Explorați Cărți electronice
Categorii
Explorați Cărți audio
Categorii
Explorați Reviste
Categorii
Explorați Documente
Categorii
dr.
KARL
LEONHARD
.~
.. ,
.... ,..........
PERSONALIT A TI
ACCENTUATE
IN VIATA ~I IN
LITERATURA
.....
~.
,"~,... '.."
,'
Traducere de
Dr. VIRGIL SORIN ;;i
MARIANA ZOLTAN
Prefata de
Acad. ARTHUR
KREINDLER
PERSONLICHKEITEN
EDITURA
ENCICLOPEDICA
Bucurel?ti,
'"
_u
ill
;',
1972
ROMANA
Prefata
I
\
I
j
Am citit cu 0 atenlie suslinuta !ji cu 0 reala Placere cartea de
fala. Socotesc ca lucrarea prof. Leonhard este deosebit de jnteresanta
prin aceea ca aduce in dificila problema a personalitalii umane
punctul de vedere original al unui psihiatru care a acumulat 0
mare experienla ca medic !ji director al C linicii de psihiatrie $i
neurologie a Universitalii Humboldt din Berlin.
Omul ca individ se deosebe$te de toli ceilalli, 0 personalitate
nu este la fel cu cealalta. Unii indivizi au insa caracteristici care
ies din comun. Ei reprezinta ceea ce prof. Leonhard nume$te "personalitali accentuate".
Prima parte a cartii cuprinde 0 clasificare a "trasaturilor
accentuate" ale personalitatii omene!}ti. Autorul descrie pe rind
acele trasaturi caracteristice ale individului
care, Gind sint mai
pronunlate, il situeaza pe individ deasupra mediei obi!jnuite. Desigur, aceasta clasificare nu are nici in intenlia autorului caracterul unei scheme rigide, absol~de, menita sa epuizeze marea varietate a personalitatilor
umane.
------'-_
...Irr..I:.
sentiment de neputinja -geniul artistic al lui Shakespeare !asa naturii $i cuvntului gola:; intiietatea; foarte curind insa, Shakespeare
i~i reia -- invidios parca pe natura - supremajia, :;i prin in torsatura pe care a da acjiunii sau printr-un enunl cu valoare de aforism i:;i impune propria-i parere. In asemenea enunfuri gasim un
sens profund, 0 inlelepciune care este rezultatul reflectarii expericreier lucid
enjei OmC1M$ti- individuale $i sociale - intr-un
~i inteligent.
lor injelepte
Intre comportarea personajelor $i enunjurile
exista de multe ori un contrast izbitor, dar totodata elocvent. Doua
laturi - doua aspecte ale omenescului. Comportarea nu este numa~'
rezultatul unei gindiri, al unei cugetari, ci $i al unei interacjiuni
cu imprejurarile $i - pentru a ramine in domeniul evaluarii personalitalii - cu emotivitatea ~i afectivitatea individului.
Pina la un anumit punct, it putem considera $i peFaust allui
Goethe ca a personalitate "accentuata". Unii l-au considerat ca un
reprezentant tipic al pesimismului, al nihilismului,
expresia "marii nevroze a epocii noastre". Dar Faust este in acela~i timp intruchip area tendinlei continue spre perfecjionare a omenirii, spre mari
infaPtuiri utile colectivitajii.: La un moment dat el reprezinta om14,l
in avintarea lui spre realizarea celor mai desavr$ite idealuri.
Fard indoiala ca semnificajiile mesajului 14,man al opere lor
literare va fi inca multa vreme discutat. In acest caz, cartea profesorului Leonhard aduce creatorilor :;i criticilor un material documen tar valoros.
_~~
Lectura lucrarii lui K. Leonhard este foarte sugestiva :;i stimulatoare pentru parinli, pedagogi, medici, juri:;ti, scriitori, ziari~ti etc. ~i, in general, pentru oricine 0 cite:;te cu atenjie ~i cauta
sa desprinda din ea invalaminte.
Mie, ca neurolog, lectum mi-a sugerat in primul rind problema
relaliei dintre structura morfo-funclionala a creierului :;i fenomenologia psihologica atit de variata expusa de autorul carlii. Ce putem
sa spunem noi azi despre substratul material cerebral al vieIii psihice t
Astdzi, drumul de la mecanisme Ie cerebrale la experienflil
psihicd, la trairea mintala con~tienta trece inca printr-o lara
a nimdnui. Pe de 0 parte neurofiziologul care cerceteaza mecanis-
~ __
10
11
-':'"
realizeaza valori cult'urale $i spirituale. Comportamentul
al omuhti este $i el 0 rezultanta a unei astfel de acumulari.
Comportamentulsocialimplicaun
numar insemnat de functiuni
psihice elementare cum sint perceptia, memoria, obi$nuinta, motivarea, invatarea $i altele. Comportamentul social este 0 runctie
integrativa superioara a acestor Junctii elementare $i este evident
ca $i la baza lui sta un mecanism cerebral foarte comPlicat pe care
nu-l cunoa$tem inca decU destul de sumar.
lata cUeva consideratii pe care mi le-a sugerat mie, ca neurolog,
lectura cartii proJesorului Leonhard. Sint convins ca $i alti cititori, cu aUe preocupari, var gasi in aceasta carte 0 sursa bogata
de sugestii $i de idei. Sociologul va gasi mult material documentar
in lectura cazuisticii prezentate $i care ar putea constitu,i baza de
plecare a fundamentarii
sociologice a genezei personalitatii "accentuate". $i mai ales pedagogul va avea prilejul sa cugete asupra
rolului pe care-l poate juca Jactorul educativ in geneza unei "personalitati accentuate" cu 0 valoare sociala pozitiva.
Lucrarea are un proJund caracter $tiintiJic $i in acela$i timp
constituie - repet - 0 lectura agreabila nu numai pentru specialist,
ci $i pentru arice om de cultura. Consultarea ei de catre variate
categorii de cititori este Jacilitata de un glosar $i de diJeriti indici
ajutatori.
Comportamentul social se stabile$te in functie de mediul social inconjurator $i in functie de relafii interpersonale. Or, aceste
relatii se stabilesc intre unul $i mai multe creiere $i este evident ca
fara suportul functiilor elementare cerebrale, de motivatie, de me111Orie,de invatare etc. nici 0 relatie interpersonala nu se poate
stabili.
Creierul O1mtlui este supus, intre altele, influentei pe care 0
exercita asupra lui creierele celorlalti oameni. Creierul omului
constituie substratul morfo-functional care sta la baza comportamentului hti social. Datorita limbajului creierul omului poate sa
stocheze nu numai informafia imediata, senzoriala, ci $i un numar
enorm de informafii cumulate de aUe creiere, nu numai contemporane,
ci $i din trecutul indepartat. Limbajul constituie un instrument
de prim ordin pentru perfectionarea continua a comportan~entului
social al omului.
JI
12
social
J
I
I
lntroducere
15
Cred, de altfel, cii acest neajuns allucriirii meleeste compensat de faptul di ma voi folosi de Hteratura sub un alt aspect,
neuzual, deoarece eu ma straduiesc sa ilustrez ~i sa fundamentez
conceptiile mele despre structura personalitatii prin exemple luate
din lumea personajelor literaturii beletri5tice mondiale. Va trebui
de aceea sa citez foarte multe opere. In legatura cu aceasta, imi
va fi poate permis sa formulez ~i eu 0 critica. tn beletristicii se
gasesc un numar atit de mare de excelente descrieri de personaIitati, indt ar fi fost necesar ca lucrarile ~tiintifice sa se refere in
mai mare masura la ele. Marii scriitori slnt, in majoritatea cazurilor, ~imari psihologi; este prin urmare indicat sa ne ocupam mai
mult de personajele lor daca vrem sa intelegem diversele personalitati individuale. tn lucrarea de fata ma voi stradui sa corectez
aceasta deficienta, ceea ce imi va oferi toto data ~i posibilitatea de
a largi in mod considerabil baza pe care se sprijina conceptine me1e.
Aceasta baza consta, In rest!, de cele mai multe ori in observatiile cHnice nemijlocite pe care Ie voi cita. tn mare parte,
cazurile pe care vreau sa Ie prezint Ie-am putut extrage din lucrarea Normale und abnorme Personalitiiten, scrisa impreuna cu
colaboratorii mei. Citez numai acei subiecti pe care Ii cunosc
personal, insa descrierile Ie preiau in general a~a cum au fost
intocmite de colaboratorii mei, carora Ie exprim multumirile
mele pentru acest ajutor. Acestor cazuri Ii se vor mai adauga ~i
altele. Cred ca in explorarea structurii personaIitiitii nici consideratiile teoretice, nici cercetarile experimentale nu ne vor
ajuta sa ajungem prea departe daca nu yom studia in mod concret omul insu~i, a~a cum se comporta el in viata, verificind pe
aceasta cale atlt teoria dt ~i experienta. lata de ce consider ca
misiunea mea este de a da neincetat exemple din viatii, adicii de a
descrie personalitati care prin structura specificii a firii lor se distanteazii de anturajul lor. Numai ceea ce se confirmii pe oameni
care traiesc ~i actioneaza reprezintii 0 certitudine psihologicii.
Ne vom ocupa, a~adar, lndeosebi de ceea ce eu numesc "personaIitati accentuate".
1
16
~.
.....
Partea I
FIREA
OMENEAScA
Oamenii nu se deosebesc in tre ei numai prin trasaturile aeeentuan te ale firii lor, ci 9i prin intreg felullor
de a fi. Chiar dad nu au nici 0 trasaturii care sa-i deosebeasd de media generala, ei nu sin t totu9i la fel unul
eu ceHilalt. Este yorba de acele particularitati
care
transforma 0 fiinta umana intr-o individualitate.
Aeeste triisaturi trebuie 9i ele cunoscute daca vrem
sa intelegem ce anume lnseamna 0 personalitate
accentuata.
'1
lndividualitati
obijnuite
ji per sonalit'dti . accentuate
I faptul
di 0 anumitii. pozitie
in societate
:.J
comportamentullor
in viata.
Bineinteles,
aceasta
modelare
este
, adesea
u~urata de faptul
ca inclinatia
naturala
merge
in aceea~i
directie ~i ea profesiunea respectiva a fost aleasa fiindea ea permite inc1ina,tiilor individuale sa se realizeze in modul eel mai comJ
I
I
19
= cazul
21
"
omului, nu numai vorbele lui sau ceea ce spune despre sine insu~i,
11ecomuuiea in mod nemijlocit cee<lc:~omul ginde~te, simte ~i
dore~te. tn. felul acesta, la personafele literare devin vizibile ~i
varlatii mai subtile ale personalitatii. C'ind un om se arata fricos
sau arogant, drept sau milos, e a~a greu de )'tiut in ce masura
el este 'intr-adevar, chiar daca el insu~i se caracterizeaza
astfel. Daca un scriitor ne descrie insa un am fricos sau un om
e~c!ta?il~itate~
tive, de care tinvointei
nu numai
in forta
;~~sulsaUa~a-~u~itului
slabiciunea vFteJ';C:C1TIit:-:si
\ te~perame~t
coteric )sau, invers, lipsa);le excitabilitate,' in sensul a~a-numituluii:t~mperament flegrllatic\bespre acest lucru am vorbit mai
pe latg in Biologische Psycho'logie. rnsu~ir.i.l_~;:l,~1'it~i2...teE~!!gli~:
'/Jolitive - cum ar putea fi ea denumita - sint ,;;i ele faY"()J:'.?-bile
foiniaiII'1J!JoLvariatii de S9l11pottament, ,cleterminind anumite
trasaturi individuale ale omului. Dar riici din aceasta sfera.nu iau,
de obicei, fiinta personalitati care sa, sedeosebeasca In mod pronuntat de cei din jur.
In general,~~~,~I~l2:;;,;l1u este inclusa in notiunea de personalitate; exista hisasfera sentimentelor asociative in care i~i au
originea unele trasaturi ale personalitatE, .cum ar fi interesul
pentru nou ~i simtul ordinii.' Daca. aceasts. din urma insu~ire
nu 0 concepem in mod eronat drept 0 dorinta anancasta1 deordine,
yom constat a ca in aceasta sjeJA.Clos'2/;;iativ-inlelf}c.1.Yi{fJi'pot exista,
ce e drept, trasaturi individu~le, dar nu-si, pot avea originea
trasaturile personalitatii acsentuate
.
Daca. vrem sa intelegem natura unui om, trebuie sa tinem
seama de toate aceste trasaturi ale diferitelor sfere psihice, dintre
Care nu am mentionat aici dedtdteYiJ. ..Qe fapt ar trebui sa ilustrez ~i aceste variatii ale firii omene~ti prin exemple concrete
din viata, a~a cum voi ilustra personalitatile accentuate. Dar
lucrul acesta nu mi-ar reu~i. tnsu~irile speciale despre care este
yorba aiei nu sint aUt.de reliefatelndt sa poats. i prinse intr-un
m9d univac. Ele nu--pot fi stabilite cu suU9ienta certitudine nie!
prin ob~e:r:vati~~ini.Gipril1tr-o conversatie ClJ omul respechv.
Aceste insusiri deyin insa evidente daca avem posibilitatea ..sa
priyim omul din interior. Scriitorii ne ofel'aa<:l.~seaaceasta posibilitate. Ei ne descriu nu numai comportamentul exterior al
-"''', ..
--,
n_n,
._ .. _
'._,_
.'"
""""'""""""'---~"'"
"""_"".u._,._.'.""_'"~""_"'''''~
",=,
1, 2, 3
22
-_
_--------------------------~-------------------~--------------------~--------------------
..
23
-- -------------------..
24
25
"J
J.
sele lor personale. Acela~i lucrn p::>atefi constatat in cazul psihozei anxietate-jericire, ale carei stari extatice au drept continut
nu numai fericirea proprie, dar intotdeauna ~ifericirea altor
oameni. La celalalt pol, frica pentru propria persoana este, in
esenta, de domeniul patologiei. Cind, in asemenea cazuri, apare
adesea inc1inatia de a se jertfi pentru alti oameni, interesul propriu pare ~i aici sa cedeze pasul interesului colectivitatii. Dupa
cum se pare, sentimentele egoiste, foarte put ernice prin insa~i
natura lor, se preteaza in mai midi masura la 0 intensificare
decit cele altruiste, mai slabe in sine, astfelincito sensibilitate
mai mare Ie afecteaza mai mult pe cele din urma ~i Ie apropie ca
intensitate de sentimentele egoiste. ~i sentimente mai putin
puternice de alt gen p::>tdobindi a mare intensitate, ajungind sa
precumpaneasca asupra aUora. Oamenii exaltati se pot entuziasma
in special pentru arta, pentru muzica, pentru natura.
Neomogena este trasatura anxietafii. in limitele normale, ea
este propde multor oameni; uneori ea poate deveni dominanta,
punindu-~i pecetea pe tot comportamentul insului respectiv. in
acest caz se constata destu1 de des 0 hiper8xcitabilitate a sistemul'ui
nervas vegetativ, ceea ce, repercutindu-se asupra vaselor sanguine,
poate duce la angoasa ~i la 0 "stringere de inimi" resimtita corporal. Dupa toate probabilitatile, numai in acest din urma. caz
anxietatea poate depa.~i media, produdnd 0 accentuare a personali ta tii.
Ca 0 consecinta a multiplelor posibilitati de interferenta,
unii speciali~ti sint de parere di atunci dnd este yorba de trasaturile firii omene~ti s-ar cuveni sa. se renunte complet la c1asificari, raminindu-se in limitele unei descrieri generale a ceea ce se
constata. intrudt, in ce ma. prive~te, voi proceda altfel, mi se
va repro~a probabil ca schematizez ceva ce nu se preteaza 1a
scheme. Sint ins3. de parere di putem vorbi despre trasaturi jundamentale ale caracterului omenesc tare exista in mod obiectiv ~i
a caror c1asificare ~tiintifica trebuie deci facuta sau eel putin
incercata, chiar dad ar fi sa se iveasdi numeroase dificuItati.
Nu este yorba de a aplica unei diversitati difuze 0 schema. mai
mult sau mai putin va1abila, ci de a pune in evidenta, in ciuda
26
27
mediei. Pentru a ne exprima mai concret, 0 personalitate hiperperseverenH'i poate, in conditii nefavorabile, sa devina un om
asocial care gase~te la toate ~i permanent dte ceva de obiectat,
dar in conditii favorabile poate manifesta 0 sirguintaneobosita.
o persoana hiperexacta poate dezvolta in cazul unor imprejurari
nefavorabile 0 nevroza obsesiva, dar in imprejurari favorabile ea
poate deveni 0 pilda pentru ceilalti prin dezvoltatul simt al datoriei de care da dovada. 0 personalitate demonstrativa poate
solicita insistent 0 pensie nemeritata, in alte conditii insa poate
avea re.alizari artistice etc; Cind ne gasim in prezenta unei imagini
psihice negative sintem de cele mai multe ori inclinati sa presupunem 0 psihopatie; in cazul unei imagini pozitive ne gindim
mai curind la 0 personalitate accentuata. 0 asemenea atitudine
este oarecum indreptatWi, deoarece devierileu~oare au un efect
mai degraba pozitiv I pe dnd cele puternice au un efect mai degraba
negativ.
Drept personalitaji anormale ar trebui sa calificam numai
pe acei oameni care se deosebesc intr-o masura atlt de mare de
medie, indt chiar in lips a unor imprejurari exterioare nefavorabile au dificultati ina se adapta cerintelor vietii. Nu exisH'iinsa
o gran ita fixa intre oamenii medii obi~nuiti ~i personalitatile
accentuate. Deci nici aid nu trebuie sa dam termenilor 0 interpretare prea ingusta; nu trebuie sa presupunem 0 deviere de la medie
in cazul oricareiparticularitati
nelnsemnate. Printre cei pe care
in mod curent Ii consideram - intr-un sens mai larg - oameni
obi~nuiti, oameni care nu ies din comun, exist a insa destul de
multi care trebuie considerati personalitati accentuate. Din cercetarile facute in c1inica noastra de catre Sitte la adulti ~i Gutjahr
la copii, reiese ca aproximativ jumatate din populatia noastra
poate fi considerata ca neie~ind din comun, iar cealalta jumatate
ca accentuata. Aceasta proportie nu este insa valabila dedt pentru
situatia de la noi. tn ceea ce prive~te populatia unei alte tari,
situatia poate fi cu totul alta. Despre germani se spune ca sint
ambitiosi, si aceasta nu numai in sens laudativ, dar si in sensul
unui carierism suparator. Poate ca acesta este motivul pentru
care Sitte a gasit printre ei relativ numero~i hiperperseverenti
~i hiperexacti.
28
29
,.
"
30
31
Ai7
32
1~
34
Din pacate nu exista reguli precise pentru a identifica trasaturile accentuante. Aceasta se datoreaza faptului ca, pentru fiecare
subiect in parte, spre a putea interpreta corect taspunsurile
trebuie sa stabilim in mod strict individual modul in care el a
ihteles intreba,rile ce is-au pus. Joculschematic al intrebarilor
~i raspunsurilor e, a~adar, pierdere de vreme, iar examinarea prin
teste este inutilizabila. Cine nu vrea sa renunte la aceste metode
Ie poate asocia examinarii propriu-zise pentru a-~i confirma eventual unele constatari, dar numai prin metodele mai sus amintite
nu se poate demonstra nimie. Intrebarile referitoare. la firea
omului permit prea muIte posibilitati de interpretare; mai mult,
la aceea~i intrebare aceIa~i subiect poate raspunde in lnodcontradictoriu, in functie de felul in care a inteles-o. In celece urmeaza
voi demonstra acest Iucru in mod amplu. S-ar putea crede ca prin
multiplicarea intrebarilor in cursul a numeroase teste ar putea fi
eliminate treptat gre~elile. Este insa probabil ca un asemenea
rezultat nu va putea fi obtinut, deoarece in afara de cuvinte mai
exista ~i mimica, iar aceasta poate da aceluia~i raspuns sensuri
total diferite. Am aratat in mod detaliat in alt loc (in lucrarea
Der menschliche Ausdruck) cit de mare este rolul pe care observarea mimicii 11are in diagnosticul personalitatii ~i voi ave~ ~i
acum cite ceVrlde spus in aceasta privinta.
36
37
Metodica diagnosticului
personalitatii
38
39
>()
foarte nesigura. Trebuie sa subliniem insa ca - dimpotriva este poate metoda cea mai sigura pentru aprecierea unei persoane, deoarece aici 0 staresuHeteasca duce nemijlocit la expresia
exterioara ?i este la fel de nemijlocit inteleasa de celalalt interlocutor. Daca, de exemplu, intr-o situatie anumita subiectul
manifesta teama, aceasta se poate constata cu cea mai mare
certitudine din mimica sa. EI poate incerca sa-?i invinga expresia
de frica, nu 0 poate insa elimina cu totul din mimica sa ?i, in
orice caz, acest lucru Ii reu?e?te in mult mai mica masura dedt
negarea fricii prin cuvinte sau chiar prin fapte. Dadl motivul
exterior al fricii este neinsemnat, se poate conchide ca frica reprezinta 0 trasatura de caracter. Este adevarat ca nu se poate stabili
cu exactitate?i nici nu se poate demonstra matematic ca in cazul
mimicii corespunzatoare omul resimte launtric bucurie, mihnire,
dubiu etc. ?i in general sentimentul care este sesizat in mod nemij-locit, dar situatia reala e totu?i descifrata cu mai multa certitudine dedt prin cea mai buna argumentare. Din experienta cotidiana se ?tie cu certitudine ca un om este a?a cum se manifesta.
In variatia mimicii sale, pentru ca niciodata un om cu 0 mimica
trista nu se ginde?te in acel moment la 0 poveste vese1a ?i niciodata un om cu 0 mina iritata nu poate avea concomitent 0 stare
de spirit pa?nica. Cum In aceste cazuri facem constatari nemijlocite, se intimpla adesea sa 9tim mai mult despre personalitatea
unui om cu care am stat de yorba numai doua minute dedt put em
aHa din explorari precise prin teste 9i chestionare.
Tot mimica ne ajuta sa adaptam eonvorbirea la nivehtl cul-,
tural 9i la gradul de mobilitate intelectualCi a subiectului. Aid
nu este yorba numai de aptitudinile intelectuale, ci ?i de felul
in care inteligenta a fost exersata prin Invatamintul 9colar 9i
mai tlrziu in viata de toate zile1e. $i acest lucru poate fi descifrat din mimica. tnvatamintul nu ofera omului numai material
de gindire 9i un antrenament al inte1eetului, ci il 9i deprinde totodata sa aiba 0 activitate spirituala, ceea ce are drept rezultat
ca el intimpina cu intrebari 9i reflectii tot ce i se intimpla, in timp
ce omul care nu are aceasta deprindere accepta to'tul in mod mai
pasiv. A?adar, nivelul instructiei 9colare este in foarte mare masura.
raspunza tor de vioiciunea la untrica eu care este dotat un om pentru
viata. Dar chiar?i dupa cele mai bune studii, vioiciunea inteleetuala desere?te din ce in ee mai mult daca nu persista impulsurile
-care au stimulat-o ; in aeest caz activitatea reflexiva scade treptat.
Se poate chiar afirma ca intr-o unitate de timp un om deprins eu
gindirea are mai muIte ginduri dedt cel nedeprins, indiferent
care dintre ei este mai inteligent. Dat fiind ca dupa mimiea unui
Dm se poate constata dadi are 0 gindire vioaie sau lenU, ne putem
da seama in mod nemijlocit daca avem de-a face cu un inteleetual
sau un muncitor man ual, chiar daca ei ar fi identic imbracati 9i
ar ?edea lini?titi, astfel incH sa nu se poata observa felul in care
'Semi9ca. Gre9im insa in mod aproape sigur atunci dnd intelectualul, in ciuda profesiei sale, nu se lasa dedt prea putin stimulat
'Sau dnd, in afara profesiei sale, muncitorul are 9i numeroase alte
interese. A9 vrea de altfel sa precizez ca notiunile de intelectual
~i de muncitor manual nu trebuie absolutizate; ele trebuie intelese sub 0 forma generala: primul are profesional 9i extraprofesioHalo activitate mai mult intelectuala, iar cel de-al doilea una
mai mult fiziciL'
Dadi din mimica se poate deduce 0 mai mica mobilitate
Intelectuala, aceasta se datore~te faptului ca expresia fetei sale
este mai putin animata. Su,biectul respectiv are, intr-o unitate
de timp, mai putina mi9care mimica. Cind pe fata unui muncitor
manual se observa 0 expresie oarecare, ea nu este ~tearsa, ci poate
avea aceea9i profunzime ca la intelectual, diferenta constind
Intr-o modulare mai redusa. tn ceea ce prive9te profunzimea,
formele de exprimare ale intelectualului sint mai putin pronuntate, deoarece la el intervin in permanenta imagini care pot
prejudicia caracterul unitar al trairii ?i, implicit, al expresiei.
Mimica intelectualului apare astfel ca fiind u90r retinuta. La un
muncitor manual expresie poatefi foarte repede inlocuita de
una contrara, in timp ce la intelectual tranzitiile sint mai treptate. Acesta din urma se lasa mai putin impresionat de evenimente, deoarece contribuie la ele prin imaginatia sa.
A?adar, este .in general suficient sa prive?ti fata unui om
pentru a-ti forma 0 parere despre mobilitatea sa intelectuala.
