Sunteți pe pagina 1din 43

Facultatea de medicina Oradea ,

Specializarea Balneofiziokinetoterapie si
recuperare medicala

CIFOZA

Moga Alexandru
Grupa III,
BFK
Anul I.

Capitolul 1..........................................................................................................................2
DEFINITIE SI GENERALITATI........................................................................................2
1.1....................................................................................................................................2
1.2....................................................................................................................................3
1.3 ETIOPATOGENIE (CAUZE, MECANISME, ANATOMIE PATOLOGICA)........4
1.3.1 Etiologie.............................................................................................................4
1.3.2. Mecanisme etiopatogenice.................................................................................5
1.4 Anatomie patologica.................................................................................................5
Capitolul 2...........................................................................................................................6
CRITERII DE SUSTINERE................................................................................................6
A DIAGNOSTICULUI........................................................................................................6
2.1....................................................................................................................................7
2.2 DIAGNOSTIC DIFERENTIAL.............................................................................8
2.3 EVOLUTIE SI PROGNOSTIC.................................................................................8
Capitolul 3...........................................................................................................................9
TRATAMENTUL................................................................................................................9
COMPLEX AL CIFOZELOR.............................................................................................9
3.2 Tratament igieno-dietetic...........................................................................................9
3.3 Tratament ortopedic................................................................................................10
CAPITOLUL 4..................................................................................................................12
OBIECTIVELE TRATAMENTULUI B.F.T.....................................................................12
4.1 HIDRO-TERMOTERAPIA....................................................................................12
4.2 ELECTROTERAPIA..............................................................................................18
4.3 TRATAMENTUL PRIN MASAJ............................................................................24
4.4 KINETOTERAPIE (gimnastica medicala).............................................................26
4.4.1 Programe kinetice pentru corectarea cifozelor...............................................30
Capitolul 5.........................................................................................................................41
TERAPIA OCUPATIONALA...........................................................................................41
CAPITOLUL 6..................................................................................................................42
TRATAMENTUL BALNEOLOGIC.................................................................................42

Capitolul 1

DEFINITIE SI GENERALITATI
1.1
Definitie :
Cifozele sunt deviatii ale coloanei vertebrale, in sagital (antero-posterior), prin exagerarea
curburilor normale ale acesteia, cu convexitatea curburii orientata posterior.
Exista insa, cazuri rare, atipice, cand coloana se incurbeaza invers (cifoza cervicala, lordoza
dorsala sau cifoza lombara

1.2 Clasificare :
1) Dupa localizare:
a) Cifoza dorsala este o accentuare a curburii fiziologice a coloanei in regiunea toracala. Este
cea mai frecventa deviatie a coloanei.
b) Cifo-lordoza (cifoza dorsala compensata de lordoza lombara), este o accentuare a celor doua
curburi vertebrale, echilibrate si compensandu-se reciproc.
c) Cifoza lombara si inversiunea vertebrala este o cifoza lombara aparuta prin retroversia
bazinului, compensata dorsal.
d) Cifoza cervicala re 131c29b prezinta inversarea curburii lordotice cervicale.
e) Cifoza totala este continuarea cifozei dorsale si lombare si este insotita de infundarea toracelui.
Este o cifoza lunga, intalnita la indivizii cu relaxare ligamentara si musculara.

2) Dupa etiologie:

a) Functionale (nestructurale).Ele sunt deviatii tipice, usoare, cu debut greu de precizat, cu


evolutie lunga si lenta, dar cu prognostic favorabil. In cazul lor nu se constata modificari
morfologice ale coloanei vertebrale. Cifozele functionale sunt cele mai frecvente deviatii ale
coloanei vertebrale din perioada de crestere. Ele se impart in:
- Habituale - de obisnuinta, de deprindere;
- De crestere - aparute in urma disproportiei dintre cresterea exagerata in inaltime si dezvoltarea
insuficienta a musculaturii;
- Profesionale - exista profesii (ex:munca la birou) care predispun la o atitudine cifotica;
- Compensatorii si cele datorate defectelor unor analizatori (cifoza miopilor).
Toate acestea sunt usor de corectat (prin exercitii functionale de extensie), uneori prin simpla
indepartare a cauzelor care le-a produs. Daca nu sunt tratate, ele pot determina modificari
anatomice in structura elementelor coloanei vertebrale si devin patologice.
b) Patologice. Sunt deviatii mai accentuate si mai grave decat cele functionale, ele fiind insotite
intotdeauna de modificari (deseori ireductibile) ale structurii elementelor coloanei vertebrale.
Tratamentul lor este complex (ortopedic, chirurgical, kinetoterapeutic), putand avea rezultate
pozitive doar daca se intervine precoce prin inlaturarea cauzei care lea produs. Tratamentul
acestor cifoze este de lunga durata.
Cifozele patologice sunt grupate astfel:
- Congenitale: platispondilia, agenezia disului intervertebral, microspondilia;
- Post-traumatice: luxatia si fractura vicios consolidata, hernia de disc, cifoza histerotraumatica,
sdr. Kummel-Verneuil;
- Infectioase: tuberculoza osoasa (morbul lui Pott), cifoza tetanica, osteomielitica;
- Distrofice: epifizita sau osteocondrita vertebrala (boala Scheuermann). Este cea mai des
intilnita forma de cifoza patologica;
- Reumatice (inflamatorii): spondilita anchilozanta, spondilodiscartroze;
- Tumorale: mielomul multiplu, metastaze osoase;
- Paralitice (neuromusculare): atunci cand este compromisa musculatura regiunii, paralizia
cerebrala infantila, sindroame extrapiramidale;
- Endocrine si carentiale: osteoporoza, boala Cushing, rahitismul, osteomalacia;
- Cifoza senila: prin involutia ososasa si insuficienta musculara;
- Psihotice: in afetiuni psihice depresive;

- Cifoze medicamentoase: administrarea indelungata de cortizon, insulina, pot determina aparitia


fracturilor de coloana si a cifozei consecutive.

1.3 ETIOPATOGENIE (CAUZE, MECANISME, ANATOMIE


PATOLOGICA).
1.3.1 Etiologie :
Etiologia cifozelor este vasta, cuprinzand cauze multiple, unele predispozante:
- Congenitale : defect de formare a corpilor vertebrali, malformatii vertebrale cu caracter
familial;
- Neuro-musculare : afectiuni neurologice, tumori medulare, siringomielie;
- Post-traumatice (tasari vertebrale in urma unor accidente, fracturi sau contracturile din tetanos
sau epilepsie);
- Tumori vertebrale;
- Boli genetice ale scheletului (osteocondrodistrofii);
- Postinflamatorii: morbul lui Pott (tuberculoza osoasa), precum si spondilita anchilozanta, este
una din cauzele cele mai frecvente ale cifozelor cervico-dorsale progresive si ireductibile;
- Boli metabolice (rahitismul, osteomalacia, osteoporoza);
- Varsta - (peste 60-80 de ani), cu osteoporoza sau osteomalacie si tasare anterioara a discurilor
intervertebrale, prin hipotonia muschilor paravertebrali, prezinta o cifoza mai mult sau mai putin
accentuata localizata de obicei cervico-dorsal la barbati si dorso-lombar la femei.

1.3.2. Mecanisme etiopatogenice.


Factorii care pot determina aparitia unei cifoze la nivelul coloanei vertebrale sunt
multipli.Uneori ei sunt cunoscuti (congenitali, traumatici, infectiosi, tumorali, etc), insa de cele
mai multe ori acestia sunt necunoscuti.
Cercetarile stiintifice au condus la evidentierea acestor factori:
- factorii genetici (predispozitie familiala),
- factori metabolici, pot altera formarea tesutului care constituie scheletul de rezistenta al corpilor
vertebrali in anumite boli (maladia Scheuermann),

- Factori de deficienta a sistemului de echilibru,


- Asimetrii constitutionale,
- Factorul biomecanic, este prezent in evolutia tuturor deformatiilor vertebrale,
- Procesul de crestere a organismului contribuie in mod esential la evolutia tuturor deformarilor
vertebrale.

1.4 Anatomie patologica.


Din punct de vedere anatomo-patologic, cifozele pot fi:
a).Cifozele tipice sau comune atunci cand se produc prin exagerarea curburilor cifotice normale
(dorsala sau sacro-coccigiana);
b).Cifozle atipice, cand se produc prin exagerarea altor curburi decat a celor normale (lombara
sau cervicala).

Cifoza dorsala se compenseaza superior prin inclinarea inainte a gatului si capului, iar inferior
prin accentuarea curburii lombare .Omoplatii sunt indepartati de torace prin intinderea muschiului
trapez si a romboizilor si prin scurtarea marelui pectoral. Toracele este infundat si umerii adusi
inainte.

Capitolul 2

CRITERII DE SUSTINERE
A DIAGNOSTICULUI
2.1 Diagnosticul unei cifoze va trebui sa precizeze felul ei, etiologia (cauzele),
gravitatea si potentialul sau evolutiv.
Diagnosticul pozitiv se stabileste pe baza examenului clinic si paraclinic.
Tablou clinic:
Din punct de vedere clinic, in cazul cifozelor, nu putem vorbi despre o regula generala in ceea ce
priveste simptomatologia acestor deviatii vertebrale.Asadar, fiecare tip in parte, prezinta atat
semne subiective cat si obiective diferite de ale celorlalte.
Exista totusi cateva simptome si semne obiective pe care le intalnim in mai multe cazuri si
anume:
-durerea, care apare la nivelul curburii, pe apofizele spinoase ale
vertebrelor.Ea se resimte la palpare, dar mai ales la percutie;
-durerea in coloana vertebrala este insotita, intotdeauna de contractura muschilor
lungi ai spatelui si de o oarecare rigiditate in miscari;
-cifoza se asociaza cu hipotonia musculaturii spatelui si abdomenului;
-pacientii vor avea umerii cazuti anterior;

-agravarea continua a deviatiilor vertebrale antreneaza tulburari


respiratorii si cardiace.
Examen obiectiv:
Deviatia cifotica imprima intregului corp o atitudine cifotica globala, caracterizata printr-o mare
incurbare a coloanei vertebrale si o garbovire a intregului spate. Capul si gatul se inclina mult
inainte, umerii sunt adusi mult in fata, pieptul este turtit sau infundat, abdomenul este uneori supt,
alteori balonat. Bazinul este putin inclinat, iar membrele inferioare sunt drepte sau usor flectate
din genunchi. Atitudinea se mentine mai mult pe baza elementelor pasive, muschii ului posterior
al trunchiului si gatului fiind intinsi, muschii ului anteriori fiind relaxati

Cifoza cu o curbura accentuata


Deviatiile cifotice se pot accentua progresiv, trecand de la o cifoza cu un grad redus de curbura, la
una cu o curbura accentuata (.5), ele se pot limita doar la elementele coloanei vertebrale,
constituind cifoze propriu-zise, sau pot afecta si alte elemente anatomice ale spatelui (coaste,
omoplati, muschi), constituind spatele cifotic.
Cele mai frecvente curburi cifotice au o lungime medie; exista insa si curburi scurte, care se
limiteaza la cateva corpuri vertebrale; sau lungi care se intind la un numar mare de vertebre.

2.2

DIAGNOSTIC DIFERENTIAL

Cifozele, trebuie diferentiate de atitudinea cifotica, in cazul careia curbura se redreseaza


in decubit ventral sau se hipercorecteaza la contractia voluntara a musculaturii spatelui. In cazul
in care nu se poate corecta astfel, denota faptul ca avem de-a face cu o cifoza rigida sau fixa.
Trebuie eliminate toate cauzele miopatiilor care predomina la nivelul musculaturii
trunchiului.

