Sunteți pe pagina 1din 17

1

Predici la praznicul nlrii Sfintei Cruci 14 septembrie



I)Sf. Ioan Gura de Aur: SA NU NE RUSINAM DE TAINA CRUCII!
De atunci a nceput Iisus a spune ucenicilor Si c trebuie s ptimeasc (Matei 16, 21)
- Cnd: De atunci?
- De cnd a fixat n sufletul lor dogma c este Fiul lui Dumnezeu, de cnd a deschis ua paganilor. Dar apostolii nici
acum n-au neles spusele Domnului; c era ascuns cuvntul acesta pentru ei (Luca 18, 34), spune evanghelistul
Luca; erau ca n ntuneric, pentru c nu tiau c Hristos trebuie s n vieze. Din pricina aceasta i Hristos struie
asupra cuvintelor grele de neles, vorbete mai pe larg, ca s le deschid mintea i s priceap ce neles au
cuvintele Sale; dar n-au neles; ci era cuvntul ascuns pentru dnii; apostolii se temeau s-L ntrebe, nu dac
are s moar, ci cum, n ce chip i ce este n sfrit aceast tain a nvierii. Nici nu tiau ceea ce este nsi nvierea
din mori i socoteau c este cu mult mai bine a nu muri.
De aceea, n timp ce ceilali erau tulburai i nedumerii, tot Petru, cel nfocat, singur ndrznete s vorbeasc cu
El de acestea. Dar nici el nu are curajul s-L ntrebe n faa tuturor, ci l ia ndeosebi, adic desprindu-se de
ceilali ucenici i zice:
Milostiv fii ie, Doamne! S nu-i fie ie aceasta (Matei 16, 22).
- Ce s-a ntmplat? Omul, care a avut parte de descoperirea Tatlui, omul cruia i s-a spus fericit, tocmai el s cad
att de repede, tocmai el s greeasc, nct s se team pentru patimile Domnului?
-i ce e de mirare c Petru a gndit aa, de vreme ce n-a primit o descoperire n aceast privin?Tocmai aceste
cuvinte ale lui Petru s-i arate c nici cuvintele acelea: Tu eti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu celui viu nu le-a
rostit de la el! Uit-te la Petru cum se tulbur, cum se frmnt la auzul acestor cuvinte care nu-i fuseser
descoperite! Dei le auzise de nenumrate ori, totui nu tie ce neles au spusele lui Hristos. C este Fiul lui
Dumnezeu, tie; dar ce este taina crucii i a nvierii, nu-i este nc lmurit. Era cuvntul acesta ascuns pentru ei,
spune evanghelistul Luca. Vezi c a avut dreptate Hristos cnd a poruncit s nu spun altora? Dac aceast tain i-a
tulburat atta pe cei care trebuiau s-o tie, ce n-ar fi pit ceilali? Hristos, pentru a arta c nu merge la patim
mpotriva voinei Lui, l-a certat pe Petru i l-a numit satana.
S aud asta toi ci se ruineaz de patima Crucii lui Hristos! Dac Petru, corifeul apostolilor, fcnd asta nainte
de a cunoate toate tainele lui Hristos, a fost numit satan, ce iertare mai pot avea cei care tgduiesc taina
ntruprii Fiului lui Dumnezeu dup ce au attea dovezi? Cnd omul care a fost fericit de Hristos, cnd omul care a
fcut o mrturisire ca aceea a auzit astfel de cuvinte, gndete-te ce vor pi cei care se leapd dup nviere de
taina Crucii. Hristos n-a spus: Satana a grit prin gura ta, ci:
Mergi napoia Mea, satano! (Matei 16, 23)
2

C dorina vrjmaului era s nu ptimeasc Hristos! De aceea l-a certat pe Petru cu atta asprime, pentru c tia c
i Petru i ceilali apostoli se temeau de patimile Domnului i nu le primeau cu uurin. De aceea i i d pe fa
gndurile inimii lui Petru, spunnd:
Nu cugeti cele ale lui Dumnezeu, ci cele ale oamenilor (Matei 16, 23).
- Ce neles au cuvintele: Nu cugeti cele ale lui Dumnezeu, ci cele ale oamenilor?
Petru, judecind lucrurile cu gnd omenesc i pmntesc, socotea patimile i rstignirea Domnului ca ceva ruinos i
necuviincios. Aadar Hristos mustrndu-l, i zice: Nu-i necuviincios ca Eu s sufr patimile; dar tu le judeci dup
gndurile tale trupeti; dac ai asculta, dup Dumnezeu, cuvintele Mele, desfcut de orice gnd trupesc, ai ti c
Mie mai cu seam Mi se cuvine acest lucru. Socoteti c este nedemn de Mine s ptimesc? Eu ns i spun c este
un gnd al diavolului ca Eu s nu ptimesc! Hristos i potolete nelinitea i teama lui Petru cu gnduri cu totul
contrare gndurilor lui. Aa s-au petrecut lucrurile i la botez cu Ioan.
Ioan Boteztorul socotea c nu este vrednic s-L boteze pe Hristos; Hristos, ns l-a convins s-L boteze, spunndu-
i: Aa se cuvine nou (Matei 3, 15). Aa a fost chiar cu Petru mai trziu; cnd Petru II oprea s-I spele picioarele,
Hristos i-a spus: N-ai parte cu Mine, dac nu-i spl picioarele! (Ioan 13, 8 ). La fel i acum, l-a convins pe Petru
cu gnduri contrare gndurilor lui; i prin asprimea certrii i-a potolit teama pentru patimile lui Hristos.
Nimeni, dar, s nu se ruineze de cruce, simbolul sfnt al mntuirii noastre, capul buntilor, pentru care trim i
pentru care sntem! Ca pe o cunun aa s purtm crucea lui Hristos! Prin cruce se svresc toate cele ale noastre.
Dac trebuie s te nati din nou, crucea este alturi! Dac trebuie s te hrneti cu hrana aceea tainic, dac trebuie
s te hirotoneti, dac trebuie s faci orice, pretutindeni este alturi de noi crucea, semnul biruinei! De aceea o
scriem cu mult rvn i pe case i pe ziduri i pe ferestre i pe frunte i n cugetul nostru. Crucea este semnul
mntuirii noastre, al libertii noastre obteti, al blndeii Stpnului nostru, c S-a adus ca o oaie spre
junghiere (Isaia 53, 7; Fapte 8, 32).
Cand i faci semnul Crucii gandete-te la tot ce s-a petretrecut pe cruce i stinge mnia i toate celelalte
patimi. Cnd i faci semnul crucii umple-i fruntea cu mult ndrznire, f-i liber sufletul. tii, doar, care snt
acelea care-i dau libertatea! Pentru aceasta i Pavel, ndemnndu-se la asta, adic la libertatea ce nu se cuvine
nou, aa ne-a ndemnat; amintind de cruce i de sngele Stpnului a spus: Ai fost cumprai cu pre! Nu fii robi
oamenilor! (I Cor 7, 23). Gndete-te, ne spune Pavel, la preul dat de Domnul pentru tine i nu fi rob nici unui
om! Pavel numete crucea pre. Nici nu trebuie s o facem aa de mntuial cu degetele, ci mai nti s o facem cu
inima cu mult credin. Dac-i faci aa cruce pe fa, nu va putea sta alturi de tine nici unul din demonii cei
necurai, c vede sabia care i-a dat lovitura, vede sabia cu care a fost lovit de moarte. Dac noi ne cutremurm cnd
vedem locurile n care snt executai condamnaii la moarte, gndete-te ce trebuie s sufere diavolul cnd vede
arma prin care Hristos i-a dobort toat puterea lui i a tiat capul balaurului.
S nu te ruinezi, dar, de un att de mare bine, ca s nu se ruineze Hristos de tine cnd va veni cu slava Lui, cnd
naintea Lui se va vedea crucea strlucind mai mult dect razele soarelui. i va veni atunci crucea slobozind glas cu
3

