Sunteți pe pagina 1din 57

DETERMINAREA DINAMICII VERSANŢILOR PRIN ANALIZA MORFOMETRICĂ ŞI MORFOGRAFICĂ A RELIEFULUI, UTILIZÂND TEHNICI GIS.

STUDIU DE CAZ: MASIVUL PIATRA CRAIULUI

TEHNICI GIS. STUDIU DE CAZ: MASIVUL PIATRA CRAIULUI MĂDĂLINA TEODOR Masterand an I, Sisteme Informaţionale

MĂDĂLINA TEODOR

Masterand an I, Sisteme Informaţionale Geografice, Facultatea de Geografie, Universitatea din Bucureşti - proiect dinamica versanţilor - Prof. Coordonator: Lect.dr. Dobre Robert

- 2012 -

Cuprins

1. Introducere

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.3

Metodologie .

2. .

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.5

2.1.

Baze de

.

.

 

.

.

 

.

.

.

 

.

 

.

 

.

 

.

 

.

 

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.5

2.1.1. Baze de date utilizate

 

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.5

2.1.2. Baze de date rezultate

2.2.

Etape de lucru

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.6

.8

2.2.1. Etapa de documentare şi de cercetare pe teren

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.8

2.2.2.

Etapa de colectare a datelor spaţiale

 

.

 

.

 

.

 

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.8

2.2.3.

Etapa de lucru în programele

 

.8

2.2.3.1. Etapa

 

.

.

.

.

.

 

.

.

 

.

.

 

.

.

 

.

.

 

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.10

2.2.3.2. Etapa a

 

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.24

2.2.3.3. Etapa a III-a .

 

.

.

.

.

 

.

.

 

.

.

.

 

.

 

.

 

.

 

.

 

.

 

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.33

2.2.3.4. Etapa a IV-a

 

.

.

.

.

.

.

 

.

.

 

.

.

 

.

.

 

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.38

2.2.3.5. Etapa a V-a – finală .

 

.

.

.

 

.

 

.

 

.

 

.

 

.

 

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.40

2.2.3.

2.2.3.

.

3. Analiza.

.

Etapa de validare a

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

 

.43

Etapa de redactare şi finalizarea studiului .

 

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.43

43

4. Rezultate şi discuţii

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

. 51

5. Concluzii .

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

. 52

6. Bibliografie .

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

 

.

.

 

.

.

 

.

.

 

.

.

 

.

.

.

.

 

.

.

 

.

.

 

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

52

DETERMINAREA DINAMICII VERSANŢILOR PRIN ANALIZA MORFOMETRICĂ ŞI MORFOGRAFICĂ A RELIEFULUI, UTILIZÂND TEHNICI

GIS. STUDIU DE CAZ: MASIVUL PIATRA CRAIULUI

Mădălina TEODOR

Rezumat: Masivul Piatra Craiului, din punct de vedere morfologic este reprezentat de o creastă calcaroasă-conglomeratică, înaltă. Acestea sunt caracteristicile pe fondul cărora versanţii sunt afectaţi de procese geomorfologice actuale (preponderent în zona superioară). Acest proiect îşi propune să determine funcţionalitatea versanţilor în urma cartării şi inventarierii proceselor geomorfologice ce sunt ulterior analizate prin intermediul operaţiunilor matematice, cu caracteristicile reliefului, în programe de GIS.

Cuvinte cheie: funcţionalitate, versant, Piatra Craiului, procese geomorfologice, GIS, hartă.

1. Introducere

Utilizarea softurilor GIS prezintă avantaje numeroase şi aduce multiple posibilităţi în comparaţie cu tehnicile cartografice manuale. Metodele de realizare ale hărţilor sunt unite de un sistem de coordonare universal (proiecţie geografică), acestea având în plus şi posibilitatea de interpolare şi realizarea de calcule cu layere, posibilitatea de corectare, intervenţie când se produce orice schimbare pe arealul analizat, etc. Prin diversitatea opţiunilor de reprezentare ale informaţiilor pe hărţi dar şi modul prin care acestea pot fi realizate (suprapunerea mai multor straturi tematice, realizarea unor operaţii matematice cu diferite layere sau modele numerice altitudinale, realizarea unei legături între bazele de date şi partea grafică), se pot realiza hărţi ce determină raportul cauză- efect prin stabilirea unei corelaţii între geologie (tip de rocă, structură) şi utilizarea terenului, între pantă şi expoziţia versanţilor, între densitatea fragmentării reliefului şi adâncimea fragmentării reliefului, între hipsometrie şi anumite procese, sau între toate acestea.

3

Fig. 1. Harta localizării Fig. 2. Limitele masivului Piatra Craiului 4

Fig. 1. Harta localizării

Fig. 1. Harta localizării Fig. 2. Limitele masivului Piatra Craiului 4

Fig. 2. Limitele masivului Piatra Craiului

4

Munţii Piatra Craiului aparţin din punct de vedere geologic grupei Sudice a Carpaţilor Orientali iar din punct de vedere peisagistic aparţin Grupei Bucegi din Carpaţii Meridionali. Masivul are suprafaţa totală de 104.14 km 2 şi este reprezentat din punct de vedere morfologic de o creastă calcaroasă-conglomeratică, înaltă şi golaşă ce se desfăşoară pe direcţie NNE- SSV, având o lungime de aproximativ 25 km. Este situată între culoare montane (depresiuni tipice), pe care le domină altitudinal 500-1000 m ( Constantinescu T., 2009). Masivul Piatra Craiului este rezultatul mişcărilor orogenetice manifestate în erele mezozoică şi neozoică, impunându-se prin măreţia formelor de relief rezultate în urma acţiunii agenţilor externi.

2. Metodologie

2.1. Baze de date: sunt foare utile atât datorită faptului că reprezintă un punct important de plecare al unui studiu dar şi datorită faptului că reprezintă o finalitate a lui (prin dezvoltarea şi actualizarea datelor care pot fi folosite ulterior în diverse analize).

2.1.1. Baze de date utilizate:

Realizarea acestui studiu a început prin colectarea şi structurarea unui volum mare de date geografice din care s-au extras elementele esanţiale necesare analizei. Realizarea bazei de date digitale a reprezentat o etapă de durată deoarece nu există date digitale valabile în teren. Pentru realizarea materialului grafic s-au utilizat hărţi topografice la scara 1:25.000, anul 1982, hărţi topografice la scara 1:100.000, anul 1997, harta geologică 1:50.000, 1:200.000, ortofotoplan 1:5.000 ((2006- judeţul Argeş, 2009- judeţul Braşov) ce au ajutat la identificarea şi vectorizarea proceselor geomorfologice actuale), Imagini SRTM - Shuttle Radar Topography – The Mission to Map the World, [Available online] | URL:

http://dds.cr.usgs.gov/srtm/, la rezoluţie de 30 şi 90 m, date vectoriale Corine Land Cover - Agenţia Europeană de Mediu, 2010, Corine Land Cover 2000 seamless vector data - version 13 (02/2010), [Available online] | URL: http://www.eea.europa.eu/data-and- maps/data#c12=corine+land+cover+version+13. (utilizate pentru realizarea hărţii utilizării terenului şi ulterior pentru realizarea unor calcule de susceptibilitate), Seturi de date vectoriale generale ale României (2009), [Available online] | URL:

http://earth.unibuc.ro/download/romania-seturi-vectoriale.

5

2.1.2. Baze de date rezultate sunt alcătuite din:

- Date vectoriale: ce sunt reprezentate de stratele tematice de tip punct (cote altimetrice), linie (curbe de nivel, reţea hidrografică, procese geomorfologice) şi poligon (procese geomorfologice, utilizarea terenului, geologie, soluri) ce redau suprafaţa elementelor terenului. Concepţia de strat tematic permite organizarea complexităţii medului înconjurător în reprezentări simple pentru a facilita înţelegerea relaţionărilor naturale. Datele vectoriale sunt de asemenea utile pentru realizarea datelor de tip raster.

- Date raster – sunt cele mai multe şi mai utile în analizele realizate în programele GIS

deoarece sunt alăcuite din pixeli organizaţi sub formă unei matrici (linii şi coloane), fiecăruia atribuindu-i-se câte trei atribute: coordonate de latitudine, logitudine şi altitudine.

Realizarea corectă a datelor rezultate prin vectorizare presupune utilizarea unei topologii. Datele vectoriale sunt caracterizate de utilizarea punctelor/vertecşilor în definirea segmentelor, poligoanelor, punctelor. Fiecare vertex este alcătuit dintr-o coordonată X - latitudine şi o coordonată Y - longitudine. Topologia reprezintă un set de regului prin care se

împarte geometria punctelor, liniilor şi pologoanelor. Structurile topologice permit verificarea consistenţei geometrice a datelor şi a creării analizelor pe criterii spaţiale: suprapunere, continuitate, analiza conectivităţii, sens, direcţie, proximitate, etc.

- Date atribut – în urma vectorizării celor mai importante elemente a rezultat o bază de date importantă care poate fi cuantificată şi sub forma tabeleleor de atribute. Aceste date caracterizează atât detele vectoriale cât şi datele raster. - Metadate – sunt datele ce se referă la datele anterioare.

Tabelul 1. Bază de date utilizată şi rezultată în analiza SIG

Date digitale

Sursa datelor

Tipologie

Câmpuri

Utilizare

primare

asociate

vectorilor

Curbe de nivel cu echidistnaţă de 10

Harta topografică cu scara 1:25.000, imagini

Vectori de

altitudine

MNA(dem), orientarea versanţilor, geodeclivitatea, adâncimea fragmentării reliefului.

tip linie

m

SRTM, Ortofotoplan (10 m rezoluţie)

Reţea

Harta topografică cu scara 1:25.000

Vectori tip

Permanet,

Densitatea fragmentării reliefului

hidrografică

linie

temporară

Cote altimetrice,

Harta topografică cu

Vectori tip

Denumire,

Harta hipsometrică,

6

vârfuri

scara 1:25.000,

punct

altitudine

diverse hărţi

Localităţi

Harta topografică cu scara 1:25.000, ortofotoplan

Vectori tip

Denumire, Tip

Diverse hărţi

poligon

Procese

Harta topografică

Date raster tip poligon, tip linie şi tip punct

Tip proces

Harta geomorfologică, harta interpolării dintre hipsometrie şi procesele geomorfologice, harta funcţionalităţii versanţilor

geomorfologice

1:25.000

Litologia

Harta Geologică a României scara 1:50.000, foile Bârsa Fierului, Rucăr, Zărneşti, foaia 1:200.000 Braşov.

