Sunteți pe pagina 1din 156

CHARLOTTE MANN

St`pna
castelului
Vandermoor
Traducerea [i adaptarea \n limba romn` de
ALEXANDRA-MINODORA DUMITREL
ALCRIS
Romance
Capitolul 1
Markus de Haltern \[i opri Vulpea calul s`u preferat [i
privi ca fermecat tabloul care i se oferea pe nea[teptate. La
poalele dealului, contesa Irina [edea pe malul lacului [i
hr`nea lebedele albe ale castelului Vandermoor. Soarele \i
poleia p`rul [i-i d`dea o str`lucire de m`tase, iar culoarea
albastr` a rochiei radia de lumin`, ca [i cum cerul \i
\mprumutase din harul sfnt.
Lebedele se \ntorceau mereu \ncrez`toare la mal [i
ciuguleau precaute din mna fin` a Irinei buc`]ele mici de
hran`. Irina le oferise \ncredere din timpul copil`riei [i
lebedele o cuno[teau ca pe o prieten` care f`cea parte din
via]a lor.
Markus nu se mai s`tura privind acest tablou idilic. O
durere dulce \i ardea \n piept [i el sim]i \nc` o dat` ct de
tare o iubea pe Irina. Inima lui \i apar]inea \n \ntregime. Cu
ea dorea s`-[i \mpart` averea, mo[ia [i \ntreaga via]`.
Cobor\ dealul [i ocoli lacul, astfel ca s`-i ias` \n cale
Irinei pe drumul de \ntoarcere la castel. De[i el ajunsese pe
malul cel`lalt al lacului, Irina [edea \nc` visnd \n acela[i
loc, privind lebedele, care, s`tule acum, alunecau
maiestuos pe oglinda apei. Contesa observ` c`l`re]ul abia
cnd copita calului se opri \n apropierea sa [i privi \n sus.
Bun` diminea]a, contes` Irina, o salut` Markus [i s`ri
din [a. Sper c` nu v` deranjez din contemplare? \ntreb` el
[i se apropie.
Irina \i zmbi [i scutur` negativ din cap.
Nu, cum s-ar putea, domnule Markus? M` bucur s` v`
v`d. |l invit` lng` ea. Lua]i loc lng` mine, s` savur`m
\mpreun` aceast` minunat` diminea]`.
Mul]umesc. N-am s` a[tept s` m` invita]i de dou` ori.
Markus se a[ez` lng` prin]es`, pe iarb`.
Nu vi se pare un tablou \ncnt`tor? \ntreb` Irina [i-i
ar`t` lebedele. Atta gra]ie [i farmec m` aduc mereu la extaz.
Da, aprob` Markus. Atta gra]ie [i farmec trebuie s` ne
aduc` mereu la extaz.
Totu[i, el nu se uita spre lebedele, care apar]ineau de
multe genera]ii castelului Vandermoor, ci la femeia
fermec`toare de lng` el, iar inima \i b`tea att de tare,
\nct se temea ca aceasta s` nu observe.
6 CHARLOTTE MANN
Ast`-sear` am s`-i m`rturisesc dragostea mea, \[i
propuse el. {i dac` inima ei \mi va r`spunde, am s` o rog s`
fie so]ia mea.
La acest gnd, se v`zu \ntinznd bra]ele [i cuprinznd-o
pe Irina, avnd voie s`-i s`rute buzele dulci, iar sngele \i
umplu inima [i sim]i nevoia s` \nchid` ochii o clip` pentru
a savura clipa norocoas`.
Contele Soliturn st`tea la fereastra camerei de lucru [i-i
observa \n t`cere pe cei doi tineri, jos, lng` lac.
Baronul mi-ar fi un ginere bun, se gndea el. Markus
este un om de \ncredere [i simpatic. {i chiar dac` nu este
att de bogat, se \n]elege c` ar fi fericit s`-[i primeasc`
partea de avere [i s`-[i administreze cu prevedere mo[ia.
Dac` a[ [ti ce simte Irina pentru el. Nu s-a exprimat
niciodat` ce p`rere are despre el, iar la \ntreb`rile directe
evit` s` r`spund`. Poate este prea tn`r` pentru dragoste?
Jos, pe malul lacului, Markus de Haltern se ridicase [i-i
oferise curtenitor mna Irinei.
Ea \l privi [i o clip`, contele de Soliturn avu impresia c`
baronul ar fi vrut s`-i cuprind` fiica \n bra]e. Totu[i, Markus
\[i permise doar s` s`rute mna Irinei.
Poate ar trebui s`-l \ncurajez pu]in? se gndi contele. Ar
putea fi destul de u[or s`-l re]in` deoarece se pare c` se
teme s` nu fie considerat un vn`tor de zestre. Contele rse
[i \i privi \n continuare pe cei doi. Erau o pereche
ST~PNA CASTELULUI VANDERMOOR 7
frumoas`. Apoi se trase un pas \napoia ferestrei, c`ci nu
vroia s` fie v`zut.
Ast`-sear`, la bal, va avea desigur ocazia s` poarte
\mpreun` o discu]ie \n particular.
***
Markus de Haltern o conduse pe Irina p\n` la poarta
castelului. Spera ca ea s`-l invite s` intre s` ia o gustare,
\ns` Irina \i \ntinse mna [i se desp`r]ir`.
Mul]umesc pentru c` m-a]i condus, domnule Markus.
Ne vedem disear`, cred?
Da, r`spunse el. Ast`-sear`. |i lu` mna cu o strngere
tandr` [i-i c`ut` privirea. Ve]i fi desigur, din nou, cea mai
frumoas`.
Irina rse [i pentru cteva secunde, ochii ei alba[tri
str`lucir`.
|mi dezv`lui]i culoarea rochiei dumneavoastr`? o rug`
Markus.
E ca o floare de magnolie \n aprilie, r`spunse Irina.
Ce vis`tor! exclam` Markus. O vedea deja pe Irina
\mbr`cat` \n rochia de bal \naintea lui. Aproape nu mai pot
a[tepta s` v` v`d \mbr`cat` \n minunata rochie de bal.
8 CHARLOTTE MANN
Se aplec` u[or \n fa]a ei [i \n timp ce Irina urca u[oar` ca
un fulg treptele largi ale castelului, o urm`ri admirativ cu
privirea. Se ar`ta ca \ntotdeauna fermecat de gra]ia ei.
Irina se \ntoarse \nc` o dat` spre el din vrful sc`rilor
[i-i f`cu un semn de r`mas-bun, \nainte de a-l urma pe unul
din servitorii castelului.
Markus persever` secunde \n [ir, a[teptnd s`-[i z`reasc`
pe ascuns iubita. Ca \ntr-un vis, \[i chem` calul, s`ri \n [a
[i-[i \ndemn` Vulpea sa devotat` mngind-o pe gt.
Hai, iubitule, s` mergem. Hai [i du-m` acas`, s`-mi pot
l`sa inima s` respire, s` spun visul meu de dragoste
vntului [i copacilor. Pn` disear` trebuie s` m` st`pnesc.
Apoi voi da glas inimii.
Calul porni ascult`tor pe drumul spre cas`.
Markus se retrase \n visare, cum f`cea de obicei cnd se
\ntorcea de la castelul Vandermoor.
O cuno[tea pe Irina de Soliturn demult, de cnd era
copil`, dar abia de cteva luni, de cnd contele se hot`rse
s` dea un bal \n cinstea \ntoarcerii fiicei de la internat,
Markus se \ndr`gostise de ea; devenise \ntre timp o
fermec`toare domni[oar`.
Uneori, inima lui tulburat` \l f`cea s`-[i imagineze c`
este cu femeia iubit` \n bra]e [i toate visele se transformau
\n realitate, iar el r`mnea ore \n [ir transpus. Totu[i, pn`
ast`zi \[i revenise repede de fiecare dat` din st`rile de vis,
ST~PNA CASTELULUI VANDERMOOR 9
c`ci Irina nu-i d`duse nici un semn c` ar fi \mp`rt`[it cumva
sentimentele lui.
Contele Soliturn \l primise mereu plin de bun`voin]`.
Uneori p`rea c` las` s` se \n]eleag` c`-i face pl`cere s`-l [tie
pe tn`rul st`pn al mo[iei \nvecinate \n compania fiicei
sale. Oare \[i va men]ine aceast` bun`voin]` cnd va afla c`
baronul dore[te mna contesei?
Markus ajunse la drumul de ]ar`. De cealalt` parte
\ncepeau p`mturile mo[iei sale. Calul se opri, ca [i cum ar
fi dorit s`-i aminteasc` st`pnului c` trebuie s` fie atent la
eventuala circula]ie din zon` \nainte de a traversa [oseaua.
Tn`rul baron se gndea: "De[tept animal!" \l l`ud` el
[i-l mngie cu dragoste pe gt. |n acela[i moment, se
apropie de ei \ntr-o vitez` incredibil` un automobil sport
decapotabil. {oferul probabil \l observase de departe pe
c`l`re].
Ar fi trebuit s`-[i dea seama c` [i c`l`re]ul l-a observat.
Un claxon ar fi fost deci inutil. Totu[i, [oferul \l ac]ion`
exact cnd ajunsese lng` cal [i c`l`re].
Calul deveni agitat la vederea automobilului ivit \n drum
[i mai cu seam` la sunetul persistent al claxonului. |nti se
sperie [i apoi \ncepu s` necheze, \nct Markus reu[i cu greu
s`-l lini[teasc`.
Calm, b`trne, stai lini[tit, \i vorbi el cu blnde]e [i-l
mngie pe spate. Nu s-a \ntmplat nimic. |ncerc` s`-[i
10 CHARLOTTE MANN
st`pneasc` propria iritare, de[i era furios, c`ci
automobilul cel ro[u \i speriase calul din pur` obr`znicie.
Markus privi \n urma ma[inii. Mergea direct la castelul
Vandermoor. Cine putea fi? {i ce c`uta acolo? Era oare o
cuno[tin]` a contelui Soliturn? Sau o cuno[tea doar pe
Irina? Venise oare din cauza ei la Vandermoor?
Plin de gnduri [i \ntreb`ri f`r` r`spuns, c`l`re]ul trecu
drumul [i porni pe o c`rare din p`dure care ducea la
conacul mo[iei Haltern.
{i acum, dac` inima Irinei nu era liber`, dac` b`tea
sensibil` pentru alt b`rbat? Aceast` ipotez` \l ap`sa att de
tare pe tn`rul baron, \nct respira]ia \i deveni dificil`. Frica
de a pierde femeia iubit` \nc` \nainte de a o fi c[tigat \i t`ia
respira]ia ca un aer tare de munte. |[i dorea s` nu se fi
temut att [i s`-i fi m`rturisit dragostea.
***
Contele Soliturn st`tea \n u[a camerei sale de lucru.
Irina! strig` el chemnd-o, \n timp ce ea traversa
marele hol de la intrare.
Tn`ra se opri [i se \ntoarse s`-l priveasc`.
Tat`? \ntreb` ea rznd [i veni spre el.
ST~PNA CASTELULUI VANDERMOOR 11
Vrei s`-mi ]ii pu]in companie? o \ntreb` el [i deschise
larg bra]ele.
Desigur, cu pl`cere, aprob` Irina [i-l s`rut` tandru pe
obraz.
Ai fost la lebede? se interes` contele. |i \nconjur` u[or
umerii cu bra]ul [i o conduse spre un fotoliu comod.
Stau cu atta pl`cere acolo, lng` lac! r`spunse Irina.
Ast`zi a fost deosebit de frumos.
Deoarece baronul Markus ]i-a f`cut surpriza s` vin`
acolo? \i sc`par` cuvintele de pe buze contelui.
Markus? O ro[ea]` fugar` trecu peste obrajii Irinei.
Mi-a ]inut pu]in companie [i m-a condus pn` la castel.
Ne-ai v`zut?
Contele Soliturn ridic` din umeri.
Eram cu totul accidental \n dreptul ferestrei. Markus
vine \n ultimul timp destul de des la Vandermoor, nu ]i se
pare? Lu` din caseta de filde[ abia umplut` o ]igar` [i o t`ie
atent cu cu]ita[ul. Nu te-ai \ntrebat deloc oare de ce face
acest lucru?
O cercet` pe Irina cu o privire fugar` [i observ` c`
ro[ea]a din obrajii ei devenise mai intens`.
Doar este vecinul nostru, r`spunse fata.
Te deranjeaz` c` se plimb` c`lare a[a de diminea]` pn`
\n zona noastr`?
Contele Soliturn ridic` minile, respingnd ideea.
12 CHARLOTTE MANN
Dimpotriv`, n-am nici un singur cuvnt \mpotriva lui,
copila mea, o asigur` el. Ba chiar \l apreciez mult pe
Markus. Este de spi]` nobil` [i foarte capabil. Tat`l lui ar fi
mndru dac` ar putea vedea ct de multe \mbun`t`]iri a
adus mo[tenirii primite.
O mic` und` de duio[ie trecu tacit \ntre tat` [i fiic`, apoi
Irina \ntreb` \ncet:
Ai fi vrut s` ai mai degrab` un fiu dect o fiic`, nu-i a[a?
|mi pare r`u dac` ...
Irina, drag`! o \ntrerupse contele, impresionat. |[i
a[ez` ]igara nefumat` \nc` \ntr-o scrumier` [i se gr`bi spre
fat`. Cum po]i s` gnde[ti astfel? O strnse cu dragoste la
piept. Nici un copil n-a s`dit atta dragoste \n sufletul meu
ca tine. Nici o mo[tenire de la iubita ta mam` nu-mi este
mai scump` ca tine. Sprijini cu drag capul copilei pe
um`rul s`u. S` nu mai aud niciodat` ceva asem`n`tor din
gura ta!
Irina t`cu la pieptul tat`lui.
Iart`-m`, tat`. N-am vrut s` te sup`r.
Contele \i mngie cu duio[ie p`rul m`t`sos.
Ai s` vrei s` te m`ri]i \ntr-o zi [i ai s`-mi aduci \n acest
fel un fiu \n castel.
Sunt sigur c` va fi cineva \n minile c`ruia s` pot
\ncredin]a lini[tit mo[ia. {i dac` acel cineva ar fi ca Markus
de Haltern, n-a[ putea fi mai fericit.
ST~PNA CASTELULUI VANDERMOOR 13
Contele sim]i clar c` la auzul acestei considera]ii, Irina
tres`ri. Se gndise oare [i ea la o astfel de leg`tur`? Contele
Soliturn a[tepta cu sufletul la gur` r`spunsul Irinei, doar c`
vorbele ei nu sosir`. Fata se desprinse din \mbr`]i[area
tat`lui [i spuse:
Trebuie s` m` interesez de ornamentele florale pentru
ast`-sear`, argument` ea [i se ridic` gr`bit`, \nct contele
trebui s` se mul]umeasc` doar cu att, f`r` a putea cerceta
mai adnc \n sufletul fetei.
Tocmai cnd Irina vroia s` p`r`seasc` biroul contelui, de
afar` p`trunse \n castel un zgomot puternic de motor de
automobil.
Ce s-a \ntmplat? \ntreb` contele, \ncruntat. Cine
[ofeaz` \n a[a hal [i ne deranjeaz` lini[tea cu un zgomot
att de inutil? Se \ndrept` spre fereastr` [i tocmai v`zu cnd
un tn`r elegant s`ri cu u[urin]` din automobilul sport de
culoare ro[ie [i se repezi spre trepte. Un vizitator? se adres`
el Irinei.
Aceasta \ns` r`spunse, scuturnd negativ din cap:
Nu a[tept pe nimeni. Poate vrea s` vorbeasc` cu tine?
Nici eu nu a[tept pe nimeni. Irina \[i urm` tat`l spre
fereastr` [i arunc` o privire de control spre automobilul
sport. Nu cunosc pe nimeni cu un astfel de automobil.
Cteva secunde mai trziu, la u[a camerei de lucru se
auzi un cioc`nit [i Benton, valetul, intr`.
14 CHARLOTTE MANN
Adusese cu el pe o tav` de argint o carte de vizit`.
Domnul v` roag` s`-l primi]i, anun]` el \n stilul s`u
festiv, contelui.
Contele arunc` o privire c`r]ii de vizit` [i f`cu ochii
mari, [i mai mirat.
***
M` duc s` m` interesez de flori, spuse Irina [i-o lu`
\naintea lui Benton spre u[`.
Cum crezi, copila mea, r`spunse contele, derutat.
Nelini[tea \i cuprinsese minile, att de mult \l deranja
aceast` \ntmplare care-i aducea un vizitator surprinz`tor.
Irina nu plecase \nc`. R`m`sese \n picioare, \ngrijorat`.
Sau poate vrei s` r`mn al`turi de tine? \ntreb` ea.
Nu, nu, o \ndep`rt` contele. Intereseaz`-te de flori,
vezi ca seara asta totul s` fie bine preg`tit pentru oaspe]ii
no[tri.
Irina se apropie de el [i-l mngie cu dragoste pe obraji.
}i-e team` de el? \[i \ntreb` tat`l, cercetndu-l cu
privirea.
S` m` tem? contele oft` [i scutur` din cap. Nu, n-am
nici un motiv s` m` tem, r`spunse el [i-i aranj` cu grij` o
ST~PNA CASTELULUI VANDERMOOR 15
bucl` dup` ureche Irinei. Dup` nume, se pare c` trecutul
meu a \nviat iar`[i, rse amar contele. Acum nu vreau s`-mi
las vizitatorul s` mai a[tepte. O s`rut` pe Irina pe frunte [i
p`r`si camera de lucru.
|n timp ce intra \n micul salon, contele z`ri la fereastr`
un tn`r cu p`rul negru, bine f`cut, dup` cum \l ar`ta
silueta. Fa]a sa era \n semi\ntuneric, totu[i contele
recunoscu imediat apartenen]a acestuia la unul din fo[tii
s`i prieteni din tinere]e.
Bodo de Thamin? \ntreb` el [i f`cu c]iva pa[i \n
\ntmpinare.
Da, r`spunse tn`rul domn. Fiul prietenului
dumneavoastr` Robert.
Contele Soliturn \i strnse tn`rului ambele mini cu
c`ldur`.
Fii binevenit, Bodo.
Mul]umesc. Bodo strnse [i el minile celuilat cu
putere. Tat`l meu era singur c` m` ve]i primi ca pe un
prieten, de[i noi nu ne-am cunoscut niciodat`.
A fost cel mai bun prieten al meu, r`spunse contele
Soliturn [i ochii-i devenir` umezi.
Dac` mi-a trimis fiul, ar trebui s` consider c` nu mai este
de mult sup`rat.
Abia acum v`zu chipul lui Bodo.
Tata nu mai este sup`rat, conte Soliturn.
16 CHARLOTTE MANN
{i m-a rugat \nainte s` moar` s` fac drumul pn` la
Vandermoor s` v` spun acest lucru [i s` v` transmit
ultimele lui salut`ri.
Contele Soliturn fu afectat profund.
Mort? [opti el. Robert e ... mort? Se cl`tin` pe picioare
[i deveni att de palid, \nct Bodo de Thamin \ntinse
bra]ele s`-l sprijine, [i-l conduse cu grij` spre unul din
fotolii.
Contele Soliturn c`zu oftnd profund \n fotoliu.
Mort! murmur` el cu uimire [i ridic` minile s`-[i
ascund` ochii \n lacrimi \n fa]a tn`rului domn.
Bodo de Thamin se a[ez` lng` el [i a[tept` un timp
s`-[i revin`. Abia dup` un timp spuse:
Tat`l meu mi-a vorbit mult despre dumneavoastr` \n
ultimele sale zile.
Acum, contele Soliturn ridic` privirea cercet`tor spre
tn`r.
Presupun c` v-a povestit ce s-a \ntmplat atunci?
Contele Bodo rse [i aprob`.
Vechea poveste; doi b`rba]i care iubesc aceea[i femeie
[i din care cauz` frumoasa lor prietenie se destram`.
Contele Soliturn se ridic` [i se apropie cu pa[i nesiguri
de fereastr`.
Nu m` mir` c` dumneavoastr` nu ave]i \n]elegere
pentru situa]ia de atunci, tinere prieten, replic` el.
ST~PNA CASTELULUI VANDERMOOR 17
Dragostea este un lucru ciudat. Este mai puternic` dect
orice prietenie. |n fa]a ei nu exist` compromisuri. A[a cum
st`teau lucrurile, doar unul dintre noi putea fi fericit.
{i acest unul a]i fost dumneavoastr`, continu`
Bodo.
Contele Soliturn se \ntoarse [i-l privi \ngndurat.
Atunci, a[a au p`rut lucrurile, mai spuse el. M-am
sim]it cel mai fericit b`rbat de pe p`mnt. Dar a trebuit s`
pl`tesc dur pentru acest noroc. Mi-au fost \ng`dui]i doar
c]iva ani.
{tiu, spuse serios Bodo. Frumoasa Eliette a murit la
na[terea primului ei copil. {i n-a fost un b`iat, ci o fat`.
O fat` care mi-a d`ruit tabloul viu al mamei sale, spuse
contele. De[i aceasta n-a \nsemnat pentru mine doar
fericire, c`ci ori de cte ori o privesc pe Irina, am \n fa]a
mea chipul Eliettei, iar durerea [i triste]ea mea de ani [i ani
de zile nu s-au mic[orat cu nimic.
A[a c`, \n cele din urm`, a]i pierdut mai mult dect
tat`l meu, continu` Bodo.
N-a[ putea contesta aceast` constatare, r`spunse
contele. {i dac` am presupune c` a[a i-a fost sortit, inima
lui a g`sit curnd o alt` dragoste.
P`rin]ii mei au fost destul de ferici]i, rse Bodo
jucndu-se cu degetele. |n orice caz, n-a fost o fericire
calm`, contemplativ`. Mama era mult prea temperamental`
18 CHARLOTTE MANN
pentru astfel de via]`. Rsul s`u deveni mai profund. Ea
descindea dintr-o veche ramur` nobiliar` spaniol` [i avea
lav` \n loc de snge.
Povestea tn`rului conte devenea captivant`.
|mi permite]i s` cred c` n-a]i venit pn` aici, la
Vandermoor, doar pentru o vizit` scurt`, ci ve]i r`mne un
timp mai \ndelungat oaspetele nostru? A[ vrea s` [tiu mai
multe despre via]a tat`lui dumneavoastr`. {i a[ dori s`-l
cunosc mai bine pe fiul celui mai bun prieten al meu.
Bodo se ridic`.
R`mn cu pl`cere, \l asigur` acesta pe conte.
Mul]umesc pentru invita]ie. Aveam de fapt alte planuri, dar
dac` m` invita]i cu atta dragoste, am s` m` organizez
altfel. Voi putea s` aranjez \n a[a fel lucrurile, ca totul s` se
desf`[oare dup` dorin]a dumneavoastr`. V` rog doar s`-mi
permite]i s`-mi aduc bagajul.
Desigur, r`spunse contele [i \ntinse bra]ul s`-i
cuprind` umerii cu un gest patern. |nainte de a porni iar la
drum, trebuie s` lua]i o mic` gustare \mpreun` cu mine.
ST~PNA CASTELULUI VANDERMOOR 19
Capitolul 2
Contesa Irina trecu prin camerele de primire [i prin
ambele s`li [i verific` preg`tirile pentru balul care urma s`
aib` loc. Nu g`si \ns` nimic de ordonat, c`ci Benton
veghease continuu, cu mult` aten]ie [i talent pe to]i
angaja]ii, [i ]inuse chiar personalul auxiliar sub control.
Sper, contes` Irina, ca totul s` fie aranjat pe placul
dumneavoastr`, se interes` el, cnd ea ajunse s` inspecteze
gr`dina de iarn`.
Mul]umesc, Benton, va fi o serbare minunat`, aprecie
ea. Poate doar ornamentele de flori din hol ar putea fi pu]in
mai mari.
Desigur, contes`. Benton se \nclin` u[or. Au fost deja
comandate patru decora]iuni. Ghirlandele vor sosi dup`
amiaz` devreme. Contesa mai are vreo dorin]`?
A[ vrea ca u[ile terasei s` fie deschise numai dup`
aprinderea lampioanelor din parc, preciz` Irina. {i aduce]i
vasele de flori suspendate, chineze[ti, din salonul galben \n
gr`dina de iarn`.
Foarte bine, contes`. Benton r`mase a[teptnd.
Asta e tot, Benton. Irina \nclin` u[or capul, aprobator.
Mul]umesc.
Cnd se \ntoarse, al doilea servitor al castelului
Vandermoor o a[tepta.
Domnul conte v` roag` s` veni]i \n salonul mic, i se
adres` el respectuos.
|n salonul mic? \ntreb` Irina, surprins`, [i \[i aminti
imediat c` acolo invita tat`l s`u musafirii nea[tepta]i.
Dac` \mi permite]i s` v` conduc? i se adres` servitorul
[i porni \naintea ei.
Servitorul deschise u[a salonului mic [i o invit` pe
contes` s` intre. Contele Soliturn \i ie[i \n \ntmpinare cu
bra]ele larg deschise.
Draga mea copil`! S-a \ntmplat o minune! spuse el
bucuros, elibernd-o din \mbr`]i[are.
Mul]umit` }ie, Doamne, fiul celui mai bun prieten al
meu din tinere]e nu s-a temut de drumul lung din
Argentina pn` aici, pentru a-mi transmite ultimul salut al
tat`lui s`u. Doresc s`-i urezi [i tu contelui Bodo bun venit
la Vandermoor.
ST~PNA CASTELULUI VANDERMOOR 21
Apoi f`cu un pas lateral, \[i puse mna dreapt` pe
um`rul Irinei [i-i \ntinse lui Bodo mna stng`.
Aceasta, prietene este fiica mea [i imaginea vie a
frumoasei sale mame.
Cnd Irina p`[i \n fa]a tn`rului conte, privirea ei sim]i
dogoarea ochilor negri [i i se p`ru c` o flac`r` parc` o
cuprinse. Un fior \i str`b`tu corpul [i trebui s` se
str`duiasc` s`-[i p`streze st`pnirea de sine.
Primi]i [i din partea mea urarea de bun venit la
Vandermoor, conte Bodo, spuse ea \ncet.
Contele Bodo nu era neobi[nuit cu societatea femeilor
[i citi imediat pe fa]a Irinei ce se petrecuse cu ea. |[i
cuno[tea prea bine puterea asupra femeilor [i afi[` un
zmbet satisf`cut \n timp ce se aplec` politicos asupra
minii Irinei.
Mul]umesc pentru urarea dumneavoastr` c`lduroas`,
spuse el [i buzele lui atinser` ca o adiere strngerea de
mn`.
***
Gustarea fu servit` \n sufrageria mic`. Era amenajat` cu
mobil` scump` Biedermeier, tocmai pe gustul fostei
22 CHARLOTTE MANN
contese Soliturn. |n memoria ei, deasupra servantei atrna
portretul ei \ntr-o ram` scump` de por]elan.
Contele Bodo descoperi tabloul imediat ce intr` \n
camer`.
Ce tablou! exclam` el destul de tare [i privirea lui o
cuprinse imediat pe Irina. Este ca [i cum tabloul ar fi prins
via]` [i ar fi cobort din ram` printre noi.
Contele Soliturn \l aprob`.
Da, a[a este, oft` el [i \[i trecu mna \ntr-un gest de
oboseal` prin p`rul des [i c`runt. Aceast` asem`nare a fost
pentru mine ani la rnd bucurie [i durere \n acela[i timp.
Contele Bodo se apropie de tabloul contesei decedate [i
se \nclin` \n fa]a lui ca [i cum ar fi vrut s`-i prezinte \ntregul
s`u respect.
Mama a fost o femeie frumoas`, spuse el c`znd pe
gnduri, totu[i, dnsa este o madon`.
Irinei i se ridic` tot sngele \n obraji, ca [i cum
complimentul i-ar fi fost adresat. Inima \i b`tea puternic \n
piept, iar r`suflarea devenise accelerat`. Se sim]ea \ntr-o
stare de agita]ie pe care n-o mai tr`ise pn` atunci, o stare
emo]ional` excep]ional` [i \ncet, \ncet, [tiu c` aceasta e
dragoste. Bodo de Thamin \i provocase aceast` furtun` \n
suflet [i totul de acum se referea la el, c`ci [i el p`rea
\ndr`gostit.
O zi plin` de vise.
ST~PNA CASTELULUI VANDERMOOR 23
Contele Bodo p`ru c`-[i aminte[te ceva [i se \ntoarse
c`utnd privirea Irinei:
M` simt ca \ntr-un vis. |n timpul c`l`toriei mele
\ncoace, am \ncercat s`-mi imaginez ce voi tr`i aici. Unele le
[tiam din descrierile tat`lui meu, altele din tablouri.
Realitatea dep`[e[te \ns` totul. Sunt cople[it.
Aparent f`r` inten]ie atinse mna Irinei [i sim]i cum fata
se \nfioar`.
Dac` a[a este, conte Bodo, pute]i considera castelul
Vandermoor ca [i c`minul dumneavoastr`, r`spunse
contele Soliturn. R`mne]i aici atta timp ct dori]i. Tat`l
dumneavoastr` a fost pentru mine ca un frate. Fiul s`u \i va
lua locul \n inima mea. |i \ntinse apoi cu dragoste ambele
mini [i-i ur`: |nc` o dat` fii bine venit! dragul meu.
Dup` aceste cuvinte, contele Bodo putea s` considere c`
a c[tigat \ntreaga simpatie a b`trnului conte. |i mul]umi
\n cuvinte alese [i continu`, invitnd-o pe Irina s` ia loc la
mas`.
Contele Soliturn comand` cele mai alese feluri de
mncare [i desigur o [ampanie scump`. Bodo savur`
mncarea cu un apetit deosebit, \n timp ce contele Soliturn
[i contesa Irina gustau cte pu]in [i doar din polite]e,
pentru ca oaspetele s` nu se simt` singur la mas`.
