Sunteți pe pagina 1din 54

Modulul XI

Cap. 1. Noţiuni de farmacologie generală

Farmacologia este ştiinţa care se ocupă cu studiul medicamentelor sub diferirte aspecte

(gr. pharmakon = remediu şi logos = ştiinţă)

1.1. Ramurile farmacologiei sunt împărţite în două categorii:

Ramuri cu caracter fundamental. Din acest grup fac parte următoarele ramuri:

a. Farmacocinetica

Această ramură studiază traseul medicamentului în organism de la ingerare până la eliminare. În cadrul acestui traseu sunt evaluate aspecte calitative şi cantitative legate de medicament, aspecte dependente de doză, calea de administrare, şi anume: absorbţia, distribuţia, metabolizarea şi eliminarea medicamentului din organism.

b. Farmacodinamia

Studiază mecanismele de acţiune şi efectele substanţelor medicamentoase la diferite niveluri:

molecular, celular, organ, ţesut sau la scara întregului organism.

c. Farmacotoxicologia

Este ramura farmacologiei care studiază reacţiile adverse ale medicamentelor cât şi aspecte legate de

farmacodependenţă, intoxicaţii acute, cronice etc.

Ramuri cu caracter aplicativ

a. Farmacoterapia

Este ştiinţa care studiază utilizarea terapeutică a medicamentelor cu scop:

profilactic,

curativ (ameliorarea şi vindecarea bolilor)

investigaţional (pentru explorări funcţionale).

În afară de terapia cu medicamente, se mai utilizează şi alte tipuri de terapie, ca de exemplu:

fizioterapia, terapia care utilizează diferite modalităţi terapeutice, ca de exemplu: masajul, electroterapia, balneoterapia etc.;

dietoterapia, terapia care se bazează pe un anumit regim alimentar esenţial pentru sănătatea organismului;

crenoterapia, terapia cu ape minerale;

igienoterapia, modalitate care are la bază un mod de viaţă echilibrat, ordonat etc.

În funcţie de efectul farmacodinamic urmărit sau filozofia aplicată în tratamentul unei suferinţe, există următoarele tipuri de farmacoterapie:

- etiotropă, farmacoterapie care se adresează bolii;

- simptomatică, farmacoterapie care se adresează simptomelor bolii;

- patogenă, farmacoterapie care se adresează mecanismelor fiziopatologice ale boli;

- de substituţie, farmacoterapie prin care se substituie o substanţă biogenă carenţială.

Calificarea: Asistent medical de farmacie

Anul al II lea

1

Farmacoterapia sau terapia cu medicamente se împarte în funcţie de concepţia terapeutică în:

alopată, care se bazează pe principiul lui Hipocrates contraria contraris curantur;

homeopată, care utilizează principiul lui Hipocrates similia similibus curantur.

Metoda farmacoterapeutică

Etiologia cuvântului

Principiul

 

Enanthos = contrariu

Principiul contrariilor

EEnnaannttiiooppaattiiaa

Pathos

= boală

Contraria contrarius curantur

 

Allos

= alta

Principiul deviaţiei

AAllooppaattiiaa

Pathos

= boală

Aliena alienis currantur

 

Homoios = similitudine

Principiul similitudinii

HHoommeeooppaattiiaa

Pathos

= boală

Similia similibus curantum

 

Ison

= identic

Principiul identităţii

IIssooppaattiiaa

Pathos

= boală

Aequalia aequalibus curantur

b. Farmacoepidemiologia

Această ramură a farmacologiei studiază contraindicaţiile, precauţiile şi posibilele interacţiuni

medicamentoase.

c. Farmacografia

Studiază formele farmaceutice, dozele, modul de administrare, cât şi modalităţile de prescriere şi

respectiv eliberare a medicamentelor din farmacie.

Alte ramuri ale farmacologiei

Farmacologia experimentală

Studiază diferite aspecte legate de substanţe medicamentoase mai vechi sau substanţe medicamentoase noi introduse în terapie. Studiile substanţelor amintite se efectuează pe animale de experienţă sau pe organe izolate.

Farmacologia clinică

Studiază efectele diferitelor substanţe medicamentoase care au depăşit faza experimentală de laborator. Studiile se realizează pe subiecţi umani în condiţiile consimţământului informat.

Farmacogenetica

Această ramură studiază modul în care substanţa medicamentoasă administrată interferează cu

genotipul uman.

Cronofarmacologia

Studiază modul în care momentul administrării din zi poate influenţa efectul farmacodinamic.

Calificarea: Asistent medical de farmacie

Anul al II lea

2

Farmacocibernetica

Studiază modul în care o substanţă medicamentoasă interferează cu mecanismele cibernetice

complexe care reglează activitatea organismului uman.

Gerontofarmacologia

Studiază

medicamentelor.

anumite

particularităţi

specifice

Farmacologia informaţională

persoanelor

în

vârstă

privitore

la

administrarea

Studiază aspecte complexe legate de capacitatea unei substanţe medicamentoase de a produce un

efect farmacodinamic dependent de informaţia pe care o poartă, informaţie care are ca suport structura chimică a substanţei respective.

Farmacologie fundamentală

Studiază mecanismele complexe care au loc la nivel molecular şi celular în urma cărora rezultă efecte farmacodinamice manifestate la nivelul organelor, aparatelor, ţesuturilor, sistemelor sau chiar la scara întregului organism.

b. Farmacoepidemiologia

Această ramură a farmacologiei studiază contraindicaţiile, precauţiile şi posibilele interacţiuni

medicamentoase.

c. Farmacografia

Studiază formele farmaceutice, dozele, modul de administrare, cât şi modalităţile de prescriere şi

respectiv eliberare a medicamentelor din farmacie.

1.2. Medicamentul (forme medicamentoase, clasificare şi descriere)

Astazi, toate medicamentele sunt fabricate prin industria farmaceutica, ceea ce permite o mai mare

precizie si o mai mare securitate de utilizare.

Medicamentele:

pot fi in vanzare libera (OTC ) OTC)

sau pot sa nu fie eliberate decat la prezentarea unei retete ( Rp / etice) Rp / etice)

Denumirea unui medicament - Un medicament contine unul sau mai multe principii active. In

general, principiul activ esential este cel care da numele medicamentului.

Calificarea: Asistent medical de farmacie

Anul al II lea

3

Iar fiecare principiu activ esential este identificat in trei moduri diferite dupa cum ne plasam pe un

punct de vedere:

1. stiintific,

2. legislativ

3. comercial.

Denumirea stiintifica este numele chimic exact al principiului activ. El este, in general, putin folosit din cauza complexitatii sale.(codul ATC)

Denumirea comuna internationala (D.C.I.) corespunde numelui generic al principiului activ in medicina. Aceasta denumire de folosire curenta este cea utilizata in acest dictionar.

Denumirea comerciala este data de catre laboratoarele farmaceutice, care descopera noi medicamente modificand structurile moleculare ale substantelor originale in maniera de a creste eficacitatea lor terapeutica si de a le diminua efectele secundare. Un acelasi principiu activ putand fi comercializat de doua laboratoare diferite, doua denumiri comerciale pot corespunde exact aceleiasi substante, eventual cu prezentari si/sau cu dozaje diferite.

Codul ATC este acronimul de la Anatomo Terapeutico Chimic. În baza acestui cod se diferentează clasele de medicamente.

Explicarea codului Din punct de vedere al nivelurilor de clasificare există 5 nivele care sunt grupate în 3 mari grupe. Ex

Grupa Anatomică Anatomică: reprezintă aparatul sau sistemul asupra căruia actionează medicamentul respectiv si îi corespunde una din literele de mai jos:

A

- tract digestiv si metabolism

B

- sânge si organe hematopoetice

C

- sistemul cardiovascular

D

- preparate dermatologice

G

- aparat genito-urinar si hormoni sexuali

H

- preparate hormonale sistemice (excusiv hormonii sexuali)

J - antiinfectioase de uz sistemic

L

- antineoplazice si imunomodulatoare

M

- sistemul muscular

N

- sistemul nervos central

P

- produse antiparazitare

R

- aparatul respirator

S

- organe senzitive

V

- varia(diverse)

W

- substanta activa vrac

X

- produse fitoterapice, apiterapice, homeopate

Z

- Produse de uz veterinar

Calificarea: Asistent medical de farmacie

Anul al II lea

4

Nivel I nivelul anatomic. Exemplu A reprezintă preparatele pentru tract digestiv si metabolism.

A 05 A A 01
A 05
A
A 01

Grupa Terapeutică Terapeutică: reprezintă clasificarea după efectul terapeutic.

Nivel II nivelul terapeutic. Exemplu A 05 reprezintă preparatele pentru terapia biliară si hepatică.

A 05 A A 01
A 05
A
A 01

Nivel III nivelul farmacoterapeutic. Exemplu A 05 A reprezintă preparatele care au efect numai în terapia biliară.

A 05 A A 01
A 05
A
A 01

Grupa Chimică Chimică: reprezintă clasificarea în functie de structura chimică.

Nivel IV nivelul structurii chimice. Exemplu A 05 AA reprezintă preparatele care au efect numai în terapia biliară si contin acizi biliari.

