoþea cinstitul alai pânã în casa
vecinilor.
Câte puþin din toatã aceastã binecuvântatã atmosferã
încerc sã pãstrez ºi eu cu ocazia binecuvântãrii casei noastre.

caselor,
Ca ritual, momentele nu mai sunt la fel de fermecãtoare ºi
pitoreºti, dar, ca ºi pãrinþii mei, aºtept cu mare nerãbdare ºi
bucurie acest moment al trãirii prezenþei Duhului Sfânt în casa
noastrã. A îngãduit bunul Dumnezeu ca în toþi anii de când

prilej de
m-am cãsãtorit (26 de ani), în ziua programatã pentru
binecuvântarea casei noastre sã pot sã stau acasã ºi sã o
dedic numai pentru acest moment binecuvântat. Soþul meu a
fãcut mereu tot posibilul sã fie ºi el prezent ºi de asemenea

bucurie ºi fetiþa noastrã, de când a început ºcoala. Mulþumim lui


Dumnezeu cã ºi Pãrintele paroh, oricare a fost el, a fost
punctual la “întâlnire”. Consider cã este un dar faptul cã ne
bucurãm de prezenþa permanentã a preoþilor în comunitãþile

ºi noastre. Unul din cele mai plãcute momente ale acestei zile
este acela în care pregãtesc micul altar în faþa cãruia ne
rugãm, o micã statuie a Mântuitorului, Noul Testament,

regãsire
lumânarea ºi un vas cu flori (în amintirea vasului cu busuioc
din copilãrie).
RODICA CRISTE Dupã ce Pãrintele ne trece pragul, ne rugãm ºi ne
binecuvânteazã casa, totdeauna gãseºte câteva minute sã

în familie
Peste câteva zile vom scoate bradul din casele noastre se intereseze de toþi ai casei, ce mai fac. Se întâmplã ca de
dar nu speranþa, sentiment care întotdeauna mie îmi inundã multe ori, de la noi Pãrintele se meargã la o vecinã de la un
fiinþa în sãrbãtoarea Epifaniei Domnului (6 ianuarie). În locurile etaj superior ºi atunci încercãm ca unul dintre noi sã-l
mele natale, þara Nãsãudului, nu ne atingeam de brad pânã însoþescã pânã în uºa vecinilor, ca sã pãstrãm ceva din
venea Pãrintele sã ne sfinþeascã locuinþa. Chiar dacã treceau tradiþiile de acasã. Totdeauna la sfârºitul acestei zile mã simt
câteva zile bune de la “Boboteazã”, copilã fiind, nu aveam mai liniºtitã, mai mulþumitã, mai bunã… într-un cuvânt,
voie sã iau bomboane de pe “pom” pânã nu venea Pãrintele binecuvântatã.
care lua 2-3 bomboane ºi le ducea la casele cu copii nevoiaºi.
Copilãria rãmâne, ca pentru mulþi alþii, “crãciunul” vieþii

Rubens, Sfânta Familie cu Sfânta Elisabeta (1615); Museul Pitti, Florenþa


mele cu atât mai mult cu cât era o zonã plinã de tradiþii. În
ziua în care ºtiam cã pe strada noastrã vine Pãrintele (una
din cele mai respectate personalitãþi din comunitate), mama
se scula
dis-de-dimineaþã ºi pregãtea casa ca pentru ziua de Crãciun.
Când totul strãlucea de curãþenie punea pe masã un vas
frumos plin cu apã proaspãtã în care scufunda un buchet de
busuioc legat, neapãrat, cu funde in 3 culori: roºu, galben ºi
albastru. Tata îºi petrecea aproape tot timpul la poartã ca de
altfel toþi ceilalþi vecini ºi afla prin “telefonul fãrã fir” al vorbelor
din poartã în poartã cam pe unde era Pãrintele. Nu lucram,
nu deschideam televizorul ºi nu mâncam pânã nu venea
Pãrintele. Când acesta ajungea la “vecinul din sus”, tata
venea în casã lãsând toate uºile deschise (deºi era destul de
frig, eram la poalele munþilor Rodnei, aproape de vârful Ineu.
ªtiam când Pãrintele ºi alaiul sãu intrau în curte pentru cã
auzeam cântecele. Imediat apãreau copiii (3- 4), Pãrintele în
mânã cu busuiocul gãsit pe masa din casa vecinilor de la
care venea, cantorii ºi “vecinul din sus”.
Dupã ce Pãrintele sfinþea apa, ne rugam ºi binecuvânta
casa. La sfârºit schimba busuiocul, cel al vecinilor rãmânea
8 Monseniorul Vladimir Ghika

Sã urmãrim ºi mãrturia scriitorului


Andrei Brezianu, unul dintre fiii spirituali ai

Omul Monseniorului Ghika: “Înzestrat cu o


inteligenþã practicã prospectivã ºi
întrevãzând cu justeþe, în prezentul de

ecumenic
atunci al Bisericii catolice din România,
nevoia unei viitoare reintegrãri
fundamentale cu marile repere universale,
tânãrul Vladimir Ghika cãuta sã-ºi punã
Pr
Pr.. Ioan Ciobanu
energiile de gândire ºi acþiune, precum ºi
discreta influenþã, în serviciul cauzei în care
credea ca în lumina soarelui: aceea cã, în
creºtine în adevãr ºi a inimilor în caritate. contextul societãþii româneºti din acel timp,
A fost numit Protonotar Apostolic de trebuia pus capãt percepþiei istorice
cãtre Pius al XI-lea ºi avea dreptul sã eronate, hrãnitã de secole de înstrãinare
oficieze îm ambele rituri, oriunde în lume. de Occident, ºi potrivit cãreia, pentru
Activitatea Monseniorului Ghika era românul ºi ortodoxul de rând, catolic
urmãritã în fiecare zi de cãtre Serviciul de însemna strãin de neam, iar Biserica
informaþii. În anii grei de persecuþie, a avut catolicã în calitate de instituþie
curajul sã militeze pentru unirea bisericilor era – biserica strãinilor-...Pentru Vladimir
creºtine sub egida Sfântului Scaun. κi Ghika, argumentele intelectuale pentru a
justifica opþiunea prin apelul la istorie. La contracara blocajul nãscut din
o consfãtuire a Frontului Unic de rãstãlmãcirea noþiunii de catolic a trecut mai
Rugãciune, ce a avut loc în ziua de 11 întâi prin istorie, prin cunoaºterea ei ºi
Monseniorul Vladimir Ghika, educat în aprilie 1946, Monseniorul Ghika spunea difuzarea concluziilor desprinse din
confesiune ortodoxã, având un suflet cã în calea unirii Bisericilor nu stã nici un aceasta, concluzii care ulterior au sprijinit
profund religios ºi plin de fervoare, obstacol doctrinar sau tradiþional, aceastã materializarea Concordatului între Vatican
catehizat de cardinalul Mathieu, întregire confesionalã nefiind decât ºi România”.
arhiepiscop de Toulouse, face profesiunea “realizarea conceptelor din Noul Ghika a mãrit prestigiul Bisericii
de credinþã catolicã la bazilica Sfânta Testament ºi a principiului fundamental al Catolice pe baza documentelor istorice,
Sabina din Roma, pe data de 13 aprilie Bisericii: sã fie o turmã ºi un Pãstor.” prin explicarea ºi afirmarea catolicitãþii ca
1902, în prezenþa pãrintelui dominican Vladimir Ghika era de pãrere cã ortodoxie, aºa cum fusese de la început
Lepidi, însãrcinat la Vatican cu examinarea necesitatea unirii celor douã Biserici surori în Biserica lui Cristos nedespãrþitã.
cãrþilor pentru autorizarea de tipãrire. deriva nu numai din necesitãþile spirituale Argumentul lui s-a dovedit a fi profetic,
Monseniorul Ghika le-a spus celor care de încadrare în lumea occidentalã, ci ºi dupã aproape un secol, în uriaºul strigãt
l-au întrebat pentru ce a luat aceastã din tradiþia voievodalã româneascã. UNITATE! UNITATE! UNITATE! pronunþat de
decizie: “Cred în Biserica pe care strãmoºii Academicianul Constantin Bãlãceanu sutele de mii de români – catolici ºi
mei au pãrãsit-o fãrã sã se gândeascã la Stolnici ne spune: “Venea des la noi acasã, ortodocºi- cu prilejul istoricei Liturghii
o rupturã, la comoara pe care o pierd, cât cãci familiile noastre erau vag înrudite ºi celebrate de Papa Ioan Paul al II-lea în aer
ºi la consecinþe... Ceea ce mã atrage nu fãceau parte din aceeaºi aristocraþie pe liber la Bucureºti, 9 mai 1999.
este mãreþia unei cetãþi, nici renumele sãu, care comunismul o nimicise. Când eram Monseniorul Ghika este un adevãrat
ci spiritul ºi mãrturia lui Petru. Din toatã copii (sora mea ºi cu mine) ne fãcea de înaintemergãtor pe drumul ecumenismului,
inima vreau sã devin catolic ca sã fiu un fiecare datã o lecþie elementarã de un adevãrat prinþ al ortodoxiei ºi al
ortodox mai bun. Aceasta nu înseamnã un catehism ºi ne învãþa câte o rugãciune ºi catolicismului, al spiritului ecumenic ºi al
dispreþ faþã de ortodoxie. De ce sã pui sfârºit mai târziu am învãþat sã abordãm ºi caritãþii, al curajului ºi jertfirii de sine, un
unei moºteniri lãsate de însuºi Isus Cristos, temele principale ale dogmaticii creºtine. filozof ºi teolog, un om al faptelor, al cãrui
ca toþi sã fie una într-o turmã ºi un pãstor”. De la el am învãþat sã fiu tolerant. Desigur, exemplu suntem chemaþi sã-l urmãm ºi de
La 7- X-1923, este hirotonit preot de înþelegeam greu – la vremea aceea – care putem fi mândrii pretutindeni. Acest
cãtre cardinalul Dubois, arhiepiscop al convertirea sa la catolicism, ca unii care slujitor al lui Dumnezeu, Vladimir Ghika, cel
Parisului. Iconiþa pe care o distribuie cu am fost crescuþi în tradiþia ortodoxã. Dar care prin vocaþie divinã a reuºit sã îmbine
aceastã ocazie exprimã bine sensul pe discursul lui, chiar când aborda teme armonios Orientul cu Occidentul, sã
care intenþioneazã sã-l dea apostolatului spinoase de teologie, era de un mijloceascã într-un viitor cât mai apropiat
sãu. Ea îl reprezintã pe Sf. Iozafat, iar pe ecumenism remarcabil, departe de acele unirea tuturor creºtinilor, ca sã fim ca la
spatele acestei iconiþe se afla o rugãciune fundamentalisme strãine învãþãturii început, o singurã turmã ºi un singur pãstor,
compusã de Monseniorul Ghika pentru creºtine, în numele cãrora ºi astãzi spre slava lui Dumnezeu.
convertirea Rusiei ºi unirea sufletelor asistãm la atâtea vãrsãri de sânge.”
Sfânta Scripturã 9
”Solomon a domnit în zile de pace, cãci Dumnezeu i-a dãruit tihnã de jur -împrejur
-împrejur..
jur-împrejur
Ca sã construiascã un lãcaº sfânt în numele Domnului, ºi sã-i întemeieze un jertfelnic veºnic!“
(Sir 47,13-14).

Solomon
Solomon ºiºi TTemplul
emplul
de
de la
la Ierusalim
Ierusalim
Cei trei regi vestiþi ai Israelului, Saul, trebuia sã meargã în pelerinaj la Templu
David ºi Solomon, de care ne-am ocupat cu prilejul marilor sãrbãtori iudaice: Paºte,
pânã acum, alcãtuiesc triada de aur a Rusalii ºi Sãrbãtoarea Corturilor. Într-un
monarhiei de la Ierusalim. Regi au cuvânt, Templul de la Ierusalim era inima
continuat sã fie pe tronul de la Ierusalim tuturor activitãþilor religioase, economice
ºi dupã moartea lor, dar nu s-au mai ºi culturale ale poporului evreu. Pentru
ridicat la înãlþimea acestora trei. Biblia îi acest motiv Templul a cãpãtat o
condamnã, pentru cã au fost regi importanþã foarte mare în toatã istoria
nedemni iar viaþa lor nu a fost la înãlþimea Israelului. Cele mai frumoase rugãciuni ºi
vocaþiei lor. Regele Solomon a avut cele mai alese cânturi au fost dedicate
norocul sã ducã pânã la capãt Templului de la Ierusalim. Sã luãm ca
construcþia Templului de la Ierusalim, exemplu, din multe care s-au scris la
ceea ce regele David, predecesorul sãu, adresa Templului, Psalmul 120:
a avut doar de gând sã facã. Dumnezeu ”M-am bucurat când mi s-a spus: voi
nu i-a rezervat lui David aceastã onoare, merge în Casa Domnului!
ci fiului sãu Solomon, dupã cuvintele : ”Fiul tãu, pe care-l voi pune în Picioarele mi se opresc la porþile tale, Ierusalime!
locul tãu, pe scaunul tãu de domnie, el va zidi o casã Numelui Ierusalime, tu eºti zidit ca o cetate fãcutã dintr-o bucatã!
Meu!” (1Re 5,5). Acolo se urcã seminþiile, seminþiile Domnului,
În istoria Israelului au existat trei construcþii ale Templului de la dupã legea lui Israel, ca sã laude Numele Domnului...
Ierusalim, care corespund la tot atâtea perioade de timp din punct Rugaþi-vã pentru pacea Ierusalimului!
de vedere cronologic. Primul Templu a fost cel construit de Solomon, Cei ce te iubesc, sã se bucure de pacea ta!
cel de al doilea Templu, reconstruit dupã întoarcerea evreilor din Pacea sã fie între zidurile tale ºi liniºte în casele domneºti!
exilul babilonic ºi cel de al treilea Templu, adicã cel refãcut de Irod Din pricina fraþilor ºi prietenilor mei, doresc pacea în sânul tãu.
cu puþin înainte de naºterea lui Isus. În acest al treilea Templu a Din pricina Casei Domnului, Dumnezeului nostru,
învãþat ºi s-a rugat Mântuitorul nostru. Primul Templu a fost ºi cel adresez urãri pentru fericirea ta!” (Ps 120, 1-9).
mai frumos ºi cel mai maiestuos dintre toate trei. La realizarea lui Mons. V LADIMIR P
VLADIMIR ETERCÃ
PETERCÃ
au contribuit oameni pricepuþi din tot regatul sãu ºi chiar ºi din eologic Sf. TTereza
Rectorul Institutului TTeologic ereza
afara lui. Templul a fost construit pe locul central al Ierusalimului, Bucureºt i
pe o suprafaþã imensã situatã în plin centrul oraºului. Era un loc
care era considerat sacru din generaþie în generaþie. Pe acest loc,
Din nou : Ce este Botezul…?
pic ..pic .. pic .. picãturi de Revelaþie...
numit ºi muntele Morija, conform unei tradiþii foarte vechi, Abraham
a voit sã-l jertfeascã pe singurul sãu fiu, Isaac. (Gen 22). Tot aici Pr
Pr.. TARCIZIU ªERBAN
regele David a cumpãrat un ogor ºi a construit un altar aducând
jertfã lui Dumnezeu. Când Solomon s-a hotãrât în sfârºit sã Ca o încununare a timpului Crãciunlui ºi totodatã ca o
construiascã Templul, exista deja ideea de „loc sfânt”. Aºadar, deschidere cãtre Timpul de peste an, Biserica celebreazã
Templul de la Ierusalim nu a fost construit la voia întâmplãrii, ci pe sãrbãtoarea Botezului Domnului în râul Iordanului. Acest Botez
un loc considerat întotdeauna sacru de cãtre evrei. În inima are loc pe fondul chemãrii la convertire, chemare adresatã
Templului se afla Sfânta Sfintelor, locul central la care nu avea acces întregului popor de cãtre Ioan Botezãtorul.
decât Marele Preot o datã pe an. Acolo se pãstru „tablele legii”, pe
Întrebarea care se naºte spontan în noi este: de ce Isus cere
care Moise odinioarã le primise de la Domnul ºi pe care erau scrise
Cele Zece Porunci. Grija Templului era încredinþatã prin tradiþie sã fie botezat ºtiind bine cã nici o urmã de pãcat nu se afla în El?
tribului lui Levi, cel din rândul cãruia erau numiþi preoþii ºi leviþii vechii Cheia înþelegerii acestui mister ar trebui cãutatã în chiar cuvintele
legii. În afarã de Sfânta Sfintelor, Templul era prevãzut cu mai multe Glasului venit din cer, Tu eºti Fiul meu preaiubit, în tine se aflã
spaþii speciale sau curþi, la care nu aveau acces decât anumite toatã mulþumirea mea! (Mc 1,11). Mai mult decât purificarea de
persoane. Astfel, exista curtea rezervatã pãgânilor, curtea femeilor, pãcate (pe care o realizeazã în oameni), Botezul îl situeazã pe
curtea evreilor, curtea preoþilor ºi Sfânta Sfintelor, locul cel mai sfânt Isus (ca ºi pe noi) în situaþie de Fiu (fii) în raport cu Tatãl ºi de
în care Dumnezeu era prezent. La Templul de la Ierusalim se solidaritate în raport cu fraþii. Aceasta înseamnã, în fapt, sã
aduceau zi ºi noapte jertfe. Cea mai cunoscutã dintre ele era jertfã împlineascã toatã dreptatea (Mt 3,15).
numitã a arderii-de-tot, sau jertfa holocaustului. Fiecare evreu pios Noi gândim adesea Botezul doar în termeni de purificare, în
timp ce Dumnezeu vorbeºte de iubire paternã ºi fraternã.
10 Suflet tânãr

Nãscut la Betleem... trãieºte în noi!