Vectori tip

Tipul rocilor

Harta petrografică, harta geologică, harta funcţionalităţii versanţilor

poligon

MNAT

Harta topografică

Date raster

Elevaţia şi

Diverse hărţi hipsometrică, orientarea versanţilor, harta funcţionalităţii versanţilor, etc

1:25.000, imagini

tip grilă

coordonatele

SRTM, ortofotoplan

geografice

Utilizarea

Date Corine Land Cover, harta ortofotoplan

Date

Denumire, Cod

Utilizarea terenului,

terenului

vectoriale tip

harta funcţionalităţii

 

poligon

versanţilor

Pentru realizarea prezentului studiu s-au folosit diverse metode de cercetare cu ajutorul cărora am putut expune particularităţile şi caracteristicile ale acestui masiv: metoda observaţiei şi analizei pe teren, metoda grafică şi cartografică de extragere a datelor vectoriale şi de realizare a celor raster, metoda morfometrică şi morfologică de analiză a terenului, metoda comparativă, metoda desciptiv-interpretativă, metoda prognozei, metoda profilelor, metoda identificării proceselor şi fenomenelor, metoda realizării interoplării şi interpretării materialului cartografic, realizarea de fotografii la faţa locului .

7

2.2. Etape de lucru

2.2.1. Etapa de documentare şi cea de cercetare pe teren au fost începute în anul

2005 şi au reprezentat baza acestui studiu. Această etapă a presupus documentarea bibliografică şi deplaserea pe teren în 18 perioade diferite.

2.2.2. Etapa de colectare a datelor geospaţiale: a fost de lungă durată deoarece datele

disponibile au fost utile dar insuficiente, acestea necesitând completare cu cartări, analize, observaţii, fotografii la faţa locului.

2.2.3. Etapa de lucru în programele GIS o precedă pe cea de procurare a datelor

geospaţiale şi reprezintă una dintre cele mai importante etape, având rolul de a realiza hărţile

primare, întermadiare şi finale ce vor duce la concluziile urmărite.

ArcGis 9.3.

(ArcMap, ArcCatalog, ArcScene) şi Global Mapper 12. Programele GIS au în comun multitudinea de funcţii şi procedee de analiză a seturilor de date rester sau vectoriale.

Materialul

grafic

a

fost realizat

cu

ajutorul softurilor

specializate

!Pentru operaţia de înmulţire dintre două rastere, în acest proiect voi folosi denumirea de interpolare în loc de operaţie, înmulţire, map calculator, etc.

Obiectivul urmărit este detereminarea funcţionalităţii/dinamicii versanţior luând în calcul mai mulţi parametrii morfometrici, morfografici, morfodinamici şi morfogenatici dintre care: hipsometria, geodeclivitate, expoziţia versanţilor, energia de relief, densitatea fragmentării reliefului, geologia/petrografia, utilizarea terenului, solurile, procesele geomorfologice (Fig.14) care au fost interpolate conform schemei metodologice (Fig.3).

Pentru a realiza harta funcţionalităţii/dinamicii versanţilor am urmat cinci etape principale: etapa I de realizare a hărţilor ce evidenţiază principalele caracteristice morfometrice, morfografice şi morfodinamice, etapa II-a în carea s-au facut operaţii matematice pentru a evidenţia anumite caracteristici intermediare, etapa a III-a şi a IV-a în care au fost făcute calcule plecând de la calculele anterioare şi etapa finală care din care a rezultat harta dinamicii/funcţionalităţii versanţilor arealului analizat.

8

Fig. 3. Schema meto dologică 9

Fig. 3. Schema metodologică

9

2.2.3.1.Etapa I:

Pentru început s-au realizat hărţile iniţiale: hipsometria, geodeclivitate, expoziţia versanţilor, energia de relief, densitatea fragmentării reliefului, geologia, utilizarea terenului, harta solurilor, harta proceselor geomorfologice (conform schemei metodolgice) astfel:

- Hipsometria a fost realizată în programul ArcGis prin vectorizarea curbelor de nivel (1:25.000) în limita arealului ce delimitează masivul şi crearea modelului numeric altimetric digital al terenului (MNAT/DEM). Pentru a realiza harta hipsometrică am folosit curbele de nivel vectorizate şi am utilizat funcţia topo to raster din Spatial Analyst Tools - Interpolation prin care s-a creat modelul numeric altimetric al terenului în urma interpolării curbelor de nivel.

Pentru a reclasifica hipsometria se dublu click pe layer – Symbology – Classified – Classes: 5 - Classify. Aici apar în partea dreaptă sus, valorile minime şi cele maxime ale stratului respectiv. În cazul analizat valoarea minimă este 719 m iar valoarea maximă este 2.238 m. Pentru a reclasifica hipsometria în cinci clase egale, s-a stabilit diferenţa de relief maximă (2.238-719) 1519 m. Pentru a stabili cele 5 intervale egale s-a împărţit această valoare la 5 (1519/5) şi a rezultat cca 300 m/interval. După stabilirea intervalelor, acestea se înlocuiesc (Break Values) unde cu: 1000 (719+300), 1300, 1600, 1900 iar ultima valoare nu se schimbă. Apoi s-au modificat culorile de reprezentare (Symbology – Classified – Color Ramp) alegându-se paleta de culori de la verde la roşu. Pentru a finaliza harta, s-a înlocuit la layar „values” cu „metri” şi s-au redenumit intervalele astfel: sub 1000, 1000-13000, 1300- 1600, 1600-1900, 1900-2238. Legenda, titlul, scara, nordul şi celelalte elemente necesare ale hărţii au fost adăugate astfel: View - Layout View – Insert: Title, Legend, Scale Bar, Text, etc. (Pentru a apărea unitate de măsură pe hartă, trebuie selectată: View – Data Frame Properties – Units:

Map:Meters, Display: Meters). Pentru a reda 3D relieful se crează un hillshade: Spatial Analyst Tools – Surface Analyst Tools – Hillshade (Imput Surface: dem, Z factor:2 - exagererea reliefului). Acest hillshade se va pune desupra layerului anterior dar i se va da transperenţă 50 % astfel: Display – Transperency: 50. Se pot adăuga la harta finală şi alte elemente reprezentative (reţea hidrografică, cote altimetrice, denumiri). Harta rezultată se exportă: File – Export Map, se alege locul unde se va salva şi formatul (*tiff, *jpeg, *bmp, *gif, etc – recomandat *tiff.).

10

Fig. 4. Harta hipsometrică - Geodeclivitatea - a fost realizată în programul ArcGis 9.3 prin

Fig. 4. Harta hipsometrică

- Geodeclivitatea - a fost realizată în programul ArcGis 9.3 prin aplicarea funcţiei Slope din Spatial Analyst Tools - Surface Analyst Tools prin care s-au calculat pantele utilizând modelul numeric altimetric apoi au fost reclasificate în cinci clase (Symbology – Classified – Classes: 5 – Classify – Break Value). S-a modficat culoarea rasterului (Symbology – Classified – Color Ramp) şi s-a ales paleta de culoare de la verde la roşu. Pentru a reda 3D relieful s-a suprapus peste leyer-ul anterior hillshede-ul căruia i s-a dat transparenţă 50%. De asemenea s-au suprapus reţreaua hidrografică şi principalele cote altitudinale ale masivului. În modul Leyout se adaugă celelalte elemente ale hărţii iar apoi se exportă harta (File – Export Map).

11

Fig.5. Harta geodeclivităţii - Expoziţia/orientarea versanţilor : a fos t realizată în programul ArcGis prin

Fig.5. Harta geodeclivităţii

- Expoziţia/orientarea versanţilor: a fost realizată în programul ArcGis prin aplicarea funcţiei Aspect din Spatial Analyst Tools– Surface Analyst Tools. Rezulatul iniţial s-a reclasificat având în vedere orientarea în funcţie de punctele cardinale, adică în funcţie de un cerc de 360 0 .

12

Fig.6. Orientare punctelor cardinale faţă de 360 grade S-a reclaificat gridul prin schimbarea valorilor (reprezentate

Fig.6. Orientare punctelor cardinale faţă de 360 grade

S-a reclaificat gridul prin schimbarea valorilor (reprezentate de grade) de la Break Values (Symbology – Classified – Classes: 5, Classify) cu: 45, 135, 225, 315 iar ultima

rămâne neschimbată. Au apărut la layout cinci clase: 0-45, 45-135, 135-225, 225-315, 315-

360.

Analizând legenda observăm că pentru nord vom avea două valori. Pentru a realiza o hartă corectă a orientării s-a reclasificat rasterul astfel: Arc Toolbox - Spatial Analyst Tools - Reclass - Reclassify iar la new values valoarea 5 (reprezentând 315 - 360 0 ) se înlocuieşte cu valoare 1 pentru ca, atât valorile 0-45 0 cât şi cele 315-360 0 să fie reprezentate în aceeaşi clasă:

nordul.

Gridul rezultat va avea valorile 1, 2, 3 şi 4. Acestor valori trebuie să la atribuim sens şi astfel vom reclasifica şi modifica de la layout: 1 cu nord, 2 cu est, 3 cu sud şi 4 cu vest. Se adaugă celelalte elemente ale hărţii apoi se exportă.

* Din punct de vedere geografic, culorile pe harta orientării ar trebui să respecte caracteristicile

versanţilor în funcţie de orientare şi anume: versanţii nordici sunt mai reci (deci ar fi reprezentati cu culoarea albastră) decât versanţii sudici (roşu) şi versanţii estici (galben) sunt mai calzi decât cei vestici (verzi). În acest proiect nu s-au respectat aceste culori dar ele ar trebui respectate!

13

Foto 1 – Creasta Pietrei Craiului Fig. 7. Harta orientării versanţilor - Adâncimea fragmentării reliefului

Foto 1 – Creasta Pietrei Craiului

Foto 1 – Creasta Pietrei Craiului Fig. 7. Harta orientării versanţilor - Adâncimea fragmentării reliefului :

Fig. 7. Harta orientării versanţilor

- Adâncimea fragmentării reliefului: este o metodă potrivită de exprimare a caracteristicilor cantitative ale reliefului, prin realizarea unui caroiaj kilometric de 1 kmp prin intermediul căruia se calculează adâncimea fragmetării pentru fiecare celulă a acestuia.

14

Softurile GIS oferă o variantă mult mai precisă şi mai flexibilă pentru aceste calcule decât metodele tradiţionale, dimensiunile caroiajului putând fi alese de utilizator în funcţie de dimensiunile arealului analizat.

Harta adâncimii fragmentării reliefului a fost realizată astfel: se aduce leyerul cu altitudinile reliefului. Funcţia aplicată: Arc Toolbox - Spatial Analyst Tools – Neighborhood – Block Statistics: Imput raster: dem, Output raster: „er1- poate fi aleasa orice altă denumire”, Neighborhood: Rectangle, Neighborhood Settings Height: 1000, Widht: 1000, Units: map – Statistics Type: Range – OK. S-a ales crearea unui carioaj de 1 kmp (1000x1000). Urmează să se creeze un fişier ascii din rasterul rezultat astefel: Arc Toolbox – Conversion Tools – From Raster – Raster to ASCII: Imput raster: „er1” (rasterul realizat la pasul anterior), Output ASCII: „er2” – save as type „*asc” – ok.

