Sunteți pe pagina 1din 73

UNIVERSITATEA DE STUDII EUROPENE DIN MOLDOVA

Dreptul administrativ
anul 1, semestrul 2 (2014)

Profesor: Rodica Nichita






1
Cuprins
Notiunea si principiile administratiei publice ............................................................................................................................ 2
Dreptul administrativ ca ramura de drept .................................................................................................................................. 7
Caracteristica generala a autoritatilor administratiei publice ................................................................................................ 15
Presedintele Republicii Moldova .............................................................................................................................................. 19
Guvernul Republicii Moldova .................................................................................................................................................. 22
Administratia publica centrala de specialitate ......................................................................................................................... 28
Autoritatile administratiei publice locale ................................................................................................................................. 33
Caracteristica generala a serviciului public ............................................................................................................................ 39
Reglementarea functiei publice si statutul functionarului public .......................................................................................... 43
Persoanele juridice cu scop necomercial sau comercial, cetatenii, apatrizii ca subiecte ale dreptului administrativ ......... 52
Actele administrative ................................................................................................................................................................. 56
Metodele de realizare a administratiei publice ........................................................................................................................ 62
Caracteristica generala a raspunderii in dreptul administrativ. Notiuni generale privind procesul contraventional ........ 63
Modalitati de asigurare a legalitatii si disciplinei in domeniul administratiei publice.......................................................... 66
Contenciosul administrativ ....................................................................................................................................................... 71













Norma juridica, raportul juridic, subiectii, raspunderea, conducerea statala (de repetat de la teorie)
2
Notiunea si principiile administratiei publice

I. Notiuni generale privind administratia (conducerea) in domeniul social.
II. Notiuni generale si esenta conducerii statale ca parte componenta a conducerii sociale.
III. Notiunea administratiei publice si trasaturile caracteristice.
IV. Principiile administratiei publice.


Bibliografie:

Constitutia RM;
+Legea cu privire la Guvern din 1990;
+Legea privind administratia publica locala din 2012;

Alexandru Ioan Administratia publica, Bucuresti 2007;
Iorgovan Antonie Tratat de drept administrativ, Editia a 3-a, Bucuresti 2002.




























3
I. Notiuni generale privind administratia (conducerea) in domeniul social.

Administratia prin continutul sau reprezinta totalitatea organelor, institutiilor, intreprinderilor
imputernicite prin lege sau in baza legii de a conduce si care se caracterizeaza prin urmatoarele trasaturi:

este infiintata in baza unei legi (regulament (Regulamentul Ministerului Afacerilor Interne),
hotarire (Agentia Nationala pentru Protectia Consumatorului), lege (Legea cu privire la Guvern));
drepturile institutiei administratiei corespund cu obligatiile celor care sunt condusi (atit la nivel
central cit si la nivel local).


Administrarea este de provenienta latina si este formata din: Ad catre, la; Minister servitor, supus
si care reprezinta executarea, slujirea, ajutarea cuiva. In stiinta dreptului notiunea de administrare este
perceputa ca acea activitate pe care o indeplinim la ordinele cuiva, sub comanda si care inseamna
conducerea cu cineva sau cu ceva.


Administrativ reprezinta totalitatea actiunilor administratiei in procesul administrarii atit in forma scrisa
cit si in forma verbala.


Administrarea (conducerea) prin continutul sau se caracterizeaza prin urmatoarele trasaturi:

este prezenta in sisteme diferite (sistemul apararii, social, educational, financiar, vamal) si care
asigura un tot intreg ca elemente indispensabile a integritatii acestui sistem;
integritatea sistemului determina existenta elementului conducator (subiectul) si a elementului
condus (obiectul) si care interactioneaza continuu in baza autoconducerii si autoorganizarii;
interdependenta, interactiunea atit la nivel intern cit si la nivel extern a elementelor (subiectul si
obiectul) intre sisteme diferite, sistemul legislativ, central, local, cultural, economic, executiv;
asigurarea coraportului dintre subiect si obiect in baza unor principii, legitati cunoscute de ambele
parti;
este realizata si exista doar in raporturile de subordonare, in sens contrar vorbim de colaborare,
cooperare, unde partile se afla la egalitate.

Realizarea administrarii de catre sistemele administratiei (administratie publica si administratie privata)
asigura societatii conducerea sociala pe un teritoriu determinat si intr-o anumita perioada de dezvoltare a
societatii. Conducerea sociala se caracterizeaza prin:

apare acolo unde exista omul comunitatea indivizilor;
are scopul de a asigura convietuirea pasnica a indivizilor din acea comunitate;
influenteaza in mod direct comportamentul indivizilor;
4
este realizata prin intermediul raporturilor de administrare cu caracter diferit (politic, economic,
social, educational);
este rezultatul vointei subordonate in baza manifestarii constiente volitionale si care permite
prezenta conducerii;
se afla intr-o strinsa interdependenta cu subiectii ce realizeaza administrarea (capacitatea,
potentialul acestora).


Conducerea sociala reprezinta modul in care societatea asigura evolutia si dezvoltarea fiintei umane in
coraport cu necesitatile acesteia si care se realizeaza sub doua forme:

1. conducerea statala (autoritati legislative, executive, judecatoresti) imputernicite de a asigura
puterea de stat;
2. conducerea nestatala (organizatii non-guvernamentale, structuri comerciale (SRL, societati pe
actiuni), institutii private, fundatii, ligi.


II. Notiuni generale si esenta conducerii statale ca parte componenta a conducerii sociale.

Conducerea statala ca parte componenta a conducerii sociale se exemplifica prin organizarea si
functionarea administratiei, prin intermediul puterii atit la nivel central cit si local.

Conducerea statala este un termen general fiind abordata de stiinta dreptului si de alte stiinte (istoria,
sociologia, stiinte politice). Din punct de vedere al stiintei dreptului conducerea statala presupune trei
elemente:

decizia;
realizarea;
controlul executarii;

care se regasesc in principiul statului de drept separarea puterilor in stat. Astfel organele puterii
legislative (Parlamentul, consiliile municipale, raionale) cit si cele executive (Guvernul, primariile) in
baza actelor emise de catre organele legislative sunt obligate de a le executa, de a realiza aceste norme in
concordanta cu necesitatile societatii (dreptul de a inainta proiectul de legi), iar puterea judecatoreasca
ocroteste valorile stabilite de norma juridica si asigura solutionarea litigiilor aparute.


Conducerea statala prin continutul sau reprezinta manifestare legislativa, executiva, judecatoreasca,
democratica unde onoarea, drepturile si libertatile omului sunt garantate.

Conducerea statala exercitata de un sistem de structuri bine organizate in baza legii si prin lege, asigura
conlucrarea si cooperarea intre cei ce conduc (subiectul) si cei ce sunt condusi (obiectul). Sistemul
organelor executive au o importanta deosebita in statul de drept datorita raportului direct dintre acestea si
5
indivizii, populatia statului. Astfel, organul puterii executive, conform normei constitutionale poarta
denumirea de administratie publica (art. 96, 102, 107 cap. 8 constitutia RM).


III. Notiunea administratiei publice si trasaturile caracteristice.

Notiunea de administratie publica reprezinta in literatura de specialitate abordari diferite datorita
prevederilor normei constitutionale, astfel, art. 96 al constitutiei RM exemplifica ca Guvernul exercita
conducerea generala a administratiei publice.

Art. 102-107 ale constitutiei RM exemplifica conducerea si altor organe de specialitate.

Conform capitolului 8 al constitutiei RM administratia publica e formata din: administratia publica
centrala si locala.

Art. 107 al constitutiei foloseste notiunea de autoritate administrativa ce emite acte cu caracter de putere si
care cad sub incidenta autoritatilor: agentiile; birourile notariale.


Constitutia RM exemplifica termenul de autoritate publica cu sinonimul de autoritate de stat care imbraca
formele: legislativa; executiva; judecatoreasca.


Administratia publica are autoritate executiva, legislativa, judecatoreasca care asigura administrarea
publica prin intermediul sistemului de organe, autoritati, institutii publice si se caracterizeaza prin:

functioneaza atit la nivel central cit si la nivel local capitolul 8;
se caracterizeaza prin norme istorice, cutumiare, nivelul de dezvoltare, mediul geografic,
obiceiurile societatii date;
are capacitate de autoperfectionare (reformarea sau crearea de noi organe);
asigura realizarea necesitatilor obiectului (cei ce sunt condusi) in concordanta cu subiectul;
este compatibila cu mediul social ce determina calitatea si capacitatea administrarii;
administratia este elementul aparatului de stat imputernicit de a impune un anumit comportament
prin raportul de subordonare;
administratia publica se manifesta subiectiv datorita subiectilor concreti imputerniciti de a
administra (functionari publici si persoane publice).


IV. Principiile administratiei publice.

Principiile administratiei publice reprezinta baza caracterizata prin universalitate, imperativitate,
importanta.
6
Principiile administratiei publice se clasifica astfel:

I. Principii fundamentale:

art. 15 din constitutia RM principiul legalitatii;
principiul democratismului, pluralismului;
egalitatea in drepturi (art. 16);
principiul descentralizarii serviciilor publice (art. 109);
principiul autonomiei locale (art. 109).


II. Principii organizatorice si functionale:

principiul imbinarii ramurale, inter-ramurale, locale;
principiul subsidiaritatii;
principiul imbinarii conducerii colegiale, conducerii unipersonale;
raspunderea in limitele competentei;
principiul fixarii si diferentierii atributiilor administratiei publice.


III. Principiile de perspectiva in coraport cu domeniul de activitate si valorile democratice ale
statului de drept (Carta autonomiei locale a Consiliului Europei 1995 ratificate de Moldova
in 1998):

Impartialitatea;
Buna credinta;
Obiectivitatea;
Proportionalitatea respectarii scopurilor si obiectivelor prevazute in lege;
Principiul transparentei;
Principiul securitatii;
Principiul intimitatii;
Principiul actionarii in termen;
Principiul de a asista;
Principiul contributiei corecte a persoanei private la costurile suportate de
administratie;
Principiul de a oferi despagubiri;
Accesul la informatie;
Principiul de a lua decizii;
Principiul persoanei private de a se implica in decizii non-guvernamentale.


7
Dreptul administrativ ca ramura de drept

I.Notiunea, trasaturile, obiectul si metoda de reglementare a dreptului administrativ.
II. Normele de drept administrativ: structura si clasificarea.
III.Raportul juridic administrativ: trasaturi, elemente si clasificari.
IV.Notiunea si sistemul subiectilor dreptului administrativ.
V.Izvoarele dreptului administrativ.
VI.Sistemul dreptului administrativ.
VII.Corelatia dreptului administrativ cu alte ramuri de drept.
VIII. Stiinta dreptului administrativ.


Acte normative:

Constitutia RM;
+Legea cu privire la Guvern din 1990;
+Legea cu privire la administratia publica locala din 2006;
+Legea cu privire la administratia publica centrala de specialitate din 2012;
+Legea cu privire la functia publica si statutul functionarului public din 2008;
Legea cu privire la functia de demnitate publica din 2010;
+Legea privind Contenciosul Administrativ din 2000.






















8
I.Notiunea, trasaturile, obiectul si metoda de reglementare a dreptului administrativ.

Dreptul administrativ reprezinta o totalitate de norme juridice care reglementeaza organizarea,
functionarea autoritatilor administratiei publice cit si raporturile dintre aceste autoritati in procesul
executarii si asigurarii executarii legii.

Dreptul administrativ este o ramura de drept public ce reglementeaza organizarea, functionarea
autoritatilor administratiei publice. (in sens ingust)

Trasaturile dreptului administrativ:

este o ramura a dreptului public;
este format din norme juridice;
reglementeaza organizarea, functionarea autoritatilor administratiei publice;
reglementeaza executarea si asigurarea executarii legii;
raporturile de organizare, de functionare a administratiei publice cit si raporturile de executare si
de asigurare a executarii legilor sunt de natura complexa (vasta), cu caracter administrativ:
legislativ, social, economic, vamal, fiscal, ecologic, sanatatii, ordinii publice, educational s.a.


Prin metoda dreptului administrativ intelegem totalitatea mijloacelor, procedeelor, tehnicilor ce
influenteaza comportamentul subiectilor de drept administrativ si care raspunde la intrebarea cum? (cum
sunt aplicate normele de drept administrativ?)

Metoda prescriptiva (prescriptia) cuprinde prescrierea sau impunerea unui anumit comportament
subiectilor de drept in conditiile raportului juridic administrativ.

Metoda interdictiva (prohibitiva) (interdictia) (caracterul interdictiv) este prescriptia fixata de a nu face, de
a nu savirsi anumite activitati in procesul de organizare, functionare a autoritatilor publice cit si in
procesul de executare a legilor.

Metoda permisiva exemplifica autorizarea de a actiona sau de a se abtine de la anumite actiuni in
conditiile prevazute de norma juridica administrativa.

Interdictia, permisiunea si prescriptia se aplica prin constringere sau prin convingere.


Prin obiect de reglementare al dreptului administrativ intelegem totalitatea relatiilor ce cad sub incidenta
normelor de drept administrativ: organizarea autoritatilor administratiei publice; functionarea autoritatilor
administratiei publice; executarea si asigurarea executarii legilor >>> din ceea ce reiese caracter dinamic,
variat si care se bazeaza pe prevederile normei constitutionale (onoarea, demnitatea, drepturile si
libertatile fundamentale sunt garantate).

9
II. Normele de drept administrativ: structura si clasificarea.

Norma de drept administrativ reprezinta totalitatea regulilor de conduita adoptate, modificate si abrogate
de catre stat ce reglementeaza raporturile de organizare, de functionare a autoritatilor administratiei
publice in realizarea sarcinilor puterii executive precum si raporturile dintre aceste autoritati si dintre
autoritati si particulari. Din punct de vedere logico-juridic norma de drept administrativ este formata din
ipoteza, dispozitie si sanctiune. Din punct de vedere tehnico-juridic norma de drept e impartita in: titluri,
carti, capitole, alineate si puncte.

Trasaturile normei de drept administrativ:

au caracter variat, dinamic (in functie de diferite domenii ale vietii sociale);
determina limitele conduitei subiectilor si obiectilor in procesul de administrare;
reglementeaza doar relatiile aparute in mod obligatoriu dintre autoritatile administratiei publice si
alti subiecti de drept, nu reglementeaza relatiile aparute intre particulari;
au grad diferit de generalitate (constitutionale, organice, ordinare, subordonate actelor normative);
asigura realizarea puterii executive conform normei constitutionale.


Norma de drept administrativ prin continutul sau poate fi clasificata dupa urmatoarele criterii:

1. dupa obiectul de reglementare (categoriile de relatii ce cad sub incidenta obiectului de
reglementare):

norme administrative materiale reglementeaza drepturile si obligatiile participantilor in
raporturile de administrare;
normele procedurale care exemplifica ordinea, mecanismul, procedura de realizare a
acestor drepturi si obligatii in procesul de administrare: procedura contencios
administrativ, procedura de petitionare.


2. in functie de sfera de cuprindere:

norme generale (reglementare generala): norma constitutionala, Legea cu privire la
Guvern din 1990; Legea cu privire la functionarul public, Legea cu privire la functia de
demnitate publica;
norme speciale: Legea cu privire la contenciosul administrativ, Legea cu privire la dreptul
la informare, Legea cu privire la petitionare, Legea cu privire la administratia publica
locala; Legea cu privire la statutul alesului local, Legea cu privire la statutul special al
Gagauziei;
norme exceptionale (reglementeaza relatiile aparute in cazuri exceptionale: epidemii,
calamitati (evenimente ce nu tin de dorinta omului)).
10
3. dupa continutul juridic:

norme imperative norma constitutionala;
norme interdictive ce cuprind obligatii de a nu savirsi ceva (codul muncii, codul
contraventional, codul penal);
norme permisive care exemplifica libertatea de alegere: de a participa la un concurs de a
ocupa o functie;
normele de stimulare ce exemplifica interventia la pregatirea profesionala a functionarilor
prin diferite forme: forma morala (decoratii, ordine) si forma materiala (sume, premii);
norme de recomandare in domeniul avansarii si ocuparii anumitor functii de demnitate
publica.