Nu existã om care sã nu parieze mãcar o datã în viaþã. Dar câþi dintre noi îndrãznesc sã îl provoace pe Doamne-Doamne? Alexandra
(Luminiþa Bãltãreþu) s-a încumetat. Ce s-a întamplat? Urmãriþi filmul “Nãscut la Betleem…trãieºte în noi” ºi veþi afla întreaga poveste, o
experienþã ineditã… E nevoie sã pariem…?
Dacã în anul 2004, Centrul de Comunicaþii Sociale Angelus Communications vã oferea “Cel mai frumos dar”, anul 2005 a adus cu el
o colaborare între Centrul Diecezan pentru Pastoraþia Tineretului ºi Angelus Communications. Împreunã ºi-au unit forþele pentru a marturisi
naºterea Domnului.
“Nãscut la Betleem…trãieºte în noi” este un film de mediu metraj ce are ca protagoniºti membrii echipei diecezane. Deºi sunt foarte
tineri (vârste cuprinse între 17-22 ani) ºi nu au experienþã în domeniu, entuziasmul ºi energia debordantã au fãcut sã ducã la bun sfârºit
acest proiect, cãruia s-au dedicat trup ºi suflet.
Filmãrile au început pe 1 decembrie 2005 ºi au durat trei zile, dar trebuie sã menþionãm cã o zi de filmare a durat chiar ºi pânã la trei
dimineaþa. Impresii…detalii… chiar de la câteva persoane implicate în acest proiect…
atitudine sfidãtoare uneori, aceasta nu este decât o
mascã pentru a nu-ºi arãta punctele sensibile ºi
vulnerabile. Are nevoie sã creadã în Dumnezeu, are
nevoie de o certitudine cã El existã, de aceea recurge
la mãsuri disperate fãcând un pariu cu divinitatea. Iniþial
este superficialã, fiind interesatã doar de aspectele
exterioare (haine, cosmetice). Deºi þine la Rebeca, îºi
dã seama cât de importantã este prietenia lor abia în
momentul în care se aflã la un pas de a o pierde.
Aceastã întâmplare o apropie de Dumnezeu ºi de
Luminiþa
Bisericã (Luminiþa
Luminiþa).
- Personajul tãu trece prin mai multe încercãri:
pierde o prietenã, este lovitã de o masinã, etc. Te-ai
pregãtit pentru rol? Care a fost cea mai grea scena?
- Încã de la început am considerat un privilegiu
faptul cã voi interpreta rolul pozitiv în film, Rebeca, cel
datoritã cãruia se va transmite pânã în final mesajul.
Chiar ºi în timp ce mã pregãteam sã merg în prima zi
la filmãri mã urmarea acest gând: “cum sã fac ca nu
cumva din cauza jocului meu sã se piardã mesajul sau
sã disparã din nuanþa gânditã de scenarist pentru
- Cum ai caracteriza perioada filmãrilor ºi cum ai primit filmul? Rebeca? ”
- A fost interesant sã particip la un astfel de proiect, atmosfera Cea mai grea scenã? Din punct de vedere fizic scena
din timpul filmãrilor fiind mult mai bunã decât m-aº fi aºteptat ºi accidentului a fost dificilã, pentru cã am fost nevoitã sã stau întinsã
datoritã ei am reusit sã înfrângem oboseala. Mã bucur cã vãzând în mijlocul unei strãzi pe o pãturã, care treptat s-a udat de la ploaie.
filmul am simþit atmosfera de Crãciun ºi cã prin intermediul lui se Apoi, cu mâhnire o spun, dar mi-a fost destul de greu sã interpretez
pot transmite unele valori uitate în aceasta perioadã. scenele de veselie, de voie bunã, în care trebuia sã zâmbesc plinã
Prima oara când l-am vazut, gândindu-mã cã existã de energie. Acest lucru m-a surprins ºi pe mine, pentru cã în viaþa
într-adevãr persoane care nu cred în Dumnezeu ºi îi pun condiþii de zi cu zi nu îmi e greu deloc sã zâmbesc. Poate oboseala
de a se revela, aºa cum a fãcut unul din personaje, am rãmas pe acumulatã...
gânduri ºi mã bucur cã am putut atinge acest subiect deoarece Scena cea mai placutã ºi uºoarã a fost cea de la spital. Eram
trebuie sã realizãm prezenþa Lui în mijlocul nostru prin intermediul foarte bucuroasã cã în sfârºit pot sta liniºtitã pe un pat, cu ochii
celor de lângã noi, a prietenilor. Tinerii, în special, sunt “furaþi” de închiºi, ºi cã atunci când aud „Stop! Încã o datã!” nu trebuie sã mã
aspectul material ºi trebuie sã le aducem aminte cã omul are miºc.
Petronela
nevoie ºi de spiritual... de Dumnezeu (Petronela
Petronela). Ceea ce mã bucurã în final, în afarã de satisfacþia unei
- Alexandra... un personaj îndrãzneþ... asemenea realizãri, este faptul cã în timpul filmãrilor am reuºit sã
- Da, este o fatã foarte îndrãzneaþã ºi rebelã. Deºi afiºeazã o mã mai cunosc pe mine însãmi, Cristina de data aceasta, încã
Suflet tânãr 11
puþin. ªtiu cã îmi e greu sã zâmbesc pentru cã aºa trebuie, ºtiu cã
nu pot munci eficient cantitativ ºi calitativ fãrã odihnã, ºtiu cã îmi Gândul meu pentru tine(ri)
pasã ce mesaj transmit în jur prin comportamentul meu (Cristina).
Pr
Pr.. DANIEL BULAI
- O întâmplare hazlie de la filmãri…
- Una dintre cele mai amuzante întâmplãri s-a petrecut în Dragã prietene,
momentul în care magii trebuiau sã-ºi îndrepte privirile spre steaua Mã prezint înaintea ta cu un gând cules din experienþa trãitã
care avea sã-i cãlãuzeascã spre prunc, un obiectiv destul de greu la începutul acestuia an, cu ocazia binecuvântãrii locuinþelor.
de realizat având în vedere faptul cã în acele momente cerul nu O doamnã cu pãrul cãrunt care zilnic este prezentã la
era tocmai senin. Soluþia a venit rapid. Un proiector, un ºablon în Sfânta Liturghie mã aºteapta cu nerãbdare sã-i pãºesc pragul
formã de stea, un prelungitor ºi... eu pe acoperiºul Catedralei “Sf. casei. Dupã ce ne-am rugat împreunã ºi i-am binecuvântat
Iosif”. locuinþa, mi-a spus cu sufletul plin de bucurie: Pãrinte, am
Odatã ajuns la locul stabilit am constatat ca aveam de suportat trecut prin multe în viaþã … am avut multe necazuri ºi multe
pe lângã temperatura destul de coborâtã ºi un vânt destul de bucurii … dar acum sufetul îmi este plin de mângâiere ºi
puternic. “Magii” se amuzau copios pe seama mea spunându-mi fericire – fiica mea, care este ºi ea destul de mare, la Crãciun
ca voi fi un martir. Totuºi lucrurile au mers cum nu se putea mai ºi-a schimbat total viaþa. Ea care nu frecventa niciodatã
bine. Iar rezultatul a trezit în mine un sentiment de bucurie cã am bisericã acum merge la Sfânta Liturghie ºi se împãrtãºeºte.
ajutat la poate una dintre cele mai frumoase scene din acest film, Dumnezeu mi-a ascultat rugãciunea! Eu o admiram ºi-i
drumul magilor spre iesle (Cristian). urmãream cu atenþie cuvintele emoþionante pe care le rostea.
- Cum te-ai simþit când ai vãzut materialul pus cap la cap? În final îmi spune cã în acea dupã amiazã trebuia sã meargã
- Am avut ocazia sã fac imaginea pentru aceastã frumoasã la doctor cã nu prea stã bine cu sãnãtatea. A doua zi, înainte
idee. Citind scenariul mi-am imaginat cum ar trebui sã aparã pe de Sfânta Liturghie, când am intrat în altar pentru a pregãti
ecran ºi ne-am apucat de treabã: „aºeazã lumina, þine microfonul, cãrþile liturgice, a înaintat spre mine cu mult curaj ºi zâmbet
vezi cã ieºi din cadru, atenþie, motor, actiune”, ºi… pe faþã ºi mi-a spus: Pãrinte, doctorii nu mi-au mai gãsit nici o
Dupã sãptãmâni de muncã în spatele camerei ºi în faþa boalã – ºi ei au rãmas uimiþi cã acum nu mai am nimic… Ce
calculatorului simt cum ideea filmului poate trezi multe sentimente spuneþi: Dumnezeu face minuni!
atât în sufletul meu, cât ºi în privirea fiecãrui spectator. Dupã Credinþa acestei doamne mi-a vorbit foarte mult ºi vreau
vizionare, sper ca fiecare spectator sã fi avut o micã stare de sã-i mulþumesc!
deºteptare înspre mai bine, aºa cum ºi noi, realizatorii acestui
proiect fiind mulþumiþi am simþit ideea în inimile noastre (Marius). acest sens este un episod care îmi va rãmâne întipãrit pentru multã
- Cât de mult, cãnd ºi cum a intervenit Dumnezeu în realizarea vreme. Primul cadru pe care l-am filmat ne-a dat multã bataie de
acestui proiect? cap. „Actorii” erau deja obosiþi, îi simþeam. Filmaserãm vreo 20 de
- Cu riscul de a pãrea un cliºeu, cred cã fãrã Dumnezeu nu duble ºi de teamã sã nu îi epuizez, am fost tentatã sã renunþ sã
s-ar fi putut realiza nimic. Privind înapoi, la zilele când aveam doar mai filmez acel cadru. Ei au simþit acest lucru ºi mi-au spus cã o
o idee ºi nu ºtiam cum sã încropesc povestea, îmi dau seama cã sã continuãm pânã o sã iasã aºa cum vreau. Cinci minute mai
nu aº fi putut singurã... Apoi, în timpul filmãrilor, indiferent de târziu, a ieºit bine. Dupã terminarea filmãrilor, a urmat o perioadã
problemele care interveneau, încercam cu membrii echipei sã le destul de grea, dar frumoasã: nopþi nedormite, mult stres. Faptul
rezolvãm ºi am reuºit... Consider cã ºi prin intermediul persoanelor cã am lucrat cu o persoanã care a fost pe aceeaºi lungime de
cu care am lucrat, Dumnezeu a fost alãturi de mine. E plãcut sã undã cu mine m-a ajutat foarte mult. De aceea spuneam cã
simþi cum ceilalþi sunt solidari, colaboreazã cu tine... Edificator în Dumnezeu a lucrat în noi toþi, marele dar fiind acela cã ne-am
întâlnit... (Roxana).
- Aþi fost alãturi de noi de-a lungul zilelor de filmare ºi nu
numai… Cum vedeti aceastã colaborare dintre CDPT ºi Angelus
Communications?
- Realizarea acestui proiect mi-a întãrit convingerea cã putem
face multe lucruri frumoase atunci când, aflându-ne pe acelaºi
drum, acela al Evangheliei, ne conjugãm eforturile pentru a da
mãrturie despre speranþa noastrã. Satisfacþia împlinirii acestui
proiect, nu primul ºi nici ultimul, ne dã curaj. Entuziasmul tinereþii
ne ajutã sã depãºim multe dintre lipsurile materiale ºi logistice
recerute de pretenþiile unei asemenea acþiuni. Tenacitatea ºi
talentul organizatorilor susþin moralul ºi transformã ºi cele mai
simple gesturi în tot atâtea motive de a merge mai departe în
realizarea misiunii, pentru cã despre misiunea noastrã în Bisericã
este vorba (Pr. Francisc).
12 Micul Prinþ

Întrebãri ale copiilor


cu privire
De ce nu îl putem vedea pe Dumnezeu ºi îngerii?

la Dumnezeu
si nu numai
Cum îºi dau seama creºtinii cã Dumnezeu le vorbeºte?
În Biblie aflãm despre oameni care auzeau glasul
Domnului. Astãzi, Dumnezeu ne vorbeºte prin Biblie care este
Cuvântul lui Dumnezeu. El ne mai vorbeºte prin oamenii din
jurul nostru, prin diferitele acþiuni ce se petrec în viaþa fiecãruia
Nu-l putem vedea pe Dumnezeu pentru cã este invizibil. Dar
dintre noi.
putem vedea ce face Dumnezeu. Baloanele sunt umplute cu aer
Verset cheie: “Dupã ce în trecut a vorbit în multe rânduri ºi
pe care nu-l vedem, dar totuºi vedem balonul mãrindu-se pe
în multe moduri pãrinþilor noºtri prin profeþi, Dumnezeu, în
mãsurã ce este umplut cu aer. Undele Radio sunt invizibile, dar
aceste zile din urmã, ne-a vorbit nouã prin Fiul pe care l-a
ele existã. Doar pentru cã nu-l putem vedea pe Dumnezeu, nu
pus moºtenitor a toate, prin care a fãcut ºi veacurile” (Evrei
înseamnã cã nu existã cu adevãrat. Crezând cã Dumnezeu este
1,1-2).
acolo, cu toate cã nu îl vedem, înseamnã credinþã. Când va veni
Versete de consultat: 1 Samuel 3,1-18; Psalmul 119,1-24.
timpul, vom sta faþã în faþã cu Dumnezeu.
Verset cheie: “Cãci acum vedem ca în oglindã, neclar, dar
De ce ne rugãm?
atunci vom vedea faþã în faþã. Acum cunosc în parte, dar atunci
Rugãciunea este dialogul nostru cu Dumnezeu. El este
voi cunoaste pe deplin, aºa cum am fost ºi eu cunoscut pe deplin”
prietenul nostru, de aceea ne ascultã ºi vrea sã cunoascã
(Corinteni 13,12).
problemele noastre. Vrea ca noi sã ne deschidem în faþa lui
Versete de consultat: Ioan 1,18; Coloseni 1,15; Timotei 1,17, Evrei
pentru ca El sã poatã lucra în noi cu ajutorul Duhului Sfânt.
11,27.
Verset cheie:”Nu vã îngrijoraþi pentru nimic ºi, în orice
împrejurare, cerând cu insistenþã prin rugãciune, cu
mulþumire, sã fie prezenatate cererile voastre lui Dumnezeu.
Iar pacea lui Dumnezeu, care întrece orice închipuire, va pãzi
inimile ºi gândurile voastre în Cristos Isus” ( Filipeni, 4,6-7).
Versete de consultat: Luca 6, 12; Faptele Apostolilor 6,1-4;
Efeseni 6,12-13; Iacob 4,2.