V` este prea dureros s` vorbi]i despre tat`l
dumneavoastr`? se interes` contele Soliturn.
24 CHARLOTTE MANN
Deja mai pu]in, r`spunse Bodo. {tiu \ns` c` aceasta a
fost dorin]a lui, ca dumneavoastr` s` afla]i totul despre el.
De aceea, \mi va face pl`cere s` v` vorbesc despre el [i
despre mama mea. Duse paharul cu [ampanie la buze [i
privi peste pervazul ferestrei, visnd afar`. Era frumoas`
Carmencita noastr`, oft` el \nainte de a bea. To]i b`rba]ii \i
c`deau la picioare, dar ea l-a iubit doar pe tata. Aproape l-a
divinizat \n felul ei, continu` el cu un u[or surs. {i el se
sim]ea atunci ca un rege.
Ceea ce desigur \n dezam`girea lui de atunci a fost
destul pentru a-l reabilita, aminti contele Soliturn.
Privirea lui Bodo se \ntoarse \napoi, o m`sur` pe Irina [i
se adres` din nou contelui.
|ntr-o oarecare m`sur`, sublinie el. Dac` po]i s` te
\ndr`goste[ti \n via]` de dou` ori, totu[i nu este acela[i fel
de dragoste. Privirea lui r`t`ci din nou asupra Irinei [i
r`mase \n contemplare pe chipul ei. Uneori crezi c` iube[ti
[i abia cnd soarta \]i scoate \n cale marea iubire a vie]ii,
consta]i c` tot ceea ce a \nsemnat pentru tine iubire pn`
atunci a fost doar un foc de paie, nesemnificativ [i trec`tor.
Irina realiz` ceea ce vroise tn`rul conte s` spun` prin
aceste vorbe. Inima ei tres`ri.
***
ST~PNA CASTELULUI VANDERMOOR 25
Dup` gustare, contele Soliturn [i contesa Irina \[i
conduser` oaspetele la ma[in`.
E o ma[in` rapid`, observ` contele.
E doar \mprumutat`, r`spunse Bodo. Acolo, \n
Argentina, am \ntr-adev`r o ma[in` rapid`. La distan]ele de
acolo, pe anumite drumuri, e indicat s` folose[ti astfel de
vehicule. Aici, am constatat c` puterea motorului o po]i
exploata destul de rar. Apoi rse [i ridic` din umeri. Poate
c` va trebui s` m` mul]umesc cu o ma[in` mai serioas`.
Mul]umi din inim` pentru c`lduroasa primire [i promise
s` se \ntoarc` \n aceea[i dup`-amiaz`. Apoi se urc` \n
automobil, f`cu \nc` un semn de salut Irinei [i contelui
Soliturn, [i demar` \n tromb`.
Irina privi fascinat` \n urma lui, pn` cnd automobilul
ro[u deveni un punct \n dep`rtare.
Contele Soliturn o observ` [i punndu-[i bra]ul pe
umerii ei, spuse:
Te vei bucura s`-l revezi, nu-i a[a?
Irina rse fericit`, [i-l aprob`.
Da, foarte, \[i permise ea. Pentru mine, e ca [i cum el
ar schimba totul. Soarele arat` mai luminos, iarba de pe
paji[te parc` n-a fost niciodat` mai verde ca ast`zi.
Contele Soliturn rse u[or [i o trase cu drag lng` el.
Te-ai \ndr`gostit, inimioara mea, spuse el [i \[i apropie
un moment fa]a de p`rul ei m`t`sos.
26 CHARLOTTE MANN
A[a se \ntmpl` cnd cineva este cu adev`rat \ndr`gostit.
Da, oft` Irina. Da, asta poate fi dragoste adev`rat`. Se
rezem` de um`rul tat`lui. {i el? |[i \ndrept` privirea spre
conte. Crezi c` [i el s-a \ndr`gostit?
A[a p`rea, din cte am observat, r`spunse contele, [i
urc` al`turi de Irina treptele spre intrare. M` \ntreb doar ce
va spune Markus cnd va afla.
Irina se opri brusc.
Markus? \ntreb` ea uimit` [i deveni pentru o clip` mai
palid`. |n ultimele dou` ore nu se gndise o secund` m`car
la el. Acum abia \[i d`du seama.
Da, Markus. Fa]a contelui deveni serioas`. Te iube[te
din toat` inima [i pn` acum am avut impresia c` nici ]ie
nu-]i este indiferent. De fapt, m` a[teptam ca ast`-sear` s`
aib` ocazia de a clarifica aceste lucruri [i s` accept logodna
voastr` pe care sigur o va cere.
Da, respir` profund Irina. Pn` acum, totul era altfel.
Lumea mea a devenit deodat` alta. Markus \mi este drag [i
pre]ios, dar pentru mine Bodo \nseamn` altceva, nu [tiu ce,
cred c` dragoste. Abia acum, prin el, voi afla ... Se
\ntrerupse brusc [i \[i privi tat`l, nefericit`. Sunt rea din
cauza asta?
De ce, pentru c` nu mai vrei s` te c`s`tore[ti cu
Markus, ci cu Bodo? \ntreb` contele Soliturn [i scutur` din
cap. Nu, asta e ceva ce nimeni nu poate explica. Se petrece
ST~PNA CASTELULUI VANDERMOOR 27
cumva ca o boal`. Nu po]i face nimic s` te opui. Cine [tie
mai bine ca mine? continu` el melancolic, oftnd.
Mul]umesc pentru \n]elegere, tat`, r`spunse Irina
zmbind.
Bra] la bra], tat` [i fiic` se \ntoarser` \napoi \n palat.
Vrei s`-mi poveste[ti mai multe despre acele timpuri?
\ntreb` Irina.
Da, cu pl`cere, r`spunse contele. Aceste amintiri sunt
\nc` vii \n sufletul meu [i pot spune c` m-au \nso]it toat`
via]a. O conduse apoi \n bibliotec` [i scoase dintr-un raft
un volum gros, legat \n piele. |n el am toate amintirile pe
care le-am p`strat de atunci, spuse el [i se a[ez` lng` Irina.
Apoi vr\ o mic` chei]` aurie \n l`c`]elul frumos
ornamentat [i deschise coperta din piele. |n fa]a ochilor nu
ap`ru un album, cum probabil ar fi a[teptat Irina, ci o
caset` legat` de asemenea \n piele, \n care fuseser` adunate
la un loc fotografii [i diverse mici obiecte.
Robert de Thamin [i cu mine am fost prieteni de cnd
ne-am \ntlnit la internat, \[i \ncepu contele povestea vie]ii.
Primisem \mpreun` aceea[i camer` [i \n aceea[i sear` am
decis s` fim mereu uni]i \n fa]a oric`ror greut`]i ale vie]ii,
\n lumea str`in` din jurul nostru. Dup` moda jur`mintelor
din tinere]e, am jurat \n noapte, sub lun` plin`, [i am
pecetluit jur`mntul ca fra]i de snge.
Fra]i de snge? spuse Irina cu o u[oar` mirare.
28 CHARLOTTE MANN
Contele Soliturn rse u[or de uimirea fetei.
Nu trebuie s` te sim]i [ocat`. Ne-am \n]epat pu]in cu
un ac \n vrful degetelor [i am l`sat s` curg` cte o pic`tur`
de snge \ntr-un pahar cu suc de mere pe care apoi l-am
b`ut. Asta pare acum, dup` atta timp, pu]in amuzant, dar
atunci noi consideram jur`mntul nostru foarte serios. Am
fost \n to]i acei ani un trup [i un suflet. Eram aproape
nedesp`r]i]i, \nct porecla noastr` era "gemenii".
|n acest moment, contele se \ntrerupse din povestire,
deoarece Benton \[i f`cuse apari]ia \n bibliotec`. Ducea cu
el un co[ cu trandafiri ro[ii pe jum`tate \nflori]i.
Aceste flori au sosit pentru contesa Irina, anun]` el.
Trandafiri? ochii Irinei str`lucir`. Apoi \ns` \[i aminti
c` Bodo de Thamin abia p`r`sise Vandermoor de cteva
minute. Deci, florile nu puteau fi de la el.
Mul]umesc, Benton. |ncuviin]` apoi servitorului s`
lase florile.
Po]i s` le la[i pentru moment aici.
Benton a[ez` co[ul cu trandafiri pe o m`su]` joas`, se
\nclin` u[or [i se retrase.
Contele Soliturn \[i privea fiica, a[teptnd. B`nuia de la
cine au venit trandafirii. Probabil c` [i ea [tia.
Irina \i admir`, dar nu spuse nimic.
Nu vrei s` cite[ti c` ]i-a scris Markus? o \ntreb` direct
contele.
ST~PNA CASTELULUI VANDERMOOR 29
Dac` mi-a trimis trandafiri ro[ii, nu este greu de b`nuit
ce a dorit s`-mi spun`, r`spunse ea. {i de aceea nici nu m`
pot bucura acum de florile sale, continu` ea cu un u[or
oftat.
Contele Soliturn \i lu` mna [i i-o strnse cu dragoste [i
\n]elegere.
Nu trebuie s` te pripe[ti, copila mea, o aten]ion` el.
Bodo \]i este deocamdat` complet str`in. |n timp ce Markus
... Irina \i arunc` o privire complet nemul]umit`. Ai
dreptate, copila mea. O mngie p`rinte[te pe cre[tet.
Dragostea este un dar ceresc. Noi suntem supu[ii ei. Ne
une[te sau ne desparte via]a dintr-un motiv sau altul. Ceea
ce pn` ieri p`rea foarte sigur, ast`zi nu mai este valabil.
Irina \[i l`s` capul pe um`rul tat`lui.
Nu-i a[a, cum s`-l accept a[a deodat` pe Markus,
r`spunse ea.
Acum [tiu c` niciodat` nu voi sim]i pentru el ce simt
pentru Bodo. Parc` m-a cuprins un fel de ame]eal` [i nu
pot face nimic s` m` opun.
***
30 CHARLOTTE MANN
Bodo de Thamin se \ntoarse \napoi \n ora[, c`ut` hotelul
la care tr`sese [i \mpachet` cele cteva lucruri \n singurul
bagaj pe care [i-l luase cu el la plecare.
"A fost o idee bun` s` merg imediat la Vandermoor", se
gndi el \n timp ce fluiera una din melodiile lui preferate.
"Nici n-a[ fi putut avea o idee mai bun`, c`ci astfel toate
grijile mele sunt spulberate."
Se gr`bi la telefon [i ceru leg`tura cu recep]ia.
V` rog s`-mi face]i nota! ceru el. Plec imediat. Apoi
a[ez` gr`bit receptorul \n furc` [i privi \n jur.
"De acum, voi avea o suit` princiar`", gndi el. Fiecare
dorin]` \mi va fi citit` \n priviri. "Iar dup` ce vor suna
clopotele de nunt` [i micu]a contes` va p`[i al`turi de mine
la altar, voi deveni un om aranjat."
Ap`s` apoi capacul cuf`rului ca [i cum prin acest gest ar
fi \nchis un capitol al vie]ii lui de pn` acum.
"{i pentru asta n-a trebuit s` aduc nici o jertf`." Rse
distrat.
"E dulce micu]a contes` foarte dulce. Imaginea ei
neprih`nit` m` incit`. De fapt, p`cat c` s-a \ndr`gostit de
mine la prima vedere. Ar fi fost mult mai incitant dac` ar fi
trebuit s-o cuceresc."
|[i lu` mantaua de piele pe bra] [i p`r`si camera de
hotel. Pu]in mai trziu, [edea din nou \n automobil [i
conducea \napoi spre castelul Vandermoor.
ST~PNA CASTELULUI VANDERMOOR 31
Cnd aproape ajunsese la castel, aten]ia \i fu atras` de o
amazoan`. C`l`rea un cal alb ca spuma [i de sub casc` \i
zburau pletele blonde. Bodo strnse genele, deoarece
lumina soarelui \l orbea. Puteau oare s`-l \n[ele ochii?
C`l`rea]a din fa]a lui era \ntr-adev`r Irina de Soliturn?
Acceler` [i claxon` \n acela[i timp.
Irina \l observase, recunoscuse mai \nti ma[ina ro[ie [i
apoi [oferul, fa]a ei nostim` se \nro[ise.
Bodo se apropie [i conducea acum \ncet.
Irina c`l`rea al`turi.
Ce surpriz` minunat`! \i strig` Bodo.
Irina rse. Se str`duia s` nu-[i arate emo]ia, dar nici s`
fie indiferent`.
Am fugit de \nv`lm`[eala de la castel, \ncerc` ea s`
explice, de[i cuvintele nu sunar` prea conving`tor [i Bodo
realiz` c` pornise c`lare \n \ntmpinarea lui. Ner`bdarea de
a-l vedea o adusese aici.
Se anun]` o s`rb`toare special`, presupun? Bodo opri
motorul [i cobor\ din ma[in`. |i \ntinse mna Irinei [i o
ajut` s` coboare din [a. Dintr-o dat`, se afla att de aproape
de Bodo, \nct \i sim]ea r`suflarea pe fa]`. O cuprinse un
fior, ca [i cum ar fi cuprins-o \n bra]e s-o s`rute, ceea ce de
fapt nu se \ntmpl`.
Bodo n-o s`rutase, o ]inea \ns` sub observa]ie [i-i citise
\n priviri totul.
32 CHARLOTTE MANN
Ace[ti ochi negri necru]`tori topiser` mndria multor
femei.
Da, va fi o serbare deosebit`, r`spunse Irina \ntr-un
trziu. Tata a decis c` trebuie s` fie un bal de bun venit.
Dac` sunte]i de acord, continu` ea repede.
Dac` sunt de acord? r`spunse Bodo rznd [i strnse
u[or mna Irinei. Totul \mi convine atta timp ct sunte]i
aproape de mine, frumoas` contes` Irina.
Irina sus]inu privirea ochilor lui un timp, apoi pleoapele
ei coborr`.
Cred c` ar trebui s` m` \ntorc la castel, spuse ea. S-ar
putea s`-mi observe lipsa.
"Deci, m-a a[teptat deja un timp aici" continu` Bodo
observa]ia \n gnd. Spuse apoi cu voce tare:
Cum ar fi dac` v-a]i urca \n ma[ina mea? V` promit s`
conduc foarte atent. Murgul dumneavoastr` presupun c`-[i
va g`si singur grajdul sau nu?
O, ba da, [tie drumul, doar c` ... \ncerc` Irina s`
obiecteze.
Doar c`? \ntreb` Bodo [i-i strnse mna mai hot`rt.
Trebuie s` \nchei eu cuvintele dumneavoastr`, c` nu v` face
pl`cere s` merge]i cu mine cu ma[ina?
O, nu, \l contrazise Irina \n grab`. Nu este deloc a[a.
Vin cu pl`cere cu dumneavoastr`.
Minunat! se bucur` Bodo.
ST~PNA CASTELULUI VANDERMOOR 33
Hei, alearg` la grajd, \ndemn` el murgul [i-i d`du din
prietenie o palm`.
Calul r`mase \ns` pe loc [i \ntoarse capul dup` c`l`rea]a
lui.
E bine, Heiko, spuse Irina [i-l mngie pe bot. Alearg`
\napoi la grajd, bunul meu prieten.
Heiko nechez`, o privi \nc` o dat` [i porni \n trap.
Oricum, alerga o anumit` distan]`, se oprea [i o c`uta cu
privirea, apoi pornea iar, ca [i cum ar fi vrut s` se asigure
ce se \ntmpl` cu c`l`rea]a lui.
Bodo o conduse pe Irina pe partea cealalt` a ma[inii
[i-i deschise politicos portiera. |[i ar`ta acum manierele
sale cavalere[ti. Evit` s` ambaleze motorul prea tare [i [of`
pe ct posibil \ntr-o vitez` potolit`.
Heiko sim]ise ma[ina str`in` [i alerga u[or cnd \nainte,
cnd \n urma ei, a[a ca s` poat` p`stra un ochi vigilent
asupra st`pnei.
Bodo \l observa \n oglinda retrovizoare.
Un cal devotat, observ` el mirat.
L-am primit pe Heiko \n dar cnd era doar un mnz,
explic` Irina \nso]itorului. {i de atunci, am r`mas prieteni
foarte buni. De fiecare dat` cnd vin de la internat, Heiko
are voie \n parc s` m` a[tepte. El este \ntotdeauna primul
care m` \ntmpin`.
Bodo rse.
34 CHARLOTTE MANN
Deci, am un rival foarte gelos, preciz` el.
Dac` dumneavoastr` ave]i acolo o mo[ie att de mare,
trebuie c` sunte]i obi[nuit s` v` purta]i cu caii, r`spunse
Irina. Asta va sim]i [i Heiko. {i dup` ce vom c`l`ri de cteva
ori \mpreun`, se va obi[nui cu dumneavoastr`.
Asta nu prea-i pl`cu, s-ar fi putut spune c` Bodo f`cuse
deja \n aceast` clip` prima sa gre[eal` fundamental`, c`ci el
nu iubea caii, se sim]ea mai bine la volanul ma[inii sale
rapide dect \n [a.
Sunt un c`l`re] pasionat, o asigur` el. Cu toate astea,
n-am avut niciodat` o rela]ie att de apropiat` cu caii
no[trii ca dumneavoastr`.
Cu caii este la fel ca [i cu oamenii, replic` Irina.
Prieteniile adev`rate se dezvolt` foarte rar.
Asta e att de adev`rat! sublinie Bodo. N-am avut
niciodat` un prieten care s`-mi fie att de aproape cum au
fost tat`l meu cu tat`l dumneavoastr`. Poate [i datorit`
faptului c` n-am avut ocazia s` cunosc tineri de vrsta mea
[i de aceea[i condi]ie social` cu care s` petrec \mpreun`
trecerea anilor. Am crescut de fapt pe mo[ia tat`lui meu [i
am fost instruit de un profesor, \n particular.
|ntre timp ajunseser` la castel, a[a c` Irinei nu-i mai
r`mase timp s` pun` \ntreb`ri. Bodo era bucuros c` poate
schimba vorba.
Vandermoor este un castel romantic, spuse el.
ST~PNA CASTELULUI VANDERMOOR 35
|mi pare rupt dintr-un basm devenit realitate. Aduse
ma[ina pn` la scar`, cobor\ [i-i oferi cavalere[te mna
Irinei s-o ajute.
Cea mai mare uimire mi-o produce \ns` frumoasa
zn`, care m-a adus aici, continu` el [i c`ut` privirea Irinei.
36 CHARLOTTE MANN
Capitolul 3
Markus de Haltern nu presim]ea ce se petrecuse \ntre
timp la castel. Num`ra orele pn` la revederea cu frumoasa
contes` [i cu ct se l`sa seara, cu att nelini[tea lui cre[tea.
Se schimbase mult prea devreme \n hainele pentru bal,
dar nu vroia s` apar` \nainte de timpul cuvenit la castel, a[a
c` m`sura cu pasul toate camerele conacului s`u, \ncolo [i
\ncoace.
Cnd m` voi \ntoarce acas`, gndea el, soarta \[i va fi
spus deja cuvntul. Irina va fi a mea. |n fapt, nici n-ar fi
trebuit s` tac atta, trebuia s` fi spus mai de mult ce simt.
Cnd servitorul s`u intr` s`-l anun]e c` este timpul s`
plece la mo[ia Vandermoor, Markus respir` adnc. Acum, \l
desp`r]eau doar cteva minute de urm`toarea \ntlnire cu
Irina.
Dup` ce intr` cu [oferul s`u pe aleea principal` a
castelului, Markus trebui s` \ncetineasc`, deoarece se
formase o \ntreag` coloan` de ma[ini care se \ntindea pn`
la scara intr`rii principale.
Markus \[i d`dea silin]a s`-[i ]in` sub control nervozitatea
crescnd`. Cnd \ntr-un final automobilul familiei de
Haltern ajunse \n fa]a impun`toarelor trepte, tn`rul baron
respir` u[urat. Un lacheu veni \n \ntmpinare, \i deschise
u[a [i-l conduse pe trepte pn` sus.
Irina \l \ntmpin`, \i \ntinse mna [i el o s`rut`, dar
vorbele ei \i sunar` str`in \n urechi, de parc` n-ar fi vorbit
cu vocea ei obi[nuit`.
Mul]umesc frumos pentru aranjamentul floral,
continu` ea gr`bit, dar nici o silab` nu amintea c` era vorba
despre trandafiri, de trandafiri ro[ii florile iubirii!
Contele Soliturn \l salut` pe Markus paternal, ca
totdeauna. Sau cuvintele sale au fost mai impersonale?
Markus nu reu[i s` se gndeasc` la acest aspect, c`ci \i fu
prezentat contele de Thamin.
Fiul celui mai bun prieten al meu din copil`rie, spuse
st`pnul castelului. Este pentru un timp oaspetele nostru
scump la castel.
Markus constat` dintr-o privire cum \l prive[te Irina pe
str`in [i [tiu imediat ce se petrecuse. Irina se \ndr`gostise
de acest str`in.
38 CHARLOTTE MANN
Recunoa[terea c` femeia iubit` i-a fost luat` de alt b`rbat
deveni dureroas`. Se auzi singur f`cnd observa]ii
politicoase cu o voce st`pnit` [i se gr`bi s` treac` mai
departe. Auzea vorbindu-se [i rznd \n jurul s`u, dar totul
p`rea att de ireal ca \ntr-un vis stupid.
Cel mai bine s-ar fi sim]it s` plece din castel, dar pentru
asta \i lipsea for]a necesar`. Se vorbea cu el, primea salut`ri,
i se adresau \ntreb`ri. R`spundea tuturor, se str`duia s` fie
politicos ca de obicei, dar reac]iona ca o marionet` [i-i era
team` c`-[i poate pierde st`pnirea de sine \n orice
moment, deoarece durerea din piept cre[tea continuu [i
amenin]a s` explodeze.
Un servitor \i oferi un pahar de [ampanie. |l lu` [i b`u
mecanic [i deodat` cupa strns` cu putere se sparse \n
mna sa. Se r`ni \n cioburi [i abia durerea \l f`cu s` se
sperie.
Acum, trebuia s` se ocupe doar de el. Tn`rul baron
murmur` o scuz` [i \ncerc` s` se fereasc` de privirile
curioase. Se retrase \n ni[a unei ferestre [i fum` o ]igar`
tr`gnd fum dup` fum.
Nu trebuie s` exagera]i acest incident, spuse
nea[teptat o doamn` lng` el [i cnd privi \n acea direc]ie,
lng` el se afla Helena de Marken. Desigur, paharul avea o
fisur`, \i zmbi ea f`r` griji. Nimeni nu poate fi asigurat
contra acestor incidente. |l prinse apoi de bra]. Doare?
ST~PNA CASTELULUI VANDERMOOR 39
Nu, nu doare deloc, o asigur` Markus. Rsul ei \l durea
mai mult dect rana din palm`.
C`ci din aceast` sear` [tiu ct de mult va suferi ea,
deoarece \l iubea, iar el nu putea r`spunde acestei iubiri.
***
Contele Soliturn deschise balul cu fiica sa. Dup` runda
de onoare, \l invit` pe contele de Thamin.
Markus st`tea \nc` \n ni[a ferestrei [i privea dansatorii.
Nu, el urm`rea o singur` pereche [i dac` ar mai fi avut vreo
\ndoial`, acum putea definitiv s-o \nl`ture. Irina \l iubea pe
contele de Thamin [i nu f`cea nici un secret din asta. {i
contele Thamin avea ochi doar pentru ea. O ]inea strns \n
bra]ele sale ca [i cum n-ar fi vrut s`-i mai dea drumul
niciodat`, [i o privise neclintit tot timpul dansului.
Nu vorbeau unul cu cel`lalt, ci doar se priveau
ne\ncetat.
Frumoas` pereche, nu-i a[a? \ntreb` Helena al`turi de
el.
Cum? \ntreb` Markus readus din visare.
|n timp ce Helena \ncerca s` lege o conversa]ie cu el, se
apropie unul din domni [i o invit` la dansul urm`tor.
40 CHARLOTTE MANN
Markus fu bucuros s` r`mn` singur.
Trebuie s` m` retrag, se gndi el. Este peste puterile
mele s` stau s`-i privesc toat` seara ct sunt de ferici]i
\mpreun`. Nu va observa nimeni dac` plec.
Totu[i, cnd p`r`sea ni[a ferestrei, contele Soliturn
ap`ru lng` el.
Markus, cum v-a]i r`nit? Observ` imediat bandajul
improvizat pe mna sa dreapt`.
Nu este nimic serios, r`spunse Markus. |mi pare r`u
de pahar.
Contele Soliturn \[i d`duse \ns` seama.
Acesta nu este totu[i purul adev`r, \[i exprim` el
p`rerea. Cauza principal` este c` nu v-a]i \ntlnit a[a cum
trebuia.
Nu, chiar nu este att de grav, \l asigur` Markus \nc` o
dat`. Privirea lui \l ocoli pe conte, o c`uta din nou pe Irina,
care dansa mai departe cu contele de Thamin.
Contele Soliturn \i urm`rise privirea.
Pare a fi jocul sor]ii, spuse el. A[a cum tat`l s`u a
iubit-o pe mama ei. Acum foarte mul]i ani \n urm`, tat`l lui
a trecut oceanul pentru c` mama Irinei m-a ales pe mine.
Da, dac` a[a stau lucrurile ... Markus tu[i u[or, apoi se
\nec` iar, deoarece sim]i un mare nod \n gt. Cuvintele
contelui reu[iser` s` \nchid` [i ultima cale pe care ar fi
putut-o spera \ntre ei doi. |i doresc Irinei tot binele.
ST~PNA CASTELULUI VANDERMOOR 41
|l salut` pe conte [i vru s` plece.
Nu, r`mi te rog, Markus, \l invit` contele Soliturn [i-i
puse mna pe bra]. Este \nc` ceva ce vreau s` v` spun. Am
fost \ntotdeauna vecini buni [i cred c` am fost [i prieteni.
Nu vreau s` pierd aceast` prietenie numai pentru c`
lucrurile au luat alt curs dect ne-am dorit dumneavoastr`
[i cu mine. Pot s` \n]eleg dac` pentru un timp ve]i ocoli
domeniul Vandermoor. V` rog \ns` s` nu uita]i pentru
totdeauna drumul la Vandermoor. Apoi \ns`, va trebui s`
reveni]i la plimbarea dumneavoastr` [i pe la noi. {i Irinei
i-ar p`rea r`u s` piard` prietenia dumneavoastr`.
Markus de Haltern \[i strnse puternic buzele.
Prietenia mea v` r`mne, conte Soliturn. {i acum,
scuza]i-m` v` rog. Dac` apreciez corect situa]ia,
participarea mea la acest bal nu este \n mod deosebit
binevenit`.
Fa]a contelui deveni serioas`.
Nu, prietene, spuse el [i-i \ntinse mna. |mi pare r`u.
Markus o cuprinse pe Irina \ndelung, cu o ultim` privire,
ca pentru o desp`r]ire definitiv`. Apoi plec` cu pa[i gr`bi]i
[i p`r`si castelul.
Irina nici nu observase. Ea nu sim]i deloc lipsa
baronului. Avea ochi doar pentru contele de Thamin. |n
timpul dansului se sim]ise fericit` \n bra]ele lui [i ar fi dorit
ca aceast` sear` s` nu se termine niciodat`.
42 CHARLOTTE MANN
Dup` ce pe teras` [i \n parc se aprinser` lampioanele,
u[ile terasei se deschiser`. Serbarea ajunsese la punctul
culminant.
Bodo era decis s` bat` fierul ct e cald, atta timp ct
situa]ia \i era favorabil`. Dans` cu Irina prin u[ile deschise
ale terasei [i ie[i afar`.
Ce noapte minunat`, \i [opti el foarte aproape de
ureche, a[a \nct respira]ia lui cald` s`-i \nfioare pielea.
Niciodat` stelele n-au fost mai luminoase ca acum, nici
aerul mai plin de parfumul florilor. Puteri miraculoase
ne-au a[eptat. Irina, s` l`s`m adev`rul s`-[i spun` cuvntul.
Ea se \nfior` la vorbele lui [i nu se opuse deloc bra]elor
care o strngeau tot mai puternic, \nct aproape nu mai
putea s` respire. |nchise ochii [i se l`s` cu totul la voia
\ntmpl`rii, cnd Bodo \[i lipi obrazul de al ei.
De cnd te-am v`zut azi-diminea]`, Irina, m` simt ca
fermecat. Niciodat` inima mea n-a fost mai plin` de iubire
ca acum. Cred c` numai soarta m-a adus aici, s` te \ntlnesc
[i s`-mi g`sesc fericirea vie]ii mele.
Buzele lui atinser` pleoapele Irinei cu un s`rut fierbinte.
Irina! spuse el. Dulce Irina, te iubesc, te implor, fii a mea!
F`r` tine, via]a mea nu mai are sens. Vreau s` te ]in mereu
\n bra]e ca acum, pn` la sfr[itul zilelor mele.
Irina deschise ochii [i-l privi. Pasiunea din privirea lui
amenin]a s` o ard`.
ST~PNA CASTELULUI VANDERMOOR 43
{i eu te iubesc, [opti ea. {i eu te iubesc. Apoi sim]i
buzele lui fierbin]i s`rutnd-o [i r`scolindu-i sim]urile.
Irina! jubil` Bodo, acum cnd se sim]i sigur de ea.
Irina mea! Pasiunea mea fierbinte, Irina! O s`rut` din nou,
mereu, pn` cnd cucerirea ei fu deplin`.
Bodo \[i a[ez` bra]ul ocrotitor pe umerii Irinei [i o
conduse \napoi spre teras`.
Ce crezi, tat`l t`u va fi de acord cu dragostea noastr`?
\ntreb` el rznd fericit al`turi de ea.