III.Raportul juridic administrativ: trasaturi, elemente si clasificari.

Prin raport juridic administrativ intelegem acea relatie sociala de administrare reglementata de normele
dreptului administrativ in cadrul careia partile apar ca purtatori de drepturi si obligatii stabilite in norma
juridica. Raportul juridic administrativ, in procesul de administrare exemplifica urmatoarele forme:

Raport juridic de administrare privind organizarea administratiei publice;
Raport juridic de administrare privind functionarea administratiei publice;
Raport juridic de administrare privind executarea si asigurarea executarii legii.


Raportul juridic de drept administrativ se caracterizeaza prin:

prezenta obligatorie a administratiei publice ca subiect ce are autoritate legislativa, executiva si
judecatoreasca;
raportul juridic de drept administrativ apare, se modifica si se stinge in baza vointei unilaterale a
subiectului;
obiectul raportului juridic de drept administrativ este reglementat si determinat de domeniul de
activitate al autoritatii administratiei publice ceea ce presupune si norme materiale si procedurale
diferite;
raporturile juridice administrative apar, se modifica si se sting in baza unor evenimente: nastere,
decesul, calamitatea naturala, dizabilitatea;
conflictele aparute intre subiecti se solutioneaza pe cale extrajudiciara: mustrare, mustrare aspra,
concediere si pe cale judiciara: contenciosul administrativ.





11
Raportul juridic administrativ este format din trei elemente:

subiectii titulari de drepturi si obligatii unde unul dintre subiecti este o autoritate publica (cel
putin), al doilea poate fi atit autoritate publica cit si particular (persoana fizica si persoana
juridica);
obiectul raportului juridic care imbraca urmatoarele forme: de organizare, de functionare, de
executare si asigurarea executarii legii in domenii variate (sanatate, aparare, educatie, cultura,
ecologie);
continutul raportului juridic drepturile si obligatiile participantilor prevazute in norma materiala,
procedurala, speciala, exceptionala etc.


Raporturile juridice se clasifica astfel:

1. in functie de statutul juridic al subiectilor raportului juridic:

a) unde ambii subiecti sunt participanti ai autoritatilor administratiei publice:

raporturi de subordonare (minister si directie, Guvern si minister);
raporturi de colaborare (coordonare) (raporturile dintre doua ministere, raporturile
dintre doua directii) realizate prin intermediul demersului.

b) un subiect este autoritate iar celalalt este particular:

raporturi de subordonare (persoana fizica si autoritatea);
raporturi de colaborare (hramul orasului).


2. in functie de raportul juridic administrativ urmarit, administarea este realizata cu scopul:

a) de a organiza, de a functiona, de a realiza sarcinile;
b) raporturi jurisdictionale (contenciosul dministrativ, procesul contraventional, procedura de
petitionare).


3. in functie de caracterul normelor juridice administrative:

a) raporturi juridice administrative materiale;
b) raporturi juridice procedurale.




12
IV.Notiunea si sistemul subiectilor dreptului administrativ.

Prin notiunea de subiect al dreptului administrativ intelegem particularii, institutiile, intreprinderile,
organizatiile care conform principiului legalitatii statului de drept RM pot fi parte la raporturile juridice
administrative reglementate de normele de drept administrativ. Asftel subiectii particulari pot fi clasificati
in doua categorii:


1. subiecti individuali:

cetatenii RM;
cetatenii straini;
apatrizii;
refugiatii;
functionarii publici.


2. subiecti colectivi:

a. organizatiile statale:

autoritati ale administratiei publice legislative, executive, judecatoresti (parlamentul,
consilii, guvernul, primariile, curtea suprema de justitie);
institutiile publice: institutii educationale, institutiile sanatatii, asistentei sociale,
birourile notariale, agentii;
intreprinderi de stat sau municipale: Moldtelecom, Termocom.

b. organizatiile nestatale: asociatiile obstesti, organizatii non-guvernamentale, organizatiile
social-politice, sindicatele, patronatele, institutiile private, corporativele, societatile
comerciale, fundatiile, asociatiile religioase.


V.Izvoarele dreptului administrativ.

Prin izvor al dreptului administrativ intelegem ansamblul de valori materiale, spirituale ce se regasesc in
forme juridice ale normei de drept administrativ avind drept scop reglementarea raporturilor juridice
administrative. Astfel, izvorul de drept administrativ imbraca urmatoarele forme:

in sens material totalitatea prerogativelor spirituale, economice, culturale, sociale ale unei
societati intr-un anumit moment istoric ce influenteaza adoptarea, modificarea, abrogarea
izvorului in sens formal;
13
in sens formal reprezinta forma juridica a normei de drept administrativ: constitutia RM: art. 96,
102, 107, 109, cap. 8; legile organice: Legea cu privire la Guvern etc; legile ordinare si hotaririle
Parlamentului, decretele Presedintelui, hotaririle si ordonantele Guvernului, ordinele,
instructiunile ministerelor si altor autoritati administrative, deciziile administratiei publice locale,
tratatele, conventiile, pactele internationale.

Izvorul administrativ este forma de exprimare a normei juridice.
Izvor de drept administrativ in sens formal se afla intr-o strinsa interdependenta cu valori sociale,
culturale, ce atrage dupa sine aplicabilitatea normei juridice.


VI. Sistemul dreptului administrativ.

Prin sistem al dreptului administrativ intelegem totalitatea institutiilor de drept administrativ organizate,
sistematizate in baza criteriilor juridice ce tin de administratia publica si care cuprind partea generala si
partea speciala.

Partea generala include totalitatea normelor juridice de drept administrativ in toate domeniile sferei
administratiei publice cu caracter general si care se contureaza in:

Norme juridice de drept administrativ ce exemplifica statutul functionarului public si serviciul
public in general indiferent de domeniul de activitate;
Normele juridice ce reglementeaza statutul juridic al autoritatilor administratiei publice, de
exemplu Legea cu privire la statutul special al Gagauziei, 1994; Legea cu privire la administratia
publica locala; Legea cu privire la statutul alesului local; Legea cu privire la statutul municipiului
Chisinau;
Normele ce reglementeaza metodele administratiei publice in aplicarea raspunderii administrative:
raspunderea disciplinara, raspunderea contraventionala, penala a functionarilor publici;
Normele ce reglementeaza formele de activitate a administratiei publice: Legea cu privire la
Guvern;
Normele ce se refera la disciplina in domeniul administratiei publice: contenciosul administrativ
(dreptul persoanei vatamate de catre o autoritate publica).

Partea speciala a dreptului administrativ include normele de drept administrativ specifice fiecarui domeniu
in parte (Ministerul Afacerilor Interne).


VII.Corelatia dreptului administrativ cu alte ramuri de drept.

Dreptul administrativ se afla in corelatie cu dreptul public si cu dreptul privat:
dreptul public: dreptul constitutional, dreptul penal, dreptul financiar (finantele publice locale);
dreptul privat: dreptul familiei, dreptul civil.

14
Prin stiinta dreptului administrativ intelegem totalitatea notiunilor, conceptiilor preluate din stiinta
administrativa publica din punct de vedere juridic izvoare de drept administrativ.

Stiinta dreptului administrativ este parte integranta a stiintei juridice si cuprinde:

Notiuni teoretice prevazute in norme juridice administrative, de exemplu: autonomia locala,
Guvern;
Teorii, conceptii cu privire la organizarea, functionarea administratiei publice;
Cunostintele, curentele, principiile altor stiinte ce influenteaza stiinta dreptului administrativ
datorita necesitatii studierii variate a administratiei publice, a administrarii publice si autoritatilor
publice, organelor administrative.


VIII. Stiinta dreptului administrativ.

Prin dreptul administrativ ca disciplina didactica intelegem totalitatea teoriilor, curentelor, scolilor
preluate din stiinta dreptului administrativ si studiate in institutiile de invatamint universitar si
preuniversitar care variaza in functie de profilul de specializare, facultate.

























15
Caracteristica generala a autoritatilor administratiei publice

I.Notiunea autoritatii (a organului) administratiei publice.
II. Clasificarea autoritatilor administratiei publice.
III.Sistemul autoritatilor administratiei publice.


Acte normative:

+Legea cu privire la administratia publica centrala;
+Legea cu privire la Guvern din 1990;
Legea cu privire la descentralizarea administrativa;
Legea cu privire la constitutie.































16
I.Notiunea autoritatii (a organului) administratiei publice.

Autoritatile administratiei publice activeaza conform competentei prevazute prin lege sau in baza legii
(regulament, statut) si care au atributii intr-un anumit domeniu al vietii sociale in concordanta cu acea
competenta prin intermediul careia puterea isi exercita conducerea. Activitatea fiecareia dintre cele trei
puteri: executiva, legislativa si judecatoreasca este realizata de autoritatile administratiei publice in
raporturi de subordonare si in raporturi de cooperare.

Autoritatea administratiei publice fixata in principiul separatiei puterilor in stat si colaborarii acestora se
caracterizeaza prin:

Sunt imputernicite de a aplica caracterul coercitiv al statului;
Desfasoara activitati in interesul public;
Sunt infiintate prin lege (cind se refera concret, de ex. la municipiul Chisinau) sau in baza legii (se
refera de ex. la toti functionarii) (Legea cu privire la Guvern, Legea cu privire la statutul
municipiului Chisinau);
Activitatea acestora are caracter continuu si stabil;
Actele adoptate de catre aceste autoritati ale administratiei publice sunt supuse controlului de
legalitate prevazut de lege (Curtea Constitutionala, oficiile teritoriale);
Fiecare in mod individual se caracterizeaza printr-o structura organizatorica complexa
(regulament, statut, act de constituire).


II. Clasificarea autoritatilor administratiei publice.

Autoritatile se caracterizeaza prin patru elemente:

1. personal (tehnic, auxiliar);
2. mijloace materiale si financiare (autonom, independent sau din bugetul de stat);
3. atributii (competenta);
4. capacitate juridica.


Criteriile de clasificare ale autoritatilor administratiei publice:


1. Dupa modul de formare:

Alese (primarii);
Numite (ministrii).


17
2. Dupa competenta materiala:

Generala (Presedintele RM, Guvernul, consiliile raionale, municipale);
Speciala (minister).


3. Dupa competenta teritoriala:

Centrala (Guvernul, minister);
Locala (consiliu local, primar).


4. Dupa natura juridica:

Colegiale (consiliul local, Guvernul);
Unipersonale (primarul, Presedintele).


III.Sistemul autoritatilor administratiei publice (centrale si locale).

Prin sistemul autoritatilor administratiei publice intelegem totalitatea organelor organizate si care
functioneaza in scopul realizarii activitatii puterii publice asigurind executarea legilor si controlul
executarii legilor in baza competentei si atributiilor prevazute in actul de constituire. Sistemul autoritatilor
administratiei publice se caracterizeaza prin urmatoarele elemente:

La nivel central;
La nivel local.


Din categoria organelor administratiei publice centrale enumeram:

domeniul asistentei sociale,
protectiei mediului,
sanatate,
educatie, etc. (toate ministerele)

si care la rindul sau se caracterizeaza prin urmatoarea structura:





18
ministerele

agentiile

serviciile

birourile

inspectoratele de stat

comisiile

consiliile

alte structuri subordonate acestora
in baza deconcentrarii in unitatile administrativ-teritoriale
(sat, comuna, oras, municipiu, raion)



A doua categorie, organele administratiei publice locale:

consiliile locale (satesti, comunale, orasenesti, municipale)
competenta legislativa
consiliile raionale

primariile (satelor, comunelor, municipiilor, oraselor)
competenta executiva
presedintii de raioane si aparatul acestora

instantele judecatoresti de fond (procuratura) competenta judecatoreasca



A treia categorie: institutii, autoritati executive independente:

Comisia Electorala Centrala;
Banca Nationala;
Agentia Nationala pentru Reglementarea in Energetica;
Curtea de Conturi;
Serviciul de Informare si Securitate;
Comisia Nationala pentru Integritate;
Serviciul National Anticoruptie.
19
Presedintele Republicii Moldova

I.Locul si rolul Presedintelui Republicii Moldova in sistemul autoritatilor publice.
II. Modul de constituire, functionare si actele Presedintelui Republicii Moldova.
III.Incetarea mandatului si responsabilitatea Presedintelui Republicii Moldova.


Acte normative:

Constitutia RM;
Legea cu privire la procedura de alegere a Presedintelui RM din 22.09.2000;
Legea cu privire la asigurarea activitatii Presedintelui RM din 20.02.1997;
Decretul Presedintelui RM privind structura aparatului RM din 2005;
Decretul Presedintelui RM privind aprobarea regulamentului aparatului Presedintelui RM din 2005.






























20
I.Locul si rolul Presedintelui Republicii Moldova in sistemul autoritatilor publice.

Institutia Presedintelui RM conform normei constitutionale cade sub incidenta autoritatii publice
imputernicita cu atributii legislative, executive si judecatoresti.

Datorita art. 93, al. 1 al constitutiei RM Presedintele promulga legile (legislativ),
art. 78, al. 5 exemplifica dizolvarea Parlamentului in cazul in care nu acorda votul de incredere formarii
Guvernului.

In domeniul puterii executive Presedintele RM:

numeste candidatura Prim-ministrului si numeste Guvernul in baza votului de incredere acordat de
Parlament, inclusiv unele decrete ale Presedintelui RM sunt contrasemnate de catre Prim-ministru
(rechemarea reprezentantilor diplomatici, acreditarea reprezentantilor diplomatici altor state pe
teritoriul RM, aprobarea statutului juridic al misiunilor diplomatice ale RM in strainatate (atasatul
militar, atasatul cultural, personalul tehnic));
numeste in functii publice: directorul centrului national, procurorul general, suspenda actele
Guvernului ce contravin legislatiei pina la adoptarea hotaririlor Curtii Constitutionale;
acorda grade militare.

Atributiile judecatoresti: art. 116, al. 2:

acorda gratiere individuala;
acorda grade superioare lucratorilor din procuratura;
numeste si elibereaza din functie judecatorii la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii.


II. Modul de constituire, functionare si actele Presedintelui Republicii Moldova.

Legea cu privire la procedura de alegere a Presedintelui RM din 2000 si norma constitutionala
exemplifica alegerea Presedintelui de catre Parlament prin vot secret si pe un mandat de 4 ani acceptind
maximum doua mandate consecutiv. Candidatura la functie poate fi inaintata de un grup de cel putin 15
deputati in baza consimtamintului scris, certificatului medical, declaratiei de venit a anului respectiv si
CV-ului acestuia. Alegerea sefului statului este realizata cu votul a 3/5 din numarul deputatilor. El depune
juramintul in termen de 45 de zile in fata Parlamentului si Curtii Constitutionale. Activitatea acestuia
incepe din momentul depunerii juramintului. Presedintele RM este ajutat de catre aparatul Presedintelui
RM care este format din directii, servicii, sectii, iar acestia au statut de functionari publici cu grad de
consilieri, consultanti, referenti si care sunt finantati din bugetul de stat.

