Sunteți pe pagina 1din 54

Modulul XI

Cap. 1. Noiuni de farmacologie general


Farmacologia este tiina care se ocup cu studiul medicamentelor sub diferirte aspecte

(gr. pharmakon = remediu i logos = tiin)


1.1. Ramurile farmacologiei sunt mprite n dou categorii:
Ramuri cu caracter fundamental. Din acest grup fac parte urmtoarele ramuri:
a. Farmacocinetica
Aceast ramur studiaz traseul medicamentului n organism de la ingerare pn la eliminare. n
cadrul acestui traseu sunt evaluate aspecte calitative i cantitative legate de medicament, aspecte
dependente de doz, calea de administrare, i anume: absorbia, distribuia, metabolizarea i
eliminarea medicamentului din organism.
b. Farmacodinamia
Studiaz mecanismele de aciune i efectele substanelor medicamentoase la diferite niveluri:
molecular, celular, organ, esut sau la scara ntregului organism.
c. Farmacotoxicologia
Este ramura farmacologiei care studiaz reaciile adverse ale medicamentelor ct i aspecte legate de
farmacodependen, intoxicaii acute, cronice etc.
Ramuri cu caracter aplicativ
a. Farmacoterapia
Este tiina care studiaz utilizarea terapeutic a medicamentelor cu scop:

profilactic,

curativ (ameliorarea i vindecarea bolilor)

investigaional (pentru explorri funcionale).


n afar de terapia cu medicamente, se mai utilizeaz i alte tipuri de terapie, ca de exemplu:

fizioterapia, terapia care utilizeaz diferite modaliti terapeutice, ca de exemplu: masajul,


electroterapia, balneoterapia etc.;

dietoterapia, terapia care se bazeaz pe un anumit regim alimentar esenial pentru sntatea
organismului;

crenoterapia, terapia cu ape minerale;

igienoterapia, modalitate care are la baz un mod de via echilibrat, ordonat etc.
n funcie de efectul farmacodinamic urmrit sau filozofia aplicat n tratamentul unei suferine, exist
urmtoarele tipuri de farmacoterapie:
etiotrop, farmacoterapie care se adreseaz bolii;
simptomatic, farmacoterapie care se adreseaz simptomelor bolii;
patogen, farmacoterapie care se adreseaz mecanismelor fiziopatologice ale boli;
de substituie, farmacoterapie prin care se substituie o substan biogen carenial.
Calificarea: Asistent medical de farmacie

Anul al II lea

Farmacoterapia sau terapia cu medicamente se mparte n funcie de concepia terapeutic n:

alopat, care se bazeaz pe principiul lui Hipocrates contraria contraris curantur;

homeopat, care utilizeaz principiul lui Hipocrates similia similibus curantur.

Metoda farmacoterapeutic

Etiologia cuvntului
Enanthos = contrariu

Enantiopatia

Alopatia

Isopatia

Principiul contrariilor

Pathos

= boal

Contraria contrarius curantur

Allos

= alta

Principiul deviaiei

Pathos

= boal

Aliena alienis currantur

Homoios = similitudine
Homeopatia

Principiul

Principiul similitudinii

Pathos

= boal

Similia similibus curantum

Ison

= identic

Principiul identitii

Pathos

= boal

Aequalia aequalibus curantur

b. Farmacoepidemiologia
Aceast ramur a farmacologiei studiaz contraindicaiile, precauiile i posibilele interaciuni
medicamentoase.
c. Farmacografia
Studiaz formele farmaceutice, dozele, modul de administrare, ct i modalitile de prescriere i
respectiv eliberare a medicamentelor din farmacie.

Alte ramuri ale farmacologiei


Farmacologia experimental
Studiaz diferite aspecte legate de substane medicamentoase mai vechi sau substane
medicamentoase noi introduse n terapie. Studiile substanelor amintite se efectueaz pe animale de
experien sau pe organe izolate.
Farmacologia clinic
Studiaz efectele diferitelor substane medicamentoase care au depit faza experimental de
laborator. Studiile se realizeaz pe subieci umani n condiiile consimmntului informat.
Farmacogenetica
Aceast ramur studiaz modul n care substana medicamentoas administrat interfereaz cu
genotipul uman.
Cronofarmacologia
Studiaz modul n care momentul administrrii din zi poate influena efectul farmacodinamic.
Calificarea: Asistent medical de farmacie

Anul al II lea

Farmacocibernetica
Studiaz modul n care o substan medicamentoas interfereaz cu mecanismele cibernetice
complexe care regleaz activitatea organismului uman.
Gerontofarmacologia
Studiaz anumite particulariti specifice persoanelor n vrst privitore la administrarea
medicamentelor.
Farmacologia informaional
Studiaz aspecte complexe legate de capacitatea unei substane medicamentoase de a produce un
efect farmacodinamic dependent de informaia pe care o poart, informaie care are ca suport
structura chimic a substanei respective.
Farmacologie fundamental
Studiaz mecanismele complexe care au loc la nivel molecular i celular n urma crora rezult efecte
farmacodinamice manifestate la nivelul organelor, aparatelor, esuturilor, sistemelor sau chiar la scara
ntregului organism.
b. Farmacoepidemiologia
Aceast ramur a farmacologiei studiaz contraindicaiile, precauiile i posibilele interaciuni
medicamentoase.
c. Farmacografia
Studiaz formele farmaceutice, dozele, modul de administrare, ct i modalitile de prescriere i
respectiv eliberare a medicamentelor din farmacie.

1.2.

Medicamentul (forme medicamentoase, clasificare i descriere)

Astazi, toate medicamentele sunt fabricate prin industria farmaceutica, ceea ce permite o mai mare
precizie si o mai mare securitate de utilizare.

Medicamentele:
pot fi in vanzare libera (OTC)
sau pot sa nu fie eliberate decat la prezentarea unei retete ( Rp / etice)

Denumirea unui medicament - Un medicament contine unul sau mai multe principii active. In
general, principiul activ esential este cel care da numele medicamentului.

Calificarea: Asistent medical de farmacie

Anul al II lea

Iar fiecare principiu activ esential este identificat in trei moduri diferite dupa cum ne plasam pe un
punct de vedere:
1. stiintific,
2. legislativ
3. comercial.
Denumirea stiintifica este numele chimic exact al principiului activ. El este, in general, putin folosit
din cauza complexitatii sale.(codul ATC)
Denumirea comuna internationala (D.C.I.) corespunde numelui generic al principiului activ in
medicina. Aceasta denumire de folosire curenta este cea utilizata in acest dictionar.
Denumirea comerciala este data de catre laboratoarele farmaceutice, care descopera noi medicamente
modificand structurile moleculare ale substantelor originale in maniera de a creste eficacitatea lor
terapeutica si de a le diminua efectele secundare. Un acelasi principiu activ putand fi comercializat de
doua laboratoare diferite, doua denumiri comerciale pot corespunde exact aceleiasi substante,
eventual cu prezentari si/sau cu dozaje diferite.
Codul ATC este acronimul de la Anatomo Terapeutico Chimic.
n baza acestui cod se diferenteaz clasele de medicamente.
Explicarea codului
o
2.1 Grupa Anatomic
o
2.2 Grupa Terapeutic
o
2.3 Grupa Chimic
Citirea unui cod ATC
Explicarea codului
Din punct de vedere al nivelurilor de clasificare exist 5 nivele care sunt grupate n 3 mari grupe. Ex
Grupa Anatomic
Anatomic: reprezint aparatul sau sistemul asupra cruia actioneaz medicamentul respectiv si i
corespunde una din literele de mai jos:
A - tract digestiv si metabolism
B - snge si organe hematopoetice
C - sistemul cardiovascular
D - preparate dermatologice
G - aparat genito-urinar si hormoni sexuali
H - preparate hormonale sistemice (excusiv hormonii sexuali)
J - antiinfectioase de uz sistemic
L - antineoplazice si imunomodulatoare
M - sistemul muscular
N - sistemul nervos central
P - produse antiparazitare
R - aparatul respirator
S - organe senzitive
V - varia(diverse)
W - substanta activa vrac
X - produse fitoterapice, apiterapice, homeopate
Z - Produse de uz veterinar
Calificarea: Asistent medical de farmacie

Anul al II lea

Nivel I nivelul anatomic. Exemplu A reprezint preparatele pentru tract digestiv si metabolism.
A 05 A A 01

Grupa Terapeutic
Terapeutic: reprezint clasificarea dup efectul terapeutic.
Nivel II nivelul terapeutic. Exemplu A 05 reprezint preparatele pentru terapia biliar si hepatic.
A 05 A A 01
Nivel III nivelul farmacoterapeutic. Exemplu A 05 A reprezint preparatele care au efect numai n terapia
biliar.
A 05 A A 01
Grupa Chimic
Chimic: reprezint clasificarea n functie de structura chimic.
Nivel IV nivelul structurii chimice. Exemplu A 05 AA reprezint preparatele care au efect numai n terapia
biliar si contin acizi biliari.

A 05 A A 01
Nivel V nivelul substantei chimice. Exemplu A 05 AA 01 reprezint preparatele care au efect numai n
terapia biliar si contin acizi biliari sub form de acid chenodesoxicolic.
A 05 A A 01

Citirea unui cod ATC

Aspirina conform APP are urmtorul cod ATC: N 02 BA 01


N semnific actiunea medicamentului asupra sistemului nervos
02 reprezint grupa analgezicelor cu efect asupra sistemului nervos - efectul lor terapeutic fiind
analgezia
B reprezint subgrupa analgezicelor cu efect antipiretic
A ncadreaz medicamentul la substante cu structur chimic de derivat de acid salicilic
01 semnific substanta chimic: acid acetilsalicilic
Calificarea: Asistent medical de farmacie

Anul al II lea

Algocalminul (metamizolum) conform APP are urmtorul cod ATC: N 02 BB 02


N semnific actiunea medicamentului asupra sistemului nervos
02 reprezint grupa analgezicelor cu efect asupra sistemului nervos - efectul lor terapeutic fiind
analgezia
B reprezint subgrupa analgezicelor cu efect antipiretic
B ncadreaz medicamentul la substante cu structur chimic de pirazolone
02 semnific substanta chimic: metamizolum

Paracetamolul conform APP are urmtorul cod ATC: N 02 BE 01


N semnific actiunea medicamentului asupra sistemului nervos
02 reprezint grupa analgezicelor cu efect asupra sistemului nervos - efectul lor terapeutic fiind
analgezia
B reprezint subgrupa analgezicelor cu efect antipiretic
E ncadreaz medicamentul la substante cu structur chimic anilidic
01 semnific substanta chimic: para-acetaminofen

Un generic este un medicament identic, in ce priveste compozitia sa, prezentarea sa si dozajul sau, cu
un medicament vandut sub denumire de marca (inovativ). In fapt, o specialitate, atunci cand nu mai
este protejata prin brevetul sau, intrata in domeniul public o data fiind scursa perioada legala de
protectie, nu mai este proprietatea laboratorului care a descoperit-o. Ea poate atunci sa fie copiata si
comercializata, la un cost mai mic, sub alt nume de specialitate.
Din punct de vedere farmacoterapic, medicamentele se clasific n urmtoarele grupe:
medicamente care acioneaz n anumite dereglri fiziopatologice (aproximativ 2/3 din total);
medicamente care combat agenii patogeni (antibiotice, chimioterapice etc.);
medicamente care nlocuiesc produse careniale din organism;
medicamente utilizate n explorri funcionale.
Mai multi factori care influenteaza comportamentul medicamentelor in organism trebuie sa fie luati in
calcul in prescriptia unui medicament:
varsta si greutatea corporala a pacientului,
eventuala existenta a unei alte boli,
interactiunile medicamentoase,
calea de introducere in organism a medicamentului.
Odata prescriptia stabilita, trebuie sa se continue supravegherea comportarii medicamentelor in
organism, in particular concentratia lor in plasma sangvina.
In mod particular trebuie supravegheate nivelurile sangvine:
ale digitalicelor in tratamentul insuficientei cardiace,
ale teofilinelor in tratamentul astmului,
ale litiului in tratamentul psihozelor maniaco-depresive,
ale anticoagulantelor, mai ales ale celor de cursa lunga,
si ale diverselor medicamente antiaritmice si hormonale.
Calificarea: Asistent medical de farmacie

Anul al II lea

1.3. Compoziia de baz a diverselor clase medicamentoase:


1.4. Produi reprezentativi ai claselor enumerate
1.3.1. antiseptice i dezinfectante
Antisepticele = substante cu actiune reversibil care mpiedic dezvoltarea si
nmultirea microorganismelor, acestea actionnd prin contact nemijlocit.
Antisepticele sunt utilizate cel mai adesea pentru antisepsia:
- minilor,
- cmpului operator,
- plgilor,
- pielii si mucoaselor, n infectii diverse,
- pentru sterilizarea probelor de laborator
- pentru sterilizarea unor alimente.
Antisepticele au actiune limitat asupra plgilor infectate, vechi. Toxicitatea asupra
neutrofilelor si a altor mecanisme defensive este considerat mare
Dezinfectantele = substante cu actiune ireversibil, care distrug microorganismele cu care vin n
contact, motiv pentru care mai sunt denumite bacteriolitice / bactericide.
In general au actiune brutal, fiind utilizate la dezinfectarea:
- pieselor de instumentar si slilor de operatie,
- lenjeriei si obiectelor contaminate,
- harnasamente,
- cadavre si platforme de gunoi,
- hale de tiere,
- grajduri si boxe,
- ap potabil,
- psuni.
Activitatea dezinfectant a substantelor se face prin compararea cu solutia standard de fenol
exprimat ca si coeficienti RidealWalker sau ChickMartin). La acest coeficient se adaug si date
referitoare la sensibilitatea cutanat si reactivitatea general a organismului, prin teste reactivitatea
general de tolerant local.
Antisepticel
Substantele antiseptice previn multiplicarea microorganismelor la nivelul pielii i/sau mucoaselor,
fiind bacteriostatice, pe cnd dezinfectantele sunt utilizate pe suprafete ne-animate, deoarece
adesea sunt prea toxice la concentratia de uz pentru a fi aplicate pe piele fiind bactericide, avnd deci
actiune ireversibil.
ntre cele dou categorii de substante nu exist o delimitare net, un antiseptic poate deveni, n
concentratie mare, dezinfectant i invers.
Cele mai multe dezinfectante, distrug rapid bacteriile (n cteva minute), pe cnd la antibiotice
concentratiile minime inhibitorii (CMI) sunt bacteriostatice sau bactericide numai dup cteva ore de
la expunere.
n functie de gradul de stabilitate pe care acestea l au n cursul actiunii lor, pot fi :
- nestabile
- stabile.
Calificarea: Asistent medical de farmacie

Anul al II lea

A. ANTISEPTICELE SI DEZINFECTANTELE NESTABILE


Aceste substante au o actiune de scurt durat, ele transformndu-se, chiar n cursul actiunii lor. Se
mpart la rndul lor n:
oxidante
reductoare.
I. Antiseptice si dezinfectante nestabile oxidante
Agentii oxidanti au o actiune rapid i se pot mprti n:
o
directi - care actioneaz prin oxigenul molecular eliberat de substante
o
indirecti - actionnd prin oxigenul atomic rezultat n timpul reactiilor.
Agenti oxidanti directi (Peroxizii)
Apa oxigenat - Solutio hydrogenii peroxidi diluta
Este o solutie apoas de peroxid de hidrogen 3 %, incolor, cu gust metalic caracteristic. Peroxidul de
hidrogen este relativ stabil atunci cnd e acidifiat, dar se descompune rapid n mediul alcalin i n
contact cu materiile organice i metalele.
Apa oxigenat de 10 volume reprezint concentratia oficinal, dar ea este mai putin stabil
dect solutia de 20 de volume, fapt care determin utilizarea mai frecvent a acesteia din urm. Apa
de 100 de volume (perhidrol 30%) este periculoas din cauza instabilittii sale n solutie - nclzit
sau n contact cu materiile organice (n container) poate exploda.
Concentratia exprimat n volume indic volumul de oxigen eliberat de un litru de solutie. Se
recomand pentru actiunea ei antiseptic si dezodorizant, iar prin eliberarea rapid si efervescent a
oxigenului are loc o actiune de curtire a plgilor, mai ales a celor purulente.
Permanganat de potasiu - Kalii permanganas - KMnO4
Se prezint sub form de cristale violet nchis, cu luciu metalic, solubile n ap.
Solutiile 1%o de permanganat de potasiu au proprietti oxidante puternice i sunt antiseptice,
dezodorizante i astringente. Ele se recomand n tratamentul stomatitelor, faringitelor, vaginitelor si
plgilor.
Solutiile 5% au o actiune astringent puternic i sunt utilizate pentru a reduce granularea
excesiv. Permanganatul de potasiu n concentratie de 1% se folosete ca antidot, injectat periferic n
jurul mucturilor de arpe, sau a mucturilor de animale turbate. Are ca dezavantaj faptul c pteaz
tesuturile; petele pot fi ndeprtate cu ajutorul solutiilor diluate de acid oxalic sau sulfuros. Solutiile
care capt o culoare maro sunt inactive.
Prezentare comercial: - comprimate a 0,5 g, cutii cu 100, 500, 1000 g pulbere.