chipul ei, vorbind ntregii lumi pentru Stpn, artnd c n-a lsat nimic din ceea ce trebuia fcut pentru mntuirea
oamenilor.
Crucea, semnul acesta, i pe timpul naintailor notri i acum, a deschis uile cele ncuiate, crucea a fcut fr de
putere otrvurile; crucea a luat puterea cucutei; crucea a vindecat mucturile cele veninoase ale fiarelor; dac
crucea a deschis porile iadului, dac a dat la o parte bolile cerului, dac a redeschis intrarea n rai i a tiat puterea
diavolului, ce e de mirare c are putere asupra otrvurilor, asupra fiarelor slbatice, asupra celorlalte de acest fel.
Intiprete-ti deci n inima ta crucea, strnge n brae crucea, semnul mntuirii sufletelor noastre! Crucea aceasta a
mntuit lumea, a ntors lumea la Dumnezeu, a alungat rtcirea, a adus din nou pe lume adevrul, a prefcut
pmntul n cer i a fcut pe oameni ngeri. Din pricina crucii demonii nu mai snt nfricotori, ci uor de
dispreuit. Nici moartea nu mai este moarte, ci somn. Din pricina crucii toate puterile care ne purtau rzboi au fost
aruncate la pmnt i clcate n picioare. Dac cineva te va ntreba: Te nchini Celui rstignit?, rspunde-i cu glas
plin de bucurie i cu faa vesel: Da, m nchin i nu voi nceta vreodat de a m nchina! Dac rde de tine,
plnge-l, pentru c e nebun! Mulumete Stpnului c ne-a dat nite bunti ca acestea pe care nimeni nu poate s
le cunoasc fr descoperire de sus. Acela rde pentru c omul trupesc nu primete pe cele ale Domnului (I Cor.
2, 14). Aa fac i copiii cnd vd ceva mare i minunat; de i-ai vorbi unui copil de taine, va rde. Paginii se
aseamn cu aceti copii; dar, mai bine spus, snt chiar mai nedesvrii dect copiii; de aceea snt i mai
ticloi; c nu fac i nu gndesc n fraged vrst ceea ce fac i gndesc copiii, ci n puterea vrstei; de aceea nici nu
merit iertare. Noi ns cu voce mare strignd tare i puternic, s nlm glasul i s spunem, i cnd snt de fa
toi pgnii cu mai mult ndrznire: Lauda noastr este crucea; ea este capul tuturor buntilor, ea este
ndrznirea i toat biruina noastr!
A dori s pot spune cu Pavel: Prin cruce lumea este rstignit pentru mine i eu pentru lume (Gal. 6, 14); dar nu
pot, c snt stpnit de fel de fel de patimi! De aceea v ndemn i pe voi, i nainte de voi pe mine, s fim rstignii
pentru lume, s nu avem nimic comun cu pmntul, ci s dorim patria cea de sus, slava i buntile de
acolo. Sntem ostai ai mpratului ceresc i ne-am mbrcat cu noi armele cele duhovniceti! Pentru ce trim ca
nite oameni care-i duc viaa prin crme, ca nite oameni fr de cpti; dar, mai bine spus,pentru ce ducem via
de viermi? Acolo unde-i mpratul, acolo trebuie s fie i ostaul lui. i am ajuns ostai, nu din cei care stau
departe de mprat, ci din cei care stau n apropierea Lui. mpratul de pe pmnt nu poate suferi ca toi ostaii s
fie n palatele mprteti, nici alturi de el; mpratul cerurilor ns vrea ca toi ostaii Lui s fie aproape de tronul
col mprtesc.
-Dar cum e cu putin s stm lng tronul acesta fiind aici pe pmnt?
-i Pavel era pe pmnt, dar era acolo unde snt serafimii, unde sint heruvimii; era mai aproape de Hristos dect
ostaii din garda mpratului pmntesc. Acetia i mai plimb ochii de colo-colo, pe Pavel ns nu-l impresiona,
nimic nu-l atrgea, ci toat gndirea i era ndreptat spre mprat. Deci, dac voim, ne este cu putin asta i nou.
Dac mpratul nostru Hristos ar fi deprtat de noi prin spaiu, ai avea dreptate s te ntrebi cum poi fi lng El; dar
cum El este de fa n orice loc, atunci este alturi de orice om care l dorete, de orice om cu viat curat. De aceea
i profetul spune: Nu m voi teme de rele, c Tu cu mine eti. (Ps. 22, 4). i nsui Dumnezeu
4

spune: Dumnezeu de aproape snt Eu, i nu Dumnezeu de departe (Ier. 23, 23). Dup cum pcatele ne deprteaz
de El, tot aa faptele bune ne apropie de El. Tot Dumnezeu spune: nc grind tu, Eu voi zice: Iat aici
snt! (Isaia 58, 9). Care printe rspunde aa de repede copiilor si? Care mam este att de cu grij i necontenit
treaz ca s nu plng nicicnd copilul ei? Nu-i nici unul; nici tatl, nici mama; Dumnezeu ns st totdeauna i
ateapt doar doar l va chema una din slugile Sale; i niciodat nu-i ntoarce urechea dac l cheam cum
trebuie. De aceea ne spune: nc grind tu, nu atept s termini i ndat te ascult. S-L chemm, dar, pe
Hristos, aa cum vrea El s fie chemat.
- Dar cum vrea s fie chemat?
-i spune El:
Dezleag toat legtura nedreptii; dezleag legturile cele cu sil fcute; rupe toat scrisoarea cea cu nedreptate;
fringe celui flmnd piinea ta i pe sracii cei fr de cas adu-i n casa ta; de vezi pe cel gol, mbrac-l i nu trece
cu vederea pe cei din smna ta; atunci va izbucni de diminea lumina ta i sntatea ta curnd va rsri i va
merge naintea ta dreptatea ta i slava lui Dumnezeu te va nconjura. Atunci M vei striga i te voi auzi. nc grind
tu, Eu voi zice: Iat, aici snt! (Isaia 58, 6-9)..
- Dar cine poate face toate acestea?
- Spune-mi cine nu poate? Ce este greu n cele spuse? Ce este anevoios? Ce nu-i uor? Nu snt numai cu putin, ci
i uoare, pentru c muli au depit msura celor spuse. N-au rupt numai contractele nedrepte, dar s-au lipsit de
toate averile lor; n-au primit numai n casa lor i la masa lor pe cei sraci, dar chiar prin sudoarea trupului lor au
muncit ca si hrneasc; n-au trecut numai cu vederea pe cei din smna lor, dar au fcut bine i la vrjmai.
Dar, pe scurt, ce este greu n cele spuse? Dumnezeu nu i-a spus: Treci munii, strbate oceanele, sap attea i
attea hectare de pmnt, slai nemncat, mbrac-te n sac, ci: D din averile tale celor saraci, d-le pine, rupe
contractele fcute cu nedreptate!.Spune-mi, este ceva mai uor dect acestea? Iar dac socoteti c snt grele, uit-
mi-Le i la rsplat, i-i vor fi toate uoare! Dup cum n hipodroame mpraii pun naintea lupttorilor atletici
coroane, premii i haine, tot aa i Hristos pune n mijlocul stadionului rsplile, ntinzndu-ni-le prin cuvintele
profetului ca prin multe mini. mpraii apoi, fie ei de mii de ori mprai, pentru c snt oameni, pentru c au
bogii care se sfresc i pentru c drnicia lor se termin, se ambiioneaz s arate c puinele lor daruri snt
multe; de aceea fiecare dar, pe care l dau nvingtorilor n luptele atletice, l dau prin unul din slujitorii lor i aa l
aduc n mijlocul hipodromului. mpratul nostru ns face cu totul dimpotriv; aduce darurile i rsplile Sale
dintr-o dat, pentru c este foarte bogat i pentru c nu face nimic de fal; le aduce dintr-o dat, c, dac ar fi s le
ntind, ar fi nesfrit de multe i ar avea nevoie de multe mini ca s le tin n brae.
Dar ca s afli asta, s cercetm cu de-amnuntul fiecare din rsplile date nou prin gura profetului Isaia!
Atunci va izbucni de diminea lumina ta. Oare nu i se pare c este vorba de un singur dar aici? i totui nu-i
vorba de un singur dar. Cuvintele acestea cuprind n ele multe daruri: i premii i cununi i alte rspli. i dac
vrei am s art cu de-amnuntul toat bogia aceasta, att ct mi este cu putin s-o art. Numai s nu v
oboseasc! n primul rnd, s aflm ce nseamn: Va izbucni. N-a spus: Se va arta; ci: Va izbucni, voind s
5

ne arate iueala i bogia; voind s ne arate c dorete cu putere mntuirea noastr, c dorete s ne dea aceste
bunti, c se grbete i c nimic nu-I va putea opri avntul Lui nespus. Prin toate acestea ne arat mulimea
darurilor Lui i nemrginita Lui bogie.
-Ce nseamn: De diminea?
- Adic nu dup ce ai ajuns n ispite, nici dup ce au venit peste tine relele, ci o ia naintea ispitelor i relelor. Dup
cum despre fructe spunem c un fruct e de timpuriu cnd se coace nainte de vreme, tot aa i aici prin de
diminea a grit aa ca s arate iari iueala rspltii, precum i spunea: inc grind tu, Eu voi zice: Iat aici
sint!
-Dar de care lumin e vorba? Ce este aceast lumin?
-Nu aceasta de pe pmnt, ci una cu mult mai bun, lumina care ne arat cerul, ngerii, arhanghelii, heruvimii,
serafimii, tronurile, domniile, nceptoriile, stpniile, toat oastea cerului, curile cele mprteti, corturile cele
cereti. Dac vei fi nvrednicit de lumina aceea, vei vedea toate acestea i vei scpa de iad, de viermele cel
neadormit, de scrnirea dinilor, de legturile cele nedezlegate, de strmtorare, de necaz, de ntunericul cel de
neptruns, de tierea n dou, de rul cel de foc, de blestem, de inuturile durerii i te vei duce acolo de unde au
fugit durerea i ntristarea; acolo unde-i mult bucurie, pace, dragoste, desftare i veselie; acolo unde-i via
venic, slav nespus, frumusee negrit; acolo unde snt corturile cele venice, slava cea tainic a mpratului,
buntile acelea pe care ochiul nu le-a vzut i urechea nu le-a auzit i la inima omului nu s-au suit?; acolo unde
este Mirele cel duhovnicesc, cmrile de nunt ale cerului, fecioarele care in n mini candelele cele strlucitoare
i cei ce au hain de nunt; acolo unde snt averile cele multe ale Stpnului i vistieriile cele mprteti.
Ai vzut ct de mari snt rsplile, ai vzut ct ne-a artat printr-un singur cuvnt, ai vzut c ne-a pus nainte toate
bogiile Sale? i aa, dac vom cerceta fiecare cuvnt din spusele profetului, vom gsi bogie mare i ocean
nemrginit.
Spune-mi, acum vom mai amna nc, vom mai pregeta s miluim pe cei nevoiai? Nu, v rog, chiar de-ar trebui s
dm toat averea, chiar de-ar trebui s fim aruncai n foc, s fim tiai de sabie, s nfruntm cuitele, chiar de-ar
trebui s pim orice altceva, pe toate s le suferim cu uurin, ca s avem parte de haina mpriei cerurilor i de
slava aceea tainic, pe care fac Dumnezeu ca noi toi s o dobndim, cu harul i iubirea de oameni a Domnului
nostru lisus Hristos, Cruia slava i stpnirea n vecii vecilor, Amin.
(in: Sf. Ioan Gura de Aur, Omilia LIV din Omiliile la Matei, Editura Institutului Biblic)

II) Printele Cleopa Ilie de la Mnstirea Sihstria, Neam

Mintuieste, Doamne, poporul Tau si binecuvinteaza mostenirea Ta;
biruinta binecredinciosilor crestini asupra celui potrivnic daruieste
si cu Crucea Ta pazeste pe poporul Tau (Troparul praznicului)

Iubiti credinciosi,
6

Pentru a vorbi mai deslusit despre prazniculInaltarii Sfintei Cruci, la care ne-am invrednicit a ajunge, este bine sa
incepem cu un istoric mai vechi si sa aducem in mijloc marturii mai de mult, ca sa ne putem da seama cind a inceput si
cum a ajuns la noi praznicul acesta.

