Sunteți pe pagina 1din 15

Universitatea Alexandru Ioan Cuza

Facultatea de drept

PREGATIREA SI PERFECTIONAREA PROFESIONALA A


AVOCATILOR

PROF. COORDONATOR :

STUDENT :

Horia Tit

Airinei Cristina
Grupa B3, anul IV

CUPRINS :

I Aparitia avocatului si a baroului de avocati


II Avocatul in Romania. Evolutie istorica si situatie actuala
III Pregatirea si perfectionarea profesionala a avocatilor
III.1. Relatiile dintre avocat si client. Contractul de asistenta juridica
III.1.1. Contractul de asistenta juridica
III.1.1.A Natura juridica a contractului de asistenta juridica. Caracterele juridice ale
contractului de asistenta juridica. Proba contractului de asistenta juridica
III.1.1.B Obiectul contractului de asistenta juridica
III.1.1.B.a) Drepturile si obligatiile avocatului ales
III.1.1.B.b) Drepturile si obligatiile avocatului desemnat din oficiu
III.1.1.B.c) Drepturile si obligatiile clientului in raport de avocatul sau
III.1.2. Conflictul de interese
III.1.3. Incetarea contractului de asistenta juridica
IV Avocatul si Conventia Europeana a Drepturilor Omului

BIBLIOGRAFIE :

Monografii :

Danila Ligia Organizarea si exercitarea profesiei de avocat, editia a II-a, editura CH Beck,
Bucuresti, 2008
Les ion Organizarea sistemului judiciar in Romania. Noile reglementari, editura All Beck,
Bucuresti, 2004
Les Ion Organizarea sistemului judiciar in dreptul comparat, editura All Beck, Bucuresti,
2005
Stoica Cristiana Avocatul roman in sistemul de drept european, editura All Education,
Bucuresti, 1997

Legi :

Legea nr.51/1995 privind statutul profesiei de avocat

I - Aparitia avocatului si a baroului de avocati


Profesia de avocat este considerata in literatura de specialitate ca fiind fara indoiala profesia
judiciara cea mai veche, cu radacinile in indepartata epoca romana, avand la origine obiceiul vechilor
patricieni care doreau sa-si apere si sa-si protejeze clientela. Patricianului i se solicita ajutorul, i se
adresa strigatul de ajutor de cel aflat in nevoie (advocatus).
Initial, jurisprudenta a fost creata de juriconsulti prin interpretarea textelor din legi.
La origine, activitatea jurisconsultilor se marginea la a preciza care sunt normele de drept
aplicabile, care sunt gesturile rituale corespunzatoare fiecarui tip de proces, care sunt formulele
solemne care trebuiau pronuntate pentru ca partile din litigiu sa ajunga la rezultatul dorit.
Catre sfarsiturile republicii, activitatea jurisconsultilor devine creatoare, astfel incat, cu
ocazia interpetarii vechilor dispozitii, juriscolsultii sa creeze un drept nou, imbogatind fizionomia
juridica a societatii romane.
In epoca foarte veche a dreptului roman, singurii in masura sa interpreteze dreptul erau
pontifii, ulterior au aparut jurisconsultii si avocatii.
Activitatea lor se desemna prin 3 termeni : ei aveau respondere, cavere si agere :

Respondere erau consultatiile juridice oferite de jurisconsulti persoanelor


particulare in orice domeniu ;
Cavere desemneaza acele consultatii cu privire la forma de redactare a actelor
juridice. Vechiul drept roman era formalist si orice greseala de forma ducea la
nulitatea actului ; inainte de a incheia un act, partile se adresau jurisconsultului
pentru a afla care sunt conditiile de forma necesare pentru redactarea actului
respectiv ;
Agere desemneaza lamuririle date de jurisconsulti cu privire la felul in care trebuie
condus un proces.