Agenti oxidanti indirecti (Halogenii)


Acetia sunt reprezentati de ctre clor si iod. Sunt substante bactericide rapide si puternice; au un
spectru de actiune larg i nu sunt scumpe. Efectul antibacterian se datoreaz afinittii mari pentru
protoplasma a acestor substante.
Clor - Clorum Cl2
Este un agent oxidant extrem de puternic (n afara faptului c este extrem de toxic), utilizat frecvent
n trecut pentru curtirea arsurilor si nlturarea tesuturilor necrozate. Utilizarea ndelungat (sub
form de irigatii) poate avea ca efect secundar granulatia excesiv a tesuturilor. Are proprietti
antiseptice i dezodorizante n concentratii foarte mici 0,3 - 0,5 %. De remarcat c toate substantele
care elibereaz clor sunt rapid inactivate n prezenta materiilor organice (materii fecale, pmnt etc).
Dintre derivatii clorului, mai importante sunt unele sruri ale acidului hipocloros ca de exemplu
hipocloritul de sodiu.
Calificarea: Asistent medical de farmacie

Anul al II lea

Hipoclorit de sodiu - Natrii hipocloritis - NaOCl


Elibereaz lent acid hipocloros, cu proprietti bactericide. Se folosete sub form de solutie diluat cunoscut sub denumirea de solutie Dakin modificat (contine hipoclorit de sodiu circa 0,5 %) sau
solutie Labarraque, care se recomand pentru dezinfectia plgilor.
Hipocloritul de sodiu, care contine 4 % clor activ ofer o protectie secundar care s fac fat
unor viitoare contaminri. Solutiile de hipoclorit pot, uneori, provoca o iritare temporar a pielii, dar
care dispare ntr-o sptmn sau dou.
Cloraminele
Sunt derivati organici ai clorului, care elibereaz treptat clor, n cantitti mici, fiind deci mai putin
iritanti pentru tesuturi. Sunt antiseptice uoare (avnd o activitate antimicrobian mai slab), dar de
mai lung durat.
Se folosesc pentru tratarea piscinelor si apei de but (1 comprimat/100 l ap), pentru antisepsia
mucoaselor, cavittilor naturale, plgilor (solutiile 0,1 - 0,5 %).
Iodul - lodum - I2
Este un germicid cu actiune rapid si intens. Se utilizeaz n solutii diluate pentru c este iritant si
are tendinta de a ntrzia vindecarea.
lodul se poate utiliza sub diferite forme:
Tinctura de iod - Solutio iodi spirituosa, este o solutie alcoolic, diluat, care contine: iod 2 g, iodur
de potasiu 3 g i q. s. ad 100 ml alcool de 50c
Iodura de potasiu din combinatie are rol de stabilizator (mpiedic formarea acidului iodhidric
care este iritant). De asemenea, un alt factor stabilizator, care prentmpin aparitia acidului iodhidric,
este lumina. Recomandri: dezinfectia cmpului operator, ca revulsiv n jurul plgilor, ca antivomitiv
preventiv. Pteaz textilele si pielea; solutiile de trisulfat de amoniu i sodiu vor ndeprta aceste
pete.
Solutia Lgol - este o solutie apoas de iod preparat astfel: iod 1 g, iodur de potasiu 2 g i ap q.s.
ad 100 ml. n practic, aceast solutie se dilueaz dup necesitti. Solutia diluat pn la 0,2% sau
chiar mai putin se folosete sub forma de irigatii vaginale i intrauterine n endometrit i
trichomonoza.
Unguente iodate.
Iodoforii
Sunt combinatii complexe ale iodului cu un agent tensioactiv (transportor) neionic. Acest tensid este
un polimer neutru, cel mai folosit fiind polivinilpirolidona (povidone). Complexul "iod-tensid" are
urmtoarele avantaje:
- pstreaz iodul n solutie pe care l elibereaz lent;
- sunt siguri;
- au o toxicitate redus;
- nu au miros respingtor;
- prezint o bun stabilitate n timpul actiunii.
Iodoforii pe baz de iod (de ex. Betadina) sunt utilizati pentru dezinfectia minilor chirurgului i a
pielii pacientului nainte de operatie. Concentratia slab n iod are avantajul c nu pteaz i este
suficient pentru a reduce populatia de bacterii de pe piele pe o perioad de 6 - 8 ore de la
administrare.
De asemenea, iodoforii nu posed efecte indezirabile precum alcoolul, solutiile apoase si alcoolice de
iod (de exemplu: de iritare a tesuturilor, reactii alergice sau toxice, corozive ale metalelor, ptare).
Calificarea: Asistent medical de farmacie

Anul al II lea

Betadina (Isodine)
Este un complex alctuit din iod i polivinilpirolidona (povidona), solubil n ap, utilizat pentru
actiunea antiseptic general. Nu este iritant sau toxic i nici nu pteaz materialele cu care vine n
contact. O concentratie de 1:25 distruge germenii de Brucella abortus n mai putin de 2 minute. De
asemenea, n aceeai concentratie se recomand pentru asepsia instrumentarului naintea examenului
rectovaginal. n dilutie de 1:5 -1:10 se recomand pentru dezinfectia pielii.
Ca agent terapeutic, se recomand n variate afectiuni ale dermului i mucoaselor.
II. Antiseptice si dezinfectante nestabile reductoare
Formaldehida - Formaldehydum - CH2O
Formalina este un lichid fumigant, limpede, incolor, cu miros nteptor, solubil n ap si alcool.
Solutia apoas de formaldehida contine 40% aldehid formic gazoas i 10% alcool metilic
(metanol). Aplicat extern, formalina se dovedete a fi un bun antiseptic i astringent, cu un spectru
antimicrobian larg.
Se utilizeaz n solutii diluate 1 - 5% (1:10), fumigatii, pentru dezinfectia cldirilor, cnd, de
obicei, se amestec cu KMnO4 n raport de 8:5 - utiliznd 45-90 g de permanganat de potasiu la
fiecare 3 m3. ncperile trebuie s fie tinute nchise, cel putin 10 ore, dup care neutralizarea
formaldehidei se face cu amoniac concentrat (3 ml/m3 aer), apoi se aerisete. Pentru dezinfectia
incubatoarelor, se calculeaz pentru fiecare m3 aer - 35 g de permanganat de potasiu, peste care se
toarn 50 ml formol, la 37C, timpul de actiune fiind de 3 - 4 ore.
Actiunea sa este ajutat de pulverizarea apei (umiditate 80 - 90%) naintea fumigatiei. n plus,
formaldehida se poate folosi pentru dezinfectia pieilor, hainelor, picioarelor i gurii, prin sprayerea cu
o solutie 2% (solutia oficinal este diluat 1:20).
Dezinfectia prin fumigatie a fcut loc dezinfectiei cu aerosoli, prin utilizarea continu sau
semicontinu a generatoarelor electrice de pulverizare, calculndu-se 100 - 200 ml/m3 formol
comercial. Parazitii nu sunt afectati de fumigatia cu formaldehid.
Glutaraldehida
Este o aldehid saturat, cu nalt activitate bactericid si sporicid n solutii alcaline (pH 7,5 - 8,5).
Compusul este mai putin iritant asupra pielii i mucoaselor dect formaldehida, el fiind activ i n
prezenta materiilor organice. Solutiile 1 - 2% de glutaral distrug sporii de Bacillus anthracis mult mai
repede dect o solutie de 4% de formaldehid.
Glutaraldehida se recomand pentru dezinfectia instrumentarului (n special a endoscoapelor).
Nu este coroziv, are o tensiune superficial mic care permite o bun splare i ptrundere n
tesuturi, inactiveaz enterovirusurile.
Clorhexidina hidroclorid - Nolvasan - Hibitone
Este un compus sintetic cu activitate antiseptic, manifestat prin distrugerea peretelui celular
bacterian. Clorhexidina este putin solubil n ap i relativ netoxic. Este activ asupra germenilor
Gram pozitivi i Gram negativi i a altor microorganisme. Aceast activitate este apreciabil i n
prezenta materiilor organice ca: puroi, snge, lapte i fluide tisulare. Concentratia inhibitoare "in
vitro" este de:
o 1:10 000 pentru Escherichia coli
o 1:300 000 pentru Salmonella dublin i Vibrio cholera
o 1:1000 000 pentru Staphylococcus aureus
o 1:2000 pentru Streptococcus pyogenes.
Clorhexidina este activ i n prezenta altor antiseptice cum ar fi: compuii cuaternari de amoniu
(detergentii cationici), dar este incompatibil cu compuii anionici (detergentii anionici), inclusiv
spunul.
Calificarea: Asistent medical de farmacie

Anul al II lea

10

Metenamina - Urotropina - Formin Methenaminum.


Este o pulbere cristalin, incolor, fr miros, solubil n ap. Ca atare, urotropina nu posed actiune
antimicrobian, dar n mediul acid (focare inflamatorii, infectii generalizate) se descompune n
formaldehid (antiseptic - bacteriostatic) i amoniac, pe aceasta bazndu-se efectul su terapeutic.
Se recomand n afectiuni renale (cistite, pielite etc), administrndu-se oral, i. m., s. c. sau i. v.
n doze zilnice. In comert sunt comprimate de 0,5 g, soluie 25%, fiole de 10ml.
B. ANTISEPTICE I DEZINFECTANTE STABILE
Aceasta grup cuprinde unii compui anorganici (acizi, alcali, sruri ale metalelor grele) i organici
(alcooli, fenoli si derivati), majoritatea actionnd prin precipitarea albuminelor. Ei nu se distrug n
timpul actiunii lor antiseptice avnd si o actiune mai mult sau mai putin iritant asupra tesuturilor.
Acizii
Acizii minerali (acidul clorhidric i acidul sulfuric) pot fi folositi ca dezinfectanti (n concentratie de
2 4 %), dar datorit actiunii lor corozive sunt utilizati doar pentru dezinfectia suprafetelor "neanimate".
Intensitatea actiunii dezinfectante a acizilor este direct proportional cu gradul de disociere
electrolitic. Acizii care disociaz lent (acetic, boric) ptrund mai bine n tesuturi. n functie de
concentratie, acizii pot fi antiseptici, astringenti, iritanti sau caustici.
Acid acetic - Acidum aceticum - CH3-COOH
Lichid limpede, cu miros caracteristic, nteptor.
Otet - Acetum
Este neoficinal i contine 6 - 9% acid acetic. n concentratie de 1 - 1%, acidul acetic are actiune
antiseptic, astringent, antifermentescibil i eupeptic; la 1% devine bactericid, insecticid, iritant revulsiv, la 2 - 3% este moderat cheratolitic, iar la concentratii mai ridicate devine caustic. Se
recomand sub form de comprese reci ca antiseptic, astringent, antiflogistic, n inflamatii, contuzii,
ca antiparazitar extern contra pduchilor, puricilor. Per os (ca antifermentescibil), n tulburri
digestive, intoxicatii cu alcooli
Acid boric - Acidum boricum
Se prezint sub form de lamele cristaline a cror coeficient de solubilitate nu depete 4 %. Are un
efect antiseptic slab (disociaz putin), dar are marele avantaj c nefiind iritant se poate aplica pe
suprafetele delicate, cum ar fi corneea. Pulberea de acid boric poate fi aplicat local n eczeme
umede, plgi proaspete i sub atelele chirurgicale care imobilizeaz oasele fracturate.

Alcalii
Sunt dezinfectante puternice, relativ ieftine i uor de gsit, a cror utilizare dateaz nc din
antichitate. Efectul antiseptic i dezinfectant se datoreaz concentratiei n ioni hidroxil (HO-). La un
pH > 9, marea majoritate a bacteriilor sunt inactivate, dar particularitatea acestor substante const n
efectul lor antiviral.
Exemple de alcali:
o Hidroxidul de sodiu - Soda caustic,
o Hidroxidul de calciu,
o Carbonat de sodiu - Soda de rufe
Calificarea: Asistent medical de farmacie

Anul al II lea

11

1.3.2. analgezice
Analgezicele (gr an = "fr" + algesis = "durere") reprezint o grup de medicamente care calmeaz
temporar durerea.
Durerea poate fi definit ca o senzatie subiectiv, complex, care reflect activitatea tisular, real sau
posibil si rspunsul efectiv la aceasta.
Combaterea durerii este realizat prin mecanisme diferite de a reduce capacitatea senzorial nervoas,
care poate fi fcut la nivel:
central
periferic.
Substantele analgetice pot fi diferentiate astfel:
o narcotice
o anestezice locale,
aceast diferentiere nu se poate face clar la unele din ele.
O clasificare uzual este n substante:
opioid-analgetice cu reprezentantul tipic morfin
neopiod-analgetice cu:
o derivatii acidului acetilsalicilic (salicilat de metil)
o derivatii acidului fenilic (diclofenac)
o ibuprofen care este analgetic si antiflogistic
analgetice neacide
o Paracetamol
o Pirazolon
o Meloxicam

CRITERII DE CLASIFICARE:
Naturale:
o Morfina
o Codeina
Semisintetice:
o Oximorfona
o Hidromorfona
o Oxicodona
o Hidrocodona
o Codetilina
Sintetice:
o Sufentanil
o Fentanil
o Piritramid
o Levorfanol
o Metadona
o Dextromoramida
o Dextropropoxifen
o Petidina
o Tilidina
o Pentazocina
o Tramadol
Calificarea: Asistent medical de farmacie

Anul al II lea

12

Structur chimic:
Derivati morfinici:
Morfina (Doltard cpr retard de 10, 30, 60,100mg)
Hidromorfon (hidromorfon fiole 0.02% 1ml),
Codeina (Antalgic, Prodeine, Solpadeine),
Dihidrocodeina (DHC continuos cpr retard de 60mg, 90mg, 120 mg).
Derivati de fenilpiperidin:
Petidina (Mialgin fiole 5mg/ml-2 ml)
Derivati de difenilpropilamin:
Metadona (Sintalgon cpr 2.5mg),
Dextropropoxifen (Darvon cpr 50mg, 65mg, 100mg)
Derivati de benzomorfan:
Pentazocina (Fortral cpr 50mg, fiole 30mg/1ml) ))
Derivati de morfinan:
Butorfanol (Moradol fiole 2 mg/mlx1ml),
Nalbufina (Nubain fiole 10 mg/mlx 2ml).
Opioide n combinatii cu antispastice:
Morfina - Atropina (Morfin HCl 0.02 gr, Atropin sulfat 0.001g, fiole 1 ml),
Hidromorfon- Atropin (hidromorfon 0.2%, Atropina sulfat 0.03% fiole 1ml),
Hidromorfon-Scopolamin (Hidromorfon 0.2%, Scopolamin 0.03%)
Alte opioide:
Tramadol (Mabron cps50 mg, fiole 50mg/mlx2ml, Tramadol cps 50mg, 100mg retard, fiole).

