ECHILIBRUL ACIDO-BAZIC

Noţiuni generale despre pH-ul unei soluţii

Deoarece ionii de H+ dintr-o soluţie sunt foarte puţini, Sorensen a propus ca
reacţia unei substanţe să fie exprimată prin simbolul pH (puterea ionilor de
hidrogen).
Apa pură, la 25○C disociaza foarte putin, numărul de ioni de H+ fiind egal cu cel de
OH-, ceea ce corespunde unei concentratii de 0,000.0001Eq/L; aceasta înseamnă că
apa pură este o soluţie neutră, adică are pH =7.
In mod arbitrar se consideră că:
- mediul acid este cel in care concentratia H + > concentraţia OH- , iar pH este <
7;
- mediul alcalin (bazic) este cel in care concentraţiaOH- > concentraţia H+, iar
pH este 7-14.
Un acid este o moleculă sau ion care poate elibera, ceda ioni de H+.
O bază este o moleculă sau ion care poate accepta ioni de H+.
Tăria unui acid sau a unei baze se definesc prin pka şi pkb, care este pH-ul
mediului la care jumatate din acidul sau baza respectivă sunt disociate. Cu cât pk a
este mai mare, cu atât acidul este mai puternic. De exemplu, acidul lactic are pk a =
3,8, adica la pH=3,8 jumătate din acid este disociat. La pH-ul organismului, care
este 7,4, întrega cantitate de acid lactic este disociată. Deci, acidul lactic este un
acid puternic pentru organism, putând induce o acidoza metabolică puternică.

În cadrul homeostaziei generale a organismului, menţinerea echilibrului acido-bazic

este esenţială, deoarece toate reactiile organismului se desfasoara in mediu apos
fiind foarte mult influenţate de concentraţia H+.
Ionii de H in exces pot accelera sau incetini reactiile biochimice ale organismului
prin modificarea încarcăturii electrice şi a proprietăţilor proteinelor.
În plus, enzimele şi sistemul nervos îşi desfasoara activitatea în mod optim numai
între anumite limite de pH.
De aceea, mentinerea in limite normale a concentratiilor ionilor de H din sange si
celelalte lichide ale organismului este indispensabila pentru buna functionare a
organismului.
Valori normale:
-sange arterial - 7,40 (valorile sunt determinate in plasma);
-sange venos - 7,35 (mai mult CO2 si cataboliti)
-limite extreme ale pH-ului sanguin 7 - 7,8 (au fost readuse la viata si persoane
aflate in coma diabetica care aveau pH =
- intracelular: 6,9 - 7,3 (6,9 în muşchi).

Variaţii fiziologice - în funcţie de:

→ vârstă: - de obicei la nou născuţi şi copii este mai alcalin (7,42) -favorizeaza
procesele anabololice, deci creşterea;
-la varstnici–este mai acid deoarece predomina procesele catabolice, dar
şi prin inrautatirea conditiilor de
hematoza pulmonara si de schimb tisular; acidoza de varsta se adauga la
acidoza din somn determinând decese in primele ore ale diminetii, cand
organismul este pus in cele mai proaste conditii metabolice.
→ fazele digestiei: -in timpul digestiei gastrice ,pH-ul este mai alcalin datorita
eliminarii H+ sub forma de H
-digestia intestinala –pH-ul usor acid, deoarece se foloseste HCO -3
pentru generarea sucului intestinal

1
→ ritmul nictemeral: noaptea si dimineata pH-ul este mai acid, datorita acumularii
nocturne de CO2, prin scaderea excitabilitatii centrilor nervosi in somn;
→ altitudine: pH mai alcalin = alcaloza fiziologică de altitudine. Scăderea pO2
provoacă hiperventilaţie şi eliminare de CO2.