In dreptul vechi si clasic roman, judecatorii erau persoane particulare alese de parti si
confirmate de pretori. Judecatorii se adresau jurisconsultilor pentru a putea conduce in mod normal
un proces. Deci si judecatorii cereau sfaturi jurisconsultilor in domeniul procesual.
Consultatiile jurisconsultilor erau atat de apreciate incat Cicero afirma ca domus iuris
consulti totius oraculum civitatis.
La romani, functia de avocat exista sub forma unei institutii liberale, fara insa a avea un
statut special.1
Abia sub vremea imparatului Iustinian I, acestia sunt reuniti sub denumirea de ordinul
avocatilor, sub conditia dovedirii unei perioade de studiu a stiintelor juridice de 5 ani de zile, a unei
foarte bune moralitati si a depune a unui juramant in fiecare cauza in care avocatul respectiv trebuia
sa pledeze.
1

Les Ion Organizarea sistemului judiciar in Romania. Noile reglementari, editura All Beck, Bucuresti, 2004,
p.225

In tarile Orientului Antic, justitia era aplicata de capul familiei, de capetenia satului, de seful
castei respective, de tribunalul corporatiei, de guvernatorul provinciei si, in cazurile foarte grave, de
insusi regele. Institutia avicatului nu exista, asa cum nu exista institutia acuzarii. Apararea si
acuzatrea erau reprezentate de martori, acestia fiind cei care prezentau cazul din persp[ectiva
apararaii, respectiv a acuzarii.
De-a lungul timpului, functiile initiale ale profesiei de avocat au evoluat si au urmat calea
unei specializari progresive, imprejurare care a determinat o dubla evolutie a profesiei : pe de o
parte, s-a conturat gruparea avocatilor pledanti, a celor care in numele si pentru clientii lor apareau
in fata organelor de impartire a dreptatii pledand, iar, pe de alta parte, gruparea celor care,
asumandu-si o specializare din ce in ce mai mare pe domenii si subdomenii a stiintei dreptului
acordau in principal consultanta juridica.
Aceasta divizare a profesiei exista in prezent reflectata in maniera clasica in sensul de model,
in special in tarile anglo-saxone si SUA, avocatii fiind impartiti in cele doua mari categorii cunoscute
sub denumirea de barristers, avocatii pledanti, si solicitors, avocatii de consultanta.
In realitate, o prima sciziune a avut loc la sfarsitul secolului al XV-lea, intre avocatii care se
limitau la a asigura apararea orala a clientilor lor si cei care se autodenumeau procurori si care
aveau in special functia de a diligenta procedura scrisa in fata tribunalelor in calitate de reprezentati
a partilor din proces, in numele si pentru acestia.
Este important de mentionat in cursul analizarii evolutiei profesiei de avocat ca ea nu a fost
practicata initial decat de barbati. Profesia de avocat era rezervata barbatilor. Evolutia sociala a
determinat insa emanciparea femeii si patrunderea ei in randurile profesionistilor avocati. Astfel, in
Franta, prin promulgarea Legii din 1 decembrie 1900, accesul in profesie a fost deschis tuturor,
indiferent de sex cu drept de opozitie insa pentru sotul care avea o profesie diferita de cea pentru
care opta sotia.2

II - Avocatul in Romania. Evolutie istorica si situatie actuala

In tara noastra primele norme privind organizarea profesiei de avocat le gasim in Legiunea
Caragea (capitolul XX) si in Codul Andronache Donici (art. 22), unde se fac si referiri la neajunsurile
practicarii avocaturii.
In vechea procedura transilvaneana, in cazurile in care compareatio personaliter in proces nu
era obligatorie (prezenta partii era impusa in general in procesele penale), partile puteau sustine
procesul prin reprezentati a caror angajare se efectua prin litterae procuratorie. Reprezentarea in
proces s-a bucurat in Transilvania de o vechime mai mare si o reglementare mai minutioasa decat in
Tara Romaneasca si in Moldova.
Avocatii erau denumiti la romanii din Transilvania procatari sau procuratori.