Analgezicele antipiretice = Analgezice neopioide, Analgezice nenarcotice N 02 B (ATC)


N 02 BA Derivati de acid salicilic:
Acid acetilsalicilic (Acid acetilsalicilic, Aspirin Direkt, Upsarin, Alka Seltzer cpr eferves.)
Acetilsalicilat de lizin,
Salicilamid,
Diflunisal ( Diflunisal cpr 500mg, Dolobid ),
Benorilat (esterul acidului acetilsalicilic cu paracetamol)
N 02 BB Derivati de pirazolon:
Fenazon,
Aminofenazona,
Noraminofenazon-Metamizol (Algocalmin cpr 500mgx20, fiole, Metamizol sodic supozitoare
Algozone, Novalmin, Novalgin),
Propifenazon (Propifenazona supozitoare).
N 02 BE Derivati de anilin(p-aminofenol):
Fenacetin,
Paracetamol (Paracetamol cpr 500mg, Paracetamol supozitoare 125mg,250mg, Efferalgan
cpr eff, sirop, supozitoare 80mg, 150mg 300 mg)
Eficacitate relativ
Analgezic: Metamizol, KetorolacAcid acetilsalicilic
Antipiretic: Aminofenazon, Acid acetilsalicilic, Paracetamol
Antiinflamatoare: Piroxicam, Diclofenac, Ibuprofen
Antispastic musculotrop: Metamizol, Propifenazon
Calificarea: Asistent medical de farmacie

Anul al II lea

13

1.3.3. - substane cu aciune asupra SNV, SNC


Pe plan anatomic, sistemul nervos este format din doua ansamble distincte:
o sistemul nervos central
o sistemul nervos periferic.
Sistem nervos central - denumit si nevrax, S.N.C. este format din miliarde de neuroni (celule
nervoase) conectati intre ei si dintr-un tesut de sustinere interstitial (nevroglie). El cuprinde encefalul:
creierul,
cerebelul,
trunchiul cerebral, protejat de craniu si maduva spinarii, amplasata in coloana vertebrala.
SNC (sistemul nervos cerebro-spinal) este reprezentat de organele nervoase care constituie encefalul,
adpostit de cutia cranian si mduva spinrii, n canalul medular al coloanei vertebrale. SNC este
vzut ca un sistem cu rol de:

a procesa informatiile din mediul extern,

a coordona viata de relatie

a genera un anumit comportament.


Protectia mecanic a sistemului nervos central se realizeaz prin existenta unui nvelis protector
format din meninge si lichidul cefalorahidian.
Sistem nervos periferic - prelungire a sistemului nervos central, cuprinde totalitatea nervilor si ale
ingrosarilor lor (ganglionii nervosi), nervii, legati printr-o extremitate de sistemul nervos central, se
ramifica la cealalta extremitate intr-o multitudine de ramuri fine care inerveaza totalitatea corpului.
Exista nervi cranieni si nervi rahidieni.

Dupa organizarea si functionarea lor, se disting:


o sistemul nervos somatic, care pune organismul in comunicatie cu exteriorul
o sistemul nervos vegetativ, sau autonom, care regleaza functiile viscerale.
Sistemul nervos somatic - comanda miscarile si pozitia corpului si permite perceperea de
catre piele a diferitelor senzatii (tactile, caldura, durere) si descoperirea prin celelalte organe de simt a
mediului inconjurator (vaz, auz, miros). El este constituit din neuroni senzitivi si neuroni motori
Sistemul nervos vegetativ sau sistemul nervos autonom regleaz activitatea organelor interne,
(viscerelor) la vertebrate. El regleaza indeosebi respiratia, digestia, excretiile, circulatia (bataile
cardiace, presiunea arteriala).
Sistemul nervos vegetativ poate fi mprtit n:
Sistem nervos simpatic, antagonist pe parasimpatic, cu centru n mduva spinrii si hipotalamus;
Sistem nervos parasimpatic, sistem nervos ce favorizeaz regenerarea organismului dup stres;
Sistem nervos digestiv, cu nervul vag ce leag mduva spinrii si tractusul digestiv.
Acest sistem functioneaz relativ independent de sistemul nervos central (creier).
Functionarea sistemului nervos face sa intervina un lant de neuroni, care se articuleaza intre ei prin
sinapse, neuronul asigura conducerea influxului nervos, iar sinapsa asigura transmisia acestui influx
fie de la un neuron la altul, fie de la un neuron la un organ-tinta,

Calificarea: Asistent medical de farmacie

Anul al II lea

14

Neurotransmitatorii sunt substante chimice eliberate la nivelul terminatiilor nervoase presinaptice si


care se fixeaza pe situsuri receptoare specifice de la nivelul neuronilor postsinaptici. Pana in prezent
s-au identificat cel putin 30 de neurotransmitatori activi sau potentiali.
n cadrul sistemului nervos vegetativ (parasimpatic i simpatic) funcioneaz doi mediatori:
acetilcolina (parasimpatic)
noradrenalina (simpatic)
Medicaia SNV se clasific astfel n colinergic i adrenergic.
Medicaia colinergic cuprinde:
o parasimpatomimeticele,
o parasimpatoliticele,
o substanele cu aciune ganglionar
o curarizantele.
Medicaia adrenergic cuprinde:
o simpatomimeticele
o simpatolitice

Acetilcolina este neurotransmitatorul sistemului nervos parasimpatic, care comanda:


contractia fibrelor musculare netede
secretiile glandulare.

Receptorii colinergici sunt de 2 tipuri:


1) muscarinici
2) nicotinici.
Receptorii muscarinici sunt de mai multe tipuri (M1... M4). Localizarea lor este la nivelul glandelor
exocrine, musculaturii netede viscerale cu excepia sfincterelor, muchiului circular al irisului,
aparatului ciliar, cordului, vaselor, sistemului nervos central.
Receptorii nicotinici (N1, N2) se gsesc la nivelul ganglionilor vegetativi parasimpatici i simpatici,
medulosuprarenalei, glomusului carotidian, plcii
motorii i sistemului nervos central.

Adrenalina si noradrenalina sunt neurotransmitatorii sistemului simpatic, care:


asigura contractia peretelui arterelor
intervin in secretia transpiratiei

Receptorii adrenergici sunt de 2 tipuri:


1) alfa
2) beta.
Receptorii alfa se mpart n:
alfa-1, situai la nivelul vaselor, n muchiul radiar al irisului, capsula splenic, sfincterele
tubului digestiv i al vezicii urinare, musculatura neted intestinal,
alfa-2, situai n vase i sistemul nervos central.
Receptorii beta se clasific n:
beta-1, aflai la nivelul cordului, esutului adipos
beta-2, n vase, musculatura neted bronic, detrusorul vezicii urinare i miometru.
Calificarea: Asistent medical de farmacie

Anul al II lea

15

Distonia neurovegetativ apare ca urmare a unor disfunctionalitti ale sistemului nervos vegetativ,
care controleaz toate functiile importante ale organismului (circulatie, digestie, respiratie) prin
intermediul mediatorilor chimici.
Este un diagnostic care cuprinde o palet foarte larg de manifestri clinice, defapt alterri
functionale la nivelul diverselor aparate si sisteme fr s fie modificate analizele de laborator si
investigatiile paraclinice:
electrocardiogram,
ecografie,
radiografie.
Contextul aparitiei acestor manifestri sunt oboseala excesiv, stresul psihoemotional, tulburrile
afective si apar de obicei la sexul feminin. De multe ori este un diagnostic prin excludere dup ce se
infirm cauze organice care ar fi putut declansa simptomatologia.
Manifestrile sunt foarte variate cele mai frecvente find cele care caracterizeaz aparatul cardiovascular: palpitatii, variatii ale tensiunii arteriale, dureri precordiale sub form de ntepturi;
greturile, vrsturile, inapetenta, durerile abdominale pot fi de asemenea o manifestare a bolii.
Simptomul de nod n gt este de asemenea caracteristic distoniei neurovegetative. Alte simptome
care pot apare sunt: tremurturi ale extremittilor, transpiratii, cefalee, ameteal, stri de team,
insomnie, senzatii de lesin, furnicturi si ntepturi la nivelul membrelor, fetei, buzelor. De asemenea
bolnavii pot descrie grade variate de durere cu diverse localizri.
Clasele de medicamente de uz uman pentru Sistemul nervos central
1.

anestezice generale,

2.

anestezice locale,

3.

sedative - hipnotice (benzodiazepine, barbiturice),

4.

stimulante psihomotorii,

5.

antipsihotice,

6.

medicatia bolii Alzheimer,

7.

nootrope,

8.

antidepresive,

9.

antimaniacale,

10.

stabilizatoare ale dispozitiei,

11.

anxiolitice,

12.

antiparkinsoniene,

13.

miorelaxante,

14.

analgezice opioide si antagonisti,

15.

tranchilizante,

16.

neuroleptice.

Calificarea: Asistent medical de farmacie

Anul al II lea

16

1.3.4. hormoni
Hormonul (grec. , - horman, hormanus - a pune n micare, a trezi) este o substan
biochimic care transmite informaii de la un organ sau esut la altul, fiind secretat de glandele
endocrine sau de alte esuturi, care stimuleaz i coordoneaz activitatea anumitor organe sau a
ntregului organism.
Spre deosebire de sistemul nervos unde informaiile de la centru (creier sau mduva spinrii)
impusurile nervoase se propag prin prelungirile axonice sau dentritice cu o vitez mare ce dureaz
fraciuni de secund, informaiunile transmise pe cale hormonal sunt mai lente, unele ca de exemplu
n cazul adrenalinei care dureaz secunde, pe cnd n cazul celorlali hormoni dureaz zile, pn ce
informaiile ajung la organul sau esutul int.
De la aceast regul fac o excepie hormonii tisulari (produi de esuturi), hormoni ca:
o
histamina,
o
serotonina,
o
prostaglandinele,
care sunt produi direct de parenchimul organului int.
Hormonii au fost descoperii pe la mceputul secolului XX, termenul de hormon a fost pentru prima
oar folosit n anul 1905 de psihologul englez Ernest Starling (1866 - 1927).
Hormonii fiind substane care acioneaz pe anumite organe int, ce au receptori speciali n
membrana celular care leag moleculele hormonului respectiv, unde hormonii declaneaz o serie de
reacii biochimice, ptrunznd prin membrana celular ajungnd nL

citoplasm,

respective, nucleul celulei.


Exemple de reglri pe cale hormonal
Glicemia (concentraia de zahr din snge) este reglat prin insulina, produs de pancreasul
endocrin - (insulele Langerhans)
Lipemia (concentraia n grsimi prin activitatea ficatului i pancreasului)
Senzaia de foame (centrul foamei este activat la scderea valorii glicemiei)
Activitatea sexual (la brbat sau femeie i reglarea ciclului menstrual
Dezvoltarea sistemului osos
Adaptarea la stress
Activitatea hormonal este dirijat prin:
axul hipotalamo-hipofizar (printr-un sistem Feedback)
sistemul nervos vegetativ (parasimpatic i ortosimpatic)
prin concentraia n snge (a calciului, glucozei etc.)
Calificarea: Asistent medical de farmacie

Anul al II lea

17

Hormonii din organismul animal sunt produi i de glandele endocrine:

hipofiz,

epifiz,

tiroid,

paratiroid,

pancreas,

glandele suprarenale cu corticosuprarenala i insulele Langerhans,

gonadele sau glandele genitale.

Cele mai importante glande endocrine


(sexul masculin stnga, sexul feminindreapta.)
1. Epifiz 2. Hipofiz 3. Tiroid 4.Timus 5. Suprarenale 6. Pancreas 7. Ovar 8.Testicul
Denumirea de glande endocrine sau glande cu secreie intern se datoreaz faptului c hormonii
produi de glandele respective se vars direct n snge fiind transportai pe calea sanguin la organul
int.
Hormonii produi de plante se numesc fitohormoni (au de exemplu un nucleu format din o grupare
fenolic i steroid) i asemntor hormonilor produi de organismul animal, acioneaz la distan
fiind suficient o cantitate foarte mic de ordinul nanogramelor.
tiina care se ocup cu studiul glandelor endocrine i hormonilor se numete endocrinologie, iar
medicul care lucreaz n aceast ramur endocrinolog.

Calificarea: Asistent medical de farmacie

Anul al II lea

18

Clasificarea hormonilor

1. Clasificare hormonilor in functie de raza de actiune


1.1. Hormoni endocrini
1.2. Hormonii locali
1.2.1. - paracrini
1.2.2. - autocrini
1.3. Neurohormonii

2. Clasificare hormonilor in functie de solubilitate


2.1. Hormonii hidrosolubili
2.1.1. Hormonii peptidici
2.1.2. Hormonii proteici
2.1.3. Hormonii derivati din aminoacizi
2.2. Hormoni liposolubili
2.2.1. Hormonii steroizi
2.2.2. Hormonii tiroidieni

3. Clasificarea hormonilor dupa structura chimica


3.1 Hormoni derivati din aminoacizi
3.2 Hormoni polipeptidici, proteici si glicoproteici
3.3 Hormoni steroizi
3.4 Hormonii eicosanoizi

4. Clasificarea hormonilor in functie de locul de producere


4.1 Hormoni hipotalamici
4.2 Hormoni hipofizari
4.3 Hormoni gastrointestinali
4.4 Hormoni pancreatici
4.5 Hormoni trombocitari
4.6 Hormoni limfocitari
4.7 Hormoni suprarenalieni
4.8 Hormoni secretati de rinichi
4.9 Hormoni din tesutul miocardic atrial

5. Clasificarea hormonilor dupa interdependenta sistemului endocrin cu cel nervos


5.1 Nivelul I
5.2 Nivelul II
5.3 Nivelul III

Calificarea: Asistent medical de farmacie

Anul al II lea

19

1.
1.1. Hormonii endocrini respecta definitia clasica fiind sintetizati si secretati de celule specializate
urmand sa ajunga la celula tinta prin intermediul sistemului circulator legati de proteine transportoare
in cazul hormonilor hidrofobi sau liberi in sange in cazul hormnilor hidrofili
1.2.1. Hormonii paracrini nu respecta definitia clasica data hormonilor fiind sintetizati de o celula
specializata, urmand sa actioneze asupra celulelor invecinate, fara a mai ajunge in torentul circulator
Exemplu: somatostatina produsa de celulele D pancreatice actioneaza asupra celulelor A (secretoare
de glucagon) si B (secretoare de insulina) inhibandu-le secretia
1.2.2. Hormonii autocrini sunt sintetizati si secretati de catre o celula in spatiul extracelular,
actionand ca mesager asupra aceleiasi celule. In acest caz celula tinta si celula secretoare reprezinta
defapt aceasi celula.