Incetarea mandatului Presedintelui RM conform art. 90, 81 ale constitutiei RM si a Legii privind
asigurarea activitatii Presedintelui RM din 1997 exemplifica urmatoarele modalitati:

1. expirarea mandatului 4 ani;
21
2. demisia sau incetarea mandatului din proprie initiativa prezentata Parlamentului;

3. demiterea de catre cel putin o treime dintre deputatii alesi, iar constatarea circumstantelor
incriminate este realizata de catre Curtea Constitutionala si care aplica urmatoarele forme de
raspundere:

raspunderea politica (art. 89, al. 1) demis cu doua treimi din numarul deputatilor;
raspunderea penala (art. 81, al. 3) punerea sub acuzare de catre doua treimi din numarul
deputatilor alesi si se pronunta Curtea Suprema de Justitie.

Demiterea este realizata din momentul raminerii definitive a hotaririi sentintei Curtii Supreme de
Justitie. Art. 81 al constitutiei RM asigura imunitate Presedintelui RM pentru opiniile exprimate in
exercitarea mandatului.

4. imposibilitatea definitiva a exercitarii atributiilor in termen de 60 de zile, hotarire luata de
Curtea Constitutionala a RM;

5. decesul.

In cazul situatiilor enuntate mai sus si aparitiei functiei vacante interimatul este asigurat de Presedintele
Parlamentului RM sau de Prim-ministru.

Presedintele RM emite decrete iar conform art. 29 al Legii cu privire la apararea nationala din 2003
emite ordine si directive pentru efectivul fortelor armate. Presedintele RM are statut de functionar public
ce detine functie de demnitate publica si conform legislatiei RM acesta poate fi atras la raspundere
contraventionala doar in calitate de persoana cu functie de raspundere, iar raspunderea patrimoniala este
admisibila pentru cauzarea daunelor tertelor persoane in contencios administrativ (dreptul persoanei
vatamate de o autoritate publica) si conform legislatiei civile.















22
Guvernul Republicii Moldova

I.Modul de constituire si functionare al Guvernului.
II. Atributiile Guvernului.
III.Actele Guvernului.
IV.Incetarea mandatului si responsabilitatea Guvernului.


Acte normative:

Constitutia;
+Legea cu privire la Guvern din 1990;
+Legea cu privire la administratia organelor centrale de specialitate din 2012;
+Legea privind actele normative ale Guvernului si ale altor organe centrale de specialitate din 2003;
+Legea privind transparenta in procesul decizional din 2008;
Hotarirea Guvernului RM cu privire la aprobarea strategiei de reforma a administratiei publice centrale din 2006;
Hotarirea Guvernului RM cu privire la oficiile teritoriale ale Cancelariei de Stat din 2009;
Hotarirea Guvernului RM pentru aprobarea regulamentului privind organizarea si functionarea, structura si efectivul-limita
ale Cancelariei de Stat din 2009.

























23
I.Modul de constituire si functionare al Guvernului.

Art. 96, al. 1 al Constitutiei RM exemplifica notiunea de Guvern ca fiind acea autoritate publica ce asigura
realizarea politicii interne si externe a statului RM si exercita conducerea generala a administratiei publice.
Guvernul RM conform normei constitutionale este constituit in urmatoarea procedura:

1. Seful statului dupa consultarea fractiunilor parlamentare desemneaza candidatura pentru functia de
Prim-ministru;

2. Candidatul dat in termen de 15 zile va cere votul de incredere din partea Parlamentului asupra
programului de activitate si a candidaturilor la functia de ministri;

3. Votul de incredere oferit de Parlament este dezbatut in sedinta publica cu votul majoritatii
deputatilor alesi;

4. In baza votului de incredere oferit de Parlament seful statului numeste Guvernul prin decret;

5. Guvernul isi exercita atributiile din ziua depunerii juramintului de catre membrii lui in fata
Presedintelui RM.


Functionarea Guvernului presupune propriu-zis activitatea acestuia sedinte, care pot fi:

ordinare nu mai rar decit o data in trimestru (art. 25 al Legii cu privire la Guvern);
extraordinare evenimente ce nu tin de vointa.

Sedintele sunt publice, transmise online; inchise prin decizia Prim-ministrului.


II. Atributiile Guvernului.

Prin atributiile Guvernului conform Legii cu privire la Guvern intelegem totalitatea competentei
executive fixate in norma constitutionala si in alte acte normative.

Din categoria atributiilor constitutionale enumeram:

realizeaza politica interna si externa a statului (art. 96, al.1);
exercita conducerea generala a administratiei publice (art. 96, al. 1);
are dreptul la initiativa legislativa (proiecte de modificare, adoptare, abrogare) (art. 73);
propune Presedintelui RM acreditarea reprezentantilor diplomatici ai RM in alte state, rechemarea
acestora, infiintarea, desfiintarea, schimbarea rangului misiunilor diplomatice (art. 86, al. 2);
numirea in functie a doi judecatori la Curtea Constitutionala (art. 136, al.2).
24
Conform Legii cu privire la Guvern:

1. atributii generale:

promovarea legilor in viata de zi cu zi adoptate de Parlamentul RM;
executarea decretelor Presedintelui RM;
asigurarea controlului executarii hotaririlor si ordonantelor emise de catre Guvern;
stabileste functiile, statutul ministerelor altor autoritati administrative centrale si acelora care
se afla in subordinea sa, intretine aceste autoritati, ministere in limitele bugetului aprobat de
catre Parlament;
coordoneaza si exercita controlul asupra organelor administratiei publice locale (serviciile
teritoriale);
asigura dezvoltarea si realizeaza programele ce tin de domeniul economic, social, cultural;
conduce organele de aparare ale teritoriului, securitatii RM (politia de frontiera) si a protectiei
cetatenilor (Ministerul Apararii).


2. atributii speciale:

promoveaza, realizeaza, coordoneaza domeniile vietii sociale: invatamint institutii
prescolare, scolare, universitare, de agrement; in domeniul sportului si tineretului; economiei;
finantelor; culturii; sanatatii; politicii externe; ordinii publice; stiintei si tehncii; s.a.


Atributiile Guvernului prevazute in norma constitutionala si in Legea cu privire la Guvern sunt fixate si
in alte legi ce au drept scop realizarea puterii executive atit la nivel national cit si la nivel international:
cabinetul de ministri al Consiliului Europei este format din ministri de externe ai statelor membre,
reprezentantele diplomatice si reprezentantele consulare. Aceste atributii generale si speciale sunt realizate
de catre Guvernul RM in urmatoarea structura:

a) Prezidiul Guvernului asigura activitatea Guvernului aprobind proiectul ordinii de zi a sedintelor
si este compus din prim-ministru si viceprim-ministri;

b) Cancelaria de Stat asigura suportul metodologic si organizatoric pentru activitatea Guvernului la
nivelul fiecaror ministere si altor autoritati administrative centrale monitorizind modul de
implementare a programului de guvernare prin prezentarea darilor de seama, materialelor
analitice, pregatirea proiectelor de hotariri, ordonante, dispozitii, precum si verifica executarea
acestora in baza Regulamentului privind organizarea si functionarea structurii si efectivului-limita
al Cancelariei de Stat aprobat prin Hotarirea Guvernului din 2009 (vezi Hotarirea).




25
III.Actele Guvernului.

Prin acte ale Guvernului intelegem totalitatea formelor pe care le imbraca norma juridica emisa de catre
Guvern, organele centrale de specialitate si alte autoritati administrative subordonate acestora. Actele
emise de catre Guvernul RM sunt:

Ordonantele (prima categorie) act normativ cu putere de lege ordinara adoptata intr-o anumita perioada
si care nu fac obiectul legilor organice, astfel fiind adoptate pe o perioada determinata, iar dupa expirarea
acestui termen ele sunt abrogate, suspendate si modificate.

A doua categorie de ordonante sunt hotaririle, in cazul in care Parlamentul RM conform art. 106 din
constitutia RM abiliteza Guvernul de a adopta ordonante cu statut de lege speciala daca acesta se afla in
vacanta (Parlamentul) si ele urmeaza ulterior a fi aprobate de catre Parlamentul RM. Hotaririle reprezinta
actul executiv normativ in scopul asigurarii, organizarii, executarii legilor si care imbraca doua forme:

1. hotariri cu caracter normativ, clasificate in:

a) hotariri ce contin norme juridice de baza privind executarea legilor in anumite domenii
(Hotarirea Guvernului RM cu privire la oficiile teritoriale ale Cancelariei de Stat din
2009);

b) hotariri prin care se aproba si alte acte juridice regulamente, statute (Hotarirea
Guvernului RM despre aprobarea regulamentului Guvernului RM).

2. hotaririle Guvernului cu caracter individual ce produc efecte juridice pentru persoane concrete
(numire, demitere, transfer, promovare, detasare, situatii concrete, strategii in anumite domenii).

Hotaririle Guvernului RM intra in vigoare din momentul publicarii in Monitorul Oficial.


O alta categorie de acte normative sunt dispozitiile care sunt emise de catre Prim-ministru in scopul
organizarii activitatii interne a Guvernului, au caracter individual referindu-se la situatii concrete si
persoane concrete.

Hotaririle, ordonantele si dispozitiile sunt publicate in Monitorul Oficial in cel mult 10 zile din data
adoptarii sau emiterii. Ele produc efecte juridice din momentul publicarii sau din momentul prevazut in
continutul acestora. Dispozitiile cu caracter individual urmeaza a fi contrasemnate doar de catre Prim-
ministru iar ordonantele si hotaririle de catre ministrii, directorii autoritatilor administrative imputerniciti
de a le pune in executare. Prim-ministrul este in drept de a propune Guvernului adoptarea unor decizii cu
caracter juridic si politic ce tin de evenimentele interne si externe si care imbraca forma tot de hotariri
(Hotarirea Guvernului privind decizia ... ).


26
IV.Incetarea mandatului si responsabilitatea Guvernului.

Mandatul Guvernului inceteaza:

1. La data validarii alegerilor pentru un nou Parlament (la prima sedinta a Parlamentului Guvernul
demisioneaza);
2. Demisia Prim-ministrului duce la demisionarea intregului Guvern;
3. Exprimarea neincrederii din partea Parlamentului;
4. Guvernul isi da demisia din proprie initiativa.


Cabinetul de ministri al Guvernului presupune componenta ministrilor care difera de formele de incetare a
mandatului Guvernului incetarea functiei de membru al Guvernului:

1. Revocarea din functie;
2. Demisia: din proprie initiativa sau de catre Prim-ministru;
3. Incompatibilitatea functiei (numire intr-o alta functie publica de conducere de nivel superior sau
functie de demnitate publica);
4. Decesul membrului Guvernului.


Prin responsabilitatea Guvernului intelegem raspunderea pe care acesta o poarta in fata societatii si
autoritatilor publice. Conform art. 104 al constitutiei RM Guvernul este responsabil in fata Parlamentului
fiind obligat de a prezenta deputatilor, comisiilor parlamentare informatii, documente cerute de acestia,
inclusiv de a se prezenta in mod obligatoriu ori de cite ori li se solicita prezenta. Cel putin o data pe an
Prim-ministrul prezinta in fata Parlamentului darea de seama privind activitatea sa. De asemeni,
Parlamentul, la propunerea a cel putin o patrime din deputati poate exprima votul de neincredere votat cu
majoritate simpla. De asemeni, Guvernul este obligat sa verifice si sa examineze deciziile comisiilor
parlamentare de specialitate si sa ofere rezultatele acestor examinari, verificari. Art. 106 al constitutiei RM
exemplifica modalitatea de raspundere a Guvernului in fata Parlamentului in cazul exprimarii votului de
neincredere ce urmeaza a fi examinat in termen de trei zile.

Ceea ce tine de bascanul Gagauziei si presedintele Academiei de Stiinte al RM, ei nu poarta raspundere in
componenta Guvernului ci doar cu autoritatea pe care pe o reprezinta.


Guvernul RM este format din:

1. Prezidiul Guvernului format din prim-ministru si viceprim-ministri si care aproba ordinea de zi a
sedintelor Guvernului;

2. Cancelaria de Stat care asigura organizarea activitatii Guvernului si care este condusa de
Secretarul de Stat general al Guvernului. Acesta se afla in subordinea directa a Prim-ministrului
27
fiind asistat de alti secretari adjuncti de stat si care se regasesc la nivelul fiecarui minister.
Reprezentanta Cancelariei de Stat la nivelul unitatilor administrativ-teritoriale (raioane, municipii)
sunt oficiile teritoriale si care au statut de consilieri ce cad sub incidenta functionarilor publici.
Cancelaria de Stat asigura coordonarea procesului de planificare a politicilor publice, a
strategiilor, elaboreaza documente, le coordoneaza si le monitorizeaza asigurind calitatea
implementarii si rezultatele acestora.





































28
Administratia publica centrala de specialitate

I.Organizarea, functionarea organelor centrale de specialitate ale administratiei publice
centrale.
II. Atributiile organelor centrale de specialitate ale administratiei publice.
III.Actele organelor centrale de specialitate ale administratiei publice.


Acte normative:

+Legea cu privire la Guvern;
+Legea cu privire la administratia publica centrala de specialitate din 2012;
+Legea cu privire la functia publica si statutul functionarului public din 2008;
Legea cu privire la functia de demnitate publica din 2010;
+Legea privind actele normative ale Guvernului si ale altor autoritati ale administratiei publice centrale si locale din 2003;
Regulamentele ministerelor, organelor centrale de specialitate si altor autoritati administrative.




























29
I. Organizarea, functionarea organelor centrale de specialitate ale administratiei publice
centrale.

Prin organizarea, functionarea organelor centrale de specialitate intelegem totalitatea autoritatilor
administratiei publice imputernicite de a administra in scopul asigurarii, executarii si organizarii executarii
legii. Organele centrale de specialitate se impart in doua categorii:

1. Organe centrale de specialitate subordonate Guvernului;
2. Organe administrative centrale.

Din prima categorie enumeram: ministerele care reprezinta acel organ de specialitate al statului organizat
in scopul de a traduce in viata in temeiul legii politica interna si externa a statului Guvernului, hotaririle,
ordonantele, dispozitiile acestuia fiind imputernicite de a conduce domenii variate ale vietii sociale:

1. Ministerul Educatiei;
2. Ministerul Culturii;
3. Ministerul Justitiei;
4. Ministerul Finantelor;
5. Ministerul Economiei;
6. Ministerul Afacerilor Interne;
7. Ministerul Afacerilor Externe si Integrarii Europene;
8. Ministerul Dezvoltarii Regionale si Constructiilor;
9. Ministerul Agriculturii si Industriei Alimentare;
10. Ministerul Transporturilor si Infrastructurii Drumurilor;
11. Ministerul Muncii, Protectiei Sociale si Familiei;
12. Ministerul Sanatatii;
13. Ministerul Tineretului si Sportului;
14. Ministerul Tehnologiilor Informationale si Comunicatiilor;
15. Ministerul Apararii;
16. Ministerul Mediului.

Din a doua categorie organe administrative centrale:

1. Agentia Turismului;
2. Agentia Rezerve Materiale;
3. Agentia Moldsilva;
4. Agentia Relatii Funciare si Cadastru;
5. Biroul National de Statistica;
6. Biroul Relatii Interetnice;
7. Agentia Internationala de Reglementare Energetica;
8. Comisia Nationala de Integritate;
9. Agentia Anticoruptie.

30
Atit organele centrale de specialitate cit si autoritatile administrative sunt in drept de a infiinta sectii,
directii, inspectorate la nivelul unitatilor administrativ-teritoriale. Ceea ce tine de organizarea organelor
centrale de specialitate acestea cad sub incidenta Legii cu privire la Guvern si a actului de constituire al
acestora.

