Sunteți pe pagina 1din 8
 
O scrisoare pierduta
de I.L CaragialeGeneza
A aparut in anul 1884, la un an dupa “Luceafarul” lui Mihai Eminescu. Opera se inspira din realitatea contemporana scriitorului si anume perioada alegerilor pe care acesta le priveste cu un ochi critic.
Gen si specie
 opera apartine genului dramatic si este o comedie.
Tema
o constituie demascarea viciilor societatii contemporane scriitorului.
 Ideea
 aceasta demascare este facuta cu o ironie acer!a.
 Motivul 
 este cel al scrisorii pierdute pe care "aragiale il preia din literatura universala de la scriitorul Edgar A. #oe.
Compozitie
 este o piesa in 4 acte, iar dramaturgul isi structurea$a ideile pe % planuri&1'#olitica acestor alegeri%'(ntamplarile din culise
 Mijlocul compozitional :
este paralela
 Moduri de expunere
& sunt dialogul si monologul.
 Subiectul 
Actiunea se desfasoara cronologic, in cea dea %a )umatate a sec *(*, intrun oraselde provincie ce nu este nominali$at, dovedind intentia scriitorului de a generali$a faptele. "onflictul este politic si se da intre cele % partide&conservator si li!eral.
 ersonajele
 sunt caricaturi$ate, ele se autoportreti$ea$a prin dialog si monolog. +ramaturgul recurge si la caracteri$area ce reiese din fapte, atitudini, gestica, comportament. eali$ea$a mai multe categorii de persona)e&al proprietarului& "atavencu, -ipatescu, -rahanache micii functionari& #ristanda al siretului& "atavencu si +andanache prostului& arfuridi si /ran$ovenescu  al su!versivului 0impotriva ideilor si valorilor acceptate'& "atavencu."aragiale grupea$a persona)ele si dupa apartenenta politica.&gruparea conservatorilor& -rahanache, -ipatescu, oe -rahanache, arfuridi, /ran$ovenescu. gruparea li!erala& "atavencu si dascalimea. gruparea independenta& 2hita #ristanda. independentii propriu$isi& cetateanul turmentat.(mparte persona)ele si dupa relatiile dintre ele&triunghiul con)ugal& -rahanache-ipatescuoe gruparea lui "atavencu& "atavencu si dascalimea. independentii cu atitudine duplicitara& #ristanda.
 
"aragiale crea$a tipuri umane& tipul femeii imorale& oe tipul prostului fudul & arfuridi si /ran$ovenescu. tipul orgoliosului& -ipatescu si -rahanache. tipul santa)istului& +andanache si "atavencu. tipul senilului& +andanache tipul politicianului demagog& "atavencu, arfuridi, /ran$ovenescu. tipul naivului& cetateanul turmentat. tipul ticaitului& -rahanache. tipul im!ecilului& Agamita +andanache. tipul slugarnicului& #ristanda.
 !a"aria Tra"anac"e
 este “
 prezidentul 
” tuturor “
comitetelor si comitiilor 
” din  )udet, stalp al puterii locale ce sia consolidat po$itia datorita prieteniei cu prefectul. (si ascunde viclenia, su! masca unui calm desavarsit si a !onomiei 0!un'. -icul sau ver!al il caracteri$ea$a
“Apoi, ai putintica rabdare, stimabile! Ma scoti din tatani!...”
, metodalui fiind cea a tergiversarii. idicolul lui consta in lipsa oricarui rudiment de cultura si inincapacitate intelectuala. Este o fire malea!ila cesi modelea$a personalitatea dupa cea adiverselor persona)e, acest lucru fiind sugerat si de numele sau& aharia insemnand ramolitul, $aharisitul, ticaitul, iar -rahanache fiind derivat de la cuvantul “trahana” 3 coca moale, usor de manevrat. irea aceasta malea!ila ii ascunde ipocri$ia.
 
