Sunteți pe pagina 1din 4

PIAA FINANCIAR

Piata financiara este compusa, in esenta, din doua parti: piata de capital si piata
monetara.
Capitalul este factorul de productie cel mai dinamic, cu o contributie substantiala
in procesul de crestere economica. Din aceasta cauza, economia a abordat cu prioritate
analiza pietei de capital, respecti piata acestei resurse deriate ce domina economia de
piata. In teoria economica e!ista doua teorii cu priire la piata de capital, respecti teoria
clasica si teoria "e#nesiana.
Teoria economiei clasice
$eoria clasica descrie piata de capital ca purtator de mecanisme de a%ustare prin
care enitul &enerat de productie se repartizeaza intre consum si inestitii. In acest sens,
piata de capital este considerata ca fiind piata cererii si ofertei de fonduri respecti piata
in care se decide inestitia.
Oferta de capital este consderata ca renuntarea temporara la consum. 'ste de
altfel usor de acceptat principiul potriit caruia cresterea economica nu s(ar putea realiza
daca enitul ar fi repartizat e!clusi consumului. Formulele clasice le&ate de preferinta
pentru timp respecti preferinta pentru prezent in ideea sustinerii repartitiei pentru
consum sunt le&ate de dobanda pentru preferinta de timp pe care colectiitatea o cere
pentru efortul economisirii asociat abstinentei, respecti renuntarea la consum. Aceasta
dobanda se compara cu rata reala a dobanzii care determina un enit iitor mai mare,
trebuind sa fie mai mare pentru a %ustifica economisirea in ederea inestitiei. 'ste
considerat stabilit faptul ca oferta de capital )de fonduri pentru economie* este o functie
crescatoare fata de dobanda reala, ca proenind din economii.
Cererea de capital din partea producatorilor )in scopul cresterii factorului de
productie reprezentat de capital* ec+ialenta cu inestitia, se manifesta in urmatoarele
coordonate: producatorii )utilizatorii de capital* compara enitul suplimentar al unitatii de
capital cu costul capitalului )dobanda reala* respecti productivitatea marginala a
capitalului. In conformitate cu le&ea randamentelor descrescatoare rezulta ca cererea de
capital este o functie descrescatoare fata de dobanda reala.din partea producatorilor )in
scopul cresterii factorilor de productie reprezentat de capital* ec+ialenta cu inestitia, se
manifesta in urmatoarele coordonate
Echilibrul pietei de capital fata de rata dobanzii se stabileste in punctul in care,
dobanda pentru preferinta de timp este e&ala cu productiitatea mar&inala a capitalului.
'conomistii clasici ar&umenteaza ca ratele de dobanda fle!ibile or re&la inestitiile si
economiile pe piata de capital. , recompensa mai mare )dobanda mai mare* a incura%a
economisirea. -'conomia reala- a solicita mai mult capital cu cat rata dobanzii este mai
mica. 'c+ilibrul se a stabili cand economiile si inestitiile or aea aloarea 'e . Ie
respecti la o rata a dobanzii
Teoria keynesiana
Celebrul economist /,0N 1A2NARD 3'2N'4 considera insa ca decizia de
inestitie nu depinde direct de economiile disponibile ci ea depinde printr(o functie de
inestitie de comparatia intre rata dobanzii pentru imprumuturi si randamentul capitalului
inestit prin -eficienta marginala a capitalului-. Aceasta poate fi considerata ca o ariabila
e!o&ena. De asemenea rata dobanzii fiind rezultatul ec+ilibrului pe piata monetara prin
confruntarea intre oferta si cererea de moneda, unde 3'2N'4 introduce notiunea de
incertitudine, inseamna ca elementele de comparatie pentru functia inestitiei sunt
e!o&ene. 5ariatiile nielului de actiitate si deci implicit al enitului &lobal sunt
determinate de ariatiile inestitiei prin procesul de -multiplicator al investitiei-. Deci
inestitia nu este efectul comportamentului de economisire ci ea deine o functie de
inestitie. In iziunea "e#nesiana se definesc functiile de consum respecti de inestitie
care capata cu totul alte nuante decat in economia clasica. Astfel functia de consum este
considerata ca ariabila in functie de enitul &lobal : C . f )2*.