Pasul următor este conversia ascii-ului în raster: Arc Toolbox – Conversion Tools – to Raster – ASCII to raster: Imput ASCII: „er2”, Output raster: „energie”. Mai departe s-a creat un caroiaj de 1 kmp în vectorial astfel: Arc Toolbox – Conversion Tools – From Raster – Raster to Polygon: Imput raster: energie, Output polygon features: „energie_vector” – ok.

Rasterul rezultat l-am reclasificat: dublu click pe layer – Symbology – Classified – Classes: 5 – Classify – Break Values: s-a făcut diferenţa între valoarea maximă şi valoarea minimă şi s-a împrărţit la numărul de clase (val min: 0, val max: 979, deci 979/5 = 195,8 = 200) şi au rezultat intervale de 200 m.

Pentru a afişa valorile pe hartă se dă dublu click pe layerul vectorial „energie_vector” – Lables şi am selectat Label features in this layer – OK.

Pentru a finaliza harta, se adaugă hillshade-ul căruia i se dă transperenţă şi în Layer View se adaugă celelalte elemente ale hărţii (Insert) şi apoi se exportă harta (File – Export Map).

15

Fig. 8. Harta adâncimii fragmentării reliefului sau energiei de relief - Densitatea densităţii fragmentării

Fig. 8. Harta adâncimii fragmentării reliefului sau energiei de relief

- Densitatea densităţii fragmentării reliefului (Fig. 9) reprezintă un indicator morfometric de bază deoarece raportează lungimea reţelei erozionale la unitatea de suprafaţă. Pentru realizarea acestei hărţi este necesară vectorizarea tuturor râurilor (şi cele permanente şi cele temporare sau torenţiale) din areal. După vectorizarea râurilor avem nevoie sa facem o clasificare iar pentru aceasta este nevoie sa existe acelaşi atribut pentru fiecare intrare din tabel. Deoarece nu avem în tabela de atribute o coloană care sa aiba aceeaşi valoare penru fiecare, am creat o coloană nouă şi am atribuit fiecarui râu valoarea 1 astfel: click drepata pe layerul râurilor: Open Attribute Table – Options – Add field: Name:”frag”, Type:

16

Double, Precize: 10, Scale:2. Apoi: click dreapta pe coloana nou creată Field calculator:

frag=1.

Pasul următor constă în convertirea informaţiei vectoriale în care se află râurile, în informaţie raster: Arc Toolbox – Conversion Tools – to Raster - Feature to Raster: Imput „râuri”, Field: frag, Output:densfrag1, Output cell size: 5 – OK.

Aplicarea funcţiei pentru caluclarea densităţii fragmentării: Arc Toolbox - Spatial Analyst Tools – Neighborhood – Block Statistics: Imput raster: „densfrag1”, Output raster:

„densfrag2”, Neighborhood: Rectangle, Neighborhood Settings Height: 1000, Widht: 1000, Units: map – Statistics Type: Sum – OK. S-a ales crearea unui carioaj de 1 kmp (1000x1000). Urmează să se creeze un ascii: Arc Toolbox – Conversion Tools – From Raster – Raster to ASCII: Imput raster: „densfrag2” (rasterul realizat la pasul anterior), Output ASCII:

densfrag3” – save as type „*asc” – OK. În pasul următor se realizează conversia ascii-ului în raster: Arc Toolbox – Conversion Tools – to Raster – ASCII to raster: Imput ASCII: „densfrag3”, Output raster: „dens_final”.

Apoi s-a creat caroiajul ca la harta anterioară: Arc Toolbox – Conversion Tools – From Raster

– Raster to Polygon: Imput raster: dens_final, Output polygon features: „dens_final_vector”

– OK.

Se deschide tabela de atribute de la „dens_final_vectorial” – Obtions – Add Field:

name: „densitate”, Type: Double, Precision: 10, Scale: 2 – OK. Apoi se selectează toată coloana – click dreapta – Field Calculator şi se aplică operaţia: gidcode*5/1000 – OK. Rasterul rezultat „dens_frag” s-a reclasificat: Symbology – Classified – Classes: 5 – Classify – Break Values: s-a făcut diferenţa între valoare maximă şi valoarea minimă şi s-a împărţit la numărul de clase ((5.006-30)/5)=100) şi au rezultat intervale de 100 m. Pentru a afişa valorile pe hartă: dublu click pe layerul vectorial „energie_vector” – Lables şi am selectat: Label features in this layer – ok. Apoi s-a modificat culoarea rasterului: Symbology – Classified – Color Ramp şi s-a ales paleta de culoare de la verde la roşu.

La legenda layerului raster se modifică valorile cu cele din tabelul de atribute de la layerul vectorial (30-1000 cu 0,15-5, 1000-2000 cu 5-10, 2000-3000 cu 10-15, 2000-4000 cu 15-20 şi 4000-5006 cu 20-25,03) iar „values” se înlocuieşte cu unitatea de măsură: km/kmp. Se adaugă celelalte elemente ale hărţii (Insert) şi se exportă harta (Export Map).

17

Fig. 9. Harta densităţii fragmentării reliefului - Utilizarea terenului : harta a fost realizată uti

Fig. 9. Harta densităţii fragmentării reliefului

- Utilizarea terenului: harta a fost realizată utilizand datele Corine Land Cover (URL:

http://www.eea.europa.eu/data-and-maps/data#c12=corine+land+cover+version+13).

Harta a fost realizată urmând paşii: se aduce layerul Corine Land Cover departe în Arc Map alături de conturul poligon al arealului analizat. Datele utilizării vor fi tăiate după conturul de interes astfel: Tool Box - Analysis Tools Extract – Clip: Imput Features:

„clc2000_ro”, Clip Features: „limită”, Output Features: „utilizare”. Pentru a apărea clasele de utilizare: Symbology – Categoryes – Value Field: LABEL3_RO – Add All Values. Aceste categorii vor apărea cu culori aleatoare. Daca deschidem tabela de atribute, observăm că

18

ultima coloană conţine codurile RGB. Pe acestea trebuie sa le folosim pentru a reda fiecare culoare pentru clasele de utilizare astfel: la legenda layerului „utilizare” am dat dublu clik pe fiecare culoare în parte şi i-am adăugat codul RGB corespunzător: dublu clik pe culoare Fill Color – More Colors – RGB: R:204, G:255, B:104 (corespunzător categoriei areale cu vegetaie rară). Astfel se procedează pentru fiecate categorie. Pentru a reda 3D relieful se suprapune hillshade-ul cu transparenţă 50%, se adaugă celelalte elemente ale hărţii şi se exportă harta.

celelalte elemente ale hărţii şi se exportă harta. Fig. 10. Harta utilizării terenului - Geologia a

Fig. 10. Harta utilizării terenului

- Geologia a fost realizată urmând paşii urmatări: se aduce stratul cu geologia României în Arc Map alături de conturul poligon al arealului analizat. Datele utilizării vor fi

19

tăiate după contur astfel: Tool Box - Analysis Tools Extract – Clip: Imput Features:

„geo200_6_03”, Clip Features: „limită”, Output Features: „utilizare”. Pentru a apărea clasele de utilizare: dublu click pe layer – Symbology – Categoryes – Value Field: OBS (coloană în care am completat denumirea corespunzătoare codului, din legenda geologică) – Add All Values. Aceste categorii vor apărea cu culori aleatoare. Pentru a atribui simbolurile specifice trebuie consultată harta geologică tipărită. Fiecare simbol a fost editat (dublu ckick – edit simbol – leyers, type). Astfel se procedează pentru fiecare categorie. De asemenea, ca în cazurile anterioare se adaugă hillshade-ul cu transparenţă 50% apoi celelalte elemente ale hărţii (Insert) şi se exportă harta (Export Map).

apoi celelalte elemente ale hărţii ( Insert ) şi se exportă harta ( Export Map ).

Fig. 11. Harta petrografică

20

- Harta solurilor a fost realizată urmând paşii următori: se aduce stratul cu solurile României 1:200.000 în Arc Map alături de conturul poligon al arealului analizat. Datele utilizării vor fi tăiate după conturul de interes astfel: Tool Box - Analysis Tools Extract – Clip: Imput Features: „romania_sol”, Clip Features: „limită”, Output Features: „utilizare”. Pentru a apărea clasele de utilizare: Symbology – Categoryes – Value Field: descr_clas (coloană în care am completat denumirea corespunzătoare codului, din legenda hărţii solului) – Add All Values. Pentru a atribui simbolurile specifice trebuie consultată harta tipărită a solurilor cu scara 1:200.000. Fiecare simbol a fost editat (edit simbol – leyers, type). Asemanător în cazurile anterioare, se adaugă hillshade-ul cu transparenţă 50% şi celelalte elemente ale hărţii (Insert) , apoi se exportă (Export Map).

şi celelalte elemente ale hărţii ( Insert ) , apoi se exportă ( Export Map ).

Fig. 12. Harta claselor de soluri

21

Fig. 13. Harta tipurilor de soluri - Harta geomorfologică: a fost re alizată în programul

Fig. 13. Harta tipurilor de soluri

- Harta geomorfologică: a fost realizată în programul ArcGis prin vectorizarea tuturor proceselor geomorfologice observate pe harta topografică cu scara 1:25.000 şi pe ortofotoplanul cu scara 1:5.000 (2006, 2009). Pentru a crea un nou shapefile/strat tematic se întră în Arc Catalog, click dreapta în folderul unde vrem sa cream shepfile-ul: New – Shapefile. Name: procese, Feature type:

polygon, Satial Reference – Import (de la un shapefile care are deja setată proiecţia Stereo 70, Dealul Piscului). Apoi se pot adauga şi edita coloanele apăsând dublu click. Pentru vectorizare, se adaugă stratul nou creat, în ArcMap Click dreapta pe bara de stare, se

22

activează Editor. Editor - Start Editing – procese – Start Editing. Se vectorizează procesele şi li se atribuie denumire în tabela de atribute apoi se dă Editor - Stop Editing – Save Edits. Pentru a reda 3d relieful se suprapune hillshade-ul cu transparenţă 50%, se adaugă celelalte elemente ale hărţii (Insert) şi se exportă harta. Precesele geomorfologice identificate au fost: torenţialitate, torenţialitate şi prăbuşiri, prăbuşiri, eroziune în adâncime, eroziune în suprafaţă, eroziune laterală şi solifluxiune.

eroziune în adâncime, eroziune în suprafaţă, eroziune laterală şi solifluxiune. Fig. 14. Harta geomorfologică 23

Fig. 14. Harta geomorfologică

23

Rezultatele primei etape sunt hărţile principalelor caracteristici ale masivului (Fig.15.)