Lucrul acesta este de 0 importanta capitala in conyorbirile duse
pentru analiza personalitatii. La fiecare intrebare pusa 9i la fie-
40
41
42
43
element
44
45
rent a a capatat caracterul unei psihopatii paranoide. Ca personalitati accentuate, indivizii hiperperseverenti se situeaza, prin
rezuItatele obtinute, in general deasupra mediei.
In cazul dnd credem ca avem de-a face cu 0 fire hiPerexacta,
chestionarea trebuie inceputa de preferinta cu profesia subieetului. lntrebam cum isi
, priveste
, indatoririle, daca Ie ia in serios.
Cum nu exista om sa se invinovateasca singur de neglijenta in
serviciu, majoritatea raspunde afirmativ. De obicei se poate
insa constat a din mimica si din intonatie daca afirmatia nu este
decit un raspuns de circu~stanta. lntr~bam apoi dac[ subieetul
nu face unele lucruri eu 0 meticulozitate exagerati'i., dadi fara sa fie neaparat necesar - nu verifica adesea inca 0 data
ceea ce a lucrat, daca in drum de la serviciu spre casa sau chiar
acasa nu se intreaba uneori daca a facut totul a~a cum se euvine.
La aceasta intrebare majoritatea oamcnilor raspund negativ.
In schimb personalitatile hiperexacte dau afirmativ din cap
~i lasa sa se inteleaga ca a fost descoperita 0 slabiciune a lor pe
care ele 0 cuno~teau de mult. Subiectii de acest fel relateaza eventual ca prefera sacontroleze totul de doua sau de trei ori inainte
de a socoti lucrarea definitiv terminata. Sau povestesc ca dupa
terminarea serviciului nu se simt de loc eliberati de preocuparile
legate de acesta, ba citeodata ramin preocupati chiar seara, dnd
se cu1ca, de ceea ce au facut in ziua respcctiva sau, p:>ate, de
ceea ce vor avea de facut a doua zi. Uneori povestesc chiar ea li
s-a intlmplat sa se intoarca la locul de mundi. crezind ca ar fi
uitat ceva, ceea ce insa defiecare data s-a dovedit a nu fi fost cazul.
Daca sint chestionati in mod special asupra con~tiinciozitiijii ~i seriozitiijii lor, in majoritatea cazurilor ace~ti oameni fac
remarca ca nu se pot lauda singuri. lnsistind, aflam insa de la
din~ii ca la locul lor de munca toata lumea ~tie ca se poate
bizui pe ei. Poate ca acesta este m:>tivul pcntru care detin toemai un post in care, in limita posibilului, nu este permis sa. se
strecoare 0 gre~eala. E drept insa ca adeseori au nevoie de mai
mult timp decit altii pentru a-~i termina munca. Fara sa fie
rugati, ei compenseaza intirzierea prin are suplimentare neplatite. Indivizii hiperexacp p:>t intimpina mari dificultati daca.
46
47
-selasa paguba~i fara sa chibzuiasca prea mult ~i se apuca de alt,ceva. Cind sint intrebate de ee ~i-au schimbat profesia sau locul
de munca, raspund numai foarte rar ca munca a fost prea grea, mctivele invocate Hind mai degraba ca ~eful n-a consimtit sa Ie sat isfaca 0 anumita dorinta, ca nu le-a convenit atitudinea colegilorsau ca leafa a fost prea mica. Personalitatile nestapinite pot fi
foarte capabile de munca, probabil pentru ca efortul fizic Ie face
placere. Lipsa de stapinire se manifesta insa deosebit de clar in
afectele mai profunde. Tristetea cauzata de 0 intimplare care Ie
pare impovaratoare poate duee la aetiuni nechibzuite, eventual
chiar la 0 incercare de sinucidere. Mai earacteristiea este insa
o iritabilitate neinfrinata cu izbucniri de furie. Multe dintre
.aceste personalitati eonfirma ca inelina spre irascibilitate, altele
nu vor ca acest temperament al lor sa primeasca un califieativ
,atit de dur, dar recunose totu~i faptul ea atare. Ocazional trebuie
ehestionati ~i membrii familiei pentru a se putea stabili iritabi.litatea persoanei explorate. Person alitatile nestapinite dau adesea
impresia de oarecare primitivita te, adica se vede din insa~i
mimiea lor di sint lipsite de ager ime spirituala ~i ca nu iau in
,consideratie dedt lucrurile u~or perceptibile. De multe ori ele
pot fi recumoscute in timpal eonvorbirii prin aceea ca au un
-aer indispus ~i raspund monosilabie la intrebari. Din intrebarile
5uplimentare reiese ca nu vor sa fie neprieteno~i, dar Ie e neplacut
sa raspunda la atitea intrebari ~i de aceea se indispun. Ei nu sint
stapini pe sine: eu toate ca ar dori sa fie prieteno)\i, din mimica
lor se poate totu)\i deduce contrariul.
Fire~te, indispozitia poate fi constatata in mod clar in timpul
,examinarii numai atunci cind este foarte pronuntata, in asemenea masura incH se poate vorbi ma i eurind de 0 psihopatie ePileptoida spre care due toate formele de tranzitie. Datorita lipsei
.lor de stapinire, psihopatii epileptoizi prezinta adesea )\i devieri
inviafa sociala, ceea ce se manifes ta in primul rind prin viole:o.te
saviqite in timpul aeceselor de fa de. La aeeste personalitati se
mai poate eonstata destul de frecvent alcoolism cronic, deoarece
>recurgla acest stimulent in perioad ele de indispozitie. Mai gasim
uneori impulsuri sexuale excesive, mai ales la fete in anii de dupa
!pubertate.
4*
51
Personalitafile distimice pot 9i fi ele de cele mai multe ori recunoscute printr-o simpla conversatie dupa felullor Hicut ~i poso-morit de a fi. Mimica lor nu este prea vioaie. Ele ne confirma ca
au intotdeauna 0 inclinatle spre seriozitate ~i ca nu prea cunosc
bucuria ~i relaxarea. In cazuri patologice - adica intr-o psiho,patie subdepresiva - seriozitatea se poate transform a in lipsa,
bucuriei de viata ~i in incetinirea generala a reactiilor.
Cum oscilatiile in comportamentul indivizilor cu 0 stare despirit labila pot fi declan9ate 9i de influente exterioare, sarcina
de a distinge aceste personalWiti de personalitiiti1e emotive poateprezenta dificultati. Dar in timp ce emotivii sint profund impresionati doar de trairile in~e~i, dispozitia generala a labililor se
schimbil in functie de intimplarile exterioare, a~a incH veselia
sau seriozitatea lor continua sa mai persiste un timp dupa ce
nici nu se mai gindesc la evenimentul respectiv. Daca. banuim
ca subiectul are 0 fire emotiva, ne putem convinge cel mai u~or
punindu-i intrebarea daca are ,,0 inima buna" . Individul cu "inima buna" este profund impresionat de un eveniment dureros 9i
nu poate trece cu u~urinta peste el. Totodata se emotioneaza u~or
9i poate chiar sa plinga la episoade1e triste dintr-un roman sau
dintr-un film. Aceste persoane sint de obicei ~i foarte miloase~
Nu pot sa vada un copil plingind, fara ca ~iele sa fie gata sa plinga
de emotie. Barbatii emotivi, dirora Ie e rU9ine de lacrimile lor I.
Personalitafile
hiPertimice
52
53
54
55
in sfir~it, foarte important a este depistarea unei extraclare. Daca presupunem ca avem de-a
face cum un om extravertit, i se pot pune pentru inceput intrebari
ale caror raspunsuri nu pot fi deocamdata utilizate in mod sigur,
intrudt subiectul ar putea sa se refere la capacitatea sa de a intra
in contact C1 aitii, adica 1a felu1 cum i~i rezolva problemele din
viata de toate zilele ~i, in general, dad intra u~or in relatii cu
oamenii striiini. Relatiile cu sexul opus depind aproape exc1usiv
de capacitatea sa de contact. Mult mai clare devin constatarile
atunci cind examinam daca opiniile subiectului despre problemele socia1e, politice, religioase, familiale corespund sau nu
eu opinia colectivitatii. Apoi il intrebam cum i~i petrece timpul
liber,pentru a afla dad ~i~l petrece in societatea altora, purtlnd
conversatii obi~nuite, de toate zilele, daca are ocupatii obi~nuite
sau daca prefera sa se oeupe, spre exemplu, de colectionarea unor
'0biecte. Daca cite~te dirti, 11vom intreba ce fel de carti apreciaza
mai mult, dad accepta pur ~i simp1u cele citite sau daca cugetil
la cle ~i daca lectura 11duce 1a ginduri proprii. Ne vom interesa
de asemenea daca atunci dnd vizioneaza 0 emisiune la televiziune'sau dnd cite~te 0 carte n intereseaza in special faptele
concrete. Dadi vom evita sa formu1am intrebarea in a~a fel incH
sa-I sugereze un anumit raspuns, putem obtine raspunsuri demne
de crezare, deoarece de obicei oamenii nu considera ca 0 slabidune faptul dea avea un comportament pronuntat extravertit.
Daca banuim existenta unei firi introvertite, putem de asemenea sa ineepem cu problema contactultti cu oamenii, interesin~
du-ne dad subiectul are anumite dificultati in stabilirea de relatii
eu anturajul sau, ~i in special cu sexul opus. Mai importante
sint insa alte intrebari, :;;ianume daca prefera sa fie singur, urmaTindu-~i propriile ginduri, daca in copilarie ii placeau jocurile in
"Comun,a~a cum se intimplade obiceicu eopiii, sau daca, dimpo-
triva,avea tendinta de a se ocupa cu ceva de unul singur, eventual sa me~tereasca ceva. Se vor purta conversatii despre eveni
mente sociale, politice ~i alte intimplari publice, pentru a stabili daca are idei proprii in aceste domenii ~i daca. in unele privinte ~i-a format anumite moduri de a vedea care difera de cele
ale colectivitatii. Vom intreba din nou subiectul cum i~i petrece
timpul liber: in familie ~i cu prietenii sau singur, cu preocupari
proprii, cu lecturi, poate chiar cu lecturi ie~ite din comun, od
cu un "hobby" pe care I-a inventat singur sau, eventual, I-a mo-dificat potrivit gusturilor sale. Adesea este utila ~i intrebarea
daca Ii place sa se plimbe singur, lasindu-se in voia gindurilor.
Daca vom pune asemenea intrebari ~i altele asemaniHoare,.
rezultate din situatia specifica a subiectului in familie ~i in profesiune, vom depista fara greutate 0 fire pronuntat extravert Wi
sau il1trovertita. Confirmarea 0 obtinemdin atitudinea nemijIocita a subiectului in timpul discutiei.
Extravertitii sint de obicei foarte dispu~i sa dea informatii ..
Nu par sa se gindeasca prea mult, raspund prompt ~i uneori dan
chiar raspun suri" in acord" cu felul in care le-a fost adresata intre'barea. Daca i se pare ca intrebarea ar sugera un "da", subiectul
raspunde "da", daca are impresia contrarie, raspunde "nu". La,
extravertip trebuie sa avem mult mai multa grija dedt la introvertiti sa nu punem intrebarile in a~a fel inch sa sugeram dispunsuL Daca dam extravertitilor un sfat sau daca medicul Ie
prescrie ceva, ei sint imediat gat a s~iaccepte ca juste cele spuse.
Daca specificul sau extravert it este foarte pronuntat, subiectul
capata u~or incredere. El accepta ca un copil toate sugestiil e,
considerind di vin de la un om care se pricepe mai bine decit e1
~i de care asculta cu placere.
Personalitatile introvertite sint mai rezervate in conversatie,
ele devenind volubile abia atunci cind vorbesc despre ideile ~i
preferintele lor. Raspunsurile sint adesea ~ovaitoare, deoarece
nu ~i-au clarificat inca gindurile.
Trecem acum la prezentarea detaliaHi a acelor trasa-turi care
n marcheata atH de puternic pe om incit n distanteaza net de
medie.
51)
57
Esenta firii demonstrative, care in cazul hipertrofierii caracteristicilor ei devine fire isterica, rezida in capacitatea anormala
de refulare. Notiunea de refulare a fast intrebuintata ~i inaintea
Jui Freud, dar s-a incetatenit in literatura psihiatridi datorWi
lui, capatlnd totodata un sens care nu corespunde realitatii.
Mecanismul procesului de refulare poate fi foarte bine lamurit
prin urmiitorul citat din Nietzsche (jenseits von Gut und Bose):
,,Am facut lucrul acesta ~),spune memoria mea. Nu sint eu in
stare sa fi facut una ca asta l), spune orgoliul meu ~i ramine de
l1einduplecat. In cele din urma - cedeaza memoria". $i Tolstoi
cunoa~te foarte exact acest proces. (Voi ara ta mai tlrzi u ce bine
descrie el procesul refularii, nu numai din punet de vedere
literar, dar ~i din eel psihologic). Freud leaga de aeeasta notiune
teoria sa potrivit eareia prin refulari in frageda eopilarie ia na~tere a lume psihica incon~tienta, avind 0 activitate proprie ~i
care duce la nevroze. ln ceea ee ma prive~te, nu imparta~ese madul
lui de a vedea; retin doar faptul ea, pentru un timp mai scurt
sau mai lung, un om poate lntr-adevar refula din eon~tiinta lui
ceva ee de fapt ar trebui sa ~tie. Oricine are intr-o masura mai mare
sau mai mica capacitate a de a proeeda in acest fel cu intlmplarile
dezagreabile, insa cele refulate nu dispar, ci ramin in pragul con-
~tiintei, astfelinclt in general nu se poate face cu totul abstractie de ele. La isterici aceasta capacitate este mai profunda - ei
pot realmente sa uitecomplet ceea ce nu vor sa ~tie, fiind prin
urmaH~ in stare sa mint a ~i totu~i sa nu fie con~tienti de acest
fapt. Cine n-are deloc 0 predispozitie demonstrativa nu va
putea intelege poate prea bine aceasta diferenta; el vafi astfel
inclinat sa considere neadevarurile unui isteric pur ~i simplu
drept minciuni ~i, in consecinta, va fi inclinat sa vada in prefacatoria unui isteric 0 simulare grosolana. Este fara indoiaUi.
adevarat ca exista gradatii intre aceste doua situatii, ca de obicei nici istericii nu mint ~i nu se prefac in mod complet incon~tient, dar deosebirea poate fi recunoscuta fara gre~ daca ne yom
gindi la posibilitatile de reactie de care dispune istericul. El
poate refula uneori ~i dureri de ordin fizic: de exemplu, se inteapa
cu ace fara sa resimta acest lucru ca neplacut; el poate fi in
stare, dnd se aHa la inchisoare ~i vrea sa ajunga la spital, sa inghita diferite obiecte dure, metalice, ceea ce nu-i este cu putinta
dedt in cazul dnd reu~e~te sa elimine reHexul de voma care in
asemenea cazuri se produce in mod abligatariu. Rezulta ca istericii au posibilitatea de refulare ~i in domeniul fizic, fiindca un om
lipsit de aceasta capacitate n-ar fi in stare sa inghita, de pilda,
o lingura nici dadi ar fi 0 chestiune de viata ~i de moarte pentru
el, caci reflexul de varna ar opri obiectulin git, in ciuda oricarei
vointe con~tiente. Dadi avem in vedere asemenea fapte, atunci
yom intelege ca un neadevar debitat de un isteric este cu totul
altceva dedt 0 minciuna con~tienta.
Confirmarea 0 obtinem daca yom compara felulin care iste.
ricii spun neadevarurile cu modul in care mint ceilaltioameni.
Minciuna constienta
este asociata cu 0 constiinta
incarcata si
)
".
, cu
teama ca nu cumva sa se descopere adevarul, ceea ce-i face pe
oameni sa simta intr-o asemenea situatie nesiguranta, adeseori
jena, ba chiar se intimpla ca persoanele respective sa ro~easca.
Istericii, dim potriva, mint cu 0 expresie de nevinova tie totala.
Cind ti se adreseaza au 0 atitudine destinsa, prietenoasa, a~a cum
sint oamenii dnd spun adevarul. $i, de fapt, pentru ei ceea ce
spun in ace 1 moment este un adevar ~i de aceea pot sa aiba 0
atitudine aUt de destinsa. Nimeni nu este in stare sa minta in
58
59
Trasaturi accentuante
ale firii
Firea demonstrativa
60
61
I.
I
62
63
64
observa. Fata de aceasta persoana copilul este intotdeauna prietenos ~i ascultator. Fata de copiii de vlrsta lui sau chiar fata de
alti adulti acest "copil cuminte" se dovede~te a fi 0 mica persoana
foarte egoista. La ~coala i~i du~mane~te concurentii, folosind cu
predileetie metode necinstite, cad ~i copilul demonstrativ poate
minti fara sa-~i dea seama. Ca un copil ce este, el refuleaza chiar
mai u~or dedt un adult. Data fiind purtarea lui agreabila fata
de educator, acesta n socote~te demn de incredere ~i in consecinta
n crede dnd Ii vorbe~te de rau pe ceilalti copii. Copiii care pirasc
sint aproape intotdeauna personalitati demonstrative. Acest
comportament continua apoi ~i la 0 virstii adulta. Din cauza
adaptabilitatii, aceste persoane i~i fac repede prieteni, care nu
vad dedt amabilitatea lor, pe dnd alte trasaturi Ie ramin ascunse.
Se intlmpl3. foarte des ca 0 pacienta careia in mod obiectiv Ii
lipse~te dorinta de a munci sa fie descrisa de colegii ei ca foarte
harnica. Ei au fostin asemenea masura cuceriti de amabilitatea
pacientei, incH nu mai pot crede despre ea un lucru defavorabil.
Amabilitatea apare ~i in acest caz numai acolo unde poate fi de
folos. Fata de alte persoane, poate chiar fata de alti colegi care
au un cuvint mai putin greu de spus in fabrica, tendinta egoista
poate sa se manifeste tara echivoc. Daca ia na~tere 0 du~manie,
diferendul este de preferinta rezolvat pe ascuns, adica prin intrigi.
Se intlmpla destul de frecvent ca doua persoane sa fie instigate
una impotriva celeilalte: istericul flateaza persoana cu care se
gase~te ~i 0 birf~te pe cea absenta; dnd este cu cealalta persoana
procedeaza invers. In cazul unor asemenea anomalii ale comport amentului putem, designr, conchide ca trasaturile etice ale "sferei
aspirat ii-inc1ina tii" sint put in dezvoltate, dar prefaca toria - forma
caracteristica de exprimare a comportamentului - provine din
firea isterica.
in felul acesta adaptabilitatea poate avea rezultate negative,
dar dnd se mentine la 0 intensitate moderatii 0 put em evalua ca
fiind pozitiva. in situatii
.. dificile si fata, de oameni dificili ea
reprezinta adesea un element de aplanare a unor eventuale conHide. 0 casatorie poate fi reu~itii tocmai fiindca unul din parteneri poseda 0 adaptabilitate demonstrativa . .In primul rind trebuie socotit ca pozitiv faptul ca firea isteridi poate favoriza ivirea
5 - Personalitati accentuate
65
66
au tendinta naturala de a uita repede, de a nu se gindi mai departe de prezentul imediat ~i de a avea reactii pripite. E drept
ca rareori au simptomele neurologice ale istericilor adulti, dar
mint ~i in~ala cu atit mai multo Redau mai jos cazul unui copil,
descris de Richter in lucrarea noastracolectiva.
a intrat in clinica noastra la virsta de aproape
opt ani. Tatal ei avea 0 fire nervoasa, impulsiva ~i irascibila.
Tinea la Manuela ~i-i lua apararea fata de actuala sa sotie.
Mama fetitei, necasatorita, era foarte superficiala ~i egoista.
La scurt timp dupa na~terea copilului, I-a dat in grija unei
matu~i. tntre timpt ,atal s-a casatorit cu 0 femeie foarte vioaie,
care se straduia s-o inteleaga pe fetita, dar probabil fara prea
mult succes.
La virsta de doi ani ~i jumi:ltate, fetita - care se afla intr-o
stare de totala neglijare - a fost preluata de tatal ei ~ide
mama vitrega. Din cauza ei s-au certat adeseori, tatal repro~indu-i sotiei ca il prefera pe Miatul ei, adica pe fiullor comun.
La ~coala Manuela era murdarn ~i dezordonata. Nu se ingrijea
nid de sine ~i nid de lucrurile ce-i apartineau - a~a, de pilda,
~i-a pierdut stiloul. Dar ceea ce izbea mai mult erau mindunile ~i furtul unor obiecte marunte. Astfel, a furat 0 data un
sandvi~, cu toate ca ~i ea avea unul. Dupa aceea a partidpat
intens la cautarea sandvi~ului disparut ~i a negat cu incapatinare ca l-ar fi luat ea. tn mod similar a furat de la alt
copil suma de 0 marca ~i un penar. Dintr-un magazin "a luat"
un pachet de guma de mestecat. Fura atit de discret ~i de abil
incit niciodata nu a fost prinsa asupra faptului. Dupa aceea
nega totul cu 0 mina absolut lini:;;tita ~i inocenta. 0 data sau
de doua ori a fugit de la ~coala. Pentru invatatoare ~i pentru
parinti avea gata pregatita 0 scuza valabila. Acasa lua bani
din pu~culita fratelui mai mic pentru a-~i cumpara bomboane.
Daca strica anumite jucarii, Ie ascundea, a~a incH parintii nu
Ie gaseau. De cUeva ori a luat ~i ea parte la cautarea jucariei
ascunse. tntr-o zi tatal ei - care tocmai se intorcea acasa a vazut-o cum arunca pe fereastra doua chifle. Ajuns acasa,
el a intrebat-o c,um Ii placusera chiflele. Ea i-a raspus ca au
fost bune si ca a mincat chiar si chiflele fratelui ei. Alteori s-a
intimplat'sa ascunda mincare~ sub divan. tn general simtea
nevoia de a fi iubita, era cuminte si ascultatoare, astfel incH
nimeni nu ar fi crezut-o in stare sa' faca pe ascuns lucruri nepermise sau sa fure. La pedepse aproape ca nu reactiona. Cu
alti copii nu avea decit putin contact. Cu fratele ei vitreg se
intelegea destul de bine.
MANUELA
ST.
68
la talciocul din Dresda de la un negustor de vechituri, ca fotografiile sale cu in dienii sau beduinii sint sau nu 0 in~elatorie ,toate acestea nu aduc onoarei lui nici cea mai mica atingere".
Sau, in alt pasaj: "Dorinta exagerata de a se bucura de consideratie sociala I-a facut sa-~i cumpere titlul de doctor ~i apoi sa
nascoceasca tot felul de explicatii atunci dnd i s-a imputat felul
In care ~i I-a procurat".
Adversarii lui Karl May Ii aduc in special repro~ul de a
fi scris in acela~i timp povestiri dintre cele mai pioase (Muttergottesgeschichten1) ~i romane de duzina. eu un continut indecent.
Intr..:unul din numeroasele sale procese, justitia a stabilit di
pasajele indecente din dirti nn au fost scrise de el, ci fusesera.
intercalate de editor. Aceasta nu constituie pentru el 0 scuza
suficienta, dici May, care a sctis asemenea carti timp de patru
ani ~i jumatate, a declarat di nu observase intercalihile. In ce
prive~te povestirile sale pioase, se poate observa ca. ele nu izvorasc dintr-un sentiment autentic, ci dintr-o capacitate de simulare teatrala. La fel sint scrise ~i Geographische Predigten2 Stolte,
care ii ia apa.rarea, de~i poate nu in aceea~i masura. ca Gurlitt
- amindoi ~i-au publicat cartile in Editura "Karl May" -,
face urmatoarele aprecieri: "Prin amploarea lor, ele constituie 0
Incercare de a cuprinde intreaga viata cosmica ~i culturala,
lnfati~ind-o drept 0 mare ~i unica rugaciuRe de slava adresata
unei vointe divine, superioare". Alte titluri ale acestui gen de
scrieri sint: Bete und arbeite3, Ehrlich wahrt am langsten4,Freunde
in der Not [:chen hundert auf ein Lot5 Karl Maya avut mult succes cu prefaca-l:oriasa, caci timp de ani de zile a fost foarte apreciat
de clerul catolL'.
70
71
Firea hiperexacta
Firea hiPerexacta, care in cazul unei accentuari puternice duce
la 0 psihopatie anancasta, este contrariul firii demonstrative ~i se
distinge prin liPsa capacitaPii de rejulare. In timp ce istericii actio-
In cazul cind s-a ajuns la 0 nevroza, luarea hotadrilorimportante ramine 0 problema, dar pericolul care impiedica luarea unei
74
75
primului sau impuls -care de altfel nu mai era exclusiv anancast, cide domeniul nevrozei obsesive - ~i, fara a lupta impotriva
impulsului, ar fi scos, de pilda, din odaie toate aceIe, foarfecele
~i cutitele inainte de a duce copilul acolo, astfelinclt sa nu mai
fie preocupata de acest lucru, obsesia nu s-ar mai fi dezvoltat dincolo de aceasta prima masura de securitate. Mai mult, este chiar
probabil ca, in cazul unui asemenea mod de a proceda j ea sa renunte
treptat la aceste precautii exagerate ~;i, din moment ce nu ar
mai fi preocupata launtric de aceasta problema, frica ei sa descreasca de la sine. Pacientanu poate pune insa capat situatiei ,apar
temeri noi pe care ea nu Ie poate inlatura. Ea lupta deci impotriva
lor, ceea ce face flosibila continuarea evolutiei.