Ati vazut griul cind de-abia il bate vintul, cind este doar de o palma de la pamint sau cind este aproape sa dea in spic?
Atunci veti vedea o taina mare. In firul acela de iarba gasesti toata asezarea griului foarte amanuntit, caci foarte mic se
arata inauntru si spicul si boabele si toate celelalte. La fel si porumbul, cind abia ii da spicul si boabele si toate
celelalte abia se urzesc, papusa aceea, care nici macar matase nu are, mai tirziu se va face mare, va face boabe si-si va
arata toata frumusetea ei lasata de Dumnezeu.

Tot asa sint si cele lasate in dumnezeiestile Scripturi. Prealuminatele praznice, pe care le vedem astazi in Biserica
Darului, n-au ajuns la noi deodata, desavirsite si preasfinte, cum le vedem astazi. Ci, ele au fost in Legea Veche abia
in fasa, abia incoltite si in umbra. De aceea este nevoie sa vorbim despre umbra, despre fata si despre clipa cind ele de-
abia se plamadeau, inainte de Legea Noua si chiar de Legea Veche.

Mai inainte de Moise si de Legea Veche, patriarhul Iacov, inchipuind Sfinta Cruce, a binecuvintat pe fiii lui Iosif, pe
Manase si pe Efraim, in chipul crucii (Facere 48, 13-19). Apoi mai inainte de a muri el, s-a inchinat la virful toiagului
sau, adica la lemn, care simboliza Crucea inainte de venirea Legii Noi. In Legea Veche, simbolul crucii cel mai
umbros il vedem mai intii cind serpii veninosi muscau cu muscatura de foc pe evrei in pustiul Sinai, omorind multime
nenumarata de oameni. Iar Moise, vazind ca moare atita popor, s-a rugat lui Dumnezeu pentru ei si i-a poruncit
Dumnezeu: Fa-ti un sarpe de arama si-l pune pe un stilp. Toti cei ce vor fi muscati de serpi, sa priveasca lasarpele de
arama si asa se vor vindeca (Numerii 21, 8).

Acesta era simbolul Crucii preaadevarat cu mult inainte de venirea Mintuitorului, Care trebuia sa Se rastigneasca pe
Cruce. Si a zis Dumnezeu lui Moise: "Vezi, spune ca toti cei muscati, care vor privi la sarpele inaltat sa-si inchipuie ca
viata lor este acolo si vor trai". Si le-a spus Moise atunci: "Vezi, Israile, viata ta rastignita pe lemn". Si toti care
priveau la sarpe se vindecau. Ca aceasta asemanare simbolica si tainica a Sfintei Scripturi a inchipuit pe Hristos Cel
adevarat, Insusi Mintuitorul a adeverit-o cind a spus: Si precum Moise a inaltat sarpele in pustie, asa se cade sa Se
inalte Fiul Omului (Ioan 3, 14-15).

Unde mai vedem taina Crucii si puterea ei? La Mara, in pustiul Sinai. Dupa ce a tabarit poporul lui Israel linga Marea
Rosie, cale de trei zile, a ajuns la o mare care se chema Mara. Atunci poporul si dobitoacele toate fiind insetate, a
strigat, cirtind catre Moise: "Ce sa bem?" Ca, dupa cum arata Sfinta Scriptura, apa Marei era amara si otravitoare, iar
poporul nu putea sa bea cu toata setea ce o avea. Atunci Moise a strigat catre Dumnezeu: "Doamne, ce sa fac?" Si i-a
zis Dumnezeu: "Ia un lemn si arunca-l in apa si apa se va indulci!" Si Moise a facut intocmai, aruncind lemnul in apa.
Atunci s-a indulcit apa si astfel a baut poporul si dobitoacele cele insetate s-au racorit (Iesire 15, 23-25).

Ce simbolizeaza lemnul aruncat in apa si cum poate un lemn sa indulceasca o apa atit de amara? Lemnul inchipuieste
Sfinta Cruce, iar apa cea amara, numita Mara, inchipuieste marea cea amara si cu multe ispite a acestei vieti, care se
indulceste si se usureaza ori de cite ori privim la Sfinta Cruce si cugetam la patimile lui Hristos. In viata aceasta, frati
crestini, mereu sintem apasati de intristari si necazuri. Dar cind privim la lemnul Crucii lui Hristos si cind ne aducem
aminte cite patimi infricosatoare a rabdat Hristos pentru noi, se indulceste marea amara a vietii, pentru ca ne gindim ca
noi nu am rabdat nimic pentru dragostea lui Hristos.

Iata si alte simboluri ale Crucii inainte de Hristos. Moise se lupta in pustie cu madiamitii, cu amalecitii si cu alte
popoare care se aflau acolo. Cind amalecitii biruiau pe israeliteni, Moise se ruga lui Dumnezeu, ridicind bratele in sus,
inchipuind semnul Sfintei Cruci. Cind Moise ridica miinile in sus, Israel biruia pe Amalec, iar cind le cobora, Amalec
biruia. Vazind preotii Aaron si Or ca Moise nu mai putea tine miinile in sus in semnul Crucii multa vreme, pentru ca
sa nu biruiasca Amalec, au pus o lespede sub picioarele lui Moise, ca sa-l ridice mai sus, iar Aaron si Or ii sprijineau
miinile si astfel il tineau in semnul Sfintei Cruci, pina a biruit poporul lui Israel pe Amalec definitiv (Iesire 17, 8-13).
Toate acestea sint simboluri ale Crucii din Legea Veche.

Iubiti credinciosi,
Ce este Crucea lui Hristos? Ce trebuie sa intelegem prin Sfinta Cruce? Taina cea mare a Crucii este ascunsa in taina
mintuirii neamului omenesc, care s-a pregatit chiar de la intemeierea lumii. Crucea lui Hristos este cel dintii altar de
7

jertfa al Bisericii crestine pentru ca pe dinsa S-a jertfit Mintuitorul lumii si a sfintit-o cu preascump Singele Sau, iar pe
noi ne-a rascumparat din robia pacatului. Iata ce spune Apostolul Pavel in epistola catre Evrei: El - Hristos - a intrat o
data pentru totdeauna in Sfinta Sfintelor, nu cu singe de tap si de vitei, ci cu insusi Singele Sau si a dobindit o vesnica
rascumparare. Caci daca singele tapilor si al taurilor si cenusa junincilor, stropind pe cei spurcati, ii sfinteste spre
curatirea trupului, cu atit mai mult Singele lui Hristos, care prin Duhul cel vesnic S-a adus lui Dumnezeu pe Sine,
jertfa fara de prihana, va curati cugetul vostru de faptele cele moarte, ca sa slujiti Dumnezeului celui viu (Evrei 9, 12-
14).

Crucea este arma cu care Mintuitorul lumii a biruit pe diavolul. Zic dusmanii Crucii, ca noi trebuie sa cinstim numai
pe Hristos, dar nu si Crucea "fiindca este maciuca care a omorit pe Hristos!" Blestemata este parerea acelora. Sfinta
Scriptura ne arata ca David a taiat capul lui Goliat cu o sabie. Pe aceasta o socotea poporul sfinta si era tinuta in Sfinta
Sfintelor, invelita intr-un vesmint linga efod, pentru ca cu dinsa a invins David pe Goliat (I Regi 21, 8-9). Cu atit mai
mult aceasta biruitoare arma a lui Hristos cu care s-a biruit satana si puterea intunericului, trebuie pastrata de crestini
la loc de cinste cu toata sfintenia, pentru ca prin Cruce a fost biruit Goliat cel nevazut, adica diavolul.

In alt loc spune iarasi Sfintul Apostol Pavel: Cuvintul Crucii, pentru cei ce pier, este nebunie; iar pentru noi, cei ce ne
mintuim, este puterea lui Dumnezeu (I Corinteni 1, 18). Cu Sfinta Cruce sfintim toate: cu ea binecuvintam, cu ea ne
aparam de cel rau, cu ea biruim pe diavoli, izgonim duhurile necurate din oameni, vindecam pe cei bolnavi. Crucea
este steagul Bisericii lui Hristos si arma biruitoare, de temut vrajmasilor Lui, pentru ca are in sine "puterea lui
Dumnezeu", iar nu o putere oarecare.

Ce este inca Crucea lui Hristos? Este pecetea Dumnezeului Celui viu. Auzim pe proorocul Iezechiel ce spune, ca a
venit minia Domnului peste Ierusalim "pentru faradelegile si rautatile poporului". Si Iezechiel a vazut o vedenie cu un
inger al Domnului care striga cu mare glas: Treci prin mijlocul cetatii, prin Ierusalim, si insemneaza cu semnul crucii
(litera "tau" care in alfabetul vechi grec avea forma unei cruci) pe frunte, pe robii lui Dumnezeu Cel viu. Si cind va
veni sabia Domnului va cruta pe toti cei insemnati pe fruntile lor. Deci, cind a venit minia Domnului, a lovit pe toti de
la tinar pina la batrin si numai cei insemnati pe frunte de ingerul Domnului au fost scutiti de primejdie si de moartea
sabiei, dupa porunca ingerului care zicea: ...sa nu va atingeti de nici un om care are pe frunte semnul "+" (Iezechiel 9,
4-6).