principalelor caracteristici ale masivului (Fig. 15.) Fig. 15. Rezultatele primei etape 2.2.3.2. Etapa a II-a Este
principalelor caracteristici ale masivului (Fig. 15.) Fig. 15. Rezultatele primei etape 2.2.3.2. Etapa a II-a Este
principalelor caracteristici ale masivului (Fig. 15.) Fig. 15. Rezultatele primei etape 2.2.3.2. Etapa a II-a Este
principalelor caracteristici ale masivului (Fig. 15.) Fig. 15. Rezultatele primei etape 2.2.3.2. Etapa a II-a Este
principalelor caracteristici ale masivului (Fig. 15.) Fig. 15. Rezultatele primei etape 2.2.3.2. Etapa a II-a Este
principalelor caracteristici ale masivului (Fig. 15.) Fig. 15. Rezultatele primei etape 2.2.3.2. Etapa a II-a Este
principalelor caracteristici ale masivului (Fig. 15.) Fig. 15. Rezultatele primei etape 2.2.3.2. Etapa a II-a Este
principalelor caracteristici ale masivului (Fig. 15.) Fig. 15. Rezultatele primei etape 2.2.3.2. Etapa a II-a Este
principalelor caracteristici ale masivului (Fig. 15.) Fig. 15. Rezultatele primei etape 2.2.3.2. Etapa a II-a Este

Fig. 15. Rezultatele primei etape

2.2.3.2. Etapa a II-a

Este reprezentată de realizarea înmuţirii dintre expoziţia versanţilor şi geodeclivitate, densitatea fragmentării reliefului şi energia de relief, hipsometria şi procesele gomorfologice, geologia şi utilizarea terenului. Aceste înmulţiri se realizeză astfel:

24

- Interpolarea hărţii expoziţiei versanţilor cu harta geodeclivităţii. Harta a fost realizată în programul ArcGis şi este importantă pentru analiza repartiţiei proceselor geomorfologice. Se deschid cele două rastere: pante şi orientare reclasificată (în 5 clase). Această înmulţire se realizează cu scopul de a vedea unde se află înclinări de 0 0 – 10 0 şi ce expoziţie au. Harta pantelor trebuie reclasificată astfel: Arc Toolbox - Spatial Analyst Tools Reclass – Reclassify iar la new values se trec valorile: 0 pentru 0 0 – 10 0 şi 1 la toate celelalte OK – Output: „pante_reclass”. Următorul pas se referă la reclasificarea propriu-zisă: Spatial Analist (de pe bara de sus) – Raster Calulator şi se va selecta orientarea şi pantele reclasificate e se vor înmulţi: [orientare]*[pante_reclass] – Evaluate. Apoi se modifică culorile rasterului rezultat: valoarea 0 se înlocuieşte cu gri (plat), 1- roşu (nord), 2- galben (est), 3- albastru (sud) şi 4 cu verde (vest). La legendă se vor trece: plat, nord, est, sud, vest. Se adaugă hillshade-ul cu transperenţă 50% apoi elementele necesare unei hărţi: titlu, scară, legendă, simbol pentru nord, denumiri importante, hidrografie etc şi exportăm harta (Export Map).

e, hidrografie etc şi exportăm harta ( Export Map ). Fig. 16. Harta geomorfologică înmulţită cu

Fig. 16. Harta geomorfologică înmulţită cu harta hipsometrică

25

- Din înmulţirea harţii densităţii fragmentării reliefului cu cea a adâncimii fragmentării reliefului rezultă o hartă ce evidenţiază foarte clar energia relefului. Este relevantă pentru identificarea văilor nivo-torenţiale specifice Pietrei Craiului. Astfel se pot identifica zonele susceptibile apatiţiei proceselor gravitaţionale, torenţiale, erozionale sau ale solifluxiunii.

Harta a fost realizată în programul ArcGis 9.3 prin aducerea celor două leyere:

energie_final şi dens_final pe care le reclasificăm (Arc Toolbox - Spatial Analyst Tools Reclass – Reclassify) în 3 categorii denumite ulterior mic, mediu şi mare (densitate şi energie micăm medie şi mare) (Symbology – Classified – Classes: 5 – Classify – şi se modifică Break

cu 1, 2, 3 la densitate şi 5, 6, 7 la energie – trebuie avută grija să nu dea acelaşi

rezultat la înmulţirea mai multor variabile (ex: 2x6 si 3x4). Se activează din bara de sus Georeferencing – layer: dens – Shift şi se deplasează densitatea în funcţie de energie, până se suprapun cât mai bine. Deşi ambele au un caroiaj de 1 kmp, acesta nu se suprapune perfect datorită faptului că râurile din care a rezulta densitatea fragmentării reliefului nu se extind exact până la limita arealului şi trebuie „shiftat” unul dintre layere.

Values

Apoi cele două straturi se înmulţesc: Spatial Analist– Raster Calulator şi vom selecta densitatea şi energia reclasificate Evaluate.

S-au înlocuit culorile hărţii cu paleta de culori de la verde la roşu iar la legendă s-au înlocuit valorile astfel: 5 cu densitate mică - energie mică, 6: densitate mică – energie mijlocie, 7: densitate miă – energie mare, 10: densitate mijocie – enerfie mică, 12: densitate mijlocie – energie mijlocie, 14: densitate mijlocie – energie mare, 15: densitate mare – energie mică, 18: denistate mare – energie mijlocie şi 21: densitate mare – energie mare. S-a introdus hillshade-ul pentru a da formă 3d arealului, am introdus hidrografia şi am inserat celelelte elemente necesare hărţii.

26

Fig. 17. Relizarea înmulţirii densităţii fragmentării reliefului cu energia de relief Fig. 18. Harta înmulţirii

Fig. 17. Relizarea înmulţirii densităţii fragmentării reliefului cu energia de relief

densităţii fragmentării reliefului cu energia de relief Fig. 18. Harta înmulţirii densităţii fragmentării

Fig. 18. Harta înmulţirii densităţii fragmentării reliefului cu energia de relief

27

Fig. 19. Harta înmulţirii densităţii fragmentării reliefului cu energia de relief - reclasificată - Înmulţirea

Fig. 19. Harta înmulţirii densităţii fragmentării reliefului cu energia de relief - reclasificată

- Înmulţirea hărţii hipsometrice cu harta geomorfologică este relevantă pentru identificarea zonelor susceptibile pentru anumite procese actuale şi pentru relaţionarea alitudinii cu tipul de relief existent. Pentru a realiza această hartă este nevoie să se identifice şi vectorizeze toate procesele geomoroflogice ce apar pe versanţii masivului. Pentru o identificare corectă este necesată cercetarea terenului şi cunoaşterea foarte bună a arealului studiat. După realizarea leyer-ului unde sunt reprezentate procesele, acestea se vor reclasifica (Arc Toolbox - Spatial Analyst Tools Reclass – Reclassify), fiecare tip de proces primind un număr. Rasterul reclasificat este apoi înmulţit (Raster Calulator) cu rastarul reclasificat (in 3 apoi 2 clase) al hipsometriei, se va finaliza harta (Edit, Export) şi va rezulta etajarea proceselor geomorfologice. (Fig.21.).

28

Fig. 20. Realizarea hărţii etajării proceselor geomorfologice Fig. 21. Harta înmulţirii proeselor geomorfologice

Fig. 20. Realizarea hărţii etajării proceselor geomorfologice

20. Realizarea hărţii etajării proceselor geomorfologice Fig. 21. Harta înmulţirii proeselor geomorfologice cu

Fig. 21. Harta înmulţirii proeselor geomorfologice cu hipsometria = etajarea proceselor geomorfologice

29

- Înmulţirea hărţii geologice cu harta utilizării terenului. Analiza utilizării terenului într-o analiză morfometrică reprezintă un pas important deoarece modul de utilizare al terenului în corelaţie cu geologia este în stânsă legătură cu favorizarea sau împiedicarea apariţiei, manifestării, evoluţiei proceselor geomorfologice actuale şi a dimanicii versanţilor.

Harta a fost realizată prin introducerea celor două layere vectoriale. Acestea trebuiesc transformate în informaţie raster: ArcToolbox – Conversion Tools – To Raster – Feature to Raster. Pentru a simplifica înmulţirea, se reclasifică geologia în 5 clase: 1: pietrişuri, 2: gresii şi conglomerate, 3: fliş, 4: calcare, 5: şisturi iar utilizarea terenului se reclasifică în 6 clase: 7:

areale cu vegetaţie rară, 8: păduri, 11: pajişti naturale şi pajişti secundare, 13: vegetaţie subalpină, 17: zone de tranziţie cu arbuşti, 19: zone de culturi complexe, teren arabil, spaţiu urban şi rural. După reclasificarea acestor rastere (Arc Toolbox - Spatial Analyst Tools Reclass- Reclassify) se înmulţesc (Spatial Analist–Raster Calulator [geologie_reclas]*[utilizare_reclas] – Evaluate). Au rezultat 23 de valori cărora li se atribuie denumirea corespunzătoare rezultată din înmulţire: 8: pietrişuri-păduri, 11: pietrişuri - pajişti, 16: gresii şi conglomerate - pajişti, 19: pietrişuri - arabil, complex, construit, 22: gresii şi conglomerate - pajişti, 24: fliş - păduri, 26: gresii şi conglomerate - vegetaţie subalpină, 28:

calcare - vegataţie rară, 32: calcare - păduri, 33: fl- pajişti, 34: gresii şi conglomerate - arbuşti, 38: gresii şi cnglomerate - arabil, complex, construit, 39: fliş - vegetaţie subalpină, 40:

şisturi - păduri, 44: calcare - pajişti, 51: fl- arbuşti, 52: calcare - vegetaţie subalpină, 55:

şisturi - pajişti, 57: şisturi - arabil, complex, construit, 68: calcare - arbuşti, 76: calcare - arabil, complex, construit, 85: şisturi - arbuşti,

- arabil, complex, construit, 85: ş isturi - arbuşti , Fig. 22. Realizarea hărţii înmulţirii geologiei
- arabil, complex, construit, 85: ş isturi - arbuşti , Fig. 22. Realizarea hărţii înmulţirii geologiei

Fig. 22. Realizarea hărţii înmulţirii geologiei cu utilizarea terenului

30

Fig.23. Harta înmulţirii geologie-utiizarea terenului Pentru a realiza mai departe următoarele înmulţiri , se

Fig.23. Harta înmulţirii geologie-utiizarea terenului

Pentru a realiza mai departe următoarele înmulţiri, se reclasifică rezultatul anterior. Astfel se reclasifică petrografia astfel: roci dure (şisturi, calcare, gresii şi conglomerate) şi în roci moi (pietrişuri, fliş). De asemenea utilizarea terenului se clasifică în funcţie de carcteristica dominantă: arborescentă (păduri, arbuşti), ierboasă (pajişti, vegataţie subalpină, culturi agricole, arabil). Astfel au rezultat cele patru categorii: roci dure-vegetaţie arborescentă, roci dure-vegetaţie ierboasă, roci moi-vegetaţie arborescentă, roci moi-vegetaţie ierboasă. (Fig. 24).