Les Ion Op. cit., p.226

Atestarea ca avocat putea fi obtinuta prin cunostinte minime din pravile si obiceiul
pamantului. Constatandu-se ca sunt multi veniti, dar putini chemati, domnul Tarii Romanesti
Gheroghe Dimitrie Bibescu a solicitat interventia legiuitorului spre a curma abuzurile, incurcaturile
si inmultirea judecatilor din pricina inlesnirii ce a avut fiestecine de a-si da siesi numire de avocat,
fara a avea de multe ori nici cele mai elemntare stiinte despre aceasta profesie.
Asa a aparut Legea din 6 decembrie 1864, dupa ce in data de 30 septembrie 1831 s-a
constituit in Ilfov/Bucuresti primul barou cu 22 de avocati.
Legea din 6/18 decembrie 1864 (pentru instituirea corpului de advocati) arata inca din
primul articol ca nimeni nu va putea exercita profesiunea de advocat pe langa Tribunale, Curti sau
Curtea de Casatiune de nu va fi roman sau naturalizat roman si nu va avea diploma de studiul
dreptului de la o facultate de drept romana sau de la una din facultatile straine. Nu puteau fi
avocati falitii nereabilitati si bancrutii si cei condamnati la pedepse infamante.
Legea obliga Ministerul de Justitie sa instituie trei comisii la Bucuresti, Iasi si Craiova
compuse din avocati doctori sau licentiati in drept care urmau sa examineze tilturile si actele
prezentate, formand apoi un tablou al advocatilor cu titlu de sciinta.
In fiecare oras, capitala de judet, unde numarul avocatilor va fi cel putin de zece, urma sa se
formze un colegiu de disciplina al avocatilor compus din sapte membri (la Bucuresti si la Iasi) si din
trei membri in celelalte orase.
In anul 1864, prin Legea din 29 decembrie, se stabilea uniforma pe care erau obligati sa o
poarte avocatii in timpul pledoariilor.
Intre 1909 1919 continua eforturile pentru organizarea profesiei, perioada fiind marcata de
dezbateri aprinse privind printre altele conventia onorariului quota litis.
Vechea Lege a avocatilor din 1907 a fost inlocuita prin Legea pentru organizarea si unificarea
corpului de avocati din 21 februarie 1923, modificata la 29 decembrie 1925, lege de unificare care
reglmenta mai amplu conditiile generale de admisibilitate si exercitiu.
Aceasta lege a fost abrogata prin Legea pentru organizarea corpului de advocati din 22
decembrie 1931, modificata la 6 aprilie 1932 si 2 aprilie 1936.3
In perioada 1919 1931 s-a realizat practic unificarea organica a barourilor prin crearea
Uniunii Avocatilor din Romania (1923) si a Casei de Ajutor a Avocatilor din Romania.
Dupa 1948 a fost abrogata Legea avocatilor din 1931 de actul normativ care a reglementat
viata avocatilor pana dupa decembrie 1989.
In intervalul de timp situat intre 28 februarie 1990 pana la 9 iunie 1995, profesia a foat
reglementata de Decretul nr. 281/1954 privind organizarea si exercitarea avocaturii, de Decretul nr.
191/1977 privind reglementarea platii onorariilor pentru asistenta juridica acordata persoanelor
avand domiciliul sau sediul in strainatate, precum si de Decretul-lege nr. 90/1990 privind unele
masuri pentru organizarea si exercitarea avocaturii in Romania.
3

Les Ion Organizarea sistemului judiciar in dreptul comparat, editura All Beck, Bucuresti, 2005, p.54

III - Pregatirea si perfectionarea profesionala a avocatilor

Avocatii sunt obligati sa isi actualizeze permanent pregatirea lor profesionala prin
mentinerea si diversificarea cunostintelor in domeniile in care isi exercita profesia.
Pregatirea profesionala continua presupune largirea cunostintelor si competentelor in noi
domenii ale dreptului, largirea cunostintelor in domeniul procedurilor si al legilor aplicate in
Uniunea Europeana si dobandirea certificarii pregatirii profesionale continue la standarde
compatibile cu pregatirea profesionala a avocatilor din celelalte state membre ale Uniunii Europene.
Pregatirea profesionala continua se realizeaza si prin specializarea impusa de diversificarea si
extinderea aplicarii dreptului in raport de evolutia relatiilor social-economice contemporane.
Reprezinta modalitati de pregatire profesionala continua in cadru organizat :

Activitatile coordonate si indrumate de Departamentul de pregatire profesionala


continua al I.N.N.P.A ;
Asistenta la cursuri, seminarii, reuniuni, conferinte, congrese si orice alta forma
organizata pentru realizarea actualizarii cunostintelor si tehnicilor de exercitare a
profesiei ;
Pregatirea on-line ;
Redactarea si publicarea de note, articole, eseuri, studii pe probleme juridice ;
Activitati specifice in cercurile de studii organizate de barouri ;
Activitati organizate in cooperare cu institutii de invatamant sau institutii de
realizare a pregatirii profesionale in domenii conexe activitatii specifice profesiei de
avocat.4