Piata financiara de capital si piata monetara
Aceasta piata faciliteaza de fapt le&atura sau poate fi considerata un canal de
transmisie intre inestitie actionand cu atributele ei "e#nesiene si economia reala. Deci
piata de capital in acceptiunea economica este compusa din piata primara constituita
din inestitii de fapt )financiare, dar care faciliteaza inestitiile in sens economic*, deci
din cererea de inestitii manifestata de emitentii de titluri de aloare in scopul
ac+izitionarii de actie fi!e necesare productiei si sericiilor, si piata secundara, care
este o piata financiara pe care cererea se realizeaza prin necesitatea de restructurare a
portofoliilor detinatorilor de actie financiare, iar oferta apare concomitent datorita
acestei functii de restructurare precum si din economii. Piata primara de capital este,
deci, o piata inestitionala simbolica, dar de le&atura cu economia reala precum piata
secundara de capital este o piata pur simbolica, ambele incluse in piata financiara.
Piata monedei
In acceptiunea clasica, este o piata in care se confrunta cererea cu oferta de
moneda, oferta fiind dependenta de sistemul bancar, iar cererea se manifesta functie de
cele doua caracteristici ale monedei: unitate de cont )numerar* si intermediar de sc+imb.
,ferta de moneda fiind discretionara si e!o&ena, are un impact asupra nielului pretului.
Astfel, daca oferta de moneda este mai mare decat cererea de incasari, a&entii economici
or incerca sa scape de moneda, marind cererea pe piata de bunuri si sericii. Acest lucru
conduce in final la cresterea nielului &eneral de preturi. $eoria clasica asupra monedei se
defineste simbolic cu denumirea de 6teoria cantitatia a monedei7.
In acceptiunea keynesiana, functia de cerere de moneda are 8 motie care
definesc preferinta pentru lic+iditate: motiul de tranzactie, motiul de precautie si
motiul de speculatie.
Motivul de tranzactie, similar cu teoria clasica, %ustifica cererea de moneda
necesara efectuarii tranzactiilor, deci ca ec+ialent al productiei si el depinde de iteza de
rotatie a monedei in enit.
Motivul de precautie se %ustifica prin lic+iditatea conferita de lic+iditate ca
proportie a resurselor a&entului economic sau in fata unor eenimente nepreazute.
Aceste motiatii se manifesta prin asertiunea microeconomica 6cas+ is "in&7 care descrie
preferinta pentru lic+iditate.
1otiul de speculatia, deci de profitare asupra unor cunostinte mai bune asupra
preiziunilor de piata introduce in analiza "e#nesiana notiunea de incertitudine bazata pe
prospectiunea subiectia asupra iitorului )masura &radului de incertitudine este riscul*.
Astfel, daca preiziunea este ca pretul pe piata titlurilor financiare )actiuni, obli&atiuni*
or scadea, sau ca actiele in &eneral or aea preturi in scadere, sau ca costurile
tranzactiilor or fi mai mari decat rata profitului preizionat, apare motiatia speculatia
a banilor.
Circuitul intre piata financiara si economia reala
Circuitul capitalului financiar in economie se realizeaza intre detinatorii unui
surplus de fonduri si utilizatorii de capital. Cei dintai plaseaza resursele financiare in
scopul alorificarii capitalului )producere de profit*, iar ceilalti emit actie financiare in
sc+imbul resurselor obtinute. Profitului ii corespunde un risc intr(o relatie directa, risc ce
insoteste profitul in procesul de transfer. Astfel, in &eneral se spune ca actiele financiare
cu risc mai mare au un profit estimat mai mare, respecti actiele financiare cu un risc
minim &enereaza un profit estimat mai mic.
$ransferul de fonduri intre detinatorii si utilizatorii lor, asi&ura si transferul de
fonduri in economia financiara, simbolica si cea reala, utilizatorii de fonduri alorificand
actiele financiare in procese direct productie.