MECANISME DE CONTROL ALE CONCENTRATIEI DE H+

I. Sisteme chimice = sistemele tampon

II. Sisteme biologice – organe - plamanii, rinichiul, ficatul, tubul digestiv,
tegumentele

Un sistem tampon este un cuplu format din:

- acid slab + sarea lui cu o bază tare (ex. H2CO3/ NaHCO3) – se opune agresiunii
acide;
- bază slabă + sarea ei cu un acid tare – se opune agresiunii bazice.
În organismul uman, ameninţat permanent de acumularea unor cataboliţi acizi
(principalul catabolit acid care se formează este CO2) se întâlneşte mai ales primul
tip de sisteme tampon.
Sistemele tampon pot neutraliza atat substante acide cat si bazice si previn
cresterea sau scaderea pH-ului, deoarece pot accepta sau pot ceda ioni de H.

Tipuri de sisteme tampon:

1. ST plasmatice: H2CO3/ NaHCO3; NaH2PO4/Na2HPO4 (fosfat monosodic/fosfat
disodic); proteine libere/proteinat de Na. Proteinele plasmatice se comporta ca
sisteme tampon, deoarece atât grupele carboxilice(acide), cat si cele aminice
(bazice) disociază.

2. ST intracelulare:
-eritrocitare: - HHb/KHb (Hb redusa/hemoglobinat de potasiu);
- HbHO2/KhbO2 (oxiHb/oxihemoglobinat de potasiu);
- KH2PO4/K2HPO4 (fosfat monopotasic/fosfat dipotasic).
- din alte celule:
- proteine libere/proteinat de K
- KH2PO4/K2HPO4 (fosfat monopotasic/fosfat dipotasic).
Puterea de tamponare a unui sistem tampon depinde de:
-concentratia componentilor sai in solutie;
-promptitudinea cu care accepta sau cedeaza H+;
-conexiunile pe care le are cu sistemele biologice.
Dintre sistemele tampon, cele mai importante sunt: H 2CO3/ NaHCO3 şi proteinele
extra si intraeritrocitare.

Formarea ST bicarbonat - H2CO3/ NaHCO3. Participarea eritrocitului sau

fenomenul de membrană Hamburger
Din arderile celulare rezultă CO2, care difuzează în plasmă, unde:
-o mica parte (8%) trece spontan in H2CO3;
-o mica parte se dizolva;
-ce mai mare parte patrunde in eritrocite (cca 92%).
In eritrocite, cca. 65% din CO2 se hidratează in prezenta anhidrazei carbonice (AC) şi
formează H2CO3, care disociază rapid si spontan în H+ şi HCO-3. AC accelerează
viteza de reacţie de 200 ori.
În acelaşi timp, tot în eritrocit se produce o altă reactie: Hb care se gaseste in
sangele arterial sub forma de oxihemoglobinat de potasiu (KhbO2) cedează O2

2
ţesuturilor. Fara O2, oxiHb trece in Hb redusa (HbH), acid de 70 de ori mai slab decat
oxiHb.
Hb redusa nu mai poate retine ionul de K pe care il cedeaza si se combina cu Cl
-
→KCl.
Apoi HbH se combina cu H+ rezultat din disocierea H2CO3 şi se transformă în Hb
acidă (deci Hb redusa este acceptor de ioni de H).
Ionul de bicarbonat (HCO3-) se acumuleaza in interiorul eritrocitelor rezultând un
gradient de concentraţie intre eritrocit si plasma , ceea ce va determina difuziunea
HCO3- in plasmă, unde intalneste NaCl disociată (Na+ şi Cl-) si formeaza NaHCO3.
La schimb cu gruparile bicarbonat care ies din hematie, Cl- migreză din plasma in
eritrocit, impreuna cu o molecula de apa. Se formeaza in hematie KCl. = fenomenul
de membrană Hamburger sau migrarea Cl. La nivelul capilarelor pulmonare
fenomenul se inverseasa, adica Cl trece din eritrocit in plasma. De asemenea, CO 2
trece din capilar in alveole si se elimină. Concentratia NaHCO3 din plasma = 24-28
mEg/l sau 60 voume CO2.
O parte din CO2 ajuns in eritrocit se combină cu Hb şi formează carboHb sau
carbamatul de Hb, care, ajuns la plămâni se elimină (vezi figura).