31

Fig. 24. Harta înmulţirii geologie-utiizarea reliefului – reclasificată Fig. 25. Rezultatele finale alea etapei II

Fig. 24. Harta înmulţirii geologie-utiizarea reliefului – reclasificată

24. Harta înmulţirii geologie-utiizarea reliefului – reclasificată Fig. 25. Rezultatele finale alea etapei II 32
24. Harta înmulţirii geologie-utiizarea reliefului – reclasificată Fig. 25. Rezultatele finale alea etapei II 32
24. Harta înmulţirii geologie-utiizarea reliefului – reclasificată Fig. 25. Rezultatele finale alea etapei II 32
24. Harta înmulţirii geologie-utiizarea reliefului – reclasificată Fig. 25. Rezultatele finale alea etapei II 32

Fig. 25. Rezultatele finale alea etapei II

32

2.2.3.3. Etapa a III -a

În această etapă se vor inmulţi două câte două, hărţile/elementele realizate anterior:

rezultatul înmulţirii geologiei cu utilizarea terenului, harta solurilor, rezultatul înmulţirii orientării versanţilor cu geodeclivitatea, rezultatul înmulţirii densităţii fragmentării reliefului cu energia de relief şi rezultatul înmulţirii proceselor geomorfologice cu hipsometria. Această etapă s-a realizat astfel:

- Înmulţirrea dintre densitate - energie de relief - orientarea versanţolor - declivitate Înmulţirea dintre densitate şi energie a fost reclasificată în trei clase (Arc Toolbox - Spatial Analyst Tools Reclass – Reclassify), în următoarele valori: 1: densitate şi energie, mică şi mijlocie, 2: densitate şi energie mijocie, 3: densitate şi energie, mijlocie şi mare iar interoplarea pante-expoziţia versanţilor am reclasificat-o astfel: plat-5, nord-5, est-7, sud-8,

vest-11.

-o astfel: plat-5, nord-5, est-7, sud-8, vest-11. Fig. 26. Realizarea înmulţirii dintre densitate -

Fig. 26. Realizarea înmulţirii dintre densitate - energie de relief – orientare - declivitate şi reclasificarea ei

33

Fig. 27. Harta înmulţirii dintre densită tatea fragmentării reliefului - energia de relief - orientarea

Fig. 27. Harta înmulţirii dintre densitătatea fragmentării reliefului - energia de relief - orientarea versanţilor - declivitate

Harta anterior creată a fost reclasificată (Arc Toolbox - Spatial Analyst Tools Reclass – Reclassify) în funcţie de patru mari categorii: plat-fragmentare mică, plat-fragmantare mare (deoarece zonele plate cu fragmentare mare corespund liniei de creastă sunt foarte puţine şi de fapt, fragmentarea mare se referă la versanţi, această categorie am transformat-o în plat- fragmnatare mică), NE - fragmentare mică, NE - fragmentare mare, SV - fragmentare mică, SV - fragmentare mare (Fig. 28).

34

Fig.28. Harta înmulţirii densităţii fragmentării reliefului - energia de relief - orientarea versanţilor –

Fig.28. Harta înmulţirii densităţii fragmentării reliefului - energia de relief - orientarea versanţilor – declivitate – reclasificată

- Înmulţire dintre geologie - utilizarea terenului - soluri: această înmulţire s-a ralizat în urma reclasificării hărţii solului (Arc Toolbox - Spatial Analyst Tools Reclass – Reclassify) în 4 categorii: 1: soluri neevoluate, 2: cambisoluri, 3: molisoluri, 4: spodosoluri şi reclasificarea înmulţirii geologiei cu utilizarea terenului în alte 4 clase: 5: roci dure - vegetaţie arborescentă, 6: roci dure - vegetaţie ierboasă, 7: roci moi - vegetaţie arborescentă, 8: roci moi - vegetaţie ierboasă. Acestea au fost înmulţite (Spatial Analist - Raster Calulator - Evaluate) şi au rezultat 16 valori (care au fost identificate si redenumite) ce se pot observa pe harta înmulţirii dintre geologie - utilizarea terenului - soluri. Pentru a realiza mai departe înmulţirile cu celelalte hărţi anterioare (pante cu orentare, densitătatea fragmentării reliefului cu enegia

35

de relief şi procesele gemorfologice cu hipsometria), acestă hartă trebuie reclasificată în funcţie de caracteristicile dominante.

î n funcţie de caracteristicile do minante. Fig. 29. Realizarea înmulţitii dintr geologie -

Fig. 29. Realizarea înmulţitii dintr geologie - utilizarea terenului şi soluri şi reclasificarea ei

- utilizarea terenului şi soluri şi reclasificarea ei Fig. 30. Harta înmulţirii geologie - utilizarea

Fig. 30. Harta înmulţirii geologie - utilizarea terenului - soluri

36

Această hartă a fost reclasificată în 4 categorii: soluri evoluate cu arbori, soluri neevoluate (calcaroase) cu vegetaţie arborescentă, soluri evoluate cu formaţiuni ierboase, soluri neevoluate (calcaroase) cu formaţiuni ierboase. Astfel solurile neevoluate (stâncărie) şi molisolurile (deoarece din această categorie fac parte rendzinele) su fost considerate soluri nevoluate calcaroase şi cambisolurile şi spodosolurile – soluri evoluate.

şi cambisolurile şi spodosolurile – soluri evoluate. Fig. 31. Harta înmulţirii geologie - utilizarea teenului

Fig. 31. Harta înmulţirii geologie - utilizarea teenului - soluri - reclasificată

37

Fig. 32. Rezultatele finale ale etapiei III 2.2.3.4. Etapa a IV –a În această etapă
Fig. 32. Rezultatele finale ale etapiei III 2.2.3.4. Etapa a IV –a În această etapă

Fig. 32. Rezultatele finale ale etapiei III

2.2.3.4. Etapa a IV –a

În această etapă se vor înmulţi cele două rezultate din etapa anterioară astfel:

- Înmulţire: geologie - utilizarea terenului – soluri – densitate - energie de relief - orientarea versanţilor - pante

- energie de relief - orientarea versanţi lor - pante Fig. 33. Realizarea hărţii înmu lţirii

Fig. 33. Realizarea hărţii înmulţirii dintre geologie - utilizarea terenului – soluri – densitate - energie de relief - orientarea versanţilor-pante

Harta se realizează în urma înmulţirii (Spatial Analist - Raster Calulator - Evaluate) geologiei – utilizarea terenului – soluri şi energia de relief densitatea fragmentării reliefului geodeclivitate şi expoziţia versanţilor, ambele reclasificate (vor avea 6 clase din 15 şi

38

respectiv 3 clase din 15, ce au fost reclasificate folosind numere prime). Vor rezulta 20 de clase pe care care sunt identificate şi redenumite (Fig.34).

pe care care sunt identificate ş i redenumite (Fig.34). Fig. 34. Înmulţire : geologie - utilizarea

Fig. 34. Înmulţire: geologie - utilizarea terenului – soluri – densitate - energie de relief - orientarea versanţilor - pante. Aceasta este şi rezultatul final al etapei IV.

39

2.2.3.5. Etapa V – etapa finală

Presupune înmulţirea rezultatului din etapa a IV –a cu harta etajării proceselor geomorfologice rezultată în etapa a II –a. Va rezulta astfel harta finală, a funcţionalităţii versanţilor.

- Înmulţire: hipsometrie - expoziţie - declivitate - densitatea fragmentării reliefului - energia de relief - utilizarea terenului - geologie - soluri - procese geomorfologice = harta funcţionalităţii/dinamicii versanţilor va rezulta în urma înmulţirii hărţii geologie - utilizarea terenului - soluri - densitate - energie de relief - orientarea versanţilor – geodeclivitate cu harta etajării proceselor geomorfologice relultată în etapa a II –a.

Deoarece harta înmulţirii dintre geologie - utilizarea terenului - soluri – densitate - energie de relief - orientarea versanţilor – geodeclivitate conţine date ce nu mai pot fi generalizate, acesta nu va mai fi generalizată în mai puţine clase. Pentru această ultimă înmulţire se vor folosi la reclasificare numere prime pentru a nu nu exista clase care s-ar exclude datorită aceluiaşi rezultat rezultat la înmulţire.

datorită aceluiaşi rezultat rezultat la înmulţire. Foto 2 Masivul Piatra Craiului – regionare

Foto 2 Masivul Piatra Craiului – regionare geomorfologică

40

Fig. 35. Înmulţire : hipsometrie – expoziţie - declivitate - densitatea fragmentării reliefului - energia

Fig. 35. Înmulţire: hipsometrie – expoziţie - declivitate - densitatea fragmentării reliefului - energia de relief - utilizarea terenului - geologie - soluri - procese geomorfologice