2.3 EVOLUTIE SI PROGNOSTIC.


Evolutia si prognosticul cifozelor sunt foarte variate si depind foarte mult de anumiti factori, cum
ar fi:

- Etiologia bolii ;
- Localizarea si intinderea ei ;
- Momentul diagnosticarii : cand aceasta se face in stadiile initiale, cand nu apar modificari
organice (ci numai functionale), evolutia si prognosticul sunt favorabile ;
- Cu cat tratamentul este aplicat mai precoce, este mai complex si de lunga durata, cu atat
prognosticul este mai bun ;
- Varsta pacientului : cifoza adolescentilor are prognostic bun (daca se iau masuri la timp pentru
a se impiedica formarea unei cifoze definitive).
O mare parte din deviatiile coloanei vertebrale indiferent de cauzele care le-au generat, au
un potential evolutiv, mai ales daca au depasit un anumit grad de gravitate. Aceasta evolutie,
guvernata de legi biomecanice, independente uneori de cauza initiala, se mentine pe toata
perioada de crestere si nu arareori, in cazurile grave, pe tot parcursul vietii. Agravarea continua a
deviatiei vertebrale antreneaza tulburari ale functiei respiratorii (insuficienta respiratorie de tip
restrictiv) si, in final, a functiei cardiace.

Capitolul 3
TRATAMENTUL
COMPLEX AL CIFOZELOR
Act de o mare insemnatate, terapia unei deviatii vertebrale (cifoza) este rezultatul muncii
unei intregi echipe interdisciplinare din care fac parte medicul ortoped, kinetoterapeutul, medicul
de explorari functionale, radiologul, protezistul, medicul neurolog, etc. Indicatiile terapeutice
trebuie sa fie individualizate fiecarui caz in parte, sa tina cont nu numai de particularitatile
individului, dar si de mediul familial si posibilitatile de supraveghere a efectuarii tratamentului in
cadrul familiei.
Tratamentul cifozelor este unul complex care abordeaza mai multe ramuri, atat medicale,
socio-familiale, cat si educationale.

3.1 Tratament profilactic


Dintre numeroasele cauze care contribuie la modificarea tinutei corecte a trunchiului si
aparitia deviatiilor vertebrale trebuie mentionata,in primul rand, pozitia copilului in banca,la
scoala sau la masa de lucru acasa,unde isi petrece o mare parte din timp,tocmai in perioada de
crestere,pozitie care va avea o insemnata influentaa asupra coloanei vertebrale.Pentru eliminarea
acestei cauze favorizante de atitudine vicioasa,se indica folosirea bancilor individuale care pot fi
adaptate cu usurinta in functie de talia elevului.
Pentru profilaxia atitudinilor vicioase se recomanda :

- Cunoasterea cauzelor si a imprejurarilor care determina atitudinea vicioasa si inlaturarea lor la


timp;
- Imbunatatirea starii de sanatate a organismului prin procedee de calire, exercitii fizice, etc.
- Imbunatatirea factorilor si a conditiilor activitatilor zilnice.
- Asigurarea obligatorie a odihnei zilnice

3.2 Tratament igieno-dietetic


Sunt indicate:-igiena corporala, a imbracamintei si a locuintei;
-alimentatie bogata in proteine si saruri minerale.
-regim de odihna adecvat (pe pat tare);
-viata in aer liber, cu multa miscare, cura heliomarina,sport (innot, volei,
gimnastica,etc.)
-mentinerea unei pozitii (posturi) corecte a trunchiului;
-corectarea tulburarilor de statica, sustinerea corecta a platfusului.
Tratament medicamentos: - tratament tonifiant cu calciu, fosfor si vitamine.

3.3 Tratament ortopedic


a)
-

Criterii de indicatie terapeutica :


Gradul curburii vertebrale este un criteriu important pentru indicatia terapeutica, astfel :
Cifozele toracale sub 40-50 de grade se trateaza de obicei prin mijloace kineto-terapeutice.

Cifozele toracale intre 40-50 si 70-80 de grade se trateaza prin mijloace ortopedice
(redresari cu ajutorul aparatelor gipsate si mentinerea corectiei cu ajutorul corsetelor ortopedice).
Cifozele grave, peste 80 de grade, nu pot fi corectate si stabilizate decat printr-un
tratament chirurgical.
b) Supletea coloanei vertebrale (posibilitatea de redresare a curburii) evaluata clinic si
radiografic, este un alt criteriu in alegerea tratamentului. O coloana supla, reductibila va necesita
numai kinetoterapie. Dimpotriva, o redresare partiala sau absenta, impune o corectare cu aparate
gipsate si corsete ortopedice.
c) Un criteriu major il reprezinta importanta leziunilor structurale vertebrale, astfel leziunile
grave, extinse la mai multe vertebre impun un tratament ortopedic, chiar daca gradul cifozei este
relativ mic. Dimpotriva, o cifoza relativ importanta (50 de grade) dar supla si cu leziuni
structurale vertebrale mici, va reactiona favorabil la kinetoterapie.
d) Localizarea leziunilor joaca si ea un rol important in stabilirea ului terapeutic. Localizarile
lombare si toraco-lombare abolesc mai intai lordoza si apoi conduc la aparitia cifozei. Persistenta

10

unei cifoze lombare in ortostatism provoaca proiectia trunchiului inainte si antreneaza o jena
progresiva. In acest caz tratamentul corectiv este cel ortopedic (aparate gipsate, corsete), el fiind
necesar chiar la o cifoza cu un grad mai mic al curburii.

In concluzie, exista trei importante mijloace terapeutice:


- Kinetoterapia
- Tratamentul ortopedic
- Tratamentul chirurgical.
- Kinetoterapia (terapia prin miscare) este deosebit de importanta in corectarea deviatiilor
vetebrale
- Tratamentul ortopedic isi propune corectarea sau mentinerea deviatiei vertebrale in scopul
neutralizarii riscului de agravare a acesteia, folosindu-se de mijloacele pe care le are la dispozitie
si anume:
- Aparate ortopedice pasive, care realizeaza corectia deviatiei folosind forta de presiune, la
nivelul partii convexe a curburii si forta de tractiune. Corectarea este in general realizata prin
aparate gipsate succesive. Cand se obtine corectia maxima, locul lor este luat de corsetele
ortopedice. In cifoza, aparatul gipsat se aplica in doi timpi: in prima faza este desfiintata lordoza
lombara, iar a doua faza, realizata dupa 24 de ore, corecteaza cifoza toracala.
- Aparate ortopedice active, cu ajutorul lor corectia se obtine printr-o autoredresare activa
a coloanei. Acestea sunt corsetele ortopedice. Ele sunt purtate permanent sau intermitent, in
functie de gravitatea curburii.
corsetul boston
-Alte metode ortopedice (tractiunea continua in timpul noptii;electrostimularea musculaturii cu
ajutorul unor aparate special concepute).
- Tratament chirurgical se aplica deviatiilor (cifozelor) grave, evolutive, care se agraveaza lent,
dar continuu si dupa incetarea cresterii.
Este nevoie de un tratament chirurgical pentru a reduce cifoza, pentru a reduce durerile
cauzate de aceasta. Astfel, chirurgia este un tratament luat in considerare atunci cand este severa,
adica la un unghi masurat de peste 70s (unghi Cobb) poate fi recomandata operatia daca viteza
progresiei cifozei este rapida, daca echilibrul general al coloanei este modificat, daca sunt dureri
importante sau daca exista o afectare neurologica datorata cifozei.
Teste imagistice:

11

Radiografiile sunt efectuate in doua incidente astfel incat medicul sa va poata examina coloana
in doua uri. Aceste radiografii pot indica multe posibile cauze si caracteristici ale cifozei: vertebre
cu o forma neobisnuita, alte curburi patologice, fracturi, tasare, etc. De asemeni pe radiografia de
profil se poate evalua marimea cifozei. Daca exista modificari neurologice, atunci se va efectua
un alt examen, Rezonanta Magnetica Nucleara (RMN)
Atat tratamentul ortopedic, cat si cel chirurgical sunt insotite de kinetoterapie, care
urmareste asuplizarea coloanei vertebrale, pentru a usura obtinerea redresarii, precum si
mentinerea unei troficitati si a unui tonus muscular corespunzator.
Tratamentul balneofizioterapeutic este practic 444d33e cel mai important, avand cea mai mare
eficacitate. El incepe odata cu celelalte metode terapeutice, de preferat cat mai precoce, dupa
stabilirea diagnosticului clinico-functional.
Medicina fizicala si de recuperare a devenit, in ultimul sfert al secolului XX o specialitate
inovatoare, fundamentata stiintific, prin dezvoltarea unor metode de tratament activ, bazandu-se
pe exercitii fizice si pe educarea bolnavului.

CAPITOLUL 4
OBIECTIVELE TRATAMENTULUI B.F.T.
Tratamentul B.F.T. in cifoze, urmareste atingerea urmatoarele obiective:
-corectarea pozitiei vicioase,
-realiniamentul coloanei vertebrale,
-recastigarea mobilitatii vertebrale,
-tonifierea musculaturii paravertebrale, abdominale si a pectoralilor
punandu-se accent pe muschii extensori ai coloanei,
-combaterea contracturilor, in cazul in care acestea sunt prezente,
-reducerea durerii (dupa caz),
-prevenirea reaparitiei cifozei.
Toate acestea sunt posibile prin aplicarea de proceduri specifice B.F.T. (hidrotermoterapie,
electrotrapie, masaj, kinetoterapie, balneoclimatologie, iar in ultimii ani se pune accent tot mai
mult si pe ergoterapie).

12

4.1 HIDRO-TERMOTERAPIA
Hidro-termoterapia se foloseste ca procedura de relaxare musculara si cresterea
metabolismului tisular local prin vasodilatatia cutanata si musculara pe care o produce. Hidrotermoterapia cuprinde proceduri ce dezvolta o mare cantitate de caldura, folosind ca mijloc
terapeutic apa, sub diferitele sale forme de agregare si la diverse temperaturi, dar si alte elemente
strans legate de aceasta.
Principalele sale efecte sunt:
-

analgezia,

- hiperemia,
hipertermia locala si sistemica,

- cresterea elasticitatii tesuturilor.

Aceste efecte cumulate, sunt favorabile pentru pregatirea programelor de kinetoterapie si masaj.
Metodologia in hidrotermoterapie cuprinde tehnici variate de aplicatii:
Caldura profunda, produsa de diatermie si ultrasunete.
Caldura superficiala, produsa de celelalte tehnici, in care efectul de penetratie este mai redus, de
numai cativa centimetri de la suprafata tegumentului.
Caldura umeda, sub forma impachetarilor cu parafina, cu namol si cu nisip, este mai benefica
decat caldura uscata.
Mijloacele de lucru se aleg in functie de posibilitati si pot fi extrem de simple sau mai
sofisticate. Important este ca indicatia terapeutica sa fie corecta si metodologia de aplicare sa fie
respectata.

a).Impachetarea cu parafina.
Consta in aplicarea pe zona interesata (dorsala) a unei placi de parafina la o temperatura
mai ridicata, dar suportabila de catre pacient.
Materiale necesare: canapea, cearsaf alb, vas pentru topit parafina, tavite din metal,
patura, mansoane pentru articulatiile mari, un dus, prosop.
Tehnica de aplicare:
Se ia o cantitate de parafina, se topeste la temperatura de 35-70 sC. Se toarna apoi in
tavitele de metal si se lasa la racit, pana ajunge la o temperatura suportabila de catre pacient.