Rolul aparatului respirator în menţinerea echilibrului acido-bazic.

Ventilatia contribuie esential la mentinerea pH-ului sanguin, ea adaptandu-se
permanent la variaţiile pCO2.
Agresiunea acida (creşterea pCO2) va determina prin sistemele tampon o producţie
crescuta de acid carbonic, care disociaza rapid in H2O si CO2. Cresterea presiunii CO2
va determina hiperventilatie prin stimularea centrilor respiratori, care va realiza
corecţia (neutralizarea) pH-ului într-un timp de 1-15 min..
Agresiunea alcalina → bicarbonatul sanguin va creste, centrul respirator va fi mai
putin excitat→ scade frecventa si amplitudinea miscarilor respiratorii → se retine
CO2, care va genera H2CO3 şi va tampona excesul de baze.

Rolul rinichiului în menţinerea echilibrului acido-bazic.

Rinichiul are un rol fundamental in reglarea concentratiei ionilor de H pentru ca
realizeaza eliminarea H+ in exces prin secretie activa a H+ la nivelul celulelor
tubulare, în acelasi timp recuperând si refacând bicarbonatul. Corectia este lenta (in
1- 3 zile), dar completa.
Secretia activa a H+ in celulele tubulare se pare ca are loc prin 2 mecanisme :
- hidratarea CO2:
CO2 din sânge difuzează în celula tubulară, unde se hidratează în prezenţa AC cu
formare de H2CO3. Acidul carbonic disociază rapid şi spontan în HCO3- care se
reântoarce în sânge şi H+ care este secretat activ în lumenul tubular, unde va fi
preluat şi tamponat de ST (vezi figura)
- mecanism redox:
În celula tubulară, apa disociază în H+ care va fi secretat activ în lumen şi OH- care
se combină cu CO2 venit din sânge, în prezenţa AC, rezultând HCO3- care este
recuperat în sânge (vezi figura)
Neutralizarea şi eliminarea ionilor de H la nivel renal se face prin intervenţia
sistemelor tampon urinare, rinichiul având 3 ST: bicarbonat, fosfat şi sistemul
ionilor de amoniu. Primele doua provin din plasma, iar cel de-al treilea este propriu .
1. ST urinar al bicarbonatului :
Acizii rezultati in urma metabolismului celular se leaga in plasma de bicarbonatul de
Na (acid+NaCO3) rezultând bicarbonat acid de Na care se filtreza. În mod normal,
toata cantitatea de ion bicarbonic filtrata este reabsorbita prin schimb ionic intre H+
secretat de celulele tubulare si ionii de Na care ajung in urina tubulara.