A 05 A A 01
A 05
A
A 01

Nivel V nivelul substantei chimice. Exemplu A 05 AA 01 reprezintă preparatele care au efect numai în terapia biliară si contin acizi biliari sub formă de acid chenodesoxicolic.

A 05 A A 01 Citirea unui cod ATC
A 05
A
A 01
Citirea unui cod ATC
acid chenodesoxicolic . A 05 A A 01 Citirea unui cod ATC Aspirina conform APP are
acid chenodesoxicolic . A 05 A A 01 Citirea unui cod ATC Aspirina conform APP are

Aspirina conform APP are următorul cod ATC: N 02 BA 01

N

semnifică actiunea medicamentului asupra sistemului nervos

02

reprezintă grupa analgezicelor cu efect asupra sistemului nervos - efectul lor terapeutic fiind

analgezia

B

reprezintă subgrupa analgezicelor cu efect antipiretic

A

încadrează medicamentul la substante cu structură chimică de derivat de acid salicilic

01

semnifică substanta chimică: acid acetilsalicilic

Calificarea: Asistent medical de farmacie

Anul al II lea

5

Algocalminul (metamizolum) conform APP are următorul cod ATC: N 02 BB 02 Algocalminul (metamizolum) conform APP are următorul cod ATC: N 02 BB 02

N

semnifică actiunea medicamentului asupra sistemului nervos

02

reprezintă grupa analgezicelor cu efect asupra sistemului nervos - efectul lor terapeutic fiind

analgezia

B

reprezintă subgrupa analgezicelor cu efect antipiretic

B

încadrează medicamentul la substante cu structură chimică de pirazolone

02

semnifică substanta chimică: metamizolum

 
  Paracetamolul conform APP are următorul cod ATC: N 02 BE 01

Paracetamolul conform APP are următorul cod ATC: N 02 BE 01

N

semnifică actiunea medicamentului asupra sistemului nervos

02

reprezintă grupa analgezicelor cu efect asupra sistemului nervos - efectul lor terapeutic fiind

analgezia

 

B

reprezintă subgrupa analgezicelor cu efect antipiretic

E

încadrează medicamentul la substante cu structură chimică anilidică

01 semnifică substanta chimică: para-acetaminofen

Un generic este un medicament identic, in ce priveste compozitia sa, prezentarea sa si dozajul sau, cu un medicament vandut sub denumire de marca (inovativ). In fapt, o specialitate, atunci cand nu mai este protejata prin brevetul sau, intrata in domeniul public o data fiind scursa perioada legala de protectie, nu mai este proprietatea laboratorului care a descoperit-o. Ea poate atunci sa fie copiata si comercializata, la un cost mai mic, sub alt nume de specialitate.

Din punct de vedere farmacoterapic, medicamentele se clasifică în următoarele grupe:

- medicamente care acţionează în anumite dereglări fiziopatologice (aproximativ 2/3 din total);

- medicamente care combat agenţii patogeni (antibiotice, chimioterapice etc.);

- medicamente care înlocuiesc produse carenţiale din organism;

- medicamente utilizate în explorări funcţionale.

Mai multi factori care influenteaza comportamentul medicamentelor in organism trebuie sa fie luati in calcul in prescriptia unui medicament:

varsta si greutatea corporala a pacientului, eventuala existenta a unei alte boli, interactiunile medicamentoase, calea de introducere in organism a medicamentului. interactiunile medicamentoase, calea de introducere in organism a medicamentului.

Odata prescriptia stabilita, trebuie sa se continue supravegherea comportarii medicamentelor in organism, in particular concentratia lor in plasma sangvina.

In mod particular trebuie supravegheate nivelurile sangvine:

ale digitalicelor in tratamentul insuficientei cardiace, ale teofilinelor in tratamentul astmului, ale litiului in tratamentul psihozelor maniaco-depresive, ale anticoagulantelor, mai ales ale celor de cursa lunga, si ale diverselor medicamente antiaritmice si hormonale.In mod particular trebuie supravegheate nivelurile sangvine: Calificarea: Asistent medical de farmacie Anul al II lea

Calificarea: Asistent medical de farmacie

Anul al II lea

6

1.3. Compoziţia de bază a diverselor clase medicamentoase:

1.4. Produşi reprezentativi ai claselor enumerate

1.3.1. antiseptice şi dezinfectante

Antisepticele = substante cu actiune reversibilă care împiedică dezvoltarea si înmultirea microorganismelor, acestea actionând prin contact nemijlocit.

Antisepticele sunt utilizate cel mai adesea pentru antisepsia:

- mâinilor,

- câmpului operator,

- plăgilor,

- pielii si mucoaselor, în infectii diverse,

- pentru sterilizarea probelor de laborator

- pentru sterilizarea unor alimente.

Antisepticele au actiune limitată asupra plăgilor infectate, vechi. Toxicitatea asupra neutrofilelor si a altor mecanisme defensive este considerată mare

Dezinfectantele = substante cu actiune ireversibilă, care distrug microorganismele cu care vin în contact, motiv pentru care mai sunt denumite bacteriolitice / bactericide.

In general au actiune brutală, fiind utilizate la dezinfectarea:

- pieselor de instumentar si sălilor de operatie,

- lenjeriei si obiectelor contaminate,

- harnasamente,

- cadavre si platforme de gunoi,

- hale de tăiere,

- grajduri si boxe,

- apă potabilă,

- păsuni.

Activitatea dezinfectantă a substantelor se face prin compararea cu solutia standard de fenol exprimată ca si coeficienti RidealWalker sau Chick–Martin). La acest coeficient se adaugă si date referitoare la sensibilitatea cutanată si reactivitatea generală a organismului, prin teste reactivitatea generală de tolerantă locală. Antisepticel Substantele antiseptice previn multiplicarea microorganismelor la nivelul pielii şi/sau mucoaselor, fiind bacteriostatice, pe când dezinfectantele sunt utilizate pe suprafete “ne-animate”, deoarece adesea sunt prea toxice la concentratia de uz pentru a fi aplicate pe piele fiind bactericide, având deci actiune ireversibilă.

Între cele două categorii de substante nu există o delimitare netă, un antiseptic poate deveni, în concentratie mare, dezinfectant şi invers.

Cele mai multe dezinfectante, distrug rapid bacteriile (în câteva minute), pe când la antibiotice concentratiile minime inhibitorii (CMI) sunt bacteriostatice sau bactericide numai după câteva ore de la expunere.

În functie de gradul de stabilitate pe care acestea îl au în cursul actiunii lor, pot fi :

- nestabile

- stabile.

Calificarea: Asistent medical de farmacie

Anul al II lea

7

A. ANTISEPTICELE SI DEZINFECTANTELE NESTABILE

Aceste substante au o actiune de scurtă durată, ele transformându-se, chiar în cursul actiunii lor. Se împart la rândul lor în:

în cursul actiunii lor. Se împart la rândul lor în: oxidante reducătoare. I. Antiseptice si dezinfectante

oxidante

reducătoare.

I. Antiseptice si dezinfectante nestabile oxidante Agentii oxidanti au o actiune rapidă şi se pot împărti în:

o

directi - care actionează prin oxigenul molecular eliberat de substante

o

indirecti - actionând prin oxigenul atomic rezultat în timpul reactiilor.

Agenti oxidanti directi (Peroxizii)

Apa oxigenată - Solutio hydrogenii peroxidi diluta Este o solutie apoasă de peroxid de hidrogen 3 %, incoloră, cu gust metalic caracteristic. Peroxidul de hidrogen este relativ stabil atunci când e acidifiat, dar se descompune rapid în mediul alcalin şi în contact cu materiile organice şi metalele. Apa oxigenată de 10 volume reprezintă concentratia oficinală, dar ea este mai putin stabilă decât solutia de 20 de volume, fapt care determină utilizarea mai frecventă a acesteia din urmă. Apa de 100 de volume (perhidrol 30%) este periculoasă din cauza instabilitătii sale în solutie - încălzită sau în contact cu materiile organice (în container) poate exploda. Concentratia exprimată în volume indică volumul de oxigen eliberat de un litru de solutie. Se recomandă pentru actiunea ei antiseptică si dezodorizantă, iar prin eliberarea rapidă si efervescentă a oxigenului are loc o actiune de curătire a plăgilor, mai ales a celor purulente.

Permanganat de potasiu - Kalii permanganas - KMnO4 Se prezintă sub formă de cristale violet închis, cu luciu metalic, solubile în apă. Solutiile 1%o de permanganat de potasiu au proprietăti oxidante puternice şi sunt antiseptice, dezodorizante şi astringente. Ele se recomandă în tratamentul stomatitelor, faringitelor, vaginitelor si plăgilor. Solutiile 5% au o actiune astringentă puternică şi sunt utilizate pentru a reduce granularea excesivă. Permanganatul de potasiu în concentratie de 1% se foloseşte ca antidot, injectat periferic în jurul muşcăturilor de şarpe, sau a muşcăturilor de animale turbate. Are ca dezavantaj faptul că pătează tesuturile; petele pot fi îndepărtate cu ajutorul solutiilor diluate de acid oxalic sau sulfuros. Solutiile care capătă o culoare maro sunt inactive. Prezentare comercială: - comprimate a 0,5 g, cutii cu 100, 500, 1000 g pulbere.

Agenti oxidanti indirecti (Halogenii) Aceştia sunt reprezentati de către clor si iod. Sunt substante bactericide rapide si puternice; au un spectru de actiune larg şi nu sunt scumpe. Efectul antibacterian se datorează afinitătii mari pentru protoplasma a acestor substante.

Clor - Clorum Cl 2 Este un agent oxidant extrem de puternic (în afara faptului că este extrem de toxic), utilizat frecvent în trecut pentru curătirea arsurilor si înlăturarea tesuturilor necrozate. Utilizarea îndelungată (sub formă de irigatii) poate avea ca efect secundar granulatia excesivă a tesuturilor. Are proprietăti antiseptice şi dezodorizante în concentratii foarte mici 0,3 - 0,5 %. De remarcat că toate substantele care eliberează clor sunt rapid inactivate în prezenta materiilor organice (materii fecale, pământ etc). Dintre derivatii clorului, mai importante sunt unele săruri ale acidului hipocloros ca de exemplu hipocloritul de sodiu.

Calificarea: Asistent medical de farmacie

Anul al II lea

8

Hipoclorit de sodiu - Natrii hipocloritis - NaOCl Eliberează lent acid hipocloros, cu proprietăti bactericide. Se foloseşte sub formă de solutie diluată - cunoscută sub denumirea de solutie Dakin modificată (contine hipoclorit de sodiu circa 0,5 %) sau solutie Labarraque, care se recomandă pentru dezinfectia plăgilor. Hipocloritul de sodiu, care contine 4 % clor activ oferă o protectie secundară care să facă fată unor viitoare contaminări. Solutiile de hipoclorit pot, uneori, provoca o iritare temporară a pielii, dar care dispare într-o săptămână sau două.

Cloraminele Sunt derivati organici ai clorului, care eliberează treptat clor, în cantităti mici, fiind deci mai putin iritanti pentru tesuturi. Sunt antiseptice uşoare (având o activitate antimicrobiană mai slabă), dar de mai lungă durată. Se folosesc pentru tratarea piscinelor si apei de băut (1 comprimat/100 l apă), pentru antisepsia mucoaselor, cavitătilor naturale, plăgilor (solutiile 0,1 - 0,5 %).

Iodul - lodum - I 2 Este un germicid cu actiune rapidă si intensă. Se utilizează în solutii diluate pentru că este iritant si are tendinta de a întârzia vindecarea. lodul se poate utiliza sub diferite forme:

Tinctura de iod - Solutio iodi spirituosa, este o solutie alcoolică, diluată, care contine: iod 2 g, iodură de potasiu 3 g şi q. s. ad 100 ml alcool de 50c Iodura de potasiu din combinatie are rol de stabilizator (împiedică formarea acidului iodhidric care este iritant). De asemenea, un alt factor stabilizator, care preîntâmpină aparitia acidului iodhidric, este lumina. Recomandări: dezinfectia câmpului operator, ca revulsiv în jurul plăgilor, ca antivomitiv preventiv. Pătează textilele si pielea; solutŃiile de trisulfat de amoniu şi sodiu vor îndepărta aceste pete.

Solutia Lügol - este o solutie apoasă de iod preparată astfel: iod 1 g, iodură de potasiu 2 g şi apă q.s. ad 100 ml. În practică, această solutie se diluează după necesităti. Solutia diluată până la 0,2% sau chiar mai putin se foloseşte sub forma de irigatii vaginale şi intrauterine în endometrită şi trichomonoza. Unguente iodate.

Iodoforii Sunt combinatii complexe ale iodului cu un agent tensioactiv (transportor) neionic. Acest tensid este un polimer neutru, cel mai folosit fiind polivinilpirolidona (povidone). Complexul "iod-tensid" are următoarele avantaje:

- păstrează iodul în solutie pe care îl eliberează lent;

- sunt siguri;

- au o toxicitate redusă;

- nu au miros respingător;

- prezintă o bună stabilitate în timpul actiunii.

Iodoforii pe bază de iod (de ex. Betadina) sunt utilizati pentru dezinfectia mâinilor chirurgului şi a pielii pacientului înainte de operatie. Concentratia slabă în iod are avantajul că nu pătează şi este suficientă pentru a reduce populatia de bacterii de pe piele pe o perioadă de 6 - 8 ore de la administrare.

De asemenea, iodoforii nu posedă efecte indezirabile precum alcoolul, solutiile apoase si alcoolice de iod (de exemplu: de iritare a tesuturilor, reactii alergice sau toxice, corozive ale metalelor, pătare).

Calificarea: Asistent medical de farmacie

Anul al II lea

9

Betadina (Isodine) Este un complex alcătuit din iod şi polivinilpirolidona (povidona), solubil în apă, utilizat pentru actiunea antiseptică generală. Nu este iritant sau toxic şi nici nu pătează materialele cu care vine în contact. O concentratie de 1:25 distruge germenii de Brucella abortus în mai putin de 2 minute. De asemenea, în aceeaşi concentratie se recomandă pentru asepsia instrumentarului înaintea examenului rectovaginal. În dilutie de 1:5 -1:10 se recomandă pentru dezinfectia pielii. Ca agent terapeutic, se recomandă în variate afectiuni ale dermului şi mucoaselor.

II. Antiseptice si dezinfectante nestabile reducătoare

Formaldehida - Formaldehydum - CH 2 O Formalina este un lichid fumigant, limpede, incolor, cu miros întepător, solubil în apă si alcool. Solutia apoasă de formaldehida contine 40% aldehidă formică gazoasă şi 10% alcool metilic (metanol). Aplicată extern, formalina se dovedeşte a fi un bun antiseptic şi astringent, cu un spectru antimicrobian larg. Se utilizează în solutii diluate 1 - 5% (1:10), fumigatii, pentru dezinfectia clădirilor, când, de obicei, se amestecă cu KMnO 4 în raport de 8:5 - utilizând 45-90 g de permanganat de potasiu la fiecare 3 m 3 . Încăperile trebuie să fie tinute închise, cel putin 10 ore, după care neutralizarea formaldehidei se face cu amoniac concentrat (3 ml/m 3 aer), apoi se aeriseşte. Pentru dezinfectia incubatoarelor, se calculează pentru fiecare m 3 aer - 35 g de permanganat de potasiu, peste care se toarnă 50 ml formol, la 37°C, timpul de actiune fiind de 3 - 4 ore. Actiunea sa este ajutată de pulverizarea apei (umiditate 80 - 90%) înaintea fumigatiei. În plus, formaldehida se poate folosi pentru dezinfectia pieilor, hainelor, picioarelor şi gurii, prin sprayerea cu o solutie 2% (solutia oficinală este diluată 1:20). Dezinfectia prin fumigatie a făcut loc dezinfectiei cu aerosoli, prin utilizarea continuă sau semicontinuă a generatoarelor electrice de pulverizare, calculându-se 100 - 200 ml/m 3 formol comercial. Parazitii nu sunt afectati de fumigatia cu formaldehidă.

Glutaraldehida Este o aldehidă saturată, cu înaltă activitate bactericidă si sporicidă în solutii alcaline (pH 7,5 - 8,5). Compusul este mai putin iritant asupra pielii şi mucoaselor decât formaldehida, el fiind activ şi în prezenta materiilor organice. Solutiile 1 - 2% de glutaral distrug sporii de Bacillus anthracis mult mai repede decât o solutie de 4% de formaldehidă. Glutaraldehida se recomandă pentru dezinfectia instrumentarului (în special a endoscoapelor). Nu este corozivă, are o tensiune superficială mică care permite o bună spălare şi pătrundere în tesuturi, inactivează enterovirusurile.

Clorhexidina hidroclorid - Nolvasan - Hibitone Este un compus sintetic cu activitate antiseptică, manifestată prin distrugerea peretelui celular bacterian. Clorhexidina este putin solubilă în apă şi relativ netoxică. Este activă asupra germenilor Gram pozitivi şi Gram negativi şi a altor microorganisme. Această activitate este apreciabilă şi în

prezenta materiilor organice ca: puroi, sânge, lapte şi fluide tisulare. Concentratia inhibitoare "in vitro" este de:

o

1:10 000 pentru Escherichia coli

o

1:300 000 pentru Salmonella dublin şi Vibrio cholera

o

1:1000 000 pentru Staphylococcus aureus

o

1:2000 pentru Streptococcus pyogenes.

Clorhexidina este activă şi în prezenta altor antiseptice cum ar fi: compuşii cuaternari de amoniu (detergentii cationici), dar este incompatibilă cu compuşii anionici (detergentii anionici), inclusiv săpunul.

Calificarea: Asistent medical de farmacie

Anul al II lea

10

Metenamina - Urotropina - Formin Methenaminum. Este o pulbere cristalină, incoloră, fără miros, solubilă în apă. Ca atare, urotropina nu posedă actiune antimicrobiană, dar în mediul acid (focare inflamatorii, infectii generalizate) se descompune în formaldehidă (antiseptic - bacteriostatic) şi amoniac, pe aceasta bazându-se efectul său terapeutic. Se recomandă în afectiuni renale (cistite, pielite etc), administrându-se oral, i. m., s. c. sau i. v. în doze zilnice. In comert sunt comprimate de 0,5 g, soluŃie 25%, fiole de 10ml.

B. ANTISEPTICE ŞI DEZINFECTANTE STABILE Aceasta grupă cuprinde unii compuşi anorganici (acizi, alcali, săruri ale metalelor grele) şi organici (alcooli, fenoli si derivati), majoritatea actionând prin precipitarea albuminelor. Ei nu se distrug în timpul actiunii lor antiseptice având si o actiune mai mult sau mai putin iritantă asupra tesuturilor.

Acizii

Acizii minerali (acidul clorhidric şi acidul sulfuric) pot fi folositi ca dezinfectanti (în concentratie de 2 – 4 %), dar datorită actiunii lor corozive sunt utilizati doar pentru dezinfectia suprafetelor "ne- animate". Intensitatea actiunii dezinfectante a acizilor este direct proportională cu gradul de disociere electrolitică. Acizii care disociază lent (acetic, boric) pătrund mai bine în tesuturi. În functie de concentratie, acizii pot fi antiseptici, astringenti, iritanti sau caustici.

Acid acetic - Acidum aceticum - CH 3 -COOH Lichid limpede, cu miros caracteristic, întepător.

Otet - Acetum Este neoficinal şi contine 6 - 9% acid acetic. În concentratie de 1‰ - 1%, acidul acetic are actiune antiseptică, astringentă, antifermentescibilă şi eupeptică; la 1% devine bactericid, insecticid, iritant - revulsiv, la 2 - 3% este moderat cheratolitic, iar la concentratii mai ridicate devine caustic. Se recomandă sub formă de comprese reci ca antiseptic, astringent, antiflogistic, în inflamatii, contuzii, ca antiparazitar extern contra păduchilor, puricilor. Per os (ca antifermentescibil), în tulburări digestive, intoxicatii cu alcooli

Acid boric - Acidum boricum Se prezintă sub formă de lamele cristaline a căror coeficient de solubilitate nu depăşeşte 4 %. Are un efect antiseptic slab (disociază putin), dar are marele avantaj că nefiind iritant se poate aplica pe suprafetele delicate, cum ar fi corneea. Pulberea de acid boric poate fi aplicată local în eczeme umede, plăgi proaspete şi sub atelele chirurgicale care imobilizează oasele fracturate.

Alcalii

Sunt dezinfectante puternice, relativ ieftine şi uşor de găsit, a căror utilizare datează încă din antichitate. Efectul antiseptic şi dezinfectant se datorează concentratiei în ioni hidroxil (HO-). La un pH > 9, marea majoritate a bacteriilor sunt inactivate, dar particularitatea acestor substante constă în efectul lor antiviral.

Exemple de alcali:

o

Hidroxidul de sodiu - Soda caustică,

o

Hidroxidul de calciu,

o

Carbonat de sodiu - Soda de rufe

Calificarea: Asistent medical de farmacie

Anul al II lea

11

1.3.2.

analgezice

Analgezicele (gr an = "fără" + algesis = "durere") reprezintă o grupă de medicamente care calmează temporar durerea.

Durerea poate fi definită ca o senzatie subiectivă, complexă, care reflectă activitatea tisulară, reală sau posibilă si răspunsul efectiv la aceasta.

Combaterea durerii este realizată prin mecanisme diferite de a reduce capacitatea senzorială nervoasă, care poate fi făcută la nivel:

central

periferic.

Substantele analgetice pot fi diferentiate astfel:

această diferentiere nu se poate face clar la unele din ele.

O clasificare uzuală este în substante:

opioid-analgetice cu reprezentantul tipic morfină opioid-analgetice cu reprezentantul tipic morfină

o

o

o

ibuprofen care este analgetic si antiflogistic

analgetice neacide) o ibuprofen care este analgetic si antiflogistic o Paracetamol o Pirazolon o Meloxicam

CRITERII DE CLASIFICARE:

Naturale:

o

Morfina

o

Codeina

Semisintetice:

 

o

Oximorfona

o

Hidromorfona

o

Oxicodona

o

Hidrocodona

o

Codetilina

Sintetice:

o

Sufentanil

o

Fentanil

o

Piritramid

o

Levorfanol

o

Metadona

o

Dextromoramida

o

Dextropropoxifen

o

Petidina

o

Tilidina

o

Pentazocina

o

Tramadol

Calificarea: Asistent medical de farmacie

Anul al II lea

12

Structură chimică:

Derivati morfinici:

Morfina (Doltard cpr retard de 10, 30, 60,100mg)

Hidromorfonă (hidromorfon fiole 0.02% 1ml),

Codeina (Antalgic, Prodeine, Solpadeine),

Dihidrocodeina (DHC continuos cpr retard de 60mg, 90mg, 120 mg). Derivati de fenilpiperidină:

Petidina (Mialgin fiole 5mg/ml-2 ml)

Derivati de difenilpropilamină:

Metadona (Sintalgon cpr 2.5mg),

Dextropropoxifen (Darvon cpr 50mg, 65mg, 100mg)

Derivati de benzomorfan:

Pentazocina (Fortral cpr 50mg, fiole 30mg/1ml) )) Derivati de morfinan:

Butorfanol (Moradol fiole 2 mg/mlx1ml),

Nalbufina (Nubain fiole 10 mg/mlx 2ml).

Opioide în combinatii cu antispastice:

Morfina - Atropina (Morfină HCl 0.02 gr, Atropină sulfat 0.001g, fiole 1 ml),

Hidromorfon- Atropină (hidromorfon 0.2%, Atropina sulfat 0.03% fiole 1ml),

Hidromorfon-Scopolamină (Hidromorfonă 0.2%, Scopolamină 0.03%)

Alte opioide:

Tramadol (Mabron cps50 mg, fiole 50mg/mlx2ml, Tramadol cps 50mg, 100mg retard, fiole).

Analgezicele antipiretice = Analgezice neopioide, Analgezice nenarcotice N 02 B (ATC)

N

02 BA Derivati de acid salicilic:

Acid acetilsalicilic (Acid acetilsalicilic, Aspirin Direkt, Upsarin, Alka Seltzer cpr eferves.)

Diflunisal ( Diflunisal cpr 500mg, Dolobid ),

Benorilat (esterul acidului acetilsalicilic cu paracetamol)

N

02 BB Derivati de pirazolonă:

Noraminofenazonă-Metamizol (Algocalmin cpr 500mgx20, fiole, Metamizol sodic supozitoare Algozone, Novalmin, Novalgin),

Propifenazonă (Propifenazona supozitoare).

N

02 BE Derivati de anilină(p-aminofenol):

Paracetamol (Paracetamol cpr 500mg, Paracetamol supozitoare 125mg,250mg, Efferalgan cpr eff, sirop, supozitoare 80mg, 150mg 300 mg)

Eficacitate relativă

Calificarea: Asistent medical de farmacie

Anul al II lea

13

1.3.3.

- substanţe cu acţiune asupra SNV, SNC

Pe plan anatomic, sistemul nervos este format din doua ansamble distincte:

Sistem nervos central - denumit si nevrax, S.N.C. este format din miliarde de neuroni (celule

nervoase) conectati intre ei si dintr-un tesut de sustinere interstitial (nevroglie). El cuprinde encefalul:

creierul,

cerebelul,

trunchiul cerebral, protejat de craniu si maduva spinarii, amplasata in coloana vertebrala.

SNC (sistemul nervos cerebro-spinal) este reprezentat de organele nervoase care constituie encefalul, adăpostit de cutia craniană si măduva spinării, în canalul medular al coloanei vertebrale. SNC este văzut ca un sistem cu rol de:

a procesa informatiile din mediul extern,

a coordona viata de relatie

a genera un anumit comportament.

Protectia mecanică a sistemului nervos central se realizează prin existenta unui învelis protector format din meninge si lichidul cefalorahidian.

Sistem nervos periferic - prelungire a sistemului nervos central, cuprinde totalitatea nervilor si ale ingrosarilor lor (ganglionii nervosi), nervii, legati printr-o extremitate de sistemul nervos central, se ramifica la cealalta extremitate intr-o multitudine de ramuri fine care inerveaza totalitatea corpului. Exista nervi cranieni si nervi rahidieni.

Dupa organizarea si functionarea lor, se disting:

Dupa organizarea si functionarea lor, se disting:
Dupa organizarea si functionarea lor, se disting:

o

o

somatic, care pune organismul in comunicatie cu exteriorul

sistemul nervos vegetativ, sau autonom, care regleaza functiile viscerale.

sistemul nervos vegetativ, sau autonom, care regleaza functiile viscerale.

Sistemul nervos somatic - comanda miscarile

catre piele a diferitelor senzatii (tactile, caldura, durere) si descoperirea prin celelalte organe de simt a

de

si

pozitia corpului si

permite

perceperea

mediului inconjurator (vaz, auz, miros). El este constituit din neuroni senzitivi si neuroni motori

Sistemul

(viscerelor) la vertebrate. El regleaza indeosebi respiratia, digestia, excretiile, circulatia (bataile cardiace, presiunea arteriala).

nervos

vegetativ sau sistemul

nervos

autonom

reglează activitatea organelor

Sistemul nervos vegetativ poate fi împărtit în:

Sistem nervos simpatic, antagonist pe parasimpatic, cu centru în măduva spinării si hipotalamus;

Sistem nervos parasimpatic, sistem nervos ce favorizează regenerarea organismului după stres;

Acest sistem functionează relativ independent de sistemul nervos central (creier).

Functionarea sistemului nervos face sa intervina un lant de neuroni, care se articuleaza intre ei prin sinapse, neuronul asigura conducerea influxului nervos, iar sinapsa asigura transmisia acestui influx fie de la un neuron la altul, fie de la un neuron la un organ-tinta,

Calificarea: Asistent medical de farmacie

Anul al II lea

14

Neurotransmitatorii sunt substante chimice eliberate la nivelul terminatiilor nervoase presinaptice si care se fixeaza pe situsuri receptoare specifice de la nivelul neuronilor postsinaptici. Pana in prezent s-au identificat cel putin 30 de neurotransmitatori activi sau potentiali.

În cadrul sistemului nervos vegetativ (parasimpatic şi simpatic) funcţionează doi mediatori:

(parasimpatic şi simpatic) funcţionează doi mediatori: acetilcolina ( parasimpatic ) noradrenalina ( simpatic )

acetilcolina (parasimpatic) noradrenalina (simpatic)

Medicaţia SNV se clasifică astfel în colinergică şi adrenergică.

Medicaţia colinergică cuprinde:

o

parasimpatomimeticele,

o

parasimpatoliticele,

o

substanţele cu acţiune ganglionară

o

curarizantele.

Medicaţia adrenergică cuprinde:

o

simpatomimeticele

o

simpatolitice

Acetilcolina este neurotransmitatorul sistemului nervos parasimpatic, care comanda:

contractia fibrelor musculare netede

secretiile glandulare.

Receptorii colinergici sunt de 2 tipuri:

1)

muscarinici

2)

nicotinici.

M 4 ). Localizarea lor este la nivelul glandelor

exocrine, musculaturii netede viscerale cu excepţia sfincterelor, muşchiului circular al irisului,

aparatului ciliar, cordului, vaselor, sistemului nervos central.

Receptorii muscarinici sunt de mai multe tipuri (M 1

Receptorii nicotinici (N 1 , N 2 ) se găsesc la nivelul ganglionilor vegetativi parasimpatici şi simpatici, medulosuprarenalei, glomusului carotidian, plăcii motorii şi sistemului nervos central.

Adrenalina si noradrenalina sunt neurotransmitatorii sistemului simpatic, care:

asigura contractia peretelui arterelor

intervin in secretia transpiratiei

Receptorii adrenergici sunt de 2 tipuri:

1)

2)

alfa

beta.

Receptorii alfa se împart în:

alfa-1 , situaţi la nivelul vaselor, în muşchiul radiar al irisului, capsula splenică, sfincterele tubului 1, situaţi la nivelul vaselor, în muşchiul radiar al irisului, capsula splenică, sfincterele tubului digestiv şi al vezicii urinare, musculatura netedă intestinală,

alfa-2, situaţi în vase şi sistemul nervos central. 2, situaţi în vase şi sistemul nervos central.

Receptorii beta se clasifică în:

beta-1 , aflaţi la nivelul cordului, ţesutului adipos beta- 2 , în vase, musculatura netedă 1, aflaţi la nivelul cordului, ţesutului adipos beta-2, în vase, musculatura netedă bronşică, detrusorul vezicii urinare şi miometru.

Calificarea: Asistent medical de farmacie

Anul al II lea

15

Distonia neurovegetativă apare ca urmare a unor disfunctionalităti ale sistemului nervos vegetativ, care controlează toate functiile importante ale organismului (circulatie, digestie, respiratie) prin intermediul mediatorilor chimici.

Este un diagnostic care cuprinde o paletă foarte largă de manifestări clinice, defapt alterări

functionale la nivelul diverselor aparate si sisteme fără să fie modificate analizele de laborator si investigatiile paraclinice:

ecografie,

radiografie.

Contextul aparitiei acestor manifestări sunt oboseala excesivă, stresul psihoemotional, tulburările afective si apar de obicei la sexul feminin. De multe ori este un diagnostic prin excludere după ce se infirmă cauze organice care ar fi putut declansa simptomatologia.

Manifestările sunt foarte variate cele mai frecvente find cele care caracterizează aparatul cardio- vascular: palpitatii, variatii ale tensiunii arteriale, dureri precordiale sub formă de întepături; greturile, vărsăturile, inapetenta, durerile abdominale pot fi de asemenea o manifestare a bolii. Simptomul de “nod în gât” este de asemenea caracteristic distoniei neurovegetative. Alte simptome care pot apare sunt: tremurături ale extremitătilor, transpiratii, cefalee, ameteală, stări de teamă, insomnie, senzatii de lesin, furnicături si întepături la nivelul membrelor, fetei, buzelor. De asemenea bolnavii pot descrie grade variate de durere cu diverse localizări.

Clasele de medicamente de uz uman pentru Sistemul nervos central

6. medicatia bolii Alzheimer,

14. analgezice opioide si antagonisti,

Calificarea: Asistent medical de farmacie

Anul al II lea

16

1.3.4.

hormoni

Hormonul (grec. ορμόνη, - horman, hormanus - a pune în mişcare, a trezi) este o substanţă biochimică care transmite informaţii de la un organ sau ţesut la altul, fiind secretată de glandele endocrine sau de alte ţesuturi, care stimulează şi coordonează activitatea anumitor organe sau a întregului organism.

Spre deosebire de sistemul nervos unde informaţiile de la centru (creier sau măduva spinării) impusurile nervoase se propagă prin prelungirile axonice sau dentritice cu o viteză mare ce durează fracţiuni de secundă, informaţiunile transmise pe cale hormonală sunt mai lente, unele ca de exemplu în cazul adrenalinei care durează secunde, pe când în cazul celorlalţi hormoni durează zile, până ce informaţiile ajung la organul sau ţesutul ţintă.

De la această regulă fac o excepţie hormonii tisulari (produşi de ţesuturi), hormoni ca:

o

histamina,

o

serotonina,

o

prostaglandinele,

care sunt produşi direct de parenchimul organului ţintă.

Hormonii au fost descoperiţi pe la îmceputul secolului XX, termenul de hormon a fost pentru prima oară folosit în anul 1905 de psihologul englez Ernest Starling (1866 - 1927).

Hormonii fiind substanţe care acţionează pe anumite organe ţintă, ce au receptori speciali în membrana celulară care leagă moleculele hormonului respectiv, unde hormonii declanşează o serie de reacţii biochimice, pătrunzând prin membrana celulară ajungând înL

citoplasmă,

respective, nucleul celulei.

Exemple de reglări pe cale hormonală

Glicemia (concentra ţia de zahăr din sânge) este reglată prin insulina, produs ă de pancreasul endocrin (concentraţia de zahăr din sânge) este reglată prin insulina, produsă de pancreasul endocrin - (insulele Langerhans)

Lipemia (concentra ţia în grăsimi prin activitatea ficatului ş i pancreasului) (concentraţia în grăsimi prin activitatea ficatului şi pancreasului)

Senzaţ ia de foame (centrul foamei este act ivat la scăderea valorii glicemiei) ţia de foame (centrul foamei este activat la scăderea valorii glicemiei)

Activitatea sexuală (la bărbat sau femeie ş i reglarea ciclului menstrual (la bărbat sau femeie şi reglarea ciclului menstrual

Dezvoltarea sistemului ososbărbat sau femeie ş i reglarea ciclului menstrual Adaptarea la stress Activitatea hormonală este dirijată

Adaptarea la stress stress

Activitatea hormonală este dirijată prin:

axul hipotalamo-hipofizar (printr-un sistem Feedback)la stress Activitatea hormonală este dirijată prin: sistemul nervos vegetativ (parasimpatic ş i

sistemul nervos vegetativ (parasimpatic ş i ortosimpatic) sistemul nervos vegetativ (parasimpatic şi ortosimpatic)

prin concentraţ ia în sânge (a calciului, glucozei etc.) ţia în sânge (a calciului, glucozei etc.)

Calificarea: Asistent medical de farmacie

Anul al II lea

17

Hormonii din organismul animal sunt produşi şi de glandele endocrine:

hipofiză,

epifiză,

tiroidă,

paratiroidă,

pancreas,

glandele suprarenale cu corticosuprarenala şi insulele Langerhans,

gonadele sau glandele genitale.

Langerhans,  gonadele sau glandele genitale . Cele mai importante glande endocrine ( sexul masculin

Cele mai importante glande endocrine

Denumirea de glande endocrine sau glande cu secreţie internă se datorează faptului că hormonii produşi de glandele respective se varsă direct în sânge fiind transportaţi pe calea sanguină la organul ţintă.

Hormonii produşi de plante se numesc fitohormoni (au de exemplu un nucleu format din o grupare fenolică şi steroidă) şi asemănător hormonilor produşi de organismul animal, acţionează la distanţă fiind suficient o cantitate foarte mică de ordinul nanogramelor.

Ştiinţa care se ocupă cu studiul glandelor endocrine şi hormonilor se numeşte endocrinologie, iar medicul care lucrează în această ramură endocrinolog.

Calificarea: Asistent medical de farmacie

Anul al II lea

18

1.

1.1. Hormonii endocrini respecta definitia clasica fiind sintetizati si secretati de celule specializate

urmand sa ajunga la celula tinta prin intermediul sistemului circulator legati de proteine transportoare in cazul hormonilor hidrofobi sau liberi in sange in cazul hormnilor hidrofili

1.2.1. Hormonii paracrini nu respecta definitia clasica data hormonilor fiind sintetizati de o celula specializata, urmand sa actioneze asupra celulelor invecinate, fara a mai ajunge in torentul circulator

Exemplu: somatostatina produsa de celulele D pancreatice actioneaza asupra celulelor A (secretoare de glucagon) si B (secretoare de insulina) inhibandu-le secretia

1.2.2. Hormonii autocrini sunt sintetizati si secretati de catre o celula in spatiul extracelular, actionand ca mesager asupra aceleiasi celule. In acest caz celula tinta si celula secretoare reprezinta defapt aceasi celula.

1.3. Neurohormonii sunt o categorii speciala de substante chimice produse de catre celulele nervoase,

eliberate in sange prin terminatiile axonale si apoi vehiculate prin sistemul circulator pana la nivelul celulei tinta. Prin intermediul neurohormonilor se realizeaza interactiunea dintre sistemul nervos si sistemul endocrin.

22

In functie de solubilitate hormonii se pot clasifica in hormonii hidrosolubili (hidrofili) si hormoni

liposolubili (hibrofobi).

necesita proteine transportoare pentru a fi vehiculati prin sange pana la

nivelul celulei tinta, de asemenea acesti hormoni prezinta capacitatea de a traversa bistratul lipidic al membranei celulare, patrunzand in interiorul celulei unde se afla receprtori specifici fie in citoplasma fie legati de cromatina la nivelul nucleului.

2.1. Hormonii liposolubili

2.2. Hormonii hidrosolubili circula liberi prin sistemul circulator insa nu pot traversa membrana

celulara. Receptori pentru acest tip de hormoni se afla incorporati in membrana celulara, determinand productia de mesageri secunzi in lanivelul spatiului citoplasmatic hormonul fiind considerat mesager primar.

33

3.1.

Hormoni derivati din aminoacizi

Calificarea: Asistent medical de farmacie

Anul al II lea

20

3.2. Hormoni polipeptidici, proteici si glicoproteici

 

Numar de resturi aminoacidice

 

Hormon

Loc de sinteza

   

3

5

5

8

9

9

10

Somatostatina (GH-RIH)

14

   

Mucoasa gastrica duodenala

17

   

27

Hipofiza anterioara

27

28

29

Celule A (α) pancreatice

31

Hipofiza anterioara

32

Celulele C tiroidiene

33

36

Celule F pancreatice

Hormonul adenocorticotrp (corticotropina, ACTH)

39

Hipofiza anterioara

41

43

Duoden si jejun

Hormonul eliberator al hormonului de crestere (GH-RH)

   

44

   
   

Celulele B

   

51

   

53

Factorul de crestere asemanator insulinei (IGF II)

67

Somatomedina (IGF I)

70

84

Celule parotidiene

Variabil

198

Hipofiza anterioara

209

Hipofiza anterioara

215

231

236

 

Calificarea: Asistent medical de farmacie

Anul al II lea

21

3.3.

Hormonii steroizi sunt hormoni ce au ca precursor comun colesterolul

1.25 dihidroxicolecalciferolprecursor comun colesterolul estradiol estrona testosteron cortisol aldosteron 3.4. Hormoniii eicosanoizi

3.4.

Hormoniii eicosanoizi reprezinta o serie de hormoni derivati din acidul arahidonic

 

prostaglandinele primare (clasice, PG) 

endoperoxizi prostaglandinici (PGG 2 si PGH 2 ) 2 si PGH 2 )

prostaciclina (PGI 2 ) 2 )

tromboxani (TX)(clasice, PG) endoperoxizi prostaglandinici (PGG 2 si PGH 2 ) prostaciclina (PGI 2 ) leucotrienele (LT)

leucotrienele (LT)(clasice, PG) endoperoxizi prostaglandinici (PGG 2 si PGH 2 ) prostaciclina (PGI 2 ) tromboxani (TX)

44

Hormonii sunt secretati la nivelul intregului organism, putand fi secretati de organe specializate sau de celule individuale ce prezinta activitate secretorie

4.1. Hormoni hipotalamici

hormonul eliberator al tireotropinei (TRH) tireotropinei (TRH)

hormonul eliberator al somatostatinei (GH-RIH) somatostatinei (GH-RIH)

hormonul eliberator al gonadotropinelor (Gn-RH) gonadotropinelor (Gn-RH)

hormonul eliberator al corticotropinei (CRH) corticotropinei (CRH)

hormonul eliberator al somatotropinei (GH-RH) somatotropinei (GH-RH)

4.2. Hormoni hipofizari

somatotropina numita si hormonul de crestere (GH)al somatotropinei (GH-RH) 4.2. Hormoni hipofizari corticotropina numita si hormonul adenocorticotrop (ACTH)

corticotropina numita si hormonul adenocorticotrop (ACTH)hipofizari somatotropina numita si hormonul de crestere (GH) gonadotropine (Gn) o Hormonul luteinizant (LH) o

gonadotropine (Gn)corticotropina numita si hormonul adenocorticotrop (ACTH) o Hormonul luteinizant (LH) o Hormonul

o

Hormonul luteinizant (LH)

o

Hormonul foliculo-stimulator (FSH)

tireotropina (TSH)luteinizant (LH) o Hormonul foliculo-stimulator (FSH) prolactina (PRL) 4.3. Hormoni gastrointestinali gastrina

prolactina (PRL)o Hormonul foliculo-stimulator (FSH) tireotropina (TSH) 4.3. Hormoni gastrointestinali gastrina colecistokinina

4.3. Hormoni gastrointestinali

gastrina(TSH) prolactina (PRL) 4.3. Hormoni gastrointestinali colecistokinina (CCK) secretina polipeptidul intestinal

colecistokinina (CCK)prolactina (PRL) 4.3. Hormoni gastrointestinali gastrina secretina polipeptidul intestinal vasoactiv (VIP) peptidul

secretinaHormoni gastrointestinali gastrina colecistokinina (CCK) polipeptidul intestinal vasoactiv (VIP) peptidul gastic

polipeptidul intestinal vasoactiv (VIP)gastrointestinali gastrina colecistokinina (CCK) secretina peptidul gastic inhibitor (GIP) ghrelina peptidul YY

peptidul gastic inhibitor (GIP)(CCK) secretina polipeptidul intestinal vasoactiv (VIP) ghrelina peptidul YY parotina sialogastrona leptina motilina

ghrelinaintestinal vasoactiv (VIP) peptidul gastic inhibitor (GIP) peptidul YY parotina sialogastrona leptina motilina

peptidul YYvasoactiv (VIP) peptidul gastic inhibitor (GIP) ghrelina parotina sialogastrona leptina motilina Calificarea:

parotina(VIP) peptidul gastic inhibitor (GIP) ghrelina peptidul YY sialogastrona leptina motilina Calificarea: Asistent medical

sialogastronagastic inhibitor (GIP) ghrelina peptidul YY parotina leptina motilina Calificarea: Asistent medical de farmacie

leptinainhibitor (GIP) ghrelina peptidul YY parotina sialogastrona motilina Calificarea: Asistent medical de farmacie Anul al

motilina(GIP) ghrelina peptidul YY parotina sialogastrona leptina Calificarea: Asistent medical de farmacie Anul al II lea

Calificarea: Asistent medical de farmacie

Anul al II lea

22

4.4.

Hormoni pancreatici

insulina4.4. Hormoni pancreatici glucagonul somatostatina polipeptidul pancreatic 4.5. Hormoni trombocitari    

glucagonul4.4. Hormoni pancreatici insulina somatostatina polipeptidul pancreatic 4.5. Hormoni trombocitari    

somatostatina4.4. Hormoni pancreatici insulina glucagonul polipeptidul pancreatic 4.5. Hormoni trombocitari    

polipeptidul pancreatic4.4. Hormoni pancreatici insulina glucagonul somatostatina 4.5. Hormoni trombocitari     tromboxan

4.5.

Hormoni trombocitari

 
 
  tromboxan

tromboxan

4.6.

Hormoni limfocitari

 
 
  leucotrienele

leucotrienele

4.7.

Hormoni suprarenalieni

 
 

epinefrina (adrenalina) 

norepinefrina (noradrenalina)suprarenalieni     epinefrina (adrenalina) cortisol   aldosterona 4.8. Hormoni secretati de

cortisol 

 

aldosteronanorepinefrina (noradrenalina) cortisol   4.8. Hormoni secretati de rinichi    

4.8.

Hormoni secretati de rinichi

 
 
  renina

4.9.

Hormoni din tesutul miocardic atrial

 
  polipeptidul natrinuretic

5.

Nivelul I cuprinde hormoni secretati de tesuturi ce provin embriologic din tesut nervos

hipotalamusulsecretati de tesuturi ce provin embriologic din tesut nervos celule C din tiroida celule secretoare de

celule C din tiroidace provin embriologic din tesut nervos hipotalamusul celule secretoare de hormoni din mucoasa gastrointestinala

celule secretoare de hormoni din mucoasa gastrointestinaladin tesut nervos hipotalamusul celule C din tiroida medulosuprarenala Nivelul II cuprinde hormoni ce sunt

medulosuprarenalacelule secretoare de hormoni din mucoasa gastrointestinala Nivelul II cuprinde hormoni ce sunt influentati in mod

Nivelul II cuprinde hormoni ce sunt influentati in mod direct de sistemul nervos

hormonii adenohipofizarihormoni ce sunt influentati in mod direct de sistemul nervos hormonii secretati de insulele pancreatice hormonii

hormonii secretati de insulele pancreaticein mod direct de sistemul nervos hormonii adenohipofizari hormonii parotidieni Nivelul I II cuprinde hormonii a

hormonii parotidieniadenohipofizari hormonii secretati de insulele pancreatice Nivelul I II cuprinde hormonii a caror secretie este

Nivelul III cuprinde hormonii a caror secretie este dependenta de hipofiza anterioara

hormonii elaborati in cortexul glandei suprarenalea caror secretie este dependenta de hipofiza anterioara hormonii tiroidieni hormonii secretati de gonade

hormonii tiroidienihormonii elaborati in cortexul glandei suprarenale hormonii secretati de gonade Calificarea: Asistent medical

hormonii secretati de gonadeelaborati in cortexul glandei suprarenale hormonii tiroidieni Calificarea: Asistent medical de farmacie Anul al II lea

Calificarea: Asistent medical de farmacie

Anul al II lea

23

Exemple de hormoni

Hormoni de natură proteică cu secvenţe specifice de aminoacizi:

Neuropeptide: LH/FSH, TSH, ACTH, GH LH/FSH, TSH, ACTH, GH

Glicoproteine: Hormonul de stimulare foliculară (FSH), Hormonul lutetropic (LH) Tireotropina (TSH) Adrenocorticotropina (ACTH) ş i (MSH) Hormonul de stimulare foliculară (FSH), Hormonul lutetropic (LH) Tireotropina (TSH) Adrenocorticotropina (ACTH) şi (MSH)

Hormoni de creş tere GH, IGF ştere GH, IGF

Prolactina(ACTH) ş i (MSH) Hormoni de cre ş tere GH, IGF Vasopresina ş i Oxitocina Bradichinina

Vasopresina ş i Oxitocina şi Oxitocina

Bradichininacre ş tere GH, IGF Prolactina Vasopresina ş i Oxitocina Derivate ale aminocizilor: Tiroxina (T4) Triiodtironina

Derivate ale aminocizilor:

Tiroxina (T4)ş i Oxitocina Bradichinina Derivate ale aminocizilor: Triiodtironina (T3) Adrenalina Histamina Noradrenalina

Triiodtironina (T3)Bradichinina Derivate ale aminocizilor: Tiroxina (T4) Adrenalina Histamina Noradrenalina Dopamina Melatonina

AdrenalinaDerivate ale aminocizilor: Tiroxina (T4) Triiodtironina (T3) Histamina Noradrenalina Dopamina Melatonina Izoprenderivate

Histaminaaminocizilor: Tiroxina (T4) Triiodtironina (T3) Adrenalina Noradrenalina Dopamina Melatonina Izoprenderivate Neotenina

NoradrenalinaTiroxina (T4) Triiodtironina (T3) Adrenalina Histamina Dopamina Melatonina Izoprenderivate Neotenina la insecte

Dopamina(T4) Triiodtironina (T3) Adrenalina Histamina Noradrenalina Melatonina Izoprenderivate Neotenina la insecte Hormoni

Melatonina(T3) Adrenalina Histamina Noradrenalina Dopamina Izoprenderivate Neotenina la insecte Hormoni steroizi

Izoprenderivate

Neotenina la insecteHistamina Noradrenalina Dopamina Melatonina Izoprenderivate Hormoni steroizi (precum cele produse de glandele

Hormoni steroizi (precum cele produse de glandele suprarenale / adrenale şi glandele sexuale)

Aldosteronul (mineralcorticoid)de glandele suprarenale / adrenale ş i glandele sexuale) Cortizol (glucocorticoid) Estrogene (estradiol) Gestagene

Cortizol (glucocorticoid)ş i glandele sexuale) Aldosteronul (mineralcorticoid) Estrogene (estradiol) Gestagene (progesteron) Androgene

Estrogene (estradiol)Aldosteronul (mineralcorticoid) Cortizol (glucocorticoid) Gestagene (progesteron) Androgene (testosteron) Deriva ţ i

Gestagene (progesteron)Cortizol (glucocorticoid) Estrogene (estradiol) Androgene (testosteron) Deriva ţ i ai acizilor gra ş i:

Androgene (testosteron)Estrogene (estradiol) Gestagene (progesteron) Deriva ţ i ai acizilor gra ş i: Prostaglandine Leucotrine

Derivaţi ai acizilor graşi:

ProstaglandineAndrogene (testosteron) Deriva ţ i ai acizilor gra ş i: Leucotrine  Serotonina (hormonul fericirii) =

LeucotrineDeriva ţ i ai acizilor gra ş i: Prostaglandine  Serotonina (hormonul fericirii) = substan ţă

Serotonina (hormonul fericirii) = substanţă prezentă în celulele tractului gastro-intestinal, în creier, în plachetele sangvine ale unor mamifere, cu rol important în contracţia musculaturii netede, în dilatarea capilarelor, în creşterea permeabilităţii vaselor mici.

Adrenalina = hormon produs de glandele suprarenale sau fabricat pe cale sintetică, utilizat ca medicament datorită proprietăţilor vasoconstrictoare şi stimulatoare ale muşchiului cardiac; epinefrină, suprarenină.

Fitohormoni (hormoni produşi de plante)

auxinasuprarenină . Fitohormoni (hormoni produ ş i de plant e) cytokinina ethylen acid abszisin acid gibberellin

cytokinina. Fitohormoni (hormoni produ ş i de plant e) auxina ethylen acid abszisin acid gibberellin brassinosteroid

ethylen(hormoni produ ş i de plant e) auxina cytokinina acid abszisin acid gibberellin brassinosteroid acid jasmon

acid abszisin(hormoni produ ş i de plant e) auxina cytokinina ethylen acid gibberellin brassinosteroid acid jasmon acid

acid gibberellinş i de plant e) auxina cytokinina ethylen acid abszisin brassinosteroid acid jasmon acid salicilic Calificarea:

brassinosteroide) auxina cytokinina ethylen acid abszisin acid gibberellin acid jasmon acid salicilic Calificarea: Asistent medical de

acid jasmonethylen acid abszisin acid gibberellin brassinosteroid acid salicilic Calificarea: Asistent medical de farmacie

acid salicilicacid abszisin acid gibberellin brassinosteroid acid jasmon Calificarea: Asistent medical de farmacie Anul al II lea

Calificarea: Asistent medical de farmacie

Anul al II lea

24

1.3.5. Vitamine

Vitaminele sunt substante chimice organice necesare în cantităti mici pentru ca organismul să fie sănătos. Majoritatea vitaminelor nu pot fi sintetizate de către organism, deci ele trebuie obtinute din alimentatie.

Termenul de vitamine nu cuprinde alti nutrienti esentiali cum ar fi:

de vitamine nu cuprinde alti nutrienti esentiali cum ar fi: mineralele, acizii grasi esentiali aminoacizii esentiali.

mineralele, acizii grasi esentiali aminoacizii esentiali.

Una din problemele suplimentării cu vitamine este faptul că multe dintre ele cresc în mod semnificativ apetitul. În ziua de astăzi, obezitatea este o problemă serioasă, iar suplimentarea cu vitamine o poate crea sau accentua. Există oameni care au devenit obezi datorită suplimentării cu vitamine în copilărie sau adolescentă.

Termenul

de vitamină a

fost

folosit

pentru

prima

dată

de

Vita, în limba latină, înseamnă viată, iar sufixul -amină este pentru amine; la momentul respectiv se credea că toate vitaminele sunt amine. Acum însă se stie că nu este asa.

Clasificare

Pentru oameni există 14 vitamine, împărtite în două grupe, dupa solubilitate:

cele cinci, solubile în grăsimi ( A, D, E, F si K ) cele nouă , solubile solubile în grăsimi (A, D, E, F si K) cele nouă, solubile în apă (opt vitamine B si vitamina C).

S-a încercat o clasificare în functie de mecanismul de actiune, desi nu este pe deplin cunoscut pentru toate vitaminele.

formând

multe vitamine functionează ca ulte vitamine functionează ca

atare sau

după o

prealabilă biotransformare,

coenzime ale unor enzyme specifice (toate vitaminele B, biotina, vitaminele A si K).

altele actionează pe căi asemănătoare hormonilor (D si A). ltele actionează pe căi asemănătoare hormonilor (D si A).

unele (vitaminele C si E) functionează ca sisteme antioxidante fată de peroxizii nocivi. nele (vitaminele C si E) functionează ca sisteme antioxidante fată de peroxizii nocivi.

vitaminele A (retinalul, acidul retinoic) au modalităti particulare de actiune. modalităti particulare de actiune.

Multe alte substante esentiale ale dietei care erau numite la început vitamine sunt acum clasificate ca facând parte din alte grupuri.

Alte vitamine posibile sunt DMAE (peste, ouă, soia, creier), acidul lipoic (ficat), acidul folinic (ficat), bioptrină (peste, ficat), PPQ si coenzima Q (carne, iaurt, soia).

Calificarea: Asistent medical de farmacie

Anul al II lea

25

Numele Denumire chimică Solubilitate Deficientă, boală Supradoză vitaminei Necesarul minim zilnic mediu
Numele
Denumire chimică
Solubilitate
Deficientă, boală
Supradoză
vitaminei
Necesarul minim
zilnic mediu
Vitamina A
Retinol
Grăsimi
Orbire de
noapte, Keratomalacia
25.000
ui
620μg
Vitamina B 1
Tiamină
Apă
Beriberi
-
1mg
Vitamina B 2
Riboflavină
Apă
Ariboflavinoză
-
1,1mg
Vitamina B 3
Niacină
Apă
Pelagra
2.500
mg
12mg
Vitamina B 5
Acid pantotenic
Apă
Paresteziază
-
-
Vitamina B 6
Piridoxină
Apă
-
400 mg
1,1 mg
Vitamina B 7
Biotină
Apă
-
-
30
µg
Vitamina B 9
Acid folic
Apă
*
1.000
µg
320 μg
Vitamina B 12
Cianocobalamină
Apă
Anemie
-
2
µg
Vitamina C
Acid ascorbic
Apă
Scorbut
-
75
mg
Vitamina D
Calciferol,
Grăsimi
Rahitism
50.000
IU
µg pentru toate
vitaminele D
2
D
Lamisterol,
1
D
Ergocalciferol,
2
D
Dihidrotachisterol,
3
D
7-dehidrositosterol
4
Vitamina E
Tocoferol
Grăsimi
-
50.000
IU
12
mg
Vitamina K
Naftoquinonă
Grăsimi
-
-
75 µg

Pseudo-vitamine

Câteva substante erau crezute a fi vitamine complexe B si sunt numite vitamine B în literatura veche, incluzând B 4 (adenină) si B 8 (acid adenilic), dar nu mai sunt recunoscute ca vitamine.

Factorii de crestere a animalelor au fost desemnati vitamine, precum acidul para-aminobenzoic (PABA), care este factorul datorită căruia cresc penele păsărilor (vitamina B 10 ), folacina, acid pteril-heptaglutamic este factorul de crestere a păsărilor (vitamina B 11 sau vitamina Bc- conjugată) si acidul orotic ca vitamina B 13 pentru sobolani.

Vitamina B 15 (acid pangamic); substanta înrudită, dimetilglicina, e numită gresit vitamina B 16 .

Toxinele laetrile si amigdalina sunt numite uneori vitamina B 17 . Si acidul pangamic si laetrile au fost propuse ca fiind vitamine de Ernst T. Krebs; nici una nu a fost recunoscută drept vitamină de comunitatea medicală. Capacitătile vitaminei B 17 de a combate cancerul au fost negate de multe experimente.

Flavonoizii sunt numiti uneori si vitamina P.

Vitamina F este termenul care desemna la început acizii grasi esentiali pe care corpul nu îi poate sintetiza. Au fost exclusi din categoria vitaminelor pentru că sunt acizi grasi. Acizii grasi sunt o componentă majoră a grăsimilor care, ca si apa, sunt necesare organismului în cantităti mari si deci nu sunt sub incidenta definitiei vitaminelor, care sunt necesare în cantităti mici.

Calificarea: Asistent medical de farmacie

Anul al II lea

26

Herbalists and naturopaths a numit diferite substante chimice terapeutice "vitamine", desi nu sunt, printre care vitamina T, vitamina U si vitamina X.

Unele autorităti în domeniu spun că ubiquinona, numită si coenzima Q 10 , este o vitamină. Ubiquinona este produsă în cantităti mici de organism, ca si vitamina D.

Nomenclatura

Vitaminele pot prezenta mai multe denumiri:

DENUMIREA ALFABETICA:

se folosesc literele mari ale alfabetuluiu A,B, C,D,E K

si diferiti indici în cadrul unui tip de vitamin: D 2 -D 3 , B 1 , B 2 ,B 6 etc.

DENUMIREA CHIMICĂ: are la bază structura chimică a vitaminei

A

retinol

B1

tiamina

B2

riboflavina

B6

piridoxina

C

acid ascorbic

E

tocoferol

acid para-amino-benzoic

fitomenadiona

H1

K

DENUMIREA TERAPEUTICĂ după efectul terapeutic

A

antixeroftalmica

C

antiscorbutica

D

antirahitica

E

antisterilitate

PP

antipelagra

K

antihemoragica

Mecanism de actiune

Efect nuclear – actionează influentînd transcriptia ADN: vitamina A si vitamina D.

Efect membranar - împiedică actiunea unor radicali liberi în organism: vitamina E, vitamina C.

Transferarea unor grupari functionale (CO 2 , CH 3 , NH 2 ): vitaminele B 1 , B 6 , B 7 (biotina), B 9 (acid folic), B 12 .

Transfer de electroni: Vitamina PP, vitamina B2, vitamina K.

Un organism poate supravietui pentru un timp fără vitamine, desi deficitul prelungit de vitamine poate duce la boli, de obicei dureroase si potential fatale.

Există o serie de substante, numite antivitamine care prezintă o actiune antagonistă vitaminelor si care produc efectele avitaminozelor respective. În principiu fiecare vitamină poate avea una sau mai multe antivitamine.

Calificarea: Asistent medical de farmacie

Anul al II lea

27

1.3.6.

- medicaţia aparatului cardiovascular

Cardiotonice digitalice (glicozizi cardiotonici) [C 01 A] (glicozizi cardiotonici) [C 01 A]

Stimulente cardiace: agenţi adrenergici ș i dopaminergici : agenţi adrenergici ș i dopaminergici

Medicamente antiaritmice [C 01 B] [C 01 B]

Vasodilatatoare coronariene [C 01 D] [C 01 D]

Medicatia antihipertensivă [C 02] [C 02]

Clasificarea medicamentelor antihipertensive după mecanismul de acţiune

I. Medicatia tonica cardiaca Sunt substante care produc în principiu cresterea fortei de contractie a cordului si sunt indicate în tratamentul insuficientei cardiace. În aceasta categorie sunt cuprinse :

A. Glicozidele tonice cardiace

B. Simpatomimetice β 1 stimulante

C. Teofilina

A. Glicozidele tonice cardiace

Sunt compusi cu structura steroidica care au în molecula un ciclu lactonic esential pentru producerea efectelor si una sau mai multe grupari hidroxil care determina proprietatile farmacocinetice

Ele produc la nivelul cardio-vascular urmatoarele efecte :

- cresc forta de contractie a inimii (efect inotrop pozitiv); datorita acestui efect ele sunt folosite în tratamentul insuficientei cardiace

- scad conducerea atrio-ventriculara (efect dromotrop negativ); datorita acestui efect sunt utile în tratamentul tahiaritmiilor supraventriculare, dar pot produce ca reactii adverse diverse blocuri atrio-ventriculare, ce sunt produse prin mecanism vagal si sunt tratate cu atropina

- scad frecventa cardiaca (efect cronotrop negativ)

- favorizeaza aritmiile ectopice (efect batmotrop pozitiv); din acest motiv ele pot produce ca reactii adverse aritmii ventriculare severe, mai frecvent produc bigeminism; aritmiile produse de digitalice se trateaza cu antiaritmice care nu scad conducerea atrio-ventriculara, cum sunt Fenitoina si Mexiletina

- la nivel vascular la omul normal produc vasoconstrictie cu cresterea rezistentei periferice si care împiedica cresterea debitului cardiac, la cei cu insuficienta cardiaca produc vasodilatatie cu cresterea marcata a debitului cardiac

rezulta acumulare de sodiu

intracelular care activeaza pompa Na + /Ca 2+ care scoate Na + si introduce Ca 2+ în celula rezultând în final cresterea Ca 2+ intracelular care favorizeaza contractia.

Mecanism

de actiune :

Digitalicele blocheaza

Na + /K