Dar aceasta a fost in Legea Veche. Avem inca marturii mai puternice in Legea Noua. Sfintul Ioan Evanghelistul, dupa
ce arata descoperirile cele mari despre sfirsitul lumii, despre taina intruparii lui Dumnezeu Cuvintul, spune: Am vazut
un alt inger care se ridica de la rasaritul Soarelui si avea pecetea Dumnezeului Celui viu. Ingerul a strigat cu glas
puternic catre cei patru ingeri, carora li s-a dat sa vatame pamintul si marea, zicind: Nu vatamati pamintul, nici marea,
nici copacii, pina ce nu vom pecetlui, pe fruntile lor, pe robii Dumnezeului nostru (Apocalipsa 7, 2-3).

Pina acum am vazut ca Sfinta Cruce este altar, este arma si pecete a Dumnezeului Celui viu. Dar Crucea lui Hristos
mai este pricinuitoarea inaltarii si a preainaltarii lui Hristos. Crucea este pricina si mijlocul prin care S-a inaltat
Domnul nostru Iisus Hristos mai presus decit tot numele. In epistola sa catre Filipeni, Sfintul Apostol Pavel spune ca
pentru dragostea cea catre noi, Fiul lui Dumnezeu S-a smerit pe Sine, ascultator facindu-Se pina la moarte, si inca
moarte de cruce. Pentru aceea si Dumnezeu L-a preainaltat si I-a daruit Lui nume, care este mai presus de orice nume;
ca intru numele lui Iisus tot genunchiul sa se plece, al celor ceresti si al celor pamintesti si al celor de dedesubt
(Filipeni 2, 8-10).

Vedeti, fratilor, cita cinste ii aduce lui Hristos Crucea? Ca L-a preainaltat Dumnezeu Parintele pe Dumnezeu-Cuvintul,
pentru ca a rabdat moarte de ocara, si mai ales moarte de cruce si L-a suit pe El mai presus de toata stapinia si
incepatoria si domnia.

Crucea lui Hristos este steagul si "semnul Fiului Omului". este stema si steagul de biruinta al lui Hristos, care va
straluci mai inainte de sfirsitul lumii, nu numai pe pamint ci si pe norii cerului, cum spune evanghelistul Matei: Si
atunci se va arata pe cer semnul Fiului Omului si vor plinge toate neamurile pamintului (Matei 24, 30). Deci, iata cit
de mari taine s-au lucrat prin Cruce. S-a lucrat mintuirea neamului omenesc, caci a zis proorocul Isaia: Inaltati un
steag peste neamuri (Isaia 62, 10). Vedeti, acest steag dinainte de Hristos este Sfinta Cruce, care inalta toate popoarele
spre Cel ce sufera si Care ramine in veac Domn si Stapin in cer si pe pamint (Matei 24, 30). Iata deci citeva simboluri
si marturii privitoare la Cruce, atit din Vechiul, cit si din Noul Testament.
8


Iubiti credinciosi,
Sa aratam cum a luat nastere praznicul Inaltarii Sfintei Cruci. In anul 313 Sfintul Constantin cel Mare a biruit pe
Maxentiu si a fost proclamat imparat al Imperiului roman de Apus, cu capitala la Roma. In anul 323 acelasi mare
imparat crestin a biruit si pe imparatul pagin de rasarit, Liciniu, si se proclama imparat al intregului imperiu latin, cu
capitala la Constantinopol.

Primind botezul crestin de la Sfintul Silvestru episcopul Romei impreuna cu mama sa Elena, Sfintul Constantin cel
Mare avea dorinta fierbinte sa afle Mormintul lui Hristos la Ierusalim si Crucea pe care a fost rastignit Domnul pentru
mintuirea lumii. Caci dupa anul 71, Ierusalimul fiind ocupat de romani, Mormintul Domnului si toate locurile
sfinte din Ierusalim au fost profanate si acoperite cu pamint ca sa nu se mai inchine crestinii aici. Tot atunci au fost
ascunse intr-o pestera din apropiere si Crucea lui Hristos, impreuna cu celelalte doua cruci pe care au fost rastigniti cei
doi tilhari.

Astfel, Sfintul imparat Constantin a trimis la Ierusalim pe mama sa - Sfinta Elena - sa afle Mormintul Domnului si
lemnul Sfintei Cruci, prin care s-a savirsit taina mintuirii neamului omenesc. Deci, mult ostenindu-se Sfinta Elena
cu patriarhul IerusalimuluiMacarie, au aflat Sfintul Mormint si locul Golgotei, acoperite de pamint si de gunoaie, dar
Sfinta Cruce nu puteau s-o afle nicaieri. Atunci, auzind ea ca un iudeu batrin, numit Chiriac, stia locul unde fusese
ascunsa Crucea lui Hristos, indata l-a chemat si au aflat intr-o pestera din apropiere trei cruci acoperite cu pamint; dar
erau nedumeriti care este Crucea Domnului.

Tocmai atunci duceau pe acolo un mort la groapa. Atunci a poruncit Sfinta Elena sa atinga pe rind cele trei cruci de
mort si la care va invia mortul, aceea este Crucea lui Hristos cea datatoare de viata. Astfel, cind au atins de sicriu a
treia cruce, indata a inviat mortul si a inceput a se inchina lemnului celui sfint. Apoi au facut procesiune cu Sfinta
Cruce pe ulitele Ierusalimului cu multime de credinciosi, laudind pe Dumnezeu pentru aceasta minune. La urma s-au
urcat pe Golgota si patriarhul Macarie a inaltat Sfinta Cruce ca s-o vada tot poporul si toti cei din fata s-au inchinat ei,
strigind: "Doamne miluieste!"

In amintirea acestei zile, Biserica Ortodoxa praznuieste Inaltarea Sfintei Cruci in fiecare an la 14 septembrie,
numarind-o intre cele douasprezece praznice imparatesti.

Iubiti credinciosi,
In cuvintele Sfintei Scripturi intelesul Crucii este tilcuit in mai multe feluri, dar in linii generale in doua si anume: un
inteles duhovnicesc si unul material. In sens duhovnicesc prin Cruce intelegem toata suferinta si patima cea
preainfricosata a Domnului nostru Iisus Hristos, pentru ca El a purtat pentru mintuirea noastra crucea suferintei pina la
moarte si chiar moartea pe cruce. In acest sens se inteleg si cuvintele Mintuitorului din Evanghelie care zice: Oricine
voieste sa vina dupa Mine, sa se lepede de sine sa-si ia crucea si sa-Mi urmeze (Marcu 8, 34). Crucea materiala este
chiar Crucea aceea pe care a dus-o Mintuitorul in spate. Ati auzit cum zice Evanghelia de astazi: Ducindu-si Crucea, a
iesit la locul ce se cheama al Capatinii, care evreieste se zice Golgota, unde L-au rastignit (Ioan 19, 17-18). Mai zice
Evanghelia de astazi: Statea linga crucea lui Iisus, mama Lui si sora mamei Lui, Maria lui Cleopa, si Maria
Magdalena (Ioan 19, 25). Cind zice ca "stateau linga crucea Lui" sa stim ca tot despre crucea de lemn se vorbeste.

Dar de ce Mintuitorul, in drum spre Golgota pe calea durerii, a ingaduit unui om cu numele Simon Cirineanul sa duca
Crucea lui o bucata de drum? A ingaduit pentru ca la patima Sa, Hristos nu a patimit ca Dumnezeu, ci numai ca Om.
Dar daca ar fi voit, Hristos putea sa duca tot pamintul pina la Golgota. Dar atunci El patimea ca Om pentru pacatele
oamenilor, iar ca om avea nevoie sa fie ajutat. Cine mergea cu Crucea in spate atunci? Cine o tinea? Cine era insetat si
ranit? Cine o purta? Firea omeneasca a Domnului si Dumnezeului nostru Iisus Hristos.

Deci ca om El slabise din putere si avea nevoie de ajutorul altui om ca sa-I duca mai departe Crucea. Asa spun
si Sfintii Parinti ca si noi trebuie sa fim ajutati uneori de fratii nostri in necazuri si in scirbe, ca sa putem duce crucea
suferintei pina la usa mormintului. Dar Crucea Mintuitorului, pe care a dus-o Simon Cirineanul in spate si pe linga
care statea Maica Domnului impreuna cu celelalte femei mironosite, este Crucea cea materiala, Crucea propriu-zisa,
cea din materie. Mare greseala fac toti acei care desi isi zic "crestini", nu cinstesc Crucea lui Hristos. Ei primesc
Crucea numai ca simbol tainic, deci numai crucea spirituala, iar pe cea materiala nu o recunosc. Indoit este omul,
avind o parte vazuta si una nevazuta, fiind alcatuit din trup si suflet (I Corinteni 6, 20), indoita este, deci, si crucea.
9

Una materiala, pe care o purtam la piept si cu care ne insemnam pe frunte; iar alta spirituala, in suflet, adica hotarirea
de a rabda cu dragoste toate necazurile, pentru a putea implini poruncile lui Hristos.

Fratii mei, sa vorbim si in alt inteles despre Sfinta Cruce. In viata noastra paminteasca, fiecare trebuie sa-si duca o
cruce, crucea pe care i-a rinduit-o Dumnezeu, cum ar fi: crucea celor casatoriti, crucea monahilor, crucea fecioriei, a
celor bolnavi, a vaduvelor, a ostasilor si altele.

Caci toti trebuie sa duca o cruce pentru dragostea lui Hristos, ca sa se poata mintui. In "Urmarea lui Hristos" se spune:
"Omule, daca te numesti urmator al lui Hristos, nu se poate sa nu mergi pe calea Lui, caci altfel nu te poti mintui".
Hristos ne-a aratat calea imparateasca ce duce la cer prin suferinta, caci fara cruce nu este mintuire. Fara minte este cel
ce crede ca se poate mintui fara suferinta, fara rabdare si fara barbatie mare de cuget in toate imprejurarile vietii.