Obrajii Irinei se \mbujorar`, iar ochii ei devenir`
str`lucitori de emo]ie [i fericire.
Te va cuprinde \n bra]ele sale ca pe fiul lui, r`spunse
ea f`r` [ov`ial`. Vizita [i afec]iunea ta l-au emo]ionat
profund. Sunt sigur` c` nu [i-ar fi dorit alt ginere mai mult
ca pe tine.
***
Contele Soliturn nu fu deosebit de susprins cnd Bodo
de Thamin se prezent` \n diminea]a urm`toare conform
ritualului cerut rangului, s` cear` mna fiicei sale.
E drept ca totul s` se petreac` astfel, spuse el [i-l
cuprinse cu dragoste \n bra]e. Fii binevenit la noi ca un fiu
44 CHARLOTTE MANN
drag. M` bucur c` prin dragostea voastr` tot ce a fost
tulbure \n trecut s-a [ters. Doar un lucru s`-mi promi]i:
s`-mi faci copila fericit`.
Nimic nu-]i pot promite cu mai mult` pl`cere, drag`
tat`, \l asigur` Bodo. Cel mai frumos vis al vie]ii mele va fi
s-o fac pe Irina cea mai fericit` femeie de pe p`mnt. Nimic
nu este mai scump inimii mele.
Cteva s`pt`mni mai trziu, la castelul Vandermoor se
s`rb`torea logodna oficial` a tinerei perechi. Chiar Markus
de Haltern primi o invita]ie, numai c` el nu lu` parte la
petrecere, ci trimise doar un cadou scump.
Evita domeniul Vandermoor din seara \n care soarta \i
ar`tase clar c` inima Irinei apar]ine altui b`rbat. Imediat ce
treburile cu strnsul recoltei se \ncheiaser`, dori s` plece
\ntr-o lung` c`l`torie, s` \ncerce s` uite. |nainte de toate,
nu dorea s` fie aici s` aud` clopotele bisericii anun]nd
c`s`toria, s` aud` strigarea din biseric` pentru Irina [i
rivalul s`u.
Irina era bucuroas` c` n-a trebuit s`-l \ntlneasc` pe
Markus \n tot acest timp. |n orele de lini[te, \[i permitea s`
c`ineze durerea lui, dar de fiecare dat` fericirea ei revenea
mereu \nving`toare [i-i alunga \ntristarea. Pentru ea, totul
p`rea bine stabilit [i cu un final fericit. Credea acum \n
fericire, c` nimeni [i nimic nu i-o mai putea schimba.
Toamna veni \n acest an rece [i umed`.
ST~PNA CASTELULUI VANDERMOOR 45
Era att de furtunoas`, \nct \n mijlocul lui octombrie
to]i pomii se ridicau gola[i spre cerul \ntunecat.
Irina rdea deasupra furtunii [i ploii nesfr[ite. Nimic nu
putea s`-i strice bucuria, s`-i tulbure fericirea. Pentru ea
\nfloreau trandafirii iubirii, indiferent dac` soarele
str`lucea sau ploaia \i b`tea insistent \n fereastr`.
Doar contele Soliturn sim]ea c` fericirea fiicei sale parc`
nu era att de stabil` cum credea ea, ci se sprijinea pe ni[te
picioare de lut. |i ajunseser` la urechi unele zvonuri care-l
puneau pe Bodo de Thamin \ntr-o lumin` dubioas`. |nc` se
\ndoia dac` s` cread` ceea ce mai mult sau mai pu]in putea
fi adev`rat [i evit` s` clarifice aceste lucruri \ntr-o discu]ie
deschis` cu viitorul ginere.
Nici un tn`r b`rbat nu este un \nger, se lini[ti el.
Dragostea adev`rata dragoste \l va conduce [i-l va face
s` fie un so] bun.
Pentru Bodo, de cnd o \ntlnise pe Irina, \ncepuse o nou`
via]`. Putea oare cineva s` fie mai atent [i mai iubitor ca el?
Dar soarta nu se l`sa intimidat`, \nct b`trnul conte \[i
vr\ singur capul \n nisip pentru o vreme.
|ntr-o diminea]`, \n fa]a castelului opri o limuzin`
neagr`, [i un domn decent \mbr`cat anun]` c` dore[te s`
vorbeasc` cu contele Soliturn. Deoarece acesta preciz` c`
este vorba despre o afacere discret`, contele \l primi, de[i
numele s`u nu-i era cunoscut.
46 CHARLOTTE MANN
Dup` cteva argumente clarificatoare, contele Soliturn
afl` spre surprinderea sa, c` viitorul s`u ginere a ajuns s`
datoreze o sum` de aproximativ 25.000 de m`rci prin
diverse manipula]ii [i \n[el`torii.
Contele Soliturn ceru insistent str`inului:
Sunte]i sigur c` este vorba de o \n[el`torie? \ntreb` el
autoritar.
Bine\n]eles, r`spunse vizitatorul [i-l privi deschis \n
ochi pe conte, ca [i cum ar fi vrut s` \nl`ture greutatea ce
ap`sa acum asupra acestuia.
Poate ... m` gndesc ... Contele Soliturn \[i drese
glasul [i \[i d`du silin]a s`-[i p`streze cump`tul. Poate este
vorba de o ne\n]elegere?
Vizitatorul ridic` u[or b`rbia [i ar`ta ca [i cum aceast`
remarc` venise ca o declara]ie de r`zboi.
Cred c` este \n interesul amndurora dac` aceast`
afacere va fi reglat` \ntre noi, replic` el, ca [i cum n-ar fi
luat \n seam` obiec]ia contelui. De aceea am venit pn` aici,
ca dumneavoastr` ... s` v` asuma]i ... scuzele pentru
ginerele dumneavoastr`, dac` desigur vre]i s` feri]i
renumele familiei dumneavoastr` de un denun].
Contelui Solturn i se ridic` tot sngele \n obraji.
Denun]? tun` el [i ridic` minile spre cer. O, Doamne,
nu! Te rog, Doamne, asta nu! Am s` aduc lucrurile \n
ordine.
ST~PNA CASTELULUI VANDERMOOR 47
Trase cu o mn` tremurnd` sertarul m`su]ei de scris [i
scoase de acolo carnetul de cecuri.
Vre]i s` primi]i un cec de la mine? \ntreb` iritat
contele.
Cel`lalt rse [i aprob`.
De la dumneavoastr`, conte Soliturn, \ntotdeauna.
Asupra dumneavoastr` nu exist` nici cea mai mic` \ndoial`.
Dumneavoastr` sunte]i un cunoscut om de onoare. {i de
aceea mi-am dat osteneala s` vorbesc mai \nti cu
dumneavoastr`, \nainte de a face pasul urm`tor \n ceea
ce-l prive[te pe contele de Thamin.
V` sunt \ndatorat pentru acest gest, r`spunse contele
Soliturn. Scrise cecul [i se preg`ti s`-l \nmneze b`rbatului.
Ave]i vreun act sau ceva asem`n`tor? Expresia fe]ei sale
ar`ta c` vrea s` clarifice ct mai repede situa]ia ginerelui
s`u. Atunci, vizitatorul deschise mapa sa neagr`, pe care tot
timpul o ]inuse \n poal` [i scoase din ea un teanc de
\nscrisuri \ndosariate cu grij` [i i le \ntinse contelui.
Vre]i s` arunca]i o privire?
Contele Soliturn frunz`ri documentele \n grab`. Era
enervat c` trebuie s` se ocupe cu astfel de lucruri.
|mi da]i voie s` v` ar`t ca s` pute]i fi lini[tit? \ntreb`
vizitatorul. Misitul verific` cecul [i \l ad`ug` \n mapa sa
neagr`, nu \nainte de a arunca \nc` odat` o privire de
verificare. Ne-am \n]eles deci, preciz` el.
48 CHARLOTTE MANN
De ce ar fi trebuit s` v` fac r`u dumneavoastr`? Se ridic`.
M` retrag.
Contele Soliturn \l chem` pe Benton [i permise
vizitatorului s` plece.
ST~PNA CASTELULUI VANDERMOOR 49
Capitolul 4
Irina [i Bodo de Thamin plecaser` dis-de-diminea]` \n
marele ora[ din apropiere pentru a face ultimele
cump`r`turi \n vederea c`l`toriei lor de nunt`.
C`s`toria urma s` aib` loc \n trei zile.
Ferici]i [i \nc`rca]i cu multe pachete [i pache]ele
ajunser` la castel abia dup`-amiaz`.
Benton \i \ntmpin` [i le lu` imediat mantourile \n hol.
Ce vreme nesuferit`! spuse Bodo. S` sper`m c` la
nunta noastr` va fi mai bun`. Mi-am dorit dintotdeauna o zi
de nunt` plin` de soare.
Irina i se ag`]` de gt [i-[i rezem` capul de um`rul lui.
Dac` asta vrei, atunci vom amna c`s`toria pn` va fi
var` iar? Asta vrei? \l \ntreb` ea alintat.
Nu, \n nici un caz! Bodo o s`rut` tandru pe obraz.
C`s`toria noastr` nu va fi \ntrziat` nici cu o singur` or`,
preciz` el.
Nici cu o singur` or`, [opti Irina [i totul sun` ca un
jur`mnt de dragoste.
Unde este contele, Benton? se adres` apoi Irina
valetului.
|n camera sa de lucru, contes`. Domnul conte v` roag`
imediat ce v-a]i \ntors, pe dumneavoastr`, conte de Thamin
s` veni]i la dnsul, anun]` el.
Tata este ner`bd`tor s` afle dac` am terminat de
cump`rat totul, fu de p`rere Irina. S` nu-l l`s`m s` ne
a[tepte inutil. Hai s` mergem la el, da?
Ierta]i-m`, contes`, interveni Benton. Domnul conte
l-a invitat la dnsul doar pe contele Thamin.
Doar pe mine? \ntreb` Bodo [i o privi nedumerit pe
Irina. Treburi b`rb`te[ti, glumi el. Deci, fii amabil` [i nu-]i
strica bucuria pentru aceste mici secrete pe care vrea s` mi
le \mp`rt`[easc`.
O s`rut` pe Irina pe frunte. Du-te sus s` te refaci dup`
atta alerg`tur`.
Irina se supuse [i Bodo se uit` \n urma ei pn` cnd
ajunse sus pe trepte. Apoi se \ndrept` spre camera de lucru
a b`trnului conte. B`tu scurt [i intr`.
Contele Soliturn [edea \n spatele m`su]ei de scris. Fa]a
sa era cenu[ie, iar ochii \l privir` pe cel ce intrase \ntr-un fel
ST~PNA CASTELULUI VANDERMOOR 51
care-l f`cu pe Bodo s`-[i \nghit` cuvintele de salut pe care
le preg`tise.
Benton mi-a spus ... murmur` el apropiindu-se [i
dregndu-[i glasul, deoarece sim]ea c` \n timpul absen]ei
sale se petrecuse ceva important.
Contele Soliturn strnse buzele cu hot`rre [i-i ar`t`
fotoliul pe care diminea]` st`tuse executorul.
Bodo urm` \ndemnul [i deveni din secund` \n secund`
mai nesigur. Cnd contele Soliturn trase din nou sertarul
m`su]ei de scris [i scoase din ea un dosar \ntreg de
documente, Bodo \n]elese \ntr-o secund` c` fusese
demascat.
Contele Soliturn \i \ntinse hrtiile r`scump`rate.
Presupun c` te-ai folosit de astea? \ntreb` el [i vocea sa
nu mai p`stra nici m`car o umbr` de polite]e.
Bodo privea pe deasupra documentelor incriminatoare
cu care contele \[i cheltuise banii, gndind cum ar putea
acoperi timpul r`mas pn` la c`s`torie, acum c` jocul s`u
fusese demascat.
Ar fi trebuit s` iau \n serios aceast` ultim` aten]ionare a
c`m`tarului, gndea el. Dar cum [i-ar fi putut imagina c` va
\ndr`zni s` vin` pn` aici.
{i mai sunt doar trei zile pn` la nunt`!
Contele Soliturn nu-l sc`pa din ochi. Jocul mimicii
viitorului s`u ginere \i ar`ta foarte clar c` orice speran]` era
52 CHARLOTTE MANN
nefondat`, ar fi putut s` \ncerce s` spun` c` totul e o
ne\n]elegere.
Crezi c` po]i s`-mi oferi o explica]ie? spuse contele [i
se rezem` cu spatele de fotoliu, preg`tit s` a[tepte.
Bodo \[i drese iar glasul, \[i frec` degetele \ntre ele [i
ridic` din umeri.
Desigur, spuse el. O explica]ie. M` tem \ns` c` nu m`
va pune \ntr-o lumin` favorabil`.
Nu \n]eleg deloc toate aceste lucruri, oft` contele
Soliturn scuturnd negativ din cap. Cum se poate \ntmpla
a[a ceva? {i pentru ce ai f`cut astfel de lucruri? Dac` erai \n
dificultate, trebuia s` vii s`-mi spui limpede. Te-ai \ndoit
cumva c` te-a[ fi ajutat? {tiu foarte bine c` pot exista
dificult`]i la transferul de bani. A[a ceva se poate \ns`
reglementa.
Bodo sperase c` descoperirea c`r]ii sale de credit ar fi
putut s` fie f`cut` abia dup` c`s`torie. Acum se sim]ea ca
un diletant neputincios \n fa]a destinului. N-avea de ales.
Trebuia s` recunoasc` faptul c` este s`rac.
Nu exist` nici un fel de bani, care ar putea fi
transfera]i, r`spunse el brusc. Totul a fost pierdut.
Contele Soliturn se aplec` [i-l privi \nm`rmurit.
Cum adic` ... totul a fost pierdut?
Bodo ocoli privirea cercet`toare a acestuia.
Da, cum a]i auzit, totul a fost pierdut, repet` el.
ST~PNA CASTELULUI VANDERMOOR 53
Apoi continu` aproape impertinent. Dac` ]i-ai cunoscut
\ndeajuns de bine prietenul, n-ar trebui s` te mire ce afli; c`
el iubea via]a [i asta cost` \ntotdeauna bani, cu ct \naintezi
\n vrst`.
Contele Soliturn sim]i c` se sufoc` [i duse degetul
ar`t`tor s`-[i l`rgeasc` nasturele c`m`[ii.
{i de ce n-ai spus nimic pn` acum?
Pentru c` nu m-a \ntrebat nimeni, r`spunse Bodo
obraznic. |[i rec[tigase st`pnirea de sine. {i \n afar` de
aceasta n-am venit aici s` m` laud cu averea mea, ci s`
transmit ultimele salut`ri din partea tat`lui meu decedat
unui vechi prieten din tinere]e.
Contele Soliturn \l privea uluit. Bodo l`sa impresia c`
pu]in \i pas`, c` este oricum \nving`tor.
Dincolo, acolo unde m-am n`scut [i am crescut,
continu` el cu hot`rre, un prieten este un prieten,
indiferent dac` este bogat sau s`rac. Am considerat c`
poate [i pentru mine aici \n castel am g`sit \ntr-adev`r
vechiul prieten al tat`lui meu. Apoi se ridic`. |mi pare r`u
c` m-am \n[elat. |mi pare r`u pentru tot. Se gr`bea s` plece.
Voi p`r`si Vandermoor chiar \n acest moment [i niciodat`
nu vreau s` v` mai v`d \n ochi!
Pus \n fa]a acestei scene, contele Soliturn uitase c` Bodo
\i pusese numele [i prestigiul \n pericol, pentru c` efectiv
cheltuind aiurea [i f`r` acoperire, \i furase bani. Se sim]ea
54 CHARLOTTE MANN
lovit \n locul s`u cel mai sensibil: vorbise \ndoielnic despre
prietenia adev`rat` dintre el [i defunctul conte de Thamin.
Dac` \mi permi]i s`-mi iau r`mas-bun de la Irina, plec
imediat.
Irina? Contele Soliturn s`ri \n sus la auzul numelui
fiicei sale dragi. Irina va ... {i amu]i imediat, c`ci \n acel
moment u[a se deschise [i contesa intr` \n camera de lucru
a tat`lui s`u.
Gata cu secretele! strig` ea, vesel` [i cu ochi
str`lucitori. Nu mai vreau s` fiu exclus`.
Contele o privi cu aten]ie, iar Bodo \[i frec` nervos
b`rbia.
Vezi, Irina ... spuse el.
Ea \ns` nu-l l`s` s` vorbeasc` ci \i s`ri rznd \n bra]e, \l
cuprinse de gt [i-l s`rut` pe gur`.
Asculta]i pu]in, nu voi c`uta pretexte, scumpilor mei.
Am observat mai de mult c` am trecut cumva \n umbra
voastr`. Amndoi m` privi]i ca [i cum a]i a[tepta de la mine
doar lucruri rele. Fi]i lini[ti]i \ns`, nu [tiu nimic [i nici n-am
ascultat pe la u[i. Secretul nostru este \nc` secretul nostru.
V` promit c` nu voi pune \ntreb`ri penibile, ci voi a[tepta
pn` cnd voi afla totul.
Abia \n acest moment realiz` contele Soliturn c` nu-i va
fi u[or s`-l goneasc` din castel pe Bodo de Thamin. Irina \l
iubea [i credea \n el cu orbire.
ST~PNA CASTELULUI VANDERMOOR 55
Ar fi un [oc teribil pentru ea s` afle c` dragostea ei
apar]ine unui nemernic.
C`zu \napoi \n fotoliu [i-[i cuprinse capul \n mini.
Bodo exploat` situa]ia \n favoarea lui.
Vino, scumpa mea. Las`-l pe tat`l t`u singur pentru o
vreme. Trebuie s` se gndeasc` acum \n lini[te la toate
acestea. |[i a[ez` bra]ul pe umerii ei [i o trase gr`bit s` ias`
din camer`.
***
|n urechile contelui sunau \nc` cuvintele viitorului s`u
ginere, ca un ecou. |i era foarte clar ct de riguros va [ti
Bodo s`-[i foloseasc` acest avantaj \n favoarea sa.
Ce mai putea face? Ce era mai bine pentru copila sa?
Contele Soliturn \[i fr`mnta de zor capul f`r` s` g`seasc`
nici un r`spuns. Era \nc` \n camera sa de lucru, se ridica, se
a[eza [i se uita \n toate p`r]ile, se sim]ea ca un pu[c`ria[
evadat, care se [tie c`utat [i \ncearc` s`-[i ascund` c`tu[ele.
|n cele din urm`, nu mai suport` spa]iul \ngust al camerei
de lucru. |l strig` pe Benton, \i ceru s`-i aduc` mantoul [i
p`r`si castelul. Afar`, ploaia \i biciuia fa]a, dar el nu b`g` de
seam`.
56 CHARLOTTE MANN
Mergea cu pa[i mari \nainte, \[i ridic` gulerul mantoului
[i-[i vr\ minile \n buzunare.
Drumul \l ducea direct la lacul care se afla \n parcul
domeniului Vandermoor.
Lebedele, observ` el, perechi unite \ntre ele pe via]`, se
ad`postiser` \ntr-un mic golf. Nu-[i amintea din istoria
vechiului castel de ct timp \noat` lebede pe lacul de la
Vandermoor; aduseser` oare noroc \n via]a locuitorilor
castelului?
Aceste gnduri erau pentru conte o mic` lumini]` \n
infernul \n care intrase, singura pe care contele reu[ise s`
[i-o ofere.
Trebuie s` g`sesc o cale de ie[ire din aceast` situa]ie, se
\ncuraja el. Poate c` mi-o ofer` chiar Bodo, schimbndu-[i
comportamentul? A[a este; Robert a fost \ntotdeauna un
u[uratic. {i atunci este de mirare c` fiul \i seam`n`? N-ar
trebui s`-i dau o [ans` al`turi de Irina, s` se schimbe? Ea \l
iube[te din toat` inima [i a[ feri-o de o mare suferin]` dac`
nu va trebui s` se despart` de Bodo.
Voi vorbi \nc` o dat` cu Bodo, \[i propuse contele.
Trebuie s`-l dojenesc mai aspru. {i dac` o iube[te
\ntr-adev`r pe Irina, cum a ar`tat pn` acum, s-ar putea ca
\n ciuda tuturor celor \ntmplate, s` fie un so] bun.
R`mase o clip` locului, se \ndrept` de spate ca [i cum ar
fi dus o povar` grea pe umeri [i se \ntoarse, c`ci ajunsese
ST~PNA CASTELULUI VANDERMOOR 57
m`car la concluzia c` trebuie s` vorbeasc` din nou cu
Bodo.
Dar nu putu face nici un pas \nd`r`t, deoarece i se p`ru
c` aude o voce, o voce de copil care striga plngnd dup`
ajutor.
R`mase pe loc [i ascult` din nou, de[i era aproape sigur
c` trebuie s` fie un copil, dar pe vremea asta? Ce c`uta oare
\n curtea castelului?
Vocea se auzi \nc` o dat` [i acum contele fu sigur c` nu
se \n[al`. Un copil care cerea ajutor [i strig`tul p`rea c`
vine dinspre lac.
Se \ntoarse iar [i alerg` \ntr-acolo.
Unde e[ti? strig` el \mpotriva furtunii [i a ploii
biciuitoare, dar cuvintele fur` spulberate imediat ce ie[iser`
de pe buzele sale.
Apoi, o umbr` str`b`tu deodat` aerul. Era o creang` mai
mare pe care furtuna o rupsese dintr-un copac [i o azvrlise
spre lac. De creang` atrna ceva ro[u.
O c`ciuli]` de copil! \i trecu prin minte contelui. C`zuse
\ntr-adev`r un copil \n lac.
Contele Soliturn nu se gndi prea mult cum [i de ce. |[i
scoase mantoul [i haina [i s`ri \n lac. Apa rece fu ca un [oc
pentru corpul s`u, dar era prea agitat s`-[i dea seama ct
este de rece. |not` gr`bit spre locul \n care copilul se
ag`]ase cu ambele mini de creanga cea mare. Ajunse lng`
58 CHARLOTTE MANN
el tocmai cnd acesta \ncerca din r`sputeri s`-[i recupereze
c`ciuli]a.
Cu destul` greutate, contele reu[i s` prind` copilul pe
jum`tate \nghe]at [i s` \noate cu el \napoi la mal. Acolo,
\nveli copilul \n propriul s`u mantou [i alerg` cu el spre
palat.
B`iatul avea probabil vreo [ase [apte ani. Avea fa]a
sl`bu]` [i se ag`]ase de salvatorul s`u, bucuros c` a sc`pat
de moartea cea crud`. Abia acum \l recunoscu pe conte [i
\ncepu s` strige [i s` dea din picioare.
Nu trebuie s` te temi de mine, \ncerc` contele s`-l
lini[teasc`. Nu m` recuno[ti? Sunt contele Soliturn. Vreau
doar s` te ajut. Ai s` faci o baie fierbinte, ai s` prime[ti
haine uscate [i apoi te vom duce la mama ta.
Imediat ce contele aminti de mama, Hansi se dezmetici;
de aceea ajunsese el \n lac.
Mama e bolnav`, spuse el cu o voce pierdut`. Nu
trebuie s` [tie c` am c`zut \n lac. Doctorul a spus c` nu
trebuie s` se enerveze [i c` trebuie ... Hansi \[i frecase pn`
acum buza inferioar` [i deodat` deveni con[tient c` f`cuse
o m`rturisire.
Dac` mama ta este bolnav`, nu-i frumos din partea ta
s` pleci de-acas` [i s` faci prostii, \l dojeni contele.
Hansi nu-i r`spunse \ns`, ci strngea din]ii ap`sat peste buza
inferioar`, ca nimeni s` nu-i poat` scoate un cuvnt \n plus.
ST~PNA CASTELULUI VANDERMOOR 59
Contele Soliturn se opinti cu c`ratul b`iatului pn` sus
\n fa]a u[ii de la intrare. Benton deschise [i r`mase [ocat la
vederea copilului [i a st`pnului s`u.
Domnule conte?
Ia b`iatul, Benton. Cineva s`-i fac` o baie [i poate
g`se[te undeva prin castel ni[te haine uscate care s` i se
potriveasc`. |nainte de a-l duce acas`, vreau s`-i vorbesc.
Desigur, domnule conte, aprob` Benton. Dar [i
dumneavoastr` sunte]i ud complet.
L-am pescuit din lac \n ultimul minut. Desigur, [i eu
am nevoie de o baie.
Imediat, domnule conte. Benton alerg` cu Hansi spre
camera servitorilor [i-l pred` cu instruc]iunile de rigoare
unei cameriste. Apoi se ocup` singur de conte.
***
Hansi realiz` curnd c` \n castel toat` lumea se purta
frumos cu el. Baia cald` \l lini[ti. B`u o can` mare cu cacao
[i se \nc`lzi. Dar la buc`t`rie nu mnc` nimic.
|]i plac pr`jiturile? se interes` Roza. Mie \nc` nu mi
s-a \ntmplat s` v`d un tn`r c`ruia s` nu-i plac` pr`jiturile.
Atunci, m`nnc`. Nu trebuie s` te jenezi.
60 CHARLOTTE MANN
Hansi \nghi]i \n sec, privi pofticios la o bucat` de
pr`jitur` mai mare [i \nghi]i din nou, deoarece de poft` i se
umpluse gura cu saliv`. Dar nu vru s` m`nnce deloc.
M` uit la tine c` ai mnca bucuros din ele, spuse Roza,
care credea c` tn`rul are o re]inere. Hai, \ndr`zne[te.
Hansi scutur` negativ din cap, se \ntoarse spre ea [i apoi
\ntreb`:
Pot s` iau pr`jiturile cu mine? Mama mea este bolnav`
[i doctorul a spus c` trebuie s` m`nnce ceva bun.
Roza mngie micu]ul pe p`rul buclat.
M`nnc` lini[tit. Pentru mama ta prime[ti \n plus o
bucat` mare pentru acas`.
Precis? \ntreb` Hansi.
|]i promit, \l asigur` Roza.
Hansi nu mai a[tept` alt \ndemn, ci \nghi]i dintr-o
\mbuc`tur` pr`jitura cea mai mare. Vroia s` fac` [i cu cea
de-a doua la fel, a[a c` Roza \i strig`:
|ncet! Ai s` te \neci! Po]i s` te saturi f`r` grij`.
Contele Soliturn \[i f`cuse [i el \ntre timp baia. Ceru s`
fie adus Hansi.
Ei? \l \ntreb` contele [i-i zmbi. Acum, m`rturise[te. Ce
c`utai \n parc? De ce ai c`zut \n lac? Nu [tii c` pe vremea
asta urt` e periculos s` te scalzi \n lac?
Nu [tiu s` \not, r`spunse brusc micu]ul.
Am v`zut, \l aprob` contele.
ST~PNA CASTELULUI VANDERMOOR 61
Cum ai ajuns atunci a[a departe de mal, dac` nu po]i s`
\no]i?
Hansi \[i fr`mnta de zor minile [i privea \n podea.
Nu pot s` spun, fiindc` ... fiindc` dumneavoastr` apoi
... cred, a fost doar a[a ... Tu[i, se \nec` iar [i strnse din
buze, \n semn c` nu mai spune nimic.
Contele Soliturn se apropie de el [i-i ridic` u[or b`rbia
cu degetul ar`t`tor.
Uit`-te la mine, \l rug` el. {i eu am fost un b`iat mic,
a[a ca tine. E mult de atunci, dar \mi amintesc bine, [i eu
f`ceam nenum`rate prostii. |]i promit c` nu te pedepsesc [i
nici nu-i spun mamei tale nimic de n`zdr`v`nia ta. Dar
vreau s` [tiu adev`rul. Trebuie c` ai avut un motiv
\ntemeiat, ca pe o astfel de vreme, s` faci o plimbare cu
luntrea pe lac. C`ci ai plecat cu luntrea, nu-i a[a? Hansi
aprob`. {i apoi, barca s-a r`sturnat [i ai c`zut \n ap`.
Adev`rat? continu` contele. Hansi aprob` din nou. Deci
]i-ai pierdut echilibrul, explic` mai departe contele. Asta
\nseamn` c` te-ai aplecat peste marginea b`rcii, deoarece
vroiai s` prinzi ceva.
Atunci, lacrimi mari izbucnir` din ochi[orii speria]i ai lui
Hansi.
Da, dar nu pentru mine, oft` el. Vroiam s` iau o ra]`,
deoarece mama este a[a bolnav` [i doctorul a spus c`
trebuie s` m`nnce regulat [i noi n-avem bani fiindc` mai
62 CHARLOTTE MANN
de mult tata aducea cte o dat` o ra]` acas` [i atunci putea
mnca friptur`. Cuvintele ][nir` [uvoi de pe buzele
micu]ului.
Ai vrut deci s` furi o ra]`? \ntreb` contele surprins,
deoarece nu s-ar fi gndit \n nici un caz la a[a ceva.
Hansi \[i [terse lacrimile de pe obraz.
Credeam c` dac` vremea este a[a de urt`, sigur \n
parc nu mai e nimeni [i nu m` va vedea nimeni cnd iau
ra]a. {i oricum sunt att de multe, \nct dac` luam una, nu
i se va sim]i lipsa. Dac` mama s-ar face s`n`toas`, a[ fi
putut... Se \ntrerupse din nou [i-[i ascunse obrajii umezi \n
palme.
Contele Soliturn \l mngie impresionat pe p`rul
crlion]at.
Nu-i nimic, Hansi. Lini[te[te-te. Nu ]i se va \ntmpla
nimic. Este trist c` vroiai s` furi ceva nu pentru tine, ci
pentru mama ta. Ai vrut s` faci asta, doar pentru c` n-ai
g`sit alt` cale de ie[ire din situa]ia asta grea. |n locul t`u,
nici un alt tn`r nu poate face prea mult. S` furi nu este
desigur o solu]ie. Acum \ns` nu trebuie s`-]i mai faci griji
pentru mama ta. Va avea destul` mncare [i m` voi ocupa
personal ca mama ta s` fie bine \ngrijit`.