1.Relatiile dintre avocat si client. Contractul de asistenta juridica

Rolul esential si traditional al avocatului consta in a-si asuma obligatia de asigurare a apararii
drepturilor si intereselor unei persoane si de a pleda in favoarea acesteia, de a dezvolta, in principal
oral, argumentatia care sta la baza construirii esafodului juridic pe care s-a construit apararea.
Temeiul juridic al nasterii drepturilor si obligatiilor avocatului in raport de clientul sau il
reprezinta contractul de asistenta juridica.

Danila Ligia Organizarea si exercitarea profesiei de avocet, editura CH Beck, Bucuresti, 2008, p.148

1.1. Contractul de asistenta juridica

Contractul de mandat a aparut odata cu contractul de vanzare-cumparare.


La origini, contractul de mandat nu comporta reprezentare, ulterior el s-a confundat cu
reprezentarea , pentru ca, in timp, el sa se institutionalizeze, in sensul ca s-a profesionalizat.
Definitia data de lege contractului de mandat se regaseste in continutul art. 1532 C.civ.,
potrivit cu care mandatul este contractul in puterea caruia o persoana se obliga , fara plata, de a face
ceva pe seama unei alte persoane de la care a primit insarcinarea.
Din definitia textului de lege reiese o deosebit de mare asemanare intre contractul de
mandat si contractul de asistenta juridica, contract prin care clientul, cu exceptia cazurilor expres
prevazute de lege, da putere inclusiv de reprezentare avocatului sau.
Potrivit dispozitiilor Legii nr. 51/1995 pentru organizarea si exercitarea profesiei de avocat,
procura avocatiala trebuie sa fie semnata de client si semnatura sa fie atestata de avocat. In
conditiile in care contractul de asistenta juridica se semneaza de catre o alta persoana decat clientul
(sot, sotie, ruda, reprezentant legal etc.), si procura va fi semnata tot de acesta.
Textul Codului de procedura civila care prevede ca mandatul este presupus dat pentru
toate actele judecatii, chiar daca nu cuprinde nici o aratare in aceasta privinta ; el poate fi insa
restrans numai la anumite acte sau pentru o anumita instanta, se completeaza cu dispozitiile legii
speciale care valideaza ca principiu de baza al existentei profesiei, principiul independentei.
A Natura juridica a contractului de asistenta juridica. Caracterele juridice ale contractului
de asistenta juridica. Proba contractului de asistenta juridica
Analizand problema naturii juridice a contractului de asistenta juridica, autorul Valentin Al.
Georgescu sintetizeaza magistral in lucrarea sa Raporturile juridice dintre avocat si client,
sistemele diferite care au fost adoptate de catre autorii si jurisprudenta franceza.
Potrivit acestui autor, solutiile pot fi reduse la sase, si anume :
1. Raport de mandat aprecierea contractului de asistenta juridica ca fiind un contract
de mandat reprezinta solutia traditionala imbratisata de cei mai multi comentatori
de lege si de instante.
2. Raport de locatiune de servicii adeptii acestei teorii considera ca, in dreptul
modern, nemaimentionandu-se deosebirea intre operae liberales si operae locari
solitae din dreptul roman, exista in mod clar o prestatiune de servicii din partea
avocatului in schimbul unei remuneratii.
3. Intr-o alta opinie, se distinge in functie de cazurile in care avocatul il reprezinta sau
nu pe client. In primul caz, natura juridica ar fi cea a unui contract de mandat, in al
doilea caz ar fi vorba de o locatiune de servicii.
4. Aubrey et Rau opinizeaza ca in cazul avocatilor nu ar exista un contract, fiindca
serviciile avocatului nu ar fi evaluabile in bani. Autorii aplica in ipoteza intreruperii
serviciilor art. 1382-1384 din Codul civil francez pentru a fixa indemnitatea. Asa cum