1.3. Neurohormonii sunt o categorii speciala de substante chimice produse de catre celulele nervoase,
eliberate in sange prin terminatiile axonale si apoi vehiculate prin sistemul circulator pana la nivelul
celulei tinta. Prin intermediul neurohormonilor se realizeaza interactiunea dintre sistemul nervos si
sistemul endocrin.

2.
In functie de solubilitate hormonii se pot clasifica in hormonii hidrosolubili (hidrofili) si hormoni
liposolubili (hibrofobi).
2.1. Hormonii liposolubili necesita proteine transportoare pentru a fi vehiculati prin sange pana la
nivelul celulei tinta, de asemenea acesti hormoni prezinta capacitatea de a traversa bistratul lipidic al
membranei celulare, patrunzand in interiorul celulei unde se afla receprtori specifici fie in citoplasma
fie legati de cromatina la nivelul nucleului.
2.2. Hormonii hidrosolubili circula liberi prin sistemul circulator insa nu pot traversa membrana
celulara. Receptori pentru acest tip de hormoni se afla incorporati in membrana celulara, determinand
productia de mesageri secunzi in lanivelul spatiului citoplasmatic hormonul fiind considerat mesager
primar.

3.
3.1. Hormoni derivati din aminoacizi
Hormonul

Aminoacid precursor

Loc de sinteza

Dopamina

Tyrozina

hipotalamus, medulosuprarenala

Adrenalina

Tirozina

medulosuprarenala

Noradrenalina

Tirozina

medulosuprarenala, nervi periferici

Histamina

Histidina

celule bazofile, celule care se regenereaza

Serotonina

Triptofan

ficat, nervi simpatici

3,5,3'triiodotironina Tirozina

Calificarea: Asistent medical de farmacie

Anul al II lea

glanda tiroida

20

3.2. Hormoni polipeptidici, proteici si glicoproteici


Hormon

Numar de
resturi aminoacidice

Loc de sinteza

Hormonul eliberator al tireotropinei (TRH)

Hipotalamus

Met-encefalina

Hipotalamus

Leu-encefalina

Hipotalamus

Angiotensina II

Snge

Vasopresina (ADH)

Neurohipofiza

Oxitocina

Neurohipofiza

Hormonul eliberator al gonadotropinelor (Gn-RH)

10

Hipotalamus

Somatostatina (GH-RIH)

14

Hipotalamus

Gastrina

17

Mucoasa
gastrica duodenala

Hormonul melanocitostimulator (MSH)

27

Hipofiza anterioara

Secretina

27

Duoden si Jejun

Peptidul intestinal vasoactiv (VIP)

28

Duoden si Jejun

Glucagonul

29

Celule A () pancreatice

-endorfina

31

Hipofiza anterioara

Calcitonina

32

Celulele C tiroidiene

Colecistokinina (CCK)

33

Duoden si Jejun

Polipeptidul pancreatic

36

Celule F pancreatice

Hormonul adenocorticotrp (corticotropina, ACTH) 39

Hipofiza anterioara

Hormonul eliberator de corticotropina (CRH)

41

Hipotalamus

Peptidul inhibitor gastric (GIP)

43

Duoden si jejun

Hormonul eliberator al hormonului de


crestere (GH-RH)

44

Hipotalamus

Insulina

51

Celulele B
() pancreatice

Factorul de crestere epiermal (EGF)

53

Glandele salivare

Factorul de crestere asemanator insulinei (IGF II)

67

Ficat

Somatomedina (IGF I)

70

Ficat

Hormonul parotidian

84

Celule parotidiene

Interleukine

Variabil

Celule albe din snge

Prolactina (PRL)

198

Hipofiza anterioara

Hormonul tiroido-stimulator (TSH)

209

Hipofiza anterioara

Hormonul luteinizant (LH)

215

Hipofiza anterioara

Gonadotropina corionica umana (hCG)

231

Placenta

Hormonul foliculo-stimulator

236

Calificarea: Asistent medical de farmacie

Anul al II lea

21

3.3. Hormonii steroizi sunt hormoni ce au ca precursor comun colesterolul


estradiol
estrona
testosteron
1.25 dihidroxicolecalciferol
cortisol
aldosteron
3.4. Hormoniii eicosanoizi reprezinta o serie de hormoni derivati din acidul arahidonic
prostaglandinele primare (clasice, PG)
endoperoxizi prostaglandinici (PGG2 si PGH2)
prostaciclina (PGI2)
tromboxani (TX)
leucotrienele (LT)

4.
Hormonii sunt secretati la nivelul intregului organism, putand fi secretati de organe specializate sau
de celule individuale ce prezinta activitate secretorie

4.1. Hormoni hipotalamici


hormonul eliberator al tireotropinei (TRH)
hormonul eliberator al somatostatinei (GH-RIH)
hormonul eliberator al gonadotropinelor (Gn-RH)
hormonul eliberator al corticotropinei (CRH)
hormonul eliberator al somatotropinei (GH-RH)

4.2. Hormoni hipofizari


somatotropina numita si hormonul de crestere (GH)
corticotropina numita si hormonul adenocorticotrop (ACTH)
gonadotropine (Gn)
o Hormonul luteinizant (LH)
o Hormonul foliculo-stimulator (FSH)
tireotropina (TSH)
prolactina (PRL)

4.3. Hormoni gastrointestinali


gastrina
colecistokinina (CCK)
secretina
polipeptidul intestinal vasoactiv (VIP)
peptidul gastic inhibitor (GIP)
ghrelina
peptidul YY
parotina
sialogastrona
leptina
motilina
Calificarea: Asistent medical de farmacie

Anul al II lea

22

4.4. Hormoni pancreatici


insulina
glucagonul
somatostatina
polipeptidul pancreatic

4.5. Hormoni trombocitari


tromboxan

4.6. Hormoni limfocitari


leucotrienele

4.7. Hormoni suprarenalieni


epinefrina (adrenalina)
norepinefrina (noradrenalina)
cortisol
aldosterona

4.8. Hormoni secretati de rinichi


renina

4.9. Hormoni din tesutul miocardic atrial


polipeptidul natrinuretic

5.
Nivelul I cuprinde hormoni secretati de tesuturi ce provin embriologic din tesut nervos
hipotalamusul
celule C din tiroida
celule secretoare de hormoni din mucoasa gastrointestinala
medulosuprarenala

Nivelul II cuprinde hormoni ce sunt influentati in mod direct de sistemul nervos


hormonii adenohipofizari
hormonii secretati de insulele pancreatice
hormonii parotidieni

Nivelul III cuprinde hormonii a caror secretie este dependenta de hipofiza anterioara
hormonii elaborati in cortexul glandei suprarenale
hormonii tiroidieni
hormonii secretati de gonade

Calificarea: Asistent medical de farmacie

Anul al II lea

23

Exemple de hormoni
Hormoni de natur proteic cu secvene specifice de aminoacizi:
Neuropeptide: LH/FSH, TSH, ACTH, GH
Insulin
Glucagon
Glicoproteine: Hormonul de stimulare folicular (FSH), Hormonul lutetropic (LH)
Tireotropina (TSH) Adrenocorticotropina (ACTH) i (MSH)
Hormoni de cretere GH, IGF
Prolactina
Vasopresina i Oxitocina
Bradichinina
Derivate ale aminocizilor:
Tiroxina (T4)
Triiodtironina (T3)
Adrenalina
Histamina
Noradrenalina
Dopamina
Melatonina
Izoprenderivate
Neotenina la insecte
Hormoni steroizi (precum cele produse de glandele suprarenale / adrenale i glandele sexuale)
Aldosteronul (mineralcorticoid)
Cortizol (glucocorticoid)
Estrogene (estradiol)
Gestagene (progesteron)
Androgene (testosteron)
Derivai ai acizilor grai:
Prostaglandine
Leucotrine

Serotonina (hormonul fericirii) = substan prezent n celulele tractului gastro-intestinal, n


creier, n plachetele sangvine ale unor mamifere, cu rol important n contracia musculaturii
netede, n dilatarea capilarelor, n creterea permeabilitii vaselor mici.
Adrenalina = hormon produs de glandele suprarenale sau fabricat pe cale sintetic, utilizat ca
medicament datorit proprietilor vasoconstrictoare i stimulatoare ale muchiului cardiac;
epinefrin, suprarenin.
Fitohormoni (hormoni produi de plante)
auxina
cytokinina
ethylen
acid abszisin
acid gibberellin
brassinosteroid
acid jasmon
acid salicilic

Calificarea: Asistent medical de farmacie

Anul al II lea

24

1.3.5. Vitamine
Vitaminele sunt substante chimice organice necesare n cantitti mici pentru ca organismul s fie
sntos. Majoritatea vitaminelor nu pot fi sintetizate de ctre organism, deci ele trebuie obtinute din
alimentatie.
Termenul de vitamine nu cuprinde alti nutrienti esentiali cum ar fi:
mineralele,
acizii grasi esentiali
aminoacizii esentiali.
Una din problemele suplimentrii cu vitamine este faptul c multe dintre ele cresc n mod
semnificativ apetitul. n ziua de astzi, obezitatea este o problem serioas, iar suplimentarea cu
vitamine o poate crea sau accentua. Exist oameni care au devenit obezi datorit suplimentrii cu
vitamine n copilrie sau adolescent.
Termenul de vitamin a fost folosit pentru prima dat de
Funk n 1912.

biochimistul

polonez

Casimir

Vita, n limba latin, nseamn viat, iar sufixul -amin este pentru amine; la momentul respectiv se
credea c toate vitaminele sunt amine. Acum ns se stie c nu este asa.

Clasificare
Pentru oameni exist 14 vitamine, mprtite n dou grupe, dupa solubilitate:
cele cinci, solubile n grsimi (A, D, E, F si K)
cele nou, solubile n ap (opt vitamine B si vitamina C).

S-a ncercat o clasificare n functie de mecanismul de actiune, desi nu este pe deplin cunoscut pentru
toate vitaminele.
multe vitamine functioneaz ca atare sau dup o prealabil biotransformare, formnd
coenzime ale unor enzyme specifice (toate vitaminele B, biotina, vitaminele A si K).
altele actioneaz pe ci asemntoare hormonilor (D si A).
unele (vitaminele C si E) functioneaz ca sisteme antioxidante fat de peroxizii nocivi.
vitaminele A (retinalul, acidul retinoic) au modalitti particulare de actiune.
Multe alte substante esentiale ale dietei care erau numite la nceput vitamine sunt acum clasificate ca
facnd parte din alte grupuri.
Alte vitamine posibile sunt
DMAE (peste, ou, soia, creier),
acidul lipoic (ficat),
acidul folinic (ficat),
bioptrin (peste, ficat),
PPQ si coenzima Q (carne, iaurt, soia).
Calificarea: Asistent medical de farmacie

Anul al II lea

25

Numele
vitaminei

Denumire chimic Solubilitate

Deficient, boal

Supradoz

Necesarul minim
zilnic mediu

Grsimi

Orbire de
25.000 ui
noapte, Keratomalacia

620g

Vitamina B1 Tiamin

Ap

Beriberi

1mg

Vitamina B2 Riboflavin

Ap

Ariboflavinoz

1,1mg

Vitamina B3 Niacin

Ap

Pelagra

2.500 mg

12mg

Vitamina B5 Acid pantotenic

Ap

Paresteziaz

Vitamina B6 Piridoxin

Ap

400 mg

1,1 mg

Vitamina B7 Biotin

Ap

30 g

Vitamina B9 Acid folic

Ap

1.000 g

320 g

Vitamina B12 Cianocobalamin

Ap

Anemie

2 g

Vitamina C

Acid ascorbic

Ap

Scorbut

75 mg

Vitamina D
D1
D2
D3
D4

Calciferol,
Lamisterol,
Ergocalciferol,
Dihidrotachisterol,
7-dehidrositosterol

Grsimi

Rahitism

50.000 IU

2 g pentru toate
vitaminele D

Vitamina E

Tocoferol

Grsimi

50.000 IU

12 mg

Vitamina K

Naftoquinon

Grsimi

75 g

Vitamina A

Retinol

Pseudo-vitamine
Cteva substante erau crezute a fi vitamine complexe B si sunt numite vitamine B n literatura
veche, incluznd B4 (adenin) si B8 (acid adenilic), dar nu mai sunt recunoscute ca vitamine.

Factorii de crestere a animalelor au fost desemnati vitamine, precum acidul para-aminobenzoic


(PABA), care este factorul datorit cruia cresc penele psrilor (vitamina B10), folacina, acid
pteril-heptaglutamic este factorul de crestere a psrilor (vitamina B11 sau vitamina Bcconjugat) si acidul orotic ca vitamina B13 pentru sobolani.

Vitamina B15 (acid pangamic); substanta nrudit, dimetilglicina, e numit gresit vitamina B16.

Toxinele laetrile si amigdalina sunt numite uneori vitamina B17. Si acidul pangamic si laetrile
au fost propuse ca fiind vitamine de Ernst T. Krebs; nici una nu a fost recunoscut drept
vitamin de comunitatea medical. Capacittile vitaminei B17 de a combate cancerul au fost
negate de multe experimente.

Flavonoizii sunt numiti uneori si vitamina P.

Vitamina F este termenul care desemna la nceput acizii grasi esentiali pe care corpul nu i poate
sintetiza. Au fost exclusi din categoria vitaminelor pentru c sunt acizi grasi. Acizii grasi sunt o
component major a grsimilor care, ca si apa, sunt necesare organismului n cantitti mari si
deci nu sunt sub incidenta definitiei vitaminelor, care sunt necesare n cantitti mici.

Calificarea: Asistent medical de farmacie

Anul al II lea

26

Herbalists and naturopaths a numit diferite substante chimice terapeutice "vitamine", desi nu
sunt, printre care vitamina T, vitamina U si vitamina X.

Unele autoritti n domeniu spun c ubiquinona, numit si coenzima Q10, este o vitamin.
Ubiquinona este produs n cantitti mici de organism, ca si vitamina D.

Nomenclatura
Vitaminele pot prezenta mai multe denumiri:

DENUMIREA ALFABETICA:

se folosesc literele mari ale alfabetuluiu A,B, C,D,E K

si diferiti indici n cadrul unui tip de vitamin: D2-D3, B1, B2 ,B6 etc.

DENUMIREA CHIMIC: are la baz structura chimic a vitaminei

A
retinol

B1
tiamina

B2
riboflavina

B6
piridoxina

C
acid ascorbic

E
tocoferol

H1
acid para-amino-benzoic

K
fitomenadiona

DENUMIREA TERAPEUTIC dup efectul terapeutic

A
antixeroftalmica

C
antiscorbutica

D
antirahitica

E
antisterilitate

PP
antipelagra

K
antihemoragica

Mecanism de actiune
Efect nuclear actioneaz influentnd transcriptia ADN: vitamina A si vitamina D.

Efect membranar - mpiedic actiunea unor radicali liberi n organism: vitamina E, vitamina C.

Transferarea unor grupari functionale (CO2, CH3, NH2): vitaminele B1, B6, B7 (biotina), B9
(acid folic), B12.