Cei casatoriti au crucea lor de a naste si creste copii, de a munci si a se osteni, de a asculta de Sfinta Biserica, de a face
milostenie, de a cistiga cu truda si osteneala existenta lor si a copiilor lor. Cei feciorelnici si monahii au alta cruce mai
frumoasa decit a celor casatoriti, cum ne invata Sfintul Apostol Pavel la intiia epistola catre Corinteni, capitolul 7. Cei
necasatoriti duc o cruce mai grea, caci duc razboi cu firea. Ca ce este monahul? "Este sila necontenita a firii si taierea
voiei pina la moarte" (Sfintul Ioan Scararul, Filocalia IX, Cuv. 4).

Monahul este om de jertfa. El se jertfeste pururea pentru dragostea lui Iisus Hristos, renuntind la toate placerile lumii
si ale trupului. Neincetat se smereste, posteste, privegheaza se osteneste si plinge. Mintea lui nu poate sa fie niciodata
fara de grija pe acest pamint, caci se lupta cu duhurile rautatii. Deci, monahul are o cruce, intr-o anumita privinta mai
grea, pentru ca mai cinstita este fecioria decit nunta, dupa cum a inteles Apostolul Pavel, care zice: Cel ce isi marita
fecioara bine face; dar cel ce n-o marita si mai bine face! (I Corinteni 7, 38), aratind astfel ca mai buna este curatenia
si fecioria cea desavirsita a trupului si a sufletului (I Corinteni 7, 25-40). Deci, crucea celor din feciorie este mai grea,
dar mai mare plata vor avea in ceruri.
Grea este si crucea celor bolnavi. Bolnavului i se pare noaptea un an; nici mincarea nu-i mincare si nici bucuria vietii
nu o simte. Fericit este cel ce poate rabda boala ca Iov, caci acela va lua mare plata. Crucea celui din boala il smereste
pe el, atit cu sufletul cit si cu trupul. De la cel bolnav nu cere Dumnezeu nici post, nici metanii, ci numai doua lucruri
ii cere, asa cum spune Sfintul Efrem Sirul: "De la omul bolnav doua lucruri cere Dumnezeu: rugaciunea si
multumirea, adica sa se roage lui Dumnezeu necontenit pina la ultima suflare si sa-I multumeasca lui Dumnezeu pina
la sfirsitul vietii pentru boala sau crucea care i-a dat-o, si va avea cununa de mucenic". Caci asa au rabdat sfintii
martiri, sfintii pustnici, crestinii cei buni, ca si cei bolnavi, care au avut credinta tare in Hristos Dumnezeul nostru.

Sa stiti, iubiti frati, ca pe pamint nimeni din cei botezati in numele Preasfintei Treimi, nu se poate mintui fara cruce. Se
spune in Urmarea lui Hristos: "Omule, daca vrei sa lepezi o cruce, nenumarate alte cruci vor veni asupra ta!" Cine isi
duce crucea cu multumire si cu dragoste pentru Mintuitorul si este multumit cind este certat de Dumnezeu cu pagube,
cu necazuri si ocara, cu foamete si sete, cu boala si intristare, acela este urmator al lui Hristos. Fiecare sa-si duca cu
bucurie crucea sa, aducindu-si aminte ca Crucea lui Hristos a fost de mii de ori mai mare si mai grea decit a lui,
fiindca El a rabdat pentru toata lumea, fiind cu totul fara de pacat.

Iubiti credinciosi,

Incheiem predica de astazi cu citeva sfaturi: Cind faceti cruce, sa o faceti drept pe fetele voastre, ca sa nu rida
vrajmasul de noi, ci sa fuga de semnul care simbolizeaza Sfinta Treime. Duceti degetele impreunate mai intii la frunte,
in numele Tatalui; apoi la piept, in numele Fiului, Care S-a coborit din cer pentru mintuirea noastra; apoi la umarul
drept si cel sting, prin care se leaga dragostea lui Dumnezeu de om si de mintuirea noastra. Caci prin Duhul Sfint
tinem legatura cu Dumnezeu, Parintele, cu Fiul si Duhul Sfint. Acestea ne invata Sfintul Ioan Gura de Aur in cuvintul
"Despre Sfinta Cruce". Apoi sinteti datori sa aveti toti Sfinta Cruce in casele voastre, iar cind plecati la drum si cind va
intoarceti acasa insemnati-va cu semnul Sfintei Cruci cu evlavie, rostind aceasta scurta rugaciune: Crucii Tale ne
inchinam Hristoase, si sfinta Invierea Ta o laudam si o marim! Toate sa le incepem cu rugaciune si cu Sfinta Cruce.
Nu uitati sa impodobiti crucile si mormintele celor raposati ai nostri din cimitire. Pacat de moarte savirsesc cei ce
necinstesc Crucea lui Hristos si mai ales o injura.

Deci toti care vrem sa ne mintuim, trebuie sa ducem cu dragoste si cu bucurie crucea noastra, data de Dumnezeu spre
mintuire. Apoi sa fim adevarati inchinatori ai Crucii lui Hristos, atit a celei vazute, cit si a celei nevazute, pentru ca
10

omul si Crucea au doua sensuri. Deci, crucea spirituala inseamna sa rabdam toate necazurile pentruimparatia cerurilor,
iar crucea materiala este aceea pe care o facem noi din aur, din argint, din lemn, din vopsele si din orice materie. Dar
sa nu uitam ce zice Sfintul Ioan Damaschin in Dogmatica sa: "Macar din aur sau din pietre scumpe de ar fi facuta
crucea, dupa chipul ei, anatema celui ce s-ar inchina la acea materie". Deci, trebuie sa stiti ca noi nu ne inchinam
materiei din care este facuta crucea, ci ne inchinam semnului Fiului Omului pe care-l reprezinta.

Domnul Dumnezeu si Preacurata Lui Maica si puterea Sfintei Cruci sa ne ajute noua pacatosilor sa ne ducem cu
dragoste crucea, fie la piept, fie in miinile noastre si in toate faptele noastre si sa ne inchinam Crucii lui Hristos cu
evlavie, caci este semn si arma de aparare si steag de la Dumnezeu lasat pentru crestini pe pamint. Iar crucea spirituala
sa o avem pururea in minte si in inima, adica sa fim gata a suferi toate necazurile si incercarile acestei vieti trecatoare
pentru mintuirea sufletelor noastre, ca sa fim adevarati urmatori ai lui Hristos si mostenitori ai imparatiei cerurilor.
Amin.

III) Printele Arsenie Boca de la Mnstirea Prislop

O! ntr-una din cntrile Bisericii, alctuit dup Psalmii lui David, preamrim pe Dumnezeu n cuvintele: Sfnt este
Domnul Dumnezeul nostru; nlai pe Domnul Dumnezeul nostru i v nchinai aternutului picioarelor Lui, c Sfnt
este. O alt cntare bisericeasc, preamrind crucea zice: Acum vedem aternutul unde au sttut picioarele Tale
Stpne Astzi cu adevrat cuvntul cel de Dumnezeu gritor al lui David a luat sfrit, c iat artat ne nchinm
i aternutului preacuratelor Tale picioare.
Deci pn la rstignirea Domnului pe cruce, crucea era lemnul morii celei mai de ocar. Prin Sfintele Sale patimi,
Iisus a schimbat ocara n slav, nct Apostolul Pavel nu gsea alt cuvnt n care s se laude dect n Crucea
Domnului, mustrnd pe cei ce sunt vrjmaii crucii.
Deci lemnul crucii a fost prevestit prin prooroci, prin Moise i prin David. Prin proorocul David ne poruncete s ne
nchinm Crucii, aternutului picioarelor Lui, c sfnt este.
Oare de ce zice despre Cruce c e aternut numai al picioarelor Lui? Fiindc Iisus S-a rstignit pe Cruce nu cu fiina
Sa dumnezeiasc, ci cu firea omeneasc, Adam cel nou, ceea ce n graiul profetului e tot una cu picioarele Lui
Dumnezeu.
S lmurim ceva i din nelesul crucii ca suferin.
Suferina, necazurile, ncercrile sunt cea mai necunoscut cruce, dei fiecare are de dus cte una. Mai toi se roag lui
Dumnezeu s-i scape de cruce. Nu e bine aa. E semn c oamenii nu-i cunosc rostul i nu-i cunosc pe sfini. Iat de
pild ce spune Marcu Ascetul, c prin aceasta se cunoate dac o are cineva, dac primete cu bucurie necazurile. Tot
acest sfnt ne spune despre crucea ncercrilor, c pentru trei pricini vin asupra noastr:
1. ca pedeaps pentru pcatele fcute (pedeaps n graiul btrnilor nseamn nvare de minte);
2. pentru ferirea de cele ce altfel le-am face; i
3. pentru ntrirea virtuii. S nu spui c se poate ctiga virtutea fr necazuri: cci virtutea necercat n
necazuri nu e ntrit! (Filocalia I, p. 236.66).
Cea mai grea ncercare a vieii e necazul morii. Cum stm fa de o asemenea ncercare? Ar trebui s stm i mai
linitii ca fa de cruce; fiindc Mntuitorul prin moartea Sa, a schimbat nu numai rostul crucii din ocar n slav, ci a
schimbat i rostul morii i l-a fcut bun. Pn la Iisus moartea era o pedeaps dat firii omeneti, plat a pcatului. De
la nfrngerea morii, prin nvierea Omului nou, moartea cea mai grea ncercare a vieii acesteia, s-a schimbat n
moarte a pcatului i a izbvirii firii omeneti. Aa ne nva Sf. Maxim Mrturisitorul.
Iat de ce prznuind Crucea vorbim de nviere i a morii omorre.
Acestea sunt cunotine duhovniceti care dau curaj vieii acesteia, i dau neles i o linite cu att mai mare cu ct e
mai nvolburat marea societii omeneti.
Iat pe ce temelie stm, n praznicul nlrii, cnd zicem: Crucii Tale ne nchinm Stpne i sfnt nvierea Ta o
ludm i o mrim!...