arata insusi autorul lucrarii care prezinta aceasta sinteza, sistemul mai sus enuntat
este total lipsit de interes, deoarece dreptul modern evalueaza in bani serviciile
avocatului.
5. O alta teza este cea a contractului nenumit, considerandu-se ca raporturile juridice
care se nasc din acest contract nu pot fi incadrate nici in contractul de mandat, nici
in contractul de locatiune de servicii, constituind deci o figura independenta.
6. Avocatul Jean Appleton ajunge sa clasifice raporturile dintre avocat si client drept o
operatiune de serviciu public. Aceasta idee, arata autorul, explica intreaga
organizare moderna a profesiunii de avocat : constituirea in corporatie autonoma si
exclusiva, controlul disciplinar la care este supus avocatul etc.
Contractul de asistenta juridica are ca gen proxim contractul clasic de mandat.
El poarta denumirea de contract de asistenta juridica, si nu de reprezentare avocatiala,
deoarece, notiunea de asistenta juridica este mai larga, incluzand-o in ea si pe cea de reprezentare
judiciara.
In ceea ce priveste forma contractului de asistenta juridica, ea trebuie sa fie in mod
obligatoriu in forma scrisa, care reprezinta mijlocul ad probationem, si sa respecte formele de
publicitate cerute in mod expres de lege. Potrivit dispozitiilor legale in vigoare, contractul de
asistenta juridica trebuie incheiat in forma scrisa, intre avocat si client sau mandatarul acestuia.
Avocatul inscris in tabloul baroului are dreptul sa asiste si sa reprezinte orice persoana fizica sau
juridica, in temeiul unui contract incheiat in forma scrisa, care dobandeste data certa prin
inregistrarea sa in registrul oficial de evidenta.
Dreptul avocatului de a asista, a reprezenta sau a exercita orice alte activitati specifice
profesiei de avocat se naste din contractul de asistenta juridica, care prevede in mod expres
intinderea puterilor pe care clientul le ofera avocatului, cu exceptia cazului prevazut in dispozitiile
art. 68 alin. (5) C.proc.civ. in baza acestuia, avocatul se legitimeaza fata de terti prin imputernicirea
avocatiala intocmita conform anexei la statut. Cu toate acestea, in lipsa unor prevederi contrare,
avocatul este imputernicit sa efectueze orice act specific profesiei pe care il considera necesar
pentru realizarea intereselor clientului sau.5
Alaturi de incheierea unui contract in forma scrisa, se impune redactarea si semnarea unei
procuri, a unei imputerniciri care sa constate existenta, valabilitatea si producerea de efecte juridice
a mandatului fata de terte persoane.
Potrivit legii, procura avocatiala trebuie sa imbrace o anumita forma stabilita de actul
normativ in vigoare. Ea se incheie sub forma unui inscris sub semnatura privata, producand fata de
terti efectul de opozabilitate a contractului de asistenta juridica, fara a mai fi necesara indeplinirea
unor alte formalitati. Exista insa situatii in care se impune ca procura sa fie redactata in forma
autentica, in respectul principiului simetriei actelor juridice.
Procura avocatiala se impune a fi facuta in forma autentica numai in masura in care legea
cere forma solemna ad validitatem pentru actul care urmeaza sa fie incheiatprin mandatar, nu si
atunci cand acest act se incheie in forma autentica in lipsa unei cerinte legale.
5

Danila Ligia Op. cit., p.154

Dovada mandatului, a contractului de aistenta juridica, se poate face numia in forma scrisa,
si aceasta pentru a se avita confuzia cu mandatul aparent, in baza caruia mandatarul a depasit
imputernicirea sau mandatul nici nu a existat in realitate.
Raporturile juridice dintre client si avocatul sau nu pot fi dovedite decat prin contractul de
asistenta juridica incheiat intre parti.
Pentru incheierea valabila a contractului de asistenta juridica, partile trebuie sa aiba
capacitatea de a constracta, in sensul ca mandantul trebuie sa fie capabil de a contracta acte de
administrare si de conservare, iar avocatul trebuie sa aiba capacitatea de exercitiu speciala.