Transfer de electroni: Vitamina PP, vitamina B2, vitamina K.

Un organism poate supravietui pentru un timp fr vitamine, desi deficitul prelungit de vitamine
poate duce la boli, de obicei dureroase si potential fatale.
Exist o serie de substante, numite antivitamine care prezint o actiune antagonist vitaminelor si care
produc efectele avitaminozelor respective. n principiu fiecare vitamin poate avea una sau mai multe
antivitamine.
Calificarea: Asistent medical de farmacie

Anul al II lea

27

1.3.6. - medicaia aparatului cardiovascular

Cardiotonice digitalice (glicozizi cardiotonici) [C 01 A]


Stimulente cardiace: ageni adrenergici i dopaminergici
Medicamente antiaritmice [C 01 B]
Vasodilatatoare coronariene [C 01 D]
Medicatia antihipertensiv [C 02]
Clasificarea medicamentelor antihipertensive dup mecanismul de aciune
I. Medicatia tonica cardiaca
Sunt substante care produc n principiu cresterea fortei de contractie a cordului si sunt indicate
n tratamentul insuficientei cardiace.
n aceasta categorie sunt cuprinse :
A. Glicozidele tonice cardiace
B. Simpatomimetice 1 stimulante
C. Teofilina
A. Glicozidele tonice cardiace
Sunt compusi cu structura steroidica care au n molecula un ciclu lactonic esential pentru producerea
efectelor si una sau mai multe grupari hidroxil care determina proprietatile farmacocinetice
Ele produc la nivelul cardio-vascular urmatoarele efecte :
cresc forta de contractie a inimii (efect inotrop pozitiv); datorita acestui efect ele sunt folosite n
tratamentul insuficientei cardiace
scad conducerea atrio-ventriculara (efect dromotrop negativ); datorita acestui efect sunt utile n
tratamentul tahiaritmiilor supraventriculare, dar pot produce ca reactii adverse diverse blocuri
atrio-ventriculare, ce sunt produse prin mecanism vagal si sunt tratate cu atropina
scad frecventa cardiaca (efect cronotrop negativ)
favorizeaza aritmiile ectopice (efect batmotrop pozitiv); din acest motiv ele pot produce ca
reactii adverse aritmii ventriculare severe, mai frecvent produc bigeminism; aritmiile produse de
digitalice se trateaza cu antiaritmice care nu scad conducerea atrio-ventriculara, cum sunt
Fenitoina si Mexiletina
la nivel vascular la omul normal produc vasoconstrictie cu cresterea rezistentei periferice si care
mpiedica cresterea debitului cardiac, la cei cu insuficienta cardiaca produc vasodilatatie cu
cresterea marcata a debitului cardiac
Mecanism de actiune : Digitalicele blocheaza Na+/K+ - ATP-aza, rezulta acumulare de sodiu
intracelular care activeaza pompa Na+/Ca2+ care scoate Na+ si introduce Ca2+ n celula rezultnd n
final cresterea Ca2+ intracelular care favorizeaza contractia.
Indicatii :
n tratamentul insuficientei cardiace
n tratamentul tahiaritmiilor supraventriculare
Reactii adverse :
Calificarea: Asistent medical de farmacie

Anul al II lea

28

blocuri cardiace
aritmii
tulburari digestive
tulburari de vedere
cefalee

Contraindicatii :
n miocardiopatia
hipertrofia obstructiva
n sindromul WPW (n sindroame de preexcitatie)
Din puncte de vedere cinetic digitalicele se mpart n 2 grupe :
1.
Digitalice cu actiune lenta si durata lunga
2.
Digitalice cu actiune rapida si durata scurta
1.
Digitalice cu actiune lenta si durata lunga
Sunt de ales n tratamentul de ntretinere la pacientii care uita sa ia medicamentele, au risc mult de
acumulare si reactii toxice, din aceasta cauza sunt contraindicate la pacientii cu risc de acumulare (n
insuficienta hepatica).
a) Digitoxina
are o singura grupare hidroxil n molecula
se administreaza numai intern
se absoarbe din tubul digestiv
se leaga de proteinele plasmatice
este eliminata prin metabolizare hepatica
2.
Digitalice cu actiune rapida si durata scurta
Sunt folosite n tratamentul urgentelor sau ca tratament de ntretinere, sunt de ales la pacientii cu risc
de acumulare.
a) Digoxina
are 2 grupari hidroxile n molecula
se administreaza intern sau injectabil
se absoarbe bine din tubul digestiv
se leaga moderat de proteinele plasmatice
se elimina predominant renal
b) Lanatozida C
este asemanatoare digoxinei
c) Deslanozida
d) Strofantina G
are 4 grupari hidroxil n molecula
nu se absoarbe n tubul digestiv - se administreaza injectabil
nu se leaga de proteinele plasmatice
nu se elimina renal
Simpatomimetice 1 stimulante
Se folosesc substante cu actiune 1 stimulante care sunt utile n tratamentul unor forme de
insuficienta cardiaca, deoarece produc cresterea frecventei cardiace, cresc viteza conducerii atrioventriculare, cresc forta de contractie a inimii si consumul de O2 al cordului.
B.

Calificarea: Asistent medical de farmacie

Anul al II lea

29

1.
2.
3.
4.

Adrenalina
Izoprenalina
Dobotamina
Dobamina

C. Teofilina
Este un alcaloid xantinic care produce stimulare cardiaca, stimulare a SNC, bronhodilatatie,
stimuleaza secretia gastrica si creste diureza.
Mecanism de actiune : Inhiba fosfodiesterazele si creste AMPc , creste concentratia de
Ca2+ intracelular si antagonizeaza adenozina.
Indicatii terapeutice :

n tratamentul unor forme de insuficienta cardiaca

n tratamentul astmului bronsic


Se foloseste ca tratament de ntretinere administrata intern, sau ca tratament de criza administrata
injectabil intravenos foarte lent.
Reactii adverse :
cefalee
anxietate, insomnie
valuri de caldura faciala
aritmii, palpitatii, crize anginoase
Injectarea intravenoasa rapida poate determina aritmii severe, hipotensiune, chiar accidente mortale
Contraindicatii :
la pacientii cu angina pectorala
la pacientii cu infarct
la cei cu accidente vasculare
la cei cu aritmii
la ulcerosi
la cei cu insuficienta hepatica
la cei cu insomnii
II. Medicatia antianginoasa
Sunt substante utile n tratamentul profilactic sau curativ al anginei pectorale.
Tratamentul antianginos poate actiona prin coronarodilatatie cu cresterea aportului de O2 la nivel
cardiac sau prin scaderea consumului de O2 al cordului care se poate realiza prin deprimarea
activitatii cardiace sau prin scaderea muncii inimii prin scaderea postsarcinii (vasodilatatie arteriala)
sau prinscaderea presarcinii (vasodilatatie venoasa).
Din punct de vedere al coronarodilatatiei este utila numai dilatarea coronarelor mari, dilatarea
coronarelor mici este dezanvantajoasa deoarece poate produce fenomenul de furt sangvin coronar
care agraveaza angina.
n tratamentul antianginos se folosesc :
A. Nitratii organici
B. Blocantele adrenergice
C. Blocantele canalelor de calciu
D. Alte antianginoase
Calificarea: Asistent medical de farmacie

Anul al II lea

30

A. Nitratii organici
Produc :
- vasodilatatie pe coronarele mari,
- cresterea aportului de O2 la nivel cardiac
- dilatatie venoasa cu scaderea presarcinii.
Mecanisme de actiune : cresc producerea de oxid nitric (factor endotelial vasodilatator) cu efecte
vasodilatatoare. Nitratii se absorb bine n tegumente sau mucoase, nsa sunt repede metabolizati la
primul pasaj hepatic, din acest motiv sunt administrate doze mari care depasesc capacitatea ficatului
de metabolizare si determina concentratii plasmatice sistemice active.
Reactii adverse :
- cefalee
- senzatia de caldura faciala
- hipotensiune care poate produce tahicardie reflexa care reactiveaza angina
Tratamentul cronic cu nitrati determina toleranta.
1. Nitroglicerina
- se administreaza sublingual ca tratament de criza sau intern sau tegumentar ca tratament
profilactic
2. Izosorbid dinitralul
se administreaza sublingual ca tratament de criza sau intern ca tratament de fond
3. Pentaeritritril tetranitratul
- se foloseste administrat intern ca tratament de fond
B. Blocantele 1 adrenergice
Scad frecventa cardiaca prin blocarea 1 adrenergica si astfel scad consumul de O2 al cordului. Sunt
de ales n tratamentul profilactic al anginei stabile de effort.
1.
Propranolol
2.
Atenolol
3.
Metaprolol
C.
1.
2.
3.
-

Blocantele canalelor de sodiu


Nifedipina
produce vasodilatatie arteriala cu scadereapostsarcinii si vasodilatatie pe coronarle mari cu
scaderea aportului de O2 .
reactii adverse : cefalee, hipotensiune, uneori tahicardie reflexa
Verapamil
Diltiazem
sunt blocante ale canalelor de calciu care pe lnga efectele nifedipinei produc si deprimarea
cardiaca cu scaderea consumului de O2
blocantele canalelor de Ca sunt folosite ca tratament profilactic n angina pectorala vasospastica
(prins meta), iar cele cu actiune deprimanta cardiaca sunt folosite n tratamentul de fond - n
angina pectorala stabila de efort

Varapamil si Diltiazem pot produce ca reactii adverse: hipotensiune, bradicardie, blocuri,


decompesare cardiaca
Contraindicatii : la pacientii cu insuficienta cardiaca

Calificarea: Asistent medical de farmacie

Anul al II lea

31

D.
1.
2.
3.
-

Alte antianginoase
Dipiridamolul
este putin util ca antianginos deoarece dilata coronarele mici
are nsa efecte antiagregante plachetare, din acest motiv este utilizat pentru profilaxia
trombozelor arteriale
Amrinona
Milrinona
sunt substante cu actiune deprimanta cardiaca folosite ca antiaritmice si antianginoase

III. Medicatia antiaritmica


Sunt substante utile n tratamentul profilactic sau curativ al aritmiilor cardiace produse n focare
ectopice sau prin mecanisme de reintrare.
Antiaritmicele se mpart n 4 clase :
A. Antiaritmicele (AA) care blocheaza canalele de Na+
Acestea se mpart n 3 subclase :
1. AA care cresc durata potentialului de actiune
a) Chinidina
- este un antiaritmic cu spectru larg folosit n tratamentul aritmiilor atriale si ventriculare
- se administreaza numai intern
- creste durata complexului QRS
- are proprietati parasimpato-mimetice datorita carora poate determina tahicardie
b) Procainamida
c) Disopiramida
au proprietati asemanatoare chinidinei, dar pot fi administrate si injectabil
2. AA care scurteaza durata potentialului de actiune
a) Lidocaina (Xilina)
- determina scurtarea duratei potentialului de actiune si a perioadei refractare, nsa raportul
perioadei refractare supra durata potentialului de actiune este crescuta
- este antiaritmic util numai n tratamentul aritmiilor ventriculare
- este de ales pentru profilaxia aritmiilor la pacientii cu infarct miocardic deoarece deprima n
principal numai miocardul bolnav
- se administreaza injectabil, intravenos, administrarea interna nu este utila deoarece este rapid
metabolizata la primul pasaj hepatic
- scade putin conducerea atrio-ventriculara
- reactii adverse :
o hipotensiune
o convulsii
o reactii alergice
b) Fenitoina
c) Mexiletina
- au proprietati asemanatoare ca ale lidocainei, dar pot fi administrate si intern
- nu scad conducerea atrio-ventriculara, din acest motiv sunt de ales n tratamentul aritmiilor
produse de digitalice
3.
a)
-

AA care nu influenteaza perioada potentialului de actiune


Flecainida
este un antiaritmic util n tratamentul aritmiilor ventriculare severe
este considerat de rezerva deoarece are risc numai aritmogenice

Calificarea: Asistent medical de farmacie

Anul al II lea

32

Blocantele adrenergice
mpiedica influentele cardiostimulatoare datorita blocarii receptorilor 1 cardiace. Sunt de ales
n tratamentul tahiaritmiilor supraventriculare produse prin hipertonie simpatica cum sunt cele de la
hipertiroidieni.
1.
Propanolol
2.
Atenolol
3.
Metoprolol
B.

C.
1.
2.
-

Antiaritmice care cresc caracteristic durata PA


Amiodarona
este un compus iodat de sinteza cu actiune vasodilatatoare si deprimanta cardiaca
este util n tratamentul aritmiilor ventriculare severe
se administreaza intern
se acumuleaza lent n organismul, din aceasta cauza tratamentul trebuie facut cu pauze
compensatorii
reactii adverse: produce modificarea testelor tiroidine hipo sau hiper tiroidie, depuneri
pigmentare corneene sau tegumentare
este contraindicata la tiroidieni si la cei cu insuficienta hepatica
Bretil
este un compus cu actiune deprimanta cardiaca
folosit n tratamentul aritmiilor ventriculare severe

D.

Blocantele canalelor de calciu


Sunt utile ca antiaritmice numai compusii cu actiune deprimanta cardiaca Actioneaza prin
deprimarea nodului sinusal si a celui atrio-ventricular. Sunt utile n tratamentul aritmiilor
supraventriculare si jonctionale.
1.
Verapamil
2.
Diltiazem
reactii adverse : bradicardie, blocuri, hipotensiune
contraindicatii : n insuficienta hepatica si cea cardiaca

IV.

Medicatia anti-hipertensiva
Sunt substante utile n tratamentul hipertensiunii arteriale. Complianta pacientului la tratamentul
cu anti-hipertensive este mica deoarece boala este n general asimptomatica, iar tratamentul se face cu
2 sau mai multe anti-hipertensive care costa mult si produc frecvent reactii adverse.
n tratamentul antihipertensiv se folosesc :
A.
B.
C.
D.
E.
A.
1.
-

Substante cu actiune simpatolitica


Blocante ale canalelor de calciu
Vasodilatatoare musculotrope
Inhibitori ai enzimei de conversie
Diuretice

Substante cu actiune simpatolitica


Simpatoliticele prin actiune centrala
nu scad fluxul plasmatic renal, dina cest motiv pot fi folosite la pacientii cu insuficienta renala
sunt simpatolitice indirecte :

Calificarea: Asistent medical de farmacie

Anul al II lea

33

a) Alfa - Metil Dopa


b) Clonidina
2. Ganglioplegice
sunt folosite n tratamentul urgentelor hipertensive severe
scad fluxul plasmatic tisular, inclusiv la nivel renal
sunt contraindicate la pacientii cu insuficienta renala
a) Trimetafen - substanta ganglionara
3.
Blocantele terminatiilor periferice adrenergice - sunt simpatolitice indirecte :
a) Rezerpina
b) Guanetidina
4.
blocantele - sunt simpatolitice directe :
a) Propranolol
b) Atenolol
c) Metaprolol
5.
Blocantele 1 adrenergice
a) Prazosin - simpato litice directe
B.
1.
2.
3.
-

Blocante ale canalelor de calciu


Nifedipina
produce vasodilatatie arteriala cu scaderea tensiunii
administrata intern este folosita ca tratament de fond, iar administrata sublingual este folosita ca
tratament de criza
Verapamil
Diltiazem
produc vasodilatatie arteriala si deprima cordul cu scaderea debitului cardiac

C. Vasodilatatoarele musculotrope
cresc influxul plasmatic tisular inclusiv n teritoriul renal, pot fi utile si n tratamentul
insuficientei cardiace
ca reactii adverse pot produce hipotensiune si sindromul lipoid
1. Hidralazina
2. Dihidralazina
produc vasodilatatie prin actionare directa asupra fibrelor musculare netede
3. Minoxidilul
4. Diazoxidul
5. Nitroprusiatul de sodium
sunt folosite n general n tratamentul urgentelor hipertensive, se administreaza injectabil
D.