O scrisoare pierdut#
” 01884'&O scrisoare pierdut5” este o comedie de moravuri, 6ntruc7t pre$int5 aspecte din viaa politic5 9i de familie a repre$entanilor partidelor de guvern5m7nt dintrun or59el de provincie, 6n prea)ma alegerilor pentru "amera +eputailor. #iesa a fost considerat5 de c5tre e:egei o
„adevărată capodoperă dramatică a literaturii române”
, prin faptul c5
„politicianismul e unviciu al tuturor timpurilor şi al tuturor regimurilor”
 0Anna "olom!o ; <iaa 9i opera lui (. L."aragiale; 1=>4', iar poliaii corupi, avocaii demagogi, prefecii care fac a!u$ de putere aue:istat 6ntotdeauna. "um su!iectul ei nu este singular, criticii o includ 6n literatura universal5.(ntriga porne9te de la o 6nt7mplare simpl5 6n aparen5 9i coincide cu o situaie comic5, prile) pentru dramaturg de a transforma 6n o!iecte ale satirei sale sistemul electoral al vremii, !a$at pe puterea celor !ogai, demagogia politic5 9i imoralitatea domestic5. O scrisoarecompromi5toare de amor dintre soia lui aharia -rahanache 0oe' 9i prefectul )udeului, ?tefan-ip5tescu, este g5sit5 de adversarul politic al acestora 9i este folosit5 ca mi)loc de 9anta). #iesa6nglo!ea$5 6n structura ei comedia de moravuri& farsa alegerilor 0iese pe lista cineva care nici nucandidase pentru "amer5', tipologii sociale 0adulterina, soul 6ncornorat, 9anta)istul etc.',adulterul. "onflictul este fundamentat pe contrastul dintre aparen5 9i esen5, dintre efort 9ire$ultatele lui 0se re$olv5 cu mare tevatur5 un scandal monstruos”, despre care 9tia toat5 lumea6n particular' 9i se derulea$5 de la sine pe a9a numita tehnic5 a !ulg5relui ; de  $5pad5” 0!oulede neige” ; tehnic5 dramatic5 prin e:celen5'. Modul esenial de e:punere este dialogul, la carese adaug5 9i naraiunea 6n indicaiile scenice, 6n e:po$iie etc. @e mai utili$ea$5 9i discursurile politice ca mod de e:punere, mai ales 6n tiradele din teatrul romantic, parodiate 6n registru comic.n teatrul rom7nesc se 6nt7lnesc persona)e clasice& 6ncornoratul, p5c5litorul p5c5lit, demagogul,femeia adulterin5, persona)ele realiste, persona)ele sim!olice 0cet5eanul turmentat'.%
 
#rin opo$iie cu spaiul clasic, "aragiale ad7nce9te spaiul scenei prin relaionareaacestuia cu viaa, ca 6ntrun roman. #e l7ng5 cele 11 persona)e din foaia de pre$entare a persona)elor mai apar 6n culise” 9i altele din via5” 0nevasta lui 2hi5, cei nou5 copii aiacestuia, negustorul care a pl5tit cele 44 de steaguri, suporterii lui "aavencu, feciorul lui-rahanache, plecat la studii 6n str5in5tate, do!itocul peste care cade 2hi5 etc.'. O alt5 deose!irefa5 de teatrul clasic este c5 spaiul de )oc este l5rgit prin citarea 6ntregii societ5i rom7ne9ti, 6ns5elementul fundamental al piesei 6l constituie construcia persona)elor. #ersona)ele sunt tipice0repre$entative' pentru epoca 6n care este amplasat5 aciunea piesei 9i repre$int5 o 6ntreag5categorie social5. Ele sunt caracteri$ate fie direct, de c5tre autor, fie indirect, prin aciune 9i prinrelaiile cu ceilali. "aragiale este considerat creatorul de tipuri 6n dramaturgia noastr5, 6ntruc7t
„personajele sale ac concurenă stării civile”
 02ara!et (!r5ileanu', adic5 sunt sinteti$ate e:tremde veridic. "eea ce impresionea$5 9i ast5$i la "aragiale este fora sa de cuprindere 9i derepre$entare 0chiar 9i scenic5', este ad7ncimea o!servaiei sociale 9i morale, precum 9ie:presivitatea lim!a)ului comic. "aragiale era perfect con9tient de adev5rurile general ; vala!ilee:primate 6n opera sa.
Tipologia personajelor 
 "a portretist satiric al !urghe$iei 6n ascensiune, "aragiale pune 6n lumin5
„ridicolul cerezultă din neasimilarea civilizaiei, din spoiala de civilizaie, din contrastul dintre pretenie şirealitate, din amestecul de civilizaie şi barbarie " amestec maniestat #n idei, #n simuri, #n purtări şi limbaj”
 02. (!r5ileanu'. "aragiale nu a fost sociolog. +escifrarea opticii sale asuprasociet5ii rom7ne9ti din a doua )um5tate a secolului al *(*lea depinde de modul de ai interpretacreaia dramatic5. M5rturisirile autorului, adesea contradictorii, nu ne sunt de mare a)utor. +espre persona)ele sale, 6i spune lui arifopol&
„$ite%i ce drăgui sunt!”
, iar lui(!r5ileanu&
„&i urăsc, mă!”.
 