B Obiectul contractului de asistemnta juridica

Obiectul contractului de asistenta juridica trebuie sa fie determinat, posibil si licit ca la orice
contract civil. In toate cazurile , el nu poate fi decat cel legat de promovarea si apararea drepturilor
si libertatilor omului, de asistarea si/sau reprezentarea persoanelor fizice si juridice in fata tuturor
instantelor, autoritatilor si institutiilor, precum si a altor persoane care au obligatia sa permita si sa
asigure desfasurarea nestingherita a activitatii avocatului in conditiile legii.
Obiectul contractului de asistenta juridica poate fi reprezentat de acordarea de consultatii si
cereri cu caracter juridic, asistarea si reprezentarea clientilor, atestarea identitatii partilor, a
continutului si a datei actelor prezentate spre autentificare, activitati de mediere, activitati fiduciare,
activitati de stabilire temporara a sediului unor societati comerciale si inregiostrarea acestora, in
numele si pe seama clientului, a partilor de interes, a partilor sociale sau a actiunilor societatilor
astfel inregistrate.
Avocatul asigura in conditiile legii asistenta si reprezentare juridica in fata instantelor
judecatoresti, a organelor de urmarire penala, a autoritatilor cu atributii jurisdictionale, a notarilor
publici si a executorilor judecatoresti, a organelor administratiei publice, a institutiilor si a altor
persoane juridice pentru apararea si reprezentarea cu mijloace juridice specifice a drepturilor,
liberatilor si intereselor legitime ale persoanelor.
Asistarea si reprezentarea clientului cuprinde toate actele, mijloacele si operatiunile permise
de lege, necesare ocrotirii si apararii intereselor clientului.
In ceea ce priveste obiectul constand in reprezentare si asistenta juridica, legea instituie
anumite limite, in sensul ca se prevede in mod expres ca avocatul nu poate asista sau reprezenta
parti cu interese contrare in aceeasi cauza sau in cauze conexe si nu poate pleda impotriva partii
care l-a consultat mai inainte in legatura cu aspecte litigioase concrete ale pricinii.
Poate prezenta obiect al contractului de asistenta juridica si atestarea identitatii partilor, a
continutului si a datei actelor prezentate spre autentificare.

Referitor la obiectul contractului de asistenta juridica reprezentat de activitati de mediere,


statutul prevede ca medierea este o modalitate de solutionare a conflictelor, alternativa a procesului
obisnuit sau arbitral.

C Drepturile si obligatiile partilor contractului de aistenta juridica

Odata incheiat contractul de asistenta juridica, ambele parti contractuale dobandesc


drepturi si obligatii specifice, care se impun a fi respectate, respectiv indeplinite.

a) Drepturile si obligatiile avocatului ales


Potirivit legii, contractul de asistenta juridica prevede in mod expres intinderea puterilor pe
care clientul le confera avocatului. In baza unor prevederi contrare, avocatul este imputernicit sa
efectueze orice act specific profesiei pe care il considera necesar pentru realizarea intereselor
clientului sau.
Pentru activitatea sa profesionala avocatul are dreptul la un onorariu si la acoperirea tuturor
cheltuielilor facute in interesul clientului sau.
Onorariile vor fi stabilite in raport cu dificultatea, amploarea sau durata cazului.
Onorariile se stabilesc liber intre client si avocat, in limitele legii si ale Statutului profesiei.
Avocatul are dreptul ca in completarea onorariului fixat sa solicite si sa obtina si un onorariu
de succes cu titlu complementar, in functie de rezultat sau de serviciul furnizat. In cauzele penale,
onorariul de succes nu poate fi practicat decat in legatura cu latura civila a cauzei.
Este interzis avocatului sa isi fixeze onorariile in baza unui pact de quota litis.
Obligatiile avocatului fata de clientul sau pot fi impartite in doua categorii, si anume :
obligatii legale si obligatii contractuale.
In ceea ce priveste obligatiile legale, ele sunt enumerate limitativ de lege.
Statutul stabileste atat obligatiile generale ale avocatului, cat si obligatiile specifice in functie
de obiectul contractului de asistenta juridica semnat de clientul sau.
Avocatul trebuie sa asiste si sa reprezinte clientul cu competenta profesionala, prin folosirea
cunostintelor juridice adecavte, a abilitatilor practice specifice si prin pregatirea rezonabil necesara
pentru asistarea sau reprezentarea concreta a clientului.