Fa]a lui Hansi se lumin`.
Adev`rat? Ochi[orii \i str`luceau din nou. Oh, dac`
face]i asta...
ST~PNA CASTELULUI VANDERMOOR 63
Stai lini[tit, micu]ule, \l opri contele rznd. De acum,
ai \n mine un prieten adev`rat.
***
Contele Soliturn nu-l l`s` pe Hansi s` plece singur acas`.
Un servitor \l \nso]i, ducnd cu el un co[ greu plin cu multe
alimente de la buc`t`rie.
Mama lui Hansi mul]umi mult, totu[i cadoul contelui o
stnjeni. Se ru[ina de s`r`cia ei.
Contele Soliturn [tiu \ns` s-o lini[teasc`.
Ar trebui s`-mi fie mie ru[ine, nu dumneavoastr`,
replic` el. C`ci att de aproape de mine o femeie sufer`
neajutorat` [i bolnav`, iar micu]ul s`u fiu este \nc`rcat cu
griji [i probleme pe care nu le poate rezolva, \n timp ce eu
nu m-am interesat deloc de aceast` problem`. V` promit c`
de acum totul va fi altfel. Contele strnse mna femeii la
desp`r]ire. Voi da dispozi]ie la castel ca dumneavoastr` [i
fiul dumneavoastr` s` fi]i aproviziona]i \n mod regulat. {i
de dragul micu]ului, va trebui s` accepta]i ajutorul meu.
Am s` fac ceva pentru el, c`ci de azi \ncolo este prietenul
meu.
Chipul lui Hansi devenise ro[u de emo]ie [i bucurie.
64 CHARLOTTE MANN
Era att de fericit c` cineva \i preluase grijile [i mama sa
va fi din nou s`n`toas`.
La \ntoarcerea acas`, contele Soliturn se sim]i pentru
prima oar` \n acea zi cu sufletul \mp`cat.
Toate celelalte probleme fuseser` l`sate deoparte,
cumva se vor rezolva, gndi el. Trebuie s` g`sesc o cale s-o
feresc pe Irina de aceast` mare dezam`gire. Trebuie s` fie
fericit` cu Bodo, iar el nu trebuie s` piard` [ansa de a-[i
face un viitor mai bun.
ST~PNA CASTELULUI VANDERMOOR 65
Capitolul 5
|nc` \n acea sear`, contele Soliturn avu o prim` rund`
de discu]ii cu viitorul s`u ginere.
Din grija mea fa]` de Irina, vreau s`-]i ofer \nc` o
[ans`, spuse el. A[tept \ns` de la tine s` dovede[ti c` meri]i
aceast` \ncredere. |]i voi da o sum` lunar` de bani care
s`-]i asigure independen]a. |n schimb, am s`-]i pretind s`
\ncerci s` te faci cumva util aici, la castel.
{tiu cte ceva despre cai [i despre cre[terea vitelor,
r`spunse Bodo. Dac` a[ avea ocazia, a[ putea s` m` ocup de
administra]ie, cred c` m-a[ descurca bine [i acolo.
Nu trebuie s` decidem chiar \n seara asta, preciz`
contele. |n trei zile are loc nunta. Apoi, pleca]i \n c`l`toria
de nunt`. Pn` cnd v` \ntoarce]i, voi g`si o ocupa]ie
temporar` pentru tine.
Voi accepta orice munc`, promise Bodo. Dar Irina nu
va afla ce s-a \ntmplat?
Contele Soliturn scutur` negativ din cap.
De la mine, nu. Nu vreau s`-i distrug imaginea pe care
[i-a f`cut-o despre tine. Trebuie s` fie fericit` pe deplin. {i
deocamdat` sunt aici [i voi veghea permanent asupra ta.
|n timpul mesei de sear`, cnd toat` lumea era prezent`,
p`ru c` fericirea se re\ntorsese la castelul Vandermoor.
Bodo se ar`ta foarte atent cu Irina, iar contesei \i str`lucea
fericirea \n ochi.
Spre ora nou`, contele se retrase.
Deja pleci? \ntreb` Irina, surprins`. N-ai mers
niciodat` a[a devreme la culcare.
M` simt pu]in obosit dup` baia involuntar` din lac,
r`spunse contele Soliturn.
O s`rut` pe Irina pe frunte. {i \n afar` de asta, ar fi de
mirare ca o mireas` att de fericit` s` duc` lipsa tat`lui ei
cu dou` zile \nainte de nunt`.
Irina \i cuprinse gtul cu ambele bra]e [i se alint` la
pieptul lui.
Nu trebuie s` crezi c` acum te iubesc mai pu]in, tat`.
Sigur c` nu, inimioara mea. Contele Soliturn \i
mngie duios p`rul blond, m`t`sos. |ntre noi nu s-a
schimbat nimic, draga mea. Noapte bun`!
Apoi p`r`si micul salon [i urc` treptele.
ST~PNA CASTELULUI VANDERMOOR 67
Picioarele \i erau grele ca plumbul [i inima \i b`tea att
de furtunos, de parc` ar fi \ncercat s` urce la trei mii de
metri altitudine.
Benton \l ajuta \n fiecare sear` s` se schimbe.
Dac` \mi da]i voie s` observ, domnule conte, spuse el
dup` ce \i aruncase de mai multe ori priviri \ngrijorate,
ar`ta]i foarte obosit ... ca s` nu spun bolnav. N-ar fi mai
precaut s` anun]`m doctorul?
N-are rost. Contele Soliturn se opuse. De ce? O s`-mi
fie bine. M-am obosit azi peste m`sur`. Dup` ce voi dormi,
totul va fi uitat.
Cum crede]i, domnule conte. Benton se retrase
imediat \n atitudinea sa rezervat`.
Contele dormi prost \ns` \n aceast` noapte. Visa c` se
urc` \n Alpi, c` lebedele p`r`siser` lacul, iar fiica sa \[i
[tergea lacrimile cu v`lul de mireas`. Se trezise de mai
multe ori, \ns` \i fusese imposibil s`-l cheme pe Benton.
Cnd servitorul \i aduse \n diminea]a urm`toare, la
timpul obi[nuit, gustarea de diminea]`, \l g`si pe conte cu
fa]a \n pern` [i constat` c` acesta \l recunoa[te cu greu,
deoarece avea febr` mare. Cnd se p`rea c` l-a recunoscut
pe Benton, contele \ncerc` s`-i vorbeasc`, dar cuvintele
erau neinteligibile.
Benton nu mai st`tu pe gnduri, ci chem` doctorul
ne\ntrziat, f`r` a mai cere permisiune. Cnd doctorul
68 CHARLOTTE MANN
Steiger afl` ce s-a \ntmplat, sosi \n mare grab`. |l consult`
pe conte [i stabili c` a f`cut aprindere de pl`mni.
Trebuie s` v` duc neap`rat la spital, conte, spuse el.
Contele Soliturn p`rea s` se fi trezit un moment din
delirul s`u datorat febrei.
La spital? oft` el. Nu, nu, nu se poate. E nunta! Nu-mi
pot p`r`si copila!.
Nunta va fi amnat` cteva s`pt`mni, \[i lini[ti
doctorul pacientul. |n aceast` stare, nu pute]i participa
oricum la c`s`torie.
Lebedele! strig` contele Soliturn. Au plecat. Am v`zut.
Lebedele au plecat! Trebuie s` le c`ut`m! Trebuie s` se
\ntoarc` \napoi! reintr` \n delir contele.
Doctorul Steiger \[i puse mna pe bra]ul contelui.
Lebedele sunt pe lac, conte. Am trecut chiar adineaori
cu ma[ina pe lng` ele [i le-am v`zut cu propriii mei ochi.
De ce ar fi plecat?
Au plecat! [opti contele cu buzele tremurnde [i \n
ochii s`i sticlo[i din cauza febrei se citea frica.
N-au plecat, conte. Ave]i febr` [i delira]i. Doctorul
Steiger \i f`cu o injec]ie s`-l lini[teasc`. Apoi vorbi cu Irina.
Desigur, mai \nti trebuie s` se \ns`n`to[easc` tata,
decise ea. Nunta va fi amnat`. Am s`-l lini[tesc eu pe tata.
Vru s` mearg` imediat \n dormitorul tat`lui ei, dar doctorul
o re]inu.
ST~PNA CASTELULUI VANDERMOOR 69
Contele doarme, acum. Se va trezi dup` cteva ore.
Presupun c` vre]i s`-l \nso]i]i la clinic`, nu?
Vom merge amndoi, preciz` Bodo.
Contele Soliturn nu fu con[tient dou` zile. La spital, \l
internaser` la salonul de reanimare. Doctorii se luptar` din
greu pentru via]a lui. |n cele din urm`, dep`[i criza.
Pericolul persist` \ns` \nc` o s`pt`mn`. Contele era foarte
sl`bit [i inima sa \nc` nu-[i revenise.
Irina petrecu multe ore la c`p`tiul tat`lui ei. Fa]a sa
deveni palid` [i slab`, iar \n ochii ei nu mai str`lucea
fericirea cnd \l vedea pe Bodo.
Nu trebuie s`-]i mai faci griji cu mine, copila mea, o
rug` contele. Din zi \n zi m` simt mai bine. Simt c` \n
curnd aceast` poveste nedorit` se va sfr[i.
|n realitate, se sim]ea din zi \n zi mai sl`bit. Contele \i
m`rturisi numai doctorului s`u asta, dar nu primi de la el
un r`spuns direct, acesta \i ceru s` mai aib` r`bdare.
Dup` alte dou` s`pt`mni, starea contelui se \nr`ut`]i \n
loc s` devin` mai bun`, [i contele Soliturn \ncepu s` simt`
c` va muri \n curnd. Inima sa \[i pierdea \ncetul cu \ncetul
puterea.
Gndul la moartea apropiat` \l m`cina pe conte zi [i
noapte, nu att din cauza sa, ct mai ales pentru Irina. Era
att de tn`r`, [tia att de pu]ine despre via]`. Oare Bodo
va fi de partea ei, va fi un garant sigur pentru fericirea fiicei
70 CHARLOTTE MANN
sale? Nu va uita el oare toate promisiunile imediat ce va
deveni st`pnul mo[iei Vandermoor? Dac` Irina s-ar fi decis
asupra lui Markus de Haltern, se gndea contele, ar fi putut
\nchide acum ochii lini[tit.
De la \ntlnirea avut` la bal, contele \ns` nu-l mai v`zuse
pe tn`rul baron. Totu[i, \[i amintea foarte bine discu]ia pe
care o avusese atunci cu Markus. Dac` ar fi putut s`-l re]in`?
Desigur, ar fi putut atunci s`-l opreasc`, \[i d`du singur
contele r`spunsul. Markus este prin excelen]` un om de
onoare. Nu [i-ar fi \nc`lcat niciodat` cuvntul.
Dac` ar putea s` dep`[easc` situa]ia [i s`-mi fac` o vizit`?
se fr`mnta contele. Trebuie s` vorbesc cu el neap`rat.
Trebuie s`-i las \n grij` fericirea Irinei. Trebuie s`-l rog sub
jur`mnt s` r`mn` un bun prieten, chiar dac` acest lucru
acum \l doare.
O noapte \ntreag` de nesomn, contele Soliturn se gndi
la toate aceste probleme. Apoi telefon` la domeniul de
Haltern. Markus \ns` nu se afla la conac, era plecat \ntr-o
c`l`torie [i se g`sea pe o insul` \nsorit` din sud.
Trebuie totu[i s`-l g`sesc, spuse contele Soliturn,
dezam`git. Este de maxim` urgen]`. Nu pot s` a[tept pn`
cnd se va \ntoarce. Pute]i cumva s` m` ajuta]i?
Baronul de Haltern telefoneaz` la fiecare dou` zile,
r`spunse administratorul. Pot s`-i transmit c` l-a]i c`utat.
Sigur v` va suna dnsul.
ST~PNA CASTELULUI VANDERMOOR 71
Nu sunt la Vandermoor, preciz` contele. M` aflu la
spital. Trebuie neap`rat s`-i vorbesc, eu ... inima mea! V`
rog spune]i-i c` nu mai am ... timp, \l rug` contele cu o voce
pierdut`.
Abia \n acest moment realiz` administratorul ct de
grav` era situa]ia.
Am s`-i dau de [tire imediat, conte Soliturn, promise
el cu mult` solicitudine. Unde v` poate g`si?
Clinica privat` a doctorului Sorrin, la spital. Contelui
\i tremura receptorul \n mn`. Mul]umesc pentru
\n]elegere. {i te rog, nu spune nim`nui nici un cuvnt, mai
spuse el cu ultimele for]e.
Ave]i \ncredere \n mine, conte Soliturn, \l mai asigur`
administratorul domeniului de Haltern.
Contele Soliturn \nchise epuizat ochii. Pu]in mai trziu,
cnd sora medical` veni s`-l vad`, adormise. Receptorul \i
alunecase din mn` [i r`m`sese lng` el, pe marginea
patului.
Cnd, dou` ore mai trziu, Irina veni s`-l viziteze,
contele dormea \nc`. Ea se a[ez` pe marginea patului [i-l
privea \ngndurat`. "Ct de palid este!" se gndea ea
\ndurerat`. "{i ct de slab \i este chipul! S`n`tatea lui n-a
f`cut nici un progres."
Vorbi apoi \n [oapt` cu doctorul Sorrin. Acesta o
mngie \ns` [i-i ur` curaj. Apoi \i d`du unele explica]ii
72 CHARLOTTE MANN
pentru starea de epuizare a pacientului. {i chiar cnd ea
\ncerc` voit obiectiv s`-i spun` c` starea tat`lui ei nu pare a
se ameliora, ci dimpotriv` pare a se \nr`ut`]i, doctorul o
sf`tui s` aib` r`bdare.
Doar Bodo aflase de cteva zile \ntregul adev`r. El [tia c`
starea contelui nu va reveni la normal. Era vorba doar de
cteva zile pn` cnd lumina vie]ii sale se va stinge.
***
Markus de Haltern tocmai ie[ise din marea \n care
\notase, ajunsese la mal [i se \ntinsese pe spate. Privea cerul
care se \ntindea calm [i albastru deasupra lui. Nu exista nici
un nori[or [i totul era ct se poate de firesc, c`ci aici era
var`.
Amintirea verii trecute \l f`cea \ns` pe Markus s` devin`
melancolic, se gndea la ce se \ntmplase acas`, \n patria
sa, se gndea la timpul cnd crezuse \n dragostea [i
fericirea sa. Irina \[i d`duse probabil de mult
consim]`mntul altui b`rbat. Era, credea el, plecat` deja \n
c`l`torie de nunt` undeva \n lumea larg`. Sigur, era foarte
fericit` [i n-avea de ce s` se gndeasc` la b`rbatul care
sperase s` poat` p`[i al`turi de ea la altar.
ST~PNA CASTELULUI VANDERMOOR 73
Cnd Markus se \ndrepta spre hotel p`[ind peste nisipul
alb al plajei, veni spre el un mesager.
O convorbire telefonic`, domnule, \i spuse acesta \n
limba englez`. Din Germania. Trebuie s` telefona]i
dumneavoastr`, ct mai repede posibil.
Markus fu tulburat considerabil de aceast` [tire [i
presupuse c` s-a \ntmplat o nenorocire la Haltern. Afl`
apoi de la administratorul s`u de apelul contelui Soliturn.
Desigur c` vin. Iau primul avion spre cas`, r`spunse
Markus, emo]ionat. Telefona]i-i contelui [i spune]i-i c` vin.
Voi pleca de la aeroport direct la spital. Plata, v` rog! strig`
el c`tre recep]ie, \n timp ce ie[ea din cabina telefonic` [i
\ntinse cartea de credit. {i cnd este urm`toarea curs` de
avion spre Germania?
Ave]i urm`toarea curs` \ntr-o jum`tate de or`,
r`spunse recep]ionerul dup` o privire fugar` spre ceas. Pe
acesta \ns` nu cred c`-l mai prinde]i.
Trebuie, r`spunse categoric Markus. Chema]i-mi un
taxi. Nu stau s` \mpachetez. |mi pute]i trimite lucrurile
direct acas`. Trebuie s` prind neap`rat avionul! E vorba de
via]` [i moarte! Ajuta]i-m`!
Desigur, dac` a[a stau lucrurile. Imediat, \l asigur`
recep]ionerul [i ridic` deja receptorul telefonului, \n timp
ce Markus urc` \n fug` pn` \n camera sa s` se preg`teasc`
rapid de drum. Cnd cobor\ din nou \n hol, taxiul \l a[tepta.
74 CHARLOTTE MANN
Ct? \ntreb` Markus scurt; i se spuse o sum`, o trecu
pe fila cu num`rul c`r]ii sale de credit, ad`ug` semn`tura
sa obligatorie [i-i \nmn` recep]ionerului \nc` o bancnot`
mare. Mul]umesc. Te rog, reglementeaz` restul lucrurilor
pentru mine. Cu asta, ie[ea deja pe u[`.
{oferul taxiului [tia deja despre ce e vorba [i c` va primi
un bac[i[ serios, a[a \nct conduse ca un diavol.
Markus ajunse la aeroport \n ultimul minut. O
stewardes` \l a[tepta la scara avionului. U[a se \nchise
imediat dup` el [i avionul \ncepu s` ruleze pe pist`, \nainte
ca Markus s` ajung` la locul s`u.
Patru ore mai trziu, ateriza \n Germania. La ie[irea din
aeroport \l a[tepta [oferul s`u.
Winter? E[ti aici? \ntreb` baronul surprins.
{tiam c` ve]i veni cu cursa aceasta sau cu urm`toarea,
domnule baron, r`spunse [oferul. A]i avut un zbor agreabil?
Da, mul]umesc. Ai mai aflat ceva? se inform` Markus.
Eu? \ntreb` mirat [oferul. Nu, nu [tiu nimic.
Atunci, direct la spital, preciz` Markus. Gr`be[te-te, te
rog, Winter. Timpul fuge.
Winter f`cu tot ce este posibil [i ajunse la spital \ntr-un
timp record. De[i a[tepta o laud` din partea baronului,
r`mase surprins.
A[teapt` \n parcare! \i strig` Markus cobornd din
mers, f`r` a a[tepta ca ma[ina s` se opreasc` definitiv.
ST~PNA CASTELULUI VANDERMOOR 75
Travers` holul cu pa[i gr`bi]i [i abia \n timp ce liftul \l
ducea la cel de-al treilea etaj \[i d`du seama c` aici s-ar
putea s-o \ntlneasc` pe Irina. Inima \l \mpiedica s`
gndeasc`, de[i trebuia s` dea ochii cu ea. Ezit` un moment
s` p`r`seasc` liftul, dar gndul c` a ajuns poate prea trziu
[i c` a trebuit \n ultima clip` s` \n[ele \ncrederea contelui,
\l \mpinse \nainte. Se prezent` \n fa]a asistentei medicale [i
o rug` s`-l anun]e pe conte.
Pe contele Soliturn? Scutur` negativ din cap. N-are
voie s` primeasc` nici o vizit`. |mi pare r`u.
Contele m` a[teapt`, \i spuse Markus. Am venit direct
din vacan]`, deoarece mi-a transmis c` vrea s`-mi vorbeasc`
neap`rat, doar dac` n-a murit.
Ei, cum, spuse asistenta \mbunndu-se. Dar, dac` a[a
stau lucrurile ... V` rog, veni]i.
Markus porni \n spatele ei. |n clipa urm`toare, nu mai
[tiu ce era mai dureros pentru el: \ntlnirea cu femeia \nc`
iubit` sau imaginea unicului prieten care-i putea fi tat` pe
patul de moarte.
Cnd intr` \n camera de spital, fu [ocat [i sim]i nevoia s`
respire profund, c`ci contele era acum doar o umbr` a
st`pnului de alt` dat`. Fa]a lui tr`da o epuizare complet`
[i devenise alb`strie. Cearc`ne \ntunecate se formaser` sub
ochii s`i larg deschi[i, iar buzele sale deveniser` \nguste [i
palide. Lng` patul s`u [edeau Irina [i Bodo de Thamin.
76 CHARLOTTE MANN
Irina se \nro[i toat` cnd privirea ei \ntlni vechiul
prieten de familie. Minile ei se \ntinser` spre el ca [i cum
ar fi vrut s`-i transmit` c` se bucur` s`-l vad`.
Chipul lui Bodo r`mase \ntunecat, aproape ostil. |l privi
pe vizitator ca pe un intrus.
Contele Soliturn \[i mi[c` buzele \ntr-un zmbet
\ndurerat.
Markus, [opti el f`r` putere. Prietene drag! Mna
contelui se mi[c` [i se \ntinse spre el, \ntr-un gest
neajutorat, \nct Markus cu greu reu[i s`-[i re]in` lacrimile.
Conte Soliturn! Se gr`bi spre el, \i cuprinse mna cu
dragoste, cu ambele mini, ca [i cum ar fi dorit s`-i
transmit` din via]a [i din puterea sa.
Contele tu[i.
Nu era mai pu]in emo]ionat ca Markus. Faptul c` \[i
\ntrerupsese vacan]a [i zburase \n patru ore pentru a-l
vedea, \l impresionase profund.
Mul]umesc, Markus, oft` el [i \nchise ochii pentru o
clip`.
Cteva secunde, \n camera spitalului se l`s` o lini[te
adnc`. Apoi, contele spuse:
V` rog, l`sa]i-m` un moment singur cu Markus.
Bodo ridic` ochii spre tavan. Apoi o privi pe Irina, care,
f`r` s` ezite, spuse:
Desigur, tat`. A[tept`m afar` pn` ne chemi.
ST~PNA CASTELULUI VANDERMOOR 77
Apoi se uit` la Markus cu o privire tragic` [i-l f`cu
aproape s`-[i piard` cump`tul. Dar Bodo o prinse de mn`
[i-i spuse:
Hai s` mergem, atunci! {tia c` acum nu poate da
\napoi.
***
Contele Soliturn a[tept` pn` cnd u[a se \nchise \n
spatele lui Bodo [i al Irinei, apoi deschise ochii [i-l privi
intens pe Markus.
Ierta]i-m`, baroane Markus, c` mi-am permis s` v`
\ncarc cu problemele mele.
Nu vorbi]i astfel, conte, \l rug` Markus. Am venit cu
pl`cere. Am fost mereu prietenul dumneavoastr` [i [tiu c`
[i dumneavoastr` ve]i r`mne mereu prietenul meu. N-are
importan]` nimic din ce s-a \ntmplat \ntre noi \n ultimele
luni. Toate aceste lucruri nu ne pot \nstr`ina.
Ce bine \mi fac aceste vorbe spuse de dumneavoastr`,
Markus, afirm` contele. Atunci, am dreptul s` sper c` nu-mi
ve]i lua \n nume de r`u, dac` am s` v` reamintesc
promisiunea c` \mi ve]i fi mereu aproape.
Este valabil pentru totdeauna, \nt`ri Markus.
78 CHARLOTTE MANN
{i sentimentele dumneavoastr` pentru Irina? \ntreb`
contele.
Nu se vor schimba niciodat`, afirm` Markus. Am
\ncercat s-o uit pe Irina, dar \mi este peste puteri. Nu mi se
va putea \ntmpla niciodat`, chiar dac` a[ zbura la polul
Nord. {tiu asta precis.
Un moment, contele se temu s` vorbeasc` mai departe.
|i era foarte greu s` vorbeasc`, dar dragostea pentru Irina [i
grija lui pentru ea \l f`cu s`-[i adune toate for]ele.
Fericirea Irinei nu este att de imaculat` cum pare din
afar`, \ncepu el cu grij`. Au fost descoperite unele
probleme acum cteva s`pt`mni, pe care am putut \nc` s`
le reglementez. Irina n-a aflat nimic despre asta, iar Bodo a
promis s` se schimbe. Dac` Dumnezeu mi-ar fi \ng`duit
\nc` c]iva ani, a[ fi putut sigur s`-l aduc pe calea cea bun`
... Se \ntrerupse [i oft` adnc.
Markus a[tept` r`bd`tor pn` cnd contele reu[i s`
continue.
Irina are nevoie de un prieten adev`rat, Markus, cnd
nu voi mai fi ... A[ vrea s` mor cu con[tiin]a \mp`cat` c`
dumneavoastr` ve]i r`mne prietenul ei sincer, cum a]i fost
[i pn` acum, [i ve]i veghea la tot ce se petrece.
Markus \ntrzie cu r`spunsul cteva secunde.
{tiu ct de mult v` cer, prietene Markus, continu`
contele Soliturn. V` va fi foarte greu s` r`mne]i att de
ST~PNA CASTELULUI VANDERMOOR 79
aproape de Irina. Totu[i, v` rog \nc` o dat`, din toat` inima,
\ndeplini]i-mi dorin]a. Fi]i \n continuare prietenul ei de
n`dejde, pentru ca s` pot muri \n lini[te.
Atunci, baronul Markus lu` mna contelui [i o puse la
inima sa.
V` jur, conte Soliturn. Voi fi acela[i ca [i pn` acum, cel
mai bun prieten al Irinei. Inima mea va bate totdeauna pentru
ea. Cel de Sus s`-mi dea puterea s`-mi pot ]ine acest jur`mnt.
Mul]umesc. Mii de mul]umiri, bunul meu prieten, oft`
contele, u[urat. Dumnezeu a fost martor acestui jur`mnt
[i v` va acorda fericirea pe care o merita]i.
Dup` aceste cuvinte, contele r`mase un timp lini[tit,
apoi \l rug`:
Vre]i s`-i chema]i pe Irina [i Bodo, baroane Markus?
Da, desigur, r`spunse Markus. |l privi lung pe conte
[i-i ur` "R`mne]i s`n`tos!"
Contele Soliturn \l privi [i el cu luare aminte [i-i
r`spunse la fel de cald:
R`mne]i s`n`tos!
Apoi \l urm`ri cu privirea pn` la ie[irea din camer`. "De
ce oare nu vede Irina unde poate g`si adev`rata fericire?"
r`m`sese \n continuare \ntrebarea perpetu` \n mintea
contelui.
Afar`, pe hol, Irina [i Bodo st`teau lng` o fereastr`.
Cnd Markus ie[i din salonul contelui, Irina alerg` spre el.
80 CHARLOTTE MANN
Markus! Ce se \ntmpl` cu el? \ntreb` ea cu buzele
tremurnde, privindu-l cu ochii \nl`crima]i. Va muri, nu-i
a[a?
Markus sim]i cum inima i se frnge cnd v`zu suferin]a
femeii iubite. |i strnse minile cu c`ldur` [i-i cuprinse
ocrotitor umerii.
Da, Irina, m` tem c` va muri, r`spunse el.
Oh, Markus! Irina izbucni \n plns [i f`r` s` mai
gndeasc` ce face \[i sprijini capul de pieptul lui, c`utnd
ad`post [i ocrotire.
Fiori de emo]ie \l trecur` pe Markus. Femeia iubit`
venise s` plng` la pieptul s`u, \i sim]ea apropierea,
sufletul ei tremura [i cerea ocrotire, necazul \i ar`tase c` \n
sufletul ei \l pre]uia. Att de aproape! |i r`scolise inima [i
sentimentele. |[i puse bra]ul pe um`rul ei, s-o lini[teasc`.
Oricnd ai nevoie de un prieten, Irina, voi fi mereu
al`turi de tine.
Sigur c` \n aceste clipe ar fi uitat toate \ndoielile [i i-ar fi
mngiat chipul plns [i p`rul r`v`[it, dac` Bodo n-ar fi
intervenit:
Irina m` are pe mine. N-are nevoie de nimeni
altcineva! spuse el cu o voce att de dur`, \nct Markus [i
Irina tres`rir`.
N-am avut inten]ia s` v` deranjez \n nici un fel, preciz`
Markus cu o voce oficial`. Contele Soliturn v` a[teapt`.
ST~PNA CASTELULUI VANDERMOOR 81
Se \nclin` \n semn de salut [i se \ndep`rt` cu pa[i repezi.
Irina privi \n urma lui, nedumerit`. Sim]ise ct de tare-l
jigniser` cuvintele lui Bodo [i-i p`rea r`u. S-ar fi sim]it mai
bine dac` ar fi mers dup` el s`-i cear` iertare.
Dar Bodo era acolo. |i cuprinse umerii posesiv cu bra]ul
[i spuse:
S` nu-l l`s`m pe conte s` a[tepte, Irina.
82 CHARLOTTE MANN
Capitolul 6
Contele Soliturn auzise c` Irina [i Bodo intraser` \n
camer`, dar era \nc` epuizat dup` discu]ia lung` cu Markus
[i nu avea puterea s` deschid` ochii. Abia cnd Irina \i
atinse mna, deschise ochii s-o priveasc`.
Copila mea, [opti el. Copilul meu drag. Privirea lui
\ncerca s`-i re]in` chipul \n suflet cu toat` puterea. S` m`
ier]i c` te p`r`sesc att de devreme. A[ fi dorit mult s` mai
fiu cu tine.
Ah, tat`! Irina plngea, r`v`[it`, [i-[i ascunse fa]a \n
mna contelui. Te rog, nu mai vorbi a[a cu mine. M` doare
prea tare.
Lini[te[te-te, inimioara mea, o rug` contele. {i nu mai
plnge. |mi faci desp`r]irea [i mai grea. Nu mai am atta
putere. Dar trebuie s`-]i spun un lucru pentru sufletul t`u.
Nu uita s` te-ngrije[ti de lebedele de pe lac. {tii ce se scrie
\n cronica domeniului Vandermoor: atta timp ct lebedele
r`mn pe lacul mo[iei, norocul n-o va p`r`si.