13

Se aseaza pacientul pe canapea, in decubit ventral, se scoate parafina din tavite si se aplica
pe zona dorsala a acestuia. Se acopera apoi pacientul cu un cearsaf si se lasa astfel sa stea timp de
15-30 minute, dupa care se indeparteaza parafina si se invita pacientul sa faca un dus de curatire,
la temperatura corpului. (. A)

.A
Efecte:
-la locul de aplicare apare o supraincalzire profunda si uniforma a tesuturilor si o hiperemie
puternica, care determina o transpiratie abundenta.
Aceeasi procedura se aplica si pe regiunea cervicala (aplicare sub forma de pelerina). La
sfarsitul impachetarii cu parafina se aplica o procedura de racire.
b).Impachetarea cu namol.
Consta in aplicarea namolului la o temperatura de 38-40sC pe o anumita regiune
(dorsala), sau poate fi si generala.
Materiale necesare: pat, patura, panza impermeabila, cearsaf.
Tehnica de aplicare:
In prealabil se pregateste namolul prin amestecarea lui cu apa fierbinte, pana ce se obtine
o masa vascoasa. Se aplica apoi namolul, la temperatura indicata de prescriptie, pe cearsaf, in
grosime de 2-3 cm. Peste acesta se aseaza regiunea afectata a pacientului.
Durata unei sedinte este de 20-40 minute, in tot acest timp, pacientului i se aplica o compresa rece
pe frunte pentru evitarea congestiei cerebrale. Dupa terminarea impachetarii se practica o
procedura de racire. Sunt indicate 10-l2 sedinte.
Efectele namolului sunt multiple si anume:
-efect mecanic, producand excitatia pieli datorita micilor parcticule componente;
-efect fizic, temperatura corpului creste cu 2-3s C;
-efect chimic, prin rezorbtia unor substante biologic active, din namol, prin piele.
Namolul activeaza producerea de histamina in piele, apare o transpiratie abundenta cu
eliminare crescuta de acid uric din metabolismul proteic. De asemenea, sunt mobilizate depozite
sangvine, producandu-se intensificarea circulatiei in zona tratata.

14

c).Baia de namol.
Se realizeaza in cazuri speciale si consta in ungerea corpului cu namol, intr-o cada. Este o
procedura foarte solicitanta pentru pacient.
Materiale necesare: doua cazi, una in care va intra pacientul, iar alta de rezerva, in care se afla
namolul preparat anterior, dus, termometru, ceas semnalizator si o perna de cauciuc pentru cap.
Tehnica de aplicare:
Se invita pacientul in cada unde se afla un strat de namol cald. Treptat, se adauga namol preparat,
din cada de rezerva, pana cand se acopera complet corpul pacientului si se lasa 10-30 de minute.
Pe toata durata procedurii, pacientului i se va aplica o compresa rece pe frunte. . B
Dupa aceea se invita pacientul sa faca un dus de curatire.
Mod de actiune: actiunea namolului plus presiunea hidrostatica.

.B

e).Impachetarile cu nisip.
Reprezinta introducerea corpului in nisip, la o anumita temperatura. Se poate realiza in
cada de baie, dar si pe plaja.
Materiale necesare: compresa pentru frunte, nisip, o galeata cu apa rece si prosop.
Tehnica de aplicare:
Pacientul se aseaza in cada, iar corpul ii este acoperit partial sau in intregime cu nisip, la
temperatura de 45-50s C. Cand procedura se realizeaza pe plaja, nisipul se aplica la temperatura
sa naturala. Se sta astfel 30-60 de minute, dupa care se aplica o procedura de curatire si pacientul
este lasat sa se odihneasca.
Efecte: hipertermia.

f).Baile de abur complete (sauna).


Se executa intr-o camera supraincalzita de vapori, la diverse temperaturi. Se mai pot practica si in
dulapuri speciale, orizontale sau verticale. Initial se porneste de la temperatura de 38-42s C si se
urca treptat, pana la 50-55s C.

15

In timpul procedurii se aplica o compresa rece pe cap, ceafa sau inima.


Baia se termina cu o procedura de racire.

g).Baile de lumina.
Utilizeaza razele infrarosii, in spatii inchise si sunt proceduri de sudatie- transpiratie.
Cele complete se realizeaza in dulapuri de lemn cu becuri, iar cele partiale, cu ajutorul
unor dispozitive adaptate. Durata bailor este de 15-20 de minute, dupa care se executa o
procedura de racire. In tot acest timp, pacientul va purta o compresa cu apa la temperatura
camerei, pe frunte.
Caldura radianta produsa de baile de lumina este mai penetranta decat cea de abur sau aer
cald, iar transpiratia incepe mai devreme. Baile de lumina scad tensiunea arteriala la diabetici"
class="text">tensiunea arteriala prin mecanismul de vasodilatatie, produsa treptat.
Efecte: hiperemie,
- efect analgezic.
Se folosesc in practica: - razele infrarosii,
- soluxul albastru,
- ultravioletele - doza eritem.
h).Baile de soare si nisip.
Utilizeaza spectrul solar complet. Expunerea la soare se face cu precautie, 2-3minute
pentru fiecare parte a corpului, cantitatea crescandu-se treptat in zilele urmatoare.
Aceste bai sunt indicate mai ales la copii, in perioada de crestere (aceste bai stimuleaza
metabolismul fosfo-calcic si pe cel al vitaminei D) si sunt contraindicate la persoanele cu
probleme cardiace.
i).Cataplasmele.
Constau din aplicarea in scop terapeutic a diverselor substante, la temperaturi variate,
asupra regiunilor afectate ale corpului.
Ele actioneaza prin factorul termic, cataplasmele calde fiind utilizate pentru efectul lor
hiperemiant si rezorbtiv, precum si pentru actiunea lor antispastica si antialgica. In cazul
cataplasmelor cu te medicinale se mai adauga si efectul chimic.

16

j).Baia kinetoterapeutica.
Este o baie calda la care se asociaza miscari in toate articulatiile bolnavului.
Miscarea in apa reprezinta un important mijloc de recuperare, care se bazeaza pe principiul legii
lui Arhimede, conform careia asupra unui corp scufundat intr-un lichid actioneaza o forta, de
jos in sus, egala cu greutatea volumului dislocuit de acesta.
Tehnica de aplicare :
Este o procedura calda, ce se efectueaza intr-o cada mai mare, care se umple 3/4 cu apa la
temperatura de 35-38s C.
Bolnavul este asezat in baie si lasat 5 minute linistit, dupa care asistentul incepe sa
execute sistematic miscari pasive in articulatiile bolnavului,
timp de 5-l0 minute. Pacientul este lasat din nou sa se odihneasca, dupa care este invitat sa
execute singur aceste miscari. Durata baii este de 20-30 de minute.
Mod de actiune:-factorul termic,
-factorul mecanic.
Mobilizarea in apa este mai putin dureroasa din cauza relaxarii musculare, care se produce sub
influenta apei calde si a pierderii greutatii corpului, conform legii lui Arhimede.
k).Baia kineto in grup.
Este asemanatoare cu baia kineto individuala, doar ca in acest caz avem un grup de pacienti (si nu
unul singur), iar cada de baie este inlocuita de un bazin special amenajat, in care vor intra
bolnavii si vor executa miscarile, la comanda verbala a kinetoterapeutului, care se afla pe
marginea bazinului si ii supravegheaza.
L).Dusul-masaj.
Reprezinta aplicarea mai multor dusuri rozeta cu apa la temperatura de 38-40C, asupra
corpului pacientului, caruia i se face, concomitent, masaj. (.C)
Mai frecvent se aplica partial (pe regiunea dorsala-in cazul cifozelor), mai rar general. Durata
masajului este de 8-l5 minute. Dusul masaj produce o hiperemie importanta, cu un insemnat efect
rezorbtiv si de tonifiere, prin actiunea combinata a masajului si a factorului termic.

.C

m).Dusul subacval.

17

Consta din aplicarea sub apa a unui dus sul de mare presiune (3-6 atmosfere), cu temperatura mai
mare decat a apei de baie.
El se poate efectua intr-o cada cu apa la 36-38C, cu ajutorul unui dus sul mobil, cu presiune
mare, care se introduce in apa, pe segment, sub controlul uneia din mainile asistentului, pana la o
distanta de 5-10 cm de regiunea de aplicare.
Durata procedurii este de 5 -l0 minute. Actiunea intensa a dusului subacval se datoreaza
temperaturilor diferite, baie si dus, precum si a masajului puternic exercitat de coloana de apa,
care comprima puternic tesuturile.
Efectul este asemanator cu cel al dusului masaj, dar este suportat mai bine datorita baii calde.
n).Baia cu elongatie.
Materiale necesare: bazin cu un scaun fixat pe podeaua acestuia, un scripete care se instaleaza pe
peretele incaperii, un capastru special, prosop, apa calda.
Tehnica de aplicare:
Se dezbraca pacientul si se invita in bazin, sa ia loc pe scaunul special amenajat. Il legam pe
bolnav la nivelul toracelui si al coapselor de scaun, in asa fel incat sa se mentina coloana cat mai
dreapta si sa fie foarte bine fixata de spatarul scaunului.
Cu ajutorul scripetelui, care la un capat are montat un capastru, introducem capul pacientului in
acesta, iar cu ajutorul scripetelui actionam asupra coloanei bolnavului, in asa fel incat aceasta sa
se intinda. Procedura se repeta de 3-4 ori, cu pauze intre ele, pentru a da voie pacientului sa
respire.
La terminarea procedurii, care dureaza 15-20 de minute, se scoate pacientul din bazin, se
inveleste in prosop si se lasa sa se odihneasca intr-o camera separata, cateva minute.
Efecte:
-efect termic, de incalzire a tesuturilor superficiale si a celor profunde;
-efect mecanic, exercitat de scripete asupra coloanei vertebrale cu scopul de a o intinde si de a o
indrepta.
.

4.2 ELECTROTERAPIA

18

Electroterapia are unele aplicatii si in tratamentul deviatiilor cifotice ale coloanei


vertebrale.Principalele roluri ale sale sunt acelea de a reduce retractiile si contracturile musculare,
prin incalzirea profunda a regiunii (diadinamici, ultrasunete), de a asupliza musculatura si
ligamentele retractate si sclerozate (ionizarile cu iodura de potasiu 4-5%, ultrasunete cu
hidrocortizon 1% sau fenilbutazona) si de a limita efectele dureroase sau anchilozele din artrozele
secundare.
Contracturile musculare, mai ales cele dureroase la solicitarile pasive, de intindere, mai pot
beneficia de bai de lumina (raze infrarosii), masaj, iar hipotoniile musculare, de termoterapie,
curenti aperiodici de joasa frecventa, curenti faradici si galvanizari.
Electroterapia locala se adreseaza atat durerii ca simptom (electroterapie antalgica simptomatica),
cat si contracturii musculare ca sursa generatoare de durere (electroterapie antalgica patogenica).
Dintre metodele mai importante de electroterapie amintim:galvanizarile, ionizarile,
faradizarea, curentii diadinamici, razele ultraviolete si ultrasunetele.
Galvanizarea transversala.
Reprezinta aplicarea curentului galvanic (continuu) pe regiunea indicata, iar electrozii sunt
amplasati transversal, de-o parte si de alta a zonei afectate, pe care o incadreaza astfel fata in fata.
Tehnica de aplicare:
Pacientul trebuie informat inca de la prima sedinta de electroterapie asupra procedurii care i se va
aplica, precum si asupra senzatiilor cutanate pe care le va simti in timpul aplicatiei si, bineinteles,
despre scopul acestei terapii.
Pentru executarea in conditii optime a procedurii, fizioterapeutul trebuie sa se ghideze dupa o
prescriptie terapeutica corecta si completa, care va cuprinde: denumirea procedurii, regiunea
tratata, locul de fixare, dimensiunile si polaritatea electrozilor, intensitatea curentului aplicat si
durata sedintei.
Bolnavul va fi asezat pe pat, tinandu-se cont de posturile cele mai antalgice, cat si de regiunile pe
care dorim sa le tratam.Se va inspecta apoi tegumentul la locurile de aplicare ale electrozilor
pentru a se aprecia integritatea sa si a se decela eventualele leziuni sau afectiuni ale acestuia
oricat de minime ar fi ele.
Se fixeaza electrozii (care trebuie sa fie complet netezi) cu ajutorul unor saculeti umpluti cu nisip,
care sa nu fie prea grei, pentru evitarea compresiunii circulatiei. Un element deosebit de
important in aplicatiile de galvanoterapie il constituie obligativitatea folosirii unui strat hidrofil
intermediar intre electrod si tegument, cu caracter izolant, in scopul prevenirii efectelor polare
produse sub electrozi si a arsurilor cutanate. Electrozii se acopera cu o panza cauciucata sau cu o
folie de plastic izolatoare, iar bolnavul se acopera cu un cearsaf.
Se fixeaza ceasul semnalizator dupa durata prescriptiei. Manevrarea comutatorului
potentiometrului de intensitate se va face lent pentru introducerea progresiva a curentului pana la
intensitatea necesara si prescrisa. In timpul sedintei de aplicatie, pacientul va fi supravegheat si
intrebat asupra senzatiilor percepute la nivelul electrozilor.