Detinatorii de fonduri ce transfera surplusul spre utilizatori, in scopul alorificarii
acestui capital financiar si cu intentia de a obtine profit din diidende sau dobanzi in
actiele financiare respectie se mai numesc investitori. Acel inestitor care are
capacitatea de a ealua riscul inestitional si resursele necesare pentru a(si asuma acest
risc se numeste inestitor sofisticat.
,peratiunea de transfer de fonduri se numeste plasament financiar sau
investitie financiara. $ransferul de fonduri dinspre economia financiara spre economia
reala se realizeaza pe piata primara de capital. Pe piata secundara de capital se
tranzactioneaza titluri de%a emise intre inestitori sau 9 si inestitori de portofoliu, care
urmaresc fie sa speculeze o mai buna estimare a eolutiei iitoare, fie o inestitie
strate&ica pe termen lun&.
Organizarea si supravegherea pietei financiare
4istemele financiare sunt diferite de la o tara la alta, pietele formate in diferite tari
aand o traditie si eolutie bazata pe istoria, obiceiurile si cultura tarii respectie. Dar
e!ista catea caracteristici, principii ale pietei, care se re&asesc in toate tarile in care este
or&anizata o piata financiara. In aceasta cate&orie se inscrie principiul de or&anizare si
suprae&+ere al pietei. In lume e!ista in &eneral, din acest punct de edere, trei abordari
diferite:
- principiul separatiei activitatii bursiere de activitatea bancara, este specific
pietei americane si romane )actiitatea bursiera este totalmente separata de piata bancara
sau piata creditului, institutiile care actieaza pe piata bursiera sunt diferite de cele care
actieaza pe piata bancara, iar autoritatile celor doua piete sunt diferite: banca centrala
de emisiune pentru piata bancara, respecti autoritatea pietei de capital pentru piata de
capital*
- principiul bancii universale permite bancilor, institutiilor bancare in &eneral, sa
se implice direct pe piata bursiera si de capital, putand derula toate operatiile specifice.
Piata &ermana a fost e!ponentulr de baza al acestui principiu, alaturi de Danemarca,
4uedia, Portu&alia, 'letia. :anca actieaza in bursa, piata creditului fiind contopita atat
institutional cat si din punct de edere al autoritatii pietei cu piata de capital. , data cu
re&lementarea comuna a pietei de capital, in ;niunea 'uropeana s(a renuntat la acest
principiu, fiind adoptat principiul separatiei
( principiul mixt statueaza o separare a actiitatilor si a operatiilor pe cele doua
piete care au c+iar autoritati distincte, pe piata de capital aceasta realizandu(se prin
autore&lementare, de e!emplu. In sc+imb, institutiile financiare ce actieaza pe cele doua
piete, respecti actorii de pe piata pot fi aceiasi, deci bancile pot actiona pe piata de
capital simultan si pe piata creditului sau pe alte piete monetare. $otusi, actiitatile pe
cele doua piete sunt controlate si autorizate de autoritatile celor doua piete.
utoritatea pietei de capital
'ste reprezentata de un or&anism care este fie &uernamental sau definit prin le&e,
fie este un or&anism rezultat din autore&lementare. Rolul primordial al or&anismului de
autoritate al pietei este de a asi&ura protectia inestitorilor )publicului lar& care participa
la piata*. Aceasta se realizeaza:
( prin impunerea unor norme de informare
( re&lementari de transparenta perfecta
( stabilirea normelor pentru activitatea profesionala ale participantilor la
piata
De asemenea, rolul autoritatii pietei de capital se refera la re&lementarea si
autorizarea actiitatii institutiilor ce actieaza pe piata, cu referire la criterii le&ate de
dimensiunea capitalului, profesionalismul personalului etc.
!"!#"O$%&"E: 6:anci si burse7, P,P 5iorel, :'R<IN=0'R 5asile,
P,P Doina 5iorica, 'ditura ;niersitatii de Nord > :aia 1are, pag 102 -
120