Sunteți pe pagina 1din 2

Uitarea

Uitarea este imposibilitatea provizorie sau definitiva de a accesa in mod constient


la o informatie dobandita sau la o experienta traita in trecutul imediat sau
indepartat.
Este opusa memoriei si posibil ca uitarea sa produca probleme comportamentale
fara ca subiectul sa constientizeze ca e vorba de persoana sa.
Uitarea poate fi o patologie a memoriei sau mecanism de aparare in
suprasolicitare.
Uitarea poate fi: represiva, provocata sau regresiva.
Uitarea represiva. Amneziile psihopalogice, studiate de Janet, Freud, Stevenson
si rince, se manifesta ca o uitare defensiva, pacientul fugind de recuperarea
constienta a unor evenimente traite.
!ei aflati in aceasta stare, in mod inconstient ,isi fauresc alta identitate sau chiar
o noua viata"dedublarea personalitatii#.
Uitarea provocata: de un traumatism, virus, accident cerebral, interventie
chirurgicala sau tumori, produce in mod direct o afectare a bunei functionari a
creierului.
Studierea amneziilor organice au unit neurologi, psihologi,neurochirurgi, dand
naste la o noua disciplina, neuropsihologia.
$unca lor a condus la concluzia ca, uitarea nu e un proces simplu.
S%a observat ca unii pacienti suferinzi de prosopagnozia nu recunosc fetele
cunoscutilor, insa au o reactie galvanica a pielii, prin urmare informatia exista
dar nu mai poate fi accesata.
Acest studiu a dus la o diferentiere a memoriei explicite de cea implicita.
Uitarea regresiva se produce o data cu varsta, procesele mnezice diminuand
indiferent ca este vorba de noi invataturi, amintirea unor nume, evenimente din
trecutul recent.
&ulburarile sunt diferite de cele prezentate mai sus, tinand cont de
degenerescenta tesuturilor cerebrale.
'ipsa de implicare in viata activa, desocializarea, lipsa de responsabilitati sunt
cauzele cele mai numeroase de uitare regresiva.
$emoria de scurta durata nu diminueaza, scade atentia, reflexele, encodarea si
recuperarea informatiei sunt mai putin performante, miscarile mai incetinite.
Activitatea fizica si mentala sustinuta si stilul de viata optimist, ne a(uta sa
functionam rezonabil si la senectute.
)n anul *++,, Ebbinghaus a studiat pentru prima data uitarea si dinamica sa,
stabilind o curba a uitarii, valabila si azi.
-upa Ebbinghaus, procesul uitarii se produce dupa o functie in trepte, ele
nefiind egale si direct proportionale cu durata intervalelor temporare.
!ea mai mare rata a uitarii este in primele .+ de ore dupa momentul memorarii.
Sunt doua teorii ale uitarii: teoria marcarii si teoria interferentei.
&eoria marcarii este limitarea capacitatii memoriei de scurta durata, care nu
poate fi intretinuta de repetitia mentala, de memoria vizuala sau nu poate fi
transferata in memoria de lunga durata.
$arcarea ei se sterge.
acientul trebuie sa se mobilizeze si sa dezvolte diverse strategii si scheme de
repetare sau asociere, de organizare, transfer, informatia fiind retinuta.
&eoria interferentei. )n acest caz, uitarea e determinata de caracteristicile de
construire a materialului si de constrangerile temporare, care controleaza
activitatile succesive ale omului.
)nterferenta pre%activa e atunci cand actvitatea care se desfasoara acum poate
afecta una care se va desfasura mai tarziu.
)nterferenta este retroactiva cand, activitatea care se desfasoara acum, poate
influenta una care s%a desfasurat anterior.
Aceste efecte pot fi inhibitoare pe masura ce slabesc amintirile sau a(utatoare , ca
in cazul antrenamentului si transferului pozitiv.
Se fac studii de cercetare pe activitatea creierului la nivel biochimic, in structura
si parametrii energetici ai moleleculelor de A-/, ce alcatuiesc codurile
memoriei de lunga durata.