Sunteți pe pagina 1din 3

Miron Costin (1633 1691) a trait si a invatat pana la 20 de ani in Polonia.

Cunoaste
antichitatea greco-latina, este unul din primii reprezentanti ai umanismulu romanesc, prin
respectul fata de om, dragostea de patrie si de limba, interesul constant pentru originea
poporului roman, incercarea de a crea opere literare.
ndeplinind multe funcii pe lng domnii moldoveni, M. Costin a fost martor i n
acelai timp participant la multe evenimente din istoria rii Moldovei, pe care n mare parte
le-a reflectat n cronica sa.
Dintre cronicarii moldoveni,Miron Costin este scriitorul cu gradul cel mai mare de
complexitate,prin eruditie,orizont cultural,valoarea si amploarea documentarii,tendinta de
integrare a evenimentelor din istoria Moldovei in cele ale istoriei europene,viziunea
moralista,uneori polemica si virulenta,asupra destinului uman si al popoarelor,nu in ultimul
rand prin rafinamentul stilistic,rezultat din modul in care utilizeaza toate artificiile litarare ale
epocii. Adevarata contributie a lui Costin in scrisul romanesc este sintaxa.
Continu cronica lui Ureche din 1594 pn n 1661, anul morii lui tefni Lupu.
Opera are n ultima parte un caracter memorialistic. Tonul naraiunii este mai puin senin,
pentru c triete vremuri grele.
De neamul moldovenilor, de Miron Costin, este conceputa in stil umanist ca o opera
de sinteza istorica si geografica in care se incadreaza etnogeneza romana (istoria poporului
roman). In sprijinul idei originii romane, el aduce (dupa argumentele filosofice ale lui Ureche)
si argumente arheologice (valul lui Traian, inscriptii pe piarta, cetati vechi, monede, Columna
lui Traian), etnografice (port, ceremonia ospatului, a inmormantarii, similare cu cele ale
romanilor) si argumente folclorice. Daca Grigore Ureche avusese ca sursa de inspiratie
Letopisetul lui Eustratie Dragos, Miron Costin nu are drept sursa decat propria memorie si
surse externe pe care le enumera la inceputul cronicii. Scrierea cuprinde sapte capitole in care
Miron Costin impleteste date referitoare la Italia si la Imperiul Roman cu cele privind situatia
Daciei in momentul cuceririi ei de catre Traian, astfel incat sa rezulte geneza poporului roman
din contopirea dacilor cu romanii.
Cartea este o scriere privitoare la originile lumii izvorata din durerea inimii si din
dorinta de a nu-si lasa neamul cu mare ocara, infundat de basmele interpolatorilor lui Ureche
sau ale altor rau voitori. Este dorinta patriotului de a nu lasa istoria tarii la cheremul unor
neaveniti care murdaresc imaginea acestui neam viteaz.
Scopurile pe care acest text le urmareste sunt, in primul rand, stabilirea imprejurarilor
istorice care au determinat nasterea poporului roman, si demonstrarea latinitatii acestuia.
Cu o scriere mai dificila si mai culta decat cea a lui Grigore Ureche, Miron Costin
foloseste sintaxa si topica limbii latine, motiv pentru care frazele sale sunt mai greoaie.
Miron Costin reprezinta naratiunea istorica de tip anecdotic, dusa mai tarziu la apogeu
de Ion Neculce. Costin este primul nostru narator meditativ. Spre deosebire de Ureche, scrisul
lui nu mai este spontan si trece printr-un proces semnificativ; acest process se realizeaza si pe
linia constructiei personajelor. Dincolo de insiruirea de evenimente, cronicarul lasa loc
analizei psihologice si framantarilor interioare.
Miron Costin realizeaza mici biografii de-a lungul carora se urmareste metamorfoza
personajelor. Spre exemplu, evolutia lui Tomsa Stefan pe parcursul celor doua domnii: la
inceput este un domn crud si sangeros, pentru ca la a doua domnie cu multu schimbatu intraltu chip dupa patima ce-i venise si lui la cap. Daca Ureche povestea detasat, Costin traieste

istoria la modul dramatic, destinul tragic al omului supus unei forte implacabile fiind tema lui
predilecta.
Avand o structura flexibila, el este singurul cronicar care-si indreapta atentia asupra
destinului fiintei umane, tema ce asigura unitatea operei sale. Textul costinian este impregnat
de maxime, proverbe, cugetari ce puncteaza o anume situatie sau un caracter anticipativ.
Costin este preocupat nu numai de destinul hotaritor, ci si nestatornicia lucrurilor omenesti.
Iara nu sunt vremurile subt carma omului, ce bietul omul subt vremi.
Portretele lui Miron Costin sunt lapidare: anunta trasatura dominanta de caracter.
Dialogul este predominant doarece personajul care are replica se caracterizeaza prin ceea ce
spune. Portretele sale nu sunt nuantate, fiecare personaj reprezentand un tip uman: Gasper
Gratiani este strainul care domina tara, Barnovski este nevinovatul sacrificat, Vasile Lupu este
ambitiosul fara margini, iar Gheorghe Stefan este omul instruit, inteleptul. In concluzie, pe
Miron Costin nu-l intereseaza portretele fizice, el axandu-se pe cele morale.
In cronica lui Miron Costin apare si tehnica detaliului Numai ce vdzum despre
amiadzdzi unu nuor, cum s rdic deoparte de ceriu, un nuor sau o negur. Ne-am gndit c
vine o furtun cu ploaie, deodat, pn ne-am timpinat cu nuorul cel de lcuste, cum vine o
oaste stol. n loc ni s-au luat soarele de desimea mutelor. Cele ce zbura mai sus, ca de trei sau
patru sulie nu era mai sus, iar carile era mai gios, de nu stat de om i mai gios zbura de la
pmntu. Urlet, ntunecare asupra omului sosindu, s rdica oarece mai sus, iar multe zbura
alaturea cu omul, fr sial de sunet, de ceva. S rdica n sus de la om o bucat mare de ceia
poiad, i aea mergea pe deasupra pmntului, ca de doi coi, pn n trei sulie n sus, tot
ntr-o desime i ntr-un chip. Un stol inea un ceas bun i, dac trecea acela stol, la un ceas i
giumtate sosia altul, i aea, stol dup stol, ct inea de la aprindzu pn n desear. Unde
cdea la mas, ca albinele de gros dzcea; nice cdea stol preste stol, ce trecea stol de stol, i
nu s porniia pn nu s ncldziia bine soarele spre aprindzu i cltoriia pn n desar i
pn la cderea de mas. Cdea i la popasuri, ns unde mnea, rmnea pmntul negru,
mpuit. Nice frundze, nice pai, ori de iarb, ori de smntur, nu rmnea. i s cunoate i
unde poposiia, c era locul nu aea negru la popas, ca la masul aceii mniei a lui Dmnedzu.
Cteva dzile au fostu aceia urgie; den prile de gios n sus mergea. i tot atunci au fostu i
aicea n ar lcuste, i dup acela anu i la al doilea, ns mai puine. i apoi i n dzilile a lui
tefan-vod au fostu lcuste, ns pre une locuri, i nu ca aceia desime, ca n acela anu, de
care s-au scris. Iarna s gsiia n pmntu ngropate pre multe locuri.
Costin se vdete a fi un atent observator i talentat pictor al fenomenelor naturii. Pe
cale fiind de la moia tatlui su spre Bar, a vzut cu ochii lui norul de lcuste care a ntunecat
soarele. Scena i s-a ntiprit adnc n minte, pentru c o descrie ntro adevrat pagin de
antologie. Nvala lcustelor ne-o imaginm auditiv i vizual : Urlet, ntunecare, asupra
omului sosind, s rdica oarece mai sus, iar multe zbura alturi cu omul fr sial de sunet,
de ceva.
Epitetele, comparaiile, proverbele i zictorile folosite la locul potrivit contribuie din
plin la realizarea efectului artistic. Inspirndu-se din nelepciunea popular, Miron Costin
folosete, deseori, pentru a caracteriza plastic anumite situaii i pentru a se face mai lesne
neles, proverbe i zictori.

N. Manolescu, n Istoria critic a literaturii romne desprinde urmtoarele trsturi ale


operei:

a) caracter mai modern decat al cronicii lui Ureche: explic fenomenele istorice din punct de
vedere economic, politic i social;
b) folosirea frecvent a dialogului: opera e plin de conversaii fermectoare i de replici
extraordinare. Vasile Lupu, informat despre trdarea unui boier, exclam: n zadaru aceast
slujb acum; s-mi hie spus acestea pn era n Iai logoftul.
c) aplecarea spre culisele istoriei: comunic, atunci cnd tie, brfele i stratagemele
diplomatice, anticipndu-l pe Neculce prin portretele precise. tefan Toma al II-lea este un
domnitor crud care ine pe lng el un clu pierztor de oameni, credulitatea lui Vasile
Lupu apare n antitez cu ipocrizia sfetnicului su Gheorghe tefan etc;
d) stilistica frazei: fraza este lung i plin de cadene, cu verbul la sfrit, dup model latin.