De ce Isus vrea ca noi sa-L urmãm?


Isus spune oamenilor sã-L urmeze, cãci El este Calea cãtre
Tatãl, cãtre Rai ºi cãtre viaþa veºnicã. Isus este un exemplu
pentru noi, de aceea trebuie sã ascultãm de cuvântul sãu.
Verset cheie: “Atunci Isus a spus discipolilor sãi: Dacã
cineva vrea sã vinã dupã mine, sã renunþe la sine, sã-ºi ia
crucea ºi sã mã urmeze. Cãci cine vrea sã-ºi salveze viaþa, o
va pierde; cine însã îºi pierde viaþa pentru mine acela o va
afla. Aºadar ce i-ar folosi omului de-ar câºtiga lumea
întreagã, dacã ºi-ar pierde sufletul? Sau ce va da omul în
schimb pentru sufletul sãu” (Matei 16,24-26).
Versete de consultat: Matei 4,19; Ioan 14,6.
Micul Prinþ 13

Din viaþa Parohiei


TâlculFlorii-Soarelui
ANCA MÃRTINAª GIULIMONDI

Copile dragã, ar fi cea mai frumoasã ºi cea mai strãlucirea aºtrilor zilei ºi nopþii, aºa încât
Am auzit cã ar fi existat un împãrat arãtoasã ºi alte câte ºi mai câte sã le fi salvat de la pierzania la care le-a
care, ca mai toþi împãraþii, avea un palat zaharicale de acel fel. Doar unul dintre dus nemãsurata iubire de sine.
ca în poveºti, înconjurat de o grãdinã de ei avu curajul sã spunã exact ceea ce Dar tristeþea-i nu avea sã dureze prea
ochii lui vedeau ºi ceea ce mintea lui mult; dupã ce eliberã din temniþã pe
gândea, grãind astfel: „Frumoasã ºi sfetnicul cel credincios, într-o dimineaþã,
aleasã grãdinã ai împãrate, însã de-un în timp ce se plimba cu acesta pe potecile
cusur tot are parte. Florile Mãriei Sale nu grãdinii sale, depãnând împreunã
ºtiu a privi spre soare, ci se uitã doar spre gânduri înþelepte, o sãmânþã purtatã de
ele, mândre de a fi frumuºele ºi îngrijite vânt se opri în pletele dalbe ale
cum se cere, dar s-or ofili pe datã dacã împãratului. Era mãrunþicã, învelitã
nu vor fi-nvãþate sã priveascã în altã într-o coajã lemnoasã, de culoare
parte, spre înaltul cerului, la izvorul neagrã, iar miezu-i era alb ºi uleios.
binelui”. Curios sã afle ce plantã ascunde
Ca o sabie tãioasã îl lovirã cuvintele sãmânþa necunoscutã, împãratul o
cinstitului înþelept pe împãratul mândru plantã ºi aºteptã sã creascã; dupã o
de grãdina lui, ºi într-atât fu orbit de vreme, ieºi la ivealã o plantã cu tulpinã
orgoliul sãu nemãsurat încât îl întemniþã înaltã, cu frunze ovale ºi cu o floare mare,
pe chibzuitul care îndrãznise sã spunã galbenã, îndreptatã tot timpul dupã
adevãrul ºi hotãrî sã participe negreºit la soare ca ºi cum ar fi voit sã îndrepte
concursul al cãrui învingãtor spera sã fie greºeala suratelor ei ofilite de prea mult
chiar el. uitat la ele însele. ªi sã fi vãzut cât era de
Mult aºteptatul concurs veni, iar ce-a veselã ºi cum râdea la soare floarea cea
felul celor împãrãteºti, cu arbori seculari, urmat þi-oi povesti, copile dragã. Nu de nouã a împãratului încât îl umplu de voie
arbuºti ornamentali, flori alese ºi lauri fu împodobitã fruntea împãratului, bunã ºi-i dãdu curajul sã se prezinte din
multicolore care, sub ploaia de rouã a ci de amãrãciunea de a-ºi vedea florile nou la concurs. De data aceasta, însã,
dimineþii, pãreau a fi nestemate. Într-atât cu tulpinile aplecate în încercarea de a nu o fãcea cu intenþia trufaºã de a învinge
era de mândru împãratul de grãdina lui, se privi ºi admira pe ele însele, încât cu orice preþ, ci cu gândul curat ºi
încât se gândi sã participe ajunserã sã-ºi facã singure umbrã, generos de a face cunoscutã lumii o
la concursul: „Cea mai frumoasã dintre nelãsând ca soarele sã le surâdã ºi sã le floare minunatã care se uitã la soare
grãdinile lumii”, care nu era o întrecere scalde-n luminã. Nu-i greu de ghicit cã, clipã de clipã ca ºi cum ar voi sã ne
oarecare dar cea mai de seamã de acest dupã câtva timp, spusele înþeleptului aminteascã nouã, oamenilor, sã privim
fel, la care participau împãraþii cei mai întemniþat se adeverirã, florile ofilindu-se mereu spre Soarele nostru, Isus, care
de soi din lume. ªi, dupã cum era rând pe rând ºi, odatã cu ele, speranþele vieþii noastre strãluceºte, sufletele ne
rânduiala, împãratul adunã sfatul împãratului de a fi câºtigãtorul sfinþeºte ºi ne mântuieºte… .
înþelepþilor pentru a afla dacã gândise, concursului: „Cea mai
bine când avu ideea sã se înscrie la frumoasã dintre grãdinile
concurs, dat fiind cã el voia sã fie sigur lumii”.
de victorie; cã vorba aceea, era în joc ªi se învinui împãratul
onoarea lui de împãrat cu grãdinã ºi pentru nesãbuinþa de a fi
palat. aruncat în închisoare pe cel
ªi, cum era de aºteptat, minþile mai înþelept dintre sfãtuitorii
luminate de la palat se înghesuirã sã-ºi sãi ºi-i pãru rãu cã nu ºtiuse
spunã pãrerea, dar nu cea adevãratã, sã-ºi înveþe florile sã
dar cea aºteptatã de împãrat, cãruia îi priveascã, ca într-o oglindã,
fãcea plãcere sã audã cã a lui grãdinã spre înaltul cerului ºi spre
14 Din viaþa parohiei

Parohia Sfântul M
Pr
Pr.. LIVIU BÃLêCUÞI

Scurt istoric cuvintele „credinþa fãrã fapte este moartã”, de aceea am cãutat sã-mi
Tulcea
ulcea, un exemplific credinþa prin fapte ºi sã-i ajut pe cei din jurul meu. Pe timpul
înfloritor port la comunismului, toatã lumea ºtia cã merg la bisericã, deseori îmi
Dunãre, a atras spuneau cã n-o sã ajung nimic pe plan profesional, dar nu a fost chiar
mulþi negustori ºi aºa. La bisericã m-am strãduit sã pregãtesc ºi corul, au fost perioade
navigatori din când se cânta mai bine, cântam pe voci, acum ne mulþumim sã cântãm
Apusul catolic. la unison. Liturghia, continuã domnul doctor, este pentru noi culmea
Parohia a fost vieþii spirituale, noi nu lipsim duminica de la bisericã, eu întotdeauna
înfiinþatã în anul am gãsit înþelegere la colegii ortodocºi, când trebuia sã fac gãrzi
1830, dar prima duminica, reuºeam sã fac schimb, fãceam sâmbãta de gardã sau de
menþiune a revelion, dar niciodatã de Crãciun, de Paºti sau duminica”. „Nu am
existenþei unei lipsit, adaugã doamna Romila, pentru cã am considerat cã exemplul
biserici catolice, pe locul celei actuale, s-a gãsit notatã în anul nostru este important
1882 ºi se pare cã majoritatea credincioºilor provenea din pentru copiii noºtri, în
Germania, pãstrându-se pentru foarte mult denumirea de „biserica familie se învaþã totul,
nemþeascã”. În momentul de faþã, comunitatea numãrã în jur de ºcoala completeazã, dacã
1100 de suflete, iar noua bisericã, începutã în 1992, se aflã în stadiul nu se pleacã cu dreptul din
de finisare. familie nu se mai poate
Preoþii care au pãstorit aceste comunitãþi au fost mulþi; dintre face mai nimic. Lucrez în
aceºtia, îi amintim pe Anton Durcovici (devenit episcop), Anton învãþãmânt ºi am
Söhn, Ianuº Sociu, Alexandru Gaievschi, Ioan Robu (actualul observat, în ultima
arhiepiscop de Bucureºti), Petru Dâm, Anton Ghiuzan: actualul perioadã, cã educaþia
paroh. religioasã nu mai este o
prioritate, înainte ne
Rugãciunea, un ajutor
ajutor,, un refugiu, o plângeam cã nu se face
necesitate sufleteascã… religie în ºcoalã, acum se
La Tulcea am ajuns duminicã, 4 decembrie 2005, o zi face dar nu mai este
importantã pentru aceastã comunitate care primea vizita interes nici din partea
Preasfinþitului Cornel Damian, Episcop auxiliar al Arhidiecezei de copiilor, nici din partea pãrinþilor”.
Bucureºti. Aceastã vizitã pastoralã face parte din programul de
întâlnire a episcopului cu familiile din Arhidiecezã. Am profitat de
O comunitate de oameni aºezaþi, înþelepþi ºi
aceastã ocazie ºi am stat de vorbã cu câþiva dintre credincioºii dispuºi sã lucreze
acestei parohii pentru a vedea cum îºi trãiesc credinþa ºi ce Doamna Gabriela Savaº este arhitectã ºi provine dintr-o familie
înseamnã pentru ei apartenenþa la aceastã comunitate. catolicã din Huºi, la Tulcea ajungând prin repartiþie. „Sunt aici de
Doamna Virginia Antoaneta Dima s-a nãscut la Sulina, unde aproape 30 de ani, spune doamna Savaº, am participat la destul de
a stat doar doi ani, apoi s-a mutat, împreunã cu familia, în Tulcea. multe activitãþi, dar dupã reacþia colectivã de astãzi din bisericã (nu
„Mã simt legatã de acest oraº ºi de aceastã comunitate, spune prea au avut curaj sã vorbeascã cu Preasfiþitul Cornel Damian, n.n.),
doamna Dima; încã din copilãrie am fost adusã la aceastã bisericã existã riscul sã se creadã cã suntem o comunitate de muþi, dar sã ºtiþi
de pãrinþii mei care erau foarte credincioºi. Din pãcate, pe timpul cã nu este deloc aºa, avem o comunitate de oameni aºezaþi, înþelepþi
comunismului, pentru cã lucram în învãþãmânt, nu puteam veni ºi dispuºi sã lucreze în
la biserica din Tulcea, dar frecventam bisericile din alte localitãþi. echipã, atunci când
Dupã revoluþie, am început, într-un fel, sã recuperez acel timp de sunt stimulaþi; îngurgi-
absenþã, încercând sã vin zilnic la rozariu ºi la Sfânta Liturghie; teazã încet, dar totul.
dacã nu reuºesc sã merg pânã la bisericã, spun rozariul acasã, ªi eu, dacã am fost
uneori împreunã cu soþul. Pentru noi rugãciunea este un ajutor, implicatã profesional,
un refugiu, o necesitate sufleteascã”. am fãcut ce s-a cerut.
S-a vrut grãdiniþã,
Liturghia, culmea vieþii spirituale… casã de bãtrâni,
Domnul doctor Mihai Romila este din Huºi ºi a ajuns la Tulcea bisericã, le-am fãcut
prin transfer, în anul 1979; în 1982 a reuºit sã se transfere la Tulcea ºi s-au executat în
ºi soþia, doamna profesoarã Clara Romila. „Din punct de vedere mãsura în care s-au
medical, spune domnul Romila, m-am ghidat mereu dupã executat, întotdeauna
Din viaþa parohiei 15