3
Bicarbonatul acid de Na care ajunge în lumenul tubular se disociaza in Na + si HCO3-.
Anionul bicarbonic se leaga de H+ secretat de celulele tubulare rezultând H2CO3,
care sub influenta AC trece in CO2 (reabsorbit in celulele tubulare si apoi in sange) si
H2O care se elimină.
În schimbul ionilor de H secretaţi activ, în celula tubulară intră Na +, reabsorbit apoi
în plasmă. De asemenea, anionul bicarbonic rezultat în celula tubulară este
reabsorbit în plassmă.
Prin urmare, pentru fiecare ion de H eliminat se reţine (deci se recuperează) în
sânge un ion de Na şi unul de bicarbonat.
Concentratia bicarbonatului in filtratul renal este de 24mEq/l, debitul fiind de 3
mmoli/min.
Debitul secretiei de H+ = 3,5 mmoli/min., cu 0,5 mmoli mai mare decât cel de
bicarbonat. Rezultă un surplus de 0,5 mmoli/min de H + care rămâne netamponat în
TCP, dar care va fi tamponat în TCD şi in tubii colectori de sistemul fosfat si cel al
ionilor de amoniu.
Daca concentratia HCO3 plasmatic creste > 28 mEq/l, atunci debitul de filtrare
depaşeşte 3,5mmol/min (deci depaseste si debitul de secretie al H) ceea ce
inseamna ca va exista un exces de bicarbonat netamponat de H, care se va
elimina prin urina şi aceasta va deveni alcalina.
Deci, prezenta sau absenta HCO3- in urina definitiva depinde de concentratia sa
plasmatica,dar si de debitul de secretie a H+ (vezi figura).
2. ST urinar al fosfatului.
Are un rol de tomponare redus in tubul contort proximal, dar este mai intens in tubul
contort distal si colector, datorita reabsorbtiei apei si sarurilor minerale (vezi figura).
Pentru fiecare H+ secretat activ se recupereaza in sange un ion de Na si unul
bicarbonic. Fosfatul monosodic reprezintă aciditatea titrabila a urinii, adica
concentratia de NaOH care trebuie adaugata in urina pentru ca pH-ul sa ajunga la
7,4.Cand pH-ul urinar scade foarte mult si fosfatul disodic a fost complet folosit se
excreta in exces creatinina, ceea ce determina cresterea eliminarilor de H+.
3. ST urinar al ionilor de amoniu
Este singurul sistem controlat direct de rinichi.
NH3 este sintetizat in majoritate in tubul contort proximal,dar si in cel distal, colector
si ansa Henle din dezaminarea glutaminei (60%), dar si a altor aminoacizi: alanina,
glicina etc.
Sinteza depinde de pH-ul sangelui – in alcaloze secretia de NH 3 scade pana la 0, iar
in acidoze creste de 10 ori in 2-4 zile.
NH3 difuzeaza din celula tubulara in lumenul tubular, unde se combina cu H+ liberi
formand ionul amoniu, NH4, care se combina cu anionii (Cl-) acizilor puternici
formand saruri amoniacale (figura).
NH4 nu apare in urina alcalina, ci numai in cea acida. Daca H + nu ar fi tamponati de
NH3 urinar, concentratia lor ar creste de 1000 de ori.

Celulele parietale tubulare mai secreta activ, in afara de H+ si K+. Intre cei doi ioni
exista o competitie pentru mecanismul de secretie in urina. Pierderile de K din
organism fac sa creasca eliminarile urinare de H+, inducându-se o alcaloza
metabolica de origine renala.
Hormonii corticosuprarenali - aldosteronul stimuleaza secretia activa de H +, dar si
eliminarea de K+

Rolul ficatului în menţinerea echilibrului acido-bazic.

1. Neutralizeaza produsii de absorbtie intestinala cu reactie acida veniti pe calea
venei porte;
2. Transforma aminoacizii in glucoza prin gluconeogeneza;
4
3. Resintetizeaza glicogenul din acidul lactic;
4. transformă acidul aceto-acetic si beta hidroxibutiric in acetona.
5. Dezaminează aminoacizii si face sinteză de uree.

Rolul tubului digestiv în menţinerea echilibrului acido-bazic.

1. alcalinizează mediul intern prin utilizarea H+ în sinteza HCl;
2. acidifică mediul intern prin producţia de HCO3- de către pancreas;
3. elimina prin fecale substante de catabolism.

Rolul tegumentelor în menţinerea echilibrului acido-bazic.

Participa la eliminarea acidului lactic in cursul efortului fizic, prin secretie sudorala.