19

Intensitatea curentului galvanic aplicat se regleaza in functie de efectul pe care dorim sa-l
obtinem, astfel:
- pentru efecte analgezice dozam o intensitate la prag (0,1 mA/cm2).
- pentru efecte antihiperestezice dozam o intensitate sub prag.
- pentru efecte vasodilatatoare dozam o intensitate peste prag (peste 0,1 mA/cm2).
- in stadiile acute se prefera intensitati sub prag.
- in stadiile cronice aplicam intensitati peste prag.
In ceea ce priveste durata procedurii, trebuie sa retinem ca, pentru a fi eficienta, o aplicatie de
curent galvanic trebuie sa dureze in jur de 30 de minute.
Numarul si ritmul sedintelor de galvanizare variaza in functie de diagnosticul afectiunii, stadiul
evolutiv si rezultatele obtinute.
Efecte: Galvanizarea este o procedura decontracturanta si antalgica.
Ionizarile.
Reprezinta procedeele prin care se introduc in organism diferite substante medicamentoase cu
ajutorul curentului electric, care le transporta prin tegument si mucoase.
Tehnica de aplicare:
Inainte de aplicatie se prepara solutiile medicamentoase necesare, in concentratiile
corespunzatoare.
Tehnica propriu-zisa de aplicare a ionoforezei este aceeasi ca si in cazul galvanizarii, bazandu-se
pe aceleasi principii metodologice. Singura deosebire intre cele doua proceduri consta in faptul ca
materialul intermediar hidrofil (in cazul ionizarii) se va imbiba cu solutia medicamentoasa.
Efecte:
-efectul antalgic-este potentat de alegerea unor solutii medicamentoase cu efect anestezic de
suprafata (xilina, novocaina). Esential este ca marimea electrozilor sa acopere integral zona de
tratat, intensitatea curentului sa fie la prag si durata tratamentului suficient de mare (peste 20 de
minute).
Curentii diadinamici.
Curentii diadinamici fac parte din categoria curentilor de joasa frecventa.
Principalele forme de aplicare ale curentului diadinamic sunt:

20

-monofazat fix (MF),


-difazat fix (DF),
-perioada scurta (PS),
-perioada lunga (PL),
-ritmul sincopat (RS).

Tehnica de aplicare :
Marimea si forma electrozilor se alege in functie de regiunea tratata, iar locurile de
amplasare, modalitatea de pozitionare si polaritatea lor, in functie de scopurile terapeutice
urmarite. (. D)
Pacientul este asezat pe un pat sau pe un scaun de lemn, in functie de regiunea tratata.
Electrozii se aplica prin intermediul invelisurilor de protectie hidrofile, confectionate din diferite
straturi textile sau material spongios elastic, bine umezite si fixati cu ajutorul benzilor elastice sau
a saculetilor cu nisip.

.D
Forma de curent diadinamic aplicata se alege in functie de scopul terapeutic. Deseori, la
aplicatiile cu scop analgetic se recomanda inceperea sedintei cu difazat fix (DF).
Intensitatea curentilor se regleaza progresiv, ajungandu-se la senzatia de vibratii bine
tolerate nedureroase, deci pana la pragul dureros. In cursul sedintei, trebuie crescuta intensitatea,
pentru mentinerea senzatiilor de vibratie, nedureroase.
Durata sedintelor de tratament este diferita, in raport cu scopul terapeutic urmarit. Daca
trebuie efectuate aplicatii pe mai multe zone in aceeasi sedinta, se scad duratele, succesiv, de la
zona la zona, cu cate un minut, astfel incat sa nu se depaseasca 10-l2 min. In aplicatiile cu scop
hiperemiant, vasculotrop, se poate prelungi durata sedintei (20-30 min).
Ritmul sedintelor este determinat de stadiul afectiunii tratate, iar numarul sedintelor este
dictat de efectele obtinute.
Efecte:
Principalele efecte ale curentilor diadinamici sunt cele analgetice, hiperemiante si
dinamogene. Acestea sunt determinate de nivelul intensitatii, forma curentului diadinamic aleasa
si modalitatea de aplicare a electrozilor.
In functie de forma de aplicare, se obtin urmatoarele efecte:

21

- MF-are un efect excitator, crescand tonusul muscular; subiectiv, produce vibratii ce actioneaza
ca un masaj electric profund, totodata evidentiind zonele dureroase din cadrul neuro-mialgiilor
reflexe; tonifiaza peretii arteriali prin actiunea vasoconstrictoare pe care o are.
- DF-este considerat ca cel mai analgetic, ridicand pragul sensibilitatii dureroase. I se mai atribuie
si un efect de imbunatatire a circulatiei arteriale prin inhibarea simpaticului. Din aceste motive se
utilizeaza ca forma de introducere in aplicatiile cu scop primordial analgetic.
- PS-are un efect excitator, tonicizant, actionand ca un masaj profund mai intens; efect rezorbtiv,
cu actiune rapida.Dupa mai multe minute, produce o analgezie secundara cu o durata destul de
lunga.
- PL-prezinta un efect analgetic si miorelaxant evident si persistent, de asemenea, anticongestiv.
Este preferat, in starile dureroase pronuntate si persistente.
- RS-are cel mai pronuntat efect excitator, realizand o adevarata gimnastica musculara si fiind
astfel cel mai indicat in atoniile musculare (normoinervate) postoperatorii.
Curentul interferential.
Acesta consta in incrucisarea a doi curenti de medie frecventa cu frecvente diferite (in
general, decalati cu 100 HZ).

Tehnica de aplicare:
Se deosebesc doua tehnici fundamentale de aplicare a curentilor interferentiali si anume:
A. Statica .In cadrul acestei tehnici, electrozii se mentin in timpul procedurii in acelasi loc
si asupra lor se exercita o presiune constanta. Electrozii clasici sunt cei de tip placa, utilizanduse cate doua perechi de dimensiuni diferite (50-400 cm.).
Electrozii sunt introdusi in invelisuri umede de textura sintetica, corespunzatoare ca marime si
atasati la cablurile cordonului cvadruplu conectat la aparat. Amplasarea lor se face in asa fel incat
curentii sa se incruciseze in mijlocul zonei tratate. Fixarea electrozilor se face, de preferinta, cu
benzi elastice sau cu saculeti de nisip.
B.Cinetica.In tehnica cinetica se utilizeaza doi electrozi manusa (palmari) care se aplica
pe mainile asistentului, fiind izolati electric de acestea. Fiecare electrod se leaga cu cate un cablu.
Celelalte doua cabluri se leaga de doi electrozi-placa fixi. Intensitatea curentului este reglata in
functie de senzatiile percepute de pacient. Regiunea de tratat (dorsala, cervicala sau lombara) se
afla in zona de interferenta a curentilor. Prin miscarea permanenta a electrozilor manusa de catre
asistent in timpul procedurii, se produce o variatie a directiilor de intensitate maxima a curentului
interferential, procedeul purtand numele de electrokineziterapie.

Efecte:

22

In functie de frecventa, curentii interferentiali au urmatoarele efecte:


-frecventele mici (sub 10 HZ) produc un efect excitomotor al muschilor striati normoinervati;
-frecventele medii (12-35 HZ) si cu intensitate subliminara a curentilor, au un efect
decontracturant si vasculotrofic;
-frecventele rapide (80-l00 HZ) au un efect analgetic.
Actiunea excitomotoare pe musculatura neteda este realizata de orice forma de curent
interferential (mai ales cu frecvente medii, de 12-35 HZ).
Curentii interferentiali, in aplicatie statica, dar mai ales dinamica, folosind frecvente
excitomotorii in forma SPECTRU, aduce o contributie substantiala in pregatirea musculaturii
pentru programele de kinetoterapie ulterioare.
Ultrasunetele.
Fac parte din categoria curentilor terapeutici de inalta frecventa.

Tehnica de aplicare:
In incaperea in care se efectueaza tratamentul trebuie sa existe o temperatura de confort
termic. Patul sau scaunul pe care va fi asezat pacientul trebuie sa fie din lemn. Aparatul de
ultrasunete va avea obligatoriu impamantare.
Este necesar ca pacientul sa se afle intr-o stare de echilibru termic general; starile febrile
fiind contraindicate in tratamentul cu ultrasunete. In cazul unor extremitati cu circulatie deficitara,
acestea vor fi preincalzite prin scurte bai partiale, calde, pentru activarea circulatiei generale.
Pacientul, inclusiv regiunea tratata, trebuie sa se afle in pozitii cat mai relaxate. Se
actioneaza comutatorul de pornire a aparatului, se fixeaza ceasul semnalizator la durata prescrisa
pentru sedinta. (. E)
Apoi se aplica traductorul pe zona ce urmeaza a fi tratata si prin actionarea comutatorului
de intensitate, se fixeaza la doza prescrisa.
Se recomanda ca in timpul executarii procedurii, sa nu se ridice capul traductorului de pe zona
tratata.

.E
Aparatele mai noi au adus unele perfectionari precum:

23

-cuplajul automat cu ceasul,


-ceasul indica timpul efectiv de aplicare a tratamentului.
Durata sedintelor de tratament variaza cu suprafata regiunii tratate, afectiunea tratata si
stadiul evolutiv al acesteia.
In general, durata unei aplicatii pe o zona este de 2-5 min, in nici un caz nu se va depasi timpul
total de aplicatie peste 10-l5 min pe mai multe zone tratate in aceeasi sedinta.
Ritmul sedintelor este in functie de caz, zilnic sau la doua zile.Numarul sedintelor va fi,
de asemenea, adaptat in functie de caz in general 6-l5 sedinte.
Efecte:
Principalele efecte fiziologice sunt: analgetic, miorelaxant, hiperemiant.
Efectele analgetice se realizeaza prin intermediul SNC, printr-o serie de mecanisme care
se produc la nivelul acestuia.
Efectul miorelaxant se explica prin actiunea vibratorie a ultrasunetului asupra
proprioceptorilor musculari si tendinosi.
Actiunea hiperemianta, cu efect rezorbtiv si vasculotrofic se produce prin vasodilatatia
arteriolelor si capilarelor. Aceste actiuni se realizeaza prin influentarea si prin intermediul SNV.
Ultrasunetele se mai folosesc si pentru efectul mecanic, micromasajul celular, cresterea
temperaturii locale prin frecarea indusa de bombardamentul cu ultrasunete si efectul fibrolitic, ce
dezorganizeaza procesele incipiente de fibrozare.