Mihail Arhanghelul – Tulcea


este loc de mai bine”.
Doamna Delicia Calenic este nãscutã la Greci ºi provine dintr-o
familie mixtã. „Tata era italian ºi mama româncã ortodoxã, spune
doamna Calenic; noi am fost crescuþi catolic, eu am învãþat la Institutul
Sfânta Maria. Sunt în Tulcea din 1955, nu am venit la bisericã de la
început, am început sã vin mai încoace, prin ’73, îmi place foarte mult
aceastã comunitate ºi mã interesez de toatã lumea, dacã sunt sãnãtoºi,
vreau sã ºtiu ce-au mai fãcut. Fiecare vine când ºi cum poate, iar
pãrintele, nu mai vorbesc, munceºte sãrãcuþul de el ca un rob ºi nu
ºtiu dacã este ajutat îndeajuns, ar trebui sã-l ajutãm mai mult”.
Biserica este casa noastrã spiritualã
Domnul Doru Doleanu
este tulcean ºi s-a cãsãtorit
în anul 1983 cu Margareta, trãia bine, erau circa 500 de familii catolice, dar nu prea veneau
fiica dascãlului din la bisericã, doar aproximativ 100 de familii au fost ºi au rãmas
Hãlãuceºti, judeþul Iaºi. practicante; la ultimul recensãmânt s-au declarat 400 de familii
Soþii Doleanu au terminat catolice. Credincioºii sunt fideli Bisericii, trãiesc credinþa, nu sunt
facultatea la Iaºi, iar din probleme majore între ei, sunt conºtiincioºi, iar nucleul este format
anul 1986 s-au stabilit în din intelectuali. Pentru cã pe plan pastoral era mai puþin de lucru,
Tulcea. „De atunci, casa dupã ’90, m-am implicat mai mult pe plan social, am renovat
noastrã spiritualã este fosta clãdire a aeroportului, primitã prin hotãrâre guvernamentalã,
biserica, spune doamna ºi am fãcut un azil pentru persoanele în vârstã. Nu eram strãin de
Doleanu, copiii i-am greutãþile bãtrânilor, deoarece la Bucureºti vizitam des azilul de
crescut în spirit creºtin ºi la Spitalul 10 ºi cel de la Mihãileºti (…). Capacitatea azilului este
cãutãm sã venim aproape de 20 de persoane, avem doar femei, nici una nu este catolicã,
în fiecare duminicã la sunt persoane fãrã locuinþã, luate de pe stradã. Selecþia o face
bisericã; un rol important asistenta socialã de la primãrie, dar noi suntem cei care
în educaþia religioasã a administrãm cãminul. Alãturi de aceastã casã, avem o microfermã
copiilor l-a avut ºi tata”. Domnul Doleanu adaugã: „Nu ºtiu dacã sunt cu 5 hectare de pãmânt, care ne oferã aproape tot ce avem nevoie.
un bun creºtin, eu caut sã mã ghidez dupã ce spun poruncile, sã mã Începând cu anul 1992, am avut ºi o cantinã socialã unde 50 de
comport demn ºi cu respect faþã de cei din jurul meu. Când eram copil copii primeau o masã caldã pe zi; a rezistat 7 ani, dar a trebuit sã
credeam cã aici, în bisericã, este muzeu ºi nu mi-am închipuit niciodatã o închidem din cauza lipsei colaboratorilor ºi a lucrãrilor de la
cã voi contribui cu patru membri la aceastã comunitate”. bisericã. Am mai avut un atelier de croitorie ºi o farmacie, dar ºi
Din grupul tinerilor am vorbit cu Iuliana Andra Caim ºi Loredana acestea au eºuat, tot din lipsa unor colaboratori responsabili. Cât
Tamaº, eleve în clasa a XII-a. De la ele am aflat cã tinerii se întâlnesc priveºte participarea la sfintele sacramente, mulþi se spovedesc
sãptãmânal la ora de religie ºi la Sfânta Liturghie. „În general, spune lunar, iar pentru sãrbãtori aduc un preot din altã localitate ºi
domniºoara Caim, nu vin toþi, mulþi au plecat ºi mai pleacã încã, nimeni organizãm câteva zile de pregãtire intensã”.
nu vrea sã rãmânã în Tulcea. Suntem puþini, nu putem sã facem lucruri Parohia Sfântul Mihail Arhanghelul, împreunã cu cele douã
mari, aºa cum fac cei de la Bucureºti, dar facem ºi noi ce putem”. filiale, Sulina ºi Malcoci, este, dupã cum spunea pãrintele paroh:
De la agitaþia bucureºteanã, la liniºtea tulceanã „Locul unde soarele rãsare mai devreme decât în restul þãrii, o
celulã din Biserica Localã ºi din cea Universalã, o sãmânþã care a
Pãrintele Anton Ghiuzan a fost numit paroh la Tulcea în anul 1984
crescut în pãmântul udat de sângele martirilor din Dobrogea”.
ºi primul lucru care l-a uimit în acest oraº a fost liniºtea. „Înainte, am
lucrat în parohia Sfânta Tereza din Bucureºti, spune pãrintele Ghiuzan,
ºi ºtiþi câtã agitaþie este acolo; când am venit aici, în primele zile nici nu
am putut sã dorm din cauza liniºtii. Pãrintele Dâm transferase parohia
de la Malcoci la Tulcea, unde erau mai multe familii. O parte dintre
credincioºi sunt nãscuþi aici, în Tulcea. Strada Traian (unde se aflã
biserica ºi parohia), ca de altfel ºi strada Mircea Vodã, pe vremuri
erau pline cu catolici, de aceea erau numite „nemþeºti”; o altã parte
sunt moldoveni veniþi la lucru. Pe timpul comunismului, la Tulcea se
16 Din viaþa Arhidiecezei

De la TTulcea,
ulcea, la Sulina
La Sulina, oraºul ai cãrui locuitori sunt primii care vãd
rãsãritul soarelui, dar unde nu existã semne de circulaþie,
iar ºoferii se ghideazã dupã o singura regulã: prioritatea
de dreapta, am vorbit cu doamna Maria Sarandi, în vârstã
de 78 de ani, care ne povesteºte: „Aici m-am nãscut ºi am
avut o copilãrie frumoasã, am fãcut douã clase în ºcoala
româneascã ºi trei în cea italianã. Când oraºul nostru era
prosper ºi comunitatea catolicã era mai mare ºi bine
organizatã, aveam cor pe patru voci, eram mulþi italieni,
francezi, greci…”. Domnul Paul Lindi spune: „ Acum suntem
unsprezece familii mixte, venim aici o datã pe lunã când De la Sulina, la Malcoci
vine pãrintele ºi în rest mergem la biserica ortodoxã. Cei
Situat la ºapte kilometri de Tulcea, Malcociul a avut mai întâi o capelã,
care am rãmas facem parte dintr-o singurã familie, Lindi;
pe locul casei parohiale; treptat însã, locaºul a devenit neîncãpãtor ºi
suntem 16 nepoþi”.
pãrintele Theodor Dominici, care a pãstorit aceastã comunitate timp de
28 de ani, a construit o bisericã, în stil gotic, între anii 1873-1881, care, din
pãcate, stã sã cadã. Evenimentele politice din anii 1940 au determinat
nemþii din Malcoci sã pãrãseascã aceste meleaguri, astãzi celebrându-se
Sfânta Liturghie doar cu câþiva credincioºi.
La Malcoci am vorbit cu patru doamne, Floarea Panici, Ioana Ereth,
Veronica Popescu ºi Elisabeta Ciolacu. Dânsele pregãtesc cele necesare
pentru celebrãri ºi se îngrijesc de capelã, sunt ceea ce a mai rãmas din
comunitatea catolicã din Malcoci. Doamnele îºi amintesc, cu nostalgie,
cât de gospodari erau locuitorii din Malcoci pe vremuri. „Acum au plecat
în Germania, spune una dintre interlocutoare, vin doar vara pentru cã le
este dor de aceste meleaguri. ªi acolo, în Germania, când se întâlnesc,
vorbesc numai de acasã. Din pãcate, biserica se dãrâmã ºi noi nu mai
putem face nimic. Au venit mulþi din Germania, au fotografiat-o, au filmat-o,
noi am crezut cã ne vor ajuta s-o reparãm, dar cu atât am rãmas”.

Crãciunul în Parohia Constanþa


Pr
Pr.. SEBASTIAN LUCACIU
Cu ocazia sãrbãtorii Crãciunului, parohia noastrã a trãit an, susþinut de clasa de flaut a profesorului Mihai Ion. Repertoriul
momente deosebite. Este vorba de o serie de concerte minunate a fost alcãtuit din colinde româneºti ºi nu numai, cântate cu
care ne-au încântat sufletul de sãrbãtoarea Naºterii Domnului. acompaniament de orgã electronicã sau în cvartet, cu multã
Primul care a concertat în Biserica „Sfântul Anton” a fost Fuego, dãruire.
cunoscutul solist vocal, pe data de 11.12.2005, în Advent, adicã. Toate acestea au avut darul de a ne aºeza aºa cum se cuvine
Dar dat fiind cã tematica era de Crãciun, a venit cu recuzita de în preajma ieslei din Betleem, cu o atitudine de adoraþie faþã de
rigoare. Partea frumoasã a fost cã a reuºit sã antreneze ºi publicul Pruncul Isus.
în cântare, lucru destul de rar întâlnit în societatea noastrã amuþitã
de nevoi.
Al doilea concert a fost susþinut de Corul Filarmonicii, pe data de
18.12.2005. Au cântat colinde, dupã cum se ºi cuvenea, cu mãiestrie
ºi pietate.
A urmat manifestarea copiilor de la Grãdiniþa „Sfântul Iosif”
coordonatã de surorile din Congregaþia „Sfântul Iosif din Cuneo”,
care a avut loc la Palatul Copiilor. 42 de copii ne-au încântat cu
colinde, poezii recitate în limba italianã, douã piese: „Crãciun în
pãdure” ºi „Naºterea Domnului”. Cu aceastã ocazie s-au adunat
daruri pentru copiii sinistraþi din Tuzla.
În ziua de Crãciun a avut loc în biserica „Sfântul Anton” piesa
tinerilor noºtri care au pregãtit-o cu seriozitate. În ziua urmãtoare,
26 decembrie, a avut loc poate cel mai frumos concert din acest
Din viaþa Arhidiecezei 17

Decanatul
de Craiova
Toate acestea caracterizeazã
timpul în care Duhul Sfânt împinge
ªcoala Cuvântului în Târgu Jiu toatã comunitatea sã redescopere
chemarea sa la misiune. Acesta este
În parohia Sfântul Ioan de Capestrano, din Târgu - Jiu, s-a
TIMPUL MISIUNII, adicã perioada în care
desfãºurat cea de-a treia întâlnire a ªcolii Cuvântului, cu tema:
se conºtientizeazã „cã a venit
„A înfãptui Evanghelia în clipa prezentã”.
momentul de angajare a tuturor
Cu acest argument a fost propus încã o datã misterul Întrupãrii
forþelor Bisericii pentru noua
în care se regãsesc omul, Dumnezeu ºi timpul. Trei dimensiuni
evanghelizare” (Redemptoris Missio
care privesc direct viaþa cotidianã a credinciosului. Cel care ascultã
nr. 3). Deci, acele persoane care
Cuvântul ºi îºi aminteºte de el, intrã de fapt în istorie numai atunci
ºi-au amintit de Botezul lor prin
când îl înfãptuieºte. Astfel, acesta rãspunde vocaþiei sale ºi
reînnoirea fãgãduinþelor, sunt primele
întemeiazã mãrturia misionarã.
care trebuie sã rãspundã direct la
Baza acestei întâlniri lunare este Betania, localitatea unde Isus
acest îndemn al Duhului Sfânt.
mergea deseori pentru a-i vizita pe Marta, Maria ºi Lazãr
(Lc 10,39-42). Aici, Învãþãtorul este primit ºi stã de vorbã ca într-o O stea mergea înaintea lor
familie. Aceastã scenã se trãieºte încã o datã în cursul misiunii Un mic grup de tineri provenind din Bucureºti, Bacãu, Roman,
populare, în special în Centrele de Ascultare, unde oamenii lasã Huºi s-au reunit împreunã cu comunitatea din Mãrãcineni (jud.
deoparte toate preocupãrile lor pentru a-L asculta pe Învãþãtor ºi Argeº) între 3-5 ianuarie 2006.
continuã în acele întâlniri ale ªcolii Cuvântului unde se Întâlnirea a avut ca slogan „Iatã, o stea mergea înaintea lor”,
aprofundeazã, în primul rând cum se poate înfãptui învãþãtura lui având ca protagoniºti nu numai Pãstori, Magi ºi Îngeri, dar mai
Isus. Pânã astãzi, aceastã ªcoalã, care pãstreazã un caracter ales tineri, care împreunã cu ei au trãit experienþa extraordinarã
spiritual, a propus trei exerciþii fundamentale: a asculta, a aminti de a-l vedea pe „Prunc” aºezat într-o iesle.
ºi a trãi în clipa prezentã. Iatã ce au spus câþiva protagoniºti:
Betania, ªcoala Cuvântului, a fost începutã în luna octombrie „Mi-a fãcut o mare plãcere sã petrec alãturi de comunitatea
ºi face parte din cea de-a treia fazã a proiectului misionar îngrijit Oblaþilor din Mãrãcineni acest început de an” (Leonard).
de Oblaþii Mariei Imaculate împreunã cu parohul de la Târgu - Jiu, „În aceste zile am avut senzaþia cã trãiesc în pielea pãstorilor”
pr. Petru Husariu. A doua fazã a fost deschisã pe data de 13 (Ionuþ).
martie 2005 de cãtre ÎPS Ioan Robu, Arhiepiscop de Bucureºti, „A fost ca ºi cum am fi magi sau pãstori ºi fãrã nici o ezitare
care, în cadrul Celebrãrii Euharistice, le-a conferit mandatul l-am preamãrit ºi l-am adorat pe pruncuºorul Isus” (Ciprian).
Misionarilor Oblaþi ai Mariei Imaculate.
Week-endurile tinerilor
TIMPUL MISIUNII la Piteºti
MISIUNII Misionarii Oblaþi ai Mariei Imaculate au animat douã
Ziua de 8 ianuarie 2006 va rãmâne ca un început al TIMPULUI week-enduri pentru tinerii din Râmnicu Vâlcea ºi Târgu Jiu. Între
MISIUNII pentru comunitatea catolicã Sfinþii Apostoli Petru ºi Paul 16 ºi 18 decembrie, 14 tineri din Parohia Sfântul Ioan de
din Piteºti. În aceastã zi în care toatã Biserica celebreazã Botezul Capestrano din Târgu Jiu au fost implicaþi în aceastã iniþiativã ºi
lui Isus Cristos pe malul Iordanului, comunitatea catolicã din Piteºti ne-au lãsat niºte rânduri:
a primit mãrturia misionarã din partea parohului, pãrintele Iosif “Aceastã întâlnire am trãit-o la o capacitate maximã. Mi-am
Cobzaru, cât ºi a pãrintelui Angelo Daddio, superiorul Misionarilor dat seama cã pentru a putea fi fericiþi, trebuie sã ne deschidem
Oblaþi ai Mariei Imaculate, care împreunã au invocat acelaºi Duh sufletul ºi totodatã sã ºtim sã-i ascultãm pe cei care au nevoie sã
coborât asupra Mântuitorului. fie ascultaþi ºi sã încercãm cu ajutorul lui Dumnezeu, sã le uºuram
În aceastã fazã, care a început, pe 8 ianuarie, punctul principal povara, chiar dacã trebuie sã luãm ºi noi o parte din aceastã
nu este acela de a programa sau a face ceva, ci, mai ales, a povarã asupra noastrã ºi sã suferim alãturi de ei” (Dragoº).
asculta, a discerne, a întãri comuniunea comunitãþii. „În finalul serii am gãsit rãspunsuri la întrebãrile la care, fãrã
Înfãptuindu-se aceste condiþii cu o mai multã râvnã, cea care un ajutor, nu puteam sã le gãsesc rãspuns. A doua zi am început
progreseazã este sfinþenia ºi misiunea, pentru cã „Dumnezeu sã fim implicaþi creativ ºi acest lucru m-a încântat foarte mult”
deschide Bisericii, orizonturile unei omeniri care e mai pregãtitã (Octavian).
sã primeascã sãmânþa Evangheliei” (Redemptoris Missio nr. 3).
www.omimissio.net\romania
www.omimissio.net\romania
18 Din viaþa Arhidiecezei