Sint ~i cazuri dnd un individ nu inc1ina in mod exagerat
spre indoiala, dar imprejurarile externe sint cele ce provoaca
oscilatia sentimentelor. Oamenii devin cel mai adesea nevrotici
- in sens de ipohondrici - din cauza ca examenele medicale,
consultatiile medicale sau tratamentulIi mentin incontinuu intre
speranta ~iteama, ajungind in cele din urma la teama patologidi de
a avea 0 boala serioasa. Ipohondricii i~i dau mai rar seama
ca teama lor este neintemeiata dedt se intlmpla la bolnavii care
se tem de ceva din exterior; aceasta se datoreaza faptului ca in
lumea exterioara este mai u~or sa te convingi daca 0 teama este
sau nu motivata dedt in cazul suferintelor propriului sau corp,
lucru adeseori neclar chiar ~i pentru medic.
Expunerea mea nu se ocupa, ce e drept, de dezvoltdrile psihologice, dar jirea anancastii este mai u~or de inteles daca se cunoa~te evolutia la care poate sa dud!. in multe cazuri. Pe aceasta
cale se poate recunoa~te ~i parte a negativa a acestei trasaturi.
Chiar dnd nu avem de-a face cu 0 nevroza, hiperexactitatea prezinta dezavantaje atunci dnd se manifesta cu 0 intensitate psihopatica. Capacitatea de a lua hotiiriri e ste in acest caz atit de mult
prejudiciata incH munca nu mai poate fi efectuata in mod fluent.
Tot timpul apar noi indoieli, in continuu subiectul trebuie sa
verifice daca ceea ce s-a facut poate fi considerat in mod definitiv drept bun. In felul acesta, anancastul ramine in urma cu
lucrul, meticulozitatea lui neputind avea dedt in parte un efect
de compensare. Ce-i drept, el recupereaza adesea timpul pierdut
76
77
Aeest subiect nu era numai hiperexact, nu era numai deosebit de meticulos, dar se simtea in asemenea masura constrins
sa efectueze eontroale peste eontroale, incH devenise aproapeincapabil sa-~i mai predea luerarile. Dupa ceschimba loeul de munea,
80
81
82
83
Substratul firii hiperperseverente, respectiv al celei paranoide, este perseverenfa anormalii a ajectului. Sentimentele care
au tendinta de a provoca reactii se estompeaza treptat dupa ce
aceasta reactie a avut loc; la 0 persoana minioasa, minia dispare
daca I-a pedepsit pe eel care a stirnit-o; la 0 persoana fricoasa,
frica descre~te dnd poate fugi de ceea ce a speriat-o. Cind 0 asemenea reactie nu este posibila, dar persoana respectiva i~i indreapta
totu~i gindurile spre alte probleme, afectul nu descre~te decit
foarte lent, insa in mod normal el dispare totu~i dupa citva timp.
Omul minios care nu ~i-a putut manifest a minia nid prin vorbe
~i nici prin fapte poate a doua zi sa nu mai fie suparat pe eel
care I-a scos din sarite. La dndul lui, fricosul se obi~nuie~te cu
situatia respectiva daca nu intervin mereu alte pericole. La
personalitatile hiperperseverente aceasta estompare a afectelor
are loc mult mai incet. Cind asemenea persoane se gindesc la cele
intimplate, afectul corespunzator apare din nou, el continuind
sa fie mereu prezent. S-ar putea chiar sa nu dispara complet nid
84
85
Firea hiperperseverenta
86
in original: Hassliebe
(N.T.).
87
5a-~i ia dorintele drept realitati -, asemenea dezvo1t1iri expansive ar fi de a~teptat mai curind dedt cele "persecutorii", dar cu
c'lt predomina sentimentele de pHlcere, cu atlt scade incarcatura
afectiva necesara potentarii pentru ca alternanta sa poata continua
intr-o masura suficienta.
Daca ideile care se fixeaza in dezvoltarea paranoica nu sint
delirante, ele sint totu~i prevalente - cum se spune incepind de
la Wernicke -, adica detin in gindirea omului 0 influent a predominanta. Un om poate iatlt de preocupat de gindul unui eventual
prejudiciu - in sensul geloziei, de pilda - sau al obtinerii unui
mare succes, incH sa piarda in mare masura din vedere alte
interese ~i alte teluri. Avem in fata noastra ndariitnicia personalitatilor paranoide.
Am descris procesul dezvoltarii psihice ~i in cazul structurii
anancaste. ~i in anxietatile pe care Ie constatam in aceste din
urma cazuri exista idei prevalente, chiar dad!. in psihiatrie ele
nu sint denumite a~a. Ma refer, de exemplu, la teama de a avea 0
boala fizicil grava sau la preocuparea de a nu rata un lucru
important. Asemanarea dintre dezvoltarea paranoica ~i cea anancasta devine ~i mai mare atunci dnd ~i in cazul unei firi hiperperseverente teama este potentatil. Indivizii hiperperseverenti
nu sint, de regula, anxio~i; in general, ei pot sa reactioneze cu
succes impotriva fricii. Daca insa datorita unei situatii obiectiv
nedecise intervine 0 oscilatie intre speranta ~i teama, frica se
intensifica mai mult dedt de obicei chiar la un om hiperperseverent, intrudt ea nu descre~te in intervalurile dintre ~ocurile
afective. Rezultatul este ca avem inaintea noastra 0 dezvoltare
ipohondrica, care la persoanele hiperperseverente este similara
celei ce se observa la persoanele hiperexacte, de~i nu e la fel de
frecven t a.
Firea hiperperseverenta are posibilitati de evolutie aUt insens pozitiv dt ~i in sens negativ. 1n general omul nu ajunge
sa se bucure de stima celorlalti decit dadi realizeaza ceva care
5a-l evidentieze. De aceea ambitia 11indeamna la realizari. La
isterici lucrurile stau alHel - ei pot fi indntati de sine chiar
fara motiv, cad prin refulari i~i pot crea in mod subiectiv iluzia
nnei situatii respectabile pe care in mod obieetiv nu 0 au. Persona88
.89
II
II
II
II
al distrietului (N.T.}.
90
91
93
Firea nestapznita
Lipsa de stiipinire, care constituie 0 foarte importanta trasatura a firii omene~ti, se manifest a prin faptul ca pentru eomportament sint hotaritoare nu considerentele rationale, ci impulsurile, instinctele ~i sentimentele. In ceea ce prive~te ratiunea,
ea este prea put in luata in seama. Daca yom coneepe notiunea
de impuls intr-un sens mai general - g'i:ndindu-ne in special la
o dorinta vie de desearcare nervoasa, resimtita mai mult fizic
dedt psihic -, atunci putem vorbi despre un ro1 exagerat a1
impu1surilor. A~a-numita psihopatie ePi1eptoidii reprezinta intensitati mai mati ale firii nestap'i:nite, tara ca prin aceasta denumire sa se pretinda existent a vreunei legaturi reale eu epilepsia.
Este posibil ca asemanarea cu trasiHurile firii bolnavilor de epilepsie sa nu presupuna 0 inrudire launtrica.
Personalitiiti1e nestiipinite reaetioneaza in mod impuZsiv.
Cind ceva nu Ie convine, ele nu cauta posibilitatea unui modus
vivendi, ci i~i arata neplacerea prin reaePile lor, i~i manifesta
nen:mltumirea prin mimica~i cuvinte, i~i formuleaza pretentiile
sau'se retrag suparate. In felul acesta ajung sa se certe pentru
95
pel'sonalitati accentuate
97
98
99
100
personalitafilor
101
102
103
104
trasatura de temperament ~i firea nestapinita, la care impulsurile ~i reactiile afective trec intr-un mod exagerat pe primul
plan. Pe de aWl parte, se poate arata ca la personalitatile emotive sentimentele altruiste sint mai puternice dedt cele egoiste,
astfel incH se produce :;;i 0 schimbare in ce prive~te aspiratiile.
A!?adar, faptul ca eu consider trasaturile demonstrative, hiPerexacte, hiPerperseverente ~i nestaPinite ca insu~iri ale caracterului,
iar trasaturile pe care Ie voi descrie mai jos ca apar~inind temperamentului nu are un caracter dogmatic.
Dad:!. cunoa~tem trasiiturile simple, din ele putem deduce
in parte structura combinatiei acestora. Dar tocmai in domeniul
tra.saturilor de caracter unele asociatii prezinta particularitati
aUt de clare incH trebuie discutate separat. Tendinta rezultata
dintr-o anum ita trasatura poate sa se intareasca, sa slabeasdi
sau sa prezinte variatii. Nu se poate spune dinainte in ce mod va
decurge interactiunea, de exemplu cum se imbina la acela~i om
iritabilitatea tlpica unei personalitati hiperperseverente cu iritabilitatea caracteristidi unei personalitati nestapinite sau ce
anume rezulta daca un individ este in acela~i timp hiperexact
~inestapinit. Concluziile trebuie sa Ie tragem din experiellta
practica. De aceea voi prezenta, pe baza de observatii concrete,
unele combinatii ale trasaturilor de caracter c1escrisemai sus.
o combinatie intre firea demonstrativa ~icea hiPerexacta
nu exista. ExpIicatia este ca acestefiri
reprezinta contraste
in cadrul aceleia~i sfere de reactii. Capacitatea de a refula din con~tiinta chestiuni cu incarcare afectiva ~i care nu pot fi rezolvate complet este intr-un caz sporita, iar in celalalt sdizuta.
In cazul in care ar exist a amindoua tdisaturile, nu ar pl1tea rezulta dedt 0 medie normala. Observatiile - pe care Ie putem
face pe scara foarte mare la pacientii no~tri - ne confirma ca uu
exista. om care sa posede in acela~i timp cele doua trasaturi.
Vom intelege ~i mai bine acest lucru daca vom tine seama de
faptul ca personalitatile demonstrative slnt pripite in c1ecizii,
pe dnd cele hiperexacte slnt reflexive, ajungind numai cu greu
sa ia 0 decizie chiar atunci dnd in mod obiectiv nu exista nici
o problema.
106
107
Un interes deosebit prezinta combinatia dintre firea hiPerintrucit in acest caz efectele
se pot manifesta in directii diferite. Slabiciunea istericului poate
fi, pina la un anumit grad, compensata de perseverenta paranoidului, dar tot atlt de bine se poate sa capete ~i forme deosebit
de regretabile. Explicatia se gase~te in dublul aspect social al
firii paranoide - fire care predispune la realizari deosebite, dar
si
. la 0 combativitate sterila. tn aceasta combinatie
, tendinta, din
urma se poate observa in mod deosebit de impresionant la nevroticii cu sinistroza care nu se ma.rginesc numai sa simuleze simptome de boala prin refulare isteridl, dar ~i lupta cu 0 perseverenta paranoica pentru recunoa~terea acestor simptome ca manifestari ale unor boli autentice. Voi cita un caz descris de Bergmann in lucrarea noastra colectiva.
perseverenta ~i cea demonstrativa,
108
110
\.
laoremarcaaJui,
a luat 0 farfurie ~i a spart-o in capul acestuia.
$i fratii luierau iritabili.
W. era si el ineadin timrete iritabil, banuitor si, chiar de
la inceputu'l casniciei, gelos. D1.ipa~ase ani de casni~ie au inceput sa apara dificultati mai strioase. tn ptrioada in care urma
cur3urile serale ale unui liceu pentru a-~i lua bacalaureatul,
sotia sa a incercat de mai muIte ori sa-l a~tepte la tErminarea
cunurilor. Dar numai rareori a reu~it sa-l intilneasca, pentru
ca W. folosea adesea 0 aIta ie~ire. Sotia a devenit geloasa ~i
la inceputul lunii februarie 1955 a intentat actiune de divor~.
Cu 0 zi inainte de termenul de impaciuire s-au impacat, iar
procedura divor~ului a fost suspendata pe dnci luni, Apoi femeia
s-a.mutat la ni~te rude, dar intr-o bun a zi s-a int()rs in apartamentul comun. S-a ajuns la acte de violenta. Ea~i-a atacat
sotul eu 0 punga de piper, iar el i-a fracturat asul nazal. Dupa
cele intimplate, la 9 mai 1955 divortul a fost pronuntat. La
IOmai\1955 W, a distruscameraei
de dormit, dupa care s-a
prezentat la politie, un de a fost arestat. A fost condamnat la
inchisoare. Cum era insa un bun muncitor miner, a fostpus in
libdtate inainte detErmen,.1a 19 decembrie 1955. Intentiona
sa se-intoarca la sotia sa. Aceastainsa, fara sa-si facamutatia,
pleGase la 15dece~brie 19;;5 in Gtrmania de Vest. Printr-o
serisoare trimisa de consiliul municipal din ora~ul G., W. i-a
aflatadresa. A plecat acolo $i s-a impacat cu ea. tn noiembrie
1956iIitre pacient si fosta sa sotia a,' intervenit 0 alta femeie.
Dupa trei saptamini subiectul ~-a certat cu prietena sa, a~a
incH aceasta l~g(Hura a in~etat. S-a intors imediat la fosta sa
sotie, rugind-o sa revina la el, lueru pe care insa ea nu I-a mai
acceptat. Acum W. 0 pindea in fiecate zi in drumulei spre gradinita unde luera. tn ajunul Craciunului i-aspart ferestrele de
la camera de dormit. tn zilele urmatoare a facut mereu ineercari de a 0 red~tiga. Nereu~ind, i-a spart la 4 ianuarie 1957
fereastra de la buca tade, iar in noa ptea urma toare inca 0 fereastra de la dormitor. La 5 ianuarie, in timpul prinzului, a
intrat prin efractie in pivnita, iar de acola a intimpinat-o pe
fosta sa sotie care se intorcea de la munca si a batut-o. La 7
ianuarie a 'a~teptat-o in apropiere de gradinita. Ea a chemat
politia ~i subiectul a fost arestat.
Din dec1aratiile sotiei reiese ca W. nu admitea sa fie contraz.is. Din pu~ct de v~dere sexual era foarte excitabil ~i brutal.
Cind ea s-a inapoiat din Germania de Vest, dupa numai trei
saptaillini au reineepuf certuri serioase, cu toate ca W. nu locuia
incala fosta sa sotie. Intr-o zi i'-a spus, in prezenta altor persoane, ca ~i-a gasit a alta femeie. Sotia lui considera aceasta.
111
112
Firea hipertimica
/-
Temperamentul hiPertimic - a carui accentuare este denumita temperament hiPomaniac - este bine eunoseut in psihiatrie
datorita aspectului sau pregnant. Ca ~i in eazul unei manii, dar
intr-o forma mai atenuata, gasim la temperamentul hipertimic
o combinatie de veselie cu dorinta de actiune si cu nevoia de a
vorbi, pre~um ~i cu 0 inclina}ie ~pre dig;esiuni' in gindire, inclinatie putind merge uneori chiar pina la a friza fuga de idei. Aceentuarea hipertimica reprezinta 0 variant a pozitiva a temperamentului uman.LYiata e privita mai mult sub latura ei placuta, se
trece cu mai multa u~urinta peste necazuri; unui hipertimic viata
i se pare mai u~oarl. Nevoia de ac}iune poate genera totodata
realizari de valoare; n umeroase inovatii ~i initiative apar in
feIul aeesta. Digresiunile gindirii sint insotite de bogatia de
idei, ceea ce, de asemenea, poate stimula munca productiva. La
reuniuni, personalitatile hipertimice sint de obicei cele mai
antrenante. Atita timp dt au un public care Ii asculta, hipertimidi vorbesc ~i povestesc fara sa devina plictisitori, deoarece
nu ramin mult timp la acela~i subiect~duc mereu in discutie
teme noi, povestirile lor sint p'line de glume; in general acest fel
de oameni au umor.
(Cind acest tip de temperament este insa excesiv de pronuntat, aprecierea favorabiHi de mai sus nu mai este valabila. Veselia devine acum 0 primejdie; chiar lucrurile care ar trebui luate
in serios sint ~i ele date deoparte eu superficialitate. Mai mult
chiar, din cauza lipsei simtului datoriei ~i a lipsei de remu~cari
se ajunge la abateri de la etiea. Prin superficialitatea sa un hipomaniac de asemenea grad i~i pune in joe prestigiul ~i, destul de
freevent, i:;;i peric1iteaza insa:;;i situa}ia materiala, deoarece se
lanseaza in ac}iuni sau speculatii care pentru moment ii fac
placere, dar care, eu treeerea timpului, se vadese a fi, in realitate,
dezavantajoase sau ehiar eatastrofale. Nevoia de aetiune - dad
exist a intr-o masura. exeesiva - are ea rezultat 0 aetivitate
febrila dar sterila. Individul devine "impra~tiat", se apuea de
muIte:;;i nu duee nimie pina la capat, iar fertila sa boga}ie de idei
8
113
se poate transforma intr-un joc -..,-ce-i drept, 1'lin de fantezie cu idei nerealizabile.
Un alt dezavantaj apareatunci dnd exista tendinta ca veselia
sa se transforme in iritabilitate, fenomen relativ frecvent. Clnd
acest lUCfLldevine foarte evident, putem presupuneca avem de-a
face cu 0 comp;)nenta paranoica, dupa cum Yom Vedeall1::tiin
ap.1anuntime.
Acele componente psihologice ale temperamentului hipertimic care se refera la afectivitate, gindire ~i voin1a nu coexistiiintotdeauna in acela~i grad. Veselia poate sa fie predominantii sau
poate ceda locul nevoii de a vorbi. In unelecazuri, tendinta spre
digresiuni in gindire este foarte pronuntatiL In generalinsa, cele
trei trasaturi se potrivesc intre ele ~i formeaza (j unitate, ca in
cazul maniei. Uneori se poate dovedi ca firea hipomaniaca nu
reprezinta dedt 0 manie diluata, atenuata, ~i antlme prin aceea
ca aceasta boala s-a ivit la subiectulin cauza Ofi la una din tudele
sale. In principiu insa nu este obligatoriu ca un astfel de tempera:..:
ment sa aiba implicatii maniacale ; in specialincazurile mai putin
pronuntate avem de obicei de-:i face Cll unadintre variantele nor,.,
male ale firii omene~tl.
Voi prezenta doua cazuri descrise de Unger in lucrarea tl.Oas~
tra colectiva. La primul subiect, activitatea intensa pe care 0
desfa~ura ca urmare a temperamentului sau a avut un efect pozitiv.
nascuta in 1911. Tatal ei fusese un om sociabil,
foarte apreciat, blajin. Era in stare Sa insufleteasca societatea
in care se afla, dnta mult ~i cu placere. Iubea mult dreptatea
~i avea 0 l?ozitie com~ativa de dte ori era yorba de a 0 apara.
Era functlOnar superIOr.
Mama ei se tragea dintr-o familie de sectanti ~i era ea insa~i
foarte credincioasa. Dupa ce i-a murit sotul, a refuzat sa se
casatoreasca cu omul pe care-l iubea din cauza ca acesta era
de aWicredinta. In rest, era intotdeauna bine dispusa, dnta'cll
placere, fara a avea insa vioiciu,nea tatalui. E.N. are 0 sora, pe
care 0 descrie ca fiind foarte vioaie, veseHi si activiL Aceasta
sora poate distra ~i amuza chiar ~i patruze'ei de persoane, e,
foarte simpatizata, toata lumea vrea sa fie in societateaeL:
Organizeaza adesea petreceri, intotdeauna foarte reu~ite.
ELISABIDTH
N.,
114
E. N. este de parere ca i s-a dat 0 educatie contrara inc1inatiilor sale. A fost un om vesel si soeiabil; dar a fost trimisa
'lntr-o ~coala de maici, unde datorita educatiei primite a ajuns
sa fie 0 credincioasa hnatica. Curind insa a studiat si diferite
curente filozofice, desi avea mustrari de constiinta fata de maicile care 0 educau. La ~coala invata cu sirgiIint~ ~i, filra. sa fie
cea care dadea tonul printre colegele ei, participa la tot ce puneau acestea la cale. A luat exeamenul de stat ca inviHatoare
eu media generala "foarte bine". Acest rezultat s-a dator~t insa
muncii depuse, caei, dupa cum spune ea insa~i, nu era inzestrata
de la natura. In continuare a urmat cursuri la facultatea de filozofie-teologie. :;;i aid a obtinut succese la in vata tura. Meseria
. de invata toare 0 exercita cu placere, in special pentru di ii erau
dragi copiil. AceasHiinsu~ire a influentat-o ~i la incheierea disatoriei. Viitorul ei sotavea de ingrijit un sugar, a caruimama
murise la nastere. E.N. a considerat imediat ca.misiunea ei
este sa-i fie ~amaacestuicopil.
Abia dupa casatorie :;;i-adat
seama ca sotulei -om de ~tiinta, muzicolog - este un geniu.
S-a familiarizat foarterepede
cu teoriile Iui ~i a incercat
sa Ie raspindeasca. A cautat sa stabileasca cele mai variate
contacte ~i a izbutit ca sotul ei sa fie angajat succesiv la trei
universitati. Sotul ei este tipul omului de :;;tiinta care nu se
poate afirma faril. ajutorul altcuiva ~i 1m este in stare sa-~i
impuna teoriile. Ea a intreprins numeroase caUitorii, vizitlnd
muzicologi consacrati, carora le-:a relatat despre lucrarile sotu1ui ei. A "apucat taurul de coarne" :;;iaexplicat teoriile sotuJui ei. A reu~it sa fie convingatoare, ~i ca urmare el a fost angajato In timpul ocupatieia dus tratative cuautoritatile britanice
eom:petente,obtinindsa i sepuna la dispozitie 4 000 DM pentru
scopuri de cetcetare. A luatcontact~i cu critici de vaza pentru
a-i fainiliariza cu lucrarile sotului ei. In acest fel a obtinut
sa se scrle diverse studii despre sotul ei, ceea ce i-a adus ~cestnia noi aprecieri ~tiintifice favorabile. A obtinut chiar ~i
avizul marelui fizician Heisenberg, care a confirmat justetea
iormulelor matematice din lucrarile sotului el. Acesta din urma
a caracterizat-o intr-un mod foarte exact: "Nu-mi pot imagina
un om sau 0 autoritate care sa nn capituleze in fata ta". Tot
dinsa i-a procurat ~i actuala sa functie.
Capadtatea de a-~i face cu u~urinta relatH i-a. permis
d..nei N. sa cunoasca 0 multime de oameni interesanti, stabilind
" en unii dintre ei legaturl durabile. Printre altii, s-a' imprietenit
eu un scrUtor cunoscut, care gratie ei a prim it un nou imbold
in crearie. Acesta i-a spus: "Operele meIe sint opere Ie tale, caci
115
116
117
118
119
120
Firea
distimica
timic. Oamenii de acest tip sint din fire serio~i, fiind in mai mare
masura afectati de evenimentele triste ale vietii dedt de cele
vesele. Evenimente zguduitoare pot accentua starea de seriozitate pina la 0 depresiune reactiva, ceea ce se intlmpla mai ales
atunci dnd starea de subdepresiune este foarte clara ~i de lunga
durata. La oamenii cu temperament distimic imboldul spre
actiune este diminuat, iargindirea este (mai lenta 'dedt la cei.
lalti oameni. In reuniuni, personalitatile distimice nu participa
dedt putin la conversatie. Daca ar fi dupa din~ii, ar exista mai
multe pauze dedt conversatii.
Predispozitia spre seriozitate are drept rezultat ca pe primul plan apar sentimente contrare tendintelor lor egoiste. A~a
se explica faptul ca aceasta seriozitate duce totodata la 0 tinuta
etica serioasa. Insu~i faptul ca in ambele expresii revine notiunea
de "serios" atesta conexiunea idintre dispozitie ~i tinuta etica.
Aici se m1.nifesta latura pozitiva a temperamentului distimic.
In schimb, diminuarea imboldului spre actiune ~i incetineala.
gindirii au - dnd ating un anumit grad - efecte negative,.
scazind randamentul.
Cind temperamentul Isubdepresiv este foarte accentuat, ne
p'ltem gindi la 0 stare ~demelancolie, dar nu intotdeauna exista
o asemenea conexiune. ;Variantade temperament distimica poate
fi absolut normala.
Ma voi refed la un subiect descris de Unger in lucrarea noas~
tra colectiva.
HORST H., nascut in 1931. Tatallui a fost un om foarte linistit
si a dus intotdeauna 0 viata retrasa. Mama, ceva mai vi~aie
dedt fusese ta tal, are insi muIte dured si boli fizice: "N-a
fost niciodata cu adevarat sanatoasa". Hor~t are doi frati, firi
mai deschise dedt el. Fratelui mai mic ii place sa lie totdeauna in centrul atentiei.
121
122
aceea~i virsta cu e1, dar in 1962 au divortat. Motivu1: "nepotrivire de caracter". Sotia sa era vese1a, Ii p1acea sa danseze,
pleca la sfiqit de saptamina in excursiile organizate de intreprindere, iar in timpul acesta el avea grija de copii. Nu acest
din urma fapt i-I repro~a el, ci ca era atit de intreprinzatoal?e.
Daca sotia reu~ea din dnd in dnd sa-1 convinga s-o insoteasca
la dans, se intlmpla de multe ori ca el sa pIece mai devreme
acasa. Cind sotia aducea vreun musafir la ei acasa, statea mai
tot timpul retras ~i tacut ~i nu izbutea sa se distreze. Prefera
singuratatea ~i Ii place sa citeasea. De acord cu el, sotia a intentat divortul. A accept at propunerea ei de a continua sa locuiasea
impreuna pentru a putea sa participe 1a ingrij irea copiilor.