4.3 TRATAMENTUL PRIN MASAJ


Actiunea fiziologica a manevrelor de masaj consta in aceea ca, in timpul executarii lor, de la
terminatiile nervoase cutanate pornesc impulsuri spre sistemul nervos central, care maresc
excitabilitatea functionala a scoartei cerebrale.
Efectele masajului:
Efecte locale:
1. Actiune sedativa asupra: -durerilor de tip nevralgic;
-durerilor musculare si articulare.
2. Actiunea hiperemianta locala. Se manifesta prin incalzirea si inrosirea tegumentului asupra
caruia se exercita masajul.

24

3.Indepartarea lichidelor interstitiale, de staza, cu accelerarea proceselor de resorbtie in zona


masata. Acest efect este benefic la persoane cu insuficienta venoasa periferica si apare dupa
manevre profunde, care conduc lichidul de staza de la periferie spre centru.
Efecte generale:
-cresterea metabolismului bazal ;
-stimuleaza functiile aparatului respirator si circulator ;
-influenteaza favorabil starea generala a organismului ;
-imbunatateste somnul ;
-indeparteaza oboseala musculara ;
Mecanisme de actiune:
O actiune a masajului este actiunea mecanica, produsa de manevrele mai dure ca framantarea,
mangaluirea, rulatul, ciupitul, tapotamentul (care se executa transversal pe fibrele musculare) si
care duc la tonifierea musculaturii, imbunatatirea functiei si fortei musculare.
Indicatiile si contraindicatiile masajului:

Indicatii: spondilita anchilozanta, sechele post-traumatice ale regiunii respective, deformari ale
coloanei (cum ar fi cifoza sau scolioza), in contracturi musculare de diferite cauze.
Contraindicatii : boli dermatologice, boli hemoragice, inflamatii acute ale organelor
abdominale, TBC, boli vasculare, boli infectioase.
Regiunea dorsala se delimiteaza in partea superioara prin linia imaginara ce trece prin C7,
spina omoplatului si acromion. In partea inferioara se delimiteaza prin linia imaginara ce trece
prin T12 si coastele flotante.
Tehnica masajului.
Masajul regiunii dorsale se executa asezand bolnavul in decubit ventral, cu miinile pe linga corp,
iar in cazul cifozelor cu un grad ridicat de curbura i se aseaza pacientului o perna sub abdomen
sau torace, in functie de regiunea in care se gaseste cifoza. Bolnavul este acoperit cu un cearceaf,
lasand descoperita numai regiunea de masat.
Se incepe prin neteziri (efleuraj), cu ambele palme intinse, pornind de la partea inferioara a
trunchiului, pe muschii paravertebrali si cei dorsali, pe marginea superioara a trapezilor,
inconjurand umerii.
Urmeaza netezirea pe coloana, cu doua degete departate, prinzand apofizele spinoase vertebrale
intre degetele departate de la mana stanga. Aceeasi manevra se executa si intercostal.

25

Urmatoarea manevra de masaj aplicata o constituie framantarea sau petrisajul, sub toate formele
sale (framantarea cu o mana, incepand cu partea opusa noua, pe 2-3 directii de muschi, realizata
prin compresiuni si relaxari ritmice intre police si celelalte patru degete, ridicand muschiul de pe
ul osos. Pe aceleasi directii se executa si framantarea cu doua maini si cea contratimp.
Dupa fiecare manevra de framantat in parte se executa neteziri de intrerupere, cu scopul de a
linisti organismul si, totodata, de a-l pregati pentru manevrele care vor urma.
Dupa acestea urmeaza frictiunile, care se executa pe coloana, cu doua degete departate, prin
miscari de sus in jos, stanga-dreapta, circular dreapta, circular stanga. 0 alta directie de frictiune
intercostal, cu degetele departate si cu miscari circulare; precum si pe muschii paravertebrali
dorsali, cu degetele apropiate. Se insista pe contracturile musculare, frictiunea avand un efect
puternic decontracturant, mai ales in asociere cu vibratia.
Se executa din nou neteziri de intrerupere, dupa care urmeaza tapotamentul. Acesta se aplica doar
pe muschii bine dezvoltati ca marii dorsali si trapezii inferiori, evitand zona rinichilor.
Formele de tapotament folosite sunt: caus, cu partea cubitala a mainii si cu pumnii usor deschisi.
Manevrele de tapotament nu se executa totdeauna ci numai in cazurile cu relaxare sau atrofie
musculara.
Urmeaza vibratia, executata cu palma intreaga, intinsa,pe toata suprafata musculara, prin trenuri
vibratorii profunde si rapide.
Dupa toate acestea, se aplica netezirile de incheiere, a caror intensitate va fi descrescatoare, in
vederea relaxarii si linistirii organismului.
In functie de localizarea deviatiei cifotice si gradul curburii, se poate indica, pe langa masajul
dorsal, si un masaj decontracturant cervical si/sau lombar.
In incheierea sedintei de masaj, fizioterapeutul va efectua o serie de mobilizari kinetice in
articulatiile interesate (articulatiile costo-vertebrale) deoarece ele trebuiesc mobilizate. Pentru
acest lucru, pe fondul miscarilor de inspiratie-expiratie efectuate de pacient, maseurul, tinand
palmele perpendicular pe coloana dorsala a acestuia, ii cere bolnavului sa traga puternic aer in
piept, dupa care, in timpul expirului, apasa ritmic, prin vibratii, coloana dorsala (de 2-3 ori).

4.4 KINETOTERAPIE (gimnastica medicala)


Kinetoterapia (terapia prin miscare) ocupa cel mai important loc in tratamentul deviatiilor
cifotice ale coloanei vertebrale. Ea este indicata in toate cazurile, indiferent de gravitatea sau
localizarea lor, atat ca metoda unica de tratament (cifozele nestructurale), cat si in asociere cu alte
mijloace terapeutice (cazurile mai grave-cifoze patologice).
Exercitiile pentru corectarea cifozei urmaresc:

26

I. Tonifierea musculaturii paravertebrale cervicale, in sensul scurtarii musculaturii dorsale (prin


miscari concentrice) si alungirea musculaturii anterioare a gitului si toracelui (prin miscari
excentrice).
II. Stergerea deprinderii gresite si formarea unei atitudini corecte a corpului.
III. Corectarea sau prevenirea deviatiilor compensatorii ale coloanei vertebrale sau a celorlalte
regiuni ale corpului.
Mijloacele folosite in kinetoterapie sunt:
- Exercitii statice:
-contractii izometrice;
-stand in picioare corect;
-stand in genunchi;
-stand in decubit dorsal sau ventral ;
-stand atarnat;
- Exercitii dinamice extensia si intinderea coloanei vertebrale, apoi exercitii pentru cap, gat,
membre, care sa amplifice extensia trunchiului.
Tonificarea se obtine prin contractii izometrice, cu spatele in pozitie corectata sau hipercorectata.
Contractia izometrica se produce cand muschiul lucreaza contra unei rezistente egale cu forta sa
maxima sau cand se incearca deplasarea unei greutati mai mari decat forta subiectului. Contractia
izometrica se executa la diverse lungimi ale muschiului, in cursa interna, medie sau externa, deci
muschiul in zona lunga, medie, scurta sau alungita dincolo de punctele normale de insertie. In
contractia izometrica forta dezvoltata in muschi este maxima, dar datorita aparitiei oboselii este
mentinuta la aceasta valoare numai pentru perioade limitate de timp. Din acest motiv se folosesc
in practica contractii izometrice intrerupte de perioade de repaus.
Contractiile izometrice se utilizeaza si in tehnici de facilitare neuromusculara proprioceptiva,
care promoveaza stabilitatea corpului si mobilitatea de cauza musculara: inversare lenta cu
opunere; miscare activa de relaxare-opunere; stabilizare ritmica; contractie izometrica in zona
scurtata; izometria alternanta.
Efectele pozitive ale contractiilor izometrice
-nu solicita articulatia, de aceea se pot aplica sub aparat gipsat (fracturi, entorse), articulatii
dureroase, inflamatii;
-nu necesita aparatura sau instalatii speciale, deci se pot executa oriunde;
-necesita un timp foarte scurt (6-l2 secunde maxim);

27

-cresterea fortei musculare este mai rapida si mai intensa ativ cu exercitiile dinamice.
Efectele negative ale contractiilor izometrice
-reduc mobilitatea articulara si nutritia tesuturilor periarticulare;
-limiteaza dezvoltarea tensiunii de condunctie la unele grupe de fibre ale muschiului;
-contribuie in mica masura la refacerea sensibilitatii kinestezice (feed-back kinestezic redus);
-scad puternic sau chiar suprima circulatia in muschi, realizand datorii de oxigen cu nivele mari
ale lactacidemiei si scaderi consecutive ale pH-ului sangvin;
-scad elasticitatea musculara, deoarece muschiul este supus permanent unei tendinte de scurtare;
Modalitatea de executie a exercitiilor fizice
Pentru ingreunari in efectuarea exercitiilor se folosesc bastoane (asezate la spate, sub axile),
mingii medicinale (purtate pe cap sau aruncate cu ambele miini deasupra capului).
Exercitiile vor fi intrerupte de frecvente miscari de respiratie si relaxare.
Deosebit de utile sunt exercitiile de redresare pasiva si pasivo-activa, efectuate la scara
fixa, la perete si, mai ales, in fata oglinzii.
In cazul atitudinii cifotice, trebuie sa invatam pacientul sa-si formeze simtul pozitiei
corecte, prin autocontrol continuu, lucru posibil datorita supletei coloanei vertebrale.
Se are in vedere pozitia defectuoasa a capului cazut inainte, care trebuie redresata prin
contractia musculaturii cefei, cu corectarea curburii cervicale, mentinind privirea inainte, paralela
cu pamantul.
Tonifierea si reechilibrarea musculaturii paravertebrale este unul din obiectivele principale
urmarite prin programele de kinetoterapie.Aceasta se realizeaza prin:
1.
din decubit ventral, se executa gradat ridicarea capului, umerilor si a membrelor
superioare (pentru tonifierea musculaturii dorsale bilaterale),
2.

ridicarea ambelor membre inferioare (tonifica musculatura lombara),

3.
ridicarea membrelor (superior si inferior) de aceeasi parte (tonifica musculatura
unilaterala paravertebrala respectiva).
Un alt obiectiv al tratamentului fizical-kinetic il constituie asuplizarea coloanei vertebrale. Pentru
a se realiza acest lucru este necesar sa se actioneze in sensul:

28

eliberarii miscarii in articulatiile interapofizare posterioare,

contracararea tendintei de cifozare,

impiedicarea agravarii unei eventuale scolioze preexistente,

imbunatatirea mobilitatii articulatiilor costo-vertebrale.