11

Smbta, 14 septembrie 1949 Ziua Crucii
Printele Arsenie Boca, extras sin Cuvinte vii. Omilii

IV) Printele Sofian Boghiu
Frati crestini,
Ne aflam in continuare in fata sfintei Cruci impodobita cu flori, aici langa sfanta icoana a Tuturor Sfintilor, sfanta
Cruce continua putere a tuturor crestinilor care i se inchina si o cinstesc asteapta de la noi acest respect.
Despre sfanta Cruce s-a vorbit in aceste zile, dar nu s-a amintit de faptul istoric in care s-a intamplat cinstirea
sfintei Cruci. Voi aminti ceva acum, apoi vreau sa va aduc aminte ca sfanta Cruce are doua intelesuri: sfanta Cruce
ca obiect pe care a fost jertfit Iisus Hristos Dumnezeul nostru, deci altarul Lui, obiectul de osanda la rastignirea
Mantuitorului, si al doilea inteles al sfintei Cruci este acela al suferintei. Crucea intotdeauna aminteste de
rastignirea Mantuitorului. Foarte multe chinuri, cu foarte mare durere sufera Iisus pe Cruce. In seara aceasta vreau
sa va amintesc faptul istoric al inaltarii sfintei Cruci si apoi sa vorbesc si despre intelesul ei ca suferinta.
Mantuitorul a patimit pe Cruce, apoi a inviat, apoi S-a inaltat la ceruri. Ierusalimul a ajuns curand loc de prigoana
impotriva ucenicilor lui Iisus. i au trecut ani de prigoana, cei trei sute de ani de prigoana impotriva crestinilor... i
a dat bunul Dumnezeu pace Bisericii dupa atata sange varsat, prin sfantul Constantin cel Mare care prin edictul de
la Milan, dupa cum stiti, a dat libertate crestinilor, libertate egala cu a celorlalti cetateni ai imperiului. Un fapt
foarte important pe care l-a savarsit sfantul Constantin, indemnat fara indoiala de sefii Bisericii de atunci: a intrunit
primul sinod ecumenic, prin care s-au stabilit niste randuieli pentru viata crestina. Pentru ca intre ucenicii lui Iisus,
crestinii, fiind prigoniti si traind viata in catacombe, separati unii de altii, au mai patruns intre ei niste intelegeri
personale ale crestinismului ori trebuia sa fie unificate, pentru ca si Hristos este Unul. De aceea s-a tinut sinodul
I ecumenic, cum stiti, la anul 325.

In anul urmator, 326, sfantul Constantin roaga si trimite pe maica sa, sfanta Elena, sa mearga la Ierusalim, sa afle
sfanta Cruce pe care S-a jertfit Mantuitorul Hristos, aceasta Cruce pe care sfantul Constantin cel Mare o vazuse pe
cer alcatuita din stele, intr-un moment de grea cumpana pentru el, cand avea in fata un razboi greu cu
Maxentiu. Rivalul lui de la Roma [avea] o armata foarte puternica, iar el avea armata putina. i in framantarea lui
si in rugaciunea facuta catre Dumnezeu Mantuitorul Hristos, vede pe cer, ziua la amiaza, semnul sfintei Cruci,
alcatuita din stele si sub Cruce scria: In acest semn vei invinge (). Mantuitorul ii spune sa porneasca razboiul
cu curaj, cu indrazneala, ca il va ajuta prin semnul sfintei Cruci. In cinstea acestei minuni, sfantul Constantin roaga
si trimite pe maica sa, sfanta Elena, la Ierusalim, ca sa afle sfanta Cruce pe care S-a rastignit Mantuitorul Hristos.
Insa intre timp, sfanta Cruce fusese profanata. Ierusalimul, in cei trei sute de ani, cati au trecut de la Invierea si
Inaltarea Mantuitorului Hristos, a fost bantuit de multe valuri de ura, [incurajate de] insisi imparatii romani, cum au
fost Adrian si mai ales Iulian Apostatul, acel fost crestin, nepot al lui Constantin cel Mare, care a amestecat cu
moloz locul unde a fost sfanta Cruce si a cladit acolo, pe locul ei, pe Golgota, un templu al pacatului, un templu al
zeitei Venus, anume ca sa-si bata joc de sfintenia Crucii. Incercase Iulian sa reconstruiasca Templul [lui Solomon]
12

asa cum a fost, adica sa fie cu totul impotriva Mantuitorului Hristos, Care le-a spus ca nu va ramane piatra peste
piatra din Templul lor, pe care l-au profanat prin viata lor netrebnica.Iulian a vrut sa ridice acest Templu din nou,
insa Dumnezeu si-a tinut cuvantul: apareau niste flacari puternice de foc care topeau pe cei care se apropiau sa
construiasca Templul impotriva vointei Lui. Insa sfanta Cruce ramasese profanata, ingropata in moloz (), pana la
anul 326. Sfanta Elena, ajunsa la Ierusalim cu o ceata de arheologi, de arhitecti, de oameni foarte intelepti, a
inceput sa caute, sa se intereseze unde anume este locul Golgotei.

Astazi nu mai este Golgota de altadata, pe care a fost Iisus rastignit, ci marea biserica a Invierii, construita de
sfanta Elena. Un etaj al bisericii aminteste de fosta Golgota. Sfanta Elena s-a interesat si a aflat locul unde a fost
rastignit Iisus Hristos. tim din istoriile care s-au scris, ca sfanta Cruce fusese smulsa din locul ei si aruncata intr-o
vale, intr-o prapastie si acoperita cu pietre si bolovani. Stratul de pamant depus pe sfanta Cruce era gros. Sfanta
Elena a staruit foarte mult, a inceput sa sape si au sapat mult acolo, incat sapatorii obosisera, se saturasera de atata
munca. Este si azi la Ierusalim, in biserica [de pe locul] unde au fost aceste sapaturi, intr-un mic amvon, o
ferestruica. Astazi parca nu are nici un rost. Atunci, insa, sfanta Elena statea in acel pridvor, in acel amvon, sus si
supraveghea lucrarile. i pentru ca muncitorii sapatori se plictisisera, arunca bani de aur, de sus, printre pietre.
Banii, fara indoiala, intrau printre bolovani mai la adancime si ei sapau ca sa gaseasca banii. Au tot sapat asa,
mereu, [sfanta Elena] aruncand de sus monede de aur, pana cand a ajutat bunul Dumnezeu si au ajuns la sfanta
Cruce.
Erau de fapt trei cruci aruncate in dezordine. Au gasit si cuiele care au fost batute in picioarele Mantuitorului si
cununa de spini, aruncata, strivita de bolovani. Insa nu stiau care dintre cele trei cruci este a Mantuitorului
Hristos. i au adus din cetate o bolnava, o doamna din aristocratia din Ierusalim, o doamna care era foarte grav
bolnava, pe moarte, si au atins-o de fiecare din cele trei cruci. Cand s-a atins de o anumita cruce, s-a cutremurat
putin si s-a vindecat pe loc. Atunci au spus: Aceasta este Crucea Mantuitorului Hristos. Aceasta o spune Eusebiu
din Cezareea care era sfetnicul lui Constantin cel Mare si o spune Sozomen, un istoric din acea vreme [2].
Gasita sfanta Cruce in aceasta stare, patriarhul de atunci al Ierusalimului, numit Macarie, a luat-o cu cinste si, cu
clerul care era atunci in Ierusalim, a ridicat-o pana in amvon si poporul tot striga: Doamne miluieste!
Atunci a fost in anul 326, 14 septembrie. Acest moment de inaltare a sfintei Cruci dintre bolovani, din prapastiile
in care a fost aruncata si profanata de dusmani, aceasta inaltare cu cinste in fata crestinilor de atunci, a ramas pana
astazi si a ramas din an in an, praznuita pana acum si pana la sfarsitul istoriei neamului crestinesc.
Intre timp a avut alte necazuri. De pilda, la un anumit moment sfanta Cruce a fost rapita de persi, dupa ce au
distrus Ierusalimul, si dusa cu mare fala, ca un trofeu la care tineau foarte mult crestinii. Peste cativa ani, imparatul
bizantin de atunci, Heraclie, a biruit pe persi si a adus sfanta Cruce inapoi. Insa o aduce nu pe ceva, ci in
spate. Imparatul Heraclie, imbracat cu o haina de umilinta, a adus in spate sfanta Cruce de la locul unde a fost
ascunsa de rapitori, de persi, pana la Ierusalim.
13