"Dac` norocul \]i este ..." Irina ridic` fa]a [i-l privi cu
durere pe conte. "Dac` norocul \]i este credincios, trebuie
s` r`mi. Atunci, n-ai voie s` ne p`r`se[ti", cit` Irina din
memorie.
Contele zmbi, \ncurajnd-o.
A muri e totu[i un lucru natural, copila mea. Unul
pleac` mai devreme, altul pleac` mai trziu. Ceasul meu a
venit acum. {i nu m` pot \mpotrivi sor]ii. Am gustat toate
urcu[urile [i cobor\[urile vie]ii. Am avut [i noroc destul, am
cunoscut [i suferin]a, a[a cum sufer` un om care pierde o
fiin]` iubit`. A[ r`mne cu mare drag cu tine, dar ...
Vocea i se pierdu. Privirea alunec` spre Bodo, se v`zu c`
\ncearc` s`-l roage pe viitorul so] al fiicei sale s` nu-[i uite
promisiunea de a o face fericit`, dar soarta nu-i mai l`s`
for]a s` articuleze aceste cuvinte.
Privirea lui se \ntoarse \napoi la Irina. O asigur` \nc` o
dat` c` a fost unica lui fericire dup` moartea so]iei iubite.
Apoi, privirea r`mase fix` [i capul \i c`zu u[or \ntr-o parte.
Bodo v`zu imediat ce se \ntmplase. Irina \nc` nu-[i
d`duse seama.
Tat`? \l strig` ea, u[or speriat`. Se aplec` asupra lui
[i-l chem` din nou. Tat`?
84 CHARLOTTE MANN
Bodo veni imediat \n spatele ei, o cuprinse de umeri [i
o trase deoparte.
{i-a g`sit lini[tea, spuse el, [i o cuprinse pe Irina \n
bra]e. Acum, realiz` [i ea ce se \ntmplase.
Nu! O, nu! strig` ea [i \ncepu s` plng` \n hohote.
Hai, vino! Bodo o scoase apoi din camer`. Irina vru s`
se \mpotriveasc`, ar fi dorit s` r`mn` al`turi de tat`l s`u
decedat, dar Bodo o lu` cu el. Acum este mai bine s`
mergem, preciz` el. Po]i s`-]i iei r`mas-bun de la dnsul mai
trziu.
Irina sim]ea cum se chinuie s` nu i se \mpotriveasc`. Pur
[i simplu se supunea pentru c` nu avea for]a s` se opun`.
Dup` ce Bodo se ocup` de formalit`]ile necesare pentru
scoaterea contelui din spital, o conduse pe Irina la castelul
Vandermoor. {i acolo lu` desigur h`]urile \n mn` ca un
st`pn, ca [i cum ar fi fost deja conte de Vandermoor.
Irina \l l`s` s` conduc` totul, mai mult \nc`, s-ar putea
spune c` era bucuroas` c` cineva ia decizii \n locul ei. Cnd
Bodo o \ntreb` totu[i dac` este de acord cu deciziile luate
de el, aprob` [i spuse:
Ce faci tu e bine, Bodo.
Era att de cople[it` de durere, \nct totul \i era
indiferent.
A[tepta doar clipa cnd va putea sta la catafalcul tat`lui
ei, pentru a-[i lua un ultim r`mas-bun de la dnsul. Abia
ST~PNA CASTELULUI VANDERMOOR 85
cnd Bodo o anun]` c` defunctul conte va fi depus la
capela mortuar`, Irina se opuse.
Nu! Nu, nu se poate a[a ceva! \l contrazise ea cu
putere. El apar]ine castelului Vandermoor. Va fi adus aici,
\n bibliotec`, [i eu voi sta de veghe la catafalcul lui.
Bodo \nghi]i \n sec.
A[a vrei tu? \ntreb` el uimit.
Vreau s` stau de veghe la c`p`tiul lui, repet` Irina.
Dar nu este peste demnitatea ta? \ntreb` Bodo uluit,
de[i sim]ea c` Irina a[tepta ca [i el s` fac` acela[i lucru.
Acesta e un obicei \nvechit. Un mort trebuie s` stea la
capela funerar`.
Nu [i dac` a fost conte de Vandermoor, r`spunse Irina
\ndrjit`, [i-[i sus]inu \n continuare punctul s`u de vedere.
Tat`l meu va fi depus aici, \n bibliotec`, pn` cnd va fi
condus pe ultimul drum, preciz` ea \nc` o dat`.
Bodo fu destul de de[tept s` nu mai insiste, s` nu fac`
dovada for]ei sale. Totu[i, \nc` nu era c`s`torit cu Irina. Ea
era deocamdat` adev`rata mo[tenitoare a domeniului
Vandermoor. Era complet indispus, nu era deloc de acord
cu aducerea contelui la castel, dar de aceast` dat` trebuia
s` cedeze.
Dac` insi[ti att, draga mea, spuse el, atunci voi da
dispozi]ii \n acest sens [i contele va fi adus aici dup`
dorin]a ta.
86 CHARLOTTE MANN
***
|n ziua urm`toare, contele Soliturn fu adus [i depus pe
un catafalc \n bibliotec`, \ntre lumn`ri aprinse [i
\nconjurat de zeci de flori. Irina sosi imediat lng` catafalc.
Ar`ta att de slab` [i de palid` \n hainele sale de doliu, iar
ochii s`i \nro[i]i de plns \i ascunsese \n spatele unor
ochelari fumurii.
Cnd \[i v`zu tat`l f`r` via]`, lungit \n sicriu [i \nvelit \n
giulgiul alb de m`tase, r`mase un moment blocat` [i-l privi
ca [i cum persoana aceea nu-i era cunoscut`, apoi
picioarele i se \nmuiar` [i pu]in lipsi s` nu se pr`bu[easc`.
Bodo s`ri imediat lng` ea [i o sprijini. Irina se rezema
acum de el, a[a cum te-ai sprijini de un copac, f`r` s`-i
acorde nici o aten]ie.
Dup` un timp, Bodo vru s` plece [i s-o scoat` [i pe ea de
acolo, dar Irina se opuse.
Vreau s` r`mn, spuse ea hot`rt.
Bodo nu se opuse [i o privi cu \ng`duin]`. O a[tept` o
jum`tate de or`. Irina nu se clinti din loc \n tot acest timp.
P`rea c` durerea [i triste]ea \i d`duser` putere. Privea
neclintit` chipul \mp`cat al tat`lui s`u.
ST~PNA CASTELULUI VANDERMOOR 87
Haide, Irina, o rug` din nou Bodo, deoarece nu mai
suporta s` vad` cadavrul contelui.
Irina se trezi din absen]a sa, se uit` \n jur [i-l privi pe
Bodo ca pe un str`in.
N-ar trebui s` mai stai aici, \i spuse Bodo.
Irina se desprinse \ns` din bra]ele lui.
Asta e doar treaba mea, r`spunse ea cu o voce
\nstr`inat`, aproape du[m`noas`. Pleac` [i las`-m` singur`!
Bodo ridic` din umeri, nedumerit, [i se gr`bi s` plece.
Un timp, se retrase \n umbra \nc`perii, apoi se duse la bar.
Dorea s` uite ne\n]elegerile ap`rute, starea lui de enervare
[i indispozi]ia care-l cuprinsese cu ajutorul unui coniac.
Irina c`zu din nou \n durere [i visare pn` cnd Benton
ap`ru lng` ea. El tu[i u[or pentru a-i atrage aten]ia. Cnd
Irina \l privi, spuse cu voce rug`toare:
Ierta]i-m`, contes`, slujitorii castelului a[teapt` [i v`
cer permisiunea s`-[i ia [i ei r`mas-bun de la contele
Soliturn.
Da, desigur, spuse Irina. Au tot dreptul. Dar v` rog,
Benton, s` nu-mi vorbeasc`, \mi e prea greu.
Desigur, contes`. Benton se \nclin` u[or. El care-i
fusese at]ia ani contelui nu doar valet, ci [i om de
\ncredere, nu era mai pu]in impresionat ca Irina, cu toate
acestea chipul s`u att de \ncercat nu tr`da dect triste]e [i
surprindere.
88 CHARLOTTE MANN
Irina r`mase \n picioare lng` catafalc, \n timp ce
angaja]ii tat`lui s`u intrar` cu sfial` [i trecur` s`-i aduc` un
ultim omagiu. {i pe chipurile lor se citea \ntristarea [i
consternarea, c`ci contele fusese un om plin de \n]elegere,
un st`pn bun. Nu exista nimeni care s` nu-i regrete
moartea.
Dup`-amiaz` sosir` [i primii oaspe]i \ndurera]i din
vecini. Nu fuseser` trimise \n[tiin]`ri oficiale despre
decesul contelui, dar [tirea se \ntinsese repede.
Irina se sim]ea mai lini[tit` c` Bodo se ocupa de
onorurile casei.
Ast`zi, nu era capabil` s` \ntre]in` nici o conversa]ie
politicoas`. Inima \i era cuprins` de o durere imens`, iar
creierul s`u nu [tia dect un singur lucru: "Tata a murit!
Vandermoor va fi pustiu f`r` el."
Spre sear`, ap`ru la Vandermoor [i Markus de Haltern.
Revederea cu femeia iubit` \n \mprejur`ri att de tragice \l
marcase profund. {i cum Irina [tia ct de mult \nsemnase
Markus pentru tat`l ei, \i ie[i \n \ntmpinare [i-i \ntinse
mna \n semn de salut.
A]i fost cel mai bun prieten al lui, baroane Markus,
spuse ea cu o voce pe jum`tate pierit`. P`stra]i-l \n
amintirea dumneavoastr`.
Markus \i lu` mna [i o duse la inima lui.
Nimic nu poate fi mai sfnt, r`spunse el.
ST~PNA CASTELULUI VANDERMOOR 89
Ar \nsemna mult pentru mine dac` mi-a]i permite s` stau
[i eu de veghe noaptea aceasta la catafalcul s`u.
Irina ezit` un moment s` r`spund`. Ar fi a[teptat ca
Bodo s`-i cear` aceast` permisiune, dar el nu spusese nimic
despre asta.
Markus \i citise gndurile.
Dac` totu[i logodnicul dumneavoastr` dore[te acest
lucru, sublinie el, pot fi desigur de acord s` vin \n alt` sear`.
Ca la comand`, Bodo ap`ru deodat` \n bibliotec`. Lui i
se f`cuse foame [i comandase pentru el [i c]iva din
vizitatorii sosi]i pentru condolean]e o mic` gustare. De
\ndat` ce-i v`zu pe Irina [i pe Markus, chipul s`u se
posomor\ [i decise s` intervin` \ntre ei.
Irina, ar fi timpul s`-]i preiei sarcinile tale fire[ti, spuse
el, dup` ce \l salutase pe Markus cu o u[oar` \nclinare a
capului. Ar trebui s`-]i invi]i oaspe]ii la mas`.
Eu? \ntreb` ea intrigat`. Nu pot s` stau acum cu
nimeni la mas`. Benton va avea grij` de tot ce trebuie.
Locul meu este aici.
Cu toat` \n]elegerea pentru suferin]a ta, Irina, g`sesc
c` exagerezi, r`spunse Bodo scuturnd din cap. Nimeni nu
are nimic de c[tigat, dac` tu stai tot timpul aici, nici m`car
tat`l t`u.
Markus nu coment` \n nici un fel ct de mult o r`neau
pe Irina aceste vorbe.
90 CHARLOTTE MANN
Am venit s` stau de veghe prima noapte la catafalcul
contelui Soliturn, spuse el. Era vorba dac` nu cumva dori]i
dumneavoastr`, conte de Thamin, s` presta]i acest serviciu
de stim` [i de dragoste.
Din col]ul gurii lui Bodo ie[i dispre]uitor:
Nu v`d la ce ajut` acest lucru.
E o tradi]ie, r`spunse Markus. |n afar` de aceasta,
pentru mine este o necesitate s`-mi dovedesc stima fa]` de
prietenul meu decedat.
Doar nu tr`im \n evul mediu, spuse Bodo f`r` s`
cedeze, [i-i \ntoarse spatele.
Markus t`cu din respect, iar Irina se str`dui s`-[i re]in`
lacrimile. O durea c` Bodo n-o \n]elege, c` lui totul i se
pare complet altfel dect ei. Era contrariat`, c`ci dragostea
ei fa]` de tat`l decedat nu putea fi luat` drept tradi]ie,
deoarece \nsemna mult mai mult. Oare el nu sim]ea c` are
nevoie mai mult ca oricnd de dragostea [i de \n]elegerea
lui?
Voi r`mne eu atunci de veghe \n aceast` noapte,
decise Markus.
Irina i se adres` [i-i c`ut` privirea.
Vom r`mne atunci amndoi de veghe la noapte,
r`spunse ea.
Cuvintele Irinei \l desp`gubir` pe Markus de multe. |n
ochii lui se ivi pentru un moment sentimentul c` poate
ST~PNA CASTELULUI VANDERMOOR 91
deveni din nou puternic. Dac` totu[i vroia s` stea de veghe
al`turi de el, aceasta \nsemna c` sentimentele ei pentru el
nu s-au schimbat \ntre timp.
***
Benton \[i d`du seama c` Irina ar trebui s` bea m`car
ceva cald, iar Markus aduse un fotoliu comod \n apropierea
catafalcului, deoarece se temea pentru for]ele Irinei, dac`
dorea s` r`mn` de veghe \ntreaga noapte.
Bodo mai ap`ru o singur` dat` \n bibliotec` [i \ncerc`
s-o conving` s`-i cedeze locul la c`p`tiul contelui, dar ea
nu-l auzi. Atunci, se \ntoarse [i plec` f`r` s` salute.
Markus privi \n urma lui, f`r` \n]elegere. Cum poate fi
att de f`r` inim`? Irina, \n durerea ei, se poate \mboln`vi.
Dac` ar iubi-o din toat` inima, ar fi trebuit \n aceste zile
s`-i citeasc` din priviri orice dorin]`. Cum poate fi att de
indiferent?
Markus nu se bucura s` vad` c` ap`ruse deja un prim
ghimpe \n fericirea tinerei perechi. |i p`rea r`u pentru
Irina, deoarece trebuia s` suporte pe lng` \ntreaga durere
pricinuit` de moartea tat`lui s`u [i aceast` deziluzie
provocat` de comportarea viitorului ei so].
92 CHARLOTTE MANN
Irina nu vorbea cu el [i Markus \i respecta t`cerea.
Spre miezul nop]ii, Irina se pr`bu[i la podea. Totul se
\ntmpl` att de rapid, \nct Markus nu avu timp s`
reac]ioneze, de[i pn` atunci n-o pierduse din ochi. O
ridic` \n bra]e [i o a[ez` \n fotoliu.
Ea \[i reveni rapid [i dori s` se ridice, dar Markus o
convinse s` r`mn` \n fotoliu.
V` rog s` r`mne]i acolo, \i ceru el. Vede]i c` v-au
cedat puterile, Irina. |i mngie cu blnde]e p`rul. Pot s` v`
\n]eleg durerea destul de bine, dar tat`l dumneavoastr` ar
fi foarte nefericit dac` din cauza decesului v-a]i \mboln`vi.
Mi-a cerut sub jur`mnt \n ultimele sale clipe s` veghez la
bun`starea dumneavoastr`. De aceea, v` rog \n numele
dnsului r`mne]i aici, dac` nu dori]i s`-l l`sa]i doar sub
veghea mea.
Irina \[i ascunse fa]a \n palme [i \ncepu s` plng` \ncet,
dup` ce \ntreaga zi se str`duise s`-[i st`pneasc` lacrimile
\n fa]a attor oameni str`ini.
Markus ar fi luat-o cu drag \n bra]e s`-i [tearg` lacrimile
[i s-o lini[teasc`, dar aceste lucruri ar fi fost posibile doar
dac` ar fi apucat s`-i m`rturiseasc` dragostea [i Irina ar fi
acceptat sentimentele lui.
A[a c` abord` lucrurile \n alt fel; \l chem` pe Benton, [i
se ocupar` \mpreun` de Irina. |i a[ez` o pern` sub cap [i o
mngie tandru pe p`r.
ST~PNA CASTELULUI VANDERMOOR 93
Plnge]i, contes` Irina, spuse el cu dragoste, lacrimile
v` vor u[ura pu]in sufletul.
Irina nu r`spunse [i accept` mngierea duioas` a
baronului.
Treptat, plnsul ei deveni mai pu]in furtunos, iar cnd
Markus o rug` s` \nchid` cteva clipe ochii [i s` se
odihneasc`, \l ascult`. Devenise mai lini[tit` [i \n cele din
urm` chiar adormi.
Markus r`mase de veghe lng` contele decedat [i iubita
lui fiic` adormit`. |n lumina lumn`rilor, chipul ei \i p`rea
chiar mai dulce ca alt`dat`. Sau poate durerea pierderii
iubitului s`u tat` \i ad`ugase o tr`s`tur` nou`, mai duioas`.
Se f`cuse deja diminea]`, dar Irina, extenuat`, dormea
\nc`. Corpul avea nevoie s` se refac`.
Benton ap`ru \n bibliotec` [i privi cu grij` tn`ra lui
st`pn`.
Pot fi cu ceva de folos, domnule baron? i se adres` el
lui Markus.
Mul]umesc, Benton, r`spunse el. Nu-mi voi p`r`si
locul pn` cnd nu se treze[te contesa. Apoi, vom mai
vedea. S-a trezit deja contele de Thamin? vru el s` [tie.
N-a chemat \nc` pe nimeni, r`spunse Benton.
Obi[nuie[te s` doarm` mai mult diminea]a.
Markus avea pe limb` o replic` ustur`toare, dar nu
spuse nimic, accept` tacit r`spunsul lui Benton.
94 CHARLOTTE MANN
Benton \ns` nu p`r`si nici el biblioteca, pn` cnd
contesa se trezi. Ea privi tulburat` \n jur [i trebui mai \nti
s`-[i dea seama unde se afl`; ceea ce vedea \n jurul ei nu
erau imagini dintr-un co[mar, ci chiar realitatea crud`.
Markus de Haltern st`tea \n picioare la catafalc
veghindu-l pe conte. Se ridic` \n picioare, \nl`turnd p`tura
care o acoperise.
Markus? \[i ridic` privirea spre el. Dumneavoastr`
sunte]i \nc` aici?
V` a[tepta]i la altceva din partea mea, contes` Irina?
\ntreb` acesta \n loc de r`spuns.
Nu, oft` ea. |mi pare r`u c` am adormit. N-a[ fi vrut s`
mi se \ntmple a[a ceva. De aceea, nu trebuia s` stau \n
fotoliu.
Nu v` g`sesc nici o vin`, dumneavoastr` a]i vrut
neap`rat s` petrece]i noaptea \n veghe, Irina, r`spunse
Markus, dar rezisten]a dumneavoastr` a cedat.
Irina se apropie de el [i-i puse mna pe bra].
Este bine s` [tim c` prietenia noastr` nu s-a pierdut,
mai spuse ea.
Markus \i acoperi mna ginga[` cu a sa [i o ap`s` tandru.
Nu se va pierde niciodat`, Irina, o asigur` el din vorbe
[i din priviri.
|n spatele lor se auzi deschizndu-se u[a bibliotecii [i
Bodo de Thamin \[i f`cu apari]ia. Nu dormise foarte bine \n
ST~PNA CASTELULUI VANDERMOOR 95
aceast` noapte [i se gndise la unele lucruri. Ajunsese s`-[i
dea seama ct de nechibzuit fusese \n ziua anterioar`. |nc`
nu era st`pnul domeniului Vandermoor [i atta timp ct
Irina nu era c`s`torit` cu el, trebuia s` fie fericit s`-i
\mplineasc` dorin]ele, dar poate c` totu[i ea nu d`duse
prea mare importan]` acelui moment.
Privirea ambilor tineri care se aflau \n bibliotec` \i
dovedeau ct de bine f`cuse s` transpun` vorbele sale \n
fapte.
Bun` diminea]a, spuse el [i se apropie \ncet de ei.
Markus [i Irina se \ntoarser` spre el. |nainte ca ei s`
poat` spune ceva, Bodo \i spuse Irinei:
Am venit s` preiau veghea la catafalcul tat`lui t`u. |i
cuprinse minile [i o trase la pieptul s`u. Te rog s` m` ier]i
c` ieri nu eram preg`tit s` fac acest lucru. N-am realizat ce
mult \nseamn` pentru tine acest lucru. N-am putut s` te
\n]eleg, c`ci acest lucru \mi era total str`in. Iart`-m`, o rug`
el \nc` o dat`.
Irina nu-[i d`du seama c` el f`cea acest pas doar
dintr-un simplu calcul. Crezu c` era din dragoste. De aceea,
vorbele lui \i u[urar` sufletul [i o f`cur` s`-[i recapete
fericirea.
Mul]umesc, iubitule. Rse chiar [i-l mngie u[or pe
obraji. Mul]umesc.
Bodo \i lu` din nou minile [i le a[ez` pe obrajii lui.
96 CHARLOTTE MANN
De acum, nu vei mai avea de ce s` te plngi din partea
mea, iubito, o asigur` el.
Markus privea consternat cum este din nou dat la o
parte. Era pedepsit s` vad` cum \l privea Irina pe Bodo de
Thamin, cum i se ml`dia vocea cnd vorbea cu el.
Mai bine ar fi zburat din camer`, dar se gndea \n acela[i
timp la rug`mintea contelui. A[a c` se st`pni [i r`mase.
Bodo \[i a[ez` apoi bra]ul stng \n chip de st`pn pe
um`rul Irinei [i se adres` lui Markus.
Baroane, v` mul]umesc c` a]i fost un prieten att de
generos cu logodnica mea \n aceste ore, spuse el [i-i \ntinse
mna dreapt`. M-a[ bucura dac` prietenia dumneavoastr`
m-ar include [i pe mine.
Markus \[i ]inu respira]ia. La orice s-ar fi a[teptat, doar la
a[a ceva nu, c`ci ieri, contele de Thamin \[i ar`tase deschis
ostilitatea. Ezit` s`-i r`spund`. Irina crezu c` [tie de ce [i
interveni:
{i eu v` rog, baroane Markus, s`-i acorda]i prietenia
dumneavoastr` [i contelui. Aici, lng` catafalcul tat`lui
meu, permite]i ca aceast` prietenie s` se \nf`ptuiasc`.
Markus trebui s` se gndeasc` din nou la jur`mntul
f`cut contelui de Soliturn. Avea oare o alt` cale dect s`
accepte aceast` solicitare? Cum ar putea s-o apere altfel pe
Irina dac` va r`mne un str`in pentru casa lor?
Da, voi accepta, spuse el [i strnse mna rivalului s`u.
ST~PNA CASTELULUI VANDERMOOR 97
S` l`s`m prietenia s` \nving`.
Contele de Thamin nu se limit` doar la strngerea de
mn`, [i-l cuprinse pe Markus cu ambele bra]e.
{i acum, drag` prietene, ar trebui s` p`r`si]i acest loc
[i s` pleca]i acas`, c`ci eu am r`mas dator de ieri, preciz`
el.
Markus se sim]i dat afar`. Ar fi r`mas cu pl`cere s` afle
ce se petrece cu Irina, dar Bodo nu-i d`du nici o [ans` s`-l
contrazic`.
Chiar [i Irina se va retrage, \l asigur` Bodo. Voi cere
insistent s` se odihneasc` [i ea cteva ore. Contele Soliturn
nu mi-ar ierta niciodat` dac`, a[a cum am promis, nu voi
avea grij` de fiica sa.
De aceast` dat`, Irina nu-l contrazise [i se retrase.
98 CHARLOTTE MANN
Capitolul 7
Markus de Haltern plec` acas` [i se \ntoarse la
Vandermoor doar \n ziua cnd urma s` aib` loc ceremonia
\nmormnt`rii.
Era o diminea]` ce]oas`, cenu[ie de noiembrie, p`rea c`
\ns`[i natura e trist` de plecarea contelui din rndul celor
vii.
Irina veni sprijinit` de bra]ul lui Bodo pn` la
mormntul deschis al tat`lui ei [i arunc` trandafiri albi. Fa]a
sa era ascuns` \n umbra unui voal negru destul de dens, dar
umerii s`i \ncovoia]i tr`dau ct de tare o ap`sa durerea.
Mul]i oameni veniser` s` ureze contelui la desp`r]ire:
"Odihneasc`-se \n pace!". A[a c` ceremonia a durat destul
de mult [i totul s-a r`sfrnt destul de puternic asupra
contesei.
Irina s` str`duia s` se arate ct mai curajoas` [i,
avndu-l acum \n mod con[tient pe Bodo al`turi de ea,
sim]indu-se iubit`, p`rea c` se maturizase.
La \ncheierea ceremoniei de \nmormntare, cei mai buni
prieteni [i cunoscu]i ai contelui de Solinger fur` invita]i la
castel la o mas` de adio. Irina trebui s`-[i dea jos voalul
negru [i \[i puse din nou ochelarii cei negri.
O singur` persoan` lipsi de la masa de pomenire:
Markus de Haltern. Dup` \nmormntare, plecase discret
acas`, deoarece era prea mare durerea s-o vad` mereu pe
Irina la bra]ul altui b`rbat, care primise acceptul dragostei
ei.
Bodo de Thamin se bucurase mult de aceast` rapid`
desp`r]ire de baron, c`ci \n prezen]a lui se sim]ea tot
timpul observat strict [i critic. |[i propusese s` men]in`
aceast` rela]ie doar pn` la oficierea c`s`toriei lui cu Irina,
cnd ob]inea dreptul irevocabil de st`pn la Vandermoor.
Irina nu g`si nici un motiv \n urm`toarele zile de a
discuta despre nunt`. Iar Bodo se ar`ta plin de dragoste,
str`duindu-se s` fie grijuliu [i s`-i \ndeplineasc` toate
dorin]ele.
S`rb`toarea Cr`ciunului o determin` pe Irina s` se
retrag` \ntr-un col] de lini[te, care corespundea cumva
situa]iei. Dar cu o zi \naintea Anului Nou, Bodo o \ntreb`:
N-ar trebui s` invit`m c]iva oaspe]i mine sear`, la
100 CHARLOTTE MANN
Vandermoor, Irina? Ea \l privi [ocat`. Acum, s` \ncepem
Anul Nou complet singuri, este destul de sumbru, nu crezi?
continu` Bodo.
Presupun c` \n aceast` zi vrei s` ai al`turi un prieten,
r`spunse Irina. Pentru mine, este suficient s` te am pe tine.
Nu simt nevoia s` am nici un om str`in lng` mine. Pur [i
simplu nu-i pot \mpiedica s` rd`.
Crezi c` tat`l t`u ar fi de acord s` te retragi din fa]a
tuturor celorlal]i? insist` Bodo, c`ci a trecut destul de mult
timp de atunci pentru a l`sa acele zile \n urma noastr`.
Irina nu era prin excelen]` o fire foarte sociabil`. De la
moartea tat`lui s`u se schimbase mult, era t`cut` [i \nchis`
\n sine [i reac]iona la toate \ncerc`rile de \nveselire, de
schimbare a mediului \n care se retr`sese printr-o
rezisten]` \ndrjit`.
A murit abia de cteva s`pt`mni, [opti ea cu buzele
strnse. Trebuie s`-mi mai dai timp s`-mi pot reveni. Anul
de doliu va trece destul de repede.
Bodo \[i \nghi]i nemul]umirea cu un whisky [i spuse
\ng`duitor:
Desigur, inima mea. Iart`-m`, n-am vrut s` te deranjez.
|n sinea lui \ns`, tremura de enervare. Sim]ea nevoia unei
vie]i normale. |n aceste lungi s`pt`mni, ea preferase s` se
refugieze adesea \n natur`. Dac` ea crede c` o s` ne juc`m
un an \ntreg cu c`]eii castelului, se \n[al`, \[i spuse Bodo.
ST~PNA CASTELULUI VANDERMOOR 101
Sunt tn`r [i vreau s` tr`iesc!
A fost un ajun de Cr`ciun trist, iar \n diminea]a
urm`toare Irina nu dori s` fac` nici o vizit`. Dori s` mearg`
doar pn` la mormntul contelui.
Bodo o l`s` \n pace, dar dou` zile mai trziu plec`, sub
pretextul unor afaceri urgente, \n ora[.
Sigur nu vrei s` vii cu mine, inima mea? o \ntreb` el.
{i f`r` a mai a[tepta r`spunsul Irinei, continu` repede. Ar fi
destul de obositor [i enervant pentru tine. Mai bine
odihne[te-te pn` m` \ntorc. Nu stau mult.
Irina d`du aprobator din cap. |ncercarea lui Bodo de a o
s`ruta mai pasional la dep`r]ire, o irit` de-a dreptul.
Voi ajunge cumva la drepturile mele, decise Bodo,
\nciudat \n sinea lui. Voi trece [i de acest an de doliu
impus.
Dar [i cnd voi ajunge st`pnul domeniului
Vandermoor, m` voi r`zbuna pentru toate cele \ndurate.
Bodo nu se \ntoarse pn` trziu \n noapte [i se a[tepta
ca Irina s`-l \ntmpine cu repro[uri, dar ea st`tea \n
bibliotec` \n fa]a c`minului [i urm`rea transpus` jocul
fl`c`rilor [i nici nu-l privi cnd o salut`.
Bodo \nregistr` gestul, dar nu spuse nimic.
Cteva zile mai trziu, plec` din nou \n ora[ sub un
pretext oarecare, l`snd-o din nou pe Irina singur`, la
Vandermoor. Ei i se p`rea corect a[a. Se sim]ise bucuroas`
102 CHARLOTTE MANN
\n toat` aceast` perioad` cnd era l`sat` \n pace, s` r`mn`
cu gndurile ei [i cu amintirea tat`lui disp`rut.
Plec`rile lui Bodo \n ora[ devenir` \n curnd att de
obi[nuite, \nct venea [i pleca oricnd dorea, apoi anun]a
prin Benton c` r`mne peste noapte.
