Elev: Alexandru Novac

Profesor: Rita Chiribu

Tema si viziunea despre lume in poezia Plumb, de
George Bacovia
Poezia Plumb, aparuta in anul 1916 in volumul de debut al lui
George Bacovia, se catalogheaza in randul operelor capabile sa
defineasca originalitatea lirismului si induce o viziune pesimista,
inducand o stare specifica simbolismului.
Simbolismul este un curent literar aprut n Frana ca reacie
mpotriva parnasianismului, a romantismului retoric i a naturalismului,
promovnd conceptul de poezie modern. Numele curentului a fost dat
de poetul francez Jean Moras, care, n 1886, a publicat un articol-
program, intitulat Le Symbolisme.
O prima caracteristica simbolista regasita in poezia Plumb
reprezinta prezenta simbolului multisemnificativ, Bacovia focalizandu-si
viziunea despre lume asupra unui metal moale, greu, cu o culoare
deprimanta.
Astfel, acestui metal i se atribuie puterea sugestiei, specifica
simbolismului, care creaza o atmosfera deprimanta, o atmosfera a unei
lumi aflate in prabusire. Muzicalitatea se regaseste la nivel prozodic prin
rimele: vesman/vant sau stridente strig/frig care redau stari de spirit
specific simboliste. De asemenea, corpul fonetic al cuvantului plumb ce
cuprinde o vocala inchisa de cate doua consoane "grele", sugereaza o
inchidere a spatiului. Predominanta in restul poeziei a vocalelor "o, i,
u" imprima sentimentului golului existential, al absentei, al vidului
launtric. Intr-un mod obsesiv, repetarea simbolului plumbului (acesta
devenind laitmotiv), care figureaza si decorul funerar, deschide si o alta
arie tematica, cea a mortii.
Elev: Alexandru Novac
Profesor: Rita Chiribu
George Bacovia apeleaza la elementele cromatice pentru
evidentierea indicilor spatiali. Astfel, imaginea cavoului in care
dormeau adanc sicriele de Plumb/ Dormea intors amorul meu de
plumb evidentiaza absurdul lumii in care eul liric traieste sentimentul
tristetii si al spaimei de moarte. In acest univers, viziunea pesimista a
existentei lipsite de sens este indusa prin motivul somnului (metafora a
mortii). Sicriele de plumb demonstreaza ca nu mai este nici o cale de
salvare, acaparand sentimentele intr-un mediu distructiv.
Ideea poetica este conturata prin imaginea sinestezica a florilor de
plumb, care simbolizeaza atat stagnarea in mediocritatea lumii comune
dominate de o culoare fara sens, plina de negativism, cat si povara
vidului launtric.
Poezia Plumb este formata din doua catrene perfect simetrice din
punctul de vedere al sintaxei poetice, iar universul bacovian este format
prin corespondenta celor doua planuri: cel al realitatii exterioare,
respectiv al celei launtrice, subiective.
Astfel, in prima strofa regasim elemente ale realitatii exterioare,
reprezentata de un tablou conturat cu elemente ale unei existente fara
sens. Sicriul si cavoul reprezinta elementele spatiale ale acestei realitati,
care este una inchisa, si simbolizeaza propria faptura in care spiritul este
inchis. De asemenea, autorul se foloseste de complementul adanc si
atributul de plumb pentru a simboliza prabusirea in materie inerta.
In cea dea doua strofa, sentimentul singuratatii devine atat de
coplesitor incat fiinta isi exprima teama prin strigat, insa acest strigat nu
este urmat de un raspuns intrucat vine intr-o lume in care iubirea
(elementul fundamental al vietii) a murit: Dormea intors amorul meu de
plumb / Pe flori de plumb, si-am inceput sa-l strig.. Prin metafora
dormea intors, Bacovia simbolizeaza departarea definitiva de viata.
Elev: Alexandru Novac
Profesor: Rita Chiribu
Moartea acestui amor cu aripile de plumb vorbeste nu numai despre
efemeritatea iubirii, dar si despre disparitia mitului dragostei.
Consider ca Bacovia reuseste prin poezia Plumb sa realizeze o
ruptura fata de idealismul romantic. De asemenea, cred ca din poezia lui
Bacovia rezulta un topos poetic ce exista sub teroarea realului concret,
a limitelor, a spaimei de singuratate. In final, incremenind in plumbul
unor sentimente apasatoare, eul liric bacovian isi transfera tristetea
profunda asupra intregului univers.