INVESTIGAREA ECHILIBRULUI ACIDO-BAZIC

În evaluarea perturbarilor balantei acido-bazice este important sa se cunoasca: pH-
ul si concentraţia anionului bicarbonic.
Concentratia plasmatica a HCO3- nu poate fi masurata direct, dar se poate determina
pCO2 cu ajutorul unui pH-metru cu electrozi de sticla si apoi din ecuatia Henderson-
Hasselbach sa se calculeze concentratia HCO3-
PH = pKa+log HCO3- /H2CO3. În aceasta ecuatie H2CO3. este de fapt pCO2, care in
conditii normale are valoarea de 40 mmHg sau in mEq/l - se inmultesc mmHg cu
0,03 (care este coeficientul de difuzibilitate al acestui gaz=1,25mEq/l. La pH = 7,4
,aceasta ecuatie este:
24mEq / l
7,4 = 6,1×log = 20/1. Atata timp cat raportul ramane la aceeasi
1,25mEq / l
valoare, indiferent de valoarea absoluta a HCO3 si CO2, pH-ul rămâne normal.

Concentratia HCO3-:- cand se exprima in mEg/l = bicarbonat standard; valoarea

normala = 24- 28mEg/l
- cand se exprima in volume de CO2% = rezerva alcalina; valoarea
normala=60 volume de CO2%
Cea mai completa informatie privind echilibrul acido-bazic este furnizata de
investigatia Astrup (savant danez),combinata cu utilizarea monogramei Sigard-
Andersen.

Parametrii Astrup:
1. pH-ul actual = pH-ul determinat al sangelui de cercetat; valori normale: 7,38-
7,42.
2. pH-ul standard = 7,38-7,42-indica marimea acestui parametru in conditii
standard: pCO2 = 40mmHg, temperatură de 37 grade C, saturaţie in O2 a Hb =
100%
3. Bicarbonatul standard = 24-28mEg/l; se măsoară în aceleaşi condiţii standard.
4. pCO2 = 40mmHg sau 1,25mEq/l;
5. Baze tampon = concentratia tuturor bazelor care intervin in captarea H+,
(hemoglobina, proteine, fosfati etc.). Valoarea normala=46-52mEq/l. Bazele tampon
scad în acidoze şi cresc în alcaloze.
6. Baze exces indica deficitul de baze cand valoarea este negativa sau excesul de
baze cand valoarea este pozitiva; valoarea normala = -2 la +2. Au valori pozitive în
alcaloze şi negative în acidoze.
7. Bicarbonatul actual = valoarea HCO3- in sangele de cercetat. Valoarea normala =
24-28mEq/l.

5
TULBURARILE ECHILIBRULUI ACIDO-BAZIC
-Acidoze pH <7,38
-Alcaloze pH >7,42
Cauzele pot fi: respiratorii, metabolice sau mixte
În functie de gradul lor de compensare chimico-biologica sunt: necompensate,
partial compensate,compensate.
1. Acidoza respiratorie se instalează ca urmare a scaderii ventilatiei pulmonare
prin:
-deprimarea centrilor respiratorii in afectiunile neurologice;
-afectiuni pulmonare cu reducerea parenchimului pulmonar;
-scaderea capacitatii de difuziune alveolo-capilara.
Se caracterizeaza prin acumulare de CO2 in sangele sistemic si in tesuturi:
- creşte pCO2 >45mmHg (hipercapnie);
- scade pH-ul < 7,38
- creşte HCO3- > 38mEq/l. Initial acesta creste pentru a tampona excesul de
H+ (1mEq/l pt fiecare 10mmHg crestere a pCO2 ; daca hipercapnia persista,
HCO3- creste şi mai mult deoarece excesul de H + este eliminat renal ca
saruri de amoniu, eliminare care se realizeaza cu o crestere a absorbtiei de
HCO3- = acidoza respiratorie cronică.
- raportul HCO3-/H2CO3 este scăzut < 20
Compensarea se face pe cale respiratorie şi renală.
Compensarea respiratorie - cresterea PCO2 in sangele arterial determina stimularea
centrilor respiratori şi hiperventilatie, care va permite eliminarea crescuta de CO 2 si
H2O la nivelul plămânilor.
Compensarea renala: creste eliminarea de H+ cu ajutorul ST renale = urini acide. Ca
urmare a eliminarii de H+ se reabsoarbe HCO3-, care este deja crescut in plasma.
Cresterea reabsorbtiei de HCO3- determina o excretie crescuta de Cl- in urina
rezultând o scădere a Cl in plasma, proportional cu cresterea concentratiei de
bicarbonati.