Irina era att de neclintit` \n durerea sa [i \n visurile ei,
\nct nici nu \ncerca s` protesteze. |n afar` de aceasta, era
att de ne[tiutoare \n privin]a comportamentului
b`rba]ilor, \nct n-avea nici o idee de ce r`mne Bodo
mereu peste noapte \n ora[.
***
Bodo \[i luase pentru desele sale plec`ri \n ora[ o
anumit` precau]ie, de[i \i era din ce \n ce mai clar c` nu va
putea continua s` tr`iasc` \n acest fel f`r` ca cineva s`-l
descopere, [i din bun`voin]` fa]` de Irina de Soliturn, s`-i
aduc` acesteia la cuno[tin]`. Atta timp ct nu era c`s`torit
cu ea, comportamentul lui putea fi considerat o toan` de
tinere]e.
|n martie sosir` primele zile calde. Se p`rea c` Irina va
dep`[i durerea dup` tat`l s`u. Devenise mai vorb`rea]`.
Cnd se plimba, nu mai mergea doar la mormntul tat`lui
ST~PNA CASTELULUI VANDERMOOR 103
sau la lebede, s` le dea de mncare. Dup` un timp, dori
chiar s` c`l`reasc`.
Bodo respir` adnc [i sper` c` Irina va accepta c`s`toria
\nc` \nainte de \ncheierea anului de doliu. |ntr-o diminea]`,
cnd Irina se afla din nou lng` lac [i le d`dea lebedelor s`
m`nnce buc`]ele de pine, o \nso]i, se a[ez` lng` ea [i
privind \n zare, spuse:
Minunate p`s`ri, \ncerc` el s` \nceap` o conversa]ie.
Irina \l aprob` [i rse.
Ele apar]in domeniului Vandermoor de cnd a fost
ridicat castelul. Dup` cum ai v`zut probabil, [i pe stema
con]ilor de Vandermoor exist` o leb`d`. Lebedele
\nseamn` noroc pentru Vandermoor. |]i aminte[ti c` tata,
\n ultimele sale clipe, mi-a cerut s` respect tradi]ia [i s` le
ocrotesc.
Da, tat`l t`u, spuse Bodo. E a[a de mult de atunci!
Pentru mine e ca [i cum s-ar fi petrecut ieri, r`spunse
Irina. Uneori, nici nu pot s` cred c` nu mai este [i c` nu va
reveni niciodat`. Vocea ei se stinse [i ochii i se umplur` de
lacrimi.
Bodo \[i a[ez` bra]ul peste umerii ei [i o trase mai
aproape de el.
Dac` am fi fost deja c`s`tori]i, probabil acum am fi
a[teptat un copil, \ncerc` el s-o aduc` la dorin]a lui.
Irina \[i l`s` capul pe um`rul lui [i privi spre lac.
104 CHARLOTTE MANN
Cred c` am putea lua \n calcul pentru nunta noastr`,
a doua jum`tate a lunii decembrie ...
Decembrie? ridic` involuntar vocea Bodo. Pn` atunci,
nu exist` nici o alt` posibilitate? Nu te gnde[ti deloc la ce
spun oamenii c` locuim sub acela[i acoperi[ de atta timp
f`r` a fi c`s`tori]i?
Irina aprob`.
Ba da, m-am gndit, r`spunse ea. Dar [i \n lunile
trecute a fost la fel, iar eu am nevoie de ajutorul t`u. Cum
a[ putea s` administrez singur` un domeniu att de mare?
Am putea face o ceremonie restrns`, propuse Bodo,
care era iritat pn` \n vrful unghiilor.
Irina \ns` scutur` din cap.
M` gndesc c` \i dator`m tatii m`car att respect, s`
a[tept`m pn` \n decembrie, decise ea.
Bodo mai bine [i-ar fi atrnat o piatr` de gt [i s-ar fi
aruncat \n ru, la lebede.
Avem \n fa]a noastr` o via]` \ntreag`, Bodo, \i aminti
Irina. {i este deja stabilit. Atta timp ct lebedele vor
r`mne la noi, norocul nu ne va p`r`si.
Bodo se gndea la datoriile sale de joc, la chitan]ele pe
care le semnase [i care urmau s` devin` scadente \nc`
\nainte de nunt`. |ncrederea \n \nrudirea sa mult a[teptat`
cu bogatul conte de Vandermoor se \ntorcea acum
\mpotriva sa. Trebuia s` fac` \n a[a fel ca aceast` nunt` s`
ST~PNA CASTELULUI VANDERMOOR 105
nu mai \ntrzie att, s` poat` fi sigur de achitarea datoriilor,
s` devin` credibil la joc, c`ci \n nou` luni se pot \ntmpla
multe.
|n nou` luni se putea ca Irina s` afle unde pleac` el,
cnd \i spune c` merge \n ora[ dup` afaceri. S-ar putea
gndi chiar s` rup` logodna. Ceea ce trebuia s` \mpiedice
cu orice chip.
Cum crezi tu, Irina, spuse el rece, [i se ridic`.
Scuz`-m`, am treab`.
Irina \l aprob`, zmbind.
Nu te re]in, Bodo. Nici nu se uit` \n urma lui, ci se
concentr` cu toat` aten]ia asupra lebedelor, care se
\ntorceau mereu la mal s` prind` buc`]elele de pine din
m\inile ei.
Din nou, Bodo sim]i nevoia de a-[i v`rsa furia pe lebede.
|n ciuda furiei sale nest`vilite, \i veni un gnd care-i calm`
pe loc sup`rarea.
Lebedele! se gndi el. Ele sunt cheia succesului meu. Voi
face lebedele s` dispar`. Atunci, Irina se va convinge c`
ghinionul pa[te castelul de la Vandermoor [i m` va chema
s-o ajut. Va fi \n mna mea, u[or de modelat precum ceara,
iar eu voi c[tiga, voi c[tiga totul.
Trebui s` se opreasc`, pentru a nu da singur totul \n
vileag, c`ci de bucurie \ncepuse s` vorbeasc` cu voce tare.
Totul era acum preg`tit, trebuia doar pus \n practic` [i
106 CHARLOTTE MANN
pentru asta avea nevoie de un partener care s` ia lebedele.
Nici aceast` problem` nu putea fi a[a greu de rezolvat dup`
p`rerea sa.
***
Markus de Haltern \[i chemase calul, v`znd ct de
frumos e timpul [i ie[ise la plimbare. |n fa]a ochilor \i ap`ru
din nou, ca pe vremuri, tabloul minunat care-l invita s`
colinde pe dealuri.
O v`zu pe contesa Irina cobornd spre malul lacului [i
chemnd lebedele. |n lumina soarelui de prim`var`, p`rea
att de frumoas`, \nct parc` atunci cobor\se din basme.
B`tuse de mai multe ori acest drum, f`r` succes. |n
aceast` diminea]` \ns`, dorin]a lui fusese \mplinit`. V`zuse
de departe femeia iubit`; bucuria sufletului s`u era att de
mare, \nct \i p`rea ireal ce se \ntmpl`. Acum era acolo,
doar cteva tufi[uri \i desp`r]eau [i nu se putea s`tura
privind-o.
Inima lui ardea de dragoste [i de durere. Zi [i noapte,
gndurile lui alergau c`tre Irina. Uneori era att de r`scolit,
\nct se gndea dac` n-ar fi mai bine s` strng` tot [i s`
plece \n lume. Atunci, \[i amintea din nou de jur`mntul
ST~PNA CASTELULUI VANDERMOOR 107
f`cut contelui de Soliturn, care-l rugase fierbinte s`-i fie
mereu aproape.
Din locul s`u, Markus \l putu observa pe contele de
Thamin a[eznd-se al`turi de logodnica lui. Amndoi
discutau ceva unul cu cel`lalt, apoi deodat` el se ridicase [i
plecase, dup` ct se pare enervat.
Ea nu pare att de fericit` ca \n seara \n care iluzia mea
a fost spulberat`, se gndea Markus. Dar nu se schimbaser`
doar \mprejur`rile. {i ea devenise alta. Era ca o floare care
abia s-a deschis sub soarele prim`verii [i trebuia s` treac`
peste o noapte rece. Desigur, \[i va reveni dup` acest
\nghe], dar nu va mai fi niciodat` ca \nainte.
Jos, lng` lac, Irina se ridicase [i pornise \ncet \napoi
spre castel. |n ultimele dimine]i, Bodo de Thamin o
\nso]ise mereu pe acest drum spre Vandermoor. Mersese
lng` ea, a[a cum ar fi urmat s` fie drumul lor \mpreun`
pn` la sfr[itul zilelor. {i deja azi, fusese ultima dat`.
Markus sim]i deodat` un nod puternic \n gt. Ochii-i
devenir` umezi. |[i chem` calul [i-l struni \napoi spre
Haltern.
Trebuie s` m` obi[nuiesc s` tr`iesc cu aceste gnduri, cu
aceast` sup`rare, se gndi el. {i dac` voi vedea c` cel pu]in
ea este fericit`, voi suporta totul, tot acest chin.
Pe drum spre cas`, Markus \ntlni un alt c`l`re], care \l
salut` politicos, deoarece se cuno[teau de mult timp. Dup`
108 CHARLOTTE MANN
cteva \ntreb`ri [i r`spunsuri politicoase, cum necum,
doctorul Rosenberg i se adres` deodat` lui Markus cu o
voce [optit`:
Veni]i de la Vandermoor? \l \ntreb` el, [i \nainte de a
a[tepta confirmarea lui Markus, se gr`bi s` continue. Mare
nenorocire s-a ab`tut peste frumosul domeniu [i peste
tn`ra contes`! {i-a pierdut tat`l mult prea devreme.
Markus nu vroia s` discute cu nimeni despre gndurile
[i sentimentele sale, cel pu]in \n ceea ce privea castelul
Vandermoor [i pe Irina, a[a c` r`spunse:
Contesa Irina este logodit`. Se va c`s`tori dup`
trecerea anului de doliu [i ...
|ntocmai, asta spuneam [i eu! \l \ntrerupse doctorul
Rosenberg enervat. Dac` ar fi [tiut b`trnul conte Soliturn
pe mna cui \[i las` fiica, sigur n-ar fi acceptat o astfel de
logodn`.
Markus nu-[i mai putu ascunde consternarea.
Sunt cuvinte grele, nu crede]i?
Cuvintele nu pot fi \nc` destul de grele, replic`
doctorul Rosenberg. {tiu dintr-o surs` \ntmpl`toare c`
deja contele de Thamin [i-a arogat rolul de st`pn al mo[iei
[i \[i petrece timpul la jocuri de noroc. Nu cunosc exact
datoriile sale, dar [i dup` o apreciere aproximativ` s-ar fi
adunat o sum` considerabil` de achitat. {i \n afar` de
aceasta, mai [tiu de la o alt` persoan` c`-i este oaspete
ST~PNA CASTELULUI VANDERMOOR 109
constant la local [i din cauza m`rinimiei sale \nc` nu l-a
presat s` achite datoria.
Markus strnse puternic din h`]uri. Valuri de furie reci
calde \i str`b`tur` trupul la gndul rivalului. Totu[i, se
st`pni [i spuse:
Unele zvonuri sunt lipsite de adev`r [i apar doar din
invidie.
Doctorul Rosenberg scutur` din cap.
Tocmai dumneavoastr` spune]i asta? Este imposibil!
Am avut totdeauna impresia c` dumneavoastr` nu v` este
indiferent` contesa Irina. Ca prieten al contesei ar trebui
totu[i s` interveni]i [i s-o ap`ra]i de o asemenea
nenorocire.
Dac` este a[a, am s` m` gndesc, spuse Markus,
rezervat. De[i pn` acum n-am avut nici o informa]ie de
aceast` natur`. {i totu[i, cu ce drept a[ putea s` m` amestec
\ntr-o problem` att de intim`?
Cu dreptul unui prieten adev`rat, sus]inu doctorul
Rosenberg. Eu nu v`d \n orice caz cu ce drept a ajuns
Thamin la castelul Vandermoor [i la frumoasa contes`.
Cred c` b`trnul conte are partea sa de vin`, deoarece n-a
fost vigilent cu fiica sa.
Asta este problema lui, r`spunse Markus [i se desp`r]i
de doctor cu un salut scurt. |n timp ce c`l`rea spre cas`,
toate aceste ve[ti \ngrozitoare \ncepur` s`-l chinuiasc`.
110 CHARLOTTE MANN
Oare tot ce aflase de la doctorul Rosenberg era adev`rat?
Dar el nu era omul care s` stea la brfe, pur [i simplu ce
aude s` \mpr`[tie. Era un tip serios [i se ar`tase de-a
dreptul \ngrijorat. |i spusese pentru c`-l [tia apropiat de
contes`.
|ntreaga zi, Markus se agit` tot timpul la gndul celor
aflate [i \n cele din urm` ajunse s` fie \ngrijorat de soarta
Irinei att de mult, \nct decise s` verifice dac` \ntr-adev`r
ceea ce aflase de la doctorul Rosenberg era adev`rat. Se
sim]ea aproape r`spunz`tor, c`ci promisese contelui c`-i va
purta de grij` Irinei.
Apel` la un detectiv cu experien]`, care doar \n cteva
zile \i puse \n mn` o descriere complet` a tuturor
datoriilor, \nct se dovedi c` toate temerile se adeveriser`.
Doctorul Rosenberg nu aflase dect vrful aisbergului.
***
|n afar` de Markus, mai exista cineva care-i purta de grij`
Irinei. Era camerista ei, Roza, care o ocrotea de cnd se
n`scuse. {i cum Irina nu-[i cunoscuse niciodat` mama,
devenise omul ei de \ncredere, deoarece contesa [tia s`
iubeasc` necondi]ionat.
ST~PNA CASTELULUI VANDERMOOR 111
De cnd Irina crescuse [i plecase la [coal`, rela]ia \ntre
ele se schimbase pu]in [i Roza o privea acum pe contes` cu
respectul cuvenit, dar \n situa]iile de excep]ie, nu ezita s`-i
dea sfaturi [i uneori s` se amestece chiar \n lucruri mai
personale. Atunci, Roza o alinta ca pe vremuri, spunndu-i:
"copili]a mea". A[a se \ntmpl` [i \n aceast` sear`, cnd
Irina se \ntinse \n pat.
Cu b`rba]ii mereu sunt probleme, copili]a mea,
\ncepu ea. Ei au nevoie de femeie [i nu trebuie s`-i la[i prea
mult s` a[tepte c`s`toria, deoarece atunci apar probleme
pe care o femeie apoi le regret`.
De ce crezi asta? \ntreb` Irina, scuturnd dezaprobator
din cap [i privind-o cu ochi mari, f`r` s` \n]eleag` nimic.
M` gndesc c` n-ar trebui s` mai amni nunta,
copili]o, spuse Roza. Chiar dac` nu s-a \mplinit \nc` anul de
doliu. Domnul conte gnde[te probabil la fel ca mine. S-ar
putea face o nunt` simpl`, deocamdat`.
Irina \[i aminti imediat scena de pe malul lacului. Poate
totu[i Bodo are dreptate s` doreasc` nunta mai repede? Ea
nu se gndise pn` acum dect la tat`l ei decedat. Nu era
oare datoria ei s` se gndeasc` [i la fericirea lui Bodo? {i
aceste lucruri despre care \i vorbe[te Roza, poate chiar
Bodo s-a gndit la ele ...
I se f`cu deodat` team` pentru dragostea ei, pentru
fericirea \n care crezuse att de mult.
112 CHARLOTTE MANN
Roza o \nveli [i o mngie duios pe p`r.
Noapte bun`, copili]a mea. {i nu lua \n nume de r`u
c` b`trna ta Roza \[i permite s`-]i spun` astfel de lucruri.
Nu, Roza. Irina \i lu` mna [i o strnse cu dragoste.
{tiu c` nu-mi vrei dect binele, iar eu \n]eleg att de pu]in
din via]`. M` voi gndi la toate astea.
A[a s` faci, \ngerul meu, mai spuse Roza. Cnd p`r`si
camera contesei, zmbi mul]umit` c`-[i sf`tuise copili]a.
Irina dormi prost \n noaptea care urm` [i avu chiar un
vis foarte ciudat, doar c` diminea]a nu putu s` [i-l
aminteasc`. {tia doar c` s-a trezit cu o team` \ngrozitoare,
deoarece se \ntmplase ceva \nsp`imnt`tor.
Ce vis prostesc! se gndi ea. M-am speriat singur`,
fiindc` m-am culcat cu gndul la ciud`]eniile Rozei. Atta
timp ct lebedele sunt pe lac, la Vandermoor nu se poate
\ntmpla nici o nenorocire.
Se \mbr`c` totu[i \n grab` [i alerg` \nainte de micul
dejun jos, la lac, pentru ca acolo, lng` lebede, s`-[i
\nfrng` teama ei nest`vilit`.
Dar cnd ajunse pe malul lacului, lebedele nu se vedeau
nic`ieri. Doar un plc de ra]e \notau la o oarecare
dep`rtare, aproape de insuli]a cu micul ad`post de pe ea.
Irina le strig`, dar lebedele nu se z`reau nic`ieri, de[i
[tiau c` acest semnal \nsemna c` vor primi de mncare. Dar
\n aceast` diminea]`, nici o leb`d` nu se vedea [i nu venea
ST~PNA CASTELULUI VANDERMOOR 113
\notnd spre mal. Orict se str`dui Irina s` le g`seasc`, cu
cele mai bune inten]ii, p`s`rile nu fur` de g`sit.
Alerg` \n jurul lacului [i le strig` mereu, dar lebedele
nu-[i f`cur` apari]ia. Irina refuza s` \n]eleag`. Nedumerit`,
se a[ez` totu[i pe locul ei favorit [i r`mase o bun` bucat`
de timp, a[teptnd ca lebedele s` apar`. Spera \nc` s` se
trezeasc` din acest co[mar [i din clip` \n clip` favoritele ei
s` vin` s` ciuguleasc` din palm` buc`]ele de pine.
Puternic tulburat`, Irina se \ntoarse dup` mai bine de o
or` la castel. Benton o privi \ngrijorat.
Nu v` sim]i]i bine, contes`? se interes` el.
Lebedele, Benton! strig` ea. Au disp`rut lebedele!
Lebedele? Benton cuno[tea povestea lor [i \n]elese
imediat tulburarea contesei. Dar e imposibil!
A[a am crezut [i eu, spuse Irina. Le-am c`utat peste
tot. Au plecat. Au plecat lebedele! Sim]i ca o sl`biciune, [i
fu gata s` cad` din picioare.
Benton o conduse repede spre un fotoliu.
Am s` m` interesez imediat, promise Benton.
Atunci, ap`ru Bodo.
Lebedele, Bodo! strig` Irina agitat`, se ridic` [i se
arunc` la pieptul lui. Au disp`rut lebedele!
Cum? f`cu el mirat. Unde trebuie s` fie? Doar tot
timpul au fost pe lac. Sigur \nc` nu te-ai trezit din somn,
cnd ...
114 CHARLOTTE MANN
Nu, nu! \l \ntrerupse Irina agitat`. Au plecat! Le-am
c`utat \ndelung. Nu mai sunt pe lac, au plecat!
Bodo [tia desigur c` nu mai sunt. A[tepta scena asta
dis-de-diminea]`, de[i \ntmpinase oarecare greut`]i la
r`pirea lor [i ac]iunea trebuise s` \nceap` \nc` din cursul
nop]ii. Acum, lovitura fusese dat`.
Nu pot fi a[a departe, \ncerc` el s-o lini[teasc` pe
Irina. S-au obi[nuit s` vin` la mncare [i se vor \ntoarce.
Dar n-au p`r`sit lacul niciodat`, se opuse Irina.
Niciodat` \n at]ia ani!
Ei bine, spuse Bodo. Atunci, vom merge s` le c`ut`m.
Benton, te rog s` te interesezi.
Desigur, domnule conte. Imediat, se gr`bi Benton
s`-l asigure.
Bodo \[i a[ez` bra]ul pe umerii Irinei.
Ai s` vezi, totul se va l`muri. Mine, lebedele vor fi din
nou pe lac. {i referitor la ce spune cronica acestui castel
despre lebede, p`rerea mea este ... rse el ... c` n-are nici o
semnifica]ie. Cu asta nu merit` s`-]i spargi capul. Astfel de
pove[ti nu mai crede nimeni \n secolul nostru.
Tat`l meu credea \n asta, \l contrazise Irina. Altfel nu
mi-ar fi atras aten]ia s` am grij` de lebede.
Tat`l t`u era un om b`trn [i \n ultimele sale clipe de
via]`, probabil era deja ...
Irina \i puse un deget pe buze lui Bodo.
ST~PNA CASTELULUI VANDERMOOR 115
Te rog, s` nu spui niciodat` ceva nedrept despre tat`l
meu! \i strig` ea pe nea[teptate, iar ochii ei str`lucir` de
mnie, a[a cum Bodo nu v`zuse \nc` pn` acum.
Bine. N-am gndit nimic r`u, spuse el \ncercnd s-o
lini[teasc`. Vrei s` juc`m o partid` de [ah? Asta te-ar putea
calma.
Acum? Irina scutur` din cap [i-i spuse cu ton de
repro[. Cred c` nu-]i dai seama ce s-a \ntmplat.
Bodo \[i \ncre]i fruntea.
Doar nu vrei s` stai s` boce[ti \ntreaga zi din cauza
unor lebede proaste?
Cteodat` mi se pare c` n-ai pic de inim` \n piept, \l
apostrof` Irina [i-i \ntoarse spatele.
Bodo \[i aminti de scrisoarea care sosise cu po[ta de
diminea]` [i se apropie de contes`, s-o lini[teasc`.
Iart`-m`, \ngerul meu, o rug` el. Sunt pu]in nervos.
aceast` lung` a[teptare a c`s`toriei noastre este peste
puterile mele. Apoi o s`rut`. Chiar nu m` \n]elegi? Te v`d
\n fiecare zi, tr`im sub acela[i acoperi[ [i ...
Irina \[i aminti explica]iile Rozei din seara trecut`.
Poate dispari]ia lebedelor este un semn c` dragostea
noastr` este \n pericol? continu` Bodo imediat. Trebuie s`
ne c`s`torim [i s` fim ferici]i, a[a cum visam anul trecut.
Sunt sigur c` lebedele se vor \ntoarce la Vandermoor.
Irina \l aprob` [i-l l`s` s-o s`rute cu pasiune.
116 CHARLOTTE MANN
Da, cred c` ai dreptate. Nu trebuie s` mai a[tept`m
att de mult cu nunta. Vom face invita]iile, ast`zi chiar,
decise ea.
Bodo mul]umi cerului pentru ideea lui genial` cu
lebedele, de[i se feri s`-[i manifeste prea tare bucuria.
Nu va fi desigur dect o mic` s`rb`toare, spuse el. Iar
tat`l t`u va fi prin spiritul s`u \n mijlocul nostru, pentru a
ne \ncuviin]a unirea. Porni pe trepte spre camera sa. |n
jum`tate de or`, vin s` te iau. Apoi vom merge \n ora[ la
oficiul st`rii civile, spuse el [i \nainte de a se desp`r]i o
s`rut` fierbinte ca \n prima sear` \mpreun`, atunci, \n
gr`dina de iarn`. Irina nu se mai opuse s`rut`rii lui. Acum
reflecta. P`rea c` se trezise dintr-un somn adnc. Fericirea
din primele zile se \ntorsese \n inima sa.
Cum este posibil? se gndea ea, \n timp ce se schimba.
Lebedele au p`r`sit Vandermoor [i eu am devenit a[a
deodat` fericit`.
Pe drum spre ora[ st`tuse strns lipit` de Bodo [i t`cuse.
El \i ]inuse mna [i-i s`ruta din cnd \n cnd vrfurile
degetelor. Cnd privirile li se \ntlneau, se cufundau adnc
unul \n inima celuilalt.
Bodo considera c`-[i atinsese scopul. |n zece zile,
contesa Irina de Soliturn va deveni contesa de Thamin. {i
aceasta va schimba raporturile de proprietate la castelul
Vandermoor. |n sfr[it, va deveni bogat [i independent.
ST~PNA CASTELULUI VANDERMOOR 117
Capitolul 8
Bodo era acum att de sigur de acest lucru, \nct o
trimise pe Irina singur` cu ma[ina \napoi la Vandermoor,
pentru ca el s`-[i poat` reglementa \n lini[te problemele
financiare.
M` \ntorc repede, inima mea, mai spuse el Irinei la
desp`r]ire. O s`rut` fierbinte, \nct Irina se topi toat`. Pe
curnd, iubito! \i promise el.
Irina nu observ` lic`rirea ciudat` din ochii lui [i nici nu
putu citi zmbetul satisf`cut de pe buzele lui, cnd Bodo
r`mase privind \n urma ma[inii. Ea nu realiz` c` Bodo c`uta
drumul cel mai rapid pentru a ajunge la bani. C` nu dorea
dect s` ob]in` cea mai rapid` programare la oficiul st`rii
civile, pentru ca a[teptarea s` nu dureze mai mult de dou`
s`pt`mni [i s` nu trebuiasc` s` ia vreo m`sur` important`
\n ultimul moment. Dorea s` se asigure c` toate chitan]ele
scadente ale datoriilor nu vor ajunge \ntre timp la castel.
Irina [edea cu ochii aproape \nchi[i pe perna din spate
a vechii limuzine a castelului [i visa la fericirea sa viitoare,
care fusese atta timp sf`rmat` \n mii de cioburi.
La castel o a[tepta \ns` un oaspete.
Markus? Rse fericit` la vederea tn`rului baron [i-i
\ntinse mna. Ce frumos c` a]i venit chiar ast`zi la noi.
Dumneavoastr` trebuia s` fi]i primul care s` afla]i c` m` voi
c`s`tori \n curnd. Nunta mea va avea loc \n zece zile. V`
rog s` fi]i unul din martorii cununiei noastre; \n calitate de
cel mai bun prieten, nu m` pute]i refuza.
Markus se albi la fa]` ca varul.
Nu! tun` el. Nu, este imposibil! N-am venit
\ntmpl`tor aici, am venit s` v` spun ceva ce v` va \ntrista
foarte tare contes`, ceva ce v` va opri s` v` c`s`tori]i cu
Bodo de Thamin.
Irina \l privi ne\ncrez`toare.
Nimic nu m` poate opri s` m` c`s`toresc cu Bodo,
r`spunse ea rece. {i dac` nu vre]i s` fi]i martorul meu,
ridic` ea din umeri, atunci e bine c` [tiu [i voi c`uta un alt
prieten care m` va \nso]i la acest ceremonial al dragostei.
Dar, contes` Irina, nu v` da]i seama c` aceast`
c`s`torie v` va duce la dec`dere! o avertiz` Markus.
Dumneavoastr` nu [ti]i cine este Bodo de Thamin cel
ST~PNA CASTELULUI VANDERMOOR 119
adev`rat. El \[i dore[te doar banii dumneavoastr`.
Crede]i-m`!
Irina \[i strnse buzele \n gest de refuz [i i se adres`
t`ios:
Nu cred nimic din ce-mi spune]i. Nici un singur
cuvnt. Doar invidia v` face s` spune]i astfel de lucruri.
De[i de la dumneavoastr` m` a[teptam cel mai pu]in s`-mi
ar`ta]i un astfel de caracter. Pleca]i, v` rog, imediat!
Dar am promis tat`lui ... \ncerc` Markus s` se apere.
Tat`l meu m-a logodit cu Bodo de Thamin, deoarece
este fiul celui mai bun prieten al s`u. Trebuie c` l-a
cunoscut mai bine ca dumneavoastr`, a[a gndesc, \l
\ntrerupse Irina cu convingere. Pleca]i, v` rog! repet` ea.
Markus \[i plec` \nvins capul. |[i d`du seama c` nu poate
face nimic. |ncepuse gre[it explica]ia.
Acum se afla \n cea mai proast` lumin` \n fa]a Irinei, care
oricum \i spusese c` nu-l crede, de[i putea s`-[i sus]in` cu
dovezi acuza]iile.
Bine, atunci ... spuse el mai mult pentru sine. V` las.
Totu[i, dac` ve]i avea nevoie de un prieten adev`rat, v` stau
la dispozi]ie. {i nu uita]i c` am r`mas acela[i din totdeauna!
Markus nu mai a[tept` reac]ia Irinei [i p`r`si \nc`perea. Se
\ntoarse la Haltern, cu con[tiin]a \mp`cat` c` f`cuse ce
trebuia [i implor` cerul s` g`seasc` alt` cale de a-i deschide
Irinei ochii.
120 CHARLOTTE MANN
Bodo nu se \ntoarse a[a curnd la Vandermoor, cum \i
promisese Irinei.
Apoi, dup`-amiaz` trziu, contesei i se anun]` un alt
vizitator. Era doctorul Rosenberg, un vechi prieten al
tat`lui s`u. De la el afl` Irina ceea ce nu putuse Markus
s`-i spun`. Dar nici pe el Irina nu vru s`-l cread`. |l goni [i
pe el la fel ca pe Markus.
Dup` aceste discu]ii, nu putea \ns` trece a[a de u[or
peste acuza]iile care i se aduseser` lui Bodo. |i a[tepta
revenirea la castel plin` de ner`bdare [i cu fiecare jum`tate
de or` care trecea f`r` ca el s` se fi \ntors, cre[tea \n ea
nelini[tea [i \ndoiala privind garan]ia c`s`toriei [i dragostei
lui.
Abia seara trziu Bodo \[i f`cu \n sfr[it apari]ia. Avea
ochii sticlo[i [i o r`suflare greoaie, iar costumul s`u era
serios [ifonat. Cnd o v`zu pe Irina, afi[` un zmbet fericit.