Inhibitori ai enzimelor de conversie


Sunt substante care blocheaza peptidil-peptidaza (enzima de conversie); si mpiedica
transformarea angiotensinei I n angiotensina II, determina cresterea reninemiei. Sunt folosite ca
antihipertensivi si n tratamentul insuficientei cardiace.
1.
Captopril
2.
Enalopril
E.

Diuretice
Sunt substante care cresc eliminarea de sodiu si apa prin actiunea la nivel renal.

Calificarea: Asistent medical de farmacie

Anul al II lea

34

A.
B.
C.
D.

Diureticele sunt mpartite n 4 categorii :


Diuretice diazinice
Diuretice de ansa
Diuretice antialdosteronice
Diuretice osmotice

A, B si C determina scaderea volemiei si sunt folosite n tratamentul hipertensiunii arteriale si n


tratamentul insuficientei cardiace.
A. Diureticele diazinice
- au efecte lente si de durata medie sau lunga
- actioneaza prin mpiedicarea reabsorbtiei sodiului si a apei la nivelul segmentului de dilutie al
Ansei Henle
- dozele mari inhiba anhidraza carbonica, determinnd alcalinizarea urinei
- urina produsa este de volum crescut, bogata n Na, K, Cl, Mg, dar saraca n calciu (diazidele scad
eliminarea renala de calciu)
- urina este concentrata si alcalina
- diazidele nu sunt active la pacientii cu filtrat glomerular redus (la pacientii cu insuficienta renala)
- indicatii :
o
datorita actiunii diuretice sunt indicate ca antihipertensive pentru tratamentul edemelor si n
tratamentul insuficientei cardiace
o
deoarece concentreaza urina sunt indicate n tratamentul diabetului insipid nefrogen
o
deoarece scade eliminarea renala de Ca sunt indicatie n tratamentul litiazei renale calcice
(piatra la rinichi) si n tratamentul hipercalciuriei
- reactii adverse :
o
hipokalemie, diazidele sunt diuretice care pierd K din acest motiv trebuie suplimentat
aportul de K sau se asociaza cu diuretice antialdosteronice
o
deshidratare
o
cresterea glicemiei
o
cresterea uricemiei
- contra indicatii :
o
n insuficienta renala
o
n sarcina
o
la diabetici
o
la alergie la compusii respectivi
o
la cei cu guta
a) Hidroclordiazida
b) Clortalidona
c) Clopamida
- diazidele se administreaza intern, si sunt folosite doar n tratamentul cronic
- au efecte de durata mai lunga, din aceasta cauza sunt mai avantajoase n tratamentul
antihipertensiv

B. Diureticele de ansa
- sunt compusi care mpiedica reabsorbtia sodiului sia apei pe toata portiunea ascendenta a Ansei
Henle (mpiedica astfel att procesul de diluare ct si pe cel de concentrare al urinii)
- urina produsa este de volum crescut, bogata n Na, K, Ca, Mg, Cl, si este hipotona
- sunt diuretice care pierd K din organism
- au efecte rapide, intense si de durata scurta
- sunt folosite att n urgente, administrate injectabil intravenos ct si ca tratament cronic
adminstrate intern
- sunt active si n cazul unui filtrat glomerular redus
Calificarea: Asistent medical de farmacie

Anul al II lea

35

indicatii :
o n tratamentul edemelor severe (edem pulmonar, etc.)
o n tratamentul hipertensiunii arteriale
o n tratamentul insuficientei cardiace
o n tratamentul insuficientei renale (cu conditia aa nu fie anuric pacientul)
o n tratamentul intoxicatiilor cu substante ce se elimina renal
reactii adverse :
o hipocalcemie
o hipotensiune
o cresterea glicemie si a glicuriei (mai putin cala diazide)
o la doze mari pot produce surzitatesi afectare renala
contra indicatii :
o la pacientii cu obstructii mecanice pe caile urinare
o la pacientii cu insuficienta renala n stadiul anuric
o n primul trimestru de sarcina

C. Diuretice antialdosteronice
- sunt substante care prin actiunea la nivelul tubului contort distal mpiedica efectele aldosteronului
de retinere an organism a sodiului si a apei prin schimburi cu K si H+
- efectul lor depinde de prezenta aldosteronului n plasma si este direct proportional cu concentratia
aldosteronului
- antialdosteronicele cresc caracteristic raportul Na / K urinar
- ele sunt diureticele care economisesc K, din acest motiv este contraindicata asocierea lor ntre ele
sau cu saruri de K
a) Spironolactona
- actioneaza ca antagonist al aldosteronului
b) Amilorid
c) Triamteren
- actioneaza prin mecanism invers aldosteronului , nu sunt antagonisti

D. Diureticele osmotice
sunt substante care filtreaza glomerular, nu se reabsorb n tubi si retin o cantitate mare de apa n
tubi prin forte osmotice
indicatii :
o n edemul cerebral
o n criza acuta de glaucom
o n insuficienta renala n stadiul preanuric
o n intoxicatiile cu substante eliminate renal
contraindicatii :
o deoarece produc cresteri temporare ale volemiei, sunt contraindicate n insuficienta
cardiaca,
o n cazul obstructiilor mecanice pe cai urinare,
o la pacientii cu insuficienta renala n stadiul anuric
a) Manitol
- se administreaza injectabil intravenos

Calificarea: Asistent medical de farmacie

Anul al II lea

36

1.3.7. - medicaia sngelui


A. ANTIANEMICE
Fierul
Vitamina B12
Acidul folic
Factori de crestere hematopoetici. Eritropoetina

B. HEMOSTATICELE

C. ANTITROMBOTICE
Antiagregante plachetare
Anticoagulante
Fibrinolitice

FIERUL
In organism:
Fier heminic in Hb, mioglobina, enzime
Feritina si hemosiderina in: ficat, splina
Transferina
Att in stomatologie: fierul administrat pe cale orala in mod cronic coloreaza dintii in brun
inchis (reversibil).
Utilizari terapeutice:
o anemie feripriva
o anemia pernicioasa (initial Vit. B12 apoi fier)
o sarcina
o sugari
Prezentare:
FERGLUROM, fiole
FERRUM HAUSMANN, fiole
FIER POLIMATOZAT, fiole

VITAMINA B12 (CIANOCOBALAMINA)


obligatorie in replicarea ADN cu rol in multiplicarea si dezvoltarea celulara cu proliferare
intensa (hematiile) acceptor de grupari metil
rol in sinteza acizilor grasi din neuronii SNC
Utilizari terapeutice:
o anemie megaloblastica (alaturi de acid folic)
o neuropatie;
o nevralgie de tirigemen.
Prezentare:
VITAMINA B12, fiole
Calificarea: Asistent medical de farmacie

Anul al II lea

37

ACIDUL FOLIC
obligator in sinteza ADN (alaturi de Vit. B12), mai ales in formarea bazelor purinice si
pirimidinice donator de grupari metil
Utilizari terapeutice:
o anemia megaloblastica (alaturi de vit. B12)
o alcoolism cronic
o sarcina
Prezentare:
ACID FOLIC, comp
ERITROPOETINA
secretata de celulele tubului proximal renal rol in cresterea eritrocitelor
Utilizari terapeutice:
o anemia din bolile renale cronice
o anemia postratament la bolnavii cu HIV
Prezentare:
EPREX, fiole
B. HEMOSTATICELE
Opresc hemoragiile.

Pot fi hemostatice
generale
locale
Hemostaticele generale
a) Hemostatice prin corectarea unor deficiente ale coagularii
VITAMINELE K
Indispensabile sintezei unor factori de coagulare rol in formarea unor glicoproteine
factori ai coagularii:
- II (protrombina),
- VII (proconvertina)
- IX (factor Christmas)
- X (factor Stuard)
Utilizari terapeutice:
o hemoragii
o hemofilie
o intoxicatie cu anticoagulante
Calificarea: Asistent medical de farmacie

Anul al II lea

38

Prezentare:
FITOMENADIONA, fiole
MENADIONA, fiole
FIBRINOGEN, fiole
FACTORUL ANTIHEMOFILIC, fl.
COMPLEX PROTROMBINIC, fl.

b. Medicatia antifibrinolitica
ACID AMINOCAPROIC

Prezentare:
Epsikapron, fiole

ACID TRANEXAMIC - idem Acid Aminocaproic


APROTININA

c. Hemostatice prin cresterea rezistentei capilare


Utilizari terapeutice:
o Hemoragii prin fragilitate capilara
Prezentare:
ADRENOSTAZIN
RUTOSID
VENORUTON

II. Hemostaticele locale


opresc hemoragiile de suprafata
ADRENALINA sol 1/2000 1/100.000
NORADRENALINA sol 1/5000
opresc hemoragiile prin vasoconstrictie
o extractii dentare
o hemoragii ORL
o epistaxis
CLORURA FERICA sol 5-20%
actiune astringenta, putin caustica
o hemoragii dupa extractii
o epistaxis
Calificarea: Asistent medical de farmacie

Anul al II lea

39

SULFATUL DE ALUMINIU si POTASIU (ALUMEN), sol, creion


retractie gingivala
ulceratii ale buzelor
dupa barberit
TROMBOPLASTINA
pulbere din venin de sarpe care declanseaza mecanismul
protrombina

fibrinogen
trombina
fibrina (cheag)
o hemoragii dentare (post extractie)
o epistaxis
o post amigdalectomie
TROMBINA
Actioneaza prin transformarea fibrinogen fibrina (cheag)
o interventii stomatologice, ORL;
o chirurgie plastica
o hemofilie
BURETI DE COLAGEN (spongii hemostatice)
Forma de placi, cilindrii, cuburi
o extractii dentare la pacienti cu diateze hemoragice
o rezectii apicale
Hemocolagene Septodent
GELATINA Gelaspon
Bureti imbibati cu trombina sau ATB => pasta, in hemoragii
CELULOZA OXIDATA
pulbere la locul sangerarii

C. ANTITROMBOTICE
Utile in tratamentul curativ sau profilactic al afectiunilor tromboembolitice
Antiagregante plachetare agregarea plachetara (din trombusul alb)
Anticoagulante coagularea (din trombusul rosu)
Fibrinolitice Liza trombusului
Antiagregante plachetare
ACID ACETIL SALICILIC EUPIRIN
analgezic, antipiretic, antiinflamator
antiagregant plachetar in doza de - 1 comp/zi
Utilizari terapeutice
o profilaxia anginei pectorale, IMA
Calificarea: Asistent medical de farmacie

Anul al II lea

40

TICLOPIDINA TICLID
antiagregant plachetar
Utilizari terapeutice:
o profilaxia IMA

Anticoagulante - impiedica coagularea sangelui


Anticoagulante directe
a. HEPARINA + ANTITROMBINA III (din sange)
Utilizari terapeutice: in urgente
o IMA
o angina pectorala
o AVC
o tromboflebita
o proteze valvulare
Prezentare:
HEPARINA fiole 5000 UI, i.v. din 6 in 6 ore

HEPARINE cu greutate moleculara mica


Utilizari terapeutice
o Profilaxia trombozelor si emboliilor
Prezentare:
FRAXIPARIN, fiole s.c. monodoza

Anticoagulante indirecte
Utilizari terapeutice:
o tromboflebita
o proteze valvulare
Prezentare:
TROMBOSTOP, comp

Fibrinolitice
Utilizari terapeutice:
o IMA
o tromboze
o embolie
Prezentare:
STREPTOKINAZA
UROKINAZA

Calificarea: Asistent medical de farmacie

Anul al II lea

41

1.3.8. - medicaia aparatului respirator


A.
B.
C.

ANTITUSIVE
EXPECTORANTE.MUCOLITICE
ANTIASTMATICE

ANTITUSIVE (BEHICE)
sunt medicamente care impiedica reflexul de tuse;
majoritatea inhiba centrul tusei din bulb;
sunt indicate pentru combaterea tusei uscate, neproductive si iritative;
sunt contraindicate in prezenta secretiilor in caile aeriene;
CODEINA
o
este un alcaloid fenantrenic care se gaseste in opiu;
o
principala actiune actiunea antitusiva;
o
deprima centrul tusei;
o
are si actiune analgezica slaba;
o
la doze mai mari deprima respiratia;
o
efectele adverse constau in greturi,varsaturi,sedare/somnolenta, constipatie;
o
se impune prudenta la copii sub 5 ani risc de convulsii prin favorizarea unor reflexe medulare;
o
codeina este indicata pentru combaterea tusei uscate, iritative si chinuitoare din afectiuni
respiratorii (bronsite, pneumonii), insuficienta cardiaca;
o
este antitusivul etalon;
o
prudenta la copii sub 5 ani/se va evita;
o
fosfat de codeina , comprimate de 15 mg;
o
la adulti 1-2 compr.de 4-6 ori pe zi;
o
la copii 0,2-03 mg/kg de 3-4 ori/zi;
CODETILINA
o
se mai numeste etilmorfina sau dionina;
o
este un compus de sintez;
o
este indicata ca antitusiv;
o
are proprietati similare codeinei;
o
are un efect limfagog = in aplicare sub forma de instilatii conjunctivale atrage limfocitele la
nivel ocular;
DEXTROMETORFANUL
o
compus de sinteza cu actiune antitusiva;
o
nu deprima respiratia si nu produce dependenta;
CLOFEDANOLUL (CALMOTUSIN)
o
compus de sinteza;
o
are actiune mai slaba insa mai de durata dectcodeina;
o
dozele sunt de 25 mg de 3-4 ori pe zi sub formade sol.interna 5 %;

OXELADINA (PAXELADINE)
o
este un antitusiv de sinteza cu actiune centrala;
o
este lipsita de actiunile opioidelor (deprimarea respiratiei, dependenta, sedarea, );
LEVOPROPOXIFENUL
o
opioid de sinteza cu actiune antitusiva;
Calificarea: Asistent medical de farmacie