41

Legendă: Hidrografie Versanţi neafectaţi de procese nordic nord-estic estic sud-estic sudic sud-vestic vestic
Legendă:
Hidrografie
Versanţi neafectaţi de procese
nordic
nord-estic
estic
sud-estic
sudic
sud-vestic
vestic
nord-vestic
torenţialitate <1500 m, sol ev, arb, plat, fr mică
torenţialitate <1500 m, sol ev, arb, NE, fr mică
torenţialitate <1500 m, sol ev, arb, NE, fr mare
torenţialitate <1500 m, sol ev, arb, SV, fr mică
torenţialitate <1500 m, sol neev, arb, NE, fr mare
torenţialitate <1500 m, sol ev, arb, NE, fr mare
torenţialitate >1500 m, sol ev, arb, NE, fr mare
torenţialitate >1500 m, sol neev, arb, plat, frag mică
torenţialitate <1500 m, sol neev, arb, SV, frag mare
torenţialitate <1500 m, sol ev, ierb, NE, frag mică
torenţialitate <1500 m, sol ev, arb, NE frag mare
torenţialitate <1500 m, sol neev, arb, SV, frag mare
torenţialitate >1500 m, sol ev, arb, SV, frag mică
torenţialitate >1500 m, sol ev, arb, NE, frag mare
torenţialitate >1500 m, sol ev, arb, SV, frag mare
torenţialitate<1500 m, sol neev, ierb, SV, frag mică
torenţialitate >1500 m, sol neev, arb, NE, frag mare
torenţialitate <1500 m, sol neev, ierb, SV, frag mică
torenţialitate >1500 m, sol neev, arb, SV, frag mare
prabuşiri < 1500 m, sol ev, arb, NE, frag mare
torenţialitate >1500 m, sol ev, ierb, NE, frag mică
torenţialitate >1500 m, sol neev, arb, SV, frag mică
torenţialitate >1500 m, sol neev, ierb, plat, frag mică
prabuşiri <1500 m, sol neev, arb, plat, frag mică
prabuşiri <1500cm, sol ev, arb, SV, frag mică
torenţialitate >1500 m, sol neev, ierb, NE, frag mică
prabuşiri <1500 m, sol neev, arb, NE, frag mare
eroziune laterală <1500 m, sol ev, arb, plat, frag mică
prabuşiri <1500 m, sol ev, arb, SV, frag mare
torenţialitate >1500 m, sol neev, ierb, SV, frag mică
eroziune laterală <1500 m, sol ev, arb, NE, frag mare
prabuşiri <1500 m, sol neev, arb, NE, frag mare
torenţialitate >1500 m, sol neev, ierb, SV, frag mică
torenţialitate >1500 m, sol neev, ierb, SV, frag mare
prabuşiri <1500 m, sol neev, arb, SV, frag mare
eroziune laterală <1500 m, sol ev, arb, SV, frag mică
prabuşiri <1500 m, sol neev, arb, SV, frag mare
eroziune laterală <1500 m, sol neev, arb, NE, frag mare
prabuşiri <1500 m, sol neev, ierb, NE, frag mică
solifluxiune <1500 m, sol ev, arb, plat, frag mică
solifluxiune <1500 m, sol ev, arb, NE, frag mare
eroziune laterală <1500 m, sol neev, arb, SV, frag mare
solifluxiune < 1500 m, sol neev, arb, plat, frag mare
prabuşiri < 1500 m, sol neev, ierb, SV, frag mică
eroziune laterală <1500 m, sol neev, ierb, plat frag mică
solifluxiune <1500 m, sol ev, arb, SV, frag mică
solifluxiune <1500 m, sol neev, arb, NE, frag mare
prabuşiri >1500 m, sol neev, arb, plat, frag mică
prabuşiri >1500 m, sol ev, arv, SV, frag mică
eroziune în suprafaţă <1500 , sol ev, arb, plat, frag mică
prabuşiri >1500 m, sol neev, arb, NE, frag mare
eroziune în suprafaţă <1500 m, sol ev, arb, NE, frag mare
solifluxiune <1500 m, sol ev, ierb, plat, frag mică
prabuşiri >1500 m, sol ev, arb, SV, frag mare
solifluxiune <1500 m, sol neev, arb, SV, frag mare
solifluxiune <1500 m, sol ev, ierb, NE, frag mică
prabuşiri > 1500 m, sol neev, arb NE, frag mare
solifluxiune < 1500 m, sol neev, ierb, plat, frag mică
eroziune în suprafaţă <1500 m, sol ev, arb, SV, frag mică
prabuşiri >1500 m, sol neev, arb, SV, frag mare
eroziune în suprafaţă <1500 m, sol neev, arb, NE, frag mare
prabuşiri >1500 m, sol neev, arb, SV, frag mare
solifluxiune <1500 m, sol neev, ierb, NE, frag mică
eroziune în adâncime >1500 m, sol neev, arb, NE, frag mare
eroziune în suprafaţă <1500 m, sol ev, arb, SV, frag mare
prabuşiri >1500 m, sol neev, ierb, palt, frag mică
solifluxiune <1500 m, sol neev, ierb, SV, frag mică
eroziune în adâncime >1500 m, sol neev, arb, plat, frag mică
solifluxiune <1500 m, sol neev, ierb, SV, frag mică
eroziune în suprafaţă <1500 m, sol ev, ierb, plat, frag mică
prabuşiri >1500 m, sol neev, ierb, NE, frag mică
eroziune în adâncime >1500 m, sol ev, arb, SV, frag mică
eroziune în suprafaţă <1500 m, sol neev, arb, SV, frag mare
prabuşiri >1500 m, sol ev, ierb, NE, frag mică
prabuşiri >1500 m, sol neev, ierb, SV, frag mică
eroziune în adâncime >1500 m, sol neev, arb, NE, frag mare
prabuşiri >1500 m, sol neev, ierb, SV, frag mică
eroziune în suprafaţă >1500 m, sol neev, arb, plat, frag mică
prabuşiri >1500 m, sol neev, ierb, SV, frag mare
solifluxiune>1500 m, sol neev, ierb, plat, frag mică
eroziune în suprafaţă >1500 m, sol ev, arb, SV, frag mică
eroziune în suprafaţă <1500 m, sol neev, ierb, NE, frag mică
eroziune în suprafaţă <1500 m, sol neev, ierb, SV, frag micî
eroziune în adâncime >1500 m, sol neev, arb, SV, frag mare
eroziune în adâncime >1500 m, sol ev, ierb, NE, frag mică
solifluxiune >1500 m, sol neev, ierb, NE, frag mică
eroziune în adâncime >1500 m, sol neev, ierb, plat, frag mică
eroziune în suprafaţă <1500 m, sol neev, ierb, SV, frag mică
solifluxiune >1500 m, sol neev, ierb, SV, frag mică
eroziune în adâncime >1500 m, sol neev, ierb, NE, frag mică
eroziune în suprafaţă >1500 m, sol neev, arb, SV, frag mare
eroziune în suprafaţă >1500 m, sol ev, ierb, NE, frag mare
eroziune în adâncime >1500 m, sol ev, ierb, SV, frag mică
eroziune în suprafaţă >1500 m, sol neev, ierb, SV, frag mică

Fig. 36. Legenda hărţii dinamicii versanţilor masivului Piatra Craiului

42

- Etapa de validare a rezultatelor: a fost de lungă durată deoarece a fost necesară

validarea şi verificarea pe teren a datelor obţinute. Acestea au fost comparate cu realitatea din

teren, completate şi modificate cu cartări şi analize detaliate.

- Etapa de redactarea şi finalizara studiului reprezintă ultima etapă ce uneşte toate etapele anterioare şi prezintă sub formă compactă scopul iniţial al studiului.

3. Analiza

Presupune interpretarea materialelor rezultate în urma aplicării acestei metodologii. Harta hipsometrică are rolul de a evidenţia trăsătura caracteristică a acestei creste:

înălţimea, fiind cea mai înaltă creastă calcaroasă din România, altitudinea maximă fiind de 2.238 m în Vf. Piscul Baciului (La Om). Cele mai mari altitudini se înregistrează în partea central - nordică a masivului. Altitudinea cea mai mică, 727 m se înregistrează în partea nordică a masivului, la zona de contact cu Valea Bârsei. Se obsevă astfel o energie de relief impresionantă, de 1511 m, una dintre cele mai mari din România. Altitudinile scad constant din centru spre est şi spre vest dar şi dinspre nord spre sud (Fig. 4).

Geodeclivitatea este un element important care a fost luat în calcul deoarece înclinarea versanţilor este foarte importantă în analiza apariţiei proceselor dinamice. Se remarcă predominanţa pantelor cuprinse între 20 o – 30 0 (favorabile apariţiei torenţialităţii şi a culoarelor de avalanşă), urmate de pante cuprinse între 10 o – 20 0 (Fig.5). Cele mai mari valori, de peste 30 o predomină în treimea superioară a crestei, determinând apariţia proceselor gravitaţionale. Valori mari ale pantelor se mai întâlnesc de-a lungul văilor nivo-torenţiale ce au tendinţă de adâncire şi exteriorul crestei, datorită prezenţei cheilor Dâmbivicioarei în partea sud-estică, Dâmboviţei în partea sud-vestică, Prăpăstiilor Zărneştiului în partea nord- estică.

Pante cu valori sub 10 o se înregistrează spre exteriorul masivului şi corespund zonei de vegetaţie ierboasă, pajiştilor (favorabile apariţiei eroziunii în suprafaţă) şi de pădure. Cele mai mici pante se înregistrează la marginea exterioară a masivului, către văile ce-l delimitează dar şi la baza văilor sau pe o fâşie mică în partea superioară a crestelor (Fig.5)

43

Harta expoziţiei versanţilor scoate în evidenţă predominanţa versanţilor cu orientare vestică, urmaţi de versanţii cu orientare estică, nordică şi sudică (Fig. 7).

Harta energiei de relief este importantă pentru determinarea valorilor adâncimii fragmentării reliefului. Se observă prezenţa valorilor de 0-200 m/km 2 în zonele exterioare ale masivului, predominant în partea nord-estică (Fig. 8). Valori de 800-979 m se întâlnesc în partea superioară pe versantul vestic, estic şi cel nordic. Valorile scad spre exteriorul hărţii unde se înregistrează diferenţe de nivel de sub 100 m.

Din analiza hărţi densităţii fragmentării reliefului realiazate se observă că cele mai mari densităţi ale fragmentării reliefului sunt în partea nordică unde s-au calculat valori de sub 4 km/km 2 (Fig.9). Valori mari ale densităţii fragmentării reliefului se înregistrează pe toată suprafaţa crestei, iar acest lucru este explicat datorită prezenţei multor văi torenţiale ce au obârşia în partea superioară/calcaroasă (uşor de dizolvat de apele torenţiale) a masivului. Valorile densităţilor scad spre exterior datorită individualizării reţelelor permanente.

Harta utilizării terenului (Fig. 10) relevă apariţia arealelor cu vegetaţie rară în partea superioar - centrală a crestei care împreună cu arealele de vegetaţie subalpină alcătuiesc 10% din suprafaţa masivului. Această zonă este cea mai favorabilă apariţiei proceselor geomorfologice actuale. Pădurile de conifee predomină în proporţie de 31%, urmate de pădurile mixte 28% şi de pădurile de foioase.

Harta solurilor este utilă pentru identificarea claselor şi tipurilor de sol. Se observă apariţie solurilor neevoluate reprezentate de stâncării, în partea superioară, ce se continuă cu rendzine din categoria molisolurilor. Solurile brune eu-mezobazice şi podzolice (din clase spodosolurilor) şi solurile btune acide, bune argilouluviale apar preponderent în zonele cu pădure (Fig. 12, 13).

Din punct de vedere geologic, masivul Piatra Craiului este un flanc al unui sinclinal suspendat. Masivul este alcătuit dintr-o stivă de calcare aflată la partea superioară, formată în Jurasic (Kimmeridgian) iar la bază se află un strat de conglomerate ce s-au format în Cretacic (Apţian). În partea vestică apar şisturile cristaline din Stratele de Leaota, de Gârbova şi de Făgăraş. Structura geologică este fragmentată de numeroase falii ce au orientare est-vest (Fig

44

11). De asemenea apar numeroase falii verticale – mai ales în partea nordică şi sudică a masivului.