E[ti \nc` treaz`, porumbi]a mea? Ce curajoas` e[ti!
|ntotdeauna e un gest frumos s`-]i a[tep]i iubitul! reu[i el
cu greu s` articuleze.
Irina \[i d`du seama c` e beat. {i \n afar` de asta,
\mpr`[tia \n jurul s`u o dr` de parfum dulceag [i deodat`
realiz` la ce se referise Roza, cnd \i vorbise de pericolele
dragostei.
Bodo! [opti ea uluit`, deoarece pn` atunci nu-l
v`zuse niciodat` astfel. Bodo!
ST~PNA CASTELULUI VANDERMOOR 121
El rse dur [i-o prinse brutal de umeri.
Nu m` privi a[a. Am \ntlnit ni[te prieteni vechi. Am
b`ut \mpreun` un pahar poate unul prea mult. Este a[a
de r`u?
Irina \ncerc` s`-[i \nghit` nodul de plns care i se
ridicase f`r` s` vrea din stomac pn` \n gt.
A fost cineva pe aici care a spus lucruri rele despre
tine, arunc` ea, pentru c` nu mai putea suporta s` tac`.
Lucruri pe care tata sigur nu ]i le-ar fi admis.
Bodo rse din nou, de aceast` dat` cu un rs sinistru.
Tat`l t`u? Scutur` ne\ncrez`tor din cap. Nu pot crede
asta. El a pl`tit deja o dat` toate datoriile mele [i a avut
mult` \n]elegere pentru comportamentul meu. A fost [i el
odat` tn`r [i sigur n-a fost un \nger.
Irina r`mase blocat`.
Nu vorbi a[a despre tat`l meu, [opti ea cu ultimele
for]e.
Bodo nu-[i d`du seama c` \n starea sa de be]ie
distrusese totul, tot ce construise cu atta viclenie. O lu` pe
Irina despotic \n bra]e [i o strnse la pieptul s`u.
Nici un b`rbat nu suport` s` tr`iasc` sub acela[i
acoperi[ cu o femeie att de rece, tun` el [i o \nv`lui \n
aburul respira]iei sale greoaie, \nct ea se str`dui din
r`sputeri s` se \ndep`rteze. {i ce altceva s-a mai \ntmplat?
Am f`cut datorii la joc, a[a e. Dar pentru un domeniu ca
122 CHARLOTTE MANN
Vandermoor, aceste datorii sunt ne\nsemnate. Oricum, \n
cteva zile voi fi st`pn la Vandermoor ...
Nu! strig` de aceast` dat` Irina. Nu, nu! strig` ea cu
putere [i se trase att de repede \napoi, \nct fu foarte
aproape s`-[i piard` echilibrul. Niciodat`! Se repezi spre
u[` [i \n clipa urm`toare ie[i afar`.
Abia cum realiz` Bodo ce f`cuse. |[i d`du seama c` a
distrus totul [i vru s-o ajung` din urm` pe Irina, dar \n u[`
ap`ru Benton.
Conte de Thamin, am primit \ns`rcinarea s` v` fac
bagajul [i s` v` preg`tesc ma[ina, spuse el \ntr-o astfel de
manier`, \nct Bodo n-avu nici o \ndoial` asupra seriozit`]ii
privind alungarea lui din castel.
***
Bodo \ncerc` zadarnic s` vorbeasc` cu Irina. Ea \i
interzise accesul \n castel [i-i \napoie prin Benton toate
cadourile pe care i le f`cuse pe perioada logodnei. |n plus,
\i complet` un cec cu care s`-[i achite toate datoriile pe
care le f`cuse.
Acum, Bodo [tiu c` nimic nu mai putea fi schimbat.
Putea s`-[i smulg` urechile de furie, deoarece fusese att de
ST~PNA CASTELULUI VANDERMOOR 123
aproape s`-[i ating` scopul [i stricase totul singur, prin
limbu]ia sa la be]ie.
|n diminea]a urm`toare, Irina observ` de la o fereastr`
cnd Bodo p`r`sea castelul [i se urca \n ma[ina lui ro[ie.
Din ziua \n care tat`l s`u plecase de lng` ea, nu se mai
sim]ise att de nenorocit`. Sim]ea c` mai bine ar fi murit.
Ploua toren]ial, de parc` [i cerul ar fi plns dragostea ei
pierdut`.
Irina urm`ri ma[ina pn` cnd aceasta p`r`si domeniul
Vandermoor. Dar nici atunci nu-[i p`r`si locul de la
fereastr`. Mii de gnduri \i treceau prin cap. Fusese oare
prea dur` cu Bodo? Era oare vina ei c` el dec`zuse? N-o
avertizase oare Roza cu cteva zile \nainte? Nu-i ar`tase
chiar tat`l ei \n]elegere [i acceptase s`-i pl`teasc` datoriile?
Dragostea nu \nseamn` s` po]i ierta totul? O veche zical` \i
str`pungea inima: "A fi \ndr`gostit, \nseamn` s` nu
trebuiasc` niciodat` s` fii rugat s`-]i ceri iertare".
Nu-l iubea destul, pentru a-l ierta? Oare nu avea dreptul
Bodo de a primi \nc` o [ans`? Nu a insistat el mereu s`
gr`beasc` nunta? Avusese oare dreptul s`-l alunge, cnd el
probabil dorise s`-i cear` iertare?
Irina ajungea de fiecare dat` la convingerea c` f`cuse
totu[i o gre[eal` fatal`. Chem` limuzina castelului, se a[ez`
la volan [i porni \n goan` dup` automobilul \nchiriat de
Bodo spre ora[.
124 CHARLOTTE MANN
Trebuie s`-l ajung! \[i impuse ea cu hot`rre. Trebuie
s`-i acord \nc` o [ans`, s` poat` face totul mai bine. Trebuie
s` dau dragostei noastre o [ans`!
Copacii de pe aleea castelului \i atingeau cu crengile
geamurile ma[inii, iar drumul de ]ar` se pierdea rapid sub
radiatorul ma[inii, ca o band` cenu[ie din cauza vitezei.
Irina gonea cu minile lipite parc` de volan [i cu capul
aplecat \n fa]`, deoarece ploaia furioas` \i \ngreuna
vederea.
Deodat`, anvelopele pierdur` contactul cu drumul ud.
Automobilul \[i pierdu direc]ia [i derap`; orict \ncerc`
Irina, volanul n-o mai asculta, totul trosnea [i p`rea c` se
desface \n buc`]i \n jurul ei. Sim]i o lovitur` puternic`, fu
aruncat` din scaun [i apoi pentru ea totul se cufund` \n
noapte.
***
Ei, \n sfr[it v-a]i revenit, spuse o voce str`in`.
Irina auzise cuvintele, era \ns` prea obosit` pentru a
putea s` r`spund`. Adormi din nou [i cnd se trezi, Markus
de Haltern era la picioarele patului ei. |l recunoscu imediat,
de[i se mira de ce a venit la patul ei.
ST~PNA CASTELULUI VANDERMOOR 125
Ave]i dureri? o \ntreb` el.
Irina vru s` ridice capul de pe pern`, dar o str`punse o
durere att de puternic`, \nct \n aceea[i clip` scoase un
strig`t [i sim]i nevoia s` \nchid` din nou ochii.
Nu v` mi[ca]i, spuse Markus, a]i suferit o como]ie
cerebral`. Bra]ul dumneavoastr` este rupt [i cteva coaste
au fost strivite.
Atunci \[i aminti Irina de cursa ei nebuneasc`.
A]i avut un accident care ar fi putut s` v` coste via]a,
spuse Markus. Doar printr-o minune a]i sc`pat.
Irina nu-i mai asculta cuvintele. Se gndea doar la Bodo,
pe care-l alungase din castel deoarece o min]ise [i o
\n[elase. Oare accidentul fusese un semn al sor]ii? Nu
trebuia s`-l mai \ntlnesc` pe Bodo?
|mi pare tare r`u c` ne vedem \n situa]ii att de tragice,
contes` Irina, \l auzi ea pe Markus. Apoi, acesta \i lu` mna
\ntr-a sa. A[ fi vrut s` v` feresc de aceast` dezam`gire.
Irina se ru[in` \n fa]a lui, deoarece el [tiuse \ntreaga ei
nenorocire. Probabil c` mai [tiau [i al]i oameni \n afara lui
[i a doctorului Rosenberg, cum o min]ise Bodo. Poate chiar
rdeau de ea [i sigur existau [i voci care s` se bucure.
L`sa]i-m`! strig` ea. Pleca]i, [i s` nu-mi mai ap`re]i \n
cale. Nu vreau s` v` mai v`d niciodat`!
Markus se uit` uluit la ea. Se a[teptase ca ea s`
recunoasc` adev`rul; c` el a vrut s`-i fie un prieten bun [i a
126 CHARLOTTE MANN
dorit doar s-o fereasc` de necazuri, [i ce primise drept
r`spuns?
Dar, contes` Irina! Am venit din grij` pentru
dumneavoastr`. Ave]i nevoie de oameni care s` v`
\ngrijeasc` [i s` v` ocroteasc`, continu` el hot`rt.
N-am nevoie de nimeni! spuse ea printre din]i. Cu att
mai pu]in am nevoie de comp`timirea dumneavoastr`.
Pleca]i din ochii mei! Vreau s` fiu singur`! Complet
singur`! N-auzi]i ce spun? Vocea i se \nec`. |nchise
pleoapele pentru a-[i st`pni lacrimile, ca Markus s` nu le
vad`.
Mai \nti r`mase pe loc, derutat, deoarece nu \n]elegea
reac]ia Irinei. Apoi, deoarece ea nu mai deschise ochii, se
retrase [i \nchise \ncet u[a \n urma sa. Spera att de mult ca
Irina s`-l cheme \napoi, dar ea t`cea cu \nc`p`]nare. A[a c`
nu-i r`mase altceva de f`cut dect s` plece.
***
Irina [tia ct de nedreapt` fusese cu baronul, dar nu
putuse face altfel. |i ura pe to]i cei care [tiau de
nenorocirea ei. Se ura chiar pe ea \ns`[i pentru c`-[i
d`ruise inima unui om care n-o merita.
ST~PNA CASTELULUI VANDERMOOR 127
Nu-[i va putea ierta asta niciodat`.
A durat destul de mult pn` cnd Irina avu voie s`
p`r`seasc` spitalul [i s` se \ntoarc` la Vandermoor. Grnele
crescuser` mari [i a[teptau recoltatul. Parcul \i devenise
str`in, iar pe lac \nota doar o pereche de ra]e. Despre
lebede nu auzise nimeni nimic.
Benton o primi pe Irina cu un buchet mare de flori [i
to]i angaja]ii se adunaser` \n hol s-o salute.
Irina le mul]umi cu un surs trist [i obosit [i se retrase
imediat. Roza se \ngrijea de ea cu toat` dragostea, dar Irina
o goni [i pe ea, dorind s` r`mn` singur`. Orice cuvnt i se
p`rea prea mult.
Amintirea celor petrecute \nainte de accident o ap`sa
\nc`, [i nu se putea bucura nici m`car de \ntoarcerea acas`.
Ar fi fost mai bine dac` dup` accident n-a[ mai fi r`mas
\n via]`, se gndea \ntruna. Ce s` fac acum cu zilele mele?
Totul e cenu[iu [i pustiu, nimic nu m` mai bucur`. N-am
dect amintiri triste [i nici o speran]` \ntr-un viitor mai
bun.
Pe sear`, doctorul Steiger \i f`cu o vizit`. Irina \l rug`
s`-i dea un somnifer. El sim]i \ns` \ncotro duc gndurile
contesei [i-i f`cu o injec]ie.
Dup` ce ve]i dormi lini[tit` prima noapte, v` ve]i sim]i
sigur mai bine, o \ncuraj` el. Depresia dup` p`r`sirea
clinicii este un lucru perfect normal. Schimb`rile datorate
128 CHARLOTTE MANN
[ocului prin care a]i trecut constituie un efort mare, att
pentru corp ct [i pentru psihic. Iar somnul este cel mai
bun mijloc contra acestor st`ri de epuizare.
Irina dormi adnc \ntreaga noapte [i \ntr-adev`r \n
diminea]a urm`toare se sim]i mult mai bine, mai odihnit` [i
mai puternic` dect cu o zi \nainte. Dar spre prnz, cnd
ap`ru \n hol, o a[tepta o veste rea. Administratorul
domeniului Vandermoor disp`ruse peste noapte. Nu luase
doar banii de salarii ai oamenilor, ci dup` cum ar`tau
primele cercet`ri, falsificase [i bonuri, iar \n ultimele luni
sustr`sese aproape un sfert de milion.
Irina era gata s` le[ine. Neajutorat`, se uita de la unul la
cel`lalt. Nu [tia ce trebuie s` fac` [i murmura distrus`:
Nu se poate! Nu este posibil! Nu \n]eleg de ce a f`cut
a[a ceva? E angajat de atta vreme la Vandermoor, [i tata
avea deplin` \ncredere \n el. De ce [i-a schimbat brusc
caracterul?
Benton propuse s` anun]e poli]ia [i s`-l prind` pe fugar.
Irina aprob` [i apoi se retrase \n camera de lucru a
tat`lui ei. Plin` de disperare, se a[ez` \n fa]a m`su]ei de
scris, s`-[i poat` desc`rca sufletul. |[i ascunse fa]a \n mini
[i plnse pn` cnd auzi cioc`nind la u[` [i Benton \[i f`cu
apari]ia.
Ierta]i-m`, contes`. Str`dui]i-v` s` v` [terge]i lacrimile.
Contele de Thamin este la telefon. Dori]i s`-i vorbi]i?
ST~PNA CASTELULUI VANDERMOOR 129
Bodo! se gndi Irina. Chiar acum? Asta nu poate fi doar
o \ntmplare.
L-am alungat pentru c` avea datorii la joc, [i acum dup`
ce m-a \n[elat atta. Sigur nu se va \ntoarce s` r`mn` conte
de Vandermoor.
Am s` vorbesc, Benton, decise ea [i \ncerc` s` spere.
Aproape f`r` s` respire, [i cu inima b`tnd s`-i ias` din
piept, a[tepta acum s` aud` vocea lui Bodo.
Alo, spuse acesta, Irina? La auzul vocii lui, inima ei
\ncepu s` bat` nebune[te. Sim]ea c` cele dou` vorbe \i
treziser` la via]` toate ceasurile de fericire pe care le
tr`iser` \mpreun`.
Bodo, oft` ea. Bodo!
Da, eu sunt, r`spunse el. Presupun c` [tii deja. Dac`
nu, vei afla ast`zi mai mult ca sigur. Cineva ]i-a furat bani
mul]i [i asta \]i d` dreptul ... Vreau doar s` spun c` nu
mi-am luat dect partea mea [i \]i mul]umesc pentru ei. {i
\nainte de a chema poli]ia, ar trebui s` te gnde[ti ct de
tare ne-am distrat de o gsc` mic` [i att de proast`, care a
putut fi \n[elat` att de u[or.
Irina r`mase ca \mpietrit`. |nainte de a putea r`spunde
ceva, telefonul fusese \nchis. Bodo \ntrerupsese convorbirea.
Era un co[mar sau realitate? Irina \ncerca \nc` uluit` s`
aud` ceva \n receptor; \l puse din nou la ureche, se uit` la
el, dar leg`tura fusese \ntrerupt`.
130 CHARLOTTE MANN
Ct` batjocur` era \n vorbele lui Bodo! |i sunau mereu [i
mereu \n urechi, [i-[i d`dea seama c` \n mare m`sur` avea
dreptate; se \n[elase de dou` ori. Putea fi \n acela[i timp
comp`timit` sau luat` \n b`taie de joc. Ambele variante
erau la fel de motivate. Iar cercet`rile poli]i[tior urmau s`
fac` [i mai mult` vlv`. Ar fi trebuit s` r`spund` la o serie
de \ntreb`ri incomode.
Dar putea acum s` revoce chemarea poli]i[tilor? Putea
invoca pur [i simplu c` s-a \n[elat? Poate se mai putea
recupera ceva din banii pe care-i luase administratorul?
Scoase din sertarul mesei de scris tabloul tat`lui s`u,
care se afla acolo de la moartea acestuia, [i-l privi
\ntreb`toare.
Ce s` fac? [opti ea. De ce ai plecat a[a de timpuriu de
lng` mine? De ce m-ai l`sat f`r` un prieten adev`rat?
Apoi \[i aminti de Markus de Haltern. Cu siguran]`, ar fi
putut s-o apere m`car de unele din toate aceste necazuri.
Poate i-ar fi [i acum de ajutor, dar tocmai lui nu-i putea cere
sprijinul, dac` mai avea o scnteie de mndrie. |l
dezam`gise [i de attea ori, se purtase foarte urt cu el. Ar
fi fost ultimul de la care ar fi cerut ajutor.
{i cine i-a mai r`mas? Doctorul Rosenberg? Fusese [i el
prieten cu tat`l ei [i de[i nu-i promisese ajutorul, \ncercase
s`-i aduc` la cuno[tin]` adev`rul, dar [i pe el \l alungase.
Ar putea ob]ine m`car un sfat, dar de la cine?
ST~PNA CASTELULUI VANDERMOOR 131
Ridic` fotografia tat`lui s`u [i o puse la locul ei de
odinioar`.
Mine, am s` \ncerc s` vorbesc cu doctorul Rosenberg,
poate m` va ierta. Ast`zi este o zi \ngrozitoare, \nct f`r`
\ndoial` nu voi reu[i s` fac nimic.
132 CHARLOTTE MANN
Capitolul 9
Doctorul Rosenberg afl` ultimele ve[ti despre cele
\ntmplate la Vandermoor [i \[i program` o vizit` pentru
dup` amiaz` trziu la Irina de Soliturn. O ascult` cu
luare-aminte [i \ncerc` s-o \n]eleag` [i s-o lini[teasc`. {i
dup` cum se a[tepta, Irina \l rug` s-o ajute. {i el avea o
propunere pentru contes`.
Recolta de p`ioase se va strnge \n urm`toarele zile;
pn` va fi vndut` [i banii vor intra \n banc`, pute]i lua un
credit. Acesta v` va fi acordat cu siguran]` \n contul
recoltei, nu este nici o problem`. Cred c` pute]i \ncerca s`
aranja]i chiar acum lucrurile. Iar eu m` voi interesa pentru
un nou administrator, \i promise doctorul. El va pune toate
la punct. Trebuie doar s`-mi promite]i c` nu ve]i intra \n
panic`.
Nu uita]i niciodat` c` am fost prieten cu tat`l
dumneavoastr`.
Nu, cum s` uit a[a ceva? |i strnse mna cu c`ldur`.
Mul]umesc, mul]umesc din inim`! Un prim zmbet ap`ru
pe buzele Irinei.
Doctorul Rosenberg s` gndi c` Markus de Haltern \nc`
o mai iubea pe contes`. Era foarte surprins c` cei doi nu
reu[eau deloc s` fie \mpreun`.
"Trebuie s` fie bine pn` la urm`", \[i r`spunse el
acestor gnduri.
Sunt sigur, totul se va rezolva cu bine.
Ultimele cuvinte fur` \nso]ite de un fulger puternic
urmat imediat de un tunet asurzitor. Irina [i doctorul
Rosenberg tres`rir`, speria]i. Amndoi \ntoarser` privirea
aproape \n aceea[i clip` spre fereastr`, c`ci afar` \ncepuse
o ploaie \n ropote. Tun` din nou [i pietricele de grindin`
\ncepur` s` bat` cu zgomot \n fereastr`. Furtuna se
\nver[una parc` din ce \n ce mai tare. Se \ntunecase [i
grindina zorn`ia \n pervazul ferestrei.
|n mijlocul verii, a[a o vreme! exclam` doctorul
Rosenberg privind \n continuare spre fereastr`. Acum
urmeaz` un tr`snet!
A[a ceva n-am mai v`zut \n ultimii zece ani. Ce furtun`!
Era complet tulburat.
Irina se scufundase tremurnd \n fotoliu.
134 CHARLOTTE MANN
Furtuna, se gndea ea, aceast` vreme nea[teptat` va
distruge toat` recolta. Nu va r`mne nimic. Voi pierde
totul. De cnd lebedele au p`r`sit lacul, nenorocul nu mai
p`r`se[te castelul Vandermoor. Povestea din cronica
domeniului Vandermoor s-a adeverit.
Doctorul Rosenberg st`tea \n fa]a ferestrei [i se gndea
la acela[i lucru. {i el [tia c` aceast` grindin` putea s`
\nsemne sfr[itul castelului Vandermoor.
Dup` o jum`tate de or`, cerul era din nou senin. Norii
cei negri disp`ruser`, ca [i cum o mn` magic` i-ar fi
\ndep`rtat, iar soarele \nveselea natura aruncnd pe cer un
curcubeu de toat` frumuse]ea.
Doctorul Rosenberg [i contesa pornir` c`lare spre cmp
[i ceea ce presupuseser`, se \ntmplase. Toat` recolta de
p`ioase era culcat` la p`mnt. Spicele fuseser` \n cea mai
mare parte distruse. Paiele nu puteau dect s` fie
\ngropate.
Optimismul doctorului Rosenberg disp`ruse, iar Irina
nu putu dect s`-[i plng` \nc` o dat` nefericirea.
|n zilele urm`toare, \ncerc` s`-[i fac` o imagine general`
asupra averii sale [i asupra pierderilor suferite. La
Vandermoor, totul ar`ta r`u. Doar o minune ar mai fi putut
schimba lucrurile. Dar cum s` mai speri \n minuni, dac`
pn` [i lebedele p`r`siser` lacul, deoarece presim]iser`
nenorocirea?
ST~PNA CASTELULUI VANDERMOOR 135
S`pt`mnile care urmar` ar`tau tot mai clar c` sfr[itul
istoriei castelului Vandermoor se apropie. Irina trebui s`
constate din zi \n zi c` f`r` un ajutor corespunz`tor nu este
\n stare s` administreze domeniul, c` nu poate \mpiedica \n
nici un fel adncirea crizei \n care intrase, iar Vandermoor
nu a[tepta dect s` i se pun` lan]urile.
Pn` \n prim`vara urm`toare, Irina reu[ise s` aduc`
domeniul \ntr-o stare att de precar`, \nct \i lipseau [i
mijloacele necesare \ns`mn]`rii. Toate veniturile anului
trecut fuseser` aproape nule, un deficit enorm la
\ntre]inerea castelului, costurile cu administrarea [i
\ntre]inerea cl`dirii, ca [i veniturile angaja]ilor [i
muncitorilor din cmp crescuser`.
Irina se \ngropase \n datorii pn` peste cap [i dup` ce
culese prima recolt`, \i fu foarte clar c` nu va putea pl`ti
dect ceea ce este foarte urgent, iar fantoma c[tigului se
\ndep`rta din ce \n ce.
Markus de Haltern \ncerca pe ascuns s-o ajute, att ct
putea. |i rug` pe bancheri s`-i mai acorde credite Irinei. Dar
ajutorul lui nu era dect o pic`tur` peste o piatr` \ncins`.
Vandermoor nu mai putea deveni o proprietate
profitabil` dect dac` venea un alt investitor.
Markus de Haltern se gndea zi [i noapte cum ar putea
s-o re]in` pe Irina \n locul ei natal, s` nu fie nevoit` s`
p`r`seasc` locurile ei dragi. Licita]ia nu mai putea fi
136 CHARLOTTE MANN
\mpiedicat` [i pentru ca Vandermoor s` nu cad` \n mini
str`ine, trebuia s`-[i asume riscul s` creasc` pre]ul
propriet`]ii. Doar a[a putea fi sigur c` Irina nu va fi obligat`
s`-[i p`r`seasc` locurile natale.
Pentru a cre[te pre]ul propriet`]ii, trebuia \ns` s` fac`
cel mai mare sacrificiu pe care [i-l putea permite. S`-[i
vnd` propriul domeniu [i cu banii ob]inu]i s` poat` salva
c`minul Irinei.
Decizia nu era deloc u[oar`, c`ci [i el se sim]ea foarte
legat de aceste locuri pline de amintiri. Iubea fiecare piatr`
[i fiecare arbust de pe p`mnul s`u. De cnd luase
domeniul Haltern, reu[ise s`-l dezvolte cu mult` trud` [i cu
administrare priceput`. Trebuia s` renun]e la toate acestea,
dac` vroia s` salveze pentru Irina domeniul Vandermoor.
***
|n fa]a attor greut`]i, Irina se resemnase. Privea apatic`
tot ce se petrecea la Vandermoor. Evaluatorii veniser` [i
cercetau castelul, totul era r`scolit pentru preg`tirea
licita]iei.
Doctorul Rosenberg o sf`tuise s`-[i preg`teasc` bagajele
[i s` fie gata de drum. Irina \ns`, \nc` nu se putea decide.
ST~PNA CASTELULUI VANDERMOOR 137
|ncotro s` plec? \ntreba ea trist`. Oriunde a[ fi, m` voi
gndi la Vandermoor. Trebuie s` r`mn [i s`
supravie]uiesc, ct de jos voi ajunge, nu pot face altceva.
Ce ar mai fi putut spune doctorul Rosenberg \n fa]a unui
astfel de argument? {i \n afar` de aceasta, el [tia c` \n ciuda
oric`rei ra]iuni, Irina \nc` spera \ntr-o minune. De mai
multe ori pe zi mergea jos la lac [i privea cu speran]` [i
emo]ie dac` totu[i lebedele nu s-au \ntors. Dar lebedele nu
veniser` \napoi.
Dou` zile \naintea deschiderii licita]iei, Irina primi vizita
notarului, care patronase deja \n timpul vie]ii tat`lui s`u
toate evenimentele oficiale. El \i comunic` informa]ia c` \n
ultima clip` a ap`rut un cump`r`tor pentru Vandermoor
care vrea s` preia toate datoriile, \i ofer` dreptul de a ocupa
aripa stng` a castelului, [i-i pl`te[te de asemenea o rent`
anual` care s`-i asigure o via]` f`r` griji.
Irina \l privi ne\ncrez`toare.
Vre]i s` spune]i c` licita]ia nu va mai avea loc [i
proprietatea va fi a unui singur om?
Nu numai asta, r`spunse notarul. Dumneavoastr` nu
ve]i fi obligat` s` p`r`si]i domeniul, ve]i putea tr`i [i \n
continuare ca pn` acum, c`ci noul proprietar nu va locui
aici. |n plus, v` va fi asigurat viitorul, ceea ce dac` ar fi avut
loc licita]ia, cu siguran]` nu s-ar fi \ntmplat. Interesul
pentru Vandermoor nu este prea mare. Trebuie s` lu`m \n
138 CHARLOTTE MANN
considerare c` proprietatea ar putea trece \n alte mini sub
valoarea sa [i dup` achitarea datoriilor, pentru
dumneavoastr` n-ar mai fi r`mas nimic. Dac` \mi permite]i
s` v` dau un sfat, accepta]i aceast` ofert`.
{i cine este inimosul cump`r`tor? \ntreb` Irina.
Despre asta nu v` pot spune din p`cate nimic,
r`spunse notarul. Pot doar s` v` asigur c` este vorba de o
ofert` foarte serioas`, iar cump`r`torul \mi este cunoscut
ca un om de onoare [i de \ncredere.
Am s` m` gndesc, spuse Irina, dar notarul scutur`
dezaprobator din cap.
N-ave]i timp s` v` mai gndi]i contes`, replic` el. Am
preg`tit totul pentru semn`tura dumneavoastr`. Dac` nu
sunte]i preg`tit` s` semna]i acum, nu mai pot opri licita]ia.
Atunci, totul \[i va urma cursul.
Ca notar, n-am voie s` v` dau sfaturi, dar trebuie s` v`
aten]ionez c` licita]ia ar putea s` v` aduc` mari dezavantaje.
|n afar` de aceasta, nu v` pot asigura c` nu vor ap`rea
oferte neserioase.
Nu, n-ave]i dreptul s` face]i asta, r`spunse Irina. Privi
spre fotografia tat`lui s`u, care se afla pe m`su]a de scris, [i
c`zu pe gnduri.
Dac` ai fi tr`it, Vandermoor n-ar fi ajuns \n starea asta,
se gndi ea cu triste]e.
Semnez, spuse contesa, decizndu-se.
ST~PNA CASTELULUI VANDERMOOR 139
Cineva care s-a gndit c` aici tr`iesc oameni, a c`rui
inim` bate pentru Vandermoor, nu poate fi un om r`u.
Notarul rse [i-i \ntinse contractul pentru semn`tur`.
Nu e r`u, nu, chiar nu e deloc un om r`u.
{i cnd trebuie s` m` mut \n aripa stng` a castelului?
se inform` Irina dup` ce toate formalit`]ile fuseser`
\ndeplinite.
Deocamdat`, totul r`mne a[a cum este, r`spunse
notarul. Ve]i primi \n curnd ve[ti de la mine. |i strnse
mna [i o asigur` din nou. M` bucur pentru dumneavoastr`
c` nu va trebui s` p`r`si]i Vandermoor. {i acum, nu v` mai
face]i griji pentru viitor. Dac` totu[i ave]i vreo problem`, v`
pute]i adresa mie cu deplin` \ncredere. Voi avea grij` s`
reglementez totul pentru dumneavoastr`.
Irina r`mase cu un sentiment de nedumerire. Pe de o
parte se bucura c` nu mai trebuia s` p`r`seasc` domeniul
Vandermoor [i va fi scutit` de-acum de griji, pe de alt`
parte, \n ciuda cuvintelor lini[titoare ale notarului asupra
viitorului ei, avea totu[i \ndoieli. Dup` toate dezam`girile
pe care le tr`ise \n ultimii ani, nu-[i permitea s` cread` \n
ajutorul dezinteresat al unui str`in.