Tehnica de lucru indicata deriva in mare masura din metoda Klapp. Cifoza dorsala se corecteaza
prin exercitii de intindere a coloanei din cele trei pozitii de baza (decubit, sezand, ortostatism), de
fapt, constientizarea pozitiei de a sta inalt' sau a sta drept'. Postura se controleaza in oglinda,
urmarind alungirea gatului si a trunchiului in ax. Exercitiile devin mai eficiente daca se ofera
bolnavului cativa parametri care sa-i permita sa constientizeze corectia posturala (o rezistenta
usoara aplicata de palma terapeutului pe crestetul bolnavului, o sectiune asezata pe crestet etc.).
Din metoda Klapp se folosesc pozitiile lordozante plecand din pozitia de start in genunchi'.
Extensiile active, mersul in patru labe, tractiunile prin propria greutate a corpului (atarnat la
spalier), unele sporturi (volei, baschet, inotul pe spate), toate pot fi exploatate pentru indeplinirea
aceluiasi obiectiv.
Pentru tonifierea musculaturii paravertebrale se folosesc tehnici globale clasice, dar sunt si unele
manevre particulare deosebit de utile deoarece, desi se adreseaza in principal musculaturii
paravertebrale, antreneaza in lucru si musculatura centurii scapulo-humerale.
Putem vorbi de cure balneokinetoterapeutice, adica de proceduri de kinetoterapie aplicate in
bazine cu apa dulce sau carbogazoasa. Avantajele acestei metode constau in actiunea fizica a apei
de a 'descarca' miscarile in mare parte, de actiunea gravitatiei.
De asemenea, apa opune o rezistenta la miscare, ceea ce face ca partea izometrica a
contractiei sa reprezinte mai mult din miscare, crescand astfel tonusul muscular.
La aceste actiuni se mai adauga efectele termalitatii apei asupra vasomotricitatii si efectele
tonifiante asupra sistemului nervos central si periferic. In cazul apelor carbogazoase este de
adaugat si efectul curativ al sarurilor si bulelor de gaz degajate.
De asemenea, masajul subacvatic sau talasoterapia, pot da rezultate bune.
In tratamentul profilactic al deformarilor cifotice se au in vedere doua metode importante: inotul,
- gimnastica respiratorie.
Innotul trebuie sa fie simetric si facut multi ani la rand (bras, spate, fluture, delfin). Este un
excelent mijloc activ de autocontrol, de reechilibrare a curburilor coloanei vertebrale si de dirijare
a dezvoltarii simetrice a toracelui.
Gimnastica respiratorie, in apa, se face sub forma de innot sau programe specializate.
Exercitiile se executa timp de 10-l5 minute, bolnavul fiind imersionat pina la barbie, membrele
inferioare intinse si atingind fundul bazinului cu virful degetelor.

29

Aceasta gimnastica asuplizeaza curburile, niveleaza centurile, stimuleaza autocontrolul si


favorizeaza dezvoltarea simetrica a toracelui si cresterea capacitatii vitale.
Prin programele de gimnastica medicala se mai urmareste:
Corectarea curburii dorsale se face prin tonificarea musculaturii paravertebrale in scurtare, din
pozitii care sa fixeze regiunea lombara si cervicala in pozitie corecta. Se lucreaza, in special, din
sezind sau sezand pe genunchi, din culcat, in genunchi cu sprijin pe palme, atirnat la scara fixa,
elongatii cu ajutorul unui capastru, redresari active controlate, in fata oglinzii, transport de
greutati pe cap.
Pentru apropierea omoplatilor se fac exercitii libere sau cu diferite aparate portabile (greutati,
bastoane), cu rotatia externa a bratelor, prin contractia muschilor mic rotund si subspinos, cu
apropierea omoplatilor de linia mediana (de coloana) prin contractia trapezului si romboidului, cu
inspiratie, iar la revenire-expiratie. Acelasi rezultat il obtinem lucrind si cu bratele intinse la
orizontala, duse spre inapoi pentru apropierea omoplatilor de coloana si torace.
Deblocarea toracelui, care se prezinta cu un stren infundat, se obtine prin exercitii de respiratie
ampla. Coastele, care sunt fixate de coloana dorsala pot fi antrenate in momentul inspirului si sa
contribuie la redresarea coloanei dorsale, prin departarea intre ele si ridicarea lor. Toracele si
respiratia costala se reeduca prin mobilizari pasive, presiuni si tractiuni asupra coastelor, tinind
cont de momentul inspirului si expirului, cu scopul de a mari elasticitatea condro-costovertebrala, si prin miscari active de respiratie. Presiunile si tractiunile se aplica perpendicular pe
axul de rotatie a articulatiei costo-vertebrala, la nivelul arcului posterior sau la locul de deplasare
in cazul coastelor mai mari.
Miscarile pasive cu presiuni si tractiuni pe clavicula si stern, vizeaza mobilizarea toracelui in
partea lui superioara, iar cand sunt aplicate pe regiunea laterala, vizeaza mobilizarea toracelui in
partea mijlocie si inferioara.
Important:
Programele de kinetoterapie trebuie efectuate pe perioade lungi de timp (ideal ar fi ce ele sa fie
executate de catre pacient pe tot parcursul vietii) deoarece au un rol primordial atat in corectarea
deviatiilor cifotice existente si a complicatiilor lor, cat si in prevenirea reaparitiei acestora.

4.4.1 Programe kinetice pentru corectarea cifozelor

Exercitii corective pentru cifoza


Indicatii tehnico-metodice

30

Fiind o deviatie a coloanei vertebrale frecvent intalnita, cifoza dorsala a determinat preocupari
deosebite pentru gasirea mijloacelor de corectare cu eficacitate crescuta. Printre exercitiile
corective mentionam :
a) exercitiile statice sub forma de pozitii corective si hipercorective, realizate cu participarea
trunchiului, bratelor si picioarelor, in deplina concordanta cu cerintele mecanismului de corectare
a acestei deficiente. Se folosesc pozitii derivate din stand, pe genunchi, sezand, culcat, si atarnat,
astfel concepute incat sa previna in permanenta crearea unei curburi compensatorii in regiunea
lombara a coloanei vertebrale (lordoza).
b) Exercitii dinamice sub forma de miscari corective, efectuate in sensul redresarii coloanei
vertebrale si al altor segmente deficiente care insotesc cifoza. Cele mai importante exercitii
dinamice sunt :
exercitii de trunchi sub forma miscarilor de extensie (a segmentului dorsal) indoiri laterale,
rasuciri spre stanga si spre dreapta, intinderi ale coloanei vertebrale in axul vertical si miscari de
rotare efectuate inapoi;
exercitii efectuate cu bratele, cu mainile la umeri, la ceafa sau pe crestet, duceri inapoi
peste nivelul umerilor (lateral, oblic, sus, rotari). Exercitiile efectuate cu bratele urmaresc sa
amplifice mobilitatea segmentului dorsal al coloanei vertebrale si sa corecteze deficientele
umerilor care insotesc cifoza;
exercitiile executate cu membrele inferioare se folosesc pentru tonificarea musculaturii
abdominale, opunandu-se in acest fel tendintei de lordozare a coloanei vertebrale in regiunea
lombara. Din acest motiv miscarile membrelor inferioare vor fi efectuate inainte, sub forma de
intinderi si indoiri, departari si apropieri, forfecari etc. ;
exercitii specifice de respiratie, libere sau legate de miscarile corective ce sunt executate
cu membrele si cu trunchiul ;
exercitii cu obiective portative : bastoane, mingi medicinale, maciuci, cordoane elastice
etc. ;
-

exercitii la aparatele de gimnastica : banca, bancheta, lada, scara, inele, bara, paralele etc. ;

exercitii cu caracter aplicativ, cu structura corectiva : mers, tarare, echilibru si suspensii ;

exercitii de redresare pasiva si activa. Redresarile pasive se efectueaza cu ajutorul


profesorului, iar cele active sunt efectuate de deficient in fata oglinzii.
Exercitii corective din pozitia stand si derivatele acesteia
mers pe toata talpa sau pe calcaie cu pasi mici, cu trunchiul drept si mainile la ceafa, cu
arcuirea coatelor inapoi la fiecare pas;
mers pe varfuri cu pasi mici sau mijlocii , cu mainile la ceafa : ducerea alternativa a
genunchilor indoiti la piept cu arcuire. Se executa rar si cu amplitudine mare ;

31

mers pe varfuri cu ducerea alternativa a genunchilor indoiti la piept, simultan cu rotarea


bratelor inainte, sus si inapoi ;
mers pe varfuri cu ducerea alternativa a genunchilor indoiti la piept, simultan cu ducerea
bratelor lateral sau oblic-sus, cu arcuire ;
mers pe partea ingusta a bancii de gimnastica cu mainile la umeri, la ceafa, pe crestet sau
cu ducerea bratelor lateral, oblic-sus, ori sus ;
mers cu un baston la spate, sustinut cu bratele indoite la nivelul coatelor, cu ducerea
alternativa a genunchilor indoiti la piept si arcuire ;
mers inainte sau lateral (cu pasi adaugati ori incrucisati), cu un baston la spate tinut cu
mainile de capete la nivelul umerilor sau al omoplatilor : indoirea trunchiului spre stanga si spre
dreapta alternativ. Se recomanda pastrarea pozitiei verticale a corpului ;
mers pe varfuri sau pe toata talpa cu o minge medicinala pe cap, sustinuta din lateral cu
ambele maini si ducerea alternativa a picioarelor intinse inainte la 90 grade. Se executa rar si cu
amplitudine mare.
Stand :
departat cu trunchiul inclinat inainte la 20 grade si bratele intinse lateral : extensia ampla a
trunchiului si aducerea bratelor inapoi cu arcuirea bratelor inapoi cu arcuire si inspiratie ;
revenire cu expiratie.
Departat, trunchiul inclinat inainte la 20 grade, cu mainile la ceafa : ducerea simultana a
capului si coastelor inapoi cu arcuire, privirea orientata oblic in sus.
Departat cu trunchiul inclinat inainte cu sprijin la scara fixa : extensia si gatului cu arcuire,
simultan cu ducerea alternativa a genunchilor indoiti la piept.
Cu un picior indoit, sprijinit pe un suport (in treapta) si mainile la ceafa: extensia
trunchiului cu inspiratie, revenire cu expiratie ; indoirea trunchiului alternativ spre stanga si spre
dreapta, rasucirea trunchiului alternativ spre stanga si spre dreapta, cu ducerea bratelor lateral ;
Cu un picior intins sau indoit pe un suport inalt : extensia trunchiului simultan cu ducerea
bratelor lateral, oblic-sus, sus sau rotarea lor prin inainte cu inspiratie ; revenire cu expiratie
Cu un picior intins inainte pe un suport, bratele intinse sus : rotarea trunchiului de la
stanga la dreapta ;
Cu trunchiul perfect lipit de un vertical si cu bratele intinse sus : pasire inainte cu un picior
si apoi aproprierea celui din spate : revenire in pozitia initiala ;
Din aceeasi pozitie ca la exercitiu precedent : indoirea trunchiului alternativ spre stanga si
spre dreapta, cu spatele lipit de ul vertical ;
Departat cu un baston inainte apucat de capete : ducerea bastonului prin inainte sus,
simultan cu ducerea inainte a genunchilor indoiti la piept, mentinand pozitia finala ;

32

Cu o minge medicinala pe cap sprijinita cu mainile, intinderea bratelor (privirea urmareste


mingea), simultan cu ducerea unui genunchi inainte la piept si inspiratie ; revenire in pozitia
initiala cu expiratie ;

Pe genunchi cu sprijin pe palme


ducerea alternativa a bratelor inainte si in sus in extensie cu arcuire ; cu trunchiul sub
orizontala : ducerea bratelor lateral, alunecand pe sol, cu extensia ampla a capului ;
deplasarea inainte cu brat si picior opuse, trunchi sub orizontala ; tarare inainte cu
picioarelor, pastrand permanent palmele in contact cu suprafata de sprijin ;
deplasarea inapoi cu intinderea cate unui picior in prelungirea trunchiului, cu impulsul
piciorului opus ;
cu sprijin pe antebrate : ducerea trunchiului inapoi spre calcaie cu intinderea bratelor si a
coloanei vertebrale. Palmele raman in pozitia initiala ;
cu sprijin pe antebrate : intinderea alternativa a picioarelor inapoi in prelungirea
trunchiului, simultan cu intinderea bratelor in sprijin cu palmele ;
trunchiul sub orizontala : ducerea bratelor lateral, alunecand pe sol, extensia ampla a
capului si gatului, mentinand pozitia finala (profesorul preseaza ritmic in regiunea dorsala a
spatelui) ;