Autoritatile administrative cum ar fi: Banca Nationala, Curtea de Conturi, Serviciul de Informare si
Securitate, Comisia Electorala Centrala, Comisia Nationala a Vietii Financiare au competenta centrala si
asigura administrarea prin intermediul organelor centrale de specialitate si nu cad sub incidenta
Guvernului.

Astfel, autoritatile administratiei publice centrale de specialitate conform modului de formare sunt numite
si conform naturii lor se caracterizeaza prin conducere unipersonala si colegiala.

Organele centrale de specialitate si autoritatile administrative independente beneficiaza de misiuni, functii
si atributii specifice conform principiului legalitatii si activitatea acestora asigura aparatul de stat in
domeniul administrarii, fiecare minister este condus de catre ministri si viceministri si secretar de stat la
nivelul fiecarui minister.

Inspectoratele de stat se formeaza de catre Guvern si sunt subordonate ministerelor. La nivelul fiecarui
minister sunt formate colegiile care asigura administrarea domeniului dat, conducatorii, sefii, directorii
subdiviziunilor, directiilor, serviciilor, departamentelor subordonate acestui minister. Fiecare minister
difera de la unul la altul din punct de vedere al structurii organizatorice, ceea ce determina raportul de
administrare (subiect-obiect) atit la nivel intern cit si autoritatilor subordonate de catre acestea.

Functionarea organelor centrale de specialitate este in functie de competenta sa teritoriala si materiala ceea
ce determina aplicarea normei de drept administrativ cu caracter material (a drepturilor si obligatiilor
subiectului si obiectului) si a normei procedurale (procedura de petitionare, procedura disciplinara,
contenciosul administrativ, procesul contraventional).


II. Atributiile organelor centrale de specialitate ale administratiei publice.

Conform Legii privind administratia centrala de specialitate din 2012, organele centrale de specialitate
se caracterizeaza prin urmatoarele elemente, din punct de vedere al competentei executive a acestora
dispun de:

1. misiune care reprezinta rolul fiecarui minister, autoritatea administrativa in sistemul aparatului
de stat, inclusiv viziunea strategica cu privire la realizarea politicilor de stat in domeniile sale de
activitate si care atrage dupa sine si responsabilitatea;

2. functiile de baza ale fiecarui organ ce constau in o anumita categorie de servicii prestate,
reglementarea normativ juridica (adoptarea actelor, propunerea actelor normative);

31
3. realizarea politicii de stat in domeniul dat si gestionarea sferei (financiara) cade sub incidenta
fiecarui organ;

4. atributiile care au caracter general si caracter special.

Din categoria atributiilor principale generale exemplificam elaborarea de proiecte de legi, de texte
privind incheierea unor raporturi, tratate bilaterale. De asemenea asigurarea supravegherii si
efectuarii controlului in coraport cu institutiile, subdiviziunile subordonate acestora. Alte atributii
cu caracter general: sunt obligate prin actul de constituire de a garanta drepturile si libertatile
fundamentale ale omului indiferent de statutul acestuia: invinuit, banuit etc.

Atributiile speciale: fiecare in domeniul sau.


III. Actele organelor centrale de specialitate ale administratiei publice.

Organele centrale de specialitate in functie de structura sa interna (conducerea aparatului central,
structurile subordonate acestora) sunt imputernicite de a emite acte normative cu caracter individual si cu
caracter normativ.

Din categoria actelor normative emise de catre autoritatile administratiei publice centrale conform Legii
privind actele normative ale Guvernului si altor autoritati ale administratiei locale si centrale din 2003,
acestea urmeaza sa fie supuse expertizei juridice si inregistrarii de stat la Ministerul Justitiei dupa care
sunt publicate in Monitorul Oficial si intra in vigoare nu mai devreme de momentul publicarii.

Ceea ce tine de actele administrative individuale, acestea intra in vigoare in momentul aducerii la
cunostinta.

Actele normative impuse de organele centrale de specialitate imbraca urmatoarea forma:

ordine care de asemeni sunt cu caracter normativ si individual,
instructiuni au doar caracter normativ si stabilesc reguli de conduita cu caracter general si
impersonal si au drept scop asigurarea executarii legilor.


Actele administrative cu caracter normativ prin continutul lor exemplifica drepturile si obligatiile
subiectului si obiectului in raportul de administrare si contureaza exercitarea atributiilor fixate in actul de
constituire al autoritatii administratiei publice (minister, agentie, consiliu). Organele centrale de
specialitate emana conform Legii privind actele normative ale Guvernului si ale altor autoritati ale
administratiei publice centrale si locale din 2003 contureaza caracterul ordinelor, instructiunilor,
dispozitiilor emise si care urmeaza a fi supuse expertizei juridice si a inregistrarii de stat la Ministerul
Justitiei si doar dupa aceea a fi publicate in Monitorul Oficial al RM vezi Hotarirea Guvernului din 1997
cu privire la efectuarea expertizei juridice si a inregistrarii actelor normative departamentale.
32
Actele normative intra in vigoare la momentul publicarii in Monitorul Oficial sau la momentul in care este
fixat in continutul actului dat.

Cele cu caracter individual intra in vigoare la momentul aducerii la cunostinta partilor interesate, cum ar fi
atribuirea in arenda, chirie etc.

Actele administrative emise de catre organele centrale de specialitate sub forma de ordine in mare parte au
caracter individual, ceea ce tine de ordinele cu caracter normativ, acestea imbraca forma implementarii
unor strategii la nivelul executarii actelor normative emise de catre puterea legislativa. Instructiunile au
doar caracter normativ si care prevad reguli de conduita cu caracter general, impersonal si acestea se
subordoneaza ordinelor, hotaririlor si legilor si care exemplifica modul de valorificare a unor prevederi cu
caracter tehnic, informational si in concordanta cu ultimele modificari. Dispozitiile au caracter individual
in mare parte, dar pot fi si cu caracter normativ.






























33
Autoritatile administratiei publice locale

I.Notiuni generale privind administratia publica locala.
II. Caracteristica generala a sistemului autoritatilor administratiei publice locale.
III.Caracteristica generala a controlului administartiv al activitatii autoritatilor
administratiei publice locale.


Acte normative:

Legea privind descentralizarea administrativa din 2007;
+Legea privind administratia publica locala din 2006;
Legea privind statutul municipiului Chisinau din 1995;
Legea privind statutul cadru al satului, comunei, orasului, municipiului din 2003;
Legea privind organizarea administrativ-teritoriala din 2002;
Legea pentru aprobarea regulamentului cadru privind constituirea si functionarea consiliilor locale si raionale din 2003;
Legea privind statutul alesului local din 2000;
Legea privind dezvoltarea regionala in RM din 2007.;
Legea privind statutul special al Gagauziei din 1994;
+Legea cu privire la Guvern;
Constitutia.























34
I. Notiuni generale privind administratia publica locala.

Conform cap. 8 al constitutiei administratia publica locala reprezinta totalitatea organelor, institutiilor,
consiliilor imputernicite de a administra la nivelul unitatilor administrativ-teritoriale politicile autoritatilor
publice legislative, executive si judecatoresti si care gestioneaza interesele populatiei din unitatea
administrativ-teritoriala. Conform art. 110 al constitutiei teritoriul RM este format din sate, orase, raioane
si unitati administrativ-teritoriale speciale: Gagauzia. Legea privind organizarea administrativ-teritoriala
din 2002 contureaza doua nivele de organizare administrativ-teritoriala:

1. satele, comunele, orasele, municipiile;
2. raioanele, municipiul Chisinau, unitatea administrativ-teritoriala Gagauzia.

Legea privind organizarea administrativ-teritoriala a RM din 2002 in art. 6 exemplifica capacitatea
acestor unitati administrativ-teritoriale juridica cu statut de persoane juridice de drept public ce poseda
patrimoniu distinct imputernicite de a gestiona, administra in interesul populatiei din unitatea
administrativ-teritoriala si care conform Legii privind administrarea publica locala art. 4 este realizata
de catre puterea executiva (primarii, comitetul executiv raional) si puterea legislativa (consiliile locale,
raionale si municipale).

Legea privind administratia publica locala din 2006 exemplifica notiunea de administratie publica ca
totalitate a autoritatilor publice constituite in conditiile legii (prin lege si in baza legii) in scopul
promovarii intereselor populatiei din unitatea administrativ-teritoriala si care este realizata prin
intermediul serviciului public, care au capacitate legislativa, executiva si judecatoreasca si sunt conturate
cu statut de autoritati reprezentative si deliberative (consiliile, adunarea populara) si autoritati executive
(primarii si viceprimarii, bascanul Gagauziei si guvernatorul si comitetul executiv al Gagauziei).


Administratia publica locala isi desfasoara activitatea in baza:

principiilor cu caracter general (legalitate, echitate, pluralism politic, democratism);

principii specifice administratiei publice locale art. 109 a constitutiei:

1. principiul autonomiei locale: autonomie decizionala, organizational-functionala, financiar-
bugetara;
2. principiul descentralizarii serviciilor publice: deconcentrarea teritoriala (unitati administrativ-
teritoriale de nivelul unu si doi) si deconcentrarea serviciilor publice subordonate Guvernului
adminsitrative, legislative si judecatoresti;
3. principiul eligibilitatii dreptul de a alege si de a fi ales in cadrul administratiei publice locale
(autoritati deliberative, reprezentative si executive);
4. consultarea cetatenilor in problemele locale de interes deosebit referendumul local ce tine
doar de interesul unitatii date, vezi Codul Electoral din 1997.

35
Administratia publica locala se caracterizeaza prin:

1. face parte din autoritatile administratiei;
2. reprezinta reprezentantul puterii in autoritatile administratiei teritoriale;
3. functioneaza in baza legii (norma constitutionala);
4. au competenta deliberativa, reprezentativa si executiva;
5. au patrimoniu propriu;
6. sunt supravegheate si controlate de autoritatile publice locale de specialitate.


II. Caracteristica generala a sistemului autoritatilor administratiei publice locale.

Prin sistemul autoritatilor administratiei publice locale intelegem totalitatea organelor, institutiilor,
serviciilor publice de competenta locala imputernicite prin lege sau in baza legii de a administra la nivelul
unitatii administrativ-teritoriale de nivelul intii (sat, comuna, oras, municipiu) si nivelul doi (raion,
municipiul Chisinau, Gagauzia).

Din categoria autoritatilor administratiei publice locale enumeram:

Consiliul local organ reprezentativ deliberativ format din alesi locali in baza alegerilor directe si care isi
incepe activitatea daca instanta de judecata teritoriala valideaza alegerile, candidaturile, numarul
consilierilor variaza in functie de numarul populatiei din unitatea administrativ-teritoriala la 1 ianuarie a
anului in care au loc alegerile: pina la 1500 de locuitori 9 consilieri; maximum 43 consilieri, exceptie
este municipiul Chisinau 51 consilieri. Mandatul consiliului este de 4 ani si se constituie legal daca au
fost validate doua treimi din numarul de consilieri alesi la sedinta. Sedintele consiliului sunt publice si
imbraca urmatoarea forma:

ordinare se tin o data la trei luni;
extraordinare se desfasoara ori de cite ori este nevoie (calamitati naturale, epidemii, incendii).

Consilierul desfasoara activitate, in perioada mandatului, administrativa si nu poate detine doua functii
administrative concomitent. Consilierul local conform statutului sau indeplineste urmatoarele atributii:
(obligatii prevazute in Legea privind statutul alesului local din 2000)


Consiliul local are statut de persoana juridica publica dreptul de a participa in raporturi juridice si de a-si
asuma obligatii si a-si exercita drepturi contractuale.

Incetarea mandatului consilierului:

1. incompatibilitatea functiei;
2. intrarea in vigoare a sentintei de condamnare;
3. demisia;
36
4. absenta nemotivata la trei sedinte consecutive;
5. incalcarea prevederilor constitutiei RM;
6. decesul.

Consiliul local asigura cadrul normativ al unitatii adminsitrative in concordanta cu interesele populatiei
din unitatea data.

Atributiile:

Asigura organizarea interna a intregului colectiv prin aprobarea deciziilor cu majoritatea simpla de
voturi;
Aproba bugetul local al unitatii;
Incheie acorduri bilaterale, multilaterale cu alte unitati administrativ-teritoriale (zona
transfrontaliera, acorduri de prietenie) la nivel intern si extern.

Consiliul local poate fi dizolvat daca in mod repetat adopta decizii ce s-au lovit de nulitate de catre oficiile
teritoriale sau de instanta de judecata in contencios administrativ.
Alta situatie este atunci cind numarul consilierilor s-a redus in jumatate.
A treia situatie nu a adoptat nici o decizie in termen de 6 luni consecutive.


Primaria are caracter executiv si asigura executarea actelor emise de catre consiliul local, este condusa de
primar si acesta are caracter de reprezentare si este ales de populatie prin vot direct, simplu, secret si are
statut de persoana cu functie de demnitate publica si cade sub incidenta Legii cu privire la statutul
alesului local din 2000.

Mandatul primarului este de 4 ani si poate inceta inainte de termen daca:

1. acesta nu-si exercita atributiile pe o perioada de 4 luni consecutive;
2. decesul;
3. isi da demisia;
4. sentinta de condamnare;
5. incompatibilitatea functiei (are functie de administrare).

Primarul emite dispozitii cu caracter normativ si cu caracter individual care de asemenea sunt supuse
controlului de legalitate de catre oficiile teritoriale in termen de cinci zile.

Primarul are urmatoarele atributii:

Asigura ordinea de drept;
Asigura personalul in cadrul primariei;
Garanteaza activitatea si dezvoltarea culturala, urbanistica, sociala (indemnizatii, activitati
culturale).
37
Presedintele raionului comitetul executiv teritorial (aceleasi atributii ca si primarul), dar care este ales
de catre consiliul raional cu votul majoritatii simple (50+1) si detine functia in perioada mandatului
consiliului. Vicepresedintele raionului este ales tot de catre consiliu la propunerea presedintelui. Secretarul
satului, orasului, comunei, municipiului are statut de functionar public si cade sub incidenta Legii cu
privire la functia publica si statutul functionarului public din 2008. Ocuparea acestei functii este realizata
prin concurs:

Candidatul la functie urmeaza sa posede diploma de studii superioare, licentiat in jurisprudenta sau in
administrare publica sau care urmeaza sa absolveasca una din aceste facultati. Concursul este anuntat
inainte cu 20 de zile de desfasurarea acestuia prin intermediul mass-mediei publicarea in ziarul unitatii
date sau in cadrul primariei comunei, orasului, municipiului. Comisia de concurs este formata din
primarul, vicepresedintele raionului sau presedintele raionului sau viceprimarul, doi-trei consilieri si doi-
trei functionari publici din primarie sau din comitetul national. Invingatorul este numit prin decizia
consiliului raional, local, municipal. Aceasta decizie este supusa controlului de legalitate.

Atributiile secretarului:

Cele prevazute in Legea cu privire la functia publica si statutul functionarului si:

Elibereaza extrasele si copiile de pe orice document din arhiva unitatii administrativ-teritoriale;
Comunica si remite in decurs de cinci zile actele emise de catre primar si de consiliu;
Indeplineste acte notariale (deces, mostenire);
Inregisteraza contractele de locatiune, arenda pe un termen mai mic de trei ani;
Aplica si pastreaza sigiliul unitatii administrativ-teritoriale;
Contrasemneaza deciziile si dispozitiile.


III.Caracteristica generala a controlului administrativ al activitatii autoritatilor
administratiei publice locale.