„'ipsit de ideal, teatrul lui (aragiale e o satiră ără altă inalitate, o colecie de imbecili,de imorali, de automai ai unei singure ormule) oricât de spiritual ar i #n orma lui scânteietoare, e #ntristător ca un spital de inirmităi morale şi intelectuale. (u e*cepiacetăeanului turmentat, nu găseşti #n el un singur om căruia să%i poi #ntinde mâna ără să te simi pătat”.
 0E. Lovinescu'.
„+ornind de la oamenii vremii lui, (aragiale este un critic al oricărei societăi. (eea ce#l particularizează este virulena e*cepională a criticii sale. &ntr%adevăr, omenirea, aşa cum ne e#năişată de acest autor, pare a nu merita să e*iste. +ersonajele sale sunt nişte e*emplare umane#n aşa măsură de degradate, #ncât nu ne lasă nici o sperană. - /iciodată stăpânite de un sentiment de culpabilitate, nici de ideea vreunui sacriiciu, nici de vreo altă idee, 01 de vreme ceavem cap, la ce ne%ar mai sluji inteligena 2, se #ntreabă ironic (aragiale3, aceste persoane cuconştiina uimitor de liniştită sunt cele mai josnice din literatura universală”
. 0EugBne (onesco'. O scrisoare pierdut5” cuprinde o !ogat5 colecie de tipuri specifice politicianismului !urghe$,grupate 6n dou5 ta!ere. ntre cele dou5 grup5ri politice nu e:ist5 lupt5 de opinii, de principii, ci numailupt5 pentru atingerea unor interese personale. Ei trec u9or dintro ta!5r5 6n alta, iar lupta nu se d5 pentrualegerea deputatului, ci pentru propunerea lui. A9a c5 alegerile nu r5m7n dec7t o formalitate 9i omascarad5. @5r5cia, lipsa de profun$ime sufleteasc5 a eroilor caragialieni, este evident5& mareama)oritate sunt oameni cu tr5iri simpliste 9i superficiale, chiar atunci c7nd iu!esc sau ur5sc, sufer5 sau se !ucur5. 2aleria persona)elor lui "aragiale com!in5 cu prec5dere, 6ntro multitudine de do$a)e, tipulinsului la!il psihic cu cel al monomanului.
„4e altminteri, toate tipurile din comediile lui (aragiale " din cauza ocupaiilor lor neserioase, adică ără legătură cu realităile lor ale vieii % suăr de această goliciune de sulet.$nul din marile merite ale lui (aragiale este de a i ştiut să pună pe aceste tipuri să%şi e*primeneantul suletului lor, de a i zugrăvit coninutul acestui zero”.
 02. (!r5ileanu' >
576648e32a3d8b82ca71961b7a986505