Avocatul este obligat sa se abtina sa se angajeze ori de cate ori nu poate acorda asistenta
juridica si reprezentare competente.6
Asistarea si reprezentarea clientului impun diligenta profesionala adecvata, pregatirea
temeinica a cauzelor, dosarelor si proiectelor, cu promptitudinepotrivit naturii cazului, experientei si
crezului sau profesional.
Avocatul are dreptul sa refuze contractul cu clientul sau in prezenta organului de urmarire
penala sau de cercetare penala sau a oricarui organ al statului, precum si in cazul in care exista un
sistem de control al contractului cu clientul.

b) Drepturile si obligatiile avocatului desemnat din oficiu


In cazul in care avocatul este desemnat aparator din oficiu, acesta are aceleasi drepturi si
obligatii fata de clientul sau ca si cand ar fi desemnat de acesta ca avocat ales.
Codul de procedura penala prevede care sunt drepturile aparatorului.
Cand asistenta juridica este obligatorie, organul de urmarire penala are obligatia de a asigura
prezenta aparatorului la ascultarea invinuitului sau inculpatului.
Aparatorul are dreptul de a se plange in conditile procedurii penale, daca cererile sale nu au
fost acceptate.
Aparatorul ales sau desemnat din oficiu este obligat sa asigure asistenta juridica
invinuitului sau inculpatului.

Aparatorii au dreptul sa ia cunostinta de dosar in tot cursul judecatii.

c) Drepturile si obligatiile clientului in raport de avocatul sau


Orice persoana are dreptul sa isi aleaga in mod liber avocatul. Nimeni nu poate impune unei
persoane un avocat, cu exceptia cazurilor privitoare la asistenta juridiciara obligatorie si asistenta
gratuita.
Relatiile dintre avocat si clienti se bazeaza pe onestitate, probitate, corectitudine,
sinceritate, loialitate si confidentialitate.
Alegerea unui avocat si semnarea contractului de asistenta juridica implica si pentru client
nasterea de drepturi si obligatii specifice, care au la baza contractul de mandat.
Clientul are obligatia de a furniza avocatului informatii exacte si sincere in vederea efectuarii
de catre acesta a demersurilor necesare pentru executarea mandatului incredintat. Clientul este
singurul care poarta raspunderea pentru exactitatea si sinceritatea informatiilor furnizate avocatului.

Danila Ligia Op. cit., p.171

De altfel, avocatul nu raspunde penal pentru sustinerile facute, oral sau in scris, in fata
instantei de judecata sau a altor organe, daca aceste sustineri sunt in legatura cu apararea si
necesare cauzei care i-a fost incredintata.
Clientul datoreaza avocatului plata onorariului si acoperirea tuturor cheltuielilor facute in
interesul sau.
Clientul trebuie sa plateasca si dobanzi avocatului la sumele pe care acesta le-a avansat in
aplicarea prevederilor art. 1550 C.civ.
Cheltuielile efectuate de avocat in interesul procesual al clientului se estimeaza anticipat la
momentul incheierii contractului de asistenta juridica si se desocotesc pe masura informarii
documentate a clientului cu privire la cunatumul si destinatia lor. Partile pot suplimenta aceste
cheltuieli pe parcursul derularii contractului, prin acte aditionale.
Contractul de asistenta juridica investit cu formula executorie constituie titlu executoriu cu
privire la restantele din onorariu si alte cheltuieli efectuate de avocat in interesyul clientului.

2.Conflictul de interese

Exista un conflict de interese in situatiile in care :


1. In activitatea de consultanta, cand, la data solicitarii sale, avocatul care are obligatia
de a da clientului sau o informatie completa, loiala si fara rezerve nu-si poate
indeplini misiunea fara a compromite interesele unuia sau ale mai multor clienti prin
analiza situatiei prezentate, prin utilizarea mijloacelor juridice preconizate sau prin
concretizarea rezultatului urmarit ;
2. In activitatea de asistare si de aparare, atunci cand, la data sesizarii sale, asistarea
mai multor parti ar determina avocatul sa prezinte o alta aparare, diferita de aceea
pentru care ar fi optat, daca i-a fost incredintata apararea intereselor unei singure
parti, inclusiv in ceea ce priveste tehnicile si mijloacele profesionale ale apararii ;
3. Prin modificarea sau evolutia situatiei ce i-a fost prezentata initial, avocatul
descopera una dintre dificultatile aratate la punctele a) si b).
Nu exista conflict de interese :
1. Atunci cand, dupa ce si-a informat clientii si a primit acordul acestora, avocatul, in
exercitarea diferitelor sale activitati, va incerca sa concilieze contrarietatea de
interese.
2. Atunci cand, in acord deplin cu clientii, avocatul ii consiliaza ca, plecand de la situatia
ce i-a fost prezentata, sa adopte o strategie comuna sau daca, in cadrul unei
negocieri, avocatii care sunt membri ai aceleasu forme de exercitare a profesiei

