Sunteți pe pagina 1din 8

TIPUL INTROVERTIT

DEFINITIA
Tipul introvertit-se spune despre o persoana a carei
afectivitate, centri de interes sunt orientati de preferinta spre ei
insisi.

CARACTERISTICI:

– Tipul introvertit este lipsit de incredere in sine;


– In relatiile cu oameni si lucruri, tinde sa fie nesociabil de
aceea nu prea are prieteni;
– Prefera reflectia in locul activitatii, de aceea pare
meditativ;
– Atitudinea introvertita este una de retragere,
concentrandu-se asupra factorilor subiectivi;
– Nu iubesc societatea, simtindu-se stingheri si pierduti in
marile adunari ;
– Sunt usor impresionabili, tind sa fie hiperconstiinciosi,
pesimistisi si critici;
– Se simt in largul lor in singuratate sau in grupuri mici si
familiare;
– Isi fac adesea prieteni loiali si plini de incredere;
– Propria lor judecata este mai importanta decat opinia
general acceptata;
– Desi atitudinea introvertita se bazeaza pe o conditie
absolut indispensabila a adaptarii psihice, nu o putem
confunda cu „egocentrismul” cum ar spune un extravert;
– Introvertul ajunge la o identificare a Eu-lui cu Sinele
datorita prejudecatii generale si a propriei inclinatii, ceea
ce duce la ridicarea Eului la rang de subiect al procesului
psihic, ajungand astfel la aceea subiectivizare a
constientului, care il instraineaza de obiect;

EXEMPLIFICARE
La o intrunire, o persoana introverta poate fi foarte usor
identificata prin atitudinea ei fata de grupul respectiv.Astfel, un
introvert, rareori va initia o discutie sau va interveni in
conversatia grupului pentru as spune opinia.
In schimb, va prefera sa discute separat cu o persoana,
doua.Total opus introvertului, extravertul va interveni in
discutia grupului, exprimandu-si cu usurinta entuziasmul fata de
subiectul respectiv si monopolizand discutia.

COMENTARIU CRITIC
Carl Gustav Jung este cel care a creat aceasta directie in
psihologie, facand distinctia intre introversie si extraversie.Cele
doua orientari exprima tendinta noastra naturala de a ne
raporta la lume, numai ca una singura se manifesta
predominant. Exista unele persoane care sunt ambiverte, care
se afla intre cei doi poli, mai aproape de unul sau de celalalt
.Definirea celor doua tipuri de atitudinii prin care o persoana se
raporteaza la lume are o importanta valoare pratica, fiind utila
in intelegerea relatiilor personale si in educatie.

BIBLIOGRAFIE
1. Fordham , F., „Introducere in psihologia lui Carl Gustav
Jung”, (1998), Bucuresti, Editura Iri.
2. Jung, G., C., „Tipuri psihologice”,(2003), Bucuresti, Editura
Trei.
3. Larousse, „Marele dictionar al psihologiei”,(2006),
Bucuresti, Editura Trei.
TERAPIA NONDIRECTIVA
DEFINITIA
Terapia nondirectiva sau centrata pe client pleaca de
presupunerea ca fiecare individ are motivatia si capacitatea de
a se schimba si ca individul este cel mai in masura sa decida
directia pe care trebuie sa o ia o astfel de schimbare.

DESCRIERE
– Carl Rogers, psiholog umanist, este creatorul acestei
terapii;
– Aspectul central al terapiei nondirective este experienta
prin care individul invata sa fie liber, o libertate interioara;
– Carl Rogers intelege prin acest demers al individului de a fi
liber faptul ca acesta invata sa fie mai autonom, mai
spontan, sa fie el insusi;
– In relatia efectiva cu un terapeut, clientul, se deplaseaza
gradual catre o iluminare pe care intr-un anumit sens o
cauzeaza chiar el;
– Conditiile care favorizeaza obtinerea libertatii interioare si
care tin de terapeut sunt:
1. Terapeutul trebuie sa fie el insusi, astfel incat in relatia
cu clientul,
nu trebuie sa poarte o masca sau sa afiseze aceea
fatada politicoasa si profesionala;
2.Terapeutul trebuie sa aibe o atitudine pozitiva, de
acceptare fata de
ceea ce traieste clientul;
3.Terapeutul trebuie sa fie empatic, sa inteleaga
sentimentele clientului
fara al analiza sau critica;
- Toate cele trei conditii enumerate mai sus sunt
responsabile in mod direct de schimbarea terapeutica, mai mult
decat cunostiintele terapeutului.

EXEMPLIFICARE
Drumul catre libertatea interioara este deschis chiar prin acesta
relatie dintre terapeut si client. Clientul gaseste in terapeut
persoana care il asculta si ii accepta sentimentele, astfel, el
ajunge sa se asculte pe sine, primind informatii din interior:
recunoscand in sine sentimentul de furie, teama,curaj. Astfel,
clientul se accepta din ce in ce mai mult vazand ca si terapeutul
are o atitudine pozitiva fata de el. Am experimentat pe cont
propriu prima conditie pe care un terapeut ar trebui sa o
indeplineasca.La un moment dat am folosit un limbaj mult prea
academic in relatia mea cu un client, la practica, rezultatul a
fost nefavorabil, realtia cu accesta era rece, persoana
respectiva nu simtea ca este inteleasa, acceptata.