Anul al II lea

42

EXPECTORANTE.
Expectorantele sunt medicamente care favorizeaz eliminarea secretiilor traheo-bronsice, cresc
cantitatea si/sau le fluidifica;
o
actioneaz prin stimularea glandelor mucoasei respiratorii sau prin fluidificarea directa a
secretiilor;
o
sunt indicate pentru favorizarea eliminarii secretiilor viscoase prezente in diverse afectiuni
bronhopulmonare (bronsite, traheobronsite,BPOC);
SARURILE DE AMONIU
o
stimuleaza reflex secretiile bronsice prin actiune iritanta la nivelul mucoasei gastrice;
o
favorizeaza eliminarea secretiilor din caile aeriene;
o
in cantitati mari produc greta si voma;
o
se administreaza pe cale orala;
o
clorura de amoniu, carbonatul si acetatul de amoniu;
o
clorura de amoniu este si diuretica, are si proprietati acidifiante;
IODURA DE POTASIU SI IODURA DE SODIU
o
actiunea expectoranta se datoreaza unei actiuni indirecte, reflexe (iritatia mucoasei gastrice) si
unei actiuni directe, prin eliminarea la nivelul mucoasei bronsice (dupa absorbtia din intestin);
o
sunt indicate in bronsite, bronsiectazii, astm bronsic;
o
efectele adverse: tulburari ale gustului, anorexie
o
in administrare cronica produc fenomene de iodism (catar oculo-nazal, eruptii acneiforme,
afectarea glandei parotide);
o
interfereaza cu functia tiroidei;
ALCALOIZII DIN IPECA
o
emetina = principalul alcaloid;
o
in doze mici este expectoranta
o
in doze mari are actiune emetica (vomitiva);
o
se poate folosi ca sirop de ipeca, infuzie de ipeca sau tinctura de ipeca, pe cale orala;
o
nu se foloseste alcaloidul pur ci numai in diverse combinatii expectorante, forma de potiuni
expectorante;
PLANTELE CARE CONTIN SAPONINE
o
Poligala senega si siberica
o
Althaea officinalis
o
Speciile pectorale: florile de nalba, de luminarica, fructele de anason, radacina de licviritie;
o
se folosesc sub forma de infuzii sau decoct indiverse potiuni expectorante;
o
alte plante folosite in ceaiuri pectorale:
- frunzele de potbal (Tusilago),
- frunzele de patlagina (Plantaginis),
- florile de tei (Tiliae)
- florile de soc (Sambucci);
o
saponinele sunt substante tensioactive;
o
in cantitati mari produc dureri abdominale, diaree;
OLEURILE VOLATILE
o
sunt substante insolubile in apa, solubile in alcool, eter sau solventi organici;
o
se absorb rapid prin mucoase si prin piele;
o
au actiuni expectorante, antiseptice si anestezice locale;
o
au miros caracteristic, placut;
o
stimuleaza secretiile gastrice, au actiuni coleretice, antispastice si diuretice;
Calificarea: Asistent medical de farmacie

Anul al II lea

43

OLEURI ETERICE: camforul,oleul de anis, eucaliptolul, gomenolul, balsamul de Tolu, oleul de


cimbru, creozotul;
o
acesta din urma se obtine din distilarea gudroanelor de fag;

MUCOLITICE
o
sunt medicamente care produc fluidificarea secretiilor;
o
actioneaza prin ruperea/desfacerea legaturilor care asigura coeziunea macromoleculelor proteice
din compozitia mucusului;
ACETILCISTEINA (ACC-200, FLUIMUCIN)
o
favorizeaza desfacerea legaturilor disulfhidrice din structura mucusului;
o
fluidifica mucusul si scade viscozitatea secretiilor bronsice;
o
consecutiv, este stimulata expectoratia;
o
este indicata ca mucolitic si expectorant in afectiuni bronhopulmonare cu secretii viscoase si
aderente (bronsite cronice, BPOC, mucoivscidoza, infectii bronhopulmonare);
o
favorizeaza bronhospasmul (este contraindicate in criza de astm bronsic);
o
in doze mari poate inunda cile respiratorii (prin fluidificarea excesiva a secretiilor);
o
o indicatie majora - intoxicatia acuta cu paracetamol;
o
N-acetilcisteina = donator de grupari SH; se poate administra pe cale orala, parenterala sau sub
forma de aerosoli;
MESNA (MISTABRON)
o
are actiune mucolitica mai intensa si mai de durata;
o
este indicata in afectiuni bronhopulmonare cu secretii viscoase si aderente;
o
actioneaza prin mecanism similar acetilcisteinei;
o
este indicata si pentru profilaxia cistitei hemoragice sterile provocate de acroleina (metabolit al
ciclofosfamidei)
o
functioneaza tot ca donator de grupari SH (inactiveaza acroleina);
o
pentru efectul mucolitic se administreaza sub forma de aerosoli sau instilatii pe sonda
endotraheala;
o
nu este indicata la pacientii anergici,care nu pot expectora (risc de inundare a cailor aeriene);
BROMHEXINUL (BISOLVON)
o
stimuleaza activitatea enzimelor care hidrolizeaza mucopolizaharidele din structura mucusului;
o
este indicat ca mucolitic si expectorant in bronsite acute si cronice, bronsiectazii, BPOC;
AMBROXOLUL (MUCOSOLVAN)
o este un compus de sinteza;
o rezulta si din metabolismul bromhexinei;
o scade viscozitatea secretiilor;
o stimuleaza secretia de surfactant pulmonar este util in sindromul de detresa respiratorie;

ANTIASTMATICE
o astmul bronsic astma () = respiratie dificil;
o este o afectiune caracterizata prin obstructive recurenta si reversibila a cilor respiratorii;
o exista o hiperreactivitate bronsica (sensibilitate la stimuli) acompaniat de fenomene inflamatorii
la nivelul cailor respiratorii;
o criza de astm bronsic: wheezing (respiratia suieratoare), dispnee expiratorie (expir prelungit),
senzatia de sufocare;
o exista astm extrinsec (alergic) si astm intrinsic (infectios);
Calificarea: Asistent medical de farmacie

Anul al II lea

44

o
o
o
o
o

patogenia lor este diferita;


in astmul alergic criza este declansata de expunerea la un alergen;
bronhospasmul este declansat de substantele eliberate in urma conflictului alergen-Ig E;
IgE fixate pe mastocite determina degranularea acestora si eliberarea de histamina, cisteinilleucotriene (LTC4 si LTB4), prostaglandine (PGD2);
obstructia bronsica este rezultanta a 3 factori:
- contractia membrane bronsice (bronhospasmul);
- hipersecretia de mucus;
- edemul mucoasei

I.Adrenomimetice bronhodilatatoare
ADRENALINA
o este indicata in situatii de urgenta, in criza de astm bronsic;
o nu este de prima alegere decit in starea de rau astmatic si atunci cind nu avem la indemina alte
adrenomimetice beta 2selective;
o se poate administra pe cale injectabila sau inhalatorie;
o la copii este foarte eficace pe cale inhalatorie;
IZOPRENALINA
o este o catecolamina sintetica cu actiuni beta 1 si beta 2 adrenergice;
o se poate folosi sub forma de aerosoli in criza de astm bronsic;
o produce tahicardie, palpitatii, tremor;
o agraveaza cardiopatia ischemica;
ORCIPRENALINA
o are efecte similare izoprenalinei dar de durata mai lunga;
o este bine tolerata pe cale inhalatorie;
o efectele adverse cardiace sunt mai reduse;
TERBUTALINA (BRICANYL)
o este un beta 2-adrenomimetic cu eficacitate crescuta in astmul bronsic;
o se poate administra pe cale inhalatorie 1-2 puf de 0.25 mg, in criza de astm bronsic;
o se poate administra si injectabil;
FENOTEROLUL (BEROTEC)
o este tot un beta 2-adrenomimetic antiastmatic;
o se foloseste pe cale inhalatorie;
SALBUTAMOLUL (VENTOLIN)
o are actiune relativ lunga, de 2-4 ore;
o este un beta 2 adrenomimetic;
BITOLTEROLUL
o se foloseste pe cale inhalatorie;
SALMETEROLUL (SEREVENT)
o efectul se instaleaza lent si este de durata;
o este indicat in tratamentul de fond al astmulu bronsic, pentru profilaxia crizelor;
o aerosoli care contin 25 mcg/doza;

Calificarea: Asistent medical de farmacie

Anul al II lea

45

II.Anticolinergice bronhodilatatoare
1.BROMURA DE IPROTROPIU
o
are un efect bronhodilatator moderat;
o
este indicat pe cale inhalatorie in astmul bronsic, BPOC;
o
se poate asocia cu fenoterolul in compusul Berodual;
o
bromura de ipratropiu se gaseste sub forma de aerosoli, 20 mcg/doza;
o
se administreaza 1-2 pufuri de 3 ori/zi;
III.Bronhodilatatoare musculotrope
TEOFILINA
o
este un alcaloid derivat de metilxantina;
o
are actiuni bronhodilatatoare, stimuleaza cordul si SNC
o
teofilina se combina cu etilendiamina si da nastere la aminofilina;
AMINOFILINA
o
efectul bronhodilatator rezulta din actiunea relaxanta asupra membranei bronsice;
o
inhiba fosfodiesteraza si creste AMPc;
o
inhiba si receptorii pentru adenozina;
o
are un IT mic, efectul terapeutic se obtine la valori plasmatice de 10 mcg/ml;
o
toxicitatea se manifesta la valori de peste 20mcg/ml;
o
se administreaza pe cale orala in tratamentul de fond;
o
in criza de astm se administreaza pe cale iv in doze de 5 mg/kg lent iv;
o
toxicitatea se manifesta prin palpitatii, aritmii cardiace, insomnie, nervozitate si convulsii la
doze excesive;
o
folosirea pe cale iv este contraindicata in caz de IMA, epilepsie, alergie la teofilina;

IV.Glucocorticoizii in astm bronsic


o
au un efect antiinflamator marcat;
o
scad edemul si secretia bronsica;
o
sunt indicati in cazurile rezistente la alte medicamente;
o
mecanism de actiune: favorizeaza sinetza de lipocortina (anexina 1), care la rindul ei inhiba
fosfolipaza A2, enzima care asigura sinteza de acid arahidonic din fosfatidele membranare;
o
consecutiv nu se vor mai produce prostaglandine si, mai ales leucotriene;

Corticosteroizi orali
- PREDNISON,
- PREDNISOLON,
- METILPREDNISOLON
- TRIAMCINOLON
o
sunt indicati in formele refractare la celelalte antiastmatice;
o
se administreaza pe cale orala in tratamentul de fond al astmului bronsic;

Corticosteroizi injectabili
- HIDROCORTIZON SODIUM HEMISUCCINAT (hemisuccinat de hidrocortizon),
- METILPREDNISOLON (Depo-Medrolim; Solu-Medrol iv);
o
exista preparate cu actiune retard (TRIAMCINOLON acetonid);
Calificarea: Asistent medical de farmacie

Anul al II lea

46

Corticosteroizi inhalatori
- TRIAMCINOLONACETONID (Azmacord),
- BECLOMETAZONA DIPROPIONAT(Beclovent),
- FLUTICASONA (Flovent),
- BUDESONIDA(Pulmicort)
- FLUNISOLIDA (Aero Bid);
Corticoizii pe cale inhalatorie sunt bine suportati, sunt indicati pentru profilaxia si evitarea
exacerbarilor acute ale astmului bronsic;
Preparatele injectabile sunt foarte bine tolerate, sunt indicate in criza de astm bronsic pe cale iv;
Corticosteroizii pe cale orala, in tratament de lunga durata, conduc la multiple efecte adverse:
fragilitate capilara, retentia hidrosalina, hiperglicemie, ulceratii si singerari gastroduodenale,
osteoporoza, afectarea musculara, catracta subcapsulara, deprimare si insuficient CSR;

V. Inhibitorii degranularii mastocitelor


CROMOGLICATUL SODIC (Intal)
o
impiedica declansarea crizelor de astm alergic, a celor induse de frig, efort sau de substante
iritante;
o
impiedica degranularea mastocitelor (effect antialergic) si are si actiune antiinflamatoare;
o
este indicat in profilaxia crizelor de astm bronsic, este eficace la copii cu bronsita astmatiforma;
o
impiedica eliberarea de histamina, leucotriene si PAF (factorul activator al plachetelor);
o
se administreazaa sub forma de aerosoli sau pulbere pe cale inhalatorie (cu dispozitiv special)
KETOTIFENUL (Zaditen)
o
impiedica eliberarea de histamina si sinteza de leucotriene;
o
inhiba bronhospasmul indus de PAF;
o
are si actiuni antagoniste asupra receptorilor H1;
o
este eficace in astmul alergic (extrinsec); in cel intrinsec si cel indus de exercitiu nu este eficace;
NEDOCROMILUL
o
este indicat pe cale inhalatorie in tratamentul astmului bronsic;
o
este eficace si in rinite si conjunctivite alergice in aplicatii locale;

VI. Antagonisti ai leucotrienelor


o
au aparut prin anii 90;
o
unele sunt antagoniste ale receptorilor pentru leucotriene (cisteinil-leucotriene = component ale
SRSA- Slow-Reacting Substance of Anaphylaxis);
o
sunt cuprinse LTC4, LTD4 si LTE4
o
aceste leucotriene sunt principalele responsabile de bronhospasm la om
o
dovezi mai noi arata ca sunt implicate si in secretia de mucus si cresterea permeabilitatii la nivel
microvascular;
MONTELUKASTUL (Singulair) si ZAFIRLUKASTUL (Accolate) = antagonisti ai receptorilor
pentru CysLT;
ZILEUTONUL (Zyflo) = inhibitor al 5-lipoxigenazaei, enzima responsabila de sinteza de leucotriene;
o
sunt indicate pe cale orala in tratamentul cronic si pentru profilaxia astmului;
Calificarea: Asistent medical de farmacie

Anul al II lea

47

1.3.9. - medicaia aparatului digestiv


In aceasta grupa terapeutica sunt incluse:
stimulente si substituente ale secretiei gastrice, enzimele pancreatice si acizi biliari
medicamente antiulceroase
vomitive si antivomitive
medicamente hepatoprotectoare
laxative, purgative si antidiareice
antispastice si antiflatulente
1.
Stimulente si substituenti ai secretiilor gastrice
Stimulantele secretiei gastrice sunt indicate la persoane cu tulburari de digestie si inapetenta datorita
hiposecretiei gastrice, sau sunt utilizate in scop de diagnostic pentru evaluarea capacitatii secretorii
gastrice. Eficacitatea terapeutica este limitata, de aceea utilizarea lor in ultimii ani este tot mai mica.
Substantele amare stimuleaza reflex secretia salivara si cea gastrica. Se folosesc preparate din plante
cum sunt tinctura de china, de gentiana, de cola, asociate intre ele, cate 20 30 de picaturi in putina
apa cu 15 20 minute inaintea meselor principale. Cu rezultate bune, mai ales la copii, se recomanda
zilnic o ceasca de ceai de urzica. Ca medicatie de substitutie se foloseste acidul clorhidric diluat, 2,5
5 ml diluat intr-un pahar cu apa administrat in timpul meselor.
Acidul clorhidric diluat poate fi folosit ca medicatie de substitutie la bolnavii cu tulburari dispeptice.
Se administreaza 2,5- 10ml diluat in 250ml apa, fractionat, in timpul meselor. Ataca smaltul dintilor
si poate produce carii.
Pepsina poate fi folosita asociata acidului clorhidric. In enterocolitele datorate insuficientei secretorii
pancreatice sau intestinale se administreaza enzime pancreatice si intestinale de origine animala sau
vegetala cum sunt: amilaza, proteaza si lipaza. Cele mai cunoscute preparate sunt: Triferment,
Panzcebil, Festal, Digestal, Digenzim, Kreon etc. Enzimele pancreatice sunt in general bine suportate,
Ca reactii adverse pot produce greata, diaree.
Acizii biliari si sarurile lor sunt principalii constituenti ai bilei. Sinteza lor se face din colesterol.
Substantele coleretice cresc cantitatea de bila formata de ficat. Acizii biliari naturali sau de
semisinteza provoaca o secretie abundenta de bila apoasa.
Preparatul Fiobilin este folosit pentru drenarea bilei si spalarea cailor biliare pentru indepartarea
calculilor mici si a nisipului. Sarurile biliare si preparatele de bila sunt utile pentru corectarea
tulburarilor de digestie in caz de deficit de bila.
Colecistokineticele (colagene) produc contractia vezicii biliare si eliminarea bilei in duoden.
Proprietati colagene intense au unele alimente: galbenusul de ou, smantana, uleiul de masline sau
floarea soarelui.
2.
Medicamente antiulceroase
In aceasta grupa terapeutica sunt incluse substante utilizate in tratamentul ulcerului gastric si
duodenal. Boala ulceroasa este rezultatul unui dezechilibru intre factorii agresivi si factorii protectori
ai mucoasei gastro - duodenale. Tratamentul bolii ulceroase presupune suprimarea agentilor agresivi
pentru mucoasa ca alcoolul, tutunul, cafeaua, abuzul de medicamente iritante ca antiinflamatoare
nesteroidiene si corticoizii. Medicamentele antiulceroase urmaresc suprimarea durerii si vindecarea
ulcerului activ. Tratamentul prelungit este necesar pentru prevenirea recidivelor si evitarea
complicatiilor, eficienta lui fiind dependenta de un regim dietetic corect.
Calificarea: Asistent medical de farmacie

Anul al II lea

48

In functie de mecanismul de actiune antiulceroasele se clasifica in urmatoarele grupe:


1) antiacide
2) antisecretorii
3) protectoare ale mucoasei gastrice
Medicamente antiacide
Antiacidele sunt baze slabe a caror actiune consta in neutralizarea aciditatii gastrice si inhibarea
activitatii proteolitice a pepsinei.
La randul lor antiacidele se impart in:
alcalinizante
neutralizante
Bicarbonatul de sodiu este un alcalinizant foarte activ. Este solubil in apa, neutralizeaza rapid si cand
este in exces, alcalinizeaza sucul gastric, determinand o hipersecretie reflexa compensatoare de acid
clorhidric. De asemenea, in cure prelungite si doze mari poate produce alcalinizarea urinei cu
favorizarea infectiilor si a formarii de calculi. Se administreaza oral 0,5 1g o data timp de cateva
zile, dupa care se continua cu alte antiacide. Intra in compozitia unor preparate magistrale cu actiune
imediata.
Antiacidele neutralizante sunt saruri insolubile de Mg, Ca, sau Al, care cresc pH- ul gastric pana la
valori de 4,5 5, suficient pentru a inactiva pepsina. Sunt preferate bicarbonatului de sodiu neavand
efecte secundare dezavantajoase. Compusii de Mg( oxidul, carbonatul, trisilicatul) au si actiune
laxativa, de aceea se asociaza cu antiacide constipante cum sunt carbonatul de calciu si Al(OH)3.
Compusii de aluminiu pot reduce absorbtia intestinala a multor medicamente ca tetraciclina,
sulfamide, digoxin, propranolol. Se folosesc sub forma de gel uscat sau in suspensie apoasa si au si
actiune de protectie gastrica. Antiacidele se folosesc asociate intre ele sub forma de comprimate orale
sau pentru supt, suspensii sau pulberi. Ele sunt active atata timp cat raman in stomac, de aceea unele
preparate asociaza extract de belladonna sau alte substante anticolinergice care intarzie golirea
stomacului si prelungesc efectul antiacidelor. Administrarea antiacidelor se face tinand seama de
prezenta si influenta alimentelor asupra secretiei si motilitatii gastrice. In general se recomanda o
prima doza la 1 ora dupa masa, cand actiunea de tamponare a alimentelor scade si o a doua doza dupa
2 ore, iar inainte de culcare inca o doza.
Compusii de magneziu Hidroxidul de magneziu este un antiacid nesistemic, cu actiune intensa si de
durata medie. Se foloseste suspensia de magneziu sau laptele de magneziu.
Carbonatul de magneziu si trisilicatul de magneziu au efect antiacid mai slab, mai lent dar mai
durabil.
Compusii de calciu carbonatul de calciu este un antiacid nesistemic, cu actiune relativ rapida,
intensa si de durata medie.
Antiacidele sunt larg folosite in tratamentul ulcerului, asociate cu medicamente antisecretoare, un
tratament de lunga durata poate produce efecte nedorite. Principalele preparate comerciale sunt:
- Dicarbocalm,
- Ulcerotrat,
- Antacid,
- Carbonat de calciu,
- Almagel,
- Alfogel.
Calificarea: Asistent medical de farmacie

Anul al II lea

49

Inhibitoare ale secretiei gastrice


Secretia gastrica este controlata fiziologic prin intermediul SNV, histaminei si gastrinei. Aceasta
grupa cuprinde:
substante parasimpatolitice
antihistaminice inhibitoare ale receptorilor H2
inhibitoare ale pompei de protoni.
Substantele parasimpatolitice inhiba secretia de acid clorhidric, scad tonusul si peristaltimul gastric,
intarzie golirea stomacului si prelungirea contactului cu antiacide. Ele produc ameliorarea
simptomatica si grabesc vindecarea ulcerului gastric si duodenal. Ca efecte adverse produc
uscaciunea gurii, constipatie, tulburari de vedere, dificultate de a urina.
Parasimpatoliticele sunt contraindicate la bolnavii cu glaucom, adenom de prostata, tahicardie si la
bolnavii cu esofagita de reflux. Se foloseste atropina( extract de beladona) singura sau asociata cu alte
substante. Un derivat sintetic, butilscopolamina (Scobutil) are actiune superioara atropinei si efecte
adverse mai reduse.
Antihistaminicele inhibitoare ale receptorilor H2, impiedica efectul secretor al histaminei. Beneficiul
terapeutic este datorat in principal scaderii secretiei acide bazale si a celei nocturne. Se administreaza
pe o perioada de cateva luni, cu rezultate bune si reactii adverse minore. Sunt utili in prevenirea
ulcerului de stres. Din punct de vedere chimic fac parte din clase diferite:
- derivati imidazolici
- cimetidina
- derivati furanici ranitidina
- derivati tiazolici - famotidina, nizatidina
Inhibitori ai pompei de protoni cuprind substante care blocheaza pompa protonica, avand ca efect o
scadere marcanta a secretiei acide gastrice. Aceste substante sunt conditionate sub forma de preparate
enterosolubile pentru administrare orala, sau sub forma injectabila, fiind inactivati de aciditatea
gastrica. Esofagita de reflux reprezinta o alta indicatie a acestei grupe.
Omeprazolul, Esomeprazolul si Lansoprazolul inhiba ATPaza , o enzima ce actioneaza ca pompa de
protoni necesara sintezei de acid clorhidric. Se administreaza oral, in doze de 20mg o singura doza pe
zi. Sunt produse foarte active care se recomanda in cure scurte, nu mai mult de 8 saptamani.
Protectoare ale mucoasei gastro duodenale
Sunt substante insolubile ce formeaza pelicula protectoare la suprafata mucoasei (pansament gastric)
sau stimuleaza secretia de mucus, care este principalul factor fiziologic de protectie a mucoaselor.
Sarurile de bismut au fost utilizate in trecut pentru afectiuni gastrice cu rezultate mai putin evidente si
fara a tine seama de toxicitatea crescuta. Subcitratul de bismut coloidal( De Nol), este un complex
coloidal cu un continut mic de bismut, administrat oral precipita in contact cu acidul clorhidric si
formeaza un depozit aderent pe suprafata leziunii ulceroase pe care o protejeaza.
Sucralfatul administrat oral protejeaza mucoasa gastroduodenala, scade inflamatia si favorizeaza
vindecarea leziunilor. Medicamentul este foarte bine suportat si poate duce la scaderea
biodisponibilitatii altor medicamente administrate simultan ca tetraciclina, norfloxacina, aminofilina,
digoxina.
Carbenoxolona are actiune favorabila prin stimularea secretiei de mucus. Dezavantajul principal
consta in retentia hidrosalina, ceea ce impiedica administrarea pe perioade lungi de timp.
Calificarea: Asistent medical de farmacie

Anul al II lea

50

3.
Vomitive si antivomitive
Vomitivele sau emeticele au utilizare restransa. Ele sunt indicate in intoxicatii acute cu scopul
eliminarii toxicului, dar spalaturile gastrice sunt mai eficiente. Provocarea vomei este contraindicata
in cazul ingestiei de substante caustice, pentru ca se pot produce perforatii ale esofagului, si in
intoxicatiile cu produsi de distilare a petrolului, datorita riscului pneumoniei prin aspiratie. Multe
medicamente pot avea ca efect secundar actiune vomitiva, fie prin iritatia mucoasei gastrice, fie prin
mecanism central. Principalele substante vomitive sunt:
apomorfina, un derivat de morfina,
ypeca, un produs vegetal ce contine emetina
Antivomitivele sau antiemeticele sunt frecvent utilizate ca tratament simptomatic in voma de diferite
cauze. Ele pot actiona la nivelul centrului vomei din bulb, sau la nivelul mucoasei gastrice in cazul
cand voma se datoreaza iritatiei gastrice. Principalele substante cu actiune centrala sunt:
clorpromazina (Clordelazin),
procloperazin (Emetiral),
tietilperazina (Torecan),
se administreaza sub forma de comprimate, supozitoare si fiole.
Metoclopramidul normalizeaza tonusul tubului digestiv si are si actiune antispastica.
Atropina si scopolamina actioneaza ca parasimpatolitice, fiind active in raul de miscare.
Anestezicele locale (procaina, anestezina) sunt utile in voma produsa prin iritatia mucoasei gastrice.

4. Medicatia hepatoprotectoare
Sunt un grup de substante foarte diferite ca mecanism de actiune care pot preveni acumularea
grasimilor in ficat si degenerescenta celulei hepatice. Se folosesc vitamine din grupul B, aminoacizi si
baze azotate ( arginina, cisteina, colina, ac. glutamic), acizi nucleici si precursori, fosfolipide asociate
in diferite preparate comerciale. Sunt indicate in hepatite acute sau cronice, insuficienta hepatica,
ciroze, coma hepatica.

5. Laxative, Purgative si Antidiareice


Laxativele si Purgativele sunt medicamente care favorizeaza eliminarea scaunului. Dupa
administrarea laxativelor scaunul este moale si format, pe cand dupa purgative scaunele sunt multiple,
lichide sau semilichide.
Laxativele si purgativele actioneaza prin stimularea directa a peristaltismului, prin marirea volumului
continutului intestinal, sau prin lubrefierea scaunului. Ele sunt indicate limitat in constipatia
functionala in completarea masurilor igieno dietetice, care reprezinta principala modalitate
terapeutica. Sunt de asemenea indicate bolnavilor operati, bolnavilor cu cardiopatie ischemica, cu
infarct acut, hernie, hemoroizi, inaintea interventiilor chirurgicale sau pregatirea examenului
radiologic. Pot fi utile in unele intoxicatii alimentare.
Purgativele sunt contraindicate in obstructii intestinale, apendicita, abdomen acut, sarcina sau
alaptare. Purgativele se utilizeaza mult si abuziv, datorita opiniei gresite ca scaunul zilnic este
obligatoriu. Autoadministrarea repetata accentueaza constipatia, suprima peristaltismul intestinal,
ceea ce determina abuzul de purgative. In special la batrani poate produce dependenta. Folosirea
indelungata duce la pierderi de apa si electroliti, carente de vitamine si fenomene de colite cunoscute
sub numele de boala laxativelor.
Calificarea: Asistent medical de farmacie

Anul al II lea

51

Fenolftaleina se administreaza 1 comprimat seara la culcare. Poate produce reactii alergice si


coloreaza urina si scaunului in rosu. O serie de fibre vegetale nedigerabile si coloizii hidrofili
actioneaza ca purgative de volum.
Purgativele saline sulfat de sodiu si sulfat de magneziu in doze de 15 g dizolvate intr - un pahar cu
apa. Efectul apare in 1-3 ore, dar au dezavantajul gustului neplacut.
Uleiul de ricin in doza de 15- 30 ml are aceleasi indicatii cu purgativele saline. Are gust neplacut, iar
la gravide poate declansa travaliul.
Uleiul de parafina actioneaza prin lubrefierea scaunului. Se administreaza 15-20ml seara la culcare,
la bolnavii cu hemoroizi sau fisuri anale. Are dezavantajul gustului neplacut si in utilizare indelungata
produce absorbtia unor vitamine liposolubile.
Antidiareicele sunt indicate ca medicatie simptomatica in completarea tratamentului dietetic, pentru
combaterea deshidratarii excesive si a pierderii de electroliti. Antidiareicele reduc numarul si
frecventa scaunelor, actionand fie asupra mucoasei si continutului intestinal, fie asupra motilitatii. Se
folosesc substante cu actiune absorbanta si protectoare a mucoasei, cum sunt carbunele, carbonatul
de calciu, caolinul si pectinele.
Opiul si substantele derivate au proprietati constipante, prin cresterea tonusului musculaturii netede si
diminuarea peristaltismului. Se folosesc tinctura de opiu si codeina comprimate.
Parasimpatoliticele - atropina, butilscopolamina- actioneaza prin scaderea peristaltismului intestinal.
In cazurile grave este necesara rehidratarea electrolitica a bolnavilor pe cale orala sau parenterala.

6.
Antispastice si antiflatulente
Antispasticele sunt un grup de substante cu utilizare terapeutica larga, indicate pentru inlaturarea
spasmelor muschilor netezi ai aparatului digestiv si tractului genito - urinar care apar in litiaza,
inflamatii, tumori. In colici biliare, urinare, intestinale si in general in formele clinice grave se
administreaza injectabil, in formele medii sau usoare se administreaza oral sau rectal. Antispasticele
se impart in 2 grupe in functie de mecanismului de actiune
- neurotrope, anticolinergice de tip atropinic
- musculotrope sau papaverinice care actioneaza direct asupra fibrei musculate netede
Atropina este principalul antispastic utilizata ca atare sau sub forma unor preparate de beladona,
singura sau in asociere cu papaverina in diferite preparate comerciale sau magistrale. E contraindicata
la bolnavii cu glaucom, adenom de prostata, obstructii mecanice la nivelul tractului gastrointestinal.
Ca efecte adverse, produce: uscaciunea gurii, tulburari de vedere, dificultate de urinare, constipatie.
Butilscopolamina (Scobutil) se absoarbe putin din intestin, de aceea eficacitatea este scazuta in
administrarea orala. In colici se recomanda injectarea im. sau iv. Preparatul Scobutil compus asociaza
butilscopolamina cu noraminofenazona. Este contraindicat in glaucom, abdomen acut, constipatie.
Papaverina are o eficacitate mai slaba. Se administreaza oral sau injectabil, sc. sau iv in perfuzie.
Injectata direct iv este periculoasa deoarece poate produce accidente cardiace grave: tulburari de ritm,
bloc, chiar moarte subita. Intra in compozitia preparatului Lizadon.
Antiflatulentele sunt o grupa de substante naturale si de sinteza care prin diferite mecanisme reduc
cantitatea de gaze aflate in exces in intestin. Sunt indicate in tratamentul meteorismul de orice cauza.
Mai folosite sunt substantele absorbante (carbunele animal) si carminativele vegetale: anason, menta,
fenicul, coriandru sub forma de infuzii. Infuzia de coada soricelului are efecte benefice in cazuri de
balonari, crampe intestinale.
Calificarea: Asistent medical de farmacie

Anul al II lea

52

1.3.10. - medicaia antimicrobian i antiparazitar

Calificarea: Asistent medical de farmacie

Anul al II lea

53

1.3.11. - substane antitumorale i imunosupresive


1.3.12. - substane cu aciune metabolic

Calificarea: Asistent medical de farmacie

Anul al II lea

54