Prin control administrativ al autoritatilor administratiei publice locale intelegem totalitatea mecanismelor
prevazute in lege in procesul de administrare atit in raport de subordonare cit si in raport de coordonare
realizat de catre autoritatile administratiei publice centrale. Astfel, Legea administratiei publice locale
din 2006 exemplifica urmatoarele forme de control:

Control administrativ care este realizat prin controlul de legalitate si controlul de oportunitate si acesta
fiind realizat de catre oficiile teritoriale ale Cancelariei de Stat care conform Hotaririi Guvernului din 2009
sunt prezente in unitatile administrativ-teritoriale orasenesti si caruia sunt supuse unitatile administrativ-
teritoriale de nivelul intii (satele, comunele) si de nivelul doi (raioanele) si actele emise de catre acestea.
Astfel, controlul obligatoriu cuprinde urmatoarele proceduri:

1. Verificarea tuturor deciziilor consiliilor locale de nivelul intii si de nivelul doi;
2. Verificarea dispozitiilor primarului, presedintelui raionului;
38
3. Verificarea actelor privind licitatiile si atribuirea terenurilor;
4. Verificarea actelor de angajare si cele de incetare a raporturilor de serviciu sau de munca a
personalului administratiei publice;
5. Cheltuielile suportate de unitatea administrativ-teritoriala ce depasesc 30.000 lei (nivelul intii) si
300.000 lei (nivelul doi).

In urma controlului efectuat actele intocmite, copiile acestora sunt transmise in termen de 5 zile oficiului
teritorial si secretarului local care este obligat ca in termen de 15 zile lucratoare sa aduca la cunostinta
consiliul local (Curtea de Conturi si alte autoritati administrative independente care realizeaza controlul de
legalitate).

Controlul facultativ cuprinde urmatoarea procedura:

Pina la data de 10 a fiecarei luni secretarul transmite oficiului teritorial lista actelor emise de catre primar
si de catre presedintele raionului, iar oficiul teritorial in termen de 30 de zile va oferi raspuns privind
legalitatea actelor emise si daca e nevoie de realizat un control obligatoriu al unui act dintre cele
prezentate.

Controlul de legalitate obligatoriu si facultativ poate fi solicitat in termen de 30 de zile de la data emiterii
actului.

Controlul administrativ poate fi realizat din oficiu sau la cerere.

Controlul administrativ de oportunitate presupune dreptul Guvernului de a modifica sau abroga actele
administrative ale autoritatilor administratiei publice de nivelul intii sau doi in termen de 15 zile de la data
primirii acestuia prin avertismentele luate fata de aceste autoritati si obliga autoritatea data (controlata) in
termen de 5 zile de a prezenta autoritatii decizia privind masurile luate. In cazul in care autoritatile
administratiei publice locale nu sunt de acord cu aceasta abrogare si modificare este in drept in termen de
30 zile sa faca recurs in instanta de judecata in procedura de contencios administrativ.

Controlul administrativ de legalitate si de oportunitate este realizat de Cancelaria de Stat si oficiile
teritoriale ale Cancelariei de Stat, iar controlul administrativ de oportunitate este realizat de catre Guvern,
organele centrale de specialitate (ministere) si alte autoritati administrative independente (Curtea de
Conturi, Comisia Natioanala pentru Integritate, SIS, Serviciul Anticoruptie).










39
Caracteristica generala a serviciului public

I.Notiunea si categoriile de servicii publice.
II. Principiile de baza ale serviciului public.
III.Notiunea, clasificarea functionarilor publici si a functiilor publice.


Acte normative:

Constitutia;
+Legea cu privire la functia publica si statutul functionarului public din 2008;
Legea cu privire la functia de demnitate publica din 2010;
Legea cu privire la statutul personalului din cabinetul persoanelor cu functie de demnitate publica din 2010;
Legea pentru aprobarea Clasificatorului unic al functiilor publice din 2011;
Hotarirea Parlamentului RM pentru aprobarea Conceptiei cu privire la politica de personal in serviciul public din 2002;
Hotarirea Guvernului RM privind punerea in aplicare a unor acte legislative din 2011.




























40
I.Notiunea si categoriile de servicii publice.

Legea cu privire la functia publica si statutul functionarului public exemplifica notiunea de serviciu
public ca fiind totalitatea activitatilor de interes public organizate si desfasurate de catre o autoritate
publica. Astfel art. 2 al legii contureaza totalitatea autoritatilor publice (legislative, executive,
judecatoresti). Ceea ce tine de serviciile publice administrative, acestea imbraca urmatoarele forme:

Autoritati ale administratiei publice (administratia publica centrala si locala);
Institutii publice infiintate in baza legii si prin lege: institutii de invatamint prescolar, scolar si
universitar; asistenta medicala; turism;
Intreprinderi de stat si municipale (vezi Legea cu privire la intreprinderea de stat din 1994)
(transportul, securitate, alimentatie, Moldtelecom etc.);
Autoritati publice concesionate particularilor: birourile notariale publice, executorii judecatoresti,
asistenta medicala (cabinetele stomatologice), institutii de invatamint private, transportul.

Serviciul public prin continutul sau asigura realizarea descentralizarii administrative si administrarii si
care permite autoritatilor publice de a asigura administrarea pe intreg teritoriul RM in raporturi de
subordonare si in raporturi de coordonare (parteneriatul public-privat). Conform Legii 158 serviciul public
cuprinde totalitatea activitatilor desfasurate de catre autoritatile publice ceea ce contureaza autoritatile
publice legislative, executive si judecatoresti. In coraport cu intreprinderile de stat municipale, institutiile
publice, acestea se afla in raport de subordonare autoritatilor publice executive, legislative, judecatoresti.


II. Principiile de baza ale serviciului public.

Principiile serviciului public prin continutul sau (de temelie, fundament, baza) asigura administrarea
publica de catre autoritatile publice in baza prevederilor legale (norma constitutionala, Legea 158 si alte
acte normative) si impun un anumit comportament atit subiectului cit si obiectului administrat indiferent
de raportul juridic administrativ (raport de subordonare, raport de coordonare).

Majoritatea principiilor cu caracter general, universal (legalitatea art. 15, democratismul si pluralismul
politic art. 5, egalitatea art. 16, autonomia locala, descentralizarea administrativa, eligibilitatea si
consultarea cetatenilor in interes deosebit art. 109) si cele cu caracter organizational, functional si de
perspectiva asigura serviciului public mecanismul de administrare in baza principiilor statului de drept
(unde onoarea, demnitatea, drepturile si libertatile sunt garantate indiferent de statutul acestuia):
profesionalismul, transparenta, impartialitatea, buna credinta, loialitatea, stabilitatea, continuitatea,
obiectivitatea si garantarea despagubirilor (procedura civila despagubiri morale si materiale; si
contencios administrativ), independenta financiara si de administrare (vezi principiile de perspectiva,
functionare, organizare).




41
III.Notiunea, clasificarea functionarilor publici si a functiilor publice.

Functia publica, conform Legii 158, reprezinta unitatea de baza a autoritatii publice si care contureaza
atributiile si obligatiile intr-un anumit domeniu determinat in scopul realizarii prerogativelor de putere
publica. Functionarul este persoana fizica inzestrata cu ratiune (capacitate de exercitiu deplina minimum
de la 18 ani) numita in conditiile Legii 158 intr-o functie publica, ceea ce permite realizarea atributiilor si
obligatiilor fixate prin lege a functiei publice.

Legea cu privire la functia publica si statutul functionarului public exemplifica drepturile si obligatiile
functionarilor publici in coraport cu statutul acestora in cadrul autoritatii publice date. Functionarii publici
sunt clasificati in urmatoarele categorii (vezi art. 7-10):

1. Functionari de conducere (functii publice) de nivel superior:
Consilieri de stat ai RM de clasa I;
Consilieri de stat ai RM de clasa a II-a;
Consilieri de stat ai RM de clasa a III-a;

2. Functii de conducere:
Consilier de stat de clasa I;
Consilier de stat de clasa a II-a;
Consilier de stat de clasa a III-a;

3. Functii de executie:
Consilier de clasa I;
Consilier de clasa a II-a;
Consilier de clasa a III-a;

Functia publica prin continutul sau exemplifica o totalitate de atributii si obligatii stabilite de Legea 158
din 2008 si ocupata de catre functionari publici (persoana care detine o functie publica in temeiul legii):

1. Secretariatul Parlamentului;
2. Aparatul Presedintelui RM;
3. Cancelaria de Stat;
4. Aparatul Consiliului Superior al Magistraturii;
5. Secretariatul Curtii Constitutionale;
6. Aparatul Comisiei Electorale Centrale;
7. Aparatul si Reprezentantele Curtii de Conturi;
8. Centrul pentru Drepturile Omului (avocatii parlamentari);
9. Aparatele autoritatilor administratiei publice locale (primariile);
10. Aparatele instantelor judecatoresti (procuraturile);
11. Autoritatile administratiei publice centrale (ministere);
12. Organele serviciului vamal, securitatii nationale si serviciul diplomatic;
vezi Hotarirea Guvernului RM privind punerea in aplicare a unor acte legislative nr. 1001 din 26.12.2011
42
Functia de demnitate publica este functia obtinuta prin mandat direct (ales) sau indirect (numit).

Din categoria persoanelor cu functie de demnitate publica enumeram:

Presedintele RM;
Presedintele Parlamentului;
Prim-ministrul;
Deputatii in Parlament;
Ministrii;
Viceministrii;
Guvernatorul (bascanul) Gagauziei;
Primarii;
Viceprimarii;
Presedintele raionului;
Vicepresedintele raionului;
Directorii autoritatilor administrative centrale (CNI, CNA);
Presedintele Curtii Constitutionale;
Judecatorii si judecatorii asistenti la Curtea Constitutionala;
Presedintele Curtii Supreme de Justitie, Curtii de Apel, judecatoriilor;
Vicepresedintele Curtii Supreme de Justitie, Curtii de Apel, judecatoriilor;
Judecatorii la Curtea Suprema de Justitie, Curtea de Apel, judecatoriile de circumscriptie;
Procurorul general si de toate nivelurile;
Presedintele, vicepresedintele si membrii Curtii de Conturi;
Directorul si directorul adjunct al SIS;
(vezi anexa la lege)

Functionarul public atrage dupa sine functia de conducere si existenta mandatului.
















43
Reglementarea functiei publice si statutul functionarului public

I.Instituirea functiei publice si conditiile (exigentele) de ocupare ale functiei publice.
II. Modurile de ocupare ale functiei publice si temeiurile de aparitie ale raporturilor de
serviciu.
III.Incompatibilitatile (restrictiile) fata de functionarii publici.
IV.Avansarea (promovarea) functionarilor publici.
V.Modificarea si suspendarea raporturilor de serviciu ale functionarilor publici.
VI. Incetarea raporturilor de serviciu ale functionarilor publici.
VII. Stimularea si caracteristica generala a raspunderii juridice a functionarilor publici.


Acte normative:

+Legea cu privire la functia si statutul functionarului public 158;
Legea cu privire la statutul personalului din cabinetul persoanelor cu functie de demnitate publica din 2010;
Legea pentru aprobarea Clasificatorului unic al functiilor publice din 2011;
Legea cu privire la conflictul de interese din 2011;
Codul de conduita al functionarului public din 2008;
Legea cu privire la combaterea coruptiei din 2008;
Legea privind declararea si controlul veniturilor si al proprietatilor demnitarilor de stat, judecatorilor, procurorilor,
functionarilor publici de conducere din 2002.

























44
I.Instituirea functiei publice si conditiile (exigentele) de ocupare ale functiei publice.

Prin instituirea functiei publice intelegem modalitatea prin care este realizata organizarea autoritatilor
publice propriu-zise (prin lege sau in baza legii) si care pot fi realizate prin actele Parlamentului (decretele
Presedintelui, hotariri, actele emise de catre Guvern: hotariri si ordonante, actele emise de catre autoritatile
publice administrative independente).

Actul de instituire al functiei publice asigura caracterul raportului juridic administrativ (de subordonare,
coordonare) in cadrul serviciului public si care determina inclusiv conditiile de ocupare ale functiei
publice, modul de ocupare si temeiurile de aparitie (procedura de organizare a concursului) si respectarea
procedurii de aparitie a raportului de munca (perioada de proba), incompatibilitatile ocuparii functiei date,
avansarea profesionala (gradele), modificarea, suspendarea, incetarea raporturilor de serviciu. Legea cu
privire la functia publica si statutul functionarului public exemplifica totalitatea elementelor enuntate mai
sus si care contureaza legalitatea functiei publice in cadrul serviciului public.


II. Modurile de ocupare ale functiei publice si temeiurile de aparitie ale raporturilor de
serviciu.

Prin mod de ocupare al functiei publice intelegem mecanismul prin care functia publica este completata cu
elementul functionar public. Conform Legii 158 functia publica poate fi ocupata prin urmatoarele
modalitati:

1. Concurs;
2. Promovare;
3. Transfer.

Toate atrag dupa sine actul de numire in functie.

Concursul este organizat de catre autoritatea ce detine o functie vacanta si care numeste comisia de
concurs formata din sapte membri imputernicita de a asigura desfasurarea concursului:

Anuntul este fixat pe pagina autoritatii date sau intr-o editie periodica (ziare, reviste) si afisat la panoul
autoritatii date cu cel putin 20 de zile lucratoare inainte de desfasurarea concursului. Concursul cuprinde
doua elemente: proba scrisa si proba verbala care sunt exemplificate in Hotarirea Guvernului din 2009
privind punerea in aplicare a Legii 158. In caz de aparitie a unor litigii a participantilor se solutioneaza in
contencios administrativ. Concursul ca forma de ocupare a functiei publice vacante prin continutul sau
asigura principiul transparentei, proportionalitatii si egalitatii ocuparii functiilor publice. Numirea in
functie este realizata de catre conducatorul autoritatii publice prin ordin, in baza rezultatelor concursului.

Promovarea persoana deja ocupa o functie publica si presupune promovarea intr-o functie superioara si
impune existenta functiei publice date vacante, se face in baza de concurs (vezi concursul pe care l-am
exemplificat).
45
Transferul ca forma de ocupare a functiei publice este realizat tot in baza detinerii functiei publice
anterioare si poate fi realizat in interesul serviciului public autoritatii date sau la cererea functionarului
public. Transferul in interesul serviciului public obligatoriu urmeaza a fi realizat tot la o functie de acelasi
nivel. La cererea functionarului public nu este obligat la aceeasi functie, poate fi realizat si la o functie de
nivel inferior. In cazul in care mai multi functionari publici solicita ocuparea unei functii publice prin
transfer prioritate are cel care detine functia publica mai inalta. In cazul in care sunt de acelasi nivel se
realizeaza concursul.

Functia de demnitate publica poate fi ocupata prin alegere raportul legal de aparitie a temeiurilor de
exercitare a functiei este actul de validare a mandatului de catre autoritatea competenta (primarul
hotarirea instantei de judecata teritoriala, seful statului Curtea Constitutionala, deputatii Curtea
Constitutionala).

Functia de demnitate publica mai poate fi ocupata prin numire actul de numire (decret, hotarire, ordin,
ordonanta s.a.).

Prin temei de aparitie al raporturilor juridice de serviciu se intelege legalizarea unor fapte ce determina
aparitia unor drepturi si obligatii dintre functionarul public si autoritatea publica. Legea 158, art. 30
impune autoritatii publice de a respecta urmatoarele elemente de numire in functie:

obligatoriu in forma scrisa;
prevederea expresa a numirii in functie (alegere, concurs, promovare, transfer);
invocarea rezultatelor ocuparii functiei date (actul de validare, concursul, numele, prenumele
functionarului public (elemente de identitate));
prevederea expresa a functiei publice ce o va ocupa;
salariul, perioada de proba;
alte prevederi specifice ale autoritatii date.