Parerea lui este: "A ie~it altfel dedt am sperat eu; acum mi-e
totuna, pot sa ram in ~i acolo unde sint". Daca. fosta 1ui sotie
i~i va gasi un alt partener, el va pleca.
Horst declara despre sine ca a fost intotdeauna un om tacut
~i a 1uat viata in serios. In orice, vede in primu1 rind latura
proasta ~i nu are bueurii. "Bine - in adevaratu1 inteles al
cuvintului - nu mi-a fost niciodata". Nu poate stabili contaetul cu altii ~i dnd se afla printre oameni straini are un sentiment de inferioritate. In societate nu ~tie pur ~i simplu ce sa
vorbeasea. La inceput nu voia sa povesteasca despre viata sa:
"La ce bun!"
La aeest subiect gasim fara indoiala trasaturi pozitive. E
indulgent fat a de ceilalti ~i i~i ia obligatiile in serios. Oriunde
lucreaza, face treaba buna. Lipsa de elan 11impiedica insa sa-~i
organizeze viata in mod rational. Atitudinea lui pesimista accentueaza aceasta lipsa ~i a contribuit la faptul ca de fiecare data
incearca sa faca altceva, deoarece nu se simte bine in nici 0 meserie ~i in nid un loc. Inca din copililrie, Horst a avut acest fel de
a i - serios ~i exagerat de tacut.
De obicei, particularitatile de temperament se pot constata
eu u~urinta inca din copili'irie. Temperamentul hipertimic este
mai izbitor la copii dedt la adulti, deoarece vioiciunea fireasdi
a copiilor se adauga vioiciunii tempcnmentului.
In Kinderam descris astfel de copii
neurosen und Kinderpersonlichkeiten
exceptional de vioi. Pe de alta parte, temperamentul distimic
nu este totdeauna mascat de predispozitia copiilor pentru veselie
~i actiune. Lucrul acesta 11demonstreaza cazul urmatorului copU,
descris de Zeller in lucrzrea noastra colectiva.
123
"
KARL S., nascut in 1948, a fost in ingrijirea noastra la stationar in 1960. Mama lui are 0 fire schimbatoare - pllnge u~or,
dar li ~i place sa dda. In general este insa tacuta ~i rezervaHi.
Tatal, maistru brutar, este foarte vioi si constiincios. De dnd
Karl a implinit 6 ani, lucreaza ~i mam'a in brutarie, a~a indt
copiii au fost in mare masura lasati de capul lor. Tata nu se
ocupa nici seara de copii dedt rareori, deoarece din cauza meseriei sale se culca inainte de ora dnei.
K. era cel mai tacut dintre cei ~ase copii. Era ~i cam greoi
~i lent, dar nu propriu-zis anxios. A fost intotdeauna surprinzator de serios, niciodata n-a ris din toata inima. Fata de straini
era foarte timid, de emotie abia daca putea sa sco~ta 0 vorb~i.
Se simtea complet "naudt" ~i stingherit. Avea oroare sa faca
cumparaturi, cad acestea 11obligau sa vorbeasca mult. Nu ie~ea in strada daca imbracamintea nu era perfect curata. Se
certa frecvent cu fratele sau mai mare care, dupa parerea lui, era
copilul preferat. Adesea a fost batut de acest frate ~i de prietenii
acestuia, ceea ce 11facea sa-~i doreasdi ca fratele sa pIece din
casa.
Randamentul sau ~colar era nesatisfacator; intr-un an a
ramas repetent. Lectiile ~i Ie facea con~tiincios, dar li luau
mult timp. In clasa el era acela pe care ceilalti baieti 11necajeau ~i 11bateau cu predilectie. Nidodata nu se apara ~i nid nu
avea VreUIlprieten care sa-i ia apararea. I~i alegea ca tovara~i
de joaca copii mai tineri ~i mai mici, pe motiv ca sint mai putin
obraznid si nu-l bat.
In secti~ noastra K. era foarte timid, inhibat si depdmat.
PHngea u~or. Ii lipsea acea prospetime ~i veselie proprie copiilor. Dadea intotdeauna impresia unui copil abatut, neputindos ~i vorbea in ~oapta. Mereu se simtea j ignit, dar se impaca
repede. Era recunoscator pentru orice atentie. Cind venea
yorba despre fratele lui mai mare se enerva foarte tare. Colectivul de copii 1i intorcea de obicei spatele. A fost fericit dnd a
gasit un baiat care I-a admis ca tovara~ de joaca. Acestui baiat
i s-a supus cu totul, accepHnd sa faca de dragullui lucruri care
in sine li erau foarte penibile. Astfel, impreuna cu "prietenul"
lui a chiulit 0 data de la ~coala, numai ca sa fie apreciat de
prieten. Examenul de inteligenta a dat rezultate corespunzatoare vlrstei.
~i incetineala.
124
Randamentul
sau mediocru
Firea labilti
Individul la care putem observa alterl1ari de stari hipertimice cu stari distimice este 0 fire labila (afectiv). Cind aceste
trasaturi Sillt mai accentuate, este yorba de 0 fire ciclotimica. La
ace~tia din urma - dteodata fara motive exterioare - pe primul
plan trece ba un pol, ba celalalt. Alteod evenimentele exterioare
sint cele ce declan~eaza aceasta oscilatie a dispozitiei. Evenimentele fericite nu produc numai bucude normala, ci intregul
tablou al hipertimiei, din care fac parte ~i dorinta de a actiona
~i de a vorbi, precum ~i tendinta catre digresiuni in gilldire.
Evenimentele triste nu declan~eaza numai depresiune, ei in acela~i timp ~i 0 incetinire in gindire ~i actiune. Ca sa apara oscilatii
de la un polla altul nu este neaparat necesar Ciaimpulsurile extern~
sa fie trairi propriu-zise; ambianta generala poate avea acela~i
efect. Indivizii cu dispozitie labila devin intr-o societate veseHi.
cei mai veseli dintre toti, ei pot ajunge punctul central al reuniunii ~i pot amuza pe toata lumea. Intr-un anturaj serios sint
adesea cei mai serio~i. $i acest gen de temperament are un corespondent in domeniul bolilor psihice, caci boala maniaco-depresivii
i~i urmeaza cursu I tot in alternanta eelor doi poli. Dar nu este
necesara. existenta unui raport etiologic intre firea labiIa ~i boala
maniaco-depresiva.
Ne-am putea gindi ca labilitatea dispozitiei rezulta din
asoderea distimiei cu hipertimia, eventual pe baza de ereditate.
una din trasaturi tra.gindu-~i originea de la mama, cealaWi. de la
tata. Din cercetarile mele (1963) a reie~it insa ca dintr-o asemenea
combinatie nu rezulta 0 labilitate a dispozitiei, ci se ajunge la
o echilibrare reciproca, adica la 0 fire sintona, care estecaracterizata printr-o dispozitie medie uniforma. Acest fenomen esle
asemanator cu cel ce s-a putut COl1statain cazul unei confluente
125
126
unde lucrase inainte, a~a incH a preluat in 1959 un post de planificator al productiei in sectorul alimentar.
Aici munca nu mergea cum ar fi dorit, fikea numeroase
gre~eli ~i se simtea prost. In aceasHi perioada pllngea des ~i se
intreba: "Pentru ce prime~ti banii?" $i-a schimbat activitatea 9i
a devenit calculatoare. Dar ~i in acest post se ducea la lucru
fara tragere de inima; seara medita mult ~i li era teama de zina
de mline. De-acum inainte ~i pin a in 1962 a ramas mai millt
serioasa ~i cu inclinatie spre meditatie, de~i in mod trecator a
avut ~i perioade de mai bun a dispozitie. In cele din urma s-a
simtit total incapabila de munca ~i a fost internata in cliniciL
Aid a fost la inceput earn deprimata; dnd i~i povestea e~ecurile,
cauta vina in ea insa~i. Mai tirziu s-a aratat mai degraba veselii;
povestea ca avusese ,,0 serie de ghinioane" ~i pe deasupra a mai
macinat-o ~imunca monotona. Acum insa - spunea tot dinsase simte iarasi bine si are de gind sa formeze 0 orchestra.
Pacienta relata ~a in viata ei sexuala a fost intotdeauna
foarte stabila. In 1947 I-a cunoscut pe actualul ei sot, care in
1948 a divortat din cauza ei de prima lui sotie ~icu care s-a casatorit abia in 1955. Spunea ca ii era indiferent daca e sau nu
casatorita, ca s-a maritat mai mult la insistenta sotului ei.
Ulterior a marturisitinsa ca ideea de a fi fost cau~a pentru care
sotul ei divortase 0 apasa intotdeauna foarte mult. Adesea a
considerat e~ecurile pe care Ie-a avut in viata drept 0 pedeapsa
pentru aceasta. Sotul ei are ambele picioare amputate ~i este
un om profund cinstit ~i cumsecade, ceea ce pentru ea a fost
hotaritor in alegerea pe care a facut-o.
Acest subiect a fost in copilarie in mod vadit 0 hiPertimica.
La inceputul razboiului, in schimb, traia retrasa ~i era inhibaHi..
Au urmat dtiva ani de voio~ie ~i bucurie de viata, aceasta perioada intinzindu-se pina mult dupa razboi. Cu 0 u~urinta hipertimica Sch. a invins greutati mari, ajungind sa aiba importante
succese in profesiune. Oscilatii nu preagrave ale dispozitiei au
existat frecvent ~i in acest timp, dar erau trecatoare. In 1955 s-a
manifestat 0 indispozitie mai accentuata ~i de mai lunga durata,
insotita de idei depresive. In 1956 a fost iara~i vesela, iar intre
1959 ~i 1962 a inclinat mai mult spre dispozitii depresive. In
aceasta perioada i-a fost greu sa munceasca. In clinica s-a prezentat
dnd ca 0 fire distimica, dnd ca una hipertimica. Atunci dnd in
discutie se ajungea la probleme serioase, parea deprimata ~i inclina sa-~i priveasca viata cu ochi critici, cauUnd motivele ~ecu
128
Firea exaltata
I
I
129
130
131
drmaciului,
zburiUor.
;133
in virsta de 25 de ani, a manifestat inca din copilarie talent pentru muzica ~i cinta eu placere. Dupa absolvirea
~colii generale ~i terminarea ucenicieica lacatu~, talentul sau
pentru canto a fost descoperit cu ocazia unui concurs la radio.
A urmat cu regularitate cursuri de canto, iar mai tlrziu a avut
succese frumoase ca solist de muzica u~oara. Participamai ales
la emisiuni distractive ~i la spectacole organizate de radiodifuziune. Ar dori insa sa joace 0 data ~i intr-o revista sau intr-un
musical, deoarece nu-l intereseaza numai dntatul, ci si creatia
actoriceasca. De pe acum se straduie~te sa sublinieze 'prin gesturi ~i mimica partitura vocala.
Subiectul se descrie el insu~i ca plin de temperament, ba
avind chiar prea mult temperament, a~a cii uneori 0 "calea pe
nervi" pe sotia lui. E in stare sa se entuziasmeze foarte u~or,
devine chiar ultrafericit, dar tot a~a de repede trece la 0 profunda tristete sau la ingrozitoare anxietate ~i atunci se simte
foarte deprimat. tn asemenea cazuri sotia lui trebuie sa-i redea
echilibrul. De cele mai multe ori predomina insa bun a dispozitie. Este optimist. Uneori ar avea chef sa danseze pe mese de
bucurie. tn momenteIe de euforie e capabil sa daruiasca tot ce
are. Se poate transpune repede in starea de spirit ceruta de un
~lagar ~i atunci, in aceasta dispozitie suleteasca, e in stare
- dupa cum se exprima - sa dea 0 interpretare convingatoare.
Este ambitios ~i se straduie~te sa faca sa triumfe dreptatea, ad
sa fie insa bataios ~i nici vindicativ.
tn primavara aceasta a consultat medicul pentru cii era
intr-o stare de mare anxietate, pricinuita de faptul ca il deranj au mult doua coroane dentare aplicate in aceea~i dimineat a
N-avea dureri propriu-zise, ci numai 0 jena provocata de corpul
strain din gura. ti era teama ca din aceasta cauza n-o sa poata
dnta, ca va fi incapabil sa-~i exercite meseria, poate chiar timp
de dteva saptamini.
Dupa 0 convorbire linistitoare, era din nou fericit si a multumit cu exuberanta. CHe':a zile mai tlrziu a confirmat' ca totul
era in ordine.
MARTIN Z.,
134
135
.Firea anxioasa
in copJ}Ji!ie anxietatea se manifesta foarte ;l~esea atit deJn-
te~~,.iJ:;0tc:l()mi~KI1~tieigapr~qi1ali
tate ..copiH ~rliio~i-se J:ecunose, de exempl\l, prin faptul ca Ie e frica sa ramina seara singuri
in pat sau pretind ca cel putin lumina sa nu fie stinsa. Le estefridi
de intuneric ~i in aIte ocazii, de pilda cind sint trimi~i intr-o
pivnita prost lulllinata sau daea trebuie sa fadi eumparahiridtipa:
ee se intuneca. $i dinii ii pot speria. Aproape tuturor Ie este
fricade furtuna.Se teJ:}lsi_de aIti copiiside ace~a Cl~se()rise insa-i J?~rsecute:In-teama 10r,11l1indraztimJ?laca ace~tiadi~ un~~
nescsaS'e\ apere de atacuri; copiii mai puternici ~i mai curajo~i
se simtdin aceasta cauza de-a drepturpiovoeap sale demonstreze
shperioritatea lor, sa-i tachineze ~i 5a-i batao "Tapii ispa~itori"
sau - eUIll,mi se pare mai potrivit sa-i denumesc - "panburile
vii de tragere la t,inta" - caci prin felllilor de a fi au darul de a
atrage atacurile asupra lor - sint in majoritatea eazurilor copii
anxio~i. Estecilldat dt de repede identifica eei de aceea~i virsta
aceasta slabiciune. Un copil care acasa la el a fost 0 "tinta" este
persecutat ~i in seetia de psihiatrie infantila, la foarte scurt timp
dupa internare, daca educatoarea nu este cu bagare de seama.
Copiilor anxio~i Ie e de obicei foarte teama de profesori. Din pacate adeseori ace~tia din urma nu-~i dau seama ca au de-a face eu
un copil anxios~i se poarta foarte sever cu ei. Se mai intimpla
ca unii copii mai puternici, dupa ce au faeut 0 nazbitie, sa dea
vina pe un copilanxios, care, fiind incapabil sa se apere, devine
'asHer "tap ispa~itor" in fataprofesorului.
La adulti frica nu mai poate exercita 0 influent a atlt de dominanta. Ceilalti oameni nu mai par atit de amenintatori ca incopilarie, a~a inclt slabiciunea este mai putin aparenta. Persista totu~i incapacitatea de a se afirma in cazul unei divergente de opinii.
In momentul in care oponentul adopta 0 atitudine mai energid,
frico~ii dau speriati inapoi. De aceea devin timizi. Aceasta forma
de timiditate include si 0 nuanta de dociUtate " exista si 0 timidt:_.om
__ ,_, :,.
.'"
t - -..,.-'..
'_ ,
,..,__, , __ .""..
Om'"
.....
, ..
",',
",
,,~
,sebl .celeuouaatifudiiii'coristifiiidiri
tr:Uncaire~ma-~i~in:ceHtlalt
jena. In arriind0tla caiurile sepoate produce o'supra:c()Ii1~~~aJi~~.
avindca rezultato atitudinesigl1,:ra de,sinesau chiarafQge"nta,
dar sepoate observa ca atitudinea este nenaturalL~i
voita.,
Pede aWl part~, din timiditatea anxioasa poate rez\llta 0 atitu~
dine plina de ineredere, in care eeialalt ar putea sa distinga rugamintea nerostita de a:nu se arata neprietenos.
Sub forma timiditatii,firea
aIlxioasa.persistadeei
~i la
,
adultr:--Deseori,maiales
la fem~i, timiditatii, i se maiadauga
~i tendin!a spre spaima, eare,dacanu
aparedoar ca uriie1ex,
reprezinta 0 frica resimtita subit. Cu dtaeeastatendint~
spre
spaima este insa mai clara, eu atlt ne put em gindi- ell mai multa
cerfitudine Ia 0 hiPeriritabilitate a sistemul'tf,i neurovegetativ, hiperiritabilitate care spore~te reaetia fiziologica a spaimei, dar care,
pfin intermediul sistemului nervos al inimii,poatesa
intensifice
~i friea.
Pentru inceput voi cita descrierea unui eopll,faeuta de Zeller
in luerarea noastra colectiva. Dincauza firii sale fricoase; se
transformase in ,,!inta".
ECKEHARD R., nascutin 1951, a fostingrijitin
1960 insectia
noastra de copii. Ta:tallui are 0 fire care 11face sa se indispuna
repede. in doua rlnduri, amindoi 'parintii au trait marital eu
alti parteneri. Din aeeste Iegaturi, E. are ~apte frati ~i surori
vitrege. Dinactuala Iegatura a mamei sale are a sora cupatru
ani mai mica dedt el. In aceeasi locuinta mai traiesc un frate
vitreg - mai mare eu ~apte ani - ~i 0 sora vitrega - mai mare
eu dnd ani. Farintii ~i eopiii se eearta adesea intreei. De mai
muIte ori mama a nut sa paraseasca familia.
Ambii parintiil
bat des ~i faranoima,.Cind
aducea note
proaste, baiatul era intotdeauna aspru pedepsit. Surorile vitrege 11bateau adesea cu brutalitate, de piida cu matura, sau il
inchideau in pivnita. Favorita familiei era sora eea mai mica .
. Lui E. ii era frica deparinti ~i frati. in special ii era frka
de pedepsele corporale aplicatede mama Iui. Ceda intotdeauna
in fata fratelui sau vitreg, care 11bat~, dt::seori ~i,care era to,tu~i sing-urullui tovara~ de joaca.Copiiidin <;artierU persecu'tau. Adesea era fugarit de 0 eeata intreaga de eopii cate strigau
dupa el "baiatul care prime~te palme". Pe cit putea;E. Ii 'evlta
I
.'.
,'._
,':,
...
'
'137
',_
...
m.':'
138
139
Firea emotiva
Fin~a emotiva se caracterizeaza prin reactii de mare sensibilitate1 ~i profunzime in sfera 'sentimente1or subtile. Emotivii nu
sint impresionati u~or de sentimentelegrosolane, ci de cele apartinind domeniului spiritual. Amobservat eev:i::l;
asemanator Ia temperamentul exaltat, cu care cel emotiv prezinta 0 vadita inrudire.
La emotivi reactiile afective nU sint atlt de exagerate ~i nid nu
progreseaza' a:tlt de rapid. Ei nU reactioneaza aUt de vehement
caexaltatii, ci lntr~un mod mar sentimental. Cauze relativ minore dau na~tere unar sentimente profunde. Cei "cu inima sensibilli" - cum siut numiti uneori oamenii de acest gen - simt mai
repede mila dedt altii, sint mai repede induio~ati, se bucura mai
u~or de arta, de natura. Se poate vorbi ~i de 0 anumita"duio~ie"
a firii 10r"pentru a sublinia si
, mai mult legiHura cu sensibilitatea
,
afectiva.
Aceasta sensibilitate este mai intotdeauna legata de mobilitatea mimieii. La personalitatile emotivese poate observa imediat
dnd firea lor reactioneaza in timpul unei conversatii, pentru ca Ii
tradeaza mimica. Foarte caracteristic este faptul ca Ie dau u~or
laerimile, de piIda dnd Utmaresc un film trist sau dnd citesc 0
povestire trista.Aceste Iacrimi--care apar cu atita u~urinta-pot
fi ~i Iacrimi de bucuriesau de induio~are. Sint unii copii emotivi
d'irora nu Ii se p::>tspune basme p~ntru ca incep sa pllnga atunci
dnd (lctiunea ia 0 intorsatura rea, cUU1.
se intlmpla de obicei la
incepllt, ~i nu ma~:vor sa asculte. Se inUmpla insa ca, in anumite
imprejurari,~i bi'irbati in toata firea sa nu se poata abtine de Ia
pHns. Foarte jenati, dnd sint intrebati de motivul pentru care
Ie-au dat Iacrimile ei recunosc ca, intr-adevar, au 0 "inima sensibila" .
Datorita acesteisensibilitati
afective deosebite, 0 trauma
psihica poate sa fie resimtita cuo intensitate patologica ~isa dea
na~tere unei depresiuni reactive. Cind se ajunge Ia 0 tentativa de
sinucidere, se poate constata cu deosebita claritate ca avem de-a
face cu 0 depresiune de 0 intensitate patologica. Aid mecanismul
1 Cu un prag
scazut
de dec]an9are
140
(N.T.).
aJtii.
141
:HELMUT
142
143
"
.,.
144
in evident a
145
146
HEINZ
G., in virsta de 42 de ani, actor, regizor ~i autor,
se interesa - dupl cum ne-a relatat - de teatru ~i de muzica
inca de p~ dnd era elev ~i lua lectii de muzica ~i arta dramatica. Tatal sau dorea ca el sa urmeze studii universitare. Heinz
s-a inseris insa la universitate numai de forma ~i, cu ajutorul
unor amici, ~i-a p:ocurat adeverint.e de frecventa fictive. EI
nu s-a OCUPltinsa decit de teatru, ~i in sp~cial de organizarea
unor spectacole de varietati. Mai tirziu a infiintat un mic
teatrupropriu, care insa dupl scurt timp a trebuit sa fie inchis
din motive financiare. $i-a supraestimat adesea p.:>sibilitatile
financiare, ajungind astfel in repetate rinduri intr-o situatie
materiala precara. Adesea se oeup:!.de diferite lucruri in acela~i
timp ~i de aceea nu a putut sa-~i indeplineasca eon~tiincios toate
sareinile. A seris ~i eiteva scenarii radiofonice precum $i alte
piese. Din cauza felului sau arogant a avut discutii aprinse
eu persaane cu munei de raspundere. De fieoare data era
canvins ea vina 0 pnrta ceila1ti. Era de obicei bine dispus;
inconversatie era faarte volubil, cu tendinta spre digresiuni
~i intrucitva ~i spre un fel de a fi "impra~tiat".
10*
147
La acest subiect, p~ care I-am cunascutbine ~i eu, jirea hipertimid se manifesta (printr-a ve~nica agitatie, lacvacitate,~i
tendinta la digresiuni in gindire) mult mai puternic decit firea
demonstrativa. A~a se explica probabil faptul ca activitatea lUl
era mai mult organizatarica decitactariceasdi
propriu-zisa. Pe
de aHa parte, nata dem()nstrativa sefacea ~i ea simtita: nuera
prea exact in ceea ce prive~te adevarul, era gata sa faca mid in~e;.:
Jatarii, iar in cazul lunar dispute cautaintatdeauna
sa dea vina
pe ceilalti. Simtea a puternica nevaie ae recunaa~tere sadaUi.
Un deasebit interes il prezinta cambinatia dintre jirea
demonstrativa ~i cea exaltata, caci fiecate dintre aceste trasaturi
ITlare~te inclinatia ~i aptitudinea pentru irideletnicirea de poet
sau artist. Din trasa tura demanstrativa rezuWi activizarea fan~
teziei, dincea exaltata - a nazuinta spte valarile afective ale
literaturiisi , artei.
Vai cita cazul unei femei care,prezentind
a cambinatie
acestar trasaturi, a simtituu,puternic
imbald de a serie:
a;
148
"
ii
CHARLOTTE
K.,de 44 de ani, a fast inca din copilarie faarte
silitaare ~i plina de rlvna. $i mai tirziu, in viata de toate zilele
i~i prapunea teluri pe care Ie indeplinea, d~ obicei, inainte de
termen. Era tatodata intreprinzataare ~ia deschisun salon
de caafura prapriu. Din mamentul absalvirii ~colii - adica
de treizeci de ani,:- lucreaza apraape 12 are pe zi, stind mai
mult in piciaare. Niciodata nu a cansiderat acest lucru ca a
povara, caci munca Ii facea placere. tn timpul razboiului ~i-a
pierdut sotul. Dupa razbai a reu~it sa readuca salanul de caafura intr-a stare de inflorire, ajungind sa aiM 12 salariati.
t~i intretinea ~i parintii, care th1eau faarte malt la ea. Cu fiul
ei era in relatii bune.
149
150
151
Firea extra'vertita
ji combinatiile ei
DU]DlCum am maiaratat,
qaracteristica individuluiextralumea pervertit 0 vael in faptul ca este oriental mai multspre
cePtiei'dedt sp're lumea imagina{iei. Extravertitul e in cautare
de impresiiexterioare, e prezent acolo unde crede case va in timpIa ceva interesant, ii place sa mearga la cinema, sa priveasca
la televizor, se simte bine .iutr-o societate de oameni vioi ~i amuzanti" dar se bucura~i de 0 simplaconversatie eudnev;a. Printre
preferintele .Iui se numara destul de frecvent sportul, adt in calitate de participant activ dt 9i de spectator. Uneori arqi pasiunea
de colectionar, fara 1nsa ca aceasta indeletnicire sa constituie ptntruel un stimulent intelectual dt de dt important. Ceea ce-l
intereseazalri calatoriieste posibilitatea de a trui evenimente,
nu de a acumula cuno~tinte no1.
