Sunteți pe pagina 1din 3

Varicela

Varicela (varsatul de vant) este una dintre cele mai frecvente boli infecto-contagioase care cauzeaza
eruptie (urticarie). Varicela apare pe tot parcursul anului, intalnindu-se mai frecvent iarna si primavara. Mai
mult de 90% din oamenii din intreaga lume ajung sa faca boala la un moment dat in viata, mai ales daca
acestia nu sunt vaccinati impotriva varicelei. In Statele Unite varicela apare mai frecvent la copii. Cu toate
acestea in unele tari (spre exemplu in tarile tropicale) varicela este intalnita mai frecvent la adulti.
Altminteri, la copiii sanatosi, varicela nu este de obicei o afectiune grava, insa severitatea acestei afectiuni
variaza de la o persoana la alta. Varicela de obicei este mult mai severa si cauzeaza complicatii la femeile
gravide, la nou-nascuti, la copii cu varsta peste 15 ani si la persoanele care au sistemul imunitar afectat.
Mod de transmitere - Virusul ce cauzeaza varicela se transmite cu usurinta de la o persoana la alta. Cel
mai frecvent transmiterea bolii se realizeaza pe cale respiratorie, prin intermediul mucoaselor bucale si
nazale. De asemenea, virusul se poate transmite prin aer, prin stranut sau tuse, de la persoane bolnave. Mai
rar, virusul se transmite prin secretiile rezultate din ruperea veziculelor cutanate. Cea mai contagioasa
perioada incepe cu 2-3 zile inainte de aparitia eruptiei veziculare si continua in timpul formarii veziculelor
(care dureaza in general 4-5 zile) pana in momentul cand toate veziculele au format cruste.
Infectarea de la nivelul veziculelor din herpes zoster apare in putine cazuri. Atat femeia insarcinata, cat
si fatul, au un risc crescut de a face varicela daca gravida nu a facut boala pana atunci sau daca nu a fost
vaccinata impotriva varicelei. Expunerea la varicela inseamna a fi in preajma unei persoane cu semne
prezente de varicela sau daca ii apar dupa 2-3 zile. In plus, persoana care se imbolnaveste de varicela
poate sa faca o forma mai severa de boala decat persoana care i-a transmis boala.
Odata cu imbolnavirea se dobandesc anticorpi (imunitate) si persoana respectiva nu va mai face forma
grava de boala, dar poate dezvolta o forma usoara de boala. In general daca virusul devine din nou activ o
persoana nu va mai face varicela, ci va face zona zoster sau herpes zoster.
Simptome - Perioada de incubatie, care dureaza de la expunerea la virusul varicelei pana la aparitia
semnelor de boala, este de obicei intre 14-16 zile dar poate fi cuprinsa intre 10-21 zile.
Primele simptome ale varicelei sunt:
- febra intre 38 si 39,40 C;
- indispozitie, oboseala si stare de rau;
- apetit diminuat sau disparut;
- dureri de cap si inflamatia gatului.
Primele semne sunt, de obicei, usoare la copii, dar la adulti pot fi severe. Aceste semne persista pe toata
perioada bolii. Dupa 1-2 zile de la aparitia primelor semne de boala, apare eruptia (urticarie) pruriginoasa,
care produce mancarime.
Stadiile eruptiei cutanate din varicela:
- pete rosii sau umflaturi: ce se transforma in vezicule pline cu lichid clar sau tulbure;
- veziculele: se rup si zemuiesc;
- veziculele rupte: sunt acoperite de cruste.
Cea mai contagioasa perioada incepe cu 2-3 zile inainte de aparitia eruptiei veziculare, continua in
timpul formarii veziculelor (care dureaza in general 4-5 zile) pana in momentul cand toate veziculele au
format cruste. In alte afectiuni poate aparea eruptie cutanata similara cu cea din varicela.
Mecanism fiziopatogenic - Simptomele din varicela (febra, starea de rau, scaderea apetitului, durerea de
cap, tusea si inflamatia gatului) apar de obicei dupa 14-16 zile de la contactul cu o persoana infectata cu
virusul varicelo-zosterian. Cu toate acestea pot sa treaca si 21 de zile de la contactul cu o persoana infectata
pana la aparitia simptomelor de boala. La unii copii eruptia din varicela poate sa apara fara ca acestia sa
prezinte si alte semne de boala.
Copiii cu varsta sub 6 luni au o oarecare imunitate (apararea organismului) impotriva varicelei datorita
anticorpilor (proteine a serului sangvin secretate de limfocitele B, care sunt globule albe ce intervin in
imunitate, ca reactie la introducerea unei substante straine-numita antigen in organism) transmisi de la
mama. In cazul in care copiii sunt infectati cu acest virus ei pot sa nu prezinte multe din semnele de boala.