COMENTARIU CRITIC
Studile pe un numar mare de clienti au aratat faptul ca
dezvoltarea individului, miscarea aceasta de la a nu sti sa fi
liber, la a invata sa fi liber, se realizeaza atunci cand terapeutul
indeplineste cele trei conditii enumerate mai sus.Dupa parerea
mea aceasta terapie centrata pe client este mult mai eficienta ,
deoarece schimbarea este in mare masura produsa de client si
astfel este mult mai profunda, spre deosebire de cea
psihanalitica, in timpul careia terapeutul analizeaza istoria
pacientului pentru a stabili problema si a alege un curs al
actiunii reparatorii .

BIBLIOGRAFIE
1.Rogers, R., C., Stevens, B.,(1967), „Person to person: The
Problem of Being Human.A new trend in psychology”, New York,
Editura Pocket Book.

2. Smith, E., E., Hoeksema-Nolen, S., Fredrickon, L., B., Loftus,


R., G., (2005), Introducere in psihologie”,(pp.687-690),
Bucuresti, Editura Tehnica.

MECANISME DE APARARE
DEFINITIA
Mecanisme de aparare- totalitatea mijloacelor utilizate de Eu
pentru a stapani, controla, canaliza pericolele interne si
externe.

DESCRIERE
-Cu totii folosim mecanismele de aparare tot timpul;
- Ele ne ajuta sa trecem peste partile dificile pana cand ne
putem ocupa mai direct de situatiile care provoaca stres;
-Mecanismele de aparare devin maladaptative doar daca
reprezinta modul dominant de a raspunde la probleme;
-Principalele mecanisme de aparare sunt:
REPRESIA- excluderea din constient a impulsurilor sau
amintirilor care sunt prea inspaimantatoare sau dureroase.
RATIONALIZAREA- atribuirea de motive logice sau oportune din
punct de vedere social, actiunilor pe care le facem, pentru a
parea ca actionam logic.
REACTIA-ascunderea unui motiv de noi insine exprimand
puternic motivul opus.
REGRESIA- proces de revenire la un stadiu infantil, la moduri de
expresie si de comportament inferioare.
REFULAREA-forma particulara a represiei, constand din
impingerea sau pastrarea involunatra in inconstient a unor
astfel de continuturi: ganduri, imagini, amintiri legate de
pulsiune.
PROIECTIA- atribuirea calitatilor noastre indezirabile altor
persoane, intr-o masura exagerata.
DEPLASAREA-orientarea unui motiv care nu poate fi satisfacut
sub o anumita forma, catre un alt canal.
SUBLIMAREA-transforamarea impulsului sexual, derivarea lui
spre activitati nonsexuale.
NEGAREA- Procedeu prin care subiectul formuleaza dorinte,
ganduri, sentimente pana atunci refulate, dar continua sa se
apere de ele, negand ca i-ar apartine.

EXEMPLIFICARE
As dori sa exemplific „sublimarea” ca mecanism de
aparare .Freud a descris ca activitati de sublimare mai ales
activitatea artistica si investigatia intelectuala.Spre exemplu,
suntem atrasi de o alta persona si totusi la fiecare intalnire cu
aceasta abordam intens teme intelectuale.Transformam astfel
pulsiunile sexuale in comportamente acceptabile. Acest
mecanism impiedica insa obtinerea placerii.

COMENTARIU CRITIC
Aceste mecanisme de aparare sunt normale, totusi ele sunt
forme de distorsionare a realitatii, mintindu-ne cand le folosim
fara a fi constienti de acest lucru.Utilizarea acestor mecanisme
pentru a face fata presiunilor vietii pe termen scurt este
considerata normala, iar utilizarea lor pe termen lung este
periculoasa si poate deveni chiar patologica.Rolul lor, insa, este
covarsitor, deoarece avem nevoie de ele pentru a ne pastra
echilibrul personalitatii.

BIBLIOGRAFIE
1. Smith, E., E., Hoeksema-Nolen, S., Fredrickon, L., B.,
Loftus, R., G., (2005), Introducere in psihologie”,(pp.687-
690), Bucuresti, Editura Tehnica.
2. Doron,R., Parot, F., (2006), „Dictionar de
psihologie”,Bucuresti, Editura Humanitas.
3. Luca, M., R., ”Curs de psihologia personalitatii.Teoriile
personalitatii.Partea I”,(2003).

UNIVERSITATEA TRANSILVANIA
FACULTATEA DE PSIHOLOGIE SI STIINTELE EDUCATIEI
SPECIALIZAREA: PSIHOLOGIE
ANUL 2
GRUPA 15381
FISA DE ANALIZA
STRUCTURALA:
1.TIPUL INTROVERTIT
2.TERAPIA NONDIRECTIVA
3.MECANISME DE
APARARE(CURS)

Coordonator curs: Marcela Rodica Luca


Coordonator seminar: Porumbu Dana
Curs: Teoriile personalitatii
Studenta: Mihai Flavia Adelina

BRASOV, 2009