T52
153
154
1~55
introvertil1tl traie~te mai mult in imaginafie decit in perceptie. Din aceast<i cauza, ceea ce vine din afara n atinge mai putin
dedt gindurile sale despre aceIe evenimente. tn majoritatea
cazurilor, introvertitul ajunge pe aceasta cale Ia 0 judecata corecta ~iobiectiva pentru ca vede mai departe de c1ipa prezenta
~i ia inconsiderare ~i ceea ce cuprinde reprezentarile sale, adica
experientele anterioare. 0 anumita'.doza de introversiune favorizeaza deci emite:rea de afirmatii juste.tn cazul unei accentu8xi
maiputernice insii,personalitatea
introvertita se indeparteaza
de realitate. Ea traie~te atit de intens in lumea sa imaginara
indt ceea ce poate fi perceput in modobiectiv numai e luat
indeajuns in consideratie. tn acest fel, ideile nu mai primesc
orectia necesariiprin ceea ce ed~t in modnemijlocit, ele putind
sasedezvolte pepropria lor baza ~i sa d.obind~asca 0 realitate
.$ubiec:tiva careia ii lirse~teun fond obiectiv. tn timp ce'odoza
,;>ana~oasa de introversiunesluje~teniai
ales 1a formarea unei
judedti independente, OW1,ll cuo introversiune mai pronuntata
traie~te in mare parte intr-o lume .ireala a ideilor ..
Unde vot duce ideile in caz de introversiune ~i in ce masura
pierd ele contactul cu realitatea, aceasta depinde ~i de inteligenta omului. rn toate cazurileexista
insa inclinatia spre 0
viata launtrica. tn profesiunea sa, introvertitul.are idei proprii,
e1 face modifidirile care i se par indicate, chiar dad in mod
abiectiv uneori nu sint potrivite. tn timpul liber i~i cautil ocupatii care Ii stimuleaza ideile, nu acceptain mod pasiv continutul cartilor, Ci ia atitudine fata de ceea ce cite~te, i~i cautao
lecturii caresa-i deaposibilitatea sa aprofundeze un anumit 0.0meniu. Introvertitul i~i alege drept ocupatie preferata pentru
tirnpul sau liber eeva care sa-i stimuleze gindirea ~ ceva care
sa nuconstituie numai 0 activitate mai mult san mai putin mecanica ~i nici 0 simpla activita te de colecponar. Cind indrage~te
sportul, face calcule ~i se orienteaza dupa considerente care nu
au poatenid 0 valoare practica. Cind este insa pur ~i simplu vorba de placerea unei activitati fizice, aceasta nu tine nid de introversiune~i nici de extraversiune. Printre jocurile preferateale
omului introvert it senumara adesea~ahul, pentru ca ofera multe
ocazii de gindire.
Cind un introvertit inclina spre a me~teri tot felul de Iucruri,
e! i~i satisface acest gust pe b~zade planuri~iinovatii
proprii.
Unii introvertiti realizeaza efectiv inventii, aitii fauresc tot
felul de proiecte ale unor inventii ire.alizabile. Unii dintreei
elab)reaza idei de r~formare a lumii. Adesea introvertitii.sint
puterJ;lic stimulati de .probleme greu de rezolvat; de aceea ei
ref.lecteaza mult asupra filozofiei, religiei,politicii
..~i i~i forIlleaza propria lor opiniecare, eveptual, este din punct de vedere
objectiv .mai intemeiata dedt aceea a majqritatii oamenilor;,
dar care, tot atlt de bine, poate fi .~i 0 opinie rupta de .viata,
care nu tine seama de realitiip.
La introvertiti actiunea urmeaza ideile ezitind sau chiar:nu
leurmeaza deloc. Pe de 0 parte,G iucercare de aactionas-ar lovi
adesea de realitate :- insufident in<;:lu5a.in calcul; pe deaWi
parte, oprea p:Itern.ica ideatie este. adeseori in sine potrivnidi
actiunii. A.cpunea este indreptati spre un obiect. Daca ob iectul
atrage mai puternic atentia, a~a CUD;l se intimpla la personalitatile extravertite, subiectul?-junge mai u~or laactiune; daca insa
ate)1tia este indreptata spre interior, .pornirea aqtiunii este intirziata, deoarece sqlicitarea care emana de la eai~ipierde din efica~itate, A~a ia na~tere 0 anumitii legatura intre 0 inclinafie accentuatii spre gindire $i 0 predispozitie minima pentruactiune.
tn
co:J.secinta, oamenii in trovertiti sint de 0 bicei ~ovaielnici in actiune, Fac aid bineiuteles ab3tractie de faptul cit predispozitia
pentru actiune poate sa fie.spJrita sau redusa ~i prin alte triisaturi ale firii, ~i mai ales ale temp~ramentului.
o mai pronuntata intrQversiune duce la izolarea deceilalti
oameni, care riu auinte1egere penfro ideile neobi~)1u:ite. Pe de
156
157
Firea introvertita
fi combinafiile ei
aWLparte, legiHura cu oamenii din jur poate fi stingherita printr-o inaptitudine primara pentru contacte. Deosebirea poate fi
constatata fara greutate daca ne vom ocupa mai indeaproape de
a~anumitii "singuratici" - cum mai sint numiti introvertitii -,
deoarece intr-un caz constatam formarea de idei neobi~nuite,
iar in celalaIt dificultatea de a stabili 0 conexiune nemijlocita,
chiar ~i in chestiuni dintre cele mai obi~nuite. In acest din urma
caz este vorba, dupa cum am mai spus, in primul dnd de olipsa
de expresivitate in gesturi ~i in modulatia vorbirii. Cind capacitatea de a stabili contacte este buna in ciuda introversiunii,
atunci persoana respectiva cauta sa aiba legaturi cu alti oameni,
dar se love~te mereu de dificultatea de a gasi la ei intelegere.
Daca reu~e~te totu~i, se bucura de aceasta relatie umana ~i este
capabila sa aiM un contact nemijlocit, plin de caldura.
Prezentlnd in cele din urma personaliHiti introvertite, precizez ca Ie-am explorat pentru diagnosticarea in parte a unei
nevroze ~i in parte a unei psihoze. Parerea mi-am format-o in
baza propriilor lor declaratii, precum ~i a declaratiilor facute
de membrii familieilor. Sint foarte recunoscator doamnei van
Trostorf! ~i domnului Schmieschek pentru ajutorul pe care mi
I-au dat. Cred ca nu exista motive care sa ma impiedice sa descriu
aid ~i oameni care au trecut printr-o psihoza, pentru cii in primul
dnd nu era vorba intotdeauna de schizofrenie, iar in al doilea
dnd nu era vorba dedt de comportamentullor in afara psihozei.
Se stie
, ca. schizofrenicii sint in multe cazuri introvertiti' de la
natura inca. din tinerete, deci adesea cu multi ani inainte de izbucnirea bolii. Am putut observa cazuri convingiitoare de introversiune in compJrtamentul schizofrenicilor inainte de imbolnavire ~i - in masura posibilului - ~i dupa imbolnavire. Nu se
cunoa~te corelatia exacta dintre fire (personalitate) ~i boalil.
Parerea mea este ca in fond nu au nimic comun, ca indivizii introvertiti sint doar mai sensibili fata de boala dedt ceilalti, a~a incit
la ei procesul se declan~eaza mai u~or. Am putea compara aceasta
stare de lucruri cu faptul ca, de exemplu, unele conformatii somatice favorizeazaaparitia
tuberculozei. In orice caz, nu pot sa
constat vreo deosebire intre indivizii introvertiti care au ramas
sanato~i ~i cei care s-au imbolnavit de 0 psihoza. Cauza unei pre-
158
il
159
160
eonstr uise in sinea sa raminea ceva strain pentru cei din jur. Avem
deci in fata noastra un om care, in ansamblu, avea inclinatii
neindoioase spre introversiune, eeea ce il facea sa devina singuratk, dqi nn-i lipsea capacitatea de a stabili contacte cn a1ti
oameni.
Desigur, introversiunea este mai putin bat~U.Jarela ochi daca
i se asociaza capacitatea de a stabili contaete sau, eventual, un
temperament hipertimic. in cazul contrar - atunei dnd este combinata cn incapacitatea de a stabili contacte - introversiunea
apare in mod deosebit de pregnant. Subiectul pe care il voi deserie mai jos va demonstra acest lucru.
GERHARD D., nascut in 1935, grafician, era inca din copilarie
foarte tacut si inehis in sine. Laseoala a fost foarte silitor si a
avut intotde~una rezultate bune.'Nu a avut difieultati nici' en
pregatirea profesionala; in meserie era con)'tiincios.' 1n afara
activitaPi sale profesionale, D. era preocupat exclusiv de sine.
Dintotdeauna citea foarte muIt, era in stare sa stea nopti intregi
aplecat asupra unei carti. in special 11 interesau Nietzsche,
Schopenhauer )'i Goethe. ~tia pe de rost partea intIi din Faust.
Se mai interesa ~i de astronomie ~i psihologie, ajungind sa se
intrebe care este sensul universului cu stelele lui si care este
sensul vietii omenesti. 0 bucata de vreme a incer~at sa serie,
insa Hira rezultate apreciabiIe. Ii place a foarte mult sa deseneze
~ise straduia incontinuu sa se perfectioneze in acest domeniu.
Avea 0 predilectie deosebita pentru jocul de ~ah. Cumpara culegeri cu partide jucate de campioni mondiali, rejuca aceste
partide ~i incerca sa elucideze de ce pierduse unul din juciitori.
A cumparat ~i doua carti voluminoase despre )'ah, pe care le-a
studiat. Uneori juca cu fratele sau, dar eel mai adesa juca de
unul singur.
In familie, D. vorbea despre problemele sale, dar in afara
ei nu era in stare sa stabileasea eontacte. inca din copilarie, de
cele mai liuUe ori nu lua parte la joeurile celorlalti, preferind
sa stea aeasa si sa citeasca. eu alti elevi se intllnea numai atunci
dnd avea de discutat 0 problema: legata de InvatiHura. Nici mai
tirziu nn a avut prieteni. La cinema sau la teatru se ducea singur.
Acasa povesilea apoi ce a vazut )'i ce a gindit cu aeeasta ocazie.
De multe orl gindurile sale erau critice. N-a gasit niciodatii
eontactul eu persoanele de sex feminin. in prezenta altor oamenl,
~i in special fat a de femei, era foarte inhibat, astfel indt nu
a ajuns nici macar la 0 apropiere superficiala.
11 - Personalitati accentuate
161
Partea a II-a
FIREA OMENEAScA
IN LITERA TURA
Ei
au mult spirit de observatie, capacitatea de a se transpune in
situatia:;;i in felul de a reactiona alaltora :;;i, in plus, au :;;italentul
de a reda perfect ceea ce au inteles :;;iau intuit. Ace:;;tiscriitori
ne prezinta personajele a:;;a cum gindesc, simt :;;i actioneaza
acestea, adica in mod concret, nu sub forma unor analize abstracte.
Nu intotdeauna ne dau :;;i solutiile psihologice; uneori problemele ramin deschise, deoarece.elul neobi:;;nuit de a se comport a
al unui personaj literar permite mai multe solutii. Dar :;;iin asemenea cazuri trebuie sa se intrezareasca anumite explicatii sau
eel putin indicatii sumare in aceasta privinta, fiindca altfel
comportamentul personajului ar ramine numai bizar, pierzind
orice interes psihologic.
Cind, in lucrarea de fata, prezint flersonaje din operele unor
scriitori, TIU ma intereseaza idle problematiGe care trebuie in
prealabil interpretate :;;i deci pot fi, eventual, interpretate in
diferite feluri. Avind in vedere ca ne stimuleaza gindirea, asemenea personaje pot fi deosebit de interesante din punct de vedere
psihologic, dar intentia mea nu este de a explica ceea ce poate fi
neclar in literatura, ci de a ext rage din literatura exemple care
sa confirme :;;i sa ilustreze conceptiile mele. Ma intereseaza acele
personalitati din litemtnra la care poate fi inteleasa in mod nemijrocit cauza care Ie declan:;;eaza reactiile, fie ca scriitoruldez
Dupii cum se !jtie, multi scriitori sint excelenfi psihologi.
165
166
farascrupuIe,ii
preda. calaului pe Rosencrantz ~iGuildenstern.
In schimb he este irifati~atainclinatia
Iui de a gindi prea mult.
Aeest lucru reiese eel mai pregn30ht din celebrul mono log allui
Hamlet dinaetul 301III-lea, moho log care incepe cu euvintele:
"A i sau a nufi, iata intrebarea". I~r apoicontinua (p. 100):
"Ast gindpe toti ne face-afi mi~ei. $i-astfel firescul chip
al hotaririi
Arata bolnav de gindire paUi., $i-avinturile cele
mai marete / Sub semnul sau se-abat din drumul lor / $i pier
ca faptii".
! !
167
168
169
172
173
174
175
.1
177
179
Vom analiza una dintre cele mai renumite opere ale sale,
alege tot aUt de bine
orieare alta lucrare.
Julia, personajul principal al romanului, este Ia inceput 0
fata vesela ~i in asemenea masura dispusa sa faca glume tot timpul, incit chiar ~i in ziua nuntii sale se tine de tot felul de nazbitii. Prin scena pe care 0 voi cita, Balzac vrea desigur sa ne
arate cit de copilaroasamai este inca eroina sa. Dar chiar ~i fete Ie
care mai sint inca pejumatate copii nu obi~nuiesc sa se comporte
intr-un mod aUt de nebunatie in ziua nuntii daca nu au o fire
neobi~nuit de veseliL Citam (p. 43):
67'--68) :
181
Or, din punet de \ledere psihologic este absolut de neconceput ca 0 femeie sensibila, cn inclinape spre melancolie, sa se
transforme dintr-o data Intr-o cocheta, ~i asta numai pentru ca
a~a a hotadt ea.
Aceea~i ineompatibilitate exista intre comportameutul Juliei ~i atitudinea ei fata de lordul englez' Grenville. In cele diu
urma, ea n iube7te Cll pasiune, dar in acela7i timp manifesta 0
grandoare patetica,eeea cedin punet de vedere psihologic nu se
imbina deloc cu 0 dragoste adevarata. Citam (p. 83):" - Ei, acum
milord - incepu iar Iulia a~ezludu-se in fata lui intr-o atitudine
plina de demnitate, care-i ingadui sa ia mina Ini Arthur -, iti
voi cere sa fad curata 7i sfinta viata pe care mi-ai inapoiat-o.
Aid ne vom desparp". In timp ee-l privea pe prietenul ei ell
,,0 privire pliua de noblete", n asigura di in viitor va fi 0 sotie
buna, di devotamentul pentru ,sotul ei va fi fara de margini, dar
ca vrea pentru totdeauna sa traiasca alaturi de el doar ca "vaduva". Patosul aeesta fals devine 7i mai suparator atunci dnd ~tim
ca nU-7i tine aceste promisiuni. Este eu neputinp. ea un om sa
vorbeasca in felul aeesta 9i in acela~i timp - a~a cum ar dorisa
ne convinga autorul - sa respinga 0 dragoste profunda.
Dupamoartea lordului, care se jertfe~te pentru onoarea ei,
Iulia este iarasi, schimbatil. Ea ni se infatiseaza
acum din nou
, .
ca dupa prime Ie experiente ale casniciei. De asta data intelegem
profuzimea tristetii ei, dar un forma ei bolnavicioasa ~i nici
durata de patru ani a acestui doliu. Iulia se retrage la conacul ei.
Pe drum sta jumHate cu1cata in calea~ea ea 0 "bolnava pe moarte". Se izoleaza de lume 71uu mai vrea nici macar sa manince.
Ea vrea sa-7i a~tepte sfir~itul in camera in care pe vremuri a
murit bunica ei. Dar trupul ei uu moare, ci uumai sufletul ei
(p. 112): "IniIna nu i se stringea,nu era mai mult sau mai putin
OofilWi;nn, firea ei rageda ~iinflorita se impietrea' din pricina
nnei inrillriri incete, a unei dureri de nesuferit, pentru ca era
fara tinta". Preotul din localitate, care sta de yorba cu ea in repetate rinduri, se convinge di lulia se afla intr-o stare ingrozitoare
~i, in ciuda simpatiei pe care i-o poarta, face urmatoarea remardi
(p. 128): "Ai dreptate, doamna, ar i fost mai bine pentru d-ta sa
fi murit".
Chiar daca ne straduim s-o vedem pe Iulia - cel putin in
sllferinta - ca pe 0 fiinta unitara, atitudinea ei fata de copil
ne-o prezinta sub un aspect cu totul nou. Este complet rece fata
de el, abia dad! accepta sa-l mai vada ~i n gone~te dnd acesta
vine sa-i ceara ceva. Ca explicatie aflam numai urmatoarele (p.
107): "Nu trebuiau oare dureri neauzi te spre a face sa amuteasca
lao femeie tlnarit simtamintul de mama?"
Sub influenta unui alt barbat, care Ii devine amant, lulia
se transforma din nou complet. 0 gasim intr-o idila cu prietenul
ei, eu doi copii in jurul ei, dintre careprimul - lacare tine foarte
putin - este de la sotul ei, iar al doilea - cel preferatde la
prietenul ei. lata deci ca aceasta femeie, care avusese principii
tiguroase, se afi~eaza acum in public cu amantul ei intr-o atitudine plina de voio~ie ~i de lipsa de griji. $i, pe drept cuvint, ne
miram ca sotul Iuliei nu ~tienimic din toate astea, de~i fiica lor
-in virsta de opt ani - asista cu 0 atitudine ostila la cele ce se
intimpla.
In continuarea povestirii, Iulia nu mai apare dtava vreme
dedt putin. 0 vedem in cercul familiei, eu cei patru copii ai ei.
lar romanul se incheie cu 0 poveste de groaza, care corespunde
probabil romanelor de proasta calitate pe care, dupa cum se
spune, Balzac le-ar fi scris in tinerete. Un asasin cauta pentru
doua ore adapost in casa luliei. Fiica ei cea mai mare, din prima
c1ipa in care I-a vazut, este aUt de fascinata de el, incH parase~te
imediat impreuna cu el casa parinteasca. Urmeaza intlmplari
ie~ite din comun, unele de-a dreptul fioroase. Oameni sint aruncati cu picioarele legate in mare de catre asasin, devenit intre
timp pirat, pe dnd sotia lui sta idilic in cabina lnconjurata de
cei patru copii ai lor. Este aceea9i femeie care-l urmase dndva
182
183
184
I,'J
185
conflicte launtrice, nll. se remarca aproape. deloc ca personaU:tate,Ea reprel'inta tipul unei doamne din "Iumea bun a" ~i inainte
de dragostea ei pentru Vronski nU a facut~i nu a vadit nimic
ie~it d,in comun. Este maifermecatoare dedt alte femei,mai
independenta inhotariri, dar fara sa se ridice prea mult deqsupra
cercului ei. Conflictele pe Gare learenu sint, in esenta, expre::;i~
unei personalitati deosebite, ci urmihilellnui destin omenesQ.
Vronski este de lanatura un om care, a::;emenea multora deJellll
lui, s-aincadrat eu mare u~urintain modul deviata al "bunei
societati". La inceput simteun orgoliu maseulin superficial pentru faptul ca asedus 0 femeiefermeci'itoare ~i, in plus,maritata.
Mai tirziu, Vronski va trece intr-un mod meritoriu prin grelele
conflicte careapaqipentru
el, dar 0 va face Hid a ajunge la 0 atitudine aceentua ta.
In Riizboi!ji pace, descriind familia Kuraghin, Toistoi ne infati~eaza personalitati foartetipice. PrintulVasili este tipul omului de luIrte. A~a se ~i vorbe~te de altfel despre el. Abil, destul de
~iret ~i de perfid, ~tie, indiferent in ce cercuri s-ar afla, sa se comporte a~a cum trebuie $i, mai ales, a~a cum i-o cere propriul sau
interes. Prin siguranta de sine eu care evolueaza in lumea mOnlui Vasili, Anatol,
dena, Anna Pavlovna Ii este inrudita.Fiul
este ahtiat dupa placerile vietH; Tolstoi insu~i 11 nume~te "petreaaret". Mai este denumit ~i "Magdalena masculina", adica e
comparat cu femeia despre care se SPUne: "Se iarta pacatele ei
cele multe, pentru ea a iubit mult". Helene, fiica lui Vasili, este
tipul omului de salon ~ 0 cucoana care i~i ascunde prostia
sub frumusete, siguranta de sine ~i 0 conversatie superficiala.
La fel de tipiee sint ~i alte personaje ale romanului. Boris este
tipul carieristului care i~i orienteaza intreaga viata spre un singur tel - acela de a avansa in meseria sa de ofiter. Mama lui,
Anna Mihailovna, are 0 trasatura isterica ce se manifesta prin
fatarnicie, dar in esenta reprezinta tipul vaduvei al carei singur
rost in viata 11constituie unicul ei fiu. Contesa Rostova intruchipeaza tipul mamei ca atare. Ca 0 adevarata clo~ca ea i~i tine tot
timpul aripile intinse deasupra copiilor ei, iar dintre cei doi fii
dragostea ei se indreapta intotdeauna catre eel de care trebuie sa
aiba mai mul ta grija. In prima parte a romanului, printesa Maria.
fiica excentricului print Bolkonski, reprezinta~i ea un tip impresionant - ofata care din pricina uriteniei nueste cuttata de nici
un barbat ~i care gase$te in religie ocompensatie pentru lipsa de
continut a vietii ei, devenindchiar
bigoHL Dupa ce-i moare
taHiJ~i odatcl eu inceputul dragostei sale pentru Nikolai, Maria
devine 0 personalitate $teatsa. Pe tatiUei,printul
Bolkonski, ar
trebuisa-l consideram neaparat drept opersonalitate accentuata,
dacaar fisa-ljudeciim dupa criterii normale. Dar excentricitatea
lui este - dupa cum ne da de intelesin repetate dnduri Toistoiverina cu psihopatia. Fiul Jui, Andrei, unnl dintre cele mai importantepersonaj~ale
roman1.1lui,nu poate fi inteles in mod unitat
din cauza multiplelor ~i foarte variatelor sale eomportamente.
La inceput vrea sa cutereasca gloria, darin eomportarea luinu se
observa nimic din atitudinea unui orninsetat de glorie, Mai tIr";
ziu, elfilozofeaza mult,avind accente de pesimi5m. Un timp se
ginde~te sa-~i petreaca toata viata la tara, apoi se amesteca din
nou in politidi. Sufera profund dincauza infidelitatii Nata$ei,
are i'usa fata de a1tii 0 comportate reee ~;jun aer de superioritate
~irefuza "rece ~i suparat" ideeade a 0 ierta. Reintorsin armata,
se arata prietenos cuofiterii ~i soldatii, dar plin de uta, batjocotitor ~i disptetui tor fata de oamenii din fostulsau mediu de viata.
In contrast en obisnuita
sa rezetva 5i
inainte de batalia
,
, retinere,
,
eea mare el este pina intt-atit stapinit de emotie incH vocea Iui
devine "un glas subtia t $i ascutit". EI formuleaza un rechizitoriu necrutator laadresa tazboiului, Hind totodata de parereea
fata de inamicul care a dezJantuit razboiul sa nu se mai dea dovada decavalerism ~i sa nu se mai faca prizonieri. Reehizitorinl
sau vine in contradktie eu fapt-Ill di participase in trecut la lupte
care nu aveau drept seop apararea patrieL Puternicele sale afecte
fatade istoricele intimpHiri prezente se impaca greu cu atitudinea
de resemnare pe care a avut-o eu putin inainte, dnd viata i se
patea lipsita de sens. Toate acestea ne amintesc de felul in care
sint descrise de Kretschmer personalitatile schizoide, care osci~
leaza intre total a lipsa de sentimente $i 0 sensibilitate exageratl'L
Daca il ptivim sub aeest aspect, Andrei -'""'ea~;i tata1 sau - nu
poatefi judecat dupa criterii normale. In saptaminile care au
precedat moartea sa - provocaHi de rana primita - atit1.1dinile
186
187
extreme reapar in felul saude a se comporta. Resimte "un sentiment de beatitudine" la gindul "sa-ti iube~ti vrajma~ii, ~a-ti
iube~ti aproapele". In schimb, pe sora sa, care, ingrijoratiL vinG.
sa-l vada, 0 intimpina cU ,,0 voce masuraHi 9i striiina" 9i "inprir
virea sa era aproape du~manie". Aceea9i atitudine rece 0 are acum
9i fata de Nata~a, pe care cu put in inainte reincepuse sa 0 iubeasca
din toatii inima. Ce e drept, Toistoi explica cele doua atitudini
contradictorii prin aceea ca raceala era 0 expresie a faptului ca
Andrei se deta~ase deja de viata.