III.Incompatibilitatile (restrictiile) fata de functionarii publici.

Prin incompatibilitatea functiei publice intelegem totalitatea conditiilor prevazute in mod expres cu
caracter general si special in Legea 158 privind ocuparea functiilor publice de conducere de nivel superior,
de conducere si de executie si care consta in imposibilitatea de a exercita anumite activitati, profesii,
actiuni in cadrul serviciului public.

Legea 158 (art. 25-26) exemplifica ca functia publica este incompatibila cu orice alta activitate in afara de
cea prin care a fost numit sau ales; functionarul public si persoana cu functie de demnitate publica si
persoana ce ocupa o functie in cadrul cabinetului persoanei cu functie de demnitate publica (consilieri)
urmeaza sa-si suspende activitatea desfasurata anterior pe perioada detinerii functiei date, indiferent de
contractul individual de munca sau colectiv de munca.


46
Functionarii publici, conform Legii 158 sunt restrictionati in:

sa exercite o functie publica in subordinea nemijlocita a unei rude directe (parinte, frate, sora, fiu,
fiica) si a rudelor afiliate: sot, sotie, parintii sotului sau sotiei in cadrul aceleasi autoritati publice si
a celor subordonate acestor autoritati publice (de exemplu, Ministerul Justitiei penitenciare).

Din categoria incompatibilitatilor fixate de Legea 158 enumeram:

sa fie mandatatar al unor terte persoane in cadrul autoritatii publice unde isi desfasoara activitatea
(sa reprezinte interesele unor persoane); in cazul in care acesta gestioneaza bunurile publice puse
la dispozitie pentru exercitarea functiei in interesul altor persoane (masina de serviciu, terenurile
instrainate), acestia sunt atrasi la raspundere conform Legii cu privire la conflictul de interese
din 2008 si Legea cu privire la prevenirea si combaterea coruptiei din 2008.

Incompatibilitatea fixata prin aceste legi include:

privilegierea persoanelor fizice sau juridice prin adoptarea unor acte administrative (decizii,
dispozitii);
facilitarea obtinerii imprumuturilor, creditelor;
transmiterea informatiei de interes public unor persoane fizice si juridice cointeresate;
refuzul de acordare a informatiei autoritatilor publice legate de prezenta unor facilitati, privilegii
in activitatea autoritatii date (Legea cu privire la drepturile la informatie 30 de zile
obligativitatea fiecaruia);
primirea de la orice persoana fizica sau juridica a unor cadouri, avantaje in interes propriu.


Functionarii publici (de conducere de nivel superior, de conducere si de executie) pot sa desfasoare
activitate didactica si stiintifica.

Functionarul public care exercita o functie publica si cade sub incidenta restrictiilor, incompatibilitatilor
prevazute mai sus urmeaza ca in termen maxim de doua luni sa renunte sau sa se transfere la o alta functie
pentru a inlatura aceasta incompatibilitate. In cazul in care nu intreprinde nici o actiune in acest sens
acesta este eliberat din functia data destituit.


IV.Avansarea (promovarea) functionarilor publici.

Prin avansare a functionarilor publici intelegem modalitatea evaluarii performantelor profesionale a
acestuia si transferarea intr-o functie superioara sau conferirea unui grad de calificare superior. Avansarea
in functie este realizata in baza evaluarilor semestriale si care este realizata de catre conducatorul
autoritatii publice date prin ordinul acestuia. Evaluarea performantelor profesionale ale functionarilor
publici se realizeaza in doua etape:

47
1. Completarea fisei de evaluare: si aceasta este realizata prin urmatoarele elemente:

conducatorul persoana cu functie de demnitate publica exemplifica categoriile de
functionari publici ce pot participa la promovarea, avansarea in functie;
caracteristica oferita de autoritatea publica privind activitatea profesionala;
calificativele obtinute de catre acesta in ultimii cinci ani de activitate;
existenta locului vacant pentru ocuparea functiei date.

2. Interviul care poate fi realizat in forma verbala si consemnat intr-un proces verbal cu semnatura
persoanei cu functie de demnitate publica (conducatorul autoritatii date).

Evaluarea poate fi repetata daca persoanele evaluate nu sunt de acord cu rezultatele interviului sau a
prevederilor fixate in fisa de evaluare.


Avansarea si promovarea in urma evaluarii fixate mai sus (fisa de evaluare si interviul) poate fi fixata in
urmatoarele forme:

Avansarea intr-o functie superioara, dar cu pastrarea treptei de salarizare inferioara;
Avansarea intr-o functie superioara cu modificarea treptei de salarizare;
Conferirea unui grad superior (functionari de conducere de nivelul I, II, III etc.);
Destituirea din functia publica.

Destituirea din functia publica este realizata in cazul avansarii intr-o functie superioara sau intr-o functie
de conducere de nivel superior, iar actul de destituire asigura inlaturarea oricaror incompatibilitati si
restrictii prevazute in Legea 158.

Autoritatile publice sunt obligate sa puna la dispozitia functionarilor publici modalitati, programe, proiecte
de perfectionare profesionala, de instruire, burse atit la nivel national cit si la nivel extern; de a asigura
fiecarui functionar public anual posibilitatea de a valorifica 40 de ore in domeniul instruirii profesionale,
iar o data in trei ani 72 de ore, iar ceea ce tine de finantarea acestor functionari publici cu pastrarea sau
oferirea a 2% din fondul de salarizare.

In cazul in care aceasta dezvoltare profesionala este realizata din initiativa autoritatii publice atunci
aceasta este obligata sa-i asigura cazarea si cheltuielile de transport. In cazul in care cursurile de
dezvoltare profesionala depasesc 90 de zile calendaristice pe teritoriul RM sau in strainatate si daca aceste
cheltuieli sunt suportate de autoritatea publica, functionarul public este obligat in forma scrisa sa
consemneze obligativitatea de a activa in cadrul autoritatii date dupa finalizarea cursurilor de la doi pina la
cinci ani (vezi Hotarirea Guvernului nr. 201 din 2009). Ceea ce tine de cheltuielile suportate de catre
autoritatea publica (cursurile de dezvoltare, salariul pastrat) si daca acesta nu doreste din motive personale
atunci autoritatea publica se adreseaza in instanta de judecata privind incasarea cheltuielilor suportate,
exceptie conditii de sanatate si care pune in pericol viata acestuia.

48
V.Modificarea si suspendarea raporturilor de serviciu ale functionarilor publici.

Legea 158 exemplifica doua modalitati de modificare si de suspendare a raporturilor de serviciu:

1. In interesul autoritatii, serviciului public;
2. In interesul functionarului.

Atit modificarea cit si suspendarea raporturilor juridice de serviciu exemplifica prezenta unor interventii,
evenimente, fapte juridice cu caracter permanent sau provizoriu, care influenteaza statutul functionarului
public. Legea 158 exemplifica urmatoarele forme ale modificarii raportului juridic de serviciu:

1. Transferul;
2. Interimatul;
3. Detasarea;
4. Avansarea in trepte de salarizare;
5. Promovarea intr-o functie superioara.

Prin transfer intelegem acea modalitate de modificare a raporturilor juridice de serviciu la initiativa fie a
autoritatii publice fie la initiativa functionarului. In cazul in care transferul este realizat in cadrul aceleasi
autoritati publice atunci decizia ii apartine conducatorului autoritatii date (de exemplu, functionarul public
din cadrul Ministerului Finantelor este transferat la nivelul autoritatilor administrativ-teritoriale de nivelul
doi). In cazul in care transferul este realizat intr-o alta autoritate publica e nevoie de acordul
conducatorului autoritatii respective. Acordul autoritatii este realizat atit de catre autoritatea care transfera
cit si cea care accepta si care obliga, atit in prima situatie cit si in a doua, autoritatea care realizeaza
transferul de a anexa acordul scris al functionarului public transferat si obliga autoritatea publica de a-l
transfera intr-o functie echivalenta. In cazul in care transferul este realizat intr-o alta localitate (unitati
administrative de nivelul unu si doi) atunci functionarul public beneficiaza de un concediu suplimentar de
7 zile platit si cheltuielile de transport, deplasarea acestuia la serviciu. In cazul in care transferul este
realizat la initiativa functionarului public atunci poate fi transferat si la o functie publica inferioara. In
cazul in care transferul tine de organizarea unui concurs privind ocuparea functiei vacante atunci prioritate
va avea cel care are performantele si gradul cel mai inalt. Functionarul public de conducere de nivel
superior poate fi transferat in scopul coordonarii unor proiecte, programe nu mai des decit o data pe an. In
cazul in care acest functionar refuza, refuzul poate duce la eliberarea din functie. In cazul in care accepta
autoritatea suporta cheltuielile de cazare, transport.

Interimatul functiei publice este realizat doar vis-a-vis de functia publica de conducere de nivel superior si
functia de conducere si care este fixata prin caracterul vacant al functiei publice date si care este realizata
de catre organul de numire in functie. Interimatul poate fi realizat pe o perioada de maximum 6 luni de
zile, exceptie de prelungire inca cu 6 luni de zile, daca a fost realizat un concurs si nu s-a soldat cu
rezultate pozitive. In cazul unei functii de conducere temporare, vacante se dispune pina la data expirarii
termenului si este asigurat de vicedirectorii, viceministrii autoritatii date (arestul preventiv, ancheta de
serviciu, recunoasterea in calitate de banuit sau existenta ordonantei de punere sub invinuire).

49
Detasarea presupune modificarea temporara a raportului de serviciu la propunerea, initiativa altei autoritati
publice decit cea in care functionarul public isi desfasoara activitatea si poate fi realizata pe maximum o
perioada de un an de zile, iar cu acordul functionarului poate fi prelungita cu inca un an dar nu mai des
decit o data la cinci ani de zile. In perioada detasarii isi pastreaza functia publica si beneficiaza de salariul
pe care l-a detinut inaintea detasarii daca la locul detasat acest salariu este mai mic. In cazul detasarii in
alta localitate acesta beneficiaza de cel putin o data pe luna de achitarea biletului tur-retur, al costului
integral al cazarii in localitatea data si a cheltuielilor de transportare. Functionarul public poate sa refuze
detasarea in urmatoarele situatii:

este singurul intretinator al familiei;
isi creste singur copilul minor;
graviditate;
starea sanatatii care contraindica detasarea;
in localitatea data nu sunt conditii de trai;
daca este detasat intr-o functie inferioara si nu i se pastreaza salariul detinut la functia anterioara.

Avansarea si promovarea (vezi ce am discutat anterior) (fisa de evaluare si interviul).


Suspendarea raporturilor de serviciu presupune incetarea indeplinirii pe o anumita perioada a atributiilor
de serviciu si incetarea obligatiilor autoritatii publice de a achita salariul. Suspendarea poate fi realizata in
urmatoarele forme:

1. La initiativa functionarului public;
2. La initiativa autoritatii publice;
3. In cazul circumstantelor ce nu depind de vointa partilor.

La prima categorie (initiativa functionarului public) enumeram:

are la intretinere copil invalid pina la virsta de 16 ani;
ingrijirea copilului bolnav de pina la 7 ani;
transferarea intr-o misiune consulara sau diplomatica;
pina la un an de zile privind ingrijirea unui membru bolnav al familiei (copil, frate, sora, sot, sotie,
parinti).


VI. Incetarea raporturilor de serviciu ale functionarilor publici.

Prin incetarea raporturilor de serviciu ale functionarilor publici intelegem intreruperea definitiva a
raportului de serviciu dintre functionarul public si autoritatea data si neonorarea obligatiilor de serviciu.


50
Legea 158 prevede circumstantele de incetare ale raporturilor de serviciu:

I. Incetarea raporturilor de serviciu din circumstante ce nu depind de vointa partilor (inclusiv
Codul Muncii), art. 120 [pina la 60 de zile]:

1. expirarea termenului in urma ocuparii functiei publice nedeterminate;
2. forta majora (incendiu);
3. pierderea cetateniei RM;
4. pierderea capacitatii de exercitiu deplina;
5. implinirea virstei de pensionare;
6. hotarirea judecatoreasca definitiva cu privire la privarea de libertate;
7. hotarirea prin care e lipsit de a ocupa anumite functii;
8. expirarea termenului prin care a fost aprobata suspendarea din functie.

In termen de 5 zile lucratoare de la data interventiei unor situatii prevazute mai sus functionarul public
este obligat sa aduca la cunostinta autoritatea publica data si aceasta e obligata sa emita un act
administrativ prin care inceteaza raportul de serviciu.


II. Incetarea raporturilor de serviciu din initiativa autoritatii:

1. eliberarea din functie a functionarului public cu obligatia de a-i comunica inainte cu 5 zile
lucratoare, de a-i comunica functionarului public eliberarea din functie in urma situatiei:
lichidarea autoritatii date;
2. in cazul in care autoritatea e transferata in alta localitate si functionarul public refuza;
3. restabilirea in functie a unui functionar care a fost destituit din functie ilegal;
4. obtinerea calificativului nesatisfacator la evaluarile curente;
5. imposibilitatea transferarii din motivul subordonarii cu o ruda si nu accepta un alt serviciu
public;
6. starea de sanatate.

In cazul eliberarii din functia publica (lichidarea, stramutarea in alta localitate etc.) autoritatea publica e
obligata sa-l informeze inainte cu 30 de zile calendaristice, iar in celelalte cazuri cu 15 zile. Din
momentul emiterii actului privind incetarea raportului de serviciu autoritatea e obligata sa aduca la
cunostinta in termen de 5 zile (exceptie: sanctiune disciplinara; incompatibilitatea functiei publice;
obtinerea calificativului nesatisfacator; refuzul de a depune juramintul).


III. Incetarea raporturilor de serviciu din initiativa functionarului public:

Obligatia functionarului public de a aduce la cunostinta inainte cu 14 zile autoritatea publica
cu privire la intentia de a demisiona, iar autoritatea are 14 zile la dispozitie pentru a oferi
raspuns functionarului.

51
Situatiile cind poate sa demisioneze:

1. pensionare;
2. ingrijirea copilului cu virsta pina la 14 ani;
3. ingrijirea copilului invalid cu virsta pina la 16 ani;
4. alegerea intr-o functie electiva.


VII. Stimularea si caracteristica generala a raspunderii juridice a functionarilor publici.

1. Stimularea reprezinta facilitarea pozitiva a comportamentului functionarului public:

Inlesnirile (indemnizatiile);
Ocuparea unor functii;
Premii;
Concedii;
Burse;
Proiecte.

2. Masuri de incurajare: meritul.


Raspunderea juridica:

1. raspunderea disciplinara;
2. raspunderea civila;
3. raspunderea penala;
4. raspunderea contraventionala.















52
Persoanele juridice cu scop necomercial sau comercial, cetatenii, apatrizii ca
subiecte ale dreptului administrativ


Acte normative:

Legea nr. 196/1996 cu privire la asociatiile obstesti;
+Legea 845 cu privire la antreprenoriat si intreprinderi din 1992;
+Legea patronatelor nr. 976 din 2000;
+Legea sindicatelor nr. 1129 din 2000;
Legea cu privire la fundatii nr. 581;
Legea nr. 121/2007 cu privire la administrarea si deetatizarea proprietatii publice;
+Legea cetateniei nr. 1024 din 2000;
+Legea 179 cu privire la parteneriatul public-privat;
+Legea 275/1994 cu privire la cetatenii straini si apatrizi;
Legea 270 cu privire la azilul in RM;
Legea 200 cu privire la regimul strainilor;
Legea 451 cu privire la reglementarea prin asociere a licentierii;
Legea 220 cu privire la inregistrarea de stat a persoanelor juridice.


