***
140 CHARLOTTE MANN
La castelul Vandermoor, via]a \[i urma cursul obi[nuit.
|n cteva zile dup` ce Irina semnase contractul, primi de la
notar o scrisoare. El \i comunica efectuarea transcrierii
propriet`]ii \n cartea funciar` [i o mai \n[tiin]a c` pn` la
primirea dispozi]iei, care s-ar putea s` dureze circa dou`
luni, nu se impune mutarea contesei \n aripa stng` a
castelului.
Irina citi din nou scrisoarea, deoarece g`sea formularea
cel pu]in ciudat`, de[i primise cu pl`cere vestea de a
r`mne \n mediul ei obi[nuit, dar dac` noul proprietar a[a
dorea!
Cu excep]ia notarului, doar pu]ini oameni [tiau cine
este noul proprietar al domeniului Vandermoor [i fuseser`
obliga]i s` tac`.
Markus de Haltern dorea s` r`mn` necunoscut pn`
cnd ar fi putut rec[tiga dragostea Irinei, \n ciuda tuturor
lucrurilor pe care le f`cuse pentru ea. Mai \nti, ar fi trebuit
s` afle ce sacrificiu f`cuse, renun]nd la casa [i la domeniul
ridicat cu minile [i cu for]ele sale.
{i pentru a o face s` cread` c` norocul s-a \ntors la
Vandermoor, se gndi c` ar fi bine s` aduc` din nou lebede
pe lacul din parc. Luase deja cteva contacte, cnd noul
administrator de la Vandermoor se anun]` la el, seara
trziu, [i-i spuse c` unul din gr`dinarii castelului \i
povestise foarte sp`[it c` [tia precis cum au disp`rut
ST~PNA CASTELULUI VANDERMOOR 141
lebedele. I se oferiser` foarte mul]i bani, dac` \ndep`rteaz`
lebedele, [i pentru c` era obi[nuit cu ele, n-avusese prea
mare dificultate s` duc` ac]iunea la \ndeplinire.
{i cine i-a cerut acest lucru? vru s` [tie Markus, dup`
ce afl` \ntreaga poveste cu lebedele.
Un bine cunoscut conte de Thamin, care a fost mai de
mult logodit cu contesa, r`spunse administratorul.
Thamin? Markus scutur` ne\ncrez`tor din cap. De ce
ar fi f`cut a[a ceva? Trebuie s` m` gndesc bine la acest
lucru. Sunt ani, de atunci. Important este s` afl`m unde
sunt lebedele. Presupun c` probabil le-a vndut. Le voi
r`scump`ra indiferent cu ce pre]. Lebedele trebuie s` se
\ntoarc` la Vandermoor [i totul va reveni la normal.
Deci, [i dumneavoastr` crede]i aceast` poveste, despre
care to]i oamenii de pe mo[ie vorbesc? \ntreb` surprins
administratorul.
Dac` eu cred sau nu \n aceast` poveste e mai pu]in
important. Contesa Soliturn crede cu sfin]enie acest lucru.
Cnd lebedele vor reveni la Vandermoor, va crede din nou
\n fericirea ei, doar asta conteaz`.
Am \n]eles, r`spunse administratorul. M` voi str`dui s`
aflu, promise el. Am s` v` anun] ct de curnd, lebedele
trebuie s` \noate iar pe lacul Vandermoor.
Mul]umesc. Markus \i strnse mna cu prietenie. Mi-a]i
f`cut azi un mare serviciu.
142 CHARLOTTE MANN
***
Cteva zile mai trziu, Irina ie[ise la plimbarea de
diminea]`. Pe lac, lebedele \notau din nou cu elegan]`.
Ne\ncrez`toare fugi spre minunatele f`pturi, care alunecau
gra]ioase sub soarele dimine]ii, mndre, t`cute [i tandre.
Irina \[i frec` ochii cu minile, deoarece i se p`rea c`
viseaz`, se uit` din nou spre lac, dar lebedele se aflau tot
acolo, erau reale. Atunci, \ncepu s` alerge. Ajunse ca o
furtun` pe mal, c`zu \n genunchi \n fa]a lor [i le chem`. Dar
vocea \i era prea gtuit`. Nu scotea nici un sunet clar. A
durat un timp s` se lini[teasc`, s`-i revin` glasul [i s` poat`
chema lebedele.
{i atunci, minune, lebedele o auzir`, \[i schimbar`
direc]ia [i venir` spre mal.
Lebedele mele, murmur` ea. Cunoa[te]i chemarea!
Sunt lebedele castelului! A]i reu[it s` v` \ntoarce]i acas`!
Mul]umescu-]i ]ie Doamne! Acum, totul va fi bine! Norocul
se va \ntoarce la Vandermoor!
|n acela[i moment, \[i aminti c` Vandermoor nu-i mai
apar]ine, c` este al unui str`in. Lebedele se \ntorseser` prea
trziu.
ST~PNA CASTELULUI VANDERMOOR 143
Markus de Haltern se ascunsese dup` o m`gur` \n spatele
unor tufi[uri [i a[teptase ca Irina s` ajung` la lac [i s` descopere
lebedele. Dorea s` tr`iasc` al`turi de ea clipa de bucurie.
Cnd lebedele \notau spre mal, \i d`du o palm` plin` de
dragoste calului s`u.
Alearg`, b`trne, \i spuse el. S` sper`m c` lebedele ne
vor aduce [i nou` noroc. C`l`ri \n jurul lacului [i s`ri din [a
cteva minute mai trziu, lng` Irina.
Cuprins` de bucuria de a fi reg`sit lebedele pe lac, Irina
uit` complet ct` \nstr`inare n`scuse \ntre ei comportarea
sa din ultimii ani.
Markus! se ag`]` aproape de gtul lui. Lebedele! Uite,
lebedele s-au \ntors la Vandermoor! Irina avea lacrimi de
bucurie \n ochi [i Markus fu \ncntat. |[i dorea att de mult s`
]in` femeia iubit` \n bra]ele sale. Se str`duia \ns` s` se ab]in`.
Le-am v`zut de departe, spuse el. De aceea am c`l`rit
pn` aici. Este o minune. Sunt aproape doi ani de atunci, de
cnd lebedele au p`r`sit doameniul Vandermoor, nu-i a[a?
O eternitate! oft` Irina. Dar acum nu mai sunt lebedele
mele. M` voi bucura mereu pentru noul proprietar,
continu` ea, cuprins` de o triste]e nea[teptat`. Cel pu]in
lui \i vor aduce noroc.
Markus \[i sim]i inima plin` de dragoste [i de durere
[i-i era extraordinar de greu s` nu-i m`rturiseasc` Irinei
sentimentele sale.
144 CHARLOTTE MANN
|mi pare r`u c` n-a]i putut p`stra Vandermoor, contes`
Irina, spuse el [i-i lu` mna. V-a[ fi oferit toate economiile
mele, dar nu mi-a stat \n putere.
Se sim]i fericit c` ea nu-[i retr`sese mna [i nu-[i ferise
privirea. A[a c` prinse curaj s-o \ntrebe:
Am putea fi oare prieteni, ca pe vremuri, contes` Irina?
Irina sim]i cum, sub privirea lui, sngele i se urc` \n
obraji. Se ru[in`, c`ci \n sinea ei recunoscuse de mult ct
de urt se purtase cu el, ct de nedreapt` fusese.
Dac` a]i putea s` m` ierta]i, r`spunse ea \ncet. Am
f`cut multe gre[eli \n trecut. Dac` v-a[ fi ascultat, a[ fi putut
desigur s`-mi p`strez m`car o parte din avere. |n via]`
\ntlne[ti att de rar prieteni adev`ra]i, iar unul dintre ei a]i
fost dumneavoastr`. Am reu[it cu greu s`-mi dau seama.
Markus duse mi[cat mna ei la buze.
Trecutul a murit, spuse el. Haide]i s`-l uit`m. Viitorul
va fi fericit. Trebuie s` fie norocos, c`ci lebedele au revenit.
Totul va fi bine [i pentru dumneavoastr`.
Irina rse, \mp`cat`.
Trebuie s` fiu mul]umit` c` mi s-a permis s` r`mn \n
continuare la Vandermoor, r`spunse ea.
Markus puse mna ei \n dreptul inimii sale.
Ochii dumneavoastr` tri[ti m` \ndurereaz`, contes`
Irina. Crede]i \n fericire! Trebuie s` crede]i \n ea, ca s` se
\ntoarc` la dumneavoastr`.
ST~PNA CASTELULUI VANDERMOOR 145
Din nou, privirea ei \l a]inti [i Markus putu citi \n ea ceea
ce gndea.
"Dac` Bodo de Thamin n-ar fi venit atunci la
Vandermoor, i-ar fi d`ruit lui inima [i mna sa, iar o mare
sup`rare [i o mare dezam`gire ar fi fost evitate."
Dac` \mi permite]i, voi mai veni diminea]a devreme,
aici, lng` lac, s` v` privesc cum hr`ni]i lebedele, spuse
Markus. Noul proprietar cred c` n-are nimic \mpotriv`.
Precis, nu. Chipul Irinei se lumin`. El nu st` deloc aici.
{i nici n-are inten]ia s` se mute curnd la Vandermoor, c`ci
mi-a permis deocamdat` s` r`mn \n zona central` a
castelului.
Atunci, ne putem \ntlni mine diminea]` aici? \ntreb`
Markus, ner`bd`tor.
Irina aprob`.
Da, v` rog. M-a[ bucura mult. {i ochii ei \ncepur` s`
str`luceasc` din nou ca \n zilele fericite de atunci.
Pe mine! spuse Markus [i \[i struni calul, c`ci bucuria
din ochii Irinei se rev`rsa acum \n valuri \n inima sa.
C`l`ri gr`bit [i cnd ajunse la o dep`rtare considerabil`,
privi \n urm`; Irina \i f`cea semn cu mna. R`spunse [i el \n
acela[i fel, apoi \[i arunc` de bucurie casca \n aer.
Lebedele mi-au adus [i mie noroc. |n sfr[it, se gndi el
[i c`l`ri \napoi la Haltern.
146 CHARLOTTE MANN
Capitolul 10
Irina se \ntoarse dup` plimbarea la lac, complet
schimbat`. Benton se f`cu a nu observa [i \[i re]inu orice
remarc`.
Lebedele, Benton! povesti Irina agitat`. Lebedele s-au
\ntors la Vandermoor! Sunt lebedele noastre. Le-am chemat
[i m-au recunoscut. Lebedele noastre s-au \ntors! Aproape
nu pot s` cred.
Benton era unul din pu]inii ini]ia]i. Desigur, [tia c`
lebedele se \ntorseser`, dar chipul lui nu tr`da secrete.
O [tire minunat`, contes`, spuse el \n felul s`u demn.
Poate va fi cum spune povestea din cronica veche a castelului,
doar c` norocul nu poate c`dea chiar a[a din cer. A[a cum
s-au schimbat lucrurile \n ultimul timp, totul pare un noroc
[i proprietarul cel nou va aduce prosperitate la Vandermoor.
Irina nu [tia ce semnifica]ie aveau vorbele lui [i-l privea
oarecum nedumerit`. F`r` s` r`spund` nimic, trecu mai
departe.
|n diminea]a urm`toare, Markus de Haltern o a[tepta pe
Irina la locul convenit. O \ntmpin` cu pa[i gr`bi]i [i-i
strnse cu c`ldur` ambele mini. Se vedea clar ct se
bucur` de aceast` revedere. {i Irina, care \n anii trecu]i nu
avusese parte de noroc [i prietenie, sim]i cum inima i se
\nc`lze[te.
M` bucur s` v` rev`d, \l salut` ea. Erau primele cuvinte
spuse din inim`, de cnd st`tuser` amndoi de veghe la
c`p`tiul tat`lui s`u.
V` mul]umesc pentru acest salut c`lduros, contes`
Irina, r`spunse el [i-i s`rut` minile. Haide]i, lebedele v`
a[teapt`. |i cuprinse ocrotitor umerii cu bra]ul [i o conduse
spre mal.
Un timp, st`tur` t`cu]i unul lng` cel`lalt. Markus o
privea pe Irina cum hr`nea lebedele [i nu se mai s`tura de
frumuse]ea tabloului. Mai n`valnic ca oricnd, inima lui se
umplu de dragoste.
O dorea din tot sufletul.
Nu pot s` mai a[tept att ca speran]ele mele s` se
\mplineasc`, gndi el, altfel s-ar putea din nou s`-mi scape
norocul. Mine, am s`-i vorbesc. Mine trebuie s` afle totul,
tot ce i-am ascuns pn` acum.
148 CHARLOTTE MANN
Trebuie s` plec pentru cteva zile, contes` Irina,
m`rturisi el. |mi ve]i sim]i oare lipsa, dac` nu voi putea fi
aici?
Ea se \ntoarse spre el, \l privi, iar sngele lui se
transform` \n lav`, [i-i surse ca o zei]`.
Desigur, domnule Markus, am s` v` simt lipsa,
r`spunse ea \ncet. De cnd ne-am \ntlnit ieri, [tiu c` nu
mai vreau s` v` pierd niciodat`.
Irina! Markus oft` din tot sufletul s`u r`v`[it, o privi
un moment ca [i cum ar fi vrut s` nu piard` controlul [i s`
se smulg` vr`jii. Apoi, reveni la realitate. Am s` stau doar
dou` zile. Ne vom revedea curnd. Se ridic` [i-i oferi ca pe
vremuri mna, s-o ajute. |mi permite]i s` v` conduc \napoi
la castel?
Da, cu pl`cere, r`spunse ea.
Ca odinioar`, merser` al`turi t`cu]i [i fiecare se gndea
la ultimele dimine]i \n care totul p`rea s` urmeze firul unei
pove[ti \ncepute de mult [i care ar putea continua o via]`.
Era dat oare s` [i-o petreac` \mpreun`? Irina nu cuteza s`
rup` farmecul, iar lui Markus \i era \nc` team` s`-[i exprime
gndurile.
|n fa]a castelului, \i strnse cu c`ldur` \nc` o dat`
minile, iar ea \[i c`ut` ocrotirea la pieptul lui. |nc` o
privire [i se desp`r]ir`:
Pe curnd, contes` Irina, spuse el. Pe curnd.
ST~PNA CASTELULUI VANDERMOOR 149
Pe curnd, r`spunse ea. S` v` \ntoarce]i cu bine,
baroane Markus!
Apoi urc` treptele spre portalul de la intrare. Sus, \n
vrful sc`rilor, \l mai privi o dat` pe Marcus
\ndep`rtndu-se, [i-i transmise un ultim salut.
Poate lebedele mi-au adus [i mie un pic de noroc, se
gndea Irina \n timp ce Benton \i ie[ise \n \ntmpinare.
Markus este un om cu totul deosebit. Cum ar fi fost via]a
mea, dac` nu l-a[ fi \ntlnit pe Bodo?
Bodo! |ncerc` s`-[i aminteasc` fa]a lui, dar totul \i
ap`rea acum \nv`luit \n cea]`. Nu mai sim]ea nici o durere
cnd se gndea la el, doar un imens regret pentru anii
pierdu]i, pentru suferin]ele [i umilin]ele \ndurate. Ce
a[teptase de la iubire nu fusese dect un foc de paie. O
am`gire care \ntre timp se destr`mase. Trebuise s`
pl`teasc` scump pentru un vis prea scurt de fericire. Dac`
soarta i-ar fi oferit o ocazie s` \nceap` din nou via]a din
momentul cnd apucase pe un drum gre[it, ar fi dorit s`
procedeze cu mai mult` maturitate.
Pe sear`, \n amurg, la Vandermoor sosi un curier
aducnd un pachet pentru contes` [i o scrisoare din partea
notarului.
Pachetul \l recunoscu imediat ca trimis de o cunoscut`
cas` de mod`. Dar ce avea \n comun notarul cu acest
pachet? Putea fi doar o gre[eal`.
150 CHARLOTTE MANN
Pe m`sur` \ns` ce Irina citea scrisoarea, uimirea ei
cre[tea tot mai mult.
"... permite]i-mi s` v` trimit acest pachet \n numele
clientului meu. Considernd c` poate avea consim]`mntul
dumnevoastr`, noul proprietar al domeniului Vandermoor
dore[te s` v` fac` o vizit` de curtoazie mine sear`, [i v`
roag` s` purta]i \n onoarea lui rochia pe care v-o trimite [i
s` accepta]i invita]ia la o mas` festiv` pentru dou`
persoane.
Benton va fi instruit \n acest scop [i va primi cuvenita
\n[tiin]are.
Dac` termenul nu v` este convenabil, voi lua eu leg`tura
telefonic` cu dumneavoastr` spre a reglementa data [i
ora..."
Irina se mir` de ciudata prezentare.
Acest lucru a fost pn` acum un mister, se gndi ea. De
acum \nainte, \l voi cunoa[te \n sfr[it pe noul proprietar al
domeniului Vandermoor. Dar de unde pn` unde \mi
trimite o rochie? \ncerca ea \n zadar s` afle un r`spuns.
Desf`cu ambalajul cutiei [i-i scoase capacul. |n interior
se afla o rochie superb` din m`tase de culoare roz-alb`,
\mpodobit` cu perle. Prob` rochia. Era \ntocmai m`sura ei.
Este foarte straniu, \[i spuse ea.
ST~PNA CASTELULUI VANDERMOOR 151
Cineva pe care nu-l cunosc \mi trimite o rochie exact pe
m`sura mea. Atunci, \nseamn` c` m` cunoa[te. Cine poate
fi, \ns`?
|[i fr`mnt` degeaba capul cu aceast` \ntrebare, c`ci nu
g`si nici un r`spuns.
|n seara urm`toare, Irina se sim]ea complet nelini[tit`.
Ce a[tepta de fapt? Cum se va rndui oare viitorul ei?
Actualul proprietar al domeniului Vandermoor va veni s`
locuiasc` aici, vor lua seara masa \mpreun`, va trebui s`
p`r`seasc` partea central` a castelului [i s` se mute \n aripa
lateral`?
Cnd Roza o ajut` s`-[i \mbrace rochia, nu-[i putu
st`pni o exclama]ie de uimire. |[i strnse minile
amndou` [i ducndu-le spre gur`, exclam`:
Ce frumoas` e! Ar`ta]i ca o floare de magnolie \n luna
aprilie, contes`!
Aceast` remarc` a b`trnei cameriste \i aminti Irinei o
scen` cu Markus de Haltern. Atunci, la un bal, care urma s`
fie de fapt balul ei de logodn`, el o \ntrebase despre
culoarea rochiei sale, iar ea \i r`spunsese: "Arat` ca o floare
de magnolie \n aprilie."
Observ` gnditoare rochia \n oglind`. Ar`ta foarte
asem`n`tor cu rochia ei de bal de atunci. Ziua \n care
\mbr`case acea rochie \i p`ruse a fi \nceputul unei imense
fericiri, [i ct de repede se destr`mase, durerea [i
152 CHARLOTTE MANN
dezam`girea \i luaser` locul. Oare aceast` zi va fi un nou
\nceput?
Se auzi un cioc`nit. Benton ap`ru \n u[` [i anun]` c`
este momentul s`-[i primeasc` musafirul.
Irina \l aprob`.
Vin imediat, Benton, mul]umesc. O l`s` pe Roza s`-i
pun` [alul sub]ire pe umeri [i \[i aminti \n aceea[i clip` c`
[i vechea rochie avusese un astfel de [al.
Toate astea erau o pur` \ntmplare? Sau \n spatele lor
exista o inten]ie? Dac` noul st`pn al castelului o cunoa[te,
poate vrea s`-i aminteasc` de balul de atunci, de rochia pe
care a purtat-o, de clipa \n care a cunoscut-o?
Se temea deodat` de \ntlnirea cu noul proprietar al
castelului, de[i [tia c` n-are cum s` evite acest lucru.
Benton f`cu o mic` plec`ciune cnd trecu prin fa]a lui.
Irina \ncercase s` afle pe chipul lui un r`spuns la \ntreb`rile
sale, dar fa]a diplomatului Benton era ca totdeauna de
nep`truns.
Trebui s`-[i adune tot curajul, dar cnd ajunse \n
dreptul treptelor, genunchii \i tremurau att de tare, \nct
trebui s` se opreasc` un moment s` se lini[teasc`.
Benton mergea cu o treapt` \n spatele ei, [i Irina se
\ntoarse pu]in spre el ca s` c[tige timp.
Totul este preg`tit pentru \ntmpinarea noului
st`pn? \ntreb` ea, pentru o clip` de odihn`.
ST~PNA CASTELULUI VANDERMOOR 153
Totul, contes`, o asigur` el.
A[a c` acum nu mai exista nici un motiv de \ntrziere.
Cobor\ treptele.
Lebedele! se \ncuraj` ea. Lebedele s-au \ntors, deci totul
se va schimba \n bine [i pentru mine.
|n fundul holului se deschise o u[`. Era camera de lucru
a contelui Soliturn. Un domn \n costum de sear` \i ie[i \n
\ntmpinare. Irina r`mase locului de uimire.
Era Markus! Cum a ajuns el la aceast` mic` serat`?
Markus veni pn` la baza sc`rilor.
Irina! Ar`ta]i fermec`tor, contes`!
Markus avea \n mn` un trandafir care se potrivea
perfect culorii rochiei [i ea r`mase surprins`.
Markus? se blbi ea, \ncurcat`. Sunte]i aici ca
oaspete?
El rse [i o cuprinse \n bra]e.
Pentru cea mai minunat` dintre femei, r`spunse el
oferindu-i trandafirul. {i sper s` nu m` alunga]i din castel.
Deruta Irinei cre[tea tot mai mult.
A[tept ... ast` sear` ... pe noul st`pn al domeniului
Vandermoor, \ncerc` ea s`-i explice. El ... se \ntrerupse [i
\ncepu s` sughit` de emo]ie. |ntre timp, Benton intrase cu
o tav` \n mn` [i ceru \nti \ncuviin]area contesei s` o
a[eze. Pe tav` existau doar dou` pahare cu [ampanie. Apoi,
Benton se \ntoarse spre Markus [i spuse:
154 CHARLOTTE MANN
Bine a]i venit, domnule baron.
Irina se uita f`r` s` priceap` nimic de la unul la altul [i
\ntr-un trziu \ncepu s` \n]eleag`.
Dumneavoastr` sunte]i ... Dumneavoastr` a]i ... Dar
cum a]i putut ... N-am avut nici cea mai mic` b`nuial`!
exclam` ea oprindu-se \n fa]a lui.
Markus rse mul]umit, [i-i oferi unul din cele dou`
pahare.
M` bucur c` surpriza a fost bine primit`. S` ciocnim \n
cinstea ei. S` bem \n aceast` sear` pentru norocul
castelului Vandermoor. Sunt sigur c` lebedele nu vor mai
p`r`si niciodat` lacul.
|n timpul mesei festive, Irina afl` tot ce se \ntmplase
f`r` [tirea ei. Markus de Haltern \[i ipotecase mo[ia pn` la
ultimul copac pentru a putea anula ct mai repede posibil
datoriile domeniului Vandermoor [i s` poat` opri licita]ia
amenin]`toare \n ultimul moment.
|i povesti [i despre lebedele care nu p`r`siser` de
bun`voie lacul din parcul Vandermoor, ci Bodo pusese la
cale r`pirea lor.
N-a fost greu s` le dau de urm` [i s` le r`scump`r,
\ncheie el povestirea.
A[a c` \n diminea]a urm`toare s-au sim]it din nou
fericite s` alunece pe lac.
Irina \l privea tulburat`, cu lacrimi \n ochi.
ST~PNA CASTELULUI VANDERMOOR 155
Toate astea le-a]i f`cut pentru mine, baroane Markus?
spuse Irina [i-i puse mna pe bra], c`utndu-i privirea.
Toate astea le-a]i f`cut pentru mine, de[i eu v-am provocat
o sup`rare att de mare, dup` ce v-am jignit [i alungat?
Markus \i sus]inu hot`rt privirea.
V` iubesc, contes` Irina. V-am iubit \n to]i ace[ti ani [i
voi pune mereu fericirea dumneavoastr` \naintea fericirii
mele, c`ci doar dac` dumneavoastr` sunte]i fericit`, pot fi
[i eu.
La aceast` dest`inuire, Irina sim]i c` tot sngele \i
n`v`le[te \n inim`.
Ct de oarb` am fost, spuse ea. Ct de necugetat`!
Cum m-am putut am`gi! De ce n-am recunoscut atunci
unde era fericirea mea?
Markus \i lu` mna [i o a[ez` \n dreptul inimii lui.
Nu este prea trziu s` \ncepem \mpreun` o nou`
fericire, contes` Irina, o opri el. Nu vom putea tr`i \n primii
ani chiar f`r` griji, a[a cum mi-am dorit \ntotdeauna. Dar cu
pu]in noroc, vom reu[i s` sc`p`m de datorii [i s` readucem
prosperitatea pe domeniile Vandermoor [i Haltern.
Trebuie s` avem noroc, dac` lebedele \noat` din nou
libere pe lacul din parc, r`spunse \ncet Irina.
Markus o privi adnc \n ochi.
Nu doar lebedele ne vor aduce noroc, Irina. Dragostea
pentru tine m` face puternic, simt c` a[ putea r`sturna
156 CHARLOTTE MANN
lumea. {i dac` tu crezi c` po]i r`spunde acestei iubiri,
nimic nu m` va putea opri s` \nving.
Dar te iubesc, [opti ea emo]ionat`. Acum [tiu exact c`
te iubesc. {tiu c` inima mea doar pe tine te-a iubit. Tot ce
s-a \ntmplat n-a fost dect un vis urt. M-am \n[elat
amarnic [i mi-a trebuit mult timp pn` s` g`sesc drumul
corect. Dac` ai putea s` ui]i ... dac` \n ciuda tuturor celor
\ntmplate m` mai po]i iubi ...
Te iubesc, Irina! o \ntrerupse el. O cuprinse dup`
umeri [i o trase spre el, o cuprinse \n bra]e [i o strnse la
piept \n sfr[it, minunea se \ntmplase! Te iubesc, \i
repet` el cu toat` dragostea. Te iubesc [i te-am iubit
dintotdeauna! Apoi, buzele lor se unir` \ntr-un s`rut lung [i
tandru pentru a [terge toate amintirile triste [i \ntunecate.
|naintea lor se \ntindea acum fericirea cea mult visat`,
fericirea dragostei adev`rate, care trecuse peste toate
piedicile [i se verificase \n \ncerc`rile vie]ii.
Benton fu primul care adres` tinerei perechi ur`rile sale
de fericire [i via]` lung`.
V` rog s` m` ierta]i, contes`, c` mi-am permis s`
conspir, ca s` spun a[a, \n spatele dumneavoastr`, cu
domnul baron, \[i ceru el iertare \n \ncheiere. Nu s-ar fi
\ntmplat niciodat`, dac` n-ar fi fost \n conformitate cu
dorin]a domnului conte Soliturn, o asigur` el.
{tiu asta, Benton, spuse Irina.
ST~PNA CASTELULUI VANDERMOOR 157
|]i mul]umesc mult pentru devotamentul t`u.
Doctorul Rosenberg auzi [i el despre logodna tn`rului
baron [i se bucur` din inim`, se bucur` de asemenea
pentru rezolvarea fericit` a problemelor domeniului
Vandermoor.
Dragostea! spuse el [i surse vis`tor \n seara
urm`toare, cnd se afla pe teras` \mpreun` cu tinerii
logodnici. Mereu intervine pronia cereasc`. Ct de ciudat
poate ac]iona dragostea, \n bine [i \n r`u. Privea, meditnd,
fl`c`rile din c`min. P`cat doar c` seara aceasta n-a mai
apucat s-o tr`iasc` [i contele Soliturn. {i-a dorit att de
mult s` v` vad` \mpreun`.
Irina [i Markus se luar` de mini [i se privir` \n ochi.
Vrem ca primul nostru fiu s`-i poarte numele, e[ti de
acord, iubita mea? \ntreb` Markus.
Da, desigur, r`spunse ea [i sim]i cum i se urc` sngele
\n obraji.
Cteva s`pt`mni mai trziu, la Vandermoor b`teau
clopotele pentru nunt` [i doi oameni, care se g`siser` dup`
mult zbucium, \[i jurar` credin]` reciproc` pn` la moarte.
Fiecare din cei care se aflau \n biserica satului cuno[teau
povestea lor [i erau convin[i c` un jur`mnt mai puternic
dect al lor nu fusese f`cut de nimeni cu atta dragoste.
Markus [i Irina se limitar` la o festivitate modest` [i invitar`
doar c]iva prieteni foarte apropia]i la masa de dup` cununie.
158 CHARLOTTE MANN
Nu plecar` nici \n c`l`torie de nunt`. S` r`mn` aici, la
Vandermoor-ul pe care-l salvaser`, \nsemna pentru Irina
cea mai mare bucurie din lume.
Cnd ziua era pe sfr[ite [i la Vandermoor se reinstalase
lini[tea, Markus \[i lu` tn`ra so]ie de mn` [i o conduse
jos, pe malul lacului. Ultimele raze de soare se jucau \n
penele albe ale lebedelor [i le \mbr`cau \ntr-un crepuscul
roz-auriu, \nct p`reau venite dintr-un basm, trimise de o
zn` fermecat`.
Poate aceste lebede au totu[i o putere fermecat`, a[a
cum scrie \n cronica Vandermoor-ului, spuse Irina,
fascinat` de imagine, l`sndu-[i vis`toare capul pe um`rul
so]ului ei.
Markus \i mngie tandru fa]a [i p`rul.
|n orice caz, ne-au adus noroc, scumpa mea, r`spunse
el. Apoi o apropie de el [i o s`rut`, o s`rut` uitnd de sine,
transpus de dragostea m`rturisit`, de parc` trebuia s`
recupereze tot timpul pierdut \n suferin]e [i \ndoieli.
Sfr[it
ST~PNA CASTELULUI VANDERMOOR 159