Harta geomorfologiă scoate în evidenţă morfologia de creastă, ascuţită ce nu permite formarea reliefului exocarstic reprezentat de doline şi uvale (dar este foarte prezent cel endocarstic – avene şi peşteri), datorită pantelor foarte mari. Locul acestora este luat de alte forme specifice crestei (vai tip horoabă). Se remarcă văile nivo-torenţiale ce corespund culoarelor de avalanşă (Fig. 14), formate în partea superioară a masivului corespunzând preponderent zonei calcaroase. Procesele geomorfologice predominante sunt prăbuşirile alături de cele nivo-torenţiale. Procesele care stau la baza hazardelor naturale montane se clasifică în funcţie de mecanismul de declanşare (prăbuşiri, alunecări, curgeri, deformări plastice, torenţialitate, etc), materialul care este antrenat în mişcare (stânci, pietrişuri, noroi, zăpadă, gheaţă, etc.), volumul sau masa de material deplasat, viteza de desfăşurare a procesului

Tabelul 2. Intensitatea proceselor periculoase. Privire generală asupra parametrilor hotărâtori şi a criteriilor decisive 1 .

Tipuri de proces

Cantitatea efectelor

Intensitatea

Intensitatea

Intensita

acţiunilor posibile

puternică

medie

te slabă

Prăbuşirea de gheaţă se tratează în funcţie de corelaţia faţă de prăbuşirile de stânci, pietre.

Prăbuşire

 

De blocuri,

Energie cinetică de translaţie sau rotaţie

E>30 kJ

300>E>10 kJ

 

pietre

De stânci sau versanţi

Energie cinetică de translaţie sau rotaţie

E>300 kJ

-

-

 

Torenţi

Volume deplasate; forţa de greutate (d) a stratului mobilizat

d>2 m

d>2 m>0,5 m

d<0,5 m

Avalanşă

curgătoare

Presiunea avalanşei

P>30 kN/m 2

P>3 kN/m 2

-

pulver

Presiunea avalanşei

P>30 kN/m 2

30>P>3 kN/m 2

P<3

kN/m 2

1 Tobin G.A., Monty B.E.(1996).

45

Analizând harta înmulţirii expoziţiei versanţilor cu geodecliviatea (Fig. 16) se observă eterogenitatea versanţilor, aceştia fiind influenţaţi foarte mult de vaile torenţiale care i-au definit.

Înmulţirea harţii densităţii fragmentării reliefului cu cea am adâncimii fragmentării reliefului este relevantă pentru observarea apariţia celor mai mari valori ale energiei relefului (reprezentate cu culoare roşie) în zona centrală a masivului unde atât adâncimea fragmentării cât şi densitatea fragmentării reliefului au valorile cele mai mari. Valorile interpolării scad dinspe centru spre periferie (valorile scazute fiind reprezentate pe hartă cu culoarea verde închis) datorită caracteristicilor morfologice şi morfogenetice ale masivului. De asemenea se observă prezenţa valorilor mijlocii preponderent pe versantul nord-vestic (Fig. 17, 18, 19).

Înmulţirea hărţii hipsometrice cu harta geomorfologică este relevantă pentru identificarea zonelor susceptibile pentru anumite procese actuale şi pentru relaţionarea alitudinii cu tipul de relief creat. Astfel la altitudini de 1800 m apare relieful periglaciar, crio- nival deoarece temperaturile scăzute şi prezenţa stratului de zăpadă persistă chiar şi în lunile de vară. Acest lucru duce la apariţia formelor de relief reziduale rezultate în urma proceselor crionivale. Această hartă redă o caracteristică importantă a masivului, şi anume prezenţa proceselor de versant preponderent în zona superioară a crestei, zonele mai joase fiind mai puţina favorizane acestor procese (Fig. 20, 21).

Înmulţirea hărţii geologice cu harta utilizării terenului este importantă deoarece modul de utilizare al terenului în corelaţie cu geologia poate reprezenta o analiză a cărui rezultat este în stânsă legătură cu favorizarea sau împiedicarea apariţiei, manifestării, evouţiei proceselor geomorfologice actuale. Din analiza hărţii rezultate se observă prezenţa rocilor moi (pietrişuri, filş) cu arbori şi cu vegetaţie ierboasă în partea estică a masivului în timp ce rocile dure (sisturi, calcare, conglomerate) cu vegetaţie ierboasă sunt preponderente în partea superioară, corespunzătoare abrupturilor calcaroase şi zonelor cu pajişti. Rocile tari cu vegetaţie arborescentă (păduri şi arbuşti) corespund zonei de pădure de conifere şi mixtă (Fig. 22, 23, 24).

Din înmulţirea: geologie - utilizarea terenului - soluri se observă că solurile neevoluate – calcaroase cu vegetaţie ierboasă (pajişti, vegetaţie subalpină) dar şi cele cu

46

arbori (arbuşti - jnepeniş) se află în partea superioară a masivului. Aceeaşi categorie este prezentă şi în zonele de contact unde se află Prăpăstiile Zărneştilor, Cheile Dâmboviţei şi Cheile Dâmbovicioarei. Solurile evoluate în general acide (cambisoluri şi sopdosolui) cu vegetaţie ierboasă corespund zonelor joase de păşuni (predominante în nordul masivului), zonele inferioare ale văilor ce se află în apropierea zonelor locuite (Fig. 29, 30, 31).

Înmulţirea dintre densitate - energie de relief - orientarea versanţolor şi declivitate este relevantă pentru orientarea versanţilor ce prezintă pante mari, fragmentare şi energie de relief mare deoarece astfel se pot determina vesanţii cei mai favorabili apariţiei culoarelor de avalanşă, a văilor torenţiale sau a prăbuşirilor (Fig, 26, 27, 28).

Această hartă a înmulţită cu geologia, utilizarea terenului şi solurile duce la realizarea hărţii înmulţirii dintre geologie - utilizarea terenului – soluri – densitate - energie de relief - orientarea versanţolor şi pante (Fig. 33, 34) ce ajută la identificarea arealelor susceptibile la apariţia proceselor. Este foate importantă realizarea acestei hărţi deoarece poate fi utilă în vederea analizei pentru anumite pretabilităţi la construcţii, etc.

Înmulţirea dintre hipsometrie – expoziţie – declivitate - densitatea fragmentării reliefului - energia de relief - utilizarea terenului – geologie – soluri şi procese geomorfologice are ca rezultat harta funcţionalităţii versanţilor (Fig. 35). Versanţii sudici şi cei sud-estici primesc radiaţia solară cea mai puternică, fiind astfel cei mai calzi şi mai uscaţi versanţi, fiind şi cei mai favorabili apariţiei proceselor geomorfologice (prăbuşiri) deoarece în cazul acestora, încazirea timpul iernii determină topirea mai bruscă a zăpezii şi deci o perioadă mai mare de posibilitate de apariţie a proceselor. Versanţii cu orientare vestică şi sud-vestică sunt versanţi semicalzi şi semiuscaţi, favorizând, teoretic, mai puţin decât cei anteriori, apariţia fenomenelor erozive dar practic fiind cei mai prezenţi şi mai fragmentaţi în cazul analizat (datorită expunerii generale ale masivului în condiţiile structurale date).

47

Foto 3 . Versantul vestic (vedere de la cabana Garofiţa Pietrei Craiului) Foto 4. Versantul

Foto 3. Versantul vestic (vedere de la cabana Garofiţa Pietrei Craiului)

vestic (vedere de la cabana Garofiţa Pietrei Craiului) Foto 4. Versantul estic (vedere de pe Muchia

Foto 4. Versantul estic (vedere de pe Muchia Curmăturii)

Versanţii semiumezi şi semireci, pe care procesele actuale se înregistrează mai puţin sunt reprezentaţi de versanţii estici şi cei nord-estici. Cei mai puţin favorabili versanţi pentru apariţia proceselor geomorfologice actuale sunt cei reci şi umezi, adică cei nordici şi nord- estici deoarece aceştia, pe o lungă perioadă a anului sunt acoperiţi de zăpadă şi practic protejaţi. Solul este de asemenea îngheţat o perioadă mai lungă de timp. Pe aceşti versanţi se poate observa apatiţia avalanşelor (ce se declanşează prin acumularea stratului de zăpadă pe văile nivo-torenţiale, nu prin încălziri climatice) şi a prăbuşirilor.

Se observă predominanţa proceselor torenţiale, a prăbuşirilor la altitudini mai mari de 1500 m, care apar preponderent în zona calcaroasă pe soluri neevoluate (stâncărie şi rendzine), cu vegetaţie subalpină, pe versanţi cu orientare sud-vestică unde fragmentarea reliefului este mare (2467 înregistrări din 10.125, 24,36 %), urmate torenţialitate la altitudini mai mari de 1500 m, pe stâncărie şi rendzine, unde apare vegetaţie subalpină, versanţii au orientare sud-vestică iar fragmentare reliefului este mică (2099 înregistrări – 20,73 %), urmate

48

de prăbuşiri la altitudini mai mari de 1500 m, pe sol neevoluat unde apare vegetaţie arborescentă (arbuşti, jnepeniş), orientare sud-vestică şi fragmentare (energie de relief şi densitatea fragmentării reliefului) este mare (1692 inregistrări, 17 %). Apariţia proceselor torenţiale domină şi la altitudini mai mari de 1500 m, pe sol neevoluat (stâncărie) unde apar arbuşti, cu orientare nord-estică şi energia de relief şi densitatea fragmentării reliefului sunt mari (1010 inregistrări, 10 %).

reliefului sunt mari ( 1010 inregistrări , 10 %). Foto 5 . Culoare de avalanşă/văi torenţiale

Foto 5. Culoare de avalanşă/văi torenţiale

sunt mari ( 1010 inregistrări , 10 %). Foto 5 . Culoare de avalanşă/văi torenţiale Foto
sunt mari ( 1010 inregistrări , 10 %). Foto 5 . Culoare de avalanşă/văi torenţiale Foto
sunt mari ( 1010 inregistrări , 10 %). Foto 5 . Culoare de avalanşă/văi torenţiale Foto
sunt mari ( 1010 inregistrări , 10 %). Foto 5 . Culoare de avalanşă/văi torenţiale Foto

Foto 6. Torenţialitate

49

Procesele reprezentate de prăbuşiri sunt preponderente la altitudini mai mari de 1500 m, pe soluri neevoluate (stâncărie şi rendzine), unde apare vegataţie subalpină şi de pajişti. Pe versanţii cu orientare sud-vestică unde fragmentarea relefului este mare (15 – 25 km/kmp densitatea fragmentării şi 600 - 900 m energia de relief) (se înregistrează 1692 valori din totalul de 6830 de valori ale prăbuşirilor adică 24,77%), urmate de versanţii cu altitudini mai mari de 1500 m, pe stâncărie unde apar arbuşti, orientare nord-estică şi fragmentare mare (797 înregistrări, 11,6%).

estică şi frag mentare mare (797 î nregistrări, 11,6%). Foto 7 . Prăbuşiri Eroziunea în suprafaţă
estică şi frag mentare mare (797 î nregistrări, 11,6%). Foto 7 . Prăbuşiri Eroziunea în suprafaţă

Foto 7. Prăbuşiri

Eroziunea în suprafaţă este favorizată de altitudinile mai mici de 1500 m, pe cambisol şi spodosol, unde apare vegetaţie arborescentă arbuşti, pe versanţii cu orientare sud vestică şi fragmentarea reliefului mică (53,21% din înregistrprile eroziunii în suprafaţă). Eroziunea în adâncime este favotizată de altitudinile mai mari de 1500 m (pe vaile teorenţiale), pe sol neevoluat, unde apar arbuşti, pe versanţii cu orientare nord-estică iar fragmentarea relefului este mare (49,31%). Eroziunea laterală este specifică văillor ce delimitază masivul la altitudini mai mici de 1500 m, pe sol evoluat, unde apare vegetaţie arborescentă, pe versanţii cu orientare sud-vestică şi fragementarea reiefului este mică (75,2 %).

Procesele de solifluxiune apar predominant (322 de inregistrări din 1050 – 30,66%) la altitudini mai mici de 1500 m, pe cambisoluri şi spodosouri, unde apare şi vegetaţie arborescentă, pe versanţii cu orientare sud - vestică unde densitate fragmentării reliefului şi energia de relief sunt mici (sub 15 km/kmp, sub 100 m).

La polul opus, cele mai nefavorabile zone de apariţie a proceselor (unde versanţii sunt în echilibru) sunt reprezentate de versanţii cu altitudini mai mici de 1500 m unde apar roci

50

dure (sisturi cristaline, conglomerate), soluri evoluate (cambisoluri, sopodosoluri) unde se dezvoltă arbori (păduri de conifere, mixte, păduri de foioase) şi fragmentarea reliefului (energia de relief şi densitatea fragmetării reliefului) este mică (sub 200 km/kmp) (vezi versanţii neafectaţi de procese – Fig. ). În urma analizei la teren se poate observa prezenţa multor organisme torenţiale pe versanţii vestici dar şi pe versanţii estici, în zona superioară a crestei, acest lucru fiind explicat atât de orientarea generală a macro-versanţilor cât şi de altitudine a masivului (altitudine ce determină intensificarea unor procese în condiţii alpine).

intensificarea unor procese în condiţii alpine). Foto 8 . Culoare de avalanşă – versantul vestic Foto

Foto 8. Culoare de avalanşă – versantul vestic

alpine). Foto 8 . Culoare de avalanşă – versantul vestic Foto 9. Culoare de avalanşă –

Foto 9. Culoare de avalanşă – versantul estic

51

4. Rezultate şi discuţii

Înmulţind toate elementele morfometrice, morfografice, morfogenetice şi morfodinamice rezultă harta dinamicii versanţilor care este foarte utilă pentru diverse analize (de pretabilitate pentru construcţii, studii de fezabilitate, dezvoltare). Se observă (Fig. ) din înmulţirea tuturor hărţilor (hipsometrică, expoziţiei, geodeclivităţii, energiei de relief, densităţii fragmentării de relief, geologică, a solurilor, utilizării terenului) o corelaţie între caracteristicile versantului şi apariţia proceselor geomorfologice actuale. Cele mai favorabile zone de evoluţie ale proceselor actuale (în special terenţialitate, culoare de avalanşă şi prăbuşiri) se regăsesc în partea superioară a masivului unde apar areale cu vegetaţie rară şi vegetaţie subalpină corespunzătoare reliefului calcaros şi solului neevoluat (stâncărie şi rendzine). De asemenea această zonă prezintă fragmentare mare: energie de relief şi densitatea fragementării reliefului mari. Analiza terenului identifică prezenţa unor văi torenţiale şi în cadrul arealelor pădurilor de conifere. Zonele cu păşuni secundare sau de pajuşti (naturale sau secundare) corespunzătoare rocilor calcaroase la contactul cu cele conglomeratice reprezintă de asemenea areale cu potenţial de instalare a proceselor actuale, în comparaţie cu zonele reprezentate de pădure (roci conglomeratice).

5. Concluzii

Utilizarea unei acestei metodologii este utilă în determinarea dinaminii/funcţionalităţii versanţilor deoarece oferă date cantitative exacte referitoare la dinamică, la posibilitate evoluţiei şi susceptibilitatea apariţiei proceselor de versant. Metodologia prezentată poate fi aplicată oricărei regiuni pentru obţinerea unor rezultate la fel de complexe, acesta fiind doar un exemplu aplicat spaţiului montan. Aplicabilitate a metodei o face utilă atât pentru analize de pretabilitate, studii de impact, de dezvoltare a unor zone (montane, colinare, depresionare, etc) cât şi pentru pentru analiza posibilităţii de extindere a domeniului construit (a unei staţiuni, localităţi, etc), luând în calcul toate elementele morfogenetice, morfografice, morfometrice şi morfodinamice ce pot reprezenta factori favorabili sau restrictivi.

52

O astfel de analiză poate surprinde atât influenţele mediului asupra activităţilor umane cât şi intervenţia acestora asupra dimanicii şi destabilizării versanţilor prin defrisări, utilizări sau construcţii neadecvate.

6. Bibliografie

Armaş, Iuilana., (2008), Riscuri naturale (Cultura riscului), Suport de curs, http://www.geodinamic.ro/curs/Sinteze_curs.pdf; Bilaşco, Ş., (2008), Implementarea GIS în modelarea viiturilor de versant, Editura Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj-Napoca. Comănescu, Laura, Nedelea, A., Dobre, R., (2008), Inventoring and evaluation of geomorphosites in the Bucegi Mountains, Forum Geografic, Studii şi cercetări geografice şi protecţia mediului. Constantinescu, S., (2006), Observaţii asupra indicatorilor morfometrici determinaţi pe baza MNAT, [Available online] | URL: http://earth.unibuc.ro/articole/observaii- asupra-indicatorilor-morfometrici-determinai-pe-baza-mnat, Geospaţial.org, Bucureşti. Constantinescu, T., (1976), Le karst de Pietricica (Massif de Piatra Craiului, Carpates Méridionales), Trav. Inst. Spéol. Emile Racovitza, XV, Bucureşti. Constantinescu, T., (1977), Évolution du réseau hzdrographiques de la zone karstique Prăpăstiile Zărneştilor, Trav. Insit. Spéol. Emile Racovitză, tome XVI, Bucureşti. Constantinescu, T., (1984), Le Massif de Piatra Craiului, genese et évolution des torrents des versants nord-ouest et nord; glaciation pléistocene, Institutul de Soelologie Emil Racoviţă, Bucureşti, pag. 99-106. Constantinescu, T., (2006), Erosion surface in Piatra Craiului Ridge, Research in Piatra Craiului National Park, Editura Universității Transilvania, Brașov, Volumul II, pag. 28-37; Constantinescu, T., (2009), Masivul Piatra Craiului. Studiu geomorfologic, Editura Universitară, Bucureşti, 164 pag. Dobre, R., (2005), Impactul amenajarilor sectorului de autostrada Comarnic - Predeal asupra reliefului, Comunicari de Geografie, Vol. IX, Ed. Universitatii, Bucureşti;

53

Dobre, R., (2011), Use a GIS techniques to identify areas to consider when designing the Comarnic – Sinaia motorway sector so as to meet sustainable development requirements, Comunicari de Geografie, Vol. XIII, Ed. Universitatii, Bucuresti; Grecu, Florina, Comănescu, Laura, (2003), Elemente de dinamica a bazinelor morfohidrografice (indicele de realizare pentru ordin de marime si lungimi), Comunicari de Geografie, vol.VII, Bucureşti, pag.15-21. Grecu, Florina,.Toroimac, G., Dobre R., (2008): Précipitations et risques naturels durant la derniere décennie dans le département de Prahova (Roumanie), in vol. Climat et risques climatiques en Mediterranee, Actes du colloque de Montpellier, 9- 13 septembre 2008, p. 301 – 306. Grigore, M., (1979), Repreznetări grafice şi cartografice a formelor de relief, Editura Acadamiei din Bucureşti. Ielenicz, M., (2004), Geomorfologie, Editura Univeritară, Bucureşti. Ielenicz, M., Popescu N., Nedelea A., (2005), Morphodynamic system of the Făgăraş mountains alpine crests, Natural environment and civilization, Turkey, pag.

55-70.

Iosub, F., (2008), Distribuţia Evoluţia Sistemelor Informaţionale Geografice, [Available online] | URL: http http://earth.unibuc.ro/articole/evoluia-sistemelor- informaionale-geografice-gis, Geospaţial.org, Bucureşti. Irimuş, I. A., (1997), Cartografiere geomorfologică, Editura Focul Viu, Cluj-Napoca. Jenson, S. K., Dominique, J. O., (1988), Extracting topographic structure from digital elevation data for geographic information system, Phogramm. Eng. Remote Semn., 54(11), 1593-1600 Michalevich-Velcea, Valeria., (1961), Masivul Piarta Craiului. Studiu geomorfologic, Editura Academiei Rrepublicii Populare România, Bucureşti. Mihai, B., Nedelea, A., (1999), Câteva comparaţii geomorfologice între masivele înalte din Carpaţi. Studiu de caz: Munţii Făgăraş Ţara Înaltă, Comunicări de Geografie, vol. III, Bucureşti, pag. 159-167. Moţoiu, Dana, Maria., (2008), Avalanşele şi impactul lor asupra mediului. Studii de caz în Carpaţii Meridionali, Editura Proxima, Bucureşti, 280 pag. Munteanu, Anca, Constantinescu, T., (2003), Geomorphological researches in the hydrographic basin of Valea Cheii de sub Grind, Research în Piatra Craiului National Park, Editura Phoenix, Braşov, pag. 43-49;

54

Munteanu, Anca, (2009), Morfologia actuală, riscuri și hazarde naturale în masivul Piatra Craiului, teză de doctorat, Facutatea de Geografie, 281 pag; Naum, T., Grigore, M., (1974), Geomorfologie, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti. Nedelea, A., (2006), Valea Argeşului în sectorul montan. Studiu geomorfologic, Editura Universitară, Bucureşti, 229 pag. Nedelea A., Comănescu Laura, (2007), The dynamic of slopes affected bz preiglaciar în Făgăraş Mountain, 12 th Belgiu-France-Romaian Geomorpholgical Meeting Climat Change and related landscapes, Programme ans abstracts, Brigati, Genova, pag. 86-87. Niţu, C., Tudose, C., Vişan, M., (2001), Sisteme informaţionale geografice şi cartografie computerizată, Editura Universităţii din Bucureşti, Bucureşti. Wood, J.D., (1996), The Geomorphologycal Characterisation of Digital Elevation Models, University of Leicester, UK, [Available online] | URL:

http://www.soi.city.ac.uk/~jwo/phd/; Oncescu, N., (1943), Region de Piatra Craiului – Bucegi. Etude geologique, Analele Institutului Geologic Român, XXII, pag. 1-124, Bucureşti; Pop O., Verghelet M., (2003), Research in Piatra Craiului National Park