Sunteți pe pagina 1din 4

23.

Primul test

In dimineata urmatoare,Edward pleca sa faca treaba in camera


lui.Eu am decis sa merg pana la catedrala,sa incerc sa gasesc
cheia.
-Unde pleci?M-a intrebat Alice.
-La studio.Am nevoie de mai multe provizii pt proiect.Si am
plecat,fara sa ii dau alte indicii.
-Oh.Bella,chiar trebuie sa mergi acum?Spuse Alice de la
fereastra
-Va fi bine.Voi fi in curand inapoi.Promit
Oh. Batea vantul afara,si era dea zapada,incat am fost nevoita sa
imi fac drum prin zapadaNu’mi placea deloc acest lucru.
Catedrala era acoperita toata cu zapada moale si pufoasa.Nici
un picior nu calcase pe acolo(in afara de al meu).Mi-am dat
seama cat de greu va fi.
Am inceput sa caut din partea de sud,cum spunea ghicitoarea..
Am gasit o usa.Am deschis-o cu ambele maini si am intrat.Era
intuneric,iar usa scartaia groaznic.
Camera nu era aceeasi ca cea in care am fost prima data.Era
mult mai rece si mai intuneric.Am mers prin hol,pana am ajuns
la un sir de usi.
M-am invartit de 3ori prin incaperi si nu am gasit nimic.Poate
nu am citit corect.Mi-am spus
Cand sa plec,am vazut o scara care ducea la un loc intunecat,dar
usa era blocata,cu gratii de fier.
Trebuie să ajung acolo, mi-am spus. Am ajuns prea departe,pt a
da inapoi acum din cauza unei porti idioate.. Am studiat-o, fără
succes, Am analizat mai bine usa,si am realizat ca,pt a ajunge pe
partea cealalta,erau doar 7metri distanta.Am dat fuga in
camera,si am cautat diverse lucruri pt a ajunge sus.
Dar,de ce sa fie totul perfect?Am incercat sa urc mai
usor,sprijinindu’ma de poarta.Bineinteles,ca am alunecat si am
cazut,lovindu-ma la fund,si facandu-mi o zgarietura in palma.
M-am ridicat gemand de durere,darn u prea imi pasa.După ce
am avut totul cu mine, din nou, am facut drumul meu până la
scara întunericita, luminata numai cu lanterna mea. In partea
de sus, am găsit un alt hol, aceasta a avea ferestre mici, prin care
lumina albă din afara nu prea reusea sa lumineze inauntru.
Aceste scari erau foarte inguste.Erau mai vechi de 100 de ani.In
capatul scarilor mai era o usa.La prima vedere am crezut ca este
din nou o camera ca toate celelalte,dar la o privire mai atenta,am
realizat ca nu e asa. Acea camera era foarte frumos varuita,o
oglinda mare,un pat uras,si un birou.
In mijlocul camerei era o statuie cu o femeie care tinea in mana
o carte.
Am simtit un fior si mi-am adus aminte de studiul lui Stephenie
Meyer.Un sentiment de satisfacţie .
Am inceput sa caut raspunsul la ghicitoare.Am cautat si in jurul
statuii,in carti si tot ce mai era prin acea camera.Nimic.
"Phoenix nu este o creatură mitică, ci unul care există în noi
toţi, pentru că în momente de conflict fiecare dintre noi are
capacitatea de a creşte de la flăcări şi să devină mai puternic şi
mai frumos”

A fost un citat foarte dulce, nu m-a ajutat in cautarea mea.. Sau


a făcut-o? “Creste de la flacari”?.Din instinct,m-am uitat la
tavan.era plin de cenusa.
Dar cine a aprins un foc aici? Această cameră nu a fost în uz de
zeci de ani.
Am gasit o cutie,pe care am deschis-o.In ea era o bucata de
pergament.Am deschis-o

Felicitări!

Te-ai dovedit indrazneata prin deslusirea acestei


ghicitori.Suntem impresionati.
Aici puteţi sta în studiului privat al lui Stephenie Meyer,
fondatorul acestei şcoli şi idolul organizaţiei noastre. Desigur, ea
este foarte bine cunoscuta pentru convingerile sale că toată
lumea merita o educaţie şi de munca ei pentru a sprijini această
teorie. Noi, cu toate acestea, o admiram printr-un alt motiv.

Cu mulţi ani în urmă, cand scoala de abia era finantata, un grup


de tineri studenti au fost capturati în pădure, în spatele şcolii, din
jurul unui incendiu şi de a spune poveşti. Acest lucru ar putea să
nu para a fi o activitate foarte ofensivă, cu toate acestea, trebuie
să vă amintiţi că acestea uneori sunt mai stricte în cazul în care
au fost tineri, bărbaţi şi femei
Cu toate că ea a fost un profesor respectat, de asemenea, ea a
crezut că viaţa a fost prea scurta pentru a fi cheltuite susţinerile
standardelor pretentioase stabilite de către societate. A fost cu
acest raţionament că a informat autorităţile corespunzătoare că
a dat acestor tineri permisiunea de a aduna în oră târzie, în
scopul de a completa o sarcina speciala, o minciună flagrantă pe
care nimeni, nu dar doamna Meyer, soţul ei şi a celor tineri
câteva studenţii ştiau adevărul.
Cei tineri studenţi a devenit primul membru ai Ligii de Răsărit.
Din acel moment, organizatia a crescut si a devenit mai
semnificativa, dar ideea a rămas aceeaşi.
Crezi ca ai ce e nevoie?
Noi sperăm cu siguranţă acest lucru, şi, pentru moment, s-au
dovedit ingeniozitate si curaj. Acesta este primul pas.
In această rubrică veţi găsi o cheie. Păstreaz-o cu tine, va veni o
vreme când veţi avea nevoie de ea.

Felicitări,

-T £ --

--

Am privit la hârtie, cu o euforie bruscă. Am fost atât de


bucuroasa. Şi această scrisoare a fost atât de informativa. Am
studiat statuia lui Stephenie Meyer; ceva mi-a atras atenţia
Nu a fost un inel pe degetul ei. M-am uitat mai atent la ea şi m-
am mirat. A fost o reprezentare a inelului aceelaşi ca al bunicii
mele Acest grup a fost, evident, în jur pentru o lungă perioadă de
timp. Şi am avut sansa de a fi o parte din ea!
Atunci mi-am dat seama.Nu am facut acest lucru pt a afla mai
multe despre familia mea.Pur si simplu mi-am schimbat viata.

Vreau sa spun, din punct de vedere tehnic, eu sunt tare si mare.


Am zambit si mi-am pus cheia in geanta.
M-am intrebat c ear fi facut bunica mea in locul meu.Dar
Renee?Cred ca acum erau foarte mandre de mine daca m-ar
vedea acum.

--