Persoanele care au sistemul imunitar afectat prezinta primele semne de boala mai devreme decat de
obicei, la 10-14 zile dupa contactul cu persoana infectata. Eruptia cutanata din varicela de obicei apare in
partea superioara a corpului (trunchi si fata) dupa 1-2 zile de la aparitia simptomelor. Cea mai afectata zona
este trunchiul, membrele superioare si cele inferioare fiind afectate printre ultimele. Eruptia cutanata se
raspandeste si la nivelul scalpului (pielea capului), fetei, nasului si gurii.
In cazuri rare, eruptia poate afecta conjunctiva (membrana mucoasa transparenta ce acopera fata interna
a pleoapelor si o parte a globului ocular) si corneea, interiorul gatului si zona genitala.
Este nevoie de 1-2 zile pentru ca maculele (pete rosii) sa treaca prin toate stadiile de evolutie, inclusiv
uscare si acoperire de cruste. Zilnic apar noi pete rosii (macule) timp de 5-7 zile.
Factori de risc - Persoanele care nu au facut boala sau cele care nu sunt vaccinate impotriva varicelei
prezinta un risc crescut de a face boala daca:
- locuiesc cu o persoana care are varicela;
- muncesc sau se joaca mai mult de o ora in preajma unei persoane cu varicela;
- sunt internati in spital si impart camera cu o persoana care mai tarziu va face varicela sau sunt ingrijiti de
un cadru medical care va face varicela;
- au un sistem imun deficitar.
De asemenea riscul de a face varicela creste daca un membru al familiei are varicela, datorita
contactului cu persoana respectiva. In plus persoana care face varicela poate face o forma mai severa a bolii
decat persoana de la care a luat boala. Perioada cea mai contagioasa este cu 1-2 zile inainte de aparitia
eruptiei cutanate si pana cand veziculele se usuca si se acopera de cruste.
In cazul vaccinarii impotriva virusului varicelo-zosterian, persoana respectiva este contagioasa doar in
cazul aparitiei veziculelor. Persoana ramane contagioasa atata timp cat noi macule apar si pana cand
acestea se transforma in vezicule, care se sparg in evolutie si acestea se acopera de cruste.
Unele persoane au risc crescut de a face complicatii ale varicelei, ca de exemplu nou-nascutii, adolescentii,
adultii - in special femeile insarcinate - si cei cu sistem imunitar deficitar.
Daca o persoana a facut varicela devine imuna fata de acest virus. Este posibil sa apara o reactie usoara
de boala in urma unei noi expuneri la virusul varicelo-zosterian, ca de exemplu aparitia catorva macule si o
usoara febra. Cu toate acestea persoana nu va face varicela din nou.
Investigatii - Varsatul de vant (varicela) de obicei poate fi diagnosticat pe baza eruptiei cutanate. La
copiii fara alte probleme de sanatate este suficienta uneori, descrierea eruptiei cutanate la telefon medicului
de familie, pentru ca acesta sa puna diagnosticul. Cu toate acestea unele persoane au nevoie de asistenta
medicala la aparitia primelor semne de boala. Exista un risc crescut de a face complicatii ale varicelei mai
ales la persoanele tinere, la adulti (care fumeaza sau au afectiuni cronice pulmonare), la femeile insarcinate
sau la cei cu afectarea sistemului imun. La cabinetul medical, varicela este diagnosticata de catre medic pe
baza istoricului bolii si a examenului fizic.
Testele virale pot determina daca o persoana are imunitate (anticorpi) impotriva varicelei. Odata ce o
persoana dobandeste imunitate impotriva varicelei aceasta nu mai face boala din nou. In momentul in care
apare eruptia cutanata veziculara, se poate preleva lichid din vezicula pentru a se determina daca virusul
varicelo-zosterian a produs aceasta eruptie.
Se folosesc urmatoarele tipuri de analize pentru examinare:
- celule recoltate din vezicule (prelucrate prin imunofluorescenta): rezultatele se obtin in 1-2 ore;
- lichid recoltat din interiorul veziculei (cultura virala): rezultatele se obtin dupa 7-21 de zile.
Daca o femeie insarcinata face varicela in primul trimestru de sarcina are posibilitatea sa verifice daca
fatul va avea anomalii congenitale. Aceasta se poate vedea cu ajutorul ecografiei fetale.
Tratament - Tratamentul varsatului de vant (varicela) variaza in functie de varsta persoanei, starea de
sanatate si de severitatea bolii. La copiii care nu au alte afectiuni, varicela se poate trata doar la domiciliu.
Tratamentul recomandat consta in administrarea de paracetamol sau Ibuprofen pentru a reduce febra si
disconfortul, dar nu se recomanda folosirea de medicamente orale sau lotiuni de uz extern care sa inlature
mancarimea. La persoanele tinere cu varsta sub 20 de ani nu se recomanda aspirina deoarece aceasta
prezinta un risc crescut de a dezvolta sindrom Reye. De asemenea aplicarea pe tegumente a fainii de ovaz
calmeaza mancarimea.