Exercitii corective in pozitia de sezand si derivatele acesteia


Sezand pe un taburet :
-

cu mainile la ceafa : ducerea coatelor inapoi cu rezistenta manuala ;

cu bratele intinse lateral : extensia bratelor cu rezistenta manuala (profesorul opune


rezistenta inapoia coatelor executantului) ;
extensia trunchiului cu rezistenta manuala ; intinderea bratelor sus si indoirea lor cu
rezistenta manuala ;
cate o haltera mica in fiecare mana : ducerea bratelor lateral sau sus, controland atitudinea
trunchiului.
Sezand departat :
-

cu un baston la spate, sustinut cu bratele indoite la nivelul coatelor,

33

extensia ampla a trunchiului cu inspiratie, revenire cu expiratie ; inclinarea trunchiului inainte


la 15-20 grade cu intinderea coloanei vertebrale ;
cu spatele la scara fixa, apucat cu bratele intinse oblic-sus cu o sa la spate : extensia
capului si gatului, accentuand extensia trunchiului, simultan cu indoirea genunchilor la piept ;
cu un baston la spate, sustinut cu bratele indoite la nivelul coatelor, cu trunchiul in
atitudinea corecta : deplasarea inainte si inapoi cu ajutorul
picioarelor.
Exercitii corective din pozitia culcat si derivatele acesteia
Culcat inainte :
cu mainile la ceafa: extensia trunchiului din coloana dorsala cu arcuire (se poate aseza o
perna sub abdomen)
cu trunchiul in extensie din coloana dorsala, bratele intinse inainte : rotarea bratelor in cerc
mic ;
cu mainile la spate,cu degetele inclestate, extensia si rasucirea trunchiului spre stanga si
spre dreapta alternativ, cu inspiratie si expiratie ;
cu trunchiul in extensie in afara suprafetei de sprijin : ducerea bratelor lateral cu arcuire ;
capul si gatul se mentin in extensie ;
-

cu mainile la spate, degetele inclestate : tarare inainte cu ajutorul picioarelor ;

tarare inainte cu brat si picior opuse ;

Culcat pe spate :
cu bratele intinse sus : ducerea picioarelor indoite sau intinse la piept, alternativ sau
simultan ; ridicarea picioarelor la 90 grade simultan sau alternativ ; rotarea picioarelor alternativ
sau simultan ; forfecarea picioarelor de sus in jos si lateral, mentinute la 45-90 grade de sol ;
cu o sa sau o minge medicala de marime mica sub regiunea dorsala, genunchii indoiti cu
talpile pe sol : ducerea bratelor este cap cu inspiratie, mentinand pozitia finala,revenire cu
expiratie ;
din aceeasi pozitie ca la ex precedent, extensia capului si a gatului cu rularea mingii pe sol
inainte si inapoi, cu sau fara ajutorul bratelor ;
pe o banca de gimnastica cu genunchii indoiti si bratele intinse sus, apucat de marginea
bancii : tarare prin tractiune in brate si impulsul picioarelor ;
pe o banca de gimnastica cu capul si gatul in afara suprafetei de sprijin, bratele intinse sus,
extensia coloanei vertebrale prin scoaterea treptata a trunchiului in afara suprafetei de sprijin ;

34

cu un baston la spate, sustinut cu bratele indoite la nivelul coatelor : ridicarea trunchiului


la verticala, pastrand spatele drept si inspiratie, revenire cu expiratie ;
cu o minge medicinala tinuta pe sol deasupra capului, cu bratele indoite sau intinse :
ridicarea trunchiului la verticala pastrand spatele drept ;
-

cu mingea medicinala tinuta intre glezne : ridicarea picioarelor la 90 grade si revenire ;

cu picioarele intinse si ridicate la 90 grade, cu o minge mica medicinala tinuta intre


glezne : indoirea si intinderea genunchilor, tinand coapsele la verticala.
Exercitii corective din pozitia atarnat si derivatele acesteia
Atarnat :
cu spatele la scara fixa, ridicarea genunchilor indoiti la piept si ducerea picioarelor la 90
grade alternativ sau simultan. Se mentine pozitia finala la toate aceste miscari. Exercitiul se poate
ingreuna punand o sa la nivelul regiunii dorsale.
Cu spatele la scara fixa, cu o sa la nivelul regiunii dorsale : indoirea genunchilor la piept si
mentinerea pozitiei, dupa care se trece in atarnat cu sprijin ;
cu spatele la scara fixa, cu genunchii indoiti : deplasarea in atarnat prin mutarea succesiva
a mainilor spre stanga sau spre dreapta, din aproape in aproape ;
cu fata la scara fixa sau atarnat la bara inalta : balansarea corpului spre stanga si spre
dreapta, cu capul si gatul in extensie ;
la inele, bara sau barna, extensia trunchiului (picioarele raman la verticala), liber si cu
ajutor (profesorul impinge usor in regiunea dorsala a executantului ;
la inele bara sau barna : usoara tractiune in brate alternativ cu relaxare musculara voluntara
a trunchiului (exercitiul favorizeaza intinderea coloanei vertebrale)
la bara sau inele, cu varful picioarelor atingand solul (pentru realizarea acestei pozitii se
regleaza inaltimea barei sau inelelor) : rulari pe talpa, calcai, talpa, varf, incercand atingerea
solului cu calcaiele ; capul si gatul se mentin in extensie ;
cu fasa la scara fixa, cu un picior sprijinit : extensia capului si gatului cu arcuire, simultan
cu indoirea genunchiului piciorului sprijinit.
Atarnat pe un oblic :
-

cu fata in jos, : extensia ampla a capului si gatului ;

cu fata in sus, indoirea genunchilor la piept, alternativ si simultan ;

cu fata in sus, cu o sa in regiunea dorsala : indoirea genunchilor alternativ la piept ;

35

cu fata in sus, cu o sa sub regiunea dorsala : genunchii indoiti, usoara tractiune in brate cu
trunchiul relaxat.

Exercitii corective pentru cifoza lunga (totala)


Cifoza totala (lunga) consta prin devierea axului coloanei vertebrale in sagital, cu convexitatea
orientata posterior, cuprinzand regiunile dorsala si lombara.

Scopul exercitiilor corective

Tratamentul corectiv al cifozei totale prin gimnastica urmareste tonificarea in conditii de scurtare
a grupelor musculare ale spatelui, tonificarea in conditii de lungire a grupelor musculare
anterioare ale toracelui si abdomenului, corectarea atitudinii de flexie a toracelui, a umerilor adusi
si formarea reflexului de atitudine corecta a corpului in atitudinile statice si dinamice.

Indicatii tehnico-metodice

Pentru corectarea cifozei totale prezentam urmatoarele grupe de exercitii :


a) exercitii statice sub forma de pozitii corective, hipercorective, initiale si mentinute, care
angreneaza in lucru static toate grupele musculare ale trunchiului. In cadrul pozitiilor folosite
pentru corectarea cifozei totale un rol important il au pozitiile bratelor si picioarelor, deoarece
acestea amplifica redresarea coloanei vertebrale la extremitati. Se utilizeaza pozitii derivate din
stand, pe genunchi, culcat si atarnat.
b) Exercitii dinamice care constau din miscari corective ale trunchiului, bazinului si
membrelor, efectuate in sensul redresarii, sub forma activa libera sau cu rezistenta,dupa cum
urmeaza :
exercitii pentru trunchi sub forma miscarilor de extensie totala, indoiri laterale, rasuciri
spre stanga si spre dreapta, rotari efectuate inapoi si miscari de intindere a coloanei vertebrale ;
exercitii pentru cap si gat sub forma miscarilor de extensie, rasuciri spre stanga si spre
dreapta si rotari numai inapoi ;

36

exercitii pentru brate sub forma de extensii executate numai inapoi si peste nivelul
umerilor, in asa fel executate incat sa mareasca amplitudinea miscarilor trunchiului si ale coloanei
vertebrale ;
exercitii pentru picioare sub forma miscarilor de extensie, care amplifica miscarile
trunchiului si ale coloanei vertebrale ;
exercitii specifice de respiratie sau legate de miscarile corective ale trunchiului si
membrele din pozitii initiale favorabile inspiratiei si expiratiei ;
exercitii cu obiective portative care maresc rezistenta periferica in timpul executarii
miscarilor corective, amplificand in acest fel efectul morfologic al exercitiilor corective. Ca
obiecte se folosesc : mingea medicinala, bastonul, halterele, banda elastica etc. ;
exercitii la aparatele de gimnastica. Se intrebuinteaza in scopul localizarii miscarilor la
segmentele deficiente. Dintre aparatele care se folosesc mentionam : scara fixa, prajina, franghia,
inelele, trapezul, barna, bara si altele ;
-

exercitii aplicative sub forma exercitiilor de mers, echilibru, tarare corectiva si suspensie ;

exercitii de redresare, pasive si active, efectuate cu aparate speciale, prin interventia


directa a profesorului, sau efectuate de deficient in fata oglinzii.
Exercitii corective din pozitia stand si derivatele acesteia
mers pe varfuri cu pasi mici si mijlocii, cu mainile pe umeri, la ceafa sau pe crestet, ori cu
bratele intinse lateral, oblic-sus sau sus;
mers pe varfuri cu pasi mici si mijlocii, cu bratele intinse lateral, oblic-sus, sus sau rotarea
lor prin inainte sus la fiecare pas ;
mers pe varfuri cu un baston la spate sustinut cu bratele indoite la nivelul coatelor, sau pe
umeri, apucat de capete : extensia trunchiului la fiecare pas ;
mers pe varfuri cu pasi mijlocii, cu ducerea bratelor prin inainte sus, tinand in maini o
minge medicinala ; se executa arcuirea. Mers cu bratele intinse sus, cu ducerea alternativa a
picioarelor inapoi cu arcuire.
mers pe varfuri cu un saculet cu nisip asezat pe frunte, capul in extensie si bratele intinse
oblic-sus ;
mers pe varfuri, cu o minge medicinala pe crestet, sprijinita din lateral cu ambele maini :
extensia picioarelor la fiecare pas si arcuire ;
mers fandat cu bratele intinse lateral sau oblic, cu extensia ampla a trunchiului si arcuire la
fiecare pas ;
mers pe varfuri cu ducerea bratelor prin inainte sus cu arcuire, tinand un baston in mana
apucat de capete, simultan cu extensia picioarelor la fiecare pas si arcuire ;

37

mers inapoi cu trunchiul in extensie ampla, pasind prin alunecarea picioarelor pe sol ;

mers pe partea ingusta a bancii de gimnastica, cu mainile pe solduri, sub axile, pe umeri, la
ceafa, pe crestet, sau cu bratele intinse lateral, oblic-sus ori sus ;
mers pe partea ingusta a bancii de gimnastica, cu un saculet de nisip pe frunte sau cu o
minge medicinala pe crestet, sustinuta cu mainile din lateral ;
mers pe partea ingusta a bancii de gimnastica cu bratele intinse lateral sau oblic-sus,
trunchiul in extensie ;
mers pe banca de gimnastica cu bratele intinse lateral, cu extensia alternativa a picioarelor
intinse sau indoite, cu arcuire la fiecare pas ;
Stand :
departat : ducerea alternativa a picioarelor inapoi in sprijin pe varf, simultan cu extensia
trunchiului si arcuire, bratele intinse lateral sau sus, inspiratie revenire cu expiratie ;
departat cu mainile la ceafa : ducerea coatelor inapoi cu arcuire simultan cu extensia
trunchiului si a unui picior cu arcuire ;
cu un picior intins inainte, in sprijin pe varf : extensia ampla a trunchiului cu arcuire,
bratele intinse oblic-sus ;
-

cumpana pe un picior, bratele intinse lateral si capul in extensie ;

cu un baston apucat de capete sau tinand o minge medicinala : ducerea bratelor prin
inainte sus, simultan cu extensia trunchiului ; revenire cu expiratie ;
cu un picior intins inapoi in sprijin pe varf pe un suport : ducerea bratelor intinse lateral,
oblic-sus, sau sus simultan cu extensia ampla a trunchiului ;
cu fata la scara fixa, apucat de sipca cu bratele intinse sus : extensia alternativa a
picioarelor cu arcuire, simultan cu extensia capului si gatului si inspiratie ; revenire cu expiratie ;
cu fata la scara fixa, apucat cu bratele intinse la nivelul umerilor : indoirea bratelor cu
ducerea trunchiului inainte si in sus in val, atingand scara fixa cu toracele si inspiratie, revenire cu
expiratie ;
cu fata la scara fixa, apucat la nivelul umerilor, extensia trunchiului cu amplitudine mare,
simultan cu extensia alternativa a picioarelor cu arcuirea ; ducerea bratelor lateral, alunecand cu
mainile pe sipca de apucare, simultan cu extensia capului si a picioarelor alternativ, cu arcuire ;
cu spatele la scara fixa, apucat de sipca cu bratele intinse sus : pas mare inainte cu un
picior in sprijin plutitor, cu extensia ampla a capului, gatului si trunchiului si inspiratie ; revenire
cu expiratie ;
cu spatele la scara fixa cu o sa asezata la nivelul curburii maxime : extensia capului,
gatului si umerilor ;

38

cu spatele la scara fixa bratele intinse sus pastrand spatele in contact permanent cu scara
fixa ; revenire in pozitie initiala ;
cu spatele la scara fixa, calcaiele lipite de ul scarii, apucat de sus : ducerea bazinului
inainte si extensia ampla a trunchiului, mutand mainile succesiv pe sipci in jos si revenire .
Exercitii corective din pozitia pe genunchi si derivatele acesteia
Pe genunchi :
departat, apucat cu mainile de glezne : extensia ampla a capului si trunchiului cu
inspiratie ; revenire cu expiratie ;
departat, extensia alternativa a picioarelor intinse inapoi in sprijin pe varf, simultan cu
ducerea bratelor oblic-sus si extensia ampla a trunchiului (se poate executa si cu un baston apucat
de capete) ;
departat, spatele la scara fixa, picioarele sprijinite : extensia ampla a trunchiului cu
impingerea bazinului inainte si ducerea bratelor lateral sau rotarea lor cu arcuire. Se poate executa
cu cate o maciuca in fiecare mana ;
-

departat, trunchiul in extensie : deplasare inainte si inapoi ;

departat : ducerea alternativa a picioarelor lateral, in sprijin pe varf, simultan cu ducerea


bratelor lateral, indoirea sau rasucirea trunchiului alternativ spre stanga si spre dreapta, cu
arcuire ;
cu fata la scara fixa, mainile sprijinite pe o sipca la nivelul umerilor : extensia alternativa a
picioarelor, simultan cu extensia capului si gatului, cu arcuire ; alunecarea mainilor lateral pe
scara fixa, simultan cu extensia alternativa a picioarelor.

Exercitii corective din pozitia culcat si derivatele acesteia


Culcat inainte :
cu bratele intinse sus : extensia ampla a trunchiului cu arcuire, liber sau cu ajutor ; extensia
ampla a picioarelor cu arcuire liber sau cu ajutor ; extensia simultana a trunchiului si picioarelor
cu arcuire ;
-

cu bratele intinse sus : rularea corpului pe abdomen, inainte si inapoi, liber sau cu ajutor ;

apucat cu mainile de glezne : extensia ampla a trunchiului si picioarelor cu balansare


inainte si inapoi (tamponul) ;
cu trunchiul in afara suprafetei de sprijin, bratele intinse sus : extensia ampla a trunchiului
cu arcuire ;

39

cu trunchiul in afara suprafetei de sprijin : extensia ampla a trunchiului, simultan cu


extensia uni picior intins si arcuirea ; celalalt picior ramane fixat ;
apucat de sipca de jos a scarii fixe : mutarea bratelor alternativ pana la sipca 7-8 si
revenire ;
cu picioarele sprijinite pe prima sipca de jos a scarii fixe : mutarea alternativa a picioarelor
pana la sipca 7-8 cu impulsul alternativ al bratelor, impingand succesiv cu acestea ; extensia
ampla a corpului si rasucire ;
-

cu mainile inclestate la spate ; tarare inainte numai cu ajutorul picioarelor si al umerilor ;

tarare inainte cu brat si picior opus ;

culcat inainte transversal pe o banca de gimnastica : extensia simultana a trunchiului si


picioarelor, mentinut in sprijin pe abdomen ; bratele intinse lateral contribuie la echilibrarea
corpului.
Culcat pe spate :
-

ridicare in pod in sprijin pe calcaie si pe maini ;

cu trunchiul in afara suprafetei de sprijin : extensia ampla a trunchiului, simultan cu


ducerea bratelor lateral ;
;

cu picioarele in afara suprafetei de sprijin : ducerea picioarelor in jos in extensia cu arcuire

cu o minge asezata lateral pe sol : ridicarea trunchiului in sprijin pe calcaie si pe umeri sau
pe crestet si trecerea mingii in partea opusa, pe sub trunchi cu ajutorul mainilor. Se executa ritmic
dintr-o parte in alta ;
culcat transversal pe o banca de gimnastica bratele intinse sus : extensia simultana
atrunchiului si a picioarelor intinse, atingand soloul cu mainile si calcaiele. Se poate ridica
inaltimea bancii asezand o sa sau un sul sub spate ;
culcat transversal pe o banca de gimnastica, deplasare spre dreapta sau spre stanga cu
ajutorul bratelor si al picioarelor.
Exercitii corective din pozitia atarnat si derivatele acesteia
Atarnat la bara, inele, trapez etc. :
extensia picioarelor intinse simultan cu extensia capului si gatului ; se efectueaza liber sau
cu ajutor ;
extensia alternativa a picioarelor intinse simultan cu o usoara tractiune in brate si cu
extensia ampla a capului si gatului ;

40

cu picioarele in extensie, mentinut, deplasarea corpului spre stanga sau spre dreapta prin
mutarea succesiva a mainilor din aproape in aproape ;
cu o minge medicinala tinuta intre glezne : extensia ampla a trunchiului si picioarelor,
pastrand mingea intre glezne sau aruncand-o inapoi ;
cu corpul intins sau in extensie, cu o minge medicinala intre glezne : balansarea corpului
spre stanga si spre dreapta.
Atarnat la scara fixa :
cu fata la scara fixa : extensia alternativa si simultana a picioarelor intinse sau indoite din
genunchi, cu calcaiele la sezuta ;
cu fata la scara fixa : urcare si coborare in brate cu picioarele indoite din genunchi,
calcaiele cat mai aproape de sezuta ;
cu fata la scara fixa, cu genunchii intinsi sau indoiti : deplasarea corpului spre stanga sau
spre dreapta, prin mutarea mainilor din aproape in aproape ;
cu spatele la scara fixa, cu o sa la nivelul curburii maxime a cifozei : ducerea calcaielor
inapoi, simultan cu extensia mentinuta a capului ti a gatului ;
cu spatele la scara fixa, cu o sa la nivelul curburii maxime : balansarea corpului spre
stanga si spre dreapta.
Atarnat pe un oblic :
-

cu fata in jos : urcare si coborare cu ajutorul bratelor ;

cu fata in jos, extensia ampla a trunchiului cu picioarele intinse ;

cu fata in sus, cu o sa la nivelul curburii maxime a cifozei : lasarea picioarelor in jos


depasind nivelul ului oblic, si arcuire.

Capitolul 5
TERAPIA OCUPATIONALA
Este o metoda de reeducare activa care completeaza kinetoterapia, folosind diverse activitati,
adaptate la tipul de deficiente motorii ale individului, cu scop recreativ si terapeutic, ajutand
bolnavul sa folosesca mai bine muschii ramasi indemni si recuperand functia celor afectati de
boala, contribuind astfel la readaptarea functionala la gestualitatile vietii zilnice.
Prin aceasta terapie se evita pasivitatea in care se fixeaza bolnavul spitalizat pe perioade mai
lungi, trezindu-i interesul pentru diverse miscari utile si contribuind astfel la readaptarea
functionala la efort.

41

Principalele efecte pe care le urmarim prin aplicarea programelor de terapie ocupationala sunt:
- mobilizarea unor articulatii si cresterea amplitudinii miscarilor in acestea;
- dezvoltarea fortei musculare;
- restabilirea echilibrului psihic;
Planul de tratament, in terapia ocupationala, se stabileste in urma unei evaluari bine documentate
(cuprinzand date personale despre pacient, despre mediul familial, socio-educational si lucrativ al
acestuia; precum si indicatii asupra afectiunii pe care o are si modalitatile de tratament ale
acesteia, prin mijloacele proprii ergoterapiei).

Evaluarea este realizata de catre o echipa interdisciplinara, alcatuita din medicul specialist,
kinetoterapeutul, maistrul instructor, etc. Dupa efectuarea evaluarii si stabilirea ului terapeutic, se
trece la aplicarea acestuia.
In acest sens, terapia ocupationala dispune de tehnici si metode specifice, grupate in trei mari
categorii: gestualitati (activitati) esentiale, semnificative activitati neesentiale, nesemnificative ;
metode sau activitati ajutatoare.
Pe langa corectarea deficitului si readaptarea individului la noile conditii de viata, terapia
ocupationala are in vedere si satisfacerea hobby-urilor acestora si angrenarea pacientilor in
diverse activitati distractive, de agrement, precum si practicarea unor sporturi atat individuale, cat
si de echipa.
Bolnavul cu cifoza trebuie sa evite activitatile care necesita flexia coloanei cum ar fi:
gradinaritul, impletitul rachitei, cusutul la masina, olarit, etc..
Pentru obtinerea unor rezultate foarte bune se recomanda practicarea unor activitati sportive: inot,
volei, baschet.
Rezultatele terapeutice depind de gradul de stabilizare a evolutiei bolii si de incadrarea rationala a
ergoterapiei in complexele de recuperare si readaptare functionala.

CAPITOLUL 6
TRATAMENTUL BALNEOLOGIC
Bolnavul cu cifoza poate beneficia de tratament balneo-fizical in statiuni profilate pe
tratamentul afectiunilor aparatului locomotor (Felix, Eforie Nord, Mangalia, Techirghiol etc.),
unde asocierea factorilor naturali (apa minerala, namol terapeutic, climatul) este benefica si,

42

impreuna cu programele de kinetoterapie adecvate, pot contribui la recuperarea functionala a


acestuia.
Tratamentul balnear vizeaza urmatoarele obiective:
- Incetinirea procesului degenerativ;
- Imbunatatirea circulatiei locale si generale;
- Ameliorarea sau mentinerea mobilitatii articulare si a fortei musculare.
Tipuri de ape recomandate:
- Ape termale algominerale (Felix, 1 Mai, Geoagiu)
- Ape sarate concentrate (Sovata, Amara, Techirghiol)
- Ape sarate iodurate (Bazna)
- Ape sulfuroase sarate (Calimanesti, Govora)
- Ape sulfuroase termale (Herculane).
Terapia cu namol este benefica prin actiunea celor trei factori cunoscuti: termic, fizic
(mecanic) si chimic.
Statiunile indicate sunt:
- Techirghiol (si tot litoralul), unde se gaseste namol sapropelic;
- Amara, Sovata, Telega, Bazna, Slanic Prahova (namoluri de lacuri sarate);
- Vatra Dornei, Borsec, Felix (turba);
- Govora (namol silicos si iodat); Geoagiu (namoluri feruginoase)

43