Tot atU de impresionante ca zugra virea personalitiitilor tipice sint la Tolstoi 9i descrierile unor situatii tiPice - 0 seratii
in inalta societate la Petrograd saU1aMoscova, 0 masa de familie,
cheful p1in de veselie a1 unor tineri u~uratici, 0 batalie, 0 consfatuire a ofirerilor, soldatii in jurul focului de tabiira etc. Interesant
din punet de vedere psihologic este aici faptul ca Tolstoi descrie.
mai putin intimplarile cit comportarea oameni10r, felullor de a
fi 9i de a vorbi. In parte este tipidi similitudinea comportarilor
in aceea~i situatie - adica aceea9i conversatie superficiala pe
care 0 duc personajele, acelea~i cancanuri pe care 9i Ie povestesc;
cit despre personajele tipice, ele se reliefeaza in mare parte prin
felullor special de a se comporta. In RCizboi $i pace se descrie, de
pildii, cum comandantul suprem trece in revista frontul ~i cum se
comportii comandantul regimentului, ofiterii 9i soldatii. Orice
trecere in revistii seamana cu cealalta, nu afliim nimic deosebit,
dar nici un alt scriitor nu ar fi in stare sa zugra veascii tipicul
cu atlta precizie.
este tipic,
E drept, personajul Pierre din RCizboi {>i pacenu
ci foarte individualiza t. Dar el nu trebuie privit din punct de
vedere al trasaturilor accentuate, deoarece pe Toistoi 11intereseaza mai putin firea personalitiitii, dt procesullauntric de purificare. Pierre trece prin multe stadii de dezvoltare, stadii care nu
sint determinate de corelatii psihologice, ci de telul innobilarii
unui om. La Vlrsta de douazeci de ani ar trebui, in sfir~it, sa-~i
aleagii 0 profesiune, dar el nu face nimic in aceast sens, ci i~i
petrece vremea in societatea unor oameni cheflii 9i turbulenti,
bea 9i face pozne nebune~ti. In inalta societate are 0 comportare
grosolana 9i stlngace. Despre sine insu~i spune ca este lipsit de
188
189
190
la fel:;;i descriereastarii
Un exemphi nu atit al profunzimii eit al subtilitatii psihologice este felul in care edescris Pierre atunci clnd se indnlgoste~tedin ce in ce mai mult de viitoarea ~fl. sotie, Helene, ~i nu-~i
mai poate da seama ca este proasta. lar prezentarea modului in
eare Nata~a se indragoste~te de frumosul Anatol, de~i este logodita
eu Andrei, poate servi dreptoparalela
la evolupa sentimeIitelor
hii Pierre.
'
Deosebit de autentic din punet de vedere al adevarului uman
este deserierea starii stiflete~ti in care se afla printesa Maria dnd
tatal ei e pe moarte. Dragostea de fiica pe care, in ciuda tiranie'i
aeestuia, 0 simte pentru el nu a putut totu:;;i sainlature "dorinta
diabolica" - dupa cum se exprima ea insa:;;i - ca moartea lui
sa survina cit mai curind. Urmeaza infioratoare mustrari de
con~tiinta. Independent de ceea ce ea dorea in modcon~tient, sentimentele ei eontradietorii alterneaza ~i 0 zgudue pina
in clipa mortii tataIui. Marea veridicitate psihologica se vade:;;te
in felul in care e zusravita neputinta omului in fata sentimentelor care il asal teaza.
Dupa cum ne putem da seama din acest exemplu, TolstQi patrunde ell 0 de03ebiHi claritate dineolo de tot ce se aWl la suprafata, p3:ltru a aj u :ls-ala caa3.ce am vrea si ascundem, la ceea ce
nu ne placa s1 vadam. Voi cita 0 asem~nea situatie din Anna Karenina. Atunci clnd Nikolai este pe maarte, Levin, fratele Sall
iubitoI', ar trebui - potrivit moralei acceptate - sa fie p~itruns
exclusiv de mila pentru Nikolai ~i, eventual, sa mediteze asnpra
mortii. Da altfel, 0 b~caHi de vreme el se :;;icomporta a:;;a.Dar
indifere'1t d1ca e bun S3.Udi.u, omul nn este in stare de 0 asemenea
atitudine un timpmai indelungat. Chiar ~i1acei mai buni o3.meni,
compa timirea fat a de alpi este treptat impinsa. pe planul al doilea
de preocuparile egoiste de fiece zi. Tolstoi ~tie lucrul acesta. El
scrie (p. 464) :
"Mina in mina cu mllribundul, Levin statu 0 jumatate de
eeas, 0 ora, doua ... Aeum nu $e mai gindea deloc 1a moarte.
Se intreba ee face Kitty, cine sta in camera de a1aturi, daca medicul are case proprii. Yiera foame:;;i somn. Y:;;iretrase ell bagare
191
tot soldatul acesta i:;;iarsese eama~a pe care ~i-o usca la foc :;;i
cum risesera ceilalti de dinsul. Un dine urla de undeva, din
spatele lor, dinspre loeul un de ramasese Karataev.
{<Dece-o fi urlind oare javra asta timpita?~>se gindi Pierre".
Putin mai incolo citim (vol. IV, p. 131) :
"Uitindu-se mai bine, Pierre 11recunoscu pe Serii, catelul
liliachiu, care, dind din coadil, se gudura la picioarele soldatului. - A, ai venit - spuse Pierre. - Dar unde-i PIa ... !
incepu el si nu-si mai sfirsi vorba. tn mintea lui se asociara
dintr-odata, ie~ind bruse '1a lumina, unele amintiri: ochii cu
care se uitase l~ el Karataev dnd statea rezemat de copac,
impu)"catura auzita dintr-acolo, urletul de dine, chipurile de
uciga:;;iale celor doi soldati francezi care trecusera pe linga eI,
arma din teava careia mai ie)"ea inca fum, lipsa Iui Karataev
la acest popas. Era pe punctul de a pricepe ca Platon Karataev
fusese uds, dnd Ii ti:;;ni in con~tiinta amintirea unei sed petrecute cu 0 frumoasa polonezil, vara trecuta, pe terasa casei sale
din Kiev".
Exact in acestfeI, admirabil descris de Tolstoi, se straduiesc
oamenii - ~i nn numai unii dintre ei - sa-:;;irefuleze gindurile
penibile.
Cu darul sau de a observa :;;iemotii semicon~tiente, Tolstoi
a vazut ea adesea sentimentele apar la oameni mai devreme dedt
gindurile sau perceptiile de eare depind. tn Biologische Psychologie am citat un exemplu din Sonata Kreutzer. A~ putea sa citez
:;;iun alt exemplu din Rl1zboi # pace. Cind 0 revede pe Nata~a,
Pierre nu 0 recunoa~te la inceput din eauza aspectului sehimbat,
a ve~mintelor ei negre ~i a mediului in care nu se a~tepta sa 0
vada. Dar de la prima vedere s-a ~i trezit in el un sentiment (vol.
IV, p. 177):
"Aruncindu-~i in treaca t oehii pe chipul dGmni~oarei de
eompanie, el vazu 0 privire atenta ~i curioasa indreptata ell
prietenie asupra lui ~i, a:;;a cum se intimpla adesea in timpul
unei eonversatii, simti, fara sapoata spune de ee, ca domni:;;oara.de companie in roehie neagra era 0 fiinta ddigala~a,
buna. minunata, care nu va stingheri de lac eonversatia intima
pe care va avea-o eu printesa Maria".
13 - PersonaliUiti
accentuate
193
lndividualitatile
m literatura
Trasaturile individuale
din sfera impulsurilor
(tendintelor
instinctive)
La formarea firii omene~ti participa ~i impulsurile (tend intele instinctive). In cazul unui puternic impuls de alimentare,
aspiratia este indreptata in special spre satisfacerea acestui
impuls, a~a incH influenteaza intregul curs al vietii. Printre
oamenii gra~i exista desigur multi care, de la natura, simt 0
mare nevoie de a minca. Dad! unii dintre ei sint din punet de
vedere spiritual mai lenti, mergind chiar pina la 0 oarecare inertie - despre ei spunindu-se ca sint "comozi" -, s-ar putea sa
fie vorba de un eerc vicios, trupul gras restringind activitatea,
astfe.J indt cerintele fizice primitive trec in ~i mai mare masura
pe primul plan. Ne amintim in acest context cuvintele rostite de
]3*
195
Cezar 'in drama lui Shakespeare: ,,!n preajma mea doresc doar
oameni gra~i, cu fete lucitoare, care noaptea dorm bine". Pentru tematica mea nu e nevoie sa intru 'in amanunte. C'ind este vor-
in original:
Erlebnishung'er
(N.T.).
196
(p. 49):
\.
45):
Trasaturi individuale
din sfera aspiratii-inclinafii
o
intreaga serie de trasaturi ale personalitatii apartin sfeCind e yorba de caracter, ne gindim in primul rind la insu~irile acestei sfere. Cele mai importante pot i
ilustrate cu personaje luate din literatura beletristica.
Printre trasaturile de caracter accentuate, intr-unul dincapitolele ce urmeaza yom intilni ~i an xietatea , aceasta fiind inrudita cu angoasa, care este resimpta fizic. Anxietatea poate fi
explicata ~i prin aceea ca predispozitia omului de a simti in anumite conditii frica este deosebit de puternica. Aceasta trasiHura
confed apoi omului respectiv 0 noHi aparte, dar fara a-I diferentia
, clar de oamenii obisnuiti.
,
,
Un fricos in acest sens este Dom'nul Parent din nuvela cu
acela~i titlu de Maupassant. Povestirea incepe cu 0 aluzie la
rei asPirafii-inclinafii.
200
anxietatea domnului Parent, care a fost la plimbare cu baietelul sau in parc ~i este ingrijorat ca va ajunge prea tlrziu aeasa,
adidi. mai tlrziu decit sotia lui (p. 130):
"Tatal Hlua atunei in brate ~i, zorindu-se mai tare, ineepu
sa gifiie de greutate urcind trotuarul in panta. Era un om de
patruzeci de ani, carunt, nitel earn gras, purtlndu-~i cu nelini~te pinteeele earn mare, de flaeau vesel, pe care imprejuriirile I-au faeut sfios".
Pentru citeva minute de intlrziere lui Parent Ii era frica
de sotia sa, in timp ce ea, de~i intlrzia aproape seara de seara,
nu-~i facea nici un fel de probleme in legaJud cu aceasta. Frica
lui a atins punctul culminant atunci dnd, ajuns aeasa, ~i-a dat
seama ca, pierdut in ginduri, zabovise prea mult schimblndu-~i
hainele (p. 132):
"Pendula biitu ora
menise inca! Atunci,
ca, se spala, i~i puse
pardi
l-ar fi a~teptat
..... "
vecma
.
~apte. Tresari. ~apte, ~i el nu se prisperiat, cu rasuflarea taiata, se dezbrii0 cama~a aIM, se imbraca in graM, de
un eveniment foarte insemnat in odaia
",,,
"Ii era mai ales frica de locuinta lui goala, atit de neagra,
de infioratoare, ~i de strazile pustii pe care arde, din loc in loc,
un bec de gaz, de-a lungul carora trecatorul singuratic pe care
11auzi de departe pare 0 haimana care te face sa incetine~ti
sau sa iSraber,ti pasul, daca ti se nazare ca se apropie sau ca
te urmare9te .
2tl2
203
Ca pentru comportarea lui Vania nu dragostea pentru Nata~a este factorul decisiv se poate vedea ~i din faptul ca elnutre~te aceea~i compasiune ~i pentru parintii ei, ceea ce reiese din
felul in care se poarta cu ei, straduindu-se sa Ie aline durerea
pricinuita de plecarea fiicei lor. tnainte de toate insa, este pHn
de compiitimire pentru soarta micutei Nelly ~i de-a dreptul se
jertfe~te pentru acest copil. De multe ori Vania ar dori sa-i ajute
in acela~i timp pe toti prietenii sai ~i este extrem de nelini;otit
ca nu poate fi in acela;oitimp in mai mul te locuri.
Prin mila sa, neumbrita de nici 0 trasatura egoista, Vania
este un om bun. Vom vedea insa ca aceasta caracterizare devine
;oimai potrivita atunci dnd milei i se mai adauga :;;ialte trasaturi;
in primul rind incapacitatea de a deveni vreodata du~manul unui
alt om. Vania putea sa fie cuprins de 0 minie violenta din cauza
rautatii printului, putea chiar sa tremure de furie. Dar oamenii
care sint buni din toate punctele de vedere nu-i pot uri nid pe
du~manii lor.
o puternica inclinatie spre mila duce la sentimente cal<;le.
Cind vorbim despre raceala ajectiva, nu ne gin dim la lipsa unei
204
205
craticiL Daca. insa Bazarov ar fi inzestrat cu 0 afectivitate normaHi, toate acestea n-ar constitui un motiv ca sa se poarte aUt de
brutal cu gazdele sale. Chiar in ziua sosirii sale, Bazarov 11nume~te pe unchi un "excentric", "un om invechit". EI discuta ell
amindoi in termeni foarte taio~i, iar la repro~urile moderate
ale prietenului sau raspunde dispretuitor (p. 145): "Da, 0 sa ma
apuc acuma sa Ie dnt in struna boierna~ilor astora de provincie!"
La un moment dat, dnd Bazarov aude pe cineva dnUnd la
violoncel, are urmatoarea conversatie (p. 189):
"Ce e asta? - rosti uimit Bazarov. - E tata. - Tatal
tau dnta la violoncel? - Da. - Dar cHi ani are? - Patruzeci ~i patru. Bazarov izbucni deodata in ris. - Ce te face sa
rizi? - larta-ma! La patruzeci ~i patru de ani, un pater familias din districtul X dntind din violoncel! Bazarov ridea mai
departe cu hohote, dar Arkadi, cu toata admiratia pentru
mentorul sau, de data aceasta nici nu zimbi".
206
lar despre mama nu are de spus dedt aUt (p. 255): ,,- Da,
la ea nu incap ~iretenii. Sa vezi acum ce masa 0 sa ne dea!"
Din cauza profundei lor iubiri pentru unicul lor fiu, care in
sf1r~it e din nou acasa, parintii au 0 atitudine putin exaltata,
dar toto data induio~atoare. Fiul nu este insa impresionat de comportarea lor ~i incearca aUt de vadit sa-i tina la distanta incit
batrinii se tern sa nu-l deranjeze. Citim (p. 272):
207
".
il
"
51-52):
210
211
fericit s-a simtit dnd i-a venit gindul sa-~i salveze prietenul.
luind asupra sa vina acestuia (pp. 337-338):
"Cind deodat-o raza I De soare parca-n suflet imi patrunde;/
~i ma gindesc: Ce-ar fi sa-n~el pe rege? I Ce-ar fi sa fac chiar
eu pe vinovatul? I De necrezut sau nu, dar pentru rege I Va fi
de-ajuns ... fiinddi pentru dinsull Tot ce e rau e-adevarat.
Sa-ncerc! I ~i poate ca un trasnet ca acesta / Lovindu-l, H va
face pe tiran I Sa ~ovaie... Ce-mi trebuie mai mult? I In timp
ce el va sta pe ginduri, Carlos I Va izbuti sa fuga in Brabant ".
lasa sa-~i d~tige din greu existenta prin vinzarea Noului Testament. E drept insa ca nici atunci dnd poarta cuiva de grija nu
se leapada de felul ei autoritar de a fi (p. 688) :
"N ici un fel de obiectii din partea acesteia, care se speriase
groaznic de propunerea (mai bine zis de porunca) de a locui totdeauna la Skvore~niki, nu voi Sa ia in seama Varvara Petrovna
- Prostii! 0 sa merg ~i eu cu tine sa vindem Evanghelii.
Nu mai am acum pe nimeni in lume! - Dar aveti un fiu, incerca
s-o consoleze Salzfisch. - N-am nici un fiu! reteza scurt Varvara Petrovna, ~i a fost ca 0 profetie".
Faptul ca Varvara Petrovna nu se poarta cu fiul ei in mod
tolerant, ci, din contra, este aproape timida ~i retinuta nu trebuie considerat drept 0 contradictie cu cele aratate mai inainte,
dki aici este yorba de dragostea ingrijorata a unei mame pentru
unicul ei fiu.
Un comportament foarte caracteristic apare atunci dnd combativitatea se imbil1a cu un foarte pronuntat sentiment al dreptaIii. Nevoia de dreptate este tot 0 trasatura din sfera psihica aspiratii-inclinatii. Imbinata cu combativitatea, ea poate sa duca la
atitudini asemanatoare cu acele dezvoltari paranoice in care se
da 0 lupta pentru dreptate. Pe dnd paranoicii lupta insa mai
mult pentru propriile lor teluri, in cazul de fata este yorba
de 0 dreptate obiectiva. Oamenii cu un puternic sentiment al
dreptatii, dar nu prea activi, sint cunoscuti ca oamel1i drept,i
doar de familia lor ~i de un cerc restrins. Atitudinea lor nu at rage
insa atentia altora ~i nu ofera scriitorilor prilejul sa se ocupe mai
indeaproape de ei. Cu totul alta este situatia daca lupta pentru
dreptate se imbina cu energia.
In persoana lui Karl Moor, Schiller ne descrie in Holii un om
in care se imbina aceste doua trasaturi. Karl are un pronuntat
sentiment al dreptatii ~i totodata 0 combativitate care nu vrea
sa admita nici 0 impotrivire. Acest lucru se poate constata la
Karl Moor chiar ~i din faptul ca a devenit Whar ~i uciga~ dupa ce
214
215
II
217
"
Fata de aceasta soarta ingrozitoare, pina ~i Natan era capabil de ura. Dar pe dnd un alt om ar fi ramas toata viata plin de
ura contra criminalilor, la Natan ea nu dureaza dedt un timp ~i
apoi este invinsa. EI 0 adopta cu toata dragostea pe fetita cre~tina care Ii este adusa, ba chiar reu~e~te s-o considere in oarecare
masura drept inlocuitoare a copiilor sai omoriti cu atlta cruzime
de cre~tini. Putem ded spune cu toata certitudinea di ura Ii
era straina.
Lessing I-a inteles probabil altfel pe Natan, voind sa vadii
in ratiune factorul prim din care decurge toleranta religioasa.
Dar ratiunea nu ia na~tere in vid. Inteligenta ~i bunavointa nu
se pot afirma daca Ii se opune tot restul, adica in primul rind
personalitatea afectiva.
Natan mai este denumit bun, nu numai intelept, dar n.u
avem indicii care sa demonstreze ca inclinatiile sale aItruiste ar
fi deosebit de accentuate. EI se arata caritabil fata de saraci,
dar lucrul acesta nu are 0 prea mare insemnatate daca ne gindim
218
219
220
221
224
I
I
225
226
227
impotriva lui insu~i". lar in continuare citim (p. 78): ,,In timp
ce simtamintele acestea napadeau sufletul tlnarului preceptor,
chipullui viu capiita expresia trufiei in suferinta ~i a ferocitatii".
Doamna de Renal este definitiv pierduta. Acum ea cauta
sa-i d~tige dragostea, iar prin aceasta li atita ~i mai mult ambi-
2~9
asupra dirora avea banuieli ~i despre masurile nascocite impotriva lor. $i, pe dnd vorbea, se gindea cum sa traga foloase de
pe urma victoriei lui".
In relatiile uIterioare cu Mathilde, dnd, rind pe rind, se
iubesc ~i se umilesc unul pe celiUalt, succesele sale ii satisfac
mai mult orgoliul dedt dragostea (p. 470):
"Se plimba prin odaita lui ametit de bucurie. La drept vorbind,
fericirea aceasta se da tora mai mult orgoliului dedt dragostei".
Din descrierea lui Stendhal obtinem 0 notiune foarte clara
despre ceea ce este ambilia omeneasca. Ce e drept, exagerarile autorului sint destul de mari, caci in viata reala nu se intlmpla ca 0
trasatura de caracter sa-l calauzeasca cu atlta forta ~i persistentii
pe om in actiunile sale. In viata reala, oamenii de genullui Julien,
care sint mlnati de ambitie, au alta structura: sint perso:1alWiti
paranoide. Ambitia, in sensul unei trasaturi din sfera aspiratiiinclinatii, cum exista la Julien, confera omului 0 nota perso:1ala
tara a-I de03ebi in asemenea masura de ceilalti oameni, a~a cum se
intlmpIa in descrierea lui Stendhal. $i reactiile sentimentale
exagerate ale lui Julien Ie put em cO:1sidera tot drept exagerari
poetice.
Cind ambitia este insotita de simtul datoriei, rezuWi 0 asociere foute caracteristica.
Am cuno3cut-o mai sus pe Ximena lui Corneille, cu puternicul
ei sim~ al d:ttoriei - pe care I-am putea denumi ~i sentiment
al o.10arei.Acest sentiment al onoarei se dezvolHi la maximum
dadi simlului datoriei - care se teme de umilire - i se asociaza
ambitia - care are oroare de injosire.
lnteracpunea celor dou). compolente poate fi foarte bine
urmarita in drama Tributul celor 0 suta de fecioare de Lope de Vega.
Feciouele urmau s'i fie predate arabilor, care pe vremea aceea
i~i mai mentineau dominatia asupra spaniolilor. Ele erau destinate sa devina sotii de arabi. NUllO Osorio se opune la inceput
predarii lor, dar apoi se supune ordinului dat de regele sau, ba
230
chiar,potrivit
indatoririlor ce-i reveneau, preia misiunea de a
stdnge fetele desemnate prin tragere la sorti ~i de a Ie preda arabilor. Dat fiind ca jalea acestor fete nenorocite H face sa sufere,
ne pute.n da seama cit de puternic este inradacinat la dinsul simtul datoriei fata de rege. EI simte ~i obligatia pe care 0 are fata
de bietele fete, dar pentru moment in mai mica masura. Cotitura
se produce datorita comportamentului donei Sancha, care ulterior avea sa.-idevinasotie. $i ea face parte dintre fetele ce urmeaza
sa fie predate. In dru m spre arabi, ea se dezbraca complet ~i e
declarata. nebuna. Cindajung in apropierea arabilor, ea i~i acopera
insa din nou goliciunea, iar la intrebarea ce i se pune raspunde
adi tind motivele comportarii sale:
"Dona Sancha: Osorio, la~ule t Asculta-ma, tu, ru~ine a omenirii, asculta-ma! Iti voi explica acum motivele pe care tu insuti nu vrei sa Ie recunosti .. Noua femeilor nu ne e rusine de
femei. lar aceea care se ~fla linga tine se poate dezbra~a fara
grija, cad e~ti la felde slab ~i de la~ ca ~i noi. Dat fiind ca
esti intocmai ca si muierile, femeile si doamnele, nu vad de ce
n~ m-a~ dezbraca ~i infata ta, a9a c~m 0 fac in fat a femeilor.
Cind i-am zarit insa pe mauri, care sint barbati adevarati, barbati viteji, m-am acoperit ca sa nu-mi vada trupuI. Am inca.Icat regulile bunei cuviinte? Nicidecum! Ma aflam doar printre
fem~i, cad tu e~ti tot aUt de las si de slab ca si femeik Lucrurile 3-au schimb3.t insa dnd a-:U'datde mauri, ~i sint barbati 1"
231
La Osorio simtul datoriei fata de femei nu era la fel de puternic ca simtul datoriei fata de regele sau. Dar dnd e atins in OLoarea sa, Ii e ru~ine de felul cum s-a comportat. E clar ca acum Jr:vinge acel simt al datoriei caruia i se asociaza ambitia.
$i sentimentul onoarei care 11 stapine~te pe maiorul vcn
Tellbeim din comedia lui Lessing Minna van Barnhelm contine
cele doua componente mai sus ara tate. El, care in cantonamentul
de iama se logodise cu bogata Minna, dupa termirarea razboiului
este scos din armata in baza unor invinuiri nedrepte. Sihacit din
aceasta cauza, el nu mai vrea sa mentina logodra. Maiorul explica :
Nu m-ati lasat sa termin, domnisoara. Pe scurt, iata ce voia~ sa spu~: atit timp dt mi se refu~a intr-un mod aUt de jignitor ceea ce mi se cuvine, aUt timp cit onoarea mea nu va fi
dipatat satisfactia cea mai deplina, nu va pot deveni sot, domnisoara. Caci in ochii lumii nu merit sa fiu satul dumn~avoastrt Domni~oara van Barnhelm merit a sa aiM {yn sot fara pata.
E demna de dispret 0 dragoste care nu pregeta sa expuna oprobriuhii persoana iubita. Este un nememic acela caruia nu-i este
ru~ine ca intreaga sa fericire sa 0 datoreze unei femei".
A fost nevoie de muWi dibade din parte a Minnei pentru ca,
in cele din urma, dragostea sa invinga totu~i exageratul sirnt a1
onoarei al maiorului. Cind anumite caste au un cod al onoarei
propriu - cum a fast pe vremuri cazul cu ofiterii ~i cu membrii
asociatiilor studente~ti -, hotaritor este in primul rind orgoliul
de a apartine unei paturi sociale privilegiate. A doua componenHi
a simtului onoarei rezuWi din aceea ca cornunitatea castei respective 11obliga pe fiecare membru al ei sa-~i merite prin comportamentul sau pozitia privilegiata ce 0 detine.
Cum autorii cauta de obicei personaje inzestrate cu un sentiment al onoarei exacerbat numai printre oamenii apartiniEd
unei anumite c1asesociale, ne putem intreba daca in fond ceea ce
descriu ei sint personalitati individuale sau tipuri ale unei anumite
paturi sociale. De~i sentimentul onoarei ne este prezentat intr-un
mod aUt de excesiv, se pot totu~i deosebi trasaturi individuale.
Este insa bine sa prezentam ~i 0 persoLalitate de origiLe obi~nuita
!}icare, in consecinta, nu este nevoita in niei un fel sa se comporte
intr-un mod special din cauza piiturii sociale careia ii apartine.
Elsi, argata ciudata. ~ cum 0 nume7te Gottbelf, autorul povestirii - se angajeaza ca argata la 0 gospodarie taraneasca,
d:~parte de locul ei de ba~tina, ~Un curind este apreciata de toata
lumea. Ea respinge totu~i cu indipatlnare un pretendent, d~i U
iube?te profund, fiindea nu vrea sa-i marturiseasca ca taHi.l ei,
pe vremuri morar bogat, a ajuns cer~etor, ~i aceasta din propria
sa vina. Iubitullui Elsi pleaca in razboi, ea 11urmeaza~;i amindoi
mJr, rapu?i de inamic. Abia moartea ii une~te. Un autor cu mai
p'J.pna putere de p:metratie psihologica n-ar i reu~it sa ne infati?eze cu atita precizie cum poate fi in stare 0 ata care iub~te
sa dea dovada de atlta perseverenta, ba chiar de incapatinare.