2.Alcaloza respiratorie -se caracterizeaza prin scaderea primara a pCO2 < 35

mmHg (hipocapnie), care induce o crestere a pH-ului > 7,42
Poate fi intalnita in conditii:
-fiziologice – altitudine. La 4900m, pCO2 scade la 49 mmHg (normal
-100 mmHg), iar presiunea atmosferică la 410 mmHg, ceea ce
determină polipnee, apoi hiperventilaţie cu pierdere de CO2.
-patologice -hiperventilatia cronică datorata hipoxiei din anemii, boli
cardio-vasculare, etc.
Paraclinic :
- pH >7,42
- scade pCO2 < 35mmHg
- scade HCO3- < 24mEg/l
- raportul: HCO3-/H2CO3 este crescut > 20
Compensarea respiratorie: Scăderea pCO2 în sângele arterial determină o mai slabă
stimulare a centrilor respiratori – hipoventilaţie şi reţinere CO2.
Compensarea renală: scăderea secreţiei de H+ detrmină şi scăderea reabsorbţiei de
HCO3-, care se elimină urinar = urini alcaline. In paralel apare o crestere a
reabsorbtiei renale de Cl- care trece in plasma pentru a compensa pirderile de
HCO3-. Mecanismul renal determina o scadere a concentratiei HCO3- in sange, in
ciuda faptului ca acesta era deja sub limitele normale.

3. Acidoza metabolica
Apare ca urmare:
6
 - a producţiei crescute de acizi: uric, sulfuric, fosforic, rezultati din catabolismul
proteic; ac lactic si succinic - din metabolismul glucidic;ac grasi si corpi cetonici
- din metabolismul lipidic;in boli ca: - DZ- productie de ac beta-hidroxibutiric,ac
aceto-acetic;stari toxicoseptice, efort fizic exagerat-ac lactic, etc..
- a pierderii de baze: diaree, fistule intestinale sau pancreatice, stare de soc
septic. Se pierde HCO3- ; se isoteste de hipercloremie.
- a scăderii eliminării de acizi.
Paraclinic:
- pH < 7,38;
- pCO2 > 40mmHg
- bicarbonat < 24mEq/l - deoarece este folosit pentru compensarea rapida;
scăderea HCO3- va duce la scaderea filtrarii renale de bicarbonat, astfel incat
numai o parte mica din secretia acida tubulara va fi tamponata; restul
secretiei tubulare acide este tamponata de sistemul fosfat si amoniac→urini
acide, cu aciditate titrabila crescuta; poate avea consecinta grave asupra
echilibrului hidroelectrolitic - se pierd Na,K,Ca,care antreneaza si
apa=deshidratare. Acest tip de dezechilibru se întâlneşte frecvent în
diabetul zaharat decompensat.

4. Alcaloza metabolică
Apare datorită acumulării primare de baze sau pierderii de acizi
Paraclinic:
- pH > 7,42;
- pCO2 < 35mmHg
- bicarbonat > 28mEq/l
- urini alcaline
Compensare: - chimică: bazele vor reactiona cu acidul carbonic rezultând H 2O şi
HCO3- - eliminat renal
- respiratorie: creşterea pH-ului→inhiba centrul respirator – hipoventilatie -
acumulare de CO2 in sange
- renala: creste eliminarea de HCO3- prin urina - urina devine alcalina, cu pH
maxim alcalin= 8; pt a se mentine neutralitatea electrica, impreuna cu
HCO3 se elimina si H+ si K+, concentratia acestora in sange scăzând;
eliminarea unei urini alcaline are drept efect adaugarea de H+ in sange –
pH-ul plasmatic scade catre 7,4 (deci se corectează)