53
I.Statutul administrarii juridice a organizatiilor necomerciale.
II. Statutul administrarii juridice a organizatiilor cu scop lucrativ.
III.Statutul administrarii juridice al cetatenilor RM, cetatenilor straini si apatrizilor.








































54
I.Statutul administrarii juridice a organizatiilor necomerciale.

Statutul administrarii juridice a organizatiilor necomerciale, conform Codului Civil din 2012 (art. 180)
exemplifica notiunea de organizatie necomerciala ca fiind acea organizatie, persoana juridica al carei scop
e altul decit obtinerea de profit si care se clasifica in trei categorii:

Fundatii;
Asociatii;
Institutii.


Fundatiile sunt infiintate de una sau mai multe persoane care au un patrimoniu distinct decit patrimoniul
fondatorilor si care urmareste realizarea unor obiective prevazute in actele de constituire. Fundatia este
beneficiar si poate accepta, presta servicii (garantarea drepturilor si libertatilor fundamentale) care la
rindul sau participa cu organele centrale de specialitate (ministerele si autoritatile independente) in
asigurarea necesitatilor existente in societate.

Activitatea fundatiei e reglementata de Legea 1420 din 2002 cu privire la filantropie si sponsorizare.


Asociatiile reprezinta organizatiile necomerciale care sunt persoane fizice sau juridice asociate in baza
intereselor, necesitatilor comune in scop necomercial (partidele politice, cultele religioase, patronate,
sindicate).

Diferenta dintre asociatii si fundatii e ca patrimoniul fondatorilor e transmis asociatiei care valorifica cu
functie de statut. In asociatie se consemneaza statutul de membru in baza acordului de vointa si in baza
prevederilor actului de constituire (cotizatia achitata lunar si prezenta acestuia in viata sociala ce nu
contravine prevederilor actului de constituire).


Institutiile sunt constituite de catre fondatori si care sunt finantate partial sau integral de catre acestia si
care raspund pentru neonorarea obligatiilor in baza proprietatii transmise acesteia (cota parte).

Institutiile sunt:

publice;
private.

Institutiile publice sunt infiintate de autoritati publice (birouri notariale, institutii de invatamint).

Institutiile private care urmeaza sa fie autentificate notarial.

55
Din punct de vedere al dreptului administrativ aceste categorii de subiecti participa in raporturi juridice
administrative in situatiile:

Inregistrarea;
Prezentarea darilor de seama;
Executarea legii (actelor normative cu caracter constitutional, organic, ordinar si actele
administrative emise de autoritatile publice (centrale, locale)).


Asociatiile, fundatiile, institutiile sunt in drept sa desfasoare orice gen de activitate care nu e interzis de
lege si care se regaseste in actul de constituire, de exemplu: cumparare-vinzare, inclusiv sunt in drept de a
infiinta societati comerciale si cooperative.


II. Statutul administrarii juridice a organizatiilor cu scop lucrativ.

Organizatii comerciale:

Societatile comerciale:

1. Societatea in nume colectiv;
2. Societatea in comandita;
3. SRL;
4. SA.

Cooperativele;

Intreprinderile de stat si municipale: au statut de persoana juridica ca statul si unitatile administrativ-
teritoriale nu poarta raspundere pentru activitatea acestora dar sunt obligate de a prezenta dari de
seama cu privire la eficacitatea lucrului si care asigura bugetul de stat prin cheltuieli si venituri.


III.Statutul administrarii juridice al cetatenilor RM, cetatenilor straini si apatrizilor.

Indiferent daca sunt cetateni straini, apatrizi sau cetateni ai RM au aceleasi drepturi. Participarea
nemijlocita in raporturi administrative atrage dupa sine virsta de 18 ani, exceptie: aplicarea raspunderii
contraventionale de la 16 ani.

Ocuparea functiei de demnitate publica, functionar public vis-a-vis de cetateni straini si apatrizi vezi legea.




56
Actele administrative

I.Notiunea si categoriile formelor administratiei publice.
II. Notiunea si insemnatatea juridica a actelor administrative.
III.Clasificarea actelor administrative.
IV.Cerintele fata de actele administrative.
V.Actiunea actelor administrative si efectele, consecintele nevalabilitatii acestora.


Acte normative:

+Legea nr. 317/2003 privind actele normative ale Guvernului si altor autoritati ale administratiei publice centrale si locale;
Legea cu privire la Guvern;
Legea nr. 436/2006 cu privire la administratia publica centrala;
+Legea nr. 239/2008 privind transparenta in procesul decizional;
+Hotarirea Guvernului RM 1104/1997 cu privire la modul de efectuare expertizei juridice de stat a actelor normative.



























57
I.Notiunea si categoriile formelor administratiei publice.

Prin administrarea publica intelegem totalitatea mijloacelor, formelor imputernicita de lege administratiei
publice de a asigura realizarea necesitatilor atit a subiectului cit si a obiectului atit la nivel central cit si la
nivel local in anumite domenii ale vietii sociale (declararea venitului). Actul administrativ ca forma de
realizare a administratiei publice imbraca acel continut juridic prin intermediul caruia autoritatea publica
sau reprezentantul acesteia este imputernicita de a face sau a nu face ceva.

Autoritatile administratiei publice (centrale si locale) in baza legii sunt in drept de a desfasura actiuni in
concordanta cu necesitatile aparute zilnic in unitatea administrativ-teritoriala in limitele competentei sale
(actul de constituire, prin lege sau in baza legii). Prin forma administratiei publice intelegem orice actiune
exterioara a autoritatii si a reprezentantului efectuata in limitele competentei si care genereaza consecinte
cu caracter juridic (decizii, dispozitii, ordine, adeverinte, certificate, dublicate s.a.) si convingerea si
constringerea.

Actele administrative spre deosebire de alte acte juridice private se caracterizeaza prin caracter unilateral
de manifestare a vointei cu caracter autoritar comparativ de vointa bilaterala sau multilaterala (acte
juridice civile). Prin continutul actelor administrative este garantata separatia puterilor in stat astfel incit
puterea executiva (autoritatile administratiei publice locale si centrale si autoritatile administrative
independente) sunt obligate sa garanteze caracterul legal in procesul de administrare, iar in caz de
neconcordanta interventia puterii judecatoresti (dreptul persoanei vatamate de catre o autoritate publica
contencios administrativ; dreptul de petitionare la nivel national si international).


II. Notiunea si insemnatatea juridica a actelor administrative.

Prin act administrativ intelegem acea manifestare juridica unilaterala de vointa cu caracter normativ si cu
caracter individual din partea autoritatilor publice in vederea organizarii, executarii sau a executarii
concrete a legii.

Actele administrative se caracterizeaza prin urmatoarele trasaturi:

este forma juridica cu caracter administrativ ce apare in procesul de administrare (subordonare si
coordonare);
continutul actului administrativ exemplifica caracter general si individual;
este adoptat, emis atit de catre autoritatile legislative si de cele judecatoresti in procesul
administrarii (ordinul de detasare, de transfer, de angajare);
prin continutul lor asigura caracterul autoritar, imperativ si obligatoriu pentru subiectii vizati ceea
ce permite aplicarea caracterului coercitiv al statului;
este modalitatea, forma de administrare in toate sferele vietii sociale;
actul administrativ in functie de institutia efectele juridice (in timp, spatiu si asupra persoanei) a
normelor juridice atrage dupa sine aparitia, modificarea si incetarea raporturilor juridice
administrative;
58
poate fi adoptat, modificat si abrogat doar in conditiile prevazute de lege (norma constitutionala si
Legea cu privire la actele administrative ale organelor administratiei publice centrale de
specialitate);
este adoptat in conditiile ierarhizarii in raportul de administrare (subordonare);
forma actului administrativ este scrisa, exceptie forma verbala activitatea propriu-zisa zilnica
intre conducatori si subalterni;
fiecare dintre forme (decizii, ordine, ordonante) impune respectarea unor cerinte de inaintare de
propuneri, proiecte, continut, aprobare si intrarea in vigoare;
orice acte administrative, (fie in cadrul autoritatilor legislative, executive, judecatoresti) pot fi
contestate in instanta de judecata prin contencios administrativ si aplicarea raspunderii juridice
fata de persoanele cu functie de demnitate publica disciplinara, contraventionala, penala.


III.Clasificarea actelor administrative.

Din categoria criteriilor ce stau la baza clasificarii actelor administrative enumeram:

1. in functie de ordinea de adoptare sau de catre emitere:

acte administrative colegiale (hotaririle Guvernului, deciziile consiliilor municipale,
locale);
acte administrative individuale (ordinele, instructiunile, dispozitiile).

2. in functie de modul de exprimare:

acte administrative scrise electronic si pastrate la arhiva;
acte administrative verbale;
acte administrative sub forma de semne (semnele de circulatie rutiera, ce tin de
exploatarea mijloacelor de comunicatie etc.).

3. dupa natura juridica:

acte administrative de gestiune (patrimoniul autoritatilor publice si a altor resurse:
financiare, materiale);
acte administrative jurisdictionale (raspunderea contraventionala, agentii constatatori,
masurile de constringere: retinerea, perchezitia, procesul verbal ce tine de perchezitie);
acte administrative de autoritate.

4. in functie de continutul juridic:

acte administrative cu caracter normativ;
acte administrative cu caracter individual.
59
5. in functie de actiunea in spatiu:

acte administrative ale autoritatilor centrale (Guvern, ministere, Banca Nationala, Curtea
de Conturi);
acte administrative locale (consiliul satesc, consiliul comunei, primarie primarul).

6. in functie de actiunea in timp:

acte administrative permanente;
acte administrative temporare sau provizorii (hram, calamitati).

7. in functie de statutul autoritatii de la care emana:

acte administrative emise de autoritati publice (autoritatea legislativa, executiva,
judecatoreasca);
acte administrative emise de autoritati ale administratiei publice centrale si locale,
autoritati administrative independente;
acte administrative emise de persoanele fizice sau juridice private imputernicite prin lege
in acest sens (institutiile notariale, institutiile de invatamint, executorii judecatoresti).

8. in functie de efectele juridice pe care le produc:

acte administrative ce stabilesc un statut persoanelor fizice sau juridice prin intermediul
caruia se permite realizarea unor necesitati, prestarea de servicii (permisul de conducere,
licentierea);
acte administrative ce stabilesc drepturi si obligatii determinate (ordinul de angajare,
concediere, certificate).


IV.Cerintele fata de actele administrative.

Conform legislatiei RM (Legea nr. 317-15 privind actele normative ale Guvernului si ale altor autoritati
ale administratiei publice centrale si locale) exemplifica trei categorii de cerinte:

I. cerintele privind ordinea de pregatire ale actelor administrative:

1. examinarea propunerilor si luarea deciziilor de acceptare sau neacceptare (urmeaza sa prinda
viata sau nu);
2. anuntul referitor la initierea proiectului actului administrativ dat (in 15 zile lucratoare pina la
data examinarii proiectului urmeaza sa plaseze pagina web sau alta modalitate sau il va
expedia partilor interesate acest proiect exemplificind data, termenul de expediere a
recomandarilor, propunerilor etc);
60
3. asigurarea tehnica si financiara tot ceea ce tine de suportul implementarii acestui proiect si
finantarea specialistilor;
4. determinarea conceptelor si notiunilor, conform stiintei lingvistice, legislatiei nationale si
europene;
5. fundamentarea argumentarea necesitatii acestui proiect prin diferite prognoze, consecintele,
realitatile si lacunele sau erorile existente in acest domeniu in legislatie, inclusiv cheltuielile
suportate prin acest proiect;
6. avizarea si consultarea publica si expertizarea acestora realizata in termen de 10 zile, fiecarei
autoritati interesate in acest domeniu cit si al autoritatilor societatii publice (asociatiile
obstesti, fundatiile), expertizarea nationala si internationala a anticoruptiei (inlaturarea
diferitor caractere favorabile coruptiei in cazul in care doua sau trei autoritati sau modificarea
data permite depasirea atributiilor de serviciu);
7. definitivarea (toate obiectiile, concluziile ale tuturor partilor participante).


II. cerintele fata de ordinea de aprobare a actului administrativ si punerea lui in aplicare:

1. respectarea procedurii de adoptare, emitere, conform legislatiei in vigoare si statutului
autoritatii publice procedura;
2. adoptarea urmeaza sa cuprinda elementele tehnice necesare (valabilitatea (intrarea in
vigoare), data, sigiliul, semnatura si executorii);
3. legalitatea actului administrativ trimitere la actele normative ierarhic superioare (norma
constitutionala norma organica norma ordinara actele subordonate legii);
4. asigurarea procedurii mecanismului precedent al avizarii anterioare (conform legislatiei si
actului de constituire privind competenta);
5. sa fie fundamental prin continutul ce urmeaza a fi aplicat subiectilor de drept ca oportunitate a
acestora (necesitatea);
6. prin continutul actului administrativ sa nu limiteze sau sa lezeze competenta autoritatilor
ierarhic superioare si nici a intereselor legitime ale cetatenilor straini, cetatenilor RM si
apatrizilor.


III. cerintele privind continutul actului administrativ:

1. asigurarea principiului de legalitate in concordanta cu stiinta lingvistica de specialitate si
practicile europene.


V.Actiunea actelor administrative si efectele, consecintele nevalabilitatii acestora.

Actele administrative prin continutul lor produc efecte juridice din momentul adoptarii sau din momentul
prevederii in mod expres in continutul acestora si care duc la valabilitatea sau nevalabilitatea acestora
(cerintele enumerate mai sus). In RM autoritatile competente de anulare a actelor administrative sunt:
61
Curtea Constitutionala care se pronunta asupra decretului presedintelui RM, actele emise de catre
Parlament, hotaririle si ordonantele Guvernului (caracter normativ si individual);
autoritatile administrative ierarhic superioare.








































62
Metodele de realizare a administratiei publice

I.Notiunea metodelor adminsitratiei publice.
II. Corelatia dintre convingere si constringere in domeniul administratiei publice.
III.Constringerea administrativa: esenta si categorii.

(de sine statator)


































63
Caracteristica generala a raspunderii in dreptul administrativ. Notiuni generale
privind procesul contraventional

I.Caracteristica generala a raspunderii juridice in dreptul administrativ.
II. Conceptul de procedura, proces adminsitrativ.


Acte normative:

+Codul contraventional al RM din 31 mai 2009;
+Legea 158;
Hotarirea Curtii Constitutionale din 1997 privind interpretarea art. 107 a constitutiei RM: accesul la justitie;
Codul penal al RM.




































64
I.Caracteristica generala a raspunderii juridice in dreptul administrativ.

Raspunderea juridica ca institutie a dreptului asigura prin continutul sau echitatea sociala intre cei
imputerniciti de a conduce si cei condusi (subiect si obiect administrarea). Raspunderea juridica
administrativa este forma raspunderii juridice alaturi de cea vamala, civila, penala si care prin continutul
sau impune aceleasi conditii de constringere statala:

existenta normei juridice a raspunderii administrative;
fapta juridica administrativa (actiune si inactiune de administrare ale subiectilor dreptului
administrativ in procesul de organizare, functionare a autoritatilor publice centrale si independente
si executarea si asigurarea executarii legii);
subiectii dreptului administrativ (individuali si colectivi);
circumstantele ce influenteaza aplicarea raspunderii administrative (circumstante atenuante,
agravante, cauzele care inlatura caracterul ilicit).


Raspunderea administrativa conform literaturii de specialitate imbraca urmatoarele forme:

1. raspunderea disciplinara;
2. raspunderea materiala;
3. raspunderea contraventionala (discutabila)(datorita agentilor constatatori imputerniciti de a aplica
raspunderea contraventionala si care au statut de obiect in procesul de administrare).


Raspunderea disciplinara administrativa este aplicata in cazul neexecutarii atributiilor sau a executarii
necorespunzatoare a obligatiilor contractuale (contractul individual de munca si colectiv de munca). De
asemenea, aplicarea raspunderii disciplinare in functie de statutul personalului al autoritatilor publice:

functionari publici de conducere de nivel superior, de conducere si de executie;
persoanele cu functie de demnitate publica;
militarii;
politistii;
inspectorii fiscali;
inspectorii vamali etc.

Continutul raspunderii disciplinare poarta un caracter moral dar in cel mai rau caz poate duce la eliberarea
din functie in cazul in care nu sunt respectate prevederile contractului de munca (Legea 158, Legea cu
privire la politie, Codul fiscal, Codul vamal).


Raspunderea materiala este aplicata in cazul existentei unui prejudiciu material cauzat fie autoritatilor
publice, fie altor categorii de subiecti ce fac parte din serviciul public. Raspunderea materiala este aplicata
65
in caz in care functionarul recunoaste vinovatia prin ordinul organului de conducere al autoritatii abilitate.
In cazul in care functionarul nu recunoaste si nu intentioneaza sa repare benevol prejudiciul material
atunci vorbim de instanta de judecata. Raspunderea materiala imbraca doua forme:

1. Raspunderea materiala limitata repararea prejudiciului cauzat prin limitarea salariului mediu
lunar;
2. Raspunderea materiala deplina care exemplifica atit repararea prejudiciului cauzat cit si
cheltuielile de judecata si despagubirile morale.

Diferenta dintre raspunderea materiala administrativa si patrimoniala (civila) este ca la raspunderea
materiala prejudiciul este cauzat autoritatii publice, pe cind raspunderea patrimoniala este fata de persoana
fizica sau terta persoana (contenciosul administrativ).

Raspunderea administrativa materiala nu inlatura raspunderea contraventionala sau penala a
functionarului.


Raspunderea contraventionala ca forma a raspunderii administrative datorita solutionarii pe cale
extrajudiciara a cauzelor contraventionale:

1. Agentii constatatori (ministere, inspectii, inspectorate, servicii, adminstratia publica locala
ordinea publica, deseurile, electricitatea) (vezi partea speciala de drept material a Codului
contraventional).

2. Sanctiunile contraventionale aplicate in cazul raspunderii contraventionale pe cale extrajudiciara
difera comparativ de sanctiunile contraventionale aplicate pe cale judiciara (amenda, avertismentul
in forma scrisa, obligatoriu) (vezi art. 30-38 Codul contraventional al RM).


II. Conceptul de procedura, proces administrativ.

Prin notiunea de proces administrativ intelegem totalitatea procedurilor de organizare, de functionare, de
executare si asigurare a executarii legilor in conditiile legislatiei in vigoare (in timp, spatiu si asupra
persoanei) si care se caracterizeaza prin consecutivitate in scopul obtinerii unui anumit rezultat si care
asigura realizarea ordinii de drept cu caracter administrativ.

Procesul administrativ este interpretat in doua sensuri: in sens ingust procesul administrativ include doar
caracterul procedural in anumite aspecte de administrare: procedura disciplinara, procedura materiala,
procedura de petitionare, procedura in contencios administrativ si procesul contraventional, procedura de
coordonare. In sens larg intelegem atit procedurile enuntate mai sus cit si activitatea de organizare, de
functionare a autoritatilor publice.


66
Modalitati de asigurare a legalitatii si disciplinei in domeniul administratiei
publice

I.Notiunea si sistemul mijloacelor de asigurare a legalitatii si disciplinei in procesul de
administrare publice.
II. Caile de intarire a legalitatii si disciplinei in domeniul administratiei publice.
III.Principiile controlului (supravegherii) in domeniul administratiei publice.
IV.Controlul si rolul petitiilor cetatenilor in asigurarea legalitatii si disciplinei in domeniul
administratiei publice.
V.Controlul exercitat de Presedintele Republicii Moldova, Parlament, Curtea
Constitutionala, Curtea de Conturi, procuratura si controlul supravegherea administrativa.


Acte normative:

Constitutia RM;
+Codul contraventional al RM;
Legea privind controlul financiar public intern din 2010;
Legea Curtii de Conturi din 2008;
Legea cu privire la principiile de baza de reglementare a activitatii de intreprinzator din 2006;
+Legea cu privire la petitionare din 1994;
+Legea contenciosului administrativ din 2000;
Regulamentul Parlamentului.





















67
I.Notiunea si sistemul mijloacelor de asigurare a legalitatii si disciplinei in procesul de
administrare publice.

Prin mijloace de asigurare a legalitatii si disciplinei in domeniul administrarii publice intelegem totalitatea
prevederilor exprese (norme constitutionale, norme organice, acte subordonate legilor, norme ordinare)
care exemplifica organizarea, functionarea autoritatilor publice cit si executarea legilor in raportul de
administrare sub forma de subordonare cit si coordonare si care asigura realizarea statului de drept si
garantarea drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului (coraporturi dintre drepturi si obligatii).
Astfel, art. 15 al constitutiei contureaza principiul legalitatii in toate domeniile vietii sociale (economic,
sanatate, vamal, fiscal, asistenta sociala) si care imputernicesc autoritatile publice (APC, APL, AAI) de a
lua decizii sub forma de acte administrative cu respectarea conditiilor si care asigura totodata dreptul
fiecarui cetatean de a participa nemijlocit in procesul de administrare (functionarul public, demnitarul
public) si de a impune in limitele competentei sale un anumit comportament celor din societate. Adoptarea
actelor administrative impune autoritatilor publice de a lua masuri de constringere in cazul in care nu sunt
aduse la indeplinire (normative si individuale) si prin care se asigura eficacitatea obiectiva a activitatii
administratiei publice cit si a gradului de profesionalism a functionarilor publici, a persoanelor cu functie
de demnitate publica, inclusiv oportunitatea interventiei acestora in cazul aparitiei unor necesitati atit la
nivel social cit si la nivel individual.

Prin sistemul mijloacelor de asigurare a legalitatii si disciplinei in procesul administrarii publice intelegem
totalitatea metodelor, procedeelor, strategiilor legale in coraport cu scopul urmarit.

Supravegherea administrativa, reclamarea sau petitionarea, controlul.

Supravegherea administrativa consta in urmarirea permanenta sau temporara in anumite domenii prin
intermediul unor programe, proiecte fixate in statutul de activitate al autoritatilor publice (regulamente,
legi) sau emise pe o perioada determinata cu un anumit scop (noptile albe). Supravegherea administrativa
poate fi realizata in mod determinat (anunt prealabil, fixat sau ad-hoc (spontan)) si care duce la aplicarea
masurilor de constringere administrativa (raspundere contraventionala amenda, stoparea activitatii,
prestarii de servicii cit si verificarea amanuntita a tuturor aspectelor speciale de desfasurare a intregului
spectru de activitate) (conditii de pastrare, rapoartele). In cazul supravegherii administrative nu se accepta
interventia nici a unei altei autoritati publice imputernicite de a realiza controlul si care asigura eficienta
activitatii operative a subiectului verificat oferind realitatea.

Reclamarea sau petitionarea (legea) exemplifica dreptul acestora de a inainta petitii, cereri fata de
autoritatile publice si fata de functionarii publici atit in forma electronica cit si prin prezenta sa personala
in scopul revendicarii anumitor drepturi, finalizindu-se in instanta de judecata (instanta de fond, apel si
Curtea Suprema de Justitie, Curtea Europeana a Drepturilor Omului).

Controlul administrativ se caracterizeaza prin control prealabil, curent, ulterior si care este realizat in baza
raportului de subordonare. De asemeni, verificarea este realizata in concordanta cu actele administrative
emise de catre subiectul controlat in cazul in care acestea se lovesc de nulitate.

68
II. Caile de intarire a legalitatii si disciplinei in domeniul administratiei publice.

Legalitatea si disciplina in domeniul administratiei publice impune autoritatilor imputernicite de a
administra inlaturarea oricaror conflicte de interese, obtinerea unui profit si respectarea codului de
conduita a functionarului public, reprezentind interesul societatii, statului si nu al sau personal in baza
capacitatilor profesionale si morale ale fiecarui functionar public (de conducere de nivel superior, de
conducere si de executie). Intarirea legalitatii si disciplinei este realizata prin urmatoarele modalitati:

1. Aplicarea raspunderii juridice (contraventionala, penala, privarea de dreptul de a ocupa anumite
functii publice, impunerea asigurarii principiului transparentei in procesul decizional (atit la nivel
central cit si la nivel local));
2. Comunicarea cu subiectii cointeresati in inaintarea de proiecte de acte administrative (societatea
civila, institutiile abilitate in acest sens (stiintifice, de invatamint, profesionale, sindicate,
organizatii non-guvernamentale));
3. Asigurarea diferitor mecanisme de salarizare sau de incurajare a angajatilor din cadrul
administratiei publice (parteneriatul public-privat);
4. Reorganizarea, profilaxia si caracterul de formare a tuturor abaterilor: abateri disciplinare,
materiale, contraventionale, penale.


III.Principiile controlului (supravegherii) in domeniul administratiei publice.

(legalitate.... de la prima tema)Proportionalitate, oportunitate

Rationalitatea controlului si supravegherii;
Neadmiterea afectarii personale a celor supusi controlului si supravegherii;
Asigurarea evidentei si statisticii continue a activitatii.


IV.Controlul si rolul petitiilor cetatenilor in asigurarea legalitatii si disciplinei in domeniul
administratiei publice.

Legea cu privire la petitionare nr. 190-XIII/19.07.1994

Petitia reprezinta dreptul persoanei de a se adresa intr-o autoritate publica in scopul realizarii exercitarii
unui interes, drept si dretpul de a contesta anumite actiuni ale autoritatilor publice sau drepturi
constitutionale:

1. procedura ordinara (certificate, inregistrari);
2. procedura penala, civila, procedura contraventionala, procedura de executare.

69
Petitia imbraca forma scrisa sau electronica, iar examinarea este realizata in termen de pina la 15 zile sau
30 de zile maxim, inclusiv ce tine de revendicarile inaintate si daca urmeaza a fi transmisa autoritatii
publice (procedura de coordonare) urmeaza a fi realizate in maximum 30 de zile lucratoare.


V.Controlul exercitat de Presedintele Republicii Moldova, Parlament, Curtea
Constitutionala, Curtea de Conturi, procuratura si controlul supravegherea administrativa.

a. Controlul exercitat de Presedinte.

Seful statului prin statutul juridic pe care il detine reprezinta autoritatea suprema in stat conform normei
constitutionale datorita functiilor, atributiilor prevazute in constitutia RM si in alte acte normative:

Art. 28 al constitutiei RM prevede dreptul Presedintelui RM de a suspenda actele emise de catre Guvern
pina ce Curtea Constitutionala se pronunta, de asemena ce tine de componenta Guvernului, Prim-
ministrul, membrii sunt numiti in functie cu acordul acestuia, inclusiv si obligatia acestora de a prezenta
note informative in domeniile de activitate pe care le desfasoara: procedura de coordonare. Seful statutului
prin norma constitutionala este imputernicit de a incheia, semna acorduri, tratate, conventii internationale
ce urmeaza a fi supuse ratificarii Parlamentului si avizarii de catre administratia publica (centrala, locala,
autoritati administrative independente).

b. Controlul exercitat de Parlament.

Parlamentul RM prin intermediul comisiilor parlamentare colaboreaza cu autoritatile publice sub diferite
aspecte, inclusiv prin formarea comisiilor speciale, comisiilor de ancheta si interpelarile realizate la nivel
de putere legislativa si executiva. Parlamentul RM este in drept de a cere prezenta ministrilor, procurorului
general, presedintele Curtii de Conturi, Bancii Nationale, SIS-ului de a prezenta pe marginea anumitor
subiecte dari de seama in domeniul pe care il administreaza. Parlamentul RM in urma controlului realizat
este in drept de a prezenta votul de neincredere.

c. Controlul exercitat de Curtea Constitutionala.

Curtea Constitutionala se pronunta, conform art. 135 al constitutiei, doar asupra constitutionalitatii actelor
emise de catre autoritatile publice centrale, locale si autoritatile administrative independente. Curtea
Constitutionala este in drept de a se pronunta si asupra unor functii de demnitate publica in cazul in care
acestea au fost ocupate prin numire in functie de catre Parlamentul RM (legalitatea actelor: directorul
Agentiei Nationale pentru Reglementarea in Energetica).

d. Controlul exercitat de Curtea de Conturi.

Curtea de Conturi conform Legii 261 din 2008 este in drept de a exercita controlul patrimoniului statului
aflat in proprietatea autoritatilor publice legislative, executive, judecatoresti. Curtea de Conturi realizeaza
auditul extern in sectorul public prin diferite modalitati prin care se asigura transparenta si oficialitatea
70
actiunilor date (prin intocmirea rapoartelor de audit si a rapoartelor privind organizarea si functionarea
interna a acestora prin cheltuielile suportate).

e. Controlul exercitat de procuratura.

Procuratura (vezi Legea cu privire la procuratura nr. 294 din 2008, Codul de procedura penala din 2003)
(autosesizare).





































71
Contenciosul administrativ

I.Notiunea de contencios administrativ.
II.Procedura in contenciosul administrativ.







































72
I.Notiunea de contencios administrativ.

Prin contencios administrativ intelegem totalitatea actiunilor juridice de solutionare a litigiilor juridice
generate de un act administrativ (sau nesolutionarea in termenii prevazuti de lege a cererilor, demersurilor,
recunoasterea unui drept, confirmarea acestuia) cind subiect al raportului juridic este o autoritate publica
sau functionar public ce are drept scop solutionarea de catre instantele de contencios administrativ a
litigiilor legate de un act administrativ. Legea cu privire la contenciosul administrativ din 2000 permite
fiecarei persoane (fizica, juridica) de a se adresa in instanta de contencios administrativ daca i-a fost lezat
un drept, astfel completele de judecatori de contencios administrativ sunt fixate la nivelul fiecarei instante:
instanta de fond judecatori (la nivelul doi), complet la nivelul Curtii de Apel, colegiu la nivelul Curtii
Supreme de Justitie.

Partile in litigiul de contencios administrativ sunt reclamanti care trebuie sa fie subiecti cu drept de
sesizare: persoana fizica, functionarul public, militarul, persoana cu statut militar, persoana juridica,
Guvernul, Cancelaria de Stat, oficiile teritoriale ale Cancelariei de Stat, presedintii de raioane, primarul,
procurorul, avocatul parlamentar, Comisia Nationala de Integritate, instantele de drept comun (instantele
de fond), Curtea Constitutionala.

Cu statut de piriti, autoritatea trasa la raspundere: Presedintele RM, Guvernul, Parlamentul, ministerele,
agentiile, birourile, autoritatile administrative, administratia publica locala de nivelul intii si doi si
autoritatile judecatoresti (instanta de fond, apelul, Curtea Suprema de Justitie (instanta de judecata de nivel
superior), Consiliul Superior al Magistraturii (organ care asigura functionarea puterii judecatoresti),
procurorul (de toate nivelurile), Curtea de Conturi, Curtea Constitutionala, Banca Nationala.


II.Procedura in contenciosul administrativ.