Leziuni inter-radiculare (leziuni de furcatie)

Termenul leziune de furcatie sau leziune inter-radiculara (LIR) se refera la

afectarea bi sau trifurcatiei dintilor pluriradiculari, in cursul bolii
parodontale.
Cel mai frecvent apar la nivelul primilor molari mandibulari, zona cea mai
putin afectata fiind la nivelul premolarilor superiori.
In functie de distructia tisulara, leziunile inter-radiculare se pot clasifica atat
in plan orizontal (diametrul V-O al defectului), cat si in plan vertical
(distanta dintre un reper osos baza defectului si un reper dentar zona
de bi/trifurcare radiculara).
In plan orizontal (Carranza):
Gradul I stadiul incipient (leziunea debutanta)
punga supra-osoasa - exista o usoara alveoliza in zona furcatiei.
septul inter-radicular este aproape intact,
defectul cuprinde mai putin de 1/3 din diametrul V-O al spatiului inter-
radicular.
la sondajul orizontal- sonda nu patrunde inter-radicular.
aspect Rx neconcludent, pierdere osoasa minima.
Gradul II leziune partiala tip cul de sac
distructie osoasa mai avansata
leziunea depaseste 1/3 din diametrul V-O al spatiului inter-radicular fara a fi
transfixianta.
Sondaj orizontal sonda patrunde inter-radicular, dar nu depaseste spatiul
spre cealalta fata a dintelui.
examenul Rx - oarecare radiotransparenta, mai accentuata spre portiunea
coronara a septului inter-radicular.
Gradul III leziune completa,
os inter-radicular complet absent,
orificiile V si O ale furcatiei sunt acoperite de tesut gingival,
deschiderea furcatiei nu poate fi observata clinic,
sondaj orizontal - sonda patrunde dintr-o parte in cealalta a spatiului inter-
radicular (leziunea este in esenta un tunel vestibulo-oral),
examenul Rx - radiotransparenta crateriforma care creaza o componenta
verticala impreuna cu pierderea osoasa orizontala.
Acest tip de leziune poate fi prezent atat in gradul III cat si in gradul IV.
Gradul IV
osul inter-radicular este complet distrus,
tesuturile moi migreaza apical,
deschiderea furcatiei este vizibila clinic.
In plan vertical
- Tarnow si Fletcher clasifica fiecare grad de leziune de furcatie in trei sub-
grupe, in functie de distanta dintre baza defectului osos si reperul dentar
reprezentat de zona de bi/trifurcatie:
Subgrup A: 0 3 mm;
Subgrup B: 4 7 mm;
Subgrup C: peste 7 mm.
- Meyer propune o clasificare in care se apreciaza pozitia (nivelul) cel mai
apical al pierderii osoase inter-radiculare in raport cu osul adiacent. Din
acest punct de vedere sunt descrise urmatoarele:
Leziuni inter-radiculare infraosoase,
Leziuni inter-radiculare juxtaosoase,
Leziuni inter-radiculare supraosoase.
Ca urmare a pierderii structurilor de suport dentare cat si ca o consecinta a
traumei din ocluzie, apare mobilitatea dentara, insotita sau nu de migrarea
patologica a dintilor.