Adolescentii si adultii cu varicela de obicei prezinta simptome mai severe de boala decat copiii si

totodata acestia au un risc crescut de a dezvolta complicatii de boala. Cu toate acestea cei mai multi au
nevoie doar de tratament administrat la domiciliu. Persoanele adulte care au varicela trebuie sa fie
consultate de cadrele medicale; unele dintre acestea necesita ingrijire medicala in spital.
Femeile insarcinate si persoanele care au sistemul imun deprimat sunt susceptibile de a dezvolta
complicatii. Se recomanda consultul medical la aceste persoane, imediat ce se constata ca sunt bolnavi de
varicela.
Tratamentul medical poate induce formarea de anticorpi impotriva varicelei care pot intarzia sau preveni
aparitia acesteia, de asemenea tratamentul medical antiviral determina scurtarea duratei bolii. Vaccinul
impotriva varicelei trebuie facut chiar daca persoana a fost expusa la varicela; acest tratament poate
impiedica aparitia bolii. Acest vaccin este recomandat sa fie facut imediat in primele 3 zile de la expunerea
persoanei la varicela.
Tratament ambulator (la domiciliu) - Cei mai multi dintre copiii fara alte afectiuni, adolescentii si
adultii care au varsat de vant (varicela) au nevoie de tratament doar la domiciliu. Cu toate acestea, toti
adultii cu varicela necesita consult medical. O persoana bolnava de varicela nu necesita sa stea in pat, dar e
recomandat ca aceasta sa stea linistita si in repaus. Nu se recomanda tratarea simptomelor, ca de exemplu
febra si mancarimea. Trebuie sa fie consultat medicul care ingrijeste copilul inainte ca acesta sa ia anumite
medicamente. Copiii sunt mult mai sensibili la efectele adverse ale unor medicamente. De asemenea
absorbtia medicamentelor la copii este diferita de cea a adultului. La copii, administrearea medicamentelor
trebuie facuta cu o lingurita marcata sau cu o cupa speciala; nu trebuie folosita o lingura obisnuita pentru
administrarea medicatiei sau o cantitate la intamplare.
Tratament medicamentos - Cele mai multe persoane pot fi vaccinate impotriva varsatului de vant
(varicela). Vaccinul este eficient atunci cand este facut inainte de expunerea la virus. De asemenea vaccinul
poate preveni infectia sau poate determina doar o forma usoara de boala, atunci cand este facut in primele 3
zile de la expunere. De asemenea, tratamentul antiviral reprezinta o optiune in momentul aparitiei primelor
simptome de boala. Acest tratament nu impiedica prezenta semnelor de boala, dar poate determina
scurtarea perioadei si totodata favorizeaza dezvoltarea unei forme usoare de boala.
Administrarea anticorpilor impotriva varicelei impiedica aparitia bolii in cazul expunerii la virusul
varicelo-zosterian. Cu toate acestea, tratamentul cu anticorpi determina o protectie pentru scurt timp (pana
la 3 saptamani). O data cu aparitia simptomelor de varicela se pot lua masuri pentru imbunatatirea starii
generale.
Vaccinarea pentru prevenirea varicelei - Varicela poate fi prevenita prin vaccinarea cu vaccinul
varicelo-zosterian inainte de expunerea la acest virus. Vaccinarea in primele 3 zile impiedica imbolnavirea
sau favorizeaza aparitia unei forme usoare da boala in cazul expunerii la varicela.
Vaccinarea previne imbolnavirea cu varicela, determinand astfel lipsa simptomelor de boala care
cauzeaza disconfort si in consecinta lipsa de la serviciu sau de la scoala, precum si inlaturarea posibilelor
complicatii. In cazuri rare, dupa vaccinare poate aparea o eruptie (urticarie) usoara. In acest caz este bine sa
nu existe contact cu alte persoane care nu au facut varicela sau care nu au fost vaccinate. Dupa disparitia
eruptiei si dupa ce toate veziculele s-au uscat si s-au format cruste, persoana infectata nu mai este
contagioasa.
In momentul administrarii tratamentului simptomatic trebuie urmarite cu atentie instructiunile. La nou
nascuti si la copiii mici este necesara o atentie speciala in administrarea tratamentului medicamentos sau a
altor metode. Medicul recomanda tratament cu antibiotice daca exista o infectie a pielii datorata
veziculelor ce apar in varicela.
Vaccinul este recomandat urmatoarelor persoane:
- cei mai multi copii in primele 12-18 luni de viata, facand parte din programul de vaccinare de rutina;
- copii care sunt complet vaccinati prin programul de imunizare de rutina si care nu au facut varicela; in
multe tari este obligatoriu ca toti copii de varsta scolara sa fie vaccinati impotriva varicelei sau sa se poata
dovedi imunitatea copilului impotriva virusului varicelo-zosterian;
- adolescenti si adulti care nu au facut varicela;
- persoane adulte care nu isi amintesc daca au facut varicela in copilarie; acest lucru le ofera siguranta de a
nu se imbolnavi chiar daca acestia au avut varicela;
- persoane care nu au facut varicela sau cele care nu au fost vaccinate si au venit in contact cu o persoana
care avea varicela.