Atitudinea ei ar putea i considerata drept "ciudatii", adica inexplicabila ulin punet de vedere psihologic. Dar Gotthelf nu ne
ram~ne dator cu motivarea psihologidi. Caracterul Elsei este domina t de doua trasiituri: puterniea ei mtndrie, care tine de ambitie,
~iun pronuntat simp at datoriei. Autorul descrie clar aceste doua
trasituri care, la un loc, au drept rezultat un simt exagerat al
O'1oarei. Mai intii ii cunoa~tem orgQliul (p. 118):
"Acasa ram~sese numai fiiea, cea mai frumoasa, dar si cea mai
mlndra fata de morar, in lung ~i-n lat. Ea gustase p~ea putin
din bucuriile tineretii; de altfe! nid nu gasea placere in ele ~i
lumea Q sQcotea prea trufasa pentru asa ceva. Petitori avusese
dt par pe cap, dar nici un~l nu i-a o;t pe plac ~i'nici unul n-a
prim it vreun cuvint de incurajare. Toti i-au devenit du?mani,
raspindind in lumea larga ca se tine mareata" .
Orgolioasa fata de morar avea insa ~i un foarte dezvoltat simt
al datoriei (p. 118):
"Din frageda-i copilarie se obi~nuise sa se scoale dis-de-dimineata, punea mina pe arice ~i la toate era indeminatica.
Deseori 0 opreau parintii de la cite 0 treaba pe care n-o socoteau
potrivita pentru 0 fata de mQrar bogat. Atunci facea aceste
treburi pe ascuns ~i deseori, dnd maica-sa, bolnava, se trezea
noaptea, 0 gasea pe fetita veghind la patu-i, cu toate ca poruncise
unei emei s-o pazeasca, iar fetei ii spusese hotarit sa se duca
la culcare".
233
232
,"
,
exagerat, ea duce la
apoi se toeme?te
faeeatlta zgomot in fara tnuribundei incH aceasta moare intr-adeval' de spaima. Nuvela se incheie eu urmatoarele cuvinte
(p. 463):
Zgircenia ei ?i minia stirnita de gindul ca ea va fi eea in?elata nu-i dau paee matu?ii Rapet. Se hotara?te deci sa grabeasca
moartea batrinei. Se deghizeaza in drac ?i sub aceasta infati?are
Pentru fiiea sa, Harpagon alege drept sot un om mai in virsta, pe care-1 stimeaza mai m'llt decit pe oricine, fiindea aces ta
este foarte bogat ?i e dispus s-o ia ?i fara zestre. La toate obiee-
236
"Mi s-au ratacit mintile, nu mai stiu unde sint, cine sint, nid
ee fae 1 Vai, bani?orii m~i, bani?orii ~ei, prietenii mei dragala?i,
cum ati pierit? ~i de dnd am ram1s Hira voi nu m li gasese sprijin, nici mingiiere, nici bueurie pe lume! S-a sfir?it cu mine,
nu mai am nici un rost in viata I Far3. de voi nu m1i P)t trai.
Gata, m-am dus, mor, am mlfit ?i m-a ingropat! Nu se dovede?te nimeni sa ma invieze?"
cu "A~
giuvaerele
urechi!
... A~
vrea
s-o vad
in
I picioarele
vrea s-oinvad
pe fiica
mea
moarta,
la zadnd
picioarele
mele 9i cu galbenii in racIa ' ... "
238
racla la
mele,
9i
Trasaturi individuale
din sfera afectiv-volitiva
Firea omului nu este determinata numai de directia reactiilor, ci ~i de forma lor launtridi, de prelucrarea interioa~a a impresiilor. Aceasta prelucrare depinde de latura volitiva a firii omului,
de care tine ~i 0 componenta afectiva, deoarece manifestarile vointei se dezvolta din sentimente 9i au, la rindullor, repercusiuni
asupra acestora~ Acesta e felul in care inteleg eu sfera afectivvolitiva. Sentimentele au aid un alt caracter dedt in sfera aspiratii-inclinatii; ele nu apar instinctiv, ci depind de procese de
gindire.
239
240
242
243
are drept scop sa ne ara te originea lor sociala, dar in parte vade~te
o trasatura de caracter deosebita. Desi acesti oameni au si
, ei
sentimente autentice, afectivitatea lor se caracterizeaza prinrobustete. Un exemplu de acest fel 11constituie Hernando din Indragostita isteata de Lope de Vega. tn timp ce stapinul sau Lucindo
este aproape tot timpul prada unor sentimente violente, ba de dragoste, ba de gelozie - ge10zie care Ii atita ~i mai mult dragostea
-, Hernando este cel care ramine tot timpullucid. El arata prin
expresii brutale ca exaltarea stapinului sau nu-I impresioneaza.
Chiar la inceputul piesei, Lucinda este parasit de curtezana Gerarda, ceea ce Ii stirne~te 0 gelozie feroce, facindu-l sa spuna db
"mistuit de flacarile iadului". La care Hernando remarca: "Atunci
avem nevoie de apa. Ahceva pentru a fi iubit nu se mai ,gase~te
oare decitfemeile u~uratice?"
Curind dupa aceea, Lucindo spune cu emfaza:
"
244
245
Mai tlrziu, grosolania lui Hernando se accentueaza. La exclamatia dureroasa a .lui Lucindo: "Mor de durere!" Ii raspunde:
"Spune-mi ce Seintimpla? Ai durerile facerii?" El incearca sa puna
capa t unei patim&}escene de dragoste a stapinului sau cu cuvintele
laconice: "Sfir~~te odata!" tntr-o scena in care, la cererea stap:,.
nului, Hernando trebuie sa facape indragostitul, dupa citeva
cuvinte tandre de dragoste el declara ca-i este foame:
"Bine, sa lasam astea acum, n-aiceva de mincare? Mie dupa
un amuzament nelalocullui sau dupa un juramint mi se face
foame ca unei femei insardnate",
Adeseairi
literatura
personalitatile
cusentimente
robu'ste
nazuiesciri. mod accentuat spre bine,aditlnd astfel ca nusint lipsite de 0 profu~z~n:e;a sentimentelor. Dorina, subreta din Tartuffe de Moliere, constituie in aceasta privinta un exemplu excelent. Deosebitde rumJas?l.estescenain care ea'ilimpaca pe Valer
cuMariana, sceria care
atinge
pUnctul
]"
,;.';'
,....'
':. ::..
i' crtlminantinurmaloatele
-'.
",,'
".
'
yuvinte (pp. q08-309):
.
(l\;ls~,pe Mari\;lna ~ialearg~spreYaler):
Ei,iar
incepi? Al naibii cine-o"pleca.i\m sP\ls!! Veniti '.incQa. Jos
tifna I $i haide, ochH-n sus. (Trage de unul ~i aItul sa-i apropie).
y aler (cMr;~Doril1a): Dar.ce gu;;t~ipe Ml1e?.
Mariana (catre Dorina): Ce toana-ti mai abate?
Dorina: la.;; sava-mpac., stai soro.;.sa va descurc, stai
frate (CatreValer): Pai, bine, zau, nebun e~ti s-o iei pea~a glas?
Valer: Dar n-auzi#ce vorbe ea mi-a azvirlit in nas?
Dorina (catre Mariana): Pai, fata, cap ai teafar, sa-ti iesi asa
din fire?
' ,
Mariana: Dar nu vazu~i, la dinsul, ce oarba indirjire?
Dorina: Ba, doi orbeti la fel, zau. (Lui Valer) Ea n-are-n
gind alt dor! Dedt sa-ti fie soata; de mint, aci sa mor. (Ciitre
Mariana): El ti se-nchina-n suflet, s-ar da in vint sa fie! Barbatul dumitale, --'-pun viata cheza~ie.
Mariana: Atunci de ce sa-mi dea el povatace mi-a dat?
Dorina: la, doi nebuni. Scurt: adu minuta, da-mi a mina!
Da-ncoa".
."Dor{na
247
i se spUCle.Prietenii
Pe dnd iritabilitatea
"De fapt, Joachim era impotriva tuturor distractiilor de-aiei. Nu pentru ele se afla aici - nu stateaaici nici pentru a
trai 5i a se acomoda cu aceasta 5edere, facind-o pliicuta si variata', ci numai ca sa scape cit ~ai repede cu putinta de'infiltrat, sa ajunga validpentru a-~i face serviciul, adevaratul serviciu, la ~es, in locul serviciului prest at prin urmarea tratamentului care era un succedaneu, insa de care uu ingaduia sa se
atinga nimeni".
EI se stapine~te ~i in dorintele sale erotice. Iube~te 0 fata
din sanatoriu, dar nu face nici oincercare de a se apropia de ea,
de~i ii vine foarte greu. El 11 condamna pe varul san pentru
ca nu-si controleaza suficient purtarea, asa incH oamenii vorbesc
despre'dragostea luL In rest, Joachim e~te un om cu totul obi)inuit. In afarii de forta vointei sale nu am putea indica nid 0 trasatura care sa explice atitudinea sa ferma, atitudine care il deosebe~te de ceilalti pacienti din sanatoriu.
o vointa puternica are ~i Charlotte din Ajinitati elective de
G03the. Ea l~i staplne~te dragostea pentru capitan ~i i~i pastreaza
echilibrul sufletesc in gravul conflict prin care trece din cauza
251
infideIitatii sotului ei. Goethe a vrut cu siguranta sa ne infati~eze In Charlotte ~i capitan doi oameni lucizi, In contrast cu ceilalti doi care se lasa calauziti exclusiv de sentimente. Charlotte
are ~i 0 viata sentimentala normala; fara puternica ei vointa
i-ar fi fost insa cu neputinta sa fad ce-i dicta ratiunea.
Cind incercam sa analizam contrariul, adica liPsa de vain/a,
ne glndim de obicei la oameni care au dat gre~ In viata din
cauza lipsei de perseverenta.Un exemplu de acest fel este alcooIicuI Marmeladov din Crima~i pedeapsa. A~acum n descrie Dostoievski, el este staplnit de viciul sau ~i ca atare nu poate fi judecat
dupa criteriile obi~nuite, caci dad n-ar fi fost lipsit de vointa
el nu ar fi devenit probabil alcoolic ~i nu i s-ar fi supus aUt de
total sotiei sale. Oamenii dominati de impulsuri se comporta cu
totul aItfel ca biutori. Drept pedeapsa pentru excesele sale alcoolice, el se lasa tratat In modul cel mai grosolan. Se ajunge la urmatoarea scena (vol. I, p. 32):
"A! striga ea ca scoasa din minti. Te-ai intors! Ocna~ule!
Calaule! ... Unde slnt banii? Arata, ce ai In buzunare?! 8i hainele slnt schirnbate! Unde-ti slnt hainele! Unde slnt banii?
Spune!. ,," Se repezi sa-l c~ute prin buzunare. Marmeladov,
supus ~i ascultator, l~i desfacu bratele ca sa u~ureze perchezitia. Nu mai avea nici 0 letcaie. - Unde Slnt banii, racni fe~eia. 0, Doamne, i-ai ba~t pe toti! Mai erau douasprezece
ruble!. .. $i, deodata, cuprinsa de fude, 11apuca. de par ~i-l trase
In odaie. Ca sa-i crute efortul, Marmeladov se Ura smerit In
genunchi dupa ea". '
Dadi. n-ar fi avut aceasta patima, Marmeladov ar fi putut
probabil realiza mult In viata. De obicei, lipsa de vointa se manifesta lntr-un grad care nu reprezinta 0 primejdie propriu-zisa.
Desigur, la asemenea oameni tenacitatea In lnfdngerea greutati.
lor vietii este scazuHi., dar viata lnsa~i Ie impune atlta perseve.
renta dt e necesar. tn plus, pozitia In societate - care un ora
Ie cade de la sine din cer, pe dnd altiitrebuie sa ~i-o cucereasca
eu truda '- poate lndeparta consecintele daunatoare. Ca om lipsit de vointa, dar detinlnd 0 InaWi pozitie In societate, n pot
cita pe Ducele de Albany din Regele Lear de Shakespeare. EI da
252
Cu cele de mai sus am evidentiat cele mai importante tdisaturi din sfera ajectiv-volitiva, ilustr'lndu-le cu personaje din litera tura beletristica.
254
255
""
17 - Personalit1iti accentuate
,'.'
257
259
Personalita#
demonstrative
in literatura
beletristica intilnim foarte adesea personalitali demonstrative. Pe de 0 parte aceste personalitiiti mint ~i
in~ala cu atita naturalete incH trebuie sa presupunem d'i au talent actoricesc; pe de aHa parte insa ele manifesta ~i simptome
mai grosolane. Prin comportarea lor schimbatoare ~i prin talentul lor de a juca diferite roluri, istericii sint probabil desosebit
de indicati pentru a da viata unei opere literare. intrucit 0 trasatura isterica aduce cu sine predispozitia pentru 0 gin dire deta~ata - ~i asHel spore~te fantezia -, imi ingadui sa formulez
ipoteza ca unii scriitori se pot transpune deosebit de bine in felul de a reactiona al istericilor tocmai datorita faptului ca ~i
ei P?seda 0 asemenea trasatura. 0 confirmare a acestei ipoteze
ar putea consta in aceea ca in literatura beletristica nu gasim
aproape niciodata 0 descriere eu adevarat realista a unui anancast,
caci elementul anancastic reduce fantezia, a~a ea scriitorii nu
poseda aceasta trasatura ~i de aeeea nici nu 0 pot descrie din
proprie experienta.
E drept insa ca accesele de isterie descrise de scriitori nu
trebuie intotdeauna privite prin prisma zilelor noastre. in epoca
Rococo se pare ca. bunele maniere cereau ca femeile din inalta
societate sa le~ine cu ocazia un or evenimente emotionante. in
mod similar se comporta unele femei la Dostoievski. in plus, el
descrie accesede isterie cu tipete ~i ne poveste~te despre femei
"apucate". Citim in Fra!ii Karamazov (vol. I, pp. 64-65):
"in fata lui fu adusa pe sus 0 femeie apucata, pe care altele
doua 0 tineau de brate. Cum dadu cu ochii de staret, bolnava
se porn{sa tipe din s~nin, sa sughita ~isa se zbuciume, ca 1ntr-o
260
264
265
devine Smerdeakov 0 personalitate accentuaHl., ci prin abilitatea lui de a ascunde fata de altii lipsa sentimentelor etice,
jucind un rol care nu corespunde sentimentelor sale launtrice.
~i Lebedev din Idiotul de Dostoievski este un isteric. Este in
stare sa joace rolurile cele mai diferite - este umi! ~i servil
dnd crede ca e in avantajul sau, poate fi insa tot a~a de bine
pHn de demnitate ~i arogant. Minte tara scrupule, tese intrigi,
scrie scrisori anonime, totul cu 0 desavir~ita naturalete, in postura
de om complet nevinovat. Ne dam seama ca nu e con~tient de
faptul ca are 0 comportare necinstita. Lebedev este insa in stare
sa-~i ~i schimbe foarte repede rolul: el face intrigi contra unui om,
dar daca lucrurile iau 0 alta intorsatura se poate schimba aproape
instantaneu, venindu-i aceluia~i om in ajutor. Teatralismul
comportarii sale este subliniat de gesturi exagerate, grimase
- deseori mentionate in carte -, de atitudini ceremonioase afectate, uneori ~i de lacrimi. Deosebit de elocvent i~i manifesta Lebedev firea sa teatrala atunci cind generalul betiv Ovolghin Ii
fura portofelul cu 400 de ruble. Lebedev ~tie de la inceput cine
este hotul, dar acuza pe altcineva, pe cineva caruia din cauza
pozitiei sale socia Ie i se putea mai u~or imputa furtul. EI tine
lungi discursuri ~i face planuri concrete pentru a dovedi vinovatia
acestuia. Sensul acestei prefacatorii consta in aceea ca nu vrea
sa jigneasca demnitatea generalului, adica n-ar vrea sa-l acuze
direct, dar pina la urma cauta sa sugereze pe cai ocolite di el este
adevaratul vinovat.
sa Ie ~i creada a~a, dar in permanenta avem sentimentul di indaratullor exista straduinta judecatorului de instructie de a dovedi
vinovatia
, unui asasin. Porfiri se foloseste
, in mod sistematic de
aceasta ambiguitate. Raskolnikov trebuie sa. fie mentinut intr-o
incertitudine continua, sa nu ~tie dadi mai este complet liber sau
aproape pierdut; el trebuie sa fie intr-o stare de tensiune ~i de
nelini~te din ce in ce mai mare, pentru ca, pina la sfiqit, sa se
tradeze singur intr-un moment de suresdtare. Porfiri 0 spune el
insu~i, ~i din nou Raskolnikov nu ~tie dadi este yorba de 0 observatie inofensiva sau daca trebuie sa vada in aceste cuvinte eomunicarea inspaimintatoare ca a ~i eazut in eursa judeeatorului.
Citim (vol. II, p. 80) :
"De pilda, daca-Ilas pe aceI domn cutare in pace, daca nu-l
arestez, nu-l stingherese, daea-llas liber ca, eeas eu eeas, clipa
eu clipa, sa. fie obsedat de gindul ea eu ~tiu tot, tot adevarul,
~i di-l urmarese zi ~i noapte, neincetat, ea zi ~i noapte il supraveghez, apoi, tara indoiala. ea are sa-~i piarda capul ~i are sa
vina singur la mine, ba poate chiar are sa-mi furnizeze arme
impotdva lui, probe evidente ea: doi od doi fac patru, cum s-ar
zice, probe matematice, ceea ee n-ai idee cit este de pUcut".
Porfid i~i atinge teIul, cad la sfir~itul unui interogatoriu
Raskolnikov i~imarturise~te vinovatia, ce-i drept nu prin euvinte,
dar prin intreaga sa atitudine (vol. II, pp. 93-94):
"Minti, n-are sa se intimple nimic! Cheama lumea! ~tiai
ca. sint bolnav si ai vrut sa ma scoti din fire, sa ma fad sa turbez ca sa ma t~adez, asta ti-a fost scopul! Nu, mie sa-mi dai
fapte concrete! Am inteles tot! N-ai fapte, nu ai dedt presupuneri nenorocite, banuieli fara valoare de-ale lui Zametov.
Cunosdndu-mi earacterul, ai vrut sa ma infurii, ca apoi sa.-mi
dai la cap cu popii ~i eu deputatii ... pe ei ii a~tepti? Hai?
Ce a~tepti? Unde sint? ada-i incoace!"
demonstrativa.
Confirmarea 0 gasim ~i in faptul ca.Porfiri poate sa-~i schimbe
266
267
atunci dnd promite ceva fara echivoc se pare cii nu minte, caci
~i-a tinut fagaduiala facuta lui Raskolnikov cu ocazia ultimei
lor convorbiri. Din moment ce acesta s-a predat singur, Porfiri
a trecut sub tacere faptul ca, practic, dovedise deja vinovatia lui
Raskolnikov ~i ca in orice caz l-ar fi arestat in curind.
Porfiri ne poate ilustra faptul ca firea demonstrativa nu
implica inclinatii spre asocial. Situatia este aici aceea~i ca in
cazul unui actor care prin predispozitia sa isterica se evidentiaza
in profesiune, dar care datorita conceptiei sale morale nu uzeaza
in mod nepermis de talentul sau, pe care-l rezerva exclusiv scenei.
In literatura beletristica gasim ~i alte personalitiiti demonstrative in afara de cele citate, chiar daca nu sint descrise tot aUt
de caracteristic. Trasatura istericii 0 vom mai intilni destul de
frecvent in combinatie
, cu 0 alta insusire.
,
268
269
Personalitati
hiperexacte
Akaki era
270
271
la aceasta comportare, te indepartezi cu totuI de sfera anancasticului. Citatul reprcdus mai sus, in care se arata ca. Akaki traia
numai pentru obligatiile sale, continua in felul urmator (p. 113):
,,- Dar, excelenta ... - i-a spus Akaki Akakievici, adunindu-~i putinul curaj ce-i mai ramasese ~i simjind cum n treceau
toate sudorile - mi-am permis sa va deranjez, excelenta voastra, pen tru ca secretarii ... "
',~,
Dacii se face abstractie de aceasta frica, s-ar putea intradevar crede ca in persoana extraordinar de con~tiinciosului
Akaki, Gogol a descris intr-un mod foarte plastic 0 personalitate
anancasta. In realitate, acest lucru nu este exact dedt dacii privim chestiunea din exterior. !n citatele pe care Ie-am dat, am
omis in mare parte urmarea, unde se spune cite ceva despre
motiveIe pentru care Iucreaza Akaki atit de hipercon~tiincios.
Cind cuno;;ti aceste motive, dnd vezi dinauntru cum s-a ajuns
Citatul in care se spune ca Akaki nu-~i permitea nki 0 distractie, continua astfeI (pp. 114-115):
272
273
274
din copilarie:
"Ce teribila fantezie aveam inca din copili'irie! in timp ce
preotul se adresa fara incetare bisericii tacute, imi venea adesea
ideea: Cum ar fi daca as striga din strana: Sint si eu aici,
domnule preot! imi imaginam seena aceasta in cul~ri atit de
vii incH ma cuprindea groaza 9i trebuia sa ies din biserica".
275
276
de~te mai puternica, deoarece intre timp temerile lui s-au trans
format in idei obsesive. La doua ore dupa ce rostise cuvintele
de mai sus, pulberaria sare in aer.
"Dupa toate aparentele, nenorodtul nu putuse rezista dorintei sa mai controleze 0 data butoaiele cu pulbere ~i sa numere
grenadele, iar ceva, poate un cui de bocan.c, poate 0 pietricica
care s-a rostogolit sau vreo alta mi~care a aprins totul intr-o
c1ipa".
Nu este obiectiv neverosimil ca dintr-o prudenta excesiva,
degmerata in obsesie, un om sa faca ceva periculos. Poate ca
inainte de a muri, sergentul-major a putut constata ca nu-i lipsea
nid un butoi de pulbere ~i in acest fel obsesia sa a fost satisfacuta. Dar ca saatinga acest scop a trebuit sa comita 0 mare imprudenta.
Alfred de Vigny descrie a~adar intr-un mod impresionant un
comportament anancast, dar sarcina de a descrie 0 personalitate
anancasta 11earn deruteaza. intre descrierile comportamentului
sau obsesiv de la inceputul ~i de la sfir~itul nuvelei autorul intercaleaza povestea vietii sergentuhii-major, in care acesta ne este
infati~at ca un om de treaba care-~i face in mod con~tiindos dato
ria, dar care, dupa cit ni sespune, nu a prezentat pina atunci
inclinatii anancaste, deci nu era 0 personalitate hiperexaeta.
Vigny nu a vrut probabil sa ne descrie un om de un fel deosebit,
ci sa ne infati~eze tipul de soldat la care indeplinirea indatoririlor militare a devenit cel mai important principiu de viata.
Mai trebuie mentionat ca $i Gottfried Keller ne descrie in
Heinrich eel verde simptbme de nevroza obsesiva, Ura sa zugraveasca insa 0 personalitate anancasta (vol. I, p. 55):
"A9a, de pilda, am fost tare chinuito vreme de tentatia bolnavicioasa de a-I da lui Dumnezeu porec1e grosalane, ba chiar
de a-I ocad a~a cum auzisem pe strada. Aceasta tentatie incepea
totdeauna printr~o dispozitie sufleteasca plaeuta, printr-o
voio~ie launtrica pina dnd, dupa 0 lupta indelungata ~i pe deplin con~tient de blasfemie, rosteam iute cite unul din acel!
cuvinte, sigur fiindca n-are nid 0 valoare ~i rugindu-ma in
acela~i timp de iertare. Dupa aceea nu ma puteam opri sa-l rostesc
inca 0 data, ~i sa simt 0 satisfacti~ plina de cainta, ~i tot a~a
279
Personalitati
h iperper severente
Personalitafi paranoide ar trebui sa fie u~or de gasit in literatura beletristica. Ne gin dim poate in primul rind la Michael
Kohlhaas al lui Heinrich yon Kleist, dar in aceasta lucrare ne
este descrisa mai curind 0 dezvoltare paranoid dedt 0 personalitate paranoida. Despre felul de a fi al lui Kohlhaas nu gasim
dedt dteva cuvinte inhoductive (p. 11):
ultimul imbold la actiune. Aici ni se spune clar ca e vorba de razbunare (p; 45): "lndata ce groapa a fost acoperita ~i crucea infipta
pe ea, ~i dupa ce au plecat toti cei care 0 intovara~isera pe raposata pina la mormint, el se mai arunca 0 data in fata patului ei
ramas acum pustiu ~i lua hotarirea razbunarii".
