REALISMUL

Realismul micare literar aprut n Frana, la mijlocul secolului al XIX-lea, ca o reacie

anti-romantic, a crei doctrin se bazeaz pe rsfrngerea obiectiv, veridic a realitii, reuind
idealizarea acesteia.
Manifest literar: Balzac, Prefa la Comedia uman: Literatura e o oglind complet
a moravurilor sociale"; Champfleury, Realismul.
Dezvoltarea curentului este legat de teoriile scientiste i pozitiviste, ale secolului al
XIX-lea, de atitudinea materialist fa de realitate, ale crei concepte presupun
observaia, descripia, determinismul, experiena.
Reflectare veridic, obiectiv a realitii sau a societii contemporane.
Realismul refuz, n numele prezentului, idealizarea trecutului.
Impersonalitatea;
Respinge imaginea artificial a romantismului, n folosul observaiei directe;
Lipsa idealizrii;
Reflectare critic a societii epocii;
Veridicitate, verosimilitate;
Personaje tipice (pentru o categorie social) n situaii tipice. Omul n strns legtur cu
viaa social;
Caracterul simetric;
Plasarea aciunii n timp i n spaiu;
Tehnica detaliului, a amnuntului semnificativ; descrieri minuioase;
Analiza psihologic;
Complexitatea vieii;
Stil impersonal, obiectiv, spirit critic;
Precizie, sobrietate;
Limbaj mijloc de individualizare a personajelor;
Stilul trimite spre denotaie, precizie, formulare concis i sobr.