Lemnul sfintei Cruci descoperit de sfanta Elena a fost pastrat mare parte la Ierusalim si o parte a fost dusa la
Constantinopol. Piroanele care au fost batute in picioarele Mantuitorului si in mainile Lui au fost luate si duse cu
cinste acolo, inchinandu-se la ele toata lumea crestina de atunci. Acum sfantul lemn al Crucii este o parte la
Ierusalim si de sarbatoarea Inaltarii sfintei Cruci este purtat cu mare cinste in biserica Invierii din Ierusalim o
parte este la Roma, iar o buna parte este la Muntele Athos. Acesta este pe scurt istoricul sarbatorii de la 14
septembrie.
Acum sa va spun in continuare, citindu-va niste ganduri, despre sfanta Cruce ca semn sau ca simbol al suferintelor
noastre.
Adeseori se spune de oamenii care patimesc mult, care au fel de fel de necazuri, ca isi duc cu greu
crucea. Crucea era grea, crucea pe care a dus-o Mantuitorul Hristos, din lemn de cedru (), un lemn dens si
foarte greu. Iisus ducand-o in spatele Lui a cazut de mai multe ori sub Cruce, ca era atunci Iisusomul
. Dumnezeu S-a retras de la El anume ca sa patimeasca, cum patimesc si oamenii, El neavand pacat. De aceea se
spune ca este grea crucea anumitor oameni care sunt supusi la grele incercari.
Privind sfanta Cruce asa cum este aici, si cum este in biserici, in fata sfantului altar, ea ne aduce aminte
intotdeauna de Iisus Hristos cel rastignit si inviat, de la care i s-a transmis si cinstea si sfintenia si puterea. De
aceea, cand ne inchinam ei si cand o cinstim cu evlavie, cinstim si ne inchinam, de fapt, Mantuitorului nostru Iisus
Hristos, care a fost rastignit pe ea si a sfintit-o cu scump si prea sfant sangele Sau.
Staruim, frati crestini, asupra sfintei Cruci, pentru ca dumneavoastra stiti ca sunt multi asazisi crestini care o
hulesc. Nu cinstesc nici sfanta Cruce, nici pe Maica Domnului, nici pe prietenii lui Dumnezeu care sunt sfintii. Din
clipa istorica a rastignirii Mantuitorului pe sfanta Cruce, pe Golgota, ea devine altarul pe care S-a jertfit Mielul lui
Dumnezeu, Cel care ridica pacatele lumii.
Daca in timpul vietii Sale pamantesti, din Iisus Hristos se revarsa o putere care vindeca pe toti cei care se atingeau
de El, cum ne spune sfantul evanghelist Luca in capitolul 6, cu atat mai mult aceasta putere s-a comunicat sfintei
Cruci, nu numai printr-o atingere de scurta durata, ci timp de trei ore, cat a stat Iisus viu, pironit pe Cruce, de la ora
douasprezece ziua pana la ora trei dupa amiaza, deci trei ore in care a curs sangele de pe trupul sfant al lui Iisus pe
sfanta Cruce. In aceste ceasuri de chinuri cumplite, Crucea a fost stropita din belsug de sfantul Sau sange care
curgea din capul Sau incoronat cu spini, de pe trupul Sau biciuit si plin de rani, din coasta Sa strapunsa brutal cu
sulita si din mainile si picioarele Sale strapunse de piroane. Acest sange nevinovat, sfant si dumnezeiesc, a sfintit
Crucea pentru totdeauna. Fara indoiala ca este o singura Cruce pe care a fost Iisus rastignit, insa ea poarta acelasi
semn si se identifica mereu cu istorica si sfanta Cruce de pe Golgota. Astfel, unealta rusinoasa de executie pe care
se rastigneau cei mai mari facatori de rele pana atunci, inainte de venirea Mantuitorului in lume, din clipa
rastignirii Sale pe Cruce devine altarul pe care S-a jertfit Dumnezeul intrupat, steagul de biruinta al crestinatatii si
obiectul sfant si mantuitor pentru orice suflet crestin.
In acelasi timp, Crucea devine semnul distinctiv al Mantuitorului Hristos, purtat pe aureola din jurul capului, cum
il vedem si aici in icoana. i sa stiti, frati crestini, ca orice icoana a Mantuitorului Hristos poarta nimbul insemnat
de cruce. Mantuitorul Hristos este a doua Fata a Sfintei Treimi Tatal, Fiul si Duhul Sfant. Numai Fiul are aceasta
14

cruce pe aureola, pentru ca numai El a patimit pe Cruce pentru mantuirea neamului omenesc. De aceea este semnul
lui Hristos sfanta Cruce si la a doua venire a Mantuitorului Hristos pe norii cerului, cum spune Mantuitorul Hristos
Insusi va aparea mai intai semnul Fiului omului, sfanta Cruce inconjurata de ingeri. Gasim aceasta in
Evanghelia de la Matei, capitolul 24.
Sfintii apostoli cunosteau din plin puterea sfintei Cruci si o cinsteau, de aceea, dupa Patimile Mantuitorului, Crucea
a ajuns punctul central al predicii crestine. Apostolii nu doresc sa se laude cu altceva decat in Crucea Domnului,
cum spune sfantul Pavel Nu doresc sa mai cunosc altceva decat pe Iisus cel Rastignit [3] . Crucea devine pentru
cei ce se mantuiesc, puterea lui Dumnezeu, iar pentru cei pieritori, nebunie, cum spune tot sfantul apostol
Pavel [4]. Moartea nu-i mai inspaimanta pe sfintii apostoli, nici pe urmasii lor, sirurile nesfarsite de marturisitori ai
Crucii, caci prin Cruce s-a surpat puterea mortii. Iisus Hristos cel rastignit, cel omorat si ingropat, a inviat din
morti prin puterea Sa dumnezeiasca si a deschis calea Invierii, calea catre Imparatia lui Dumnezeu, tuturor celor ce
cred in El. Ingerul, cand apare la mormantul Mantuitorului si se intalneste cu femeile mironosite, le intreaba: Pe
cine cautati? Pe Iisus cel rastignit? A inviat, nu este aici [5] Pentru ca sunt multi Iisus, multe persoane cu acelasi
nume, Iisus, insa Iisus cel rastignit si inviat este adevaratul nostru Dumnezeu. Pentru prima data in istoria lumii s-
au vazut multimi nenumarate de oameni, barbati, femei si copii, murind cu bucurie pentru cauza lui Dumnezeu in
lume, convinsi ca o asemenea moarte este un castig pentru ei. Barbatia neobisnuita pana atunci, linistea in fata
mortii pentru Dumnezeu, le-au dobandit tot prin sfanta Cruce, adica prin jertfa Mantuitorului Hristos cel rastignit si
inviat, prin care primeau puterea si harul lui Dumnezeu asupra lor.
Frati crestini, semnul acesta sfintit care a devenit unealta mantuirii noastre este alcatuit din doua brate, unul lung si
unul scurt care sta de-a curmezisul, formand crucea, cum stiti. Noi insine, oamenii, daca stam drepti si intindem
mainile, formam o cruce. Nu numai ca o purtam, dar noi insine avem forma sfintei Cruci. De aceea amintim
adeseori, ca atunci cand ne inchinam la sfanta Cruce, sa facem corect sfanta Cruce, adica doua numiri: pe
verticala in numele Tatalui si al Fiului care S-a intrupat, si al Sfantului Duh care este puterea si lucrarea
dumnezeirii in lume, pe aceasta orizontala a globului nostru pamantesc. Tot asa si viata noastra este o cruce, unde
bratul lung insemneaza drumul nostru in lume, cu planurile si gandurile noastre care ne insotesc de-a lungul
vietii. Bratul scurt care incheie crucea este degetul lui Dumnezeu care trage o dunga de-a curmezisul acestui drum
al nostru si ne rastoarna anumite planuri omenesti, formand astfel crucea suferintelor pe care este dator sa o poarte
fiecare muritor de-a lungul vietii sale. Vrand sau nevrand, o asemenea cruce este de neinlaturat pentru fiecare
dintre noi.
Pe Golgota, cum stim, au fost trei cruci, una a Mantuitorului si doua ale talharilor. Iisus cel drept este rastignit
printre cei nedrepti. Crucea lui Iisus este ca o cumpana a dreptatii fata de nedreptatile noastre. Crucile talharilor
sunt crucile noastre. Iisus sufera pentru pacate straine, pentru pacatele noastre, caci El pacat nu a avut. Sufera insa
si talharii, dar pentru pacatele lor. Unul, cel din dreapta Lui, le recunoaste, le marturiseste, ii pare rau ca le-a facut
si este mantuit. Celalalt talhar nu se gandeste la pacatele sale, defaima pe altii, huleste pe Dumnezeu si moare ca un
netrebnic in stare de pacat, coborandu-se in iad prin biruirea [in el a] hulii si pedepsit, pierdut pentru
totdeauna. Pentru fiecare muritor [crucea] este de neinlaturat, dar pentru unii crucea aduce mantuire si slava, iar
pentru altii pieire. Crucile de pe Golgota sunt si crucile noastre, crucea suferintelor noastre. Crucea suferintelor
15

pentru fiecare din noi insemneaza portia noastra de durere, de necaz, dupa cuvantul spus de Mantuitorul
Hristos: Ca in lume necazuri veti avea [6].
Frati crestini, suferinta, necazurile de care se teme atat de mult lumea si cand este atinsa, lumea plange, face fel
de fel de manevre ca sa scape de suferinta sunt lasate anume de Dumnezeu in viata noastra ca sa ne umanizeze,
sa ne modeleze, sa ne faca mai buni, mai cinstiti, mai ingaduitori, mai intelegatori, poate, cu suferintele
altora. Cine nu sufera, nu crede pe altul Cine n-a gustat amarul, nu stie ce-i zaharul, cum spune
poporul. Suferinta este lasata anume ca o dalta in mainile unui sculptor iscusit care sa modeleze din marmura sau
din piatra un portret sau un obiect de mare pret. Asa vrea Dumnezeu sa faca cu aceia pe care-i iubeste. Ca de obicei
suferinta este lasata pentru cei care-L iubesc pe Dumnezeu si adeseori vom vorbi mai departe despre acest lucru
se scandalizeaza oamenii cand duc o viata corecta si sufera. Suferinta este lasata deci ca un medicament sau ca
o operatie la un trup muribund, la care trebuie taiate madularele ca sa salvezi restul vietii. Cu adevarat ca fiecare
dintre noi avem parte in viata de multe necazuri, suparari, dezamagiri, ura, invidie, necinste, batjocura si rautate
din partea semenilor nostri, neputinte de tot felul, boala, batranete si moarte. Orice suferinta este grea si neplacuta,
pentru ca este o infrangere a voii si a planurilor noastre, o piedica pusa de-a curmezisul drumului nostru pe care ni
l-am ales. Asemenea piedici nevoite si nedorite produc necaz si posomorasc viata noastra omeneasca si suntem
mereu tristi si revoltati.

Dar, ne putem intreba, ce putem face in asemenea situatii? Fara indoiala, fiecare se descurca in felul
lui. Astfel, sunt oameni care in fata durerilor si a necazurilor se revolta, scrasnesc, lovesc, injura, arunca vorbe
grele asupra acelora care le incurca socotelile si se revolta chiar impotriva lui Dumnezeu, hulind si injurand. i
adeseori, coplesiti de durere, plang deznadajduiti si blestema, intreband nesmeriti si plini de manie pentru ce
sufera. Asemenea oameni care nu cunosc sau nu vor sa-si recunoasca propriile lor rataciri si pacate se aseamana
talharului celui rau, de-a stanga lui Iisus, pe Golgota, care-si ispasea propriile pacate si talharii, dar nu le
recunostea.Cam asa suntem noi, cei care ne revoltam impotriva suferintei revarsate de Dumnezeu asupra
noastra. Revolta lor, a unor asemenea oameni, amara, impotriva suferintei, in loc sa-i ajute si sa-i usureze, sa-i
daltuiasca si sa-i modeleze, le adanceste si mai mult suferinta, izolandu-i de Dumnezeu si de oameni. Asemenea
talharului celui rau, se pierd pentru vesnicie, apasati de ingreuierea urii.
Sunt insa oameni, confruntati cu acelasi fel de necazuri, boli grele, infrangeri, sangerari, umilinte, pagube de tot
felul, dar in loc sa se revolte, sa blesteme si sa se razbune, ei se reculeg, se intorc spre ei insisi, iar la
intrebarea pentru ce sufar?, ei isi gasesc raspunsuri in propriile abuzuri si pacate savarsite fata de semenii lor si
fata de Insusi Dumnezeu. Astfel, fiecare din acestia, recunoscandu-si pacatele proprii, parandu-le rau ca le-au
savarsit, caindu-se in adancul constiintei lor pentru toate relele pe care le-au savarsit si hotarandu-se sa nu mai
savarseasca asemenea abateri, constata o schimbare profunda in viata lor. Tot valul de necazuri venite asupra lor
slabeste in chip uimitor. O mare greutate care-i apasa si-i sufoca pana atunci, li se ridica si ei insisi se insenineaza
si se linistesc, disparandu-le si ura si revolta fata de cei care le-au pricinuit necazurile, asemanandu-i cu niste
doctori chirurgi care prin operatie le-au salvat viata de la moarte sigura.
16

Incercati aceasta experienta, frati crestini, cand sunteti in necazuri, felurite necazuri, pentru ca fiecare, asa cum are
o umbra care se tine de el, are si un necaz sau mai multe care se tin de el. Incercati ca in asemenea necazuri, in loc
sa va revoltati, sa va rugati ca sa va daruiasca Dumnezeu rabdare si veti vedea ce usurare veti simti in viata
dumneavoastra, daca va veti gandi ca ceea ce vi s-a dat ca suferinta este pentru pacatele dumneavoastra. i ganditi-
va si ce rele ati facut, pentru care sunteti oarecum certati prin suferinta. Daca dati vina pe dumneavoastra, care
sunteti cauza suferintei ca ati gresit, ati facut niste abateri, niste abuzuri, niste faradelegi si ati uitat meditati,
[ca] sa va aduceti aminte de ele, caiti-va, rugati-va sa fiti iertati si veti simti aievea o mare usurare in inima si in
fiinta dumneavoastra. Aceasta lucrare a harului dumnezeiesc asupra noastra ni se intampla de obicei daca, dupa un
examen de constiinta si dupa o cainta sincera, ne incredintam rostul si restul vietii noastre lui Dumnezeu, rostind in
cugetul nostru o rugaciune scurta ca aceasta:
Doamne, stiu ca toate le randuiesti in folosul meu. Chiar daca nu inteleg purtarea de grija a Ta fata de mine, ma
rog sa nu ma parasesti niciodata si sa ma ajuti, ca intotdeauna sa se faca voia Ta cea sfanta in toata viata mea.
Mai este insa si o alta latura despre care trebuie sa vorbim in continuare. Sunt crestini care traiesc o viata cinstita si
cumpatata, v-am amintit de aceasta. Se ostenesc in slujba binelui, se roaga, postesc, ajuta pe cei in neputinta si
totusi au parte de necazuri. Ei se tulbura mai ales cand vad pe altii ca fac mii de rele si cu toate acestea le merge
foarte bine. Asemenea crestini ar trebui sa nu uite niciodata ca succesul in viata si bucuriile dobandite prin pacat nu
sunt vrednice de invidiat, pentru ca orice pacat facut de noi in viata asta va fi platit. E o datorie care trebuie platita,
o platim ori aici, ori dincolo. E mai bine s-o platim aici, prin suferinta, prin necaz, pentru ca in chip firesc orice
abuz si orice pacat pe care il face omul in viata aceasta pamanteanca, se razbuna tot asupra lui, acum sau mai
tarziu, de obicei in clipa cand nu ne asteptam. Este lovit in trup sau in suflet de o boala sau o durere, o paguba, o
necinste si chiar o moarte neasteptata, o moarte fara nadejdea mantuirii.
Imi povestea cineva cu care mergeam pe un drum in Moldova, aratandu-mi locul unde un camion incarcat cu mai
multi muncitori mergea urcand la deal, aproape de Pascani. Era o masina foarte vesela, era un ras in masina si o
bucurie mare, neobisnuita. De ce? Pentru ca unul dintre ei care sta pe partea din urma a masinii, pe latura care se
desface de obicei, spunea fel de fel de lucruri si batjocuri aduse lui Dumnezeu, injurand pe Maica Domnului, sfanta
Cruce, pe Iisus, Treimea, tot! Radeau intr-un hohot neobisnuit si la un moment dat sar cele doua carlige de la
aceasta latura a masinii si cade cu capul in jos respectivul si moare pe loc. Vai de o asemenea moarte, care este o
rasplata a hulii impotriva lui Dumnezeu!
Pe de alta parte, cei buni, oricat ar fi de atenti la viata lor personala, nu pot ramane fara de pacat. Poate sunt si ei
biruiti de lacomie, de invidie, de mandrie sau de alte pacate ascunse. i fapta lor cea buna pe dinafara, nu este chiar
asa de curata inaintea lui Dumnezeu, cum ar trebui sa fie, pentru El cel care vede cele dinlauntru ale noastre. i de
aceea, Dumnezeu, pretuind ravna lor, ii cerceteaza si-i cearta prin suferinta, ca pe de-o parte sa le verifice
credinciosia fata de El, iar pe de alta parte sa-i ajute sa fie si mai buni, si mai smeriti, si mai omenosi, si mai
rabdatori, si mai intelegatori fata de suferintele si neputintele altora.
Toti cei ce sufera, fiind in slujba binelui, nu trebuie sa uite niciodata ca Dumnezeu nu ingaduie incercari peste
puterile omului, dupa cum ne spune sfantul apostol Pavel, cel mult incercat, zicand asa:
17

Nu v-a ajuns nici o ispita care sa fi fost peste puterea omeneasca. Dumnezeu care este credincios, nu va ingadui sa
fiti incercati peste puterile voastre si, dimpreuna cu ispita, a pregatit si mijlocul sa iesiti din ea, ca sa puteti
rabda [7] .
Iar daca i se intampla cuiva sa aiba cu adevarat o viata fara de prihana si sa faca bine si sa fie rasplatit cu rau pentru
bine, unul ca acela se mangaie in smerenie, ca isi poarta cu bucurie si rabdare crucea suferintelor, in asemanarea cu
Cel rastignit pe ea intre talhari, care cu adevarat a fost nevinovat si pentru bine a fost rasplatit cu rau.
Pe linia aceasta a lui Iisus pe Cruce, cel neprihanit, sunt aproape toti sfintii martiri pe care-i avem in calendarele
noastre crestine. Ei au fost cei mai buni fii ai omenirii, cei mai buni cetateni ai cerului, au facut bine cu toata fiinta
lor si sfarsesc pe cruce, sau in cazane cu smoala, sau in ulei fiert, sau retezati de sabie. Adica facand bine, au fost
rasplatiti cu rau. Toti aceia s-au jertfit pentru cauza lui Dumnezeu, mergand pe calea Lui, pe calea Crucii Lui, pe
calea suferintelor Lui. De pe inaltimea Golgotei, El ne-a invatat ca dupa suferinta si umilinta, vin mangaiere si
bucurie, dupa cum dupa o furtuna mare si viscol, vin liniste si bucurie in natura care ne inconjoara. i dupa
Vinerea Patimilor ne intalnirn cu Duminica Invierii.
Frati crestini, cu ochii atintiti la Iisus cel rastignit si inviat, mai ales atunci cand suntem incercati de necazuri, sa
privim la viata Lui fara prihana si ca intr-o oglinda curata sa ne vedem petele pacatelor noastre. Sa ne cercetam
cinstit si ne vom da seama ca de obicei multe din necazurile care vin asupra noastra sunt din pricina pacatelor
noastre. Cine spune ca nu are pacate este un mincinos si nu se afla adevarul in el, cum spune sfantul evanghelist
Ioan. De aceea cand suntem biruiti de necazuri grele, cand crucea suferintelor ne apasa mai greu, sa nu ne tulburam
ca talharul cel nesocotit. Sa ne cercetam cu luare aminte faptele noastre rele, sa ne recunoastem cinstit vinovatia
fata de aproapele nostru, fata de Dumnezeu, sa ne caim sincer ca in anumite imprejurari din viata noastra am putut
fi rai si ticalosi, sa ne rugam lui Dumnezeu din adancul inimii sa ne ierte, sa ne usureze si sa ne izbaveasca din
necazul in care se afla fiecare si care ne apasa. Sa fagaduim in taina ca ne vom schimba viata in bine pentru
restul zilelor noastre. Daca vom face asa, ne vom linisti fara intarziere, intr-un chip neobisnuit si minunat Atunci
suferinta ne va aparea cu mult mai usoara si ne vom da seama ca ea ne-a fost cu adevarat de folos, ca o doctorie din
partea lui Dumnezeu. Amin.
(din: Parintele SOFIAN, Editura Bizantina, 2007, Bucuresti)