Ceea ce urmeaza este razbunare in devaratul sens al cuvintului, iar nu lupta pentru 0 dreptate obiectiva, caci dupa numai
doua pagini citim (pp. 47-48):
"Intrind in sala, Kohlhaas apuca de piept pe iuncherul Rans
von Tronka, varul baronului, care ii statu impotriva ~i dnd 11
zvirli in coltul halei, stropi pietrele cu creierii lui. In timp ce
slujitorii sai biruiau ~i risipeau pe ceilalti cavaleri, care luasera
armele, Kohlhaas cerceta unde se afla iuncherul. In fata slugilor aiurite ale castelului sparse cu piciorul u~ile la doui incaperi care duceau spre aripile castelului ~i cotrobai prin intreaga
cladire, ce era foarte intinsa; cum nu gasi pe nimeni, cobori
in eurtea castelului blestemind ~i puse sa se inchida toate ie~irile. lntre timp, cuprins de focul de la baraci, castelul se aprinse
eu toate celelalte cladiri l3.turalniee, raspindind un fum gros,
ce se urca spre eer. In vreme ce Sternbald, impreuna cu trei
argati mai dezghetati, carau tot ce nu era batut in cuie ~i rasturnau aceasta buna prada llnga cai, prin ferestrele administratiei zburara, in chiotele fericite ale lui Rarse, lesurile
int~ndentului ~i administratorului, cu femeile ~i copiii l~r cu
tot!"
Ceea ce este descris aici nu are nici 0 contingenta cu sentimentul dreptatii, ci este ura, cu aUt mai mult cu dt ea se indreapta impotriva unor oameni care nu au 0 legatura nemijlocita cU
moartea sotiei, ci s-au facut vinovati doar de maltratarea cailor,
iar unii nici macar de atlta. In plus, mai sint omoriti ~i copii.
Nu avem deci motive sa laudam sentimentul de dreptate allui
Kohlhaas, dar tocmai de aceea descrierea paranoiei devine cu aUt
mai corecta din punct de vedere psihologic, caci dezvoltarile
paranoice i~i au originea in susceptibilitate combinata cu 0 inclinatie spre du~manie ~i ura.
Un om posedindun foarte dezvoItat simt aJ dreptatii ~i care
nu pJate fi considerat drept un paranoic ne este inati~at in persoana tllharului Karl Moor.
280
281
Dragostea de adevar a devenit pentru Alceste eel mai important principiu in viata. L-am putea califica pe Alceste drept un
fanatic al adevarului, vazindu-l cum de-a lungul intregii piese persistii cu invequnare in stradaniile sale. Dragostea de adevar este
insa bazata pe un sentiment al datoriei fata de eoleetivitate ~i
este stimulata de 0 dezvoltare ananeasta, iar nu de una paranoiea. Se intimpla, ce-i drept, ea pers::malitati anancaste sa
manifeste 0 dragoste de adevar excesiva, dar atitudinea lor izvo-
ra~te din.teama de a nu comite 0 nedreptate, iar nu din agresivitate, a~a cum este cazul la Alceste. Fanaticii sint paranoici,
niciodata ananca~ti; de aceea fanatismul ~i dragostea pentru
adevar nu se impaci'i.
Din moment ce am admis aceste lucruri, din punet de vedere
psihologic nu mai are rost sa eereetiim struetura personalitiitii
lui Alceste. 0 asemenea analiza este, in schimb, foarte indicata
in cazullui Michael Kohlhaas, caci in persoana lui ni se prezinta
o dezvoltare paranoicaautentiea. Astfelaflamdespre inceputurile
putin vizibile ale acestei dezvoltiiri - dnd apare doar 0 oarecare
minie - pentru ea mai tirziu sa vedem cum Kohlhaas se straduie~te in repetate rinduri sa obtina satisfactie, la inceput inca pe
eai drepte; vedem cum cazullui este mereutaraganat ~i respins.
In felul aeesta iau na~tere afeetele paranoice. Ve~nica oscilatie
intre speranta de a ajunge la tel ~i deceptia care-i urmeaza de
se poate
fiecare data intensifiea totfuai mult sentimentele.
oare intimpla a~a eeva intr-o aUt de mare masura ~i unei personalitati obi~nuite, cum este Kohlhaas? Din punet de vedere
psihiatric ar trebui sa raspundem negativ la aeeasta intrebare,
dar la Kleist nu gasim confirmarea aeestei a~reeieri.
Asemanator este ~i cazul geloziei lui Othello dintragedia
lui Shakespeare. Din nou am fi tentati sa spun em : cine devine
aUt de paranoic ea Othello trebuie sa fi fost suseeptibil ~i suspicios. Nu aflam insa nimie despre firea luL E drept ca in cazullui
Othello, premisele exterioare au fost deosebit de favorabile unei
dezvoltari paranoice. Shakespeare ne-a oferit aid 0 descriere remareabila nu numai sub raport poetic, dar ~i sub raport psihologie.
Printr-un joe rafinat lago izbute~te sa-l transpuna ~i sa-l mentina
pe Othello intr-o stare sufleteasea oscillnd intre speranta ~itemere,
asemenea oseilatii fiind foarte periculoase pentru 0 dezvoltare
paranoiea. La ineeput Iago se margine~te sa faea numai aluzii,
refuza sa spun a mai mult ~i toemai in acest fel creeaza tensiune.
Abia cind Othello inc1ina din ce in ce mai mult spre gelozie, Iago
incepe sa fie mai explicit. Intr-o concordanta nuantata eu starea
de spirit a lui Othello, care aceepta din ce in ee mai multe min-
282
283
ciuni, elli spune lucruri ~Qtmai grave, apoi Iago pune in mi~care "artileria grea", povestindu-i lui Othello despre presupusele
legaturi trupe~ti dintre Desdemona ~i Cassio.
Prima convorbire incepe cu urmatoarele cuvinte (pp. 264265) :
1ago:
sub juramint.
Othello: Ce-a spus?
lago: Zau, ea s-ar fi. .. Nu ~tiu, ca s-a ...
Othello: Ce? ce?
lago: Culcat ...
Othello: Cu ea?
lago: Cu ea... Pe ea ... cum vrei!
Othello: S-a culcat cu ea! S-a culcat pe ea 1"
284
Cred di nu exista nici 0 alta opera literara in care 0 dezvoltare paranoica sa fie aHt de bine descrisa ca aceea pe care a reu~it
s-o redea Shakespeare in Othello. Dad'i de la inceput Iago ar fi
calomniat-o in mod atlt de grosolan pe Desdemona, Othello ar
fi respins cu indignare calomniile~;i nTIa,rfi crezut nimic. impins
insa pas cu pas spre afecte tot mai profunde, el crede, ca un om
sta pinit de 0 idee obsesiva, ~i cele mai grosolane minciuni. Pina
sa ajunga aHt de departe, Othello a suferit cele mai cumplite
chinuri, provocate mai mult de permanent a nesiguranta decit de
convingere. Ne dam seama de acest lucru dnd citim (p. 278):
"Othello: Ma-n~ala ea?
1ago: Stapine ce-i cu tine? Lasa-ti gindul.
Othello: Sa piei din ochi-mi. Ie~i! M-ai pus la cazna; I Mai
bine-i, jur, sa fii-n~elat de totl Dedt sa banui numai".
Cu toate ca dezvoltarea paranoid 11 duce pina la crima,
structura personalitatii lui Othello ramine neclara. Putem clare
subaprecia predispozitia lui paranoica pentru faptul di a fost
supus intr-un mod atlt de rafinat conditiilor care declan~eaza 0
dezvoltare paranoid? Nu trebuie sa uitam d el era un maur ~i
putea, pe buna dreptate, sa se indoiasca de trainicia iubirii unei
femei nobile ca Desdemona.
Dezvoltarile paranoice ne dau 0 pretioasa indicatie in privinta radacinilor pe care Ie au in personalitatea respectiva, dar
trebuie sa scoatem la iveaHi ~i firea paranoida 1,nsa~i. Aflam unele
lucruri importante in aceasta privinta de la Dostoievski in descrierea personajului sau Raskolnikov.
Mult timp nu ~tim cum de a ajuns Raskolnikov la crima. a
afHim abia mai Hrziu, incetul cu incetul. EI a avut ideea fixa ca
exista doua feluri de oameni. Oamenii superiori ar avea dreptul
sa treadi Hira menajamente peste altii, chiar sa-i ~i omoare, daca
telullor suprem ar cere-o. Modelul sau este Napoleon, care a pa~it
prin singe ~i a trecut peste cadavre spre telul sau maret. Raskolnikov a scris chiar un articol stiintific
cu un asemenea continut.
, ,
,
Porfiri spune despre aceasta (vol. I, p. 328):
,,- Nu, nu din pricina asta, raspunse porfiri. in articolul
dumnealui oamenii se impart in obi~nuiti ~i neobi~nuiti. Oamenii trebuie sa se supuna legilor ~i nu au dreptul sa Ie calee
285
Analizind aceasta dezvoltare paranoidi profunda, neprovocata in pre a mare masura de mersul evenimentelor exterioare,
am putea afirma din capullocului ca Raskolnikov era de la natura
a personalitate hiperperseverenta. Dostoievski da dteva indicatii
despre firea lui. Razun1.ihin, prietenul sau, declara la un moment
dat (p. 270, vol. I): ,,11cunosc pe Rodian de un an ~i jumatate: e
ursuz, posomorit, mindru, chiar trufa~". Pe de aWi parte, Svidrigailov - care nu-l iube~te - spune totu~i adevarul dnd 11
caracterizeaza. De altfel, sora lui Raskolnikov, nu-l contrazice.
lata ce spune Svidrigailov (vol. II, p.274):
"Apoi, fire~te, este dureros pentru un tlnar plin de merite
~i cu un orgoliu nemaipomenit sa ~tie ca daca ar avea numai trei
mii de ruble, cariera lui, tot viitorul, tot scopul vietii lui s-ar
schimba; ~i el nu are aceste trei mii de ruble. Adaugati pe deasupra enervarea provocata de foame, de locuinta strimta, de
zdrentele pe care Ie poarta, de intelegerea vie a frumusetii, a
a pozitiei sale sociale ~i, toto data , a pozitiei surorii ~imamei lui.
286
Dar eel mai mare roll-a jucat desigur orgoliul, mindria ~i vanitatea; Dumnezeu ~tie, poate, ca insu~irile lui bune ... Sa nu
credeti cumva ca-l invinuiesc, eu nu-l invinuiesc de fel, ~i nici
nue treaba mea. A fost la mijloc ~i 0 teorie a lui proprie - 0
teorie dupa care oamenii se impart, vedeti dumneavoastra, in
material uman, adica oameni de rind, ~i oameni deosebiti, adica
oameni carora Ie este permis orice, care prin esenta lor superioara
nu se supun legilor, ci dimpotriva ei fauresc aceste legi pentru
ceilalti, adica pentru materialul uman, pentru pleava".
Aceasta indicatie
, si, altele asemanatoare ne confirma ca Raskolnikov avea un sentiment exagerat al valorii sale. Nu 1ipse~te
nici cealalta componenta a firii paranoide. Cind cineva incerca
sa-i dea un sfat, Raskolnikov manifesta intotdeauna susceptibilitatea, se irita, iar la 0 eventuala contrazicere se inca patina
~i mai mult in hotarirea sa. Intr-un pasaj se spune (vol. I,
pp. 273-274): ,,- Credeti, poate, urma cu inflacarare Pulheria
Alexandrovna, ca l-ar fi oprit atunci lacrimile mele, rugamintile
mele, boala mea, moartea mea pricinuita de durere, mizeria
noastra?" Aceste cuvinte ale mamei lui Raskolnikov se refera la
intentia lui anterioara de a se casatori eu 0 fata care nu se potrivea
cu familia lui.
Faptul ca firea paranoida a lui Raskolnikov se manifesta
sub forma unei ideatii foarte ciudate nu este nicidecum 0 intlmplare. Intr-adevar, el nu este numai hiperperseverent, dar este ~i
un pronuntat introvertit. Despre ideile sale nu vorbe~te nici cu
Razumihin, cel mai bun prieten al sau. Acesta din urma este extrem de mirat dnd afla despre articolul scris de Raskolnikov. ~i
in alte pasaje se mentioneaza in repetate rinduri firea inchisa a
lui Raskolnikov. Cind Razumihin vorbe~te in felul aratat mai
sus despre firea lui, el mai adauga (voU, p. 271): "Nu-i place sa-~i
dea pe fata sentimentele ~i mai curind ar jigni pe cineva dedt
sa-~i arate bunatatea". Introversiunea lui a contribuit fara indoiala la faptul ca Raskolnihov se pierdea in asemenea masura in
gindurile sale ~i se indeparta cu totul de realitate.
In romanul Crima $i pedeapsa mai existii 0 persoana paranoida,
~ianume doamna Marmeladov, care la inceput ne apare ca 0 femeie
roasa de boala ~i de foame, devenita dura, irascibila ~i inacrita
de alcoolismul sotului. Mai tlrziu ne dam seama ca trebuie sa fi
287
fost dintotdeauna 0 personalitate bizara. La orice ocazie face parada de originea ei nobWi, enumerind titlurile tatalui sau. Tot
timpul are la indemina 0 diploma pe care a obtinut-o pentru un
rezultat deosebit si in care este mentionata si inalta functie a
tatalui sau. Cu menajera ei se poarta intr-un modjignitor, vorbe~te
de sus ell ea ~i Ii spune tot mereu ca e 0 femeie de origine vulgara.
Dat fiind orgoliul ei dintotdeauna, a resimtit desigur mizeria ~i
saracia ca 0 lovitura deosebit de cumplWL Astfel devin inteligibile reactiile ei du~manoase fata de un fost ~ef al sotului san.
Ea patrunde la acesta din urma, 11ocara~te vehement, dupa care
arunca cu 0 calimara in el, de~i trebuie sa-~i dea seama ca nu el
este cauza nenorocirilor ei, ci sotul ei betiv. Doamna Marmeladov
ajunge in pragul nebuniei in momentul in care i~i alunga copiii
in strada, unde ii pune sa dnte ~i sa danseze. tn felul acesta vrea
sa demonstreze in fata lumii dt de prost a fost ea tratata de ceilalti oameni, uitind ~i de astii data de a1coolismul sotului. Faptul
ca intregul ei orizont spiritual s-a ingustat pina la extrem excluzind orice altceva in afara de prejudicierea, pretins nemeritata,
a familiei sale reprezinta, de asemenea, 0 dezvoltare paranoicii a
direi radacina l~i are originea - in afara imprejudirilor exterioare - in firea paranoida.
Boala ~i amaraciunea nu provoaca la doamna Marmeladov
~i la Raskolnikov numai 0 inacrire a caracterului, dar au - ca 0
noxa corporala nemijlocita - efecte defavorabile asupra psihicului. tn acest fel ia nastere la amindoi 0 iritabilitate care nu mai
este legata de comport~rea paranoica. tn plus, Raskolnikov face
o psihoza cu caracter exogen. El traie~te 0 scena in care gazda sa
este maltratata de multime. Aude totul atit de clar, cum se intimpIa in caz de psihoza exogena, delir sau halucinoza. Nu a fost
un vis, deoarece Raskolnikov 0 intreaba dupa aceea pe servitoare
de ce a fost Mtuta gazda. tn aceasta perioada starea sa sufleteasca
~;ideciziile sale sint supuse unor schimbari bru~te. Marea lui iritabilitate ~i agresivitatea impulsiva a vorbelor lui nu pot fi intelese dedt prin boala lui trupeasca.
Este de inteles ca in descrierea personalitatilor paranoide
scriitori prezintii ~i dezvoltari paranoice, deoarece in aceste stari
de afecte exacerbate, reactiile sint deosebit de impresionante.
,
!Ii
Jo
288
289
onoarea fiicei sale era doar primejduita, dar inca ne~tirbita. Crespo
este calm. Nu vorbe~te deci in stare de tensiune afectiva, ci potrivit cu caracterul sau, atunci dnd discuta cu generalul in felul
urmator (pp. 70-71):
"Don Lope: Spune, cuml Putea-ntimplarea sa te piarda?
Crespo: Anume: omorind pe-acelal Ce in vreun fel m-ar fi
jignit.
Don Lope: Dar, Dumnezeule, ~tiail Ca-i capitan?
Crespo: 0, Doamne, daj Dar chiar de-ar fi fost general I $i
290
cuvine?
Crespo: $titi ca, din casa de la mine I Mi-a ra pit fata tll-
hareste?
pe loc?
Crespo: $titi oare ca ~i-a biltut joc I in codru de onoarea
mea?"
291
Personalitafi demonstrativhiperperseverente
Cind 0 fire isterica este asociata cu una paranoida, atunci
- dupa cum am aratat mai inainte - evolutia poate merge
in directii diferite, aproape opuse. Este posibil ca inclinatia istericului de a ocoli dificultatile sa determine comportamentul
general, iar perseverenta paranoida sa fixeze aceasta directie
negativa din punct de vedere social. S-ar putea insa intimpla ca
ambitia paranoida sa se indrepte spre teluri pozitive din punet
de vedere social, fixindu-se in mod perseverent asupra lor, in a~a'
fel indt predispozitia isterica de a ocoli dificultatile sa nu se
poata afirma. Rezultatul devine insa din nou negativ, dad ambitia paranoida sare peste cal, iar talentul isteric de a simula
asigura succesul dorintei de a se impune.
Un exemplu de jire isterica-paranoida combinata, intr-o
forma negativa din punet de vedere social, n constituie Franz
iMoor din Ho!ii de Schiller.
La inceputul tragediei ne putem da seama de falsitatea lui
Franz dupa felul exagerat in care Ii compatime~te pe tatal ~i
pe fratele sau, iar siguranta eu care-~i debiteaza calomniile este
caracteristica pentrujirea isterica (p.21);
"tnW iti cer ingaduinta sa-mi intorc privirile 0 clipa, sa
vars 0 lacrima de compatimire pentru fratele meu pierdut. Ar
trebui sa amutesc pentru totdeauna - doar e fiul dumitale;
ar trebui s-ascund de-a pururi ticalo~;;ialui - este doar fratele
meu. Dar a-ti cla ascultare este prima ~i trista mea datorie.
Iti cer insa iertare".
exa-
292
9i juraminte
(p. 25):
293
lipsit? Inainte de a fi cineva nascut, oare poate fi natura induplecata, intoarsa din drumul ei prin lingu~iri sau ocari? De ce
a fost atlt de pihtinitoare?"
Setea de putere reiese ~i ea cu toata claritatea din mono log,
care se ineheie cu urmatoarele euvinte (p. 31): "Voi nimici neerutator tot ce-mi sta in eale, tot ce ma impiedica sa fiu stapin.
Stapinul trebuie sa fiu eu! Voi d~tiga prin silnicie ceea ee nu pot
obtine prin purtari ginga~e".
Pe tot parcursul tragediei eomportarea lui Franz este dominata de trasaturile aratate pina aiel. Fatarnicia lui este sustinuta de oambitie nemasurata ~i de jignirea pricinuita de faptul
ca primulloc Ii e destinat fratelui sau Karl. CInd erede ea taHil
sau a murit, afeetele sale paranoiee izbucnesc din nou in mod vehement. Aeum el este stapinul tuturor ~iva savura izbinda (p. 68):
"Cine va euteza sa ma traga la raspundere? Sau sa-mi spuna-n obraz: esti un ticalos 1 La 0 parte povara aeestei masti de
ginga~ie ~ivirtute. Aeum, Franz trebuie vazut in toata golidunea
lui! Sa-nspaiminte! Tatal meu i~i indulcea poruncile, preschimbindu-~i domeniul intr-un euib de familie. ;;edea la poarta,
zimbind dragastos, numindu-i frati, copii I Sprincenele mele
ineruntate vor atlrna deasupra voastra ca nourii de furtuna,
numele meu despotic va pluti asupra acestor munti preeum 0
cometa amenintatoare; fruntea mea va vesti numai vremea
rea. Dinsul mingiia ~i alinta grumajii ce eu eerbicie i se impotriveau. Mingiierea ~i alintarea nU-s faeute pentru mine. Cu coltii pintenilor va voi sfi~ia carnea! Voi biciui fara erutare!"
S-ar putea erede ca Franz Moor era lips it de sentimente
morale, putind fi eomparat eu tiealo~ii a caror euno~tinta am
faeut-o mai sus. Dar data fiind firea lui isteriea, nu putem afirma
aeest lucru eu toata eertitudinea, deoarece n-ar fi exclus ca inhibitiile corespunzatoare sa nu fi fost decit refulate.
Personalitati
v
nestapznzte
1\
van ~i-l bu~i de podele. Dupa care 11mai lovi de cUeva ori cu tocul
incalt.amintei in obraz. Batrinul gemu sfl~ietor". Fratele sau Ivan
striga la el: Ce faci, nebunule, vrei sa-l omori? Dmitri striga:
A)ia-i trebuie! Nu-i nimic daca a scapat cu zile acum, mai vin
eu pe aici )ii, pina la urma, tot Ii vin de hac h) "
lntr-o zi, pe dnd statea in fata ferestrei tatalui sau -. deoarece se temea iara)ii ca Gru~enka ar fi acolo - a fost surprins
de servitor tocmai dnd voia sa sara gardul )ii sa se indeparteze.
Mitea I-a lovit, doborindu-l ~i lasindu-l sa zaca pe jos incon~tient.
Cum personalitatile epileptoide nu sint lipsite de sentimente, ci
doar impulsive )ii iritabile, este u)ior de int.eles ca de data aceasta
Mitea a avut remu~cari. A ~ters cu 0 batista singele de pe fat.a servitorului ~i a incercat sa-~i dea seama daca acesta mai traie)ite.
De altfel, ~i inalte ocazii Mitea nu se lasa calauzit de ratiune, ci de dispozitie, impulsuri ~i toane. ~i dragostea lui pentru
Gru~enka a aparut in mod impulsiv. Prima data dnd sa dus la
Gru~enka avea de faptintentia
s-o bata, deoarece credea ca in
materie de bani ea era aliata tatalui sau. S-a intimplat insa cu
totul altfel (p. 161): ',,~i cum iti spuneam, ma dusesem s-o bat, ~i
dnd colo am ramas la ea. Furtuna s-a dezlantuit, a dat 0 ciuma
peste mine ?i m-am molipsit, ~i azi inca ma simt atins ca de 0
molima, ?i-mi dau seama ca s-a mintuit cu mine, ca n-are sa mai
fie nimic altceva. Cercul s-a inchis. Atita mi-a fost".
Din pasiune pentru Gru~enka, Mitea i-a aranjat un chef stra~nie, pe care-l descrie cu urmatoarele cuvinte (p. 161):
,,~i tocmai in ziua aceea, ca un facut, aveam in buzunar eu, calieul, - trei mii de ruble. Am pIecat eu ea la Mokroe
- sint vreo douazeci ~i cinci de verste pina acolo -, am adus
lautari, tiganci, )iampanie, Ie-am daqaranilor sa bea ?ampanie
pina s-au imbatat, am aruncat cu pumnii bani muierilor ?i fetelor din sat. Dupa trei zile eram lefter, dar ea un ~oim! Crezi
poate ca ?oimul a obtinut ceva? Nimie, nid gind de a?a ceva I"
Mai tirziu, Mitea mai organizeaza un chef asemanator atunci
dnd crede ea a pierdut-o definitiv pe Gru?enka ?i di n omodse
pe servitor. Dupa chef a vrut sa se impu)ite, dar este arestat inainte de a fi facut-a.
297
literare: de pilda in Idiotul, la Smerdeakov din Frajii Karamazov,la Murin din Gazda, la Nelly din Umiliji ~i obidiji. Dar el nu
ii inzestreaza pe ace~ti bolnavi cu 0 fire epileptica sau epileptoidaUl. Murin este, ce-i drept, un om violent, dar astfel cum este
descris, el nu e totu7i un epileptoid. Vointa sa este foarte perseverenta. Nici la Kirilov din Demoniinu se poate vedea 0 fire
epileptica, ci numai stari de indispozitie epileptica extaticiL
In Kurt von Koppingen, Gotthelf ne prezinta ~i el intr-un mod
foarte impresionant un psihopat ePileptoid. Dupa ce mama eroului
a saracit in re~edinta ei seniorala - povestea se petrece in evul
mediu -, fiul ei Kurt ar fi putut ajunge din nou la prosperitate,
caci facuse un inceput bun, disatorindu-se cu 0 fata bogata. Dar
el nu e in stare sa persevereze intr-o munca ordonata, hoinare~te
prin cimpuri ~ipaduri, decade tot mai mult ~i pina la urma devine
un cavaler-brigand, un jefuitor ~i asasin. Impulsuri primitive,
adinc inradacinate in firea sa, 11ata~au de natura ~i de animale,
dar era cu desavir~ire lips it de orice sentimente umane mai nobile.
Cind, dupa casatorie, sotia sa Agnes se muta in noul ei camin, ea
este ingrozita de infioratoarea saracie in care a nimerit, dar Kurt
nu-~i da seama de acest lucru.
"Acel ce ~i-ar inchipui ca el observase fiorii care au strabatut
sufletul sotiei sale ~i ca-i imparta.~ise simtamintele ar gre~i
profund, caci Kurt nu-~i daduse seama de nimic. Kurt avea 0
vedere excelenta - vedea tiparul in mil, potirnichea in iarba,
sitarul printre frunzele ve~tede ~i mistretul in desi~ul padurii,
dar in inimile oamenilor nu vedea, ~i la fel cum nu era in stare
sa citeasca 0 carte, nu era in stare nici sa citeasca gindurile de
pe fata oamenilor ~i cu atit mai putin acele ginduri mai tainice
care abia de puteau fi intrezarite 0 clipa in sclipirea ochilor
sau intr-o mi~care a buzelor. Intr-adevar, asemenea ginduri constituiau pentru el mistere ~i ar fi continuat sa nu vada nimie
chiar dad i s-ar fi pus ochelari pe nas".
Se intimpla frecvent ca persoane epileptoide sa aiM un contact mai apropiat cu animalele dedt cu oamenii. Daearelatiile
lui Kurt eu mama sