Gând rău...

Ai intrat în viața mea ca o adiere și ai stârnit o furtună.Ai cotropit

tot ceea ce eu credeam că îmi aparține:gânduri,vise,inimă.M-ai făcut
dependent de tine și în afara ta nu mai există nimic.Tot ceea ce fac,fac
pentru tine și raportat la tine.Respir în cadența dată de tine,pulsul
inimii se reglează după starea ta.Eu nu mai sunt eu.Sunt o umbră a ceea
ce ești tu.Sunt doar umbra dorințelor tale.Sufăr și plâng,sunt fericit și
râd,dar în condițiile stabilite de tine.Mă rog pentru un gest de afecțiune
venit din partea ta.Atunci când te apleci spre mine sunt fericit,dar și
asta o faci acum tot mai rar.M-ai vrut cu totul,doar pentru tine.Și ai
reușit.Acum sunt doar al tău,mai mult decât atât,sunt dureros de
dependent de tine.Dar se pare că tu te-ai plictisit.Dragostea mea pe care
ți-o doreai atât de mult e acum o povoară pentru tine.Acum ai nevoie de
ceva nou,de o nouă provocare,de o nouă cucerire pe care să o adaugi în
agenda satisfacerii vanității tale.Eu sunt în totlitate al tău,dar nu mai
sunt suficient.Te supăr,te stresez,te enervez,te sufoc.Sunt jucăria pe care
ți-ai dorit-o atât de mult,dar care e acum
veche,plictisitoare,neinteresantă.Ai vrea să scapi de mine,dar ți-e
milă.Știi cât de mult te iubesc,ce însemni cu adevărat pentru mine și ai
prefera să-mi iau eu tălpășița.Am luptat din răsputeri pentru dragostea
pe care am crezut-o a noastră dar care,se pare,era doar a mea.Am
obosit.M-am frânt.Ai reușit.Te scutesc de eforturi și plec.O fac așa cum
ai intrat tu în viața mea...ca o adiere.Plec în liniște și cu sufletul
sfâșiat.Sunt doar o jucărie veche.Și stricată.Îți doresc succes cu
următorul suflet care va cădea în plasa vanității tale.Plec pe drumul
meu.Între lacrimi și deznădejde,îmi amintesc amar de vorba cuiva:*În
orice relație,până la urmă,unul o suge...*.Acel unul sunt eu,un biet
fraier care a crezut în dragoste.Parafrazând:iar unde dragoste nu e...e
multă liniște.