intervin separat pentru clienti diferiti, care sunt insa informati cu privire la aceasta
apartenenta comuna ;
3. Atunci cand, dupa ce avocatul aduce la cunostinta fiecaruia dintre clientii potential
afectati de asistenta juridica acordata existenta sau posibilitatea crearii unui conflict
de interese, precum si eventualele consecinte nefavorabile ale acestuia, fiecare
dintre respectivii clienti isi dau acordul cu privire la prestarea activitatii de asistenta
juridica.

3.Incetarea contractului de asistenta juridica

Contractul de asistenta juridica inceteaza odata cu indeplinirea obligatiilor asumate de catre


forma de exercitare a profesiei, prin rezilierea sa de plin drept, prin moartea uneia dintre parti.
Incetarea prin indeplinirea obligatiilor asumate prin semnarea sa a contractului de asistenta
juridica, durata sa de existenta se intinde in functie de obiectul prestatiilor asumate de ctare
avocatul semnatar al contractului.
Astfel, exista posibilitatea ca, in cazul unui proces civil de exemplu, avocatul sa se oblige in
fata clientului pentru asigurarea asistentei juridice pe durata intregului proces civil, inclusiv in ceea
ce priveste formele de executare silita a hotararii judecatoresti definitive si irevocabile.7

IV - Avocatul si Conventia Europeana a Drepturilor Omului

Cele zece state membre fondatoare ale Consiliului Europei, instituit in 1949 au semnat la
Roma, la data de 4 noiembrie 1950, Conventia Europeana a Drepturilor si Libertatilor Fundamentale
ale Omului care a intrat in vigoare la data de 3 septembrie 1953.
Originalitatea si forta Conventiei, in comparatie cu Declaratia Universala, care de altfel a
constituit principala sa sursa de inspiratie, consta in sistemul sau de control supranational asupra
respectarii drepturilor proclamate de catre Conventie, drepturi devenite obligatii juridice concrete si
obligatorii pentru Statele Membre.
Conventia, in totalitatea ei, este dominata de notiunea de democratie, fapt ce a fost
statuat de catre Curtea Europeana a Drepturilor Omului in cadrul spetei sale Lingens contra
Austria. Caracteruul democratic al actului de control instituit de Conventie se traduce printre altele,
printr-o nevoie din ce in ce mai acuta de prezenta unui avocat, un profesionist al dreptului, in cadrul
acestui mecanism : in momentul introducerii actiunii, in fata Comisiei, in fata Curtii.
Este important de remarcat caracterul gratuit al procedurii in fata organismelor Conventiei.
Astfel, pentru a putea permite persoanelor lipsite de suficiente resurse de a avea acces la asistenta
7

Danila Ligia Op. cit., p.187

unui avocat, conform principiului egalitatii fortelor, Comisia a adoptat un addendum la


Regulamentul sau interior, prin care a fost creat un sistem de asistenta juridica.
Rolul avocatului este la fel de important si in fata jurisdictiilor nationale, pentru ca, in acest
sens, Comisia instituie un sistem de control secundar, primul nivel de control gasindu-se pe plan
national, avocatul este chemat sa expuna in fata judecatorului din tara sa dispozitiile Conventiei sau
jurisprudentei organismelor de la Strasbourg.
Astfel, asistam in momentul de fata la afirmarea rolului avocatului pe intreg planul juridic
drept public sau privat, dreptul societatilor, dreptul concurentei si drepturile omului. Avocatul are
posibilitatea de a exrcita profesiunea in afara granitelor tarii sale de origine, coabitand cu confratii
sai din strainatate. In fiecare stat, reglementarile profesiei de avocat respecta traditiile raspunzand
in acelasi timp imperativelor internationale.8

Stoica Cristiana Avocatul roman in sistemul de drept European, editura All Education, Bucuresti, 1997,
p.206