Singureni
Singureni sau...
sau...
“Dumnezeu
“Dumnezeu
ne
ne iubeºte”
iubeºte”
CRISTINA NICA
zâmbete largi ºi zgomotoase. Nici nu ne
Crãciunul este sãrbãtoarea care se mânã când merg cãtre Sfânta Liturghie, cunoºteau ºi deja eram prietenii lor cei
trãieºte în familie. Este o sãrbãtoare caldã, un frãþior pe care sã-l trezeascã dimineaþa mai buni, aveau încredere în noi, se jucau
liniºtitã, presãratã cu colinde care vestesc sã vadã împreunã ce cadouri au primit, o cu noi ºi ne prindeau de mânã. Ba chiar
Naºterea Mântuitorului. Crãciunul este surioarã cu care sã plece la colindat... ne-au cerut ºi numerele de telefon. Am
marea bucurie a sufletului, care nu face Ceilalþi copii au toate astea ºi le considerã vizitat cãsuþele copiilor ºi am fost
zgomot, aºa cum ºi acum 2000 de ani, demodate, patetice. Orfanii însã vãd impresionaþi de ordinea ºi programul
Pruncuºorul a venit pe lume fãrã alai, nu familia ca pe un colþ de Rai. strict pe care se strãduiau sã-l respecte
în palate strãlucitoare, ci într-un grajd de În localitatea Singureni – Giurgiu ºi mai ales de bucuria cu care împãrþeau
la marginea oraºului. locuiesc împreunã peste 30 de copii ºi mai mulþi aceeaºi camerã, de bucuria cu
Totuºi aceastã liniºte dumnezeiascã adolescenþi care se luptã în lumea lor cu care povesteau unii despre alþii. Ieslea
atât de plãcutã este adesea respinsã. douã fantasme ce le umbresc existenþa: de Crãciun îºi avea ºi ea locul într-un colþ
Adulþii nu se pot desprinde nici mãcar lipsa unei familii adevãrate ºi SIDA. Surorile al camerei. Unul dintre ei ne-a explicat
câteva zile din rutina lor, ºi fac cât mai mult franciscane au grijã ca ei sã primescã ce-i cu paiele din iesle ºi cele de pe jos:
zgomot pentru a masca neputinþa lor de a educaþie, îngrijiri medicale, mâncare ºi “când face unul o faptã bunã ia un pai
trãi Crãciunul cu inima. Iar copiii ºi tinerii mai ales dragoste. Centrul “Bambini in de pe jos ºi îl pune în iesle”; de Crãciun
sunt îngroziþi de sintagma “Crãciunul în emergenza” este unul dintre acele colþuri ieslea ºi sufletele lor, vor fi gata sã-l
familie”. Nu mai e la modã sã stai cu mama din lume unde cei uitaþi ºi abandonaþi de primescã pe Pruncuºor. Atâta poftã de
ºi tatãl ºi fraþii la masã. Ba chiar eºti oameni ºtiu ºi simt cã Dumnezeu le este viaþã ºi veselie ne-a copleºit ºi pe noi, ºi
considerat un “papã-lapte” dacã o faci. aproape ºi îi iubeºte. când am început sã ne jucãm cu ei am
Înainte de Crãciun uitat ºi de timp ºi de prejudecãþi.
câþiva tineri din parohia La plecare am rãmas cu un regret în
romano-catolicã suflet cã nu am putut face mai multe
“Adormirea Maicii pentru ei. ªi, în acelaºi timp, cu bucuria cã
Domnului” s-au hotãrât sã am reuºit sã le dãruim un strop de iubire
le facã o micã bucurie frãþeascã, care sã compenseze lipsa
colindându-i ºi jucându-se familiei ºi un strop de prietenie care sã-i
cu ei, ºi, cu ajutorul ajute sã depãºeascã momentele grele din
pãrintelui paroh Dominic viaþa lor.
Hârja, s-au urcat în Dar mai ales aceastã experienþã a fost
microbuzul surorilor ºi au o lecþie pentru noi, tinerii. Am primit încã
pornit înspre Singureni. un argument puternic pentru a preþui viaþa,
Ajunºi acolo, deºi era sãnãtatea ºi familia pe care am primit-o
prima experienþã de de la Dumnezeu. Încã un argument
genul acesta, acei copii, puternic pentru a crede cã Dumnezeu are
stigmatizaþi de societate, grijã de noi, cã ne-a dãruit multe ºi o face
ne-au fãcut sã ne simþim încã în fiecare zi. Încã un argument pentru
ca la noi în parohie, în a fi recunoscãtori ºi a dãrui mai departe
ªi totuºi existã copii ºi tineri în aceastã mijlocul copiilor noºtri. Am fost uimiþi sã iubire ºi pace, speranþã ºi liniºte.
lume, care, în fiecare an de Crãciun fim înconjuraþi de atâta energie pozitivã, Încã un argument pentru a trãi
viseazã acelaºi vis: o familie adevãratã, de atâta bucurie sincerã, care le sclipea sãrbãtoarea Naºterii Pruncuºorului Isus
o mamã ºi un tatã pe care sã-i þinã de în ochi ºi dãdea pe dinafarã prin Cristos în familie.
Pelerin la Vatican 19

Ca Mos Crãciun?
ANCA MÃRTINAª GIULIMONDI

ºi “vivat“, exclamaþii de preferinþã ca un indiciu al


surprizã ºi simpatie pentru conservatorismului ºi al tendinþei Papei
faptul cã „Papa s-a Roncalli de a privi spre trecut, temeri
îmbrãcat ca Moº Crãciun”. contrazise de cel care, în 1962, a iniþiat
Doar credincioºii mai în Conciliul Vatican II, care avea sã aducã
vârstã au recunoscut, în profunde schimbãri în Bisericã.
„noul look” al Sfântului Revenind la actualul papã, cu
Pãrinte, aºa-numitul siguranþã frigul umed care se face
„camauro” care nu are nici simþit la Roma în timpul iernii a fost
în clin, nici în mânecã cu unul din motivele pentru care Joseph
legendarul moº cu plete Ratzinger a scos de la naftalinã bereta
dalbe, venit de prin purpurie care corespunde, din câte se
nãmeþi… pare, nu doar gustului sãu estetic, dar
De origine medievalã, ºi preferinþei credincioºilor care s-au
bereta al cãrei nume arãtat entuziasmaþi de aspectul
vine din latinescul iernatic al papei. Dacã ne amintim,
„camaleucum” ºi din însã, cã la Liturghia de inaugurare a
grecescul „kamelauchion”, pontificatului sãu, Benedict al XVI-lea
ce înseamnã „beretã din a purtat un pallium diferit de cel al
pãr de cãmilã”, este predecesorilor sãi, readucând în
alcãtuitã din patru bucãþi actualitate modelul original, folosit în
de stofã cusute în formã Biserica primului mileniu, înþelegem
de cruce, acoperã în cã, purtând bereta de catifea
întregime capul ºi purpurie, Papa Ratzinger ºi-a
urechile, este purtatã în exprimat intenþia de a readuce în
afara celebrãrilor liturgice atenþie partea uitatã a patrimoniului
ºi este un „privilegiu” de strãvechi ºi perene simboluri.
rezervat în exclusivitate creºtine.
papilor. Dupã cum se
La audienþa generalã de miercuri, poate vedea în medalioanele
21 decembrie 2005, Papa Benedict al papilor din Bazilica Sfântul
XVI-lea ºi-a fãcut apariþia în Piaþa Paul din Roma, primii care au
Sfântul Petru purtând pe cap un fel de purtat acest fel de beretã au
beretã de catifea purpurie, cu bordurã fost papii din Avignon,
de herminã albã, numitã în italianã Clement al V-lea (1305 – 1314)
„camauro”, Joseph Ratzinger ºi Ioan al XXII-lea (1316 –
readucând astfel în uz un element din 1334), „camauro” fãcând
vestimentaþia papilor care i-au parte din vestimentaþia
precedat, ultimul dintre pontifi care a pontifilor pânã la Leon
purtat acest acoperãmânt de cap fiind al XIII-lea, mort în 1903.
Ioan al XXIII-lea. Când Ioan al XXIII-lea,
Mã aflam în mulþimea din piaþã ales papã în octombrie 1958,
când, peste capetele credincioºilor, se fãcu din „camauro” un obiect
ivi insolita beretã, la vederea cãreia au preþios al garderobei sale,
izbucnit, pe lângã obiºnuitele aplauze mulþi au interpretat aceastã
20 Restituiri

AA TTreia
reia
reia Adunarea
TTreia Adunarea Ecumenicã
Ecumenicã
Europeanã
Europeanã -- prima
prima etapã
etapã aa
pelerinajului
pelerinajului ecumenic
ecumenic european
european
În perioada 24-27 ianuarie Prima etapã se va desfãºura la Roma (24-27 ianuarie 2006);
2006, 150 de delegaþi ai a treia etapã va avea loc în Germania, la Wittenberg (oraºul
Bisericilor, Conferinþelor lui Martin Luter), în perioada 15-18 februarie 2007. Ambele
Episcopale, organismelor, comunitãþilor ºi miºcãrilor ecumenice constau în întâlniri ale delegaþiilor Bisericilor, Conferinþelor
din Europa se vor întâlni la Roma pentru a participa la cea de-a episcopilor, organismelor ecumenice, comunitãþilor ºi
Treia Adunare Ecumenicã Europeanã (AEE3), organizatã de miºcãrilor ecumenice.
Consiliul Conferinþelor Episcopale din Europa (CCEE) ºi de Conferinþa Cea de-a doua etapã se va concretiza în întâlniri naþionale
Bisericilor Europene (KEK). Tema întâlnirii: Lumina lui Cristos ne sau regionale care se vor organiza în toatã Europa în a doua
lumineazã pe toþi. Speranþa de reînnoire ºi unitate în Europa. jumãtate a anului 2006 ºi la începutul lui 2007.
Consiliul Conferinþelor Episcopale din Europa (CCEE) reuneºte Adunarea Ecumenicã Europeanã propriu-zisã se va
Preºedinþii celor 34 de Conferinþe episcopale europene. Sediul desfãºura în þara noastrã, la Sibiu, în perioada 4-8 septembrie
Secretariatului CCEE este la San Gallen (Elveþia) 2007, cu participarea a 3000 de participanþi. În paralel, se vor
Conferinþa Bisericilor Europene (KEK) este o organizaþie de 125 organiza întâlniri, acolo unde va fi posibil, în toate oraºele din
de Biserici ortodoxe, protestante, anglicane ºi catolice de rit vechi Europa.
din toate þãrile europene, cãreia i s-au asociat 40 de organizaþii. Adunarea Ecumenicã de la Roma va începe pe 24 ianuarie
A fost fondatã în 1959, iar în prezent are sedii la Geneva, Bruxelles 2006. Din tematica acestei întâlniri menþionãm: Situaþia ecumenicã
ºi Strasburg. în Europa, Semnele luminii lui Cristos în Europa. Printre
A Treia Adunare Ecumenicã Europeanã continuã într-o manierã evenimentele semnificative ale acestei prime etape sunt semnalate
nouã tradiþia întâlnirilor ecumenice europene care s-au desfãºurat participarea la Vesperele din cadrul încheierii Sãptãmânii de
în Brazilia (1989) ºi la Graz (1997). Noutatea întâlnirii de la Roma stã rugãciune pentru unitatea creºtinilor (25 ianuarie) care va fi
în faptul cã nu se constituie într-un eveniment singular, ci este parte prezidatã de Benedict al XVI-lea ºi o întâlnire a participanþilor cu
a unui proces amplu. De-a lungul a patru etape, AEE3 îºi propune Sfântul Pãrinte.
sã realizeze un pelerinaj simbolic pentru a cunoaºte bogãþiile În timpul întâlnirii de la Roma vor fi momente de rugãciune
diverselor tradiþii creºtine ºi pentru a redescoperi rãdãcinile creºtine organizate de diferitele tradiþii creºtine participante.
ale Europei. (A.C.)

Un apologet al Bisericii Catolice: Profesorul Gian Luigi Frollo


(1832 – 1899)
DR. DÃNUÞ DOBOº
A fost o personalitate aproape legendarã, persoanei lor”. A fost apreciat drept „singurul
care a lãsat o puternicã impresie asupra profesor universitar din Bucureºti, catolic
contemporanilor sãi, precum ºi drept practicant ºi militant pentru idealurile credinþei”.
moºtenire o operã ºtiinþificã impresionantã. Profesorul G.L. Frollo a fost un apropiat al
S-a nãscut la Veneþia, la 8 iunie 1832, unde arhiepiscopilor I. Paoli ºi P. Palma, precum ºi al
a ºi urmat apoi studiile primare, liceale ºi episcopului N. I. Camilli, de la Iaºi. Lui i se
universitare. Dupã ocuparea Republicii Veneþia datoreazã organizarea în 1885 a primului
de cãtre austrieci, în 1856 s-a refugiat în pelerinaj naþional românesc la Lourdes,
România unde a activat ca preceptor ºi contribuind apoi substanþial la dezvoltarea
profesor de liceu la Brãila, profesor de liceu ºi cultului Madonei de Lourdes în România. A tradus
profesor universitar la Bucureºti, la Catedra de în acelaºi an, în româneºte, faimoasa lucrare a
Istoria Literaturilor Neolatine de la Facultatea scriitorului francez H. Lasserre intitulatã „Istoria
de Litere a Universitãþii Bucureºti. Madonei de Lourdes”, iar un an mai târziu a
S-a identificat cu nevoile ºi aspiraþiile publicat, sub pseudonimul Dr.Nerset Marianu
neamului românesc, fiind „unul dintre acei lucrarea apologeticã „Pravoslavia românã faþã
modeºti pionieri ai ºtiinþei care lucreazã în cu dreapta credinþã” în care apãra drepturile
liniºte ºi tãcere, care nu fac zgomot în jurul Bisericii Catolice din România.
Lecturi 21
Marie-Dominique Philippe, o.p.
„Foc am venit sã arunc pe pãmânt“(Luca 12,49)
(convorbiri despre Fericiri)
Ed. Paideia, 2005; 217 p.
ANA-MARIA BOTNARU

„Nu Legea este viaþa Fiului preaiubit al Tatãlui, ci Fericirile. Nu nu fim nostalgici dupã strãlucirea
putem pãtrunde tainele inimii lui Cristos, nu putem înþelege Evului Mediu, spune pãrintele filozof,
nãzuinþele sale adânci decât prin Fericiri, ºi nu prin Lege; Fericirile ºi în lumea noastrã se fac lucruri
ne fac sã înþelegem ce este viaþa Fiului.“, scrie Marie-Dominique minunate: „Convertirea unui sãrac sau
Philippe în cuvântul înainte la noua sa carte „«Foc am venit sã arunc a unui marxist este mult mai mare
pe pãmânt» (Luca 12, 49) – convorbiri despre Fericiri“. Structuratã, ca decât construirea unei catedrale“.
ºi precedentele, sub forma unui dialog, ea vine sã rãspundã unor Fericiþi cei milostivi, cã aceia se
întrebãri ale omului contemporan, sã corecteze anumite erori de vor milui.
percepþie a textului evanghelic ºi sã punã în luminã sensul adânc al Exemplul suprem de milostivire
Fericirilor. Pentru omul modern, laicizat, relativist ºi consumist, Fericirile este acela al lui Cristos Rãstignit: „La
sunt un adevãrat scandal, la fel cum creºtinismul însuºi a fost ºi a Cruce, milostivirea sa îi cuprinde pe
rãmas un scandal în ochii necredincioºilor. Dar ele sunt calea regalã toþi pãcãtoºii ºi face din ei oameni
spre Dumnezeu, pentru cã îl exprimã integral pe Cristos: „Eu sunt care, la rândul lor, se vor milostivi. Cãci
Calea, Adevãrul ºi Viaþa…“. milostivirea îi face milostivi pe cei
Cartea pãrintelui Philippe se deschide cu o superbã apologie a cãrora le-a iertat“. Autorul ilustreazã aceastã Fericire cu parabola
iubirii din prietenie: „Cel care nu a experimentat niciodatã bunãtatea fiului risipitor, iar dintre sfinþi dã exemplul Terezei celei Mici. Semnele
unei persoane nu ºtie ce înseamnã sã iubeºti. Iar bunãtatea unei adevãratei milostiviri sunt gratuitatea ºi prisosinþa.
persoane mã cãlãuzeºte spre bunãtatea lui Dumnezeu“. Fericiþi cei curaþi cu inima, cã aceia vor vedea pe Dumnezeu.
Fericiþi cei sãraci cu duhul, cã a lor este împãrãþia cerurilor
cerurilor.. Aici pãrintele Philippe reuºeºte sã mã punã serios pe gânduri:
Sãrãcia, spune M-D Philippe, este mai întâi o lipsã; ea devine „Curãþia inimii provine din darul inteligenþei, acest dar al Duhului
duh numai prin harul creºtin. Ni se atrage atenþia cã existã pericolul Sfânt care-i permite inteligenþei noastre sã fie pe de-a-ntregul
de a face o gravã confuzie între sãrãcia de fapt ºi duhul sãrãciei. finalizatã, ordonatã ºi cuprinsã de iubire“. Am simþit mereu cã e
Prima nu trebuie absolutizatã, iar al doilea este mai important pentru ceva în neregulã cu ecuaþia „curat cu inima = sãrac cu duhul =
cã ne ajutã sã înþelegem dependenþa noastrã de Cristos, izvorul prost“, atât de prezentã în gândirea ºi exprimarea curentã. Iatã deci
fericirii. cã e exact pe dos: nu prostia, ci inteligenþa ne cãlãuzeºte spre
Fericiþi cei blânzi, cã aceia vor moºteni pãmântul. mântuire. ªi nu o inteligenþã exclusiv a minþii, cât mai ales a inimii.
„Fericirea celor blânzi nu are nimic de-a face cu blândeþea Exemplele alese de M-D Philippe sunt Sfinþii Francisc ºi Dominic.
psihologicã. […] Adevãrata blândeþe implicã o forþã ºi o mare Autorul îºi avertizeazã cititorii cã diavolul invidiazã cumplit curãþia
hotãrâre“. Exemplul oferit de autor este acel Gustate et videte inimii: pentru a o distruge a inventat ideologiile, noul idol al omului.
quoniam suavis est Dominus, blândeþea desãvârºitã a Tatãlui Ceresc Fericiþi fãcãtorii de pace, cã aceia fiii lui Dumnezeu se vor
faþã de copiii sãi. chema.
Fericiþi cei ce plâng, cã aceia se vor mângâia. Autorul porneºte de la celebra definiþie datã de Sf. Augustin:
M-D Philippe reuºeºte o definiþie exemplarã în lumina acestei „Pacea este liniºtea ordinii“ ºi explicã de ce pacea lui Dumnezeu nu
Fericiri: „Înþelegem astfel rolul creºtinului, care trebuie sã fie surâsul poate fi confundatã cu pacea oamenilor – aceasta din urmã fiind
lui Dumnezeu, surâsul Tatãlui, pentru oamenii care suferã: creºtinul ca o scarã care „nu se sprijinã pe nimic“. Ce imagine uimitoare!
trebuie sã fie purtãtor de bucurie“. Acreala, tristeþea, arþagul, Pacea, spune M-D Philippe, se aflã în inima lui Isus. Dar asta nu
deznãdejdea sunt semne clare ale rãtãcirii printre mijloace, ale exclude lupta: pe pãmânt nu existã rãgaz – trebuie sã luptãm
îndepãrtãrii de scopul vieþii noastre. Aceastã Fericire paradoxalã, neîncetat lupta cea bunã.
de care uneori ne temem, exprimã o exigenþã absolutã: adevãrata Fericiþi cei prigoniþi pentru dreptate, cã a lor este împãrãþia
mângâiere, unica, nu poate fi decât în Dumnezeu. În zadar am cerurilor
cerurilor..
cãuta-o în altã parte... Pe urmele Sf. Toma ºi ale Sf. Augustin, M-D Philippe considerã
Fericiþi cei ce flãmânzesc ºi înseteazã de dreptate, cã aceia aceastã Fericire drept o încununare ºi o confirmare a tuturor
se vor sãtura. celorlalte: „Fericirea a opta ne aminteºte cã Fericirile nu sunt dulcege,
„Fericirea aceasta pare foarte umanã, la prima vedere; dar dacã cã ungerea Duhului Sfânt nu înlãturã nimic din eficacitate, deoarece
o privim în lumina dreptãþii sociale ne înºelãm profund, cãci nu este iubirea este eficace, numai ea are o eficacitate desãvârºitã“.
deloc aºa.“ Autorul discutã despre veacul al XX-lea ca despre unul Cartea se încheie cu un demers teologic de mare profunzime ºi
al martirilor: setea ºi foamea lor de dreptate – cãutarea Împãrãþiei frumuseþe: o paralelã între Fericiri (Evanghelia dupã Matei) ºi
lui Dumnezeu – reprezintã exemple luminoase pentru noi toþi. Sã prezenþele lui Cristos (Evanghelia dupã Ioan).
22 Viaþa consacratã

Fiecare zi sã fie o zi a
reconcilierii cu cineva
CRISTINA ªOICAN
diferit de noi
„Cristos dãruieºte întotdeauna Bisericii sale darul unitãþii, dar Dumnezeu, omul, popoarele” organizat la Bucureºti. Sant’Egidio
Biserica trebuie întotdeauna sã se roage ºi sã lucreze pentru a este o “Asociaþie publicã de laici a Bisericii”, iar printre dimensiunile
menþine, a întãri ºi a desãvârºi unitatea pe care Cristos o doreºte spiritualitãþii sale gãsim ºi ecumenismul, trãit ca prietenie,
pentru ea (...) Dorinþa de a regãsi unitatea tuturor creºtinilor este rugãciune ºi cãutare a unitãþii creºtinilor din lumea întreagã, ºi
un dar al lui Cristos ºi o chemare a Duhului Sfânt” (CBC 820). Tocmai dialogul, indicat de Conciliul Vatican II ca drum al pãcii ºi al
din dorinþa de a se împlini rugãciunea colaborãrii între religii, dar ºi ca mod
lui Isus dinaintea Pãtimirii sale „Ca toþi de viaþã ºi ca metodã pentru
sã fie una” (In 17,21), au existat de-a reconcilierea în conflicte.
lungul timpului numeroase iniþiative Despre una din preocupãrile
care au promovat ºi au susþinut majore ale Comunitãþii Sant’Egidio,
dialogul interreligios ºi ecumenismul. ecumenismul, am adresat câteva
Definiþia cea mai scurtã ºi pregnantã a întrebãri unei membre a Comunitãþii
miºcãrii ecumenice este cea de din România, Geanina Tivdã.
“schimb de daruri”. Miºcarea - În documentul conciliar “Unitatis
ecumenicã vizeazã unitatea vizibilã a redintegratio” ni se spune cã
Bisericii, dar nu uniformitatea Bisericii. preocuparea pentru unitate priveºte
Dialogul ecumenic trebuie sã ajute întreaga Bisericã ºi fiecare trebuie sã
Biserica sã realizeze în mod concret, ia parte la opera ecumenicã. Din
prin “schimbul de daruri”, plinãtatea iniþiativele ecumenice de pânã acum
caracterului catolic ºi “sã respire cu puteþi spune cã toþi membrii, în funcþie
ambii plãmâni”. de starea de viaþã, sunt activi ºi
Astfel de iniþiative sunt proprii ºi constanþi în acest demers?
Comunitãþii Sant’Egidio care, începând - Aº insista asupra dimensiunii
cu a doua jumãtate a anilor ’80, a personale a implicãrii fiecãruia în
organizat întâlniri internaþionale restaurarea unitãþii familiei creºtine.
interreligioase cu scopul de a promova Citim în documentul Unitatis
cunoaºterea reciprocã ºi dialogul între Redintegratio: “Preocuparea pentru
religii, din perspectiva pãcii, continuând unire priveºte întreaga Bisericã, atât pe
iniþiativa Papei Ioan Paul al II-lea ºi credincioºi cât ºi pe pãstori, ºi îl solicitã
intuiþia acestuia de a crea un spaþiu pe fiecare, dupã puterile lui, în viaþa
spiritual al comuniunii cu toþi, care s-a concretizat pentru prima creºtinã de fiecare zi(...). Nu existã ecumenism adevãrat fãrã
datã la Assisi, în 1986. De atunci, “spiritul de la Assisi” a fost preluat convertire interioarã. Într-adevãr, dorinþa de unitate se naºte ºi
ºi continuat de Sant’Egidio. creºte din reînnoirea cugetului, din lepãdarea de sine ºi din
Comunitatea s-a format în 1968, la Roma, în jurul tânãrului revãrsarea liberã a iubirii.”
Andrea Riccardi, animatã fiind de spiritul de înnoire a Bisericii În mãsura în care fiecare creºtin îºi asumã cu responsabilitate
Catolice care a urmat Conciliului Vatican II. Tinerii se întâlneau zilnic condiþia de credincios, de ucenic al Domnului ºi trãieºte fidel
pentru rugãciune în diverse locuri, iar din anii ’70 s-au stabilit în Evanghelia, dezvoltã ºi dimensiunea ecumenicã a vieþii Bisericii,
fosta mãnãstire “Sant’Egidio” din cartierul roman Trastevere. prin propria lui mãrturie, anulând astfel anomalia pe care o
Rugãciunea a fost încã de la început însoþitã de apropierea de reprezintã separarea între comunitãþile ºi Bisericile creºtine. O
sãracii Romei ºi, mai tîrziu, de sãracii din întreaga lume, într-un raportare constantã la cuvântul Evangheliei nu poate decât sã ne
mod simplu, evanghelic ºi gratuit de solidaritate. alinieze la visul final al lui Isus, transmis înainte de a muri, “ca toþi
Astãzi, Comunitatea Sant’Egidio numãrã peste 50.000 de sã fie una” (In 17, 21).
membri din 70 de þãri de pe toate continentele. Ea ºi-a fãcut simþitã De aceea este foarte important ca miºcarea ce luptã pentru
prezenþa ºi în România, începând cu anul 1998, dupã Congresul unitate sã nu se limiteze doar la aºa-zisele “iniþiative ecumenice”,
internaþional ecumenic “Pacea este numele lui Dumnezeu. ci sã devinã un ferment al vieþii cotidiene de credinþã a tuturor
Viaþa consacratã 23
credincioºilor, care ar trebui sã se caracterizeze prin: deschidere facem, în calitate de creºtini.
ºi disponibilitate de a cunoaºte ºi de a conlucra cu cei de diferite Ar trebui sã ne propunem ca
confesiuni; experimentarea “ecumenismului” caritãþii faþã de cei fiecare zi sã fie o zi a reconcilierii
mai sãraci dintre noi; întoarcerea permanentã la un izvor de unitate cu cineva diferit de noi, o zi a
oferit de exemplul martirilor Bisericii; revigorarea modelului generozitãþii faþã de cineva mai
primelor comunitãþi creºtine, în special al Comunitãþii din Ierusalim, sãrac decât noi, o zi a dialogului
descris în Faptele Apostolilor. personal, în rugãciune, cu
Toate aceste aspecte duc la trãirea unei comuniuni profunde, Dumnezeu, prin ascultarea
substanþiale. Noi, la Sant’Egidio, trãim aceastã realitate: suntem o Cuvântului sãu. Dacã fiecare
comunitate formatã din creºtini de toate confesiunile, în întreaga dintre noi ar respecta aceastã
lume. “disciplinã” a credinþei vii, cu
- De formaþia preoþilor depinde în mare mãsurã educarea ºi siguranþã ºi ziua refacerii unitãþii Bisericii s-ar apropia foarte mult.
formarea spiritualã a credincioºilor. În acest sens, consideraþi cã - Dupã istorica vizitã a Papei Ioan Paul al II –lea în România
preoþii ar trebui sã vorbeascã mai mult despre dialogul ecumenic, credeþi cã s-a mers înainte, în mod constant, pe drumul
rãmânând fideli învãþãturii Bisericii? ecumenismului? Cum vedeþi viitorul ecumenismului în România?
- Cu siguranþã, implicarea preoþilor este importantã: este util - Vizita Papei Ioan Paul al II-lea în România a marcat un pas
ca preoþii sã vorbeascã mai mult despre dialogul ecumenic, dar important nu doar în plan ecumenic, ci ºi în procesul de
nu este suficient DOAR sã vorbeascã, e nevoie sã trãiascã în viaþa redescoperire a profunzimii spiritualitãþii româneºti în sine.
lor acest dialog, printr-o relaþie mai largã ºi mai deschisã cu ceilalþi A fost prima vizitã a episopului Romei într-un þinut ortodox,
“fraþi” ºi “surori” creºtini ºi apoi cu toþi ceilalþi, credincioºi ai altor fãcutã posibilã - este deja o opinie general acceptatã- de cãtre
religii sau chiar necredincioºi. Adesea, viaþa vorbeºte mai mult întâlnirea interreligioasã pentru pace de la sfârºitul lui august 1998
decât pot comunica discursurile, viaþa este prima ºi cea mai de la Bucureºti, organizatã de Comunitatea Sant’Egidio împreunã
eficientã predicã. cu creºtinii din România. Întâlnirea este recunoscutã de cãtre
A vorbi despre dialogul ecumenic” ºi “a rãmâne fideli învãþãturii Biserica Ortodoxã Românã ca fiind ultima mare întâlnire
Bisericii”! Problema pusã astfel aratã o concepþie plinã de “teama” interreligioasã de la sfârºitul secolului, ea deschizând, dupã cum
cã ar fi “periculos” sã se vorbeascã despre ecumenism, întrucât a menþionat însuºi Mitropolitul Daniel al Moldovei, calea spre vizita
ar apãrea riscul de a pierde fidelitatea faþã de învãþãtura dreaptã lui Ioan Paul al II-lea în România.
a Bisericii! În realitate, singurul mod de a rãmâne fideli faþã de Regãsirea ºi recunoaºterea ca fraþi dintre bãtrînul Papã ºi
învãþãtura Bisericii este tocmai o poziþie fermã în favoarea bãtrânul Patriarh român au miºcat profund inima creºtinilor
dialogului ºi o viaþã dedicatã dialogului. A dialoga, a trãi în români, care - într-un anumit sens - nu se mai gândeau dacã
comuniune cu ceilalþi prin cunoaºtere reciprocã ºi deschidere nu întâlnirea de la Podul Izvor era un fapt mai mult sau mai puþin
înseamnã a renunþa la ceva din propria identitate, înseamnã, de ecumenic. Toþi au resimþit întâlnirea ca pe un eveniment cu implicaþii
fapt, o mare îmbogãþire. spirituale excepþionale. În acele momente, când s-a auzit strigãtul
- Sãptãmâna de rugãciune pentru unitatea creºtinilor se “Unitate, unitate”, cei prezenþi se simþeau prea puþin catolici sau
celebreazã în a doua jumãtate a lunii ianuarie. Manifestãrile care ortodocºi, mulþi se simþeau pur ºi simplu “creºtini” cu adevãrat.
se organizeazã în acest interval sunt suficiente pentru convertirea Într-adevãr, vizita ºi cuvintele rostite în acele zile atât de Papã
inimii, pentru unirea în rugãciune ºi pentru cunoaºterea reciprocã? cât ºi de Patriarh nu priveau doar temele ecumenismului, ci au
- Sãptãmâna de rugãciune pentru unitatea creºtinilor este o atins rãdãcinile comune ale vieþii Bisericilor, originile creºtinismului
tradiþie frumoasã ºi semnificativã. Dar faptul cã se dedicã o singurã român, precum ºi teme de actualitate stringente. Tocmai cu acea
sãptãmânã pe an reflecþiei asupra unitãþii nu înseamnã cã în ocazie, printre altele, ne amintim cã cei doi au lansat un apel
celelalte 53 de sãptãmâni ale anului aceastã dimensiune este pentru pace în Iugoslavia ºi au dat mãrturie cã Bisericile sunt
uitatã. În fiecare zi a anului, credinciosul trebuie sã-ºi converteascã chemate “sã mãrturiseascã împreunã iubirea lui Dumnezeu pentru
inima ºi trebuie sã aleagã în mod conºtient sã meargã cãtre fratele lume, manifestatã în Isus Cristos”.
ºi cãtre sora ce aparþin altei confesiuni... fiecare zi este o zi potrivitã Existã o constanþã în dialogul ecumenic intern ? Da ºi nu... Deºi
pentru aceste gesturi de apropiere. vizita a contribuit la îmbunãtãþirea raporturilor dintre catolicii si
Nu ne întrebãm dacã o sãptãmânã dintr-un an este ortodocºii din România, existã încã numeroase probleme, dar în
“suficientã”: e ca ºi cum ne-am întreba dacã iubirea proprie este mod sigur, s-ar putea face mult mai mult, inclusiv la nivel mediatic,
suficientã pentru a umple abisul rãului din aceastã lume... sigur în sprijinul dialogului ecumenic, fãcând publice evenimentele care
cã nu e suficientã! Dar asta nu înseamnã cã din acest motiv ar au loc în acest plan, din când în când, ºi mã refer aici la recenta
trebui sã încetãm sã mai iubim. La fel cum nu e suficient sã dãm restituire din partea Bisericii Ortodoxe, a Catedralei din Oradea
ceva de pomanã sãracului de la uºa bisericii sau de la colþul strãzii Bisericii Greco-Catolice, un gest de autenticã iubire fraternã.
pentru a pune capãt sãrãciei în lume, dar asta nu presupune cã Având în vedere cadrul european general, cred cã
nu ar trebui sã mai dãm nici un ajutor sãracului de lângã noi. perspectivele ecumenismului în România se numãrã printre cele
De multe ori, când ne întrebãm dacã “este suficient” nu facem mai promiþãtoare.
decât sã cãutãm o justificare pentru a nu face ceea ce ar trebui sã - Vã mulþumim!
24 Viaþa socialã

La început de an...
LIANA GEHL
Un an nou ºi-a deschis porþile, ºi cu toþii avem planuri, propuneri, dorinþe pe care am vrea sã le vedem împlinite în acest an. În
rândurile de mai jos vã prezentãm, foarte pe scurt, planurile câtorva dintre asociaþiile cu caracter social active la noi în diecezã, ºi - ca o
provocare ºi un îndemn totodatã - o micã meditaþie asupra voluntariatului.
Voluntar, voluntariat
Cuvântul voluntar vine din latinescul voluntarius, care la rândul sãu provine de la voluntas, “voinþã”, “hotãrâre liberã”. La rãdãcina
celor douã cuvinte se aflã verbul latin velle, “a dori”. Voluntar este deci acela care, observând o problemã, îºi doreºte sã o rezolve ºi, de
bunã voie, face tot ce îi stã în putinþã pentru acest scop. Voluntariatul (contribuþia voluntarã la rezolvarea unei probleme) se naºte din
dragostea pentru semeni, din credinþa cã lumea poate deveni mai bunã, ºi este un dar.
Trei paºi pentru un voluntariat reuºit:
1. Realism: ca voluntar, sã ºtii exact cât poþi da, ºi în ce domeniu, fãrã a aduce prejudicii îndatoririlor de familie sau de serviciu. Ca
organizaþie care se bazeazã pe contribuþia voluntarilor, sã ºtii exact când ºi de ce ai nevoie, ºi cât poþi cere de la fiecare.
2. Organizare: pe cât posibil, voluntariatul sã se desfãºoare conform unui program (pe zile, ore, activitãþi etc.) stabilit periodic. Un
scop clar definit ºi o bunã comunicare sunt cheia succesului.
3. Recunoºtinþã: bucuraþi-vã atunci când daþi, ca ºi atunci când primiþi. Cel care oferã ajutor trebuie tratat cu respect, iar cel care
ajutã, sã se bucure, pentru cã atunci când avem ceva de dat suntem deja bogaþi!

Asociaþia Aproapele Asociaþia Caritas Bucureºti


Asociaþia Aproapele este o organizaþie Misiunea Asociaþiei Caritas Bucureºti este sã
umanitarã, nonguvernamentalã, care a luat sensibilizeze ºi sã mobilizeze persoanele fizice ºi
fiinþã la iniþiativa unui grup de tineri români în juridice în efortul de reducere ºi eliminare a
anul 2003 ºi a obþinut recunoaºterea juridicã diferitelor forme de marginalizare, atât prin
în ianuarie 2004. Misiunea Asociaþiei semnalarea situaþiilor de sãrãcie, cât ºi prin
Aproapele este de a trezi ºi sensibiliza consþiinþa oamenilor faþã derularea de proiecte model.
de problemele semenilor, de a forma ºi educa pentru dezvoltarea Caritas se ghideazã dupã exemplele caritative din Sfânta
personalã ca ºi pentru susþinerea celorlalþi, de a educa la Scripturã, dupã enciclicile sociale publicate de Suveranii Pontifi
interculturalitate ºi pace. de-a lungul anilor ºi dupã Catehismul Bisericii Romano-Catolice,
Pentru 2006, Aproapele îºi propune sã continuie proiectele partea a III-a (cap. II, art. 11, “Dreptatea socialã”), aplicându-le în
din 2005: “STEP IN (Studying Training Educational Paths for the mod specific timpului ºi locului în care lucreazã.
Integration of Young Roma) - O ºansã pentru fiecare”, centrul “Te În 2006, Caritas va continua proiectele existente (proiecte de
ascult” Bucureºti, serviciul civil internaþional. De asemenea, asistenþã socialã ºi medicalã pentru familiile numeroase, bãtrâni ºi
asociaþia are în plan realizarea unui proiect de animaþie pentru infirmi din Dieceza de Bucureºti, proiecte educaþionale ºi de formare,
copii în Mãtãsari, Gorj, în parteneriat cu Asociaþia Giovanni XXIII; animare etc.). Dacã Domnul va voi, pentru 2006 Caritas îºi propune,
deschiderea unui centru de pregãtire pentru responsabilizare de asemenea, sã creeze douã ateliere protejate (la Piteºti ºi Sinaia),
parentalã, ºi a unui centru de consiliere pentru pãrinþi în Bucureºti; ºi sã sprijine construirea de locuinþe sociale pentru familiile rãmase
înfiinþarea de noi centre “Te ascult” ºi în alte oraºe; demararea fãrã casã în urma inundaþiilor din vara anului 2005.
proiectului “Împreunã” la Slatina, proiect de animaþie pentru tinerii
ºi copiii din centrele de plasament. Acestor activitãþi li se adaugã MCL – Miºcarea Creºtinã a Lucrãtorilor,
proiecte de formare ºi educare pentru operatorii din centrele “Te asociaþie catolicã recunoscutã civil, îºi
ascult” precum ºi pentru personalul antrenaþi în proiectele care se propune sã punã în practicã Doctrina
adreseazã copiilor (centre de plasament, ONG-uri). Socialã a Bisericii ºi sã popularizeze ideea despre o socitate civilã
De la finele anului 2005, Asociaþia Aproapele acordã servicii ce þine cont de valorile creºtine. În anul care începe vom continua
de consultanþã, proiectare ºi supervizare pentru alte organizaþii sã susþinem Biroul de Consultanþã Profesionalã de la Catedralã ºi
nonguvernamentale, precum ºi persoanelor fizice care solicitã Centrul de Asistenþã Medicalã de la Bãrãþia, dar, mai ales, dorim
acest lucru. sã ne implicãm în organizarea unor întâlniri ºi seminarii care sã
Date de contact: aprofundeze doctrina socialã catolicã. Dacã sunteþi interesat sã
Tel: 021 6532597/ 0723217352 aflaþi mai multe despre MCL, sau dacã doriþi sã apelaþi la serviciile
Email: office@aproapele.org sale, ori sunteþi dispus sã prestaþi servicii de voluntariat în acest
Ermina Galatanu cadru, ne puteþi contacta ºi pe e-mail: mclromania@yahoo.com
Asociaþia Aproapele sau la sediul din Str. G-ral Berthelot, 19, Sector 1 – Bucureºti; tel.
2015410 / fax. 2015482.
Viaþa socialã 25
FUNDAÞIA Începând cu acest numãr ne propunem
sã publicãm anunþuri de interes
LEONARDO MURIALDO pentru comunitãþile noastre
Organizeazã cursuri de calificare:
Croitorie ((Operator confecþioner industrial îmbrãcãminte din
þesãturi, tricotaje, materiale sintetice)
Duratã curs: 3 luni
ANUNÞURI
Posibilitãþi de angajare la finalizarea cursului
Diploma obþinutã: certificat de calificare nivel I, recunoscut
de Ministerul Muncii
Nivel de studii cerut: minim 8 clase
Icoane
Informaticã (Operator introducere ºi prelucrare date) Punþi spre cer
Duratã curs: 6 luni Icoane pe sticlã ºi pe lemn
Sala de informaticã este conectatã la internet S.C. INTERMODECO 2004 S.R.L.
Diploma obþinutã: certificat de calificare nivel II, recunoscut Str. Negru Vodã nr. 132, Câmpulung Muscel,
de Ministerul Muncii Judeþul Argeº
Nivel de studii cerut: minim 10 clase Tel./Fax: 0248511631
Bucãtar Mobil: 0744687949
E-mail: office@intermodeco.com
Duratã curs: 6 luni
www. intermodeco.com
Activitatea practicã se va desfasura la restaurantele La
Cena, Capriccio, Mica Elveþie ºi Românaºul (din Bucureºti)
Diploma obþinutã: certificat de calificare nivel II, recunoscut Traduceri
de Ministerul Muncii Realizez traduceri (autorizate ºi autentificate) ºi interpretariat
Nivel de studii cerut: minim 10 clase – limba italianã.
Ospãtar Tel: 0722 584658 / 021 6473225
Duratã curs: 6 luni E-mail: damiro_n@yahoo.com
Activitatea practicã se va desfasura la restaurantele La
Cena, Capriccio, Mica Elveþie ºi Românaºul (din Bucureºti)
Diploma obþinutã: certificat de calificare nivel II, recunoscut Asistenþã Medicalã
de Ministerul Muncii Centrul de Asistenþã Medicalã
Nivel de studii cerut: minim 10 clase Margot Maceus este deschis în
Cursurile vor fi organizate într-un centru de tineret modern
într-un continuare pentru cei interesaþi. Un
care include, pe lângã sãlile de cursuri, terenuri sportive, grup inimos de asistente medicale ºi de medici devotaþi se
bibliotecã, salã de jocuri ºi salã de spectacole. organizeazã pentru a asigura o prezenþã continuã în cele douã
cabinete puse la dispoziþie. Acestea se aflã în localul amenajat în
Informaþii ºi înscrieri:
incinta Parohiei Bãrãþia din Bucureºti. De asistenþa medicalã
Str. Leonardo Murialdo nr.1; POPEªTI LEORDENI / ILFOV
gratuitã oferitã în acest centru beneficiazã, în primul rând,
Tel. 031 1023485
persoanele defavorizate social.

Conferinþe
Academia Teologicã Anton Durcovici vã invitã,
joi 26 ianuarie 2006 - ora 16, la o prezentare cu
tema: Viitorul are rãdãcini adânci - Despre Maria
Ward ºi Congregaþia lui Isus astãzi.
Tot în cadrul Academiei Teologice va avea loc,
miercuri 22 februarie 2006 - ora 16
ora16
16, conferinþa
cu tema: PERSONALITÃÞI MARCANTE DIN ISTORIA
ARHIDIECEZEI DE BUCUREªTI: PROF PROF.. GIAN LUIGI FROLLO, PR.
ANTONIO MANTICA, EP EP.. ANTON DURCOVICI, ARH. ALEXANDRU
TH. CISAR
CISAR. Conferinþa va fi susþinutã de domnul dr. Dãnuþ Doboº.
26 Viaþa Bisericii

ªTIRI
ªTIRI Pagini realizate de CRISTINA ªOICAN

Prima enciclicã a Papei Benedict al XVI-lea


Purtãtorul de cuvânt al Sfântului Scaun a fãcut cunoscut faptul cã Papa Benedict al XVI-lea va publica
în luna ianuarie prima sa enciclicã, “Deus Caritas est” (Dumnezeu este iubire).
Conform celor declarate de Joaquín Navarro-Valls agenþiilor italiene de presã ANSA ºi Apcom,
documentul a fost semnat chiar în ziua de Crãciun. Hotãrârea de a publica enciclica în luna ianuarie
aparþine exclusiv Sfântului Pãrinte ºi se datoreazã faptului cã în aceastã perioadã va mai face cunoscute
ºi alte documente importante.
Conform declaraþiei cardinalului american Francisc George, cãruia Papa i-a cerut sã vorbeascã despre
temele majore ale noii enciclici, documentul va vorbi “despre Cristos, ceea ce este bine pentru un Papã în
prima sa enciclicã. ªi Papa Ioan Paul al II-lea a fãcut aºa. [...] Papa Benedict va aborda relaþia dintre iubire
ºi adevãr, dintre agape ºi eros.”
Specialiºtii cred cã prima enciclicã a Papei Benedict va contribui la schiþarea pontificatului sãu.
Predecesorul lui Benedict al XVI-lea, Papa Ioan Paul al II-lea, în 26 de ani de pontificat a publicat
patrusprezece enciclici.

Benedict al XVI-lea ºi Ziua Mondialã a TTineretului


ineretului
Sfântul Pãrinte a stabilit deja temele primi o putere ºi îmi veþi fi martori...” (Fp.
pentru Ziua Mondialã a Tineretului pentru 1,8). În numele Consiliului Pontifical pentru
urmãtorii trei ani (la nivel diecezan în 2006 laici, Giovanna Guerreri, de la secþiunea
ºi 2007, ºi internaþional în 2008). tineret, a confirmat aceastã ºtire. “Sfântul
În 2006, tinerii lumii vor reflecta asupra Pãrinte a ales temele pentru urmãtoarele
versetului 105 din psalmul 119: ”Fãclie pentru Zile Mondiale ale Tineretului, pe care
paºii mei e cuvântul tãu ºi luminã pentru Dicasterul nostru le-a comunicat tuturor
cãrãrile mele”. responsabililor cu pastorala tineretului de
Tema aleasã pentru 2007 este inspiratã pe lângã Conferinþele Epsicopale, pentru a destinatarii acestei scrisori la o Întâlnire
din Evanghelia dupã Sfântul Ioan:”...Aºa le permite acestora sã-ºi programeze în Internaþionalã care se va desfãºura în
cum eu v-am iubit, aºa sã vã iubiþi unul pe mod adecvat pregãtirea”. ªtirea a fost perioada 7 - 9 aprilie 2006, la Ciampino
altul” (In 13,34). confirmatã printr-o scrisoare a Consiliului (Roma), pentru a analiza întânirea de la Köln
Întâlnirea internaþionalã a tinerilor care Pontifical pentru Laici, datatã 28 noiembrie ºi pentru a începe pregãtirea logisticã ºi
se va desfãºura între 15-20 iulie 2008 la 2005 ºi adresatã “reprezentanþilor Naþionali pastoralã a întâlnirii de la Sydney. Sunt
Sydney (Australia) va avea ca temã un ai Zilei Mondiale a Tineretului, Asociaþiilor aºteptaþi sã participe câte doi reprezentanþi
fragment din Faptele Apostolilor ”Când va ºi Comunitãþilor Internaþionale de Tineret”. ai fiecãrei þãri, miºcãri sau asociaþii de
veni Duhul Sfânt asupra voastrã voi veþi Acelaºi Consiliu Pontifical a invitat tineret.

În Italia,
manifestãri împotriva Bisericii catolice lumea catolicã criticã legea 194 (despre întreruperea voluntarã a
În atmosfera seninã a sãrbãtorilor de sfârºit de an, în ajunul sarcinii), propune consultarea Miºcãrii Pro Vita ºi boicoteazã
Crãciunului, în Italia, la Torino ºi Riccione au avut loc manifestãri folosirea pilulei abortive RU486, îºi exprimã pãrerea contrarã faþã
de intoleranþã la adresa Bisericii Catolice. de unele comportamente sexuale ºi faþã de alegerea convieþuirii.
Câþiva membri ai miºcãrii “Facciamo breccia” au organizat un Membrii „Facciamo breccia” au declarat cã se vor coaliza cu
protest împotriva Curiei Episcopale. Pe faþada clãdirii au fost miºcãrile gay, lesbianã, bisexualã ºi transsexualã.
mâzgãlite sloganuri de genul: „Mai multã autodeterminare, mai O altã manifestaþie de acest gen a avut loc la Riccione, în ajunul
puþin Vatican” ºi „Papa sã tacã, avortul este un drept”. Manifestanþii Crãciunului, dupã Liturghia de la miezul-nopþii. Asociaþia “Arcigay„
s-au îndreptat spre Oficiul de Catehezã, distribuind pliante cu injurii a distribuit persoanelor care ieºeau de la Liturghie prezervative ºi
la adresa Curiei Episcopale. În baza articolului 404 al Codului Penal, opuscule informative asupra riscurilor pe care le comportã
mai mulþi manifestanþi au fost denunþaþi de poliþie pentru „ofense raporturile sexuale neprotejate.
aduse religiei” ºi pentru manifestãri neautorizate. Atitudinea acestora a stârnit reacþii din partea parohiilor din
Miºcarea „Facciamo breccia” a manifestat mereu pentru Riccione, provocând atitudini de revoltã din partea credincioºilor
dreptul la avort. Conform acestei miºcãri, în Italia, Biserica se ºi a clericilor.
amestecã în viaþa cotidianã a oamenilor ºi în politicã, pentru cã
Viaþa Bisericii 27
Iubirea este „conþinutul” ºi „metoda” pãcii
În prima zi a anului când s-a celebrat revigorare a curajului ºi a încrederii în
ºi cea de-a XXXIX-a Zi Mondialã a Pãcii, Dumnezeu ºi în om pentru a se alege
Sfântul Pãrinte a afirmat cã terorismul, calea pãcii”.
nihilismul – sau negarea oricãrei valori – Acest îndemn, a explicat Papa, se
ºi fundamentalismul fanatic sunt adreseazã tuturor: fiecãrui individ în parte,
ameninþãrile actuale la adresa pãcii. popoarelor, organizaþiilor internaþionale ºi
Cuvintele sale au rãsunat în Bazilica marilor puteri ale lumii. În mod special
„Sfântul Petru” din Vatican, în timpul omiliei s-a adresat Organizaþiei Naþiunilor Unite,
rostite în solemnitatea Sfintei Fecioare invitând-o “sã conºtientizeze din nou
Maria, Mamã a lui Dumnezeu. „În faþa responsabilitãþile pe care le are în
situaþiei permanente de nedreptate ºi de promovarea valorilor dreptãþii, solidaritãþii diplomatice cu Sfântul Scaun, precum ºi
violenþã care continuã sã oprime diverse ºi pãcii, într-o lume tot mai marcatã de reprezentanþi ai Federaþiei Ruse, ai
zone ale lumii, în faþa a ceea ce se prezintã vastul fenomen al globalizãrii”. Organizaþiei pentru Eliberarea Palestinei
ca cele mai noi ºi mai periculoase “Pacea, marea ºi ai Ordinului de Malta.
ameninþãri la adresa pãcii – terorismul, aspiraþiei a inimii Dupã Sfânta Liturghie, sfidând ploaia,
nihilismul ºi fundamentalismul fanatic – oricãrui bãrbat ºi a credincioºii s-au adunat în Piaþa “Sfântul
este nevoie, mai mult ca oricând, sã oricãrei femei, se Petru” pentru a fi alãturi de Papã la primul
lucrãm împreunã pentru pace”. edificã zi dupã zi, cu Angelus din an. În cuvintele pe care le-a
Suveranul Pontif a aprofundat ideile aportul fiecãruia”, a adresat, Pontiful a amintit cã Isus a arãtat
expuse în primul sãu Mesaj pentru Ziua adãugat Papa. oamenilor atât “conþinutul” cât ºi “metoda”
Mondialã a Pãcii, care are ca temã „Pacea La celebrarea euharisticã au participat prin care se ajunge la pace, “adicã
este în adevãr”. În acest context a cerut „o ambasadorii a 172 de þãri care au raporturi iubirea”.

Sfântul Pãrinte se roagã pentru migranþi timpul rugãciunii Angelus de pe 5


Papa Benedict al XVI-lea, în luna ianuarie, se va ruga în mod iunie, dorindu-le „sã întâlneascã în
special „pentru ca toþi creºtinii sã ºtie sã-i primeascã pe migranþi drumul lor mereu chipuri prietenoase
cu respect ºi caritate, recunoscând în fiecare persoanã chipul lui ºi inimi primitoare, capabile sã-i
Dumnezeu”. Aceasta este intenþia misionarã a Apostolatului de susþinã în dificultãþile de fiecare zi”.
rugãciune pe care Papa ºi-o asumã prin oferirea propriilor „O bunã primire a migranþilor ajutã
rugãciuni ºi sacrificii împreunã cu miile de episcopi, preoþi, cãlugãri la integrare ºi face din fenomenul
ºi laici din toatã lumea. Rugãciunea Sfântului Pãrinte se referã în migraþiei, care de cele mai multe ori
mod special la cele peste 200 de milioane de persoane din lumea se confruntã cu nedrepte dezechilibre economice ºi prejudecãþi
întreagã, „care trãiesc ºi lucreazã într-o þarã diferitã decât cea chinuitoare, o forþã pentru dezvoltarea þãrilor de origine ºi de
natalã, un semn al timpurilor ºi un fenomen care transformã þãri adopþie” a subliniat monseniorul Tomassi, adãugând cã „migranþii
întregi”. catolici pot deveni mãrturisitori ai vieþii creºtine în ambientul care
Aceste cifre au fost oferite de Arhiepiscopul Silvano Tomassi, îi primeºte”.
Nunþiu Apostolic-Observator permanent la ONU ºi Organizaþiile Intenþia generalã de rugãciune în luna ianurie va fi ca „efortul
Internaþionale de la Geneva, într-un comentariu la intenþia de pentru realizarea deplinei comuniuni a creºtinilor sã facã sã
rugãciune. Papa a lansat migranþilor un mesaj ºi anul trecut, în creascã reconcilierea ºi pacea între toate popoarele lumii”.

“În apãrarea Crãciunului rusesc”


Diaconul ºi teologul rus Andrej Kuraev, în Ajunul Crãciunului, i-a îndemnat pe ruºii ortodocºi sã
participe la un protest în faþa catedralei catolice din Moscova. ªtirea despre organizarea acestui
protest a fost amplu difuzatã în mass-media rusã ºi strãinã.
Victor Khroul, purtãtorul de cuvânt al Conferinþei Epsicopilor Catolici din Federaþia Rusã, a declarat
agenþiei Zenit cã organizatorii, sub presiunea opiniei publice, au hotãrât sã renunþe la manifestare.
Organizatorul evenimentului, Andrej Kuraev, a publicat anunþul despre renunþarea la protest pe
aceeaºi paginã web ( www.kuraev.ru) pe care apãruse ºi iniþiativa “în apãrarea Crãciunului rusesc”.
Protestul ar fi trebuit sã se desfãºoare sub sloganul “Crãciunul rusesc este pe 7 ianuarie!”, “Încetaþi
sã mai mortificaþi Crãciunul ortodox rusesc!” ºi “Biserica ortodoxã este fidelã, nu întoarce spatele!”.
Biserica catolicã, dupã reforma calendarului gregorian, sãrbãtoreºte Crãciunul la 25 decembrie,
în timp ce Biserica ortodoxã rusã, încã fidelã calendarului iulian, sãrbãtoreºte Crãciunul pe 7 ianuarie. Catedrala Sf. Vasile - Moscova
28 Sfântul lunii

31 ianuarie - Sfântul Ioan


Bosco
Contemporan cu Darwin,
Marx, Dostoevski, Tolstoi ºi cu
(1815 cu– frumuseþea
1888)
Tãmãduia cu rugãciunea,
naturii ºi a muzicii
personaje politice ca Mazzini ºi Don Bosco obiºnuia sã-i ducã pe bãieþi în excursii duminicale, la
Garibaldi, sfântul Ioan Bosco a trãit într-o perioadã de rãsturnãri þarã, unde începeau ziua cu Sfântã Liturghie, urmatã de micul dejun
sociale fãrã precedent. Oraºul Torino începea sã experimenteze ºi jocuri în aer liber, un picnic, ore de catehism, iar ziua se încheia cu
primele semne ale industrializãrii, mulþi oameni veneau la oraº în vecernia. Credea, mai ales pentru bãieþii de la oraº, defavorizaþi de
cãutarea unui loc de muncã, însã nu beneficiau de nici o structurã soartã, în valoarea pe care o are contactul cu frumuseþea naturii ºi
de protecþie socialã ºi puteau sã ajungã foarte uºor, mai ales tinerii, puterea înãlþãtoare a muzicii. Don Bosco era ajutat în munca sa de 10
pradã criminalitãþii sau în închisori. Don Bosco, nume cu care a preoþi, deveniþi apoi nucleul noii congregaþii a Fraþilor Salezieni, înfiinþatã
devenit faimos în toatã lumea, (“don“ este o prescurtare familiarã de el, ºi care va fi aprobatã oficial în 1874.
pentru “dominus“, domnul, apelativ ce se acordã preoþilor diecezani Patrsprezece ani mai târziu, la moartea fondatorului ei,
în semn de respect ºi afecþiune) s-a implicat foarte mult în problemele congregaþia numãra 768 de membri, 38 de case deschise în Europa
sociale, fiind considerat unul dintre cei mai mari „sfinþi sociali” din ºi 26 în Americi. Astãzi, sunt aproape douã mii de comunitãþi saleziene
toate timpurile. risipite în 113 þãri, cu aproape 17 mii de salezieni implicaþi în institute
de formare elementarã, în toatã lumea. În 1872, deschide împreunã
Pe cât de sãrac materialiceºte, cu Sfânta Maria Mazzarello o organizaþie similarã pentru femei, Fiicele
pe atât de bogat sufleteºte Mariei Ajutãtoare, care s-a rãspândit cu aceeaºi repeziciune; în ajutorul
Sfântul Ioan Bosco s-a nãscut în ziua de 16 august 1815, în regiunea lor se implicã mulþi laici care formeazã cel de-al treilea ordin numit:
Piemont (Italia) ºi era fiul unui fermier, care a murit când Ioan avea Cooperatorii salezieni care s-a dezvoltat ºi rãspândit cu aceeaºi
numai doi ani. A fost crescut de mama sa, în foarte mare sãrãcie; intensitate. O altã realizare a sfântului Ioan Bosco a fost construirea
când a intrat în seminar, în 1831, pantofii ºi hainele de pe el erau primite bazilicii Sacro Cuore din Roma, terminatã la puþin timp dupã moartea
de pomanã. Mama lui don Bosco a fost persoana care l-a ajutat cel sa. În timp ce se afla în Franþa, în cãutare de fonduri pentru aceastã
mai mult, devenind ºi unul dintre colaboratorii sãi. Când Ioan ºi-a bazilicã, s-a întâlnit de douã ori, în particular, cu Victor Hugo, pe care
manifestat dorinþa de a deveni preot, mama i-a spus: „Dacã vei deveni a reuºit sã-l converteascã.
vreodatã bogat, eu nu am sã pun piciorul în casa ta”. De tânãr, a
început sã-i înveþe pe copii catehismul, distrând-i în acelaºi timp cu Recordurile lui Don Bosco
un pic de „magie” ºi diferite jocuri. A fost hirotonit preot în anul 1841 ºi, Don Bosco a fost primul sfânt care a dat un interviu jurnaliºtilor, a
imediat, a fost trimis sã studieze într-un institut teologic din Torino, fost, de asemenea, primul preot care, la Expoziþia Naþionalã a
cunoscut sub numele de Conventul bisericesc sau Casa preoþilor Industriei, ªtiinþei ºi Artei din 1884, a avut un stand numit: Don Bosco:
Sfântului Francisc, din care, în acea perioadã, provenea clerul cel mai fabrica de hârtie, tipografie, legãtorie ºi librãrie salezianã. Criticii ºi
pregãtit din toatã Italia. sarcasticii se aºteptau sã gãseascã o lucrare de amatori, dar au rãmas
uimiþi în faþa unei prezentãri cu adevãrat profesionale a întregului
Cu cei marginalizaþi, proces de producere a cãrþilor, de la macerarea fibrelor pentru
în centrul atenþiei ºi iubirii lui Cristos fabricarea hârtiei, de cea mai finã calitate, pânã la vânzarea cãrþilor
La Torino, a început sã adune copiii ºi tinerii abandonaþi din clienþilor.
cartierele cele mai sãrace ale oraºului pe care îi ajuta sã se joace, sã
se roage ºi, adesea, lua masa, împreunã cu ei, în locuinþa care îi A murit sãrac,
fusese repartizatã ca preot. Sfântul Iosif Cafasso, cel de-al doilea dar a lãsat o inestimabilã avere spiritualã
fondator al ordinului salezian, a fost cel care l-a convins sã renunþe la Deja din anul 1885, primeºte avertismente din partea medicilor
visul sãu de a fi misionar peste hotare, tot el l-a prezentat pe don care îl sfãtuiesc sã renunþe la activitate, însã ideea de odihnã era
Bosco binefãcãtorilor bogaþi ºi i-a arãtat fundãturile de la periferia strãinã naturii sale. Pe parcursul anului 1887 devine din ce în ce mai
oraºului ºi puºcãriile, care au devenit terenul sãu de activitate. Don slãbit ºi, în ziua de 31 ianuarie 1888, moare. Funeraliile lui don Bosco
Bosco a fost numit capelan ºi la un colegiu pentru fete, fondat de par sã fi reunit o mare parte din locuitorii oraºului Torino: 40 000 de
bogata binefãcãtoare, marchiza de Barolo, dar avea sã-ºi persoane au trecut pe la catafalcul sãu.
pãrãseascã, nu peste mult timp, postul de duhovnic ºi sã trãiascã în A fost canonizat în 1934, în Duminica Paºtelui, de Papa Pius al
sãrãcie, împreunã cu mama sa ºi cu bãieþii nevoiaºi din regiunea XI-lea care, cu 40 de ani mai înainte, pe când era tânãr preot, l-a
Valdocco. La sfârºitul anului 1847, împreunã cu don Bosco erau 6 tineri; vizitat pe don Bosco, amintindu-ºi de el ca de „un om care era mereu
în 1852, numãrul lor a crescut la 35; în 1854, erau 115 tineri, pentru ca atent la tot ceea ce se întâmpla în jurul sãu ºi totodatã, se putea
în 1860, numãrul lor sã ajungã la 400, iar în 1862, la 800. Pentru ca spune cã nu se preocupa de nimic, iar gândurile lui erau în altã
protejaþii sãi sã rãmânã mereu sub aripa sa ºi sã nu cadã pradã parte. ªi aºa era, spune Sfântul Pãrinte Papa Pius al XI-lea în discursul
prieteniilor primejdioase, don Bosco a deschis ateliere ºcolare; primul, de canonizare, erau la Dumnezeu”. Don Bosco a fost ºi primul sfânt
în anul 1853, pentru cizmari ºi croitori, apoi, în anul 1861, a deschis o în onoarea cãruia Italia a proclamat o zi naþionalã de sãrbãtoare.
legãtorie, o tâmplãrie ºi o tipografie, iar un an mai târziu ºi o topitorie. Urmaºii Sfântului Ioan Bosco au ajuns ºi în þara noastrã. Centrul
Fiind un predicator elocvent ºi un scriitor popular, sârguincios ºi cu salezian Don Bosco este situat la periferia oraºului Constanþa,
talent, Ioan Bosco era, de asemenea, cunoscut ca vizionar ºi posesor într-un cartier sãrac, unde salezienii împlinesc dorinþa lui don Bosco:
al darului de a stãpâni tinerii dificili fãrã sã-i pedepseascã, ci „Dã-mi mie sufletele ºi ia-þi restul”.
corectându-i cu blândeþe ºi fermitate. Prezentare de Pr Pr.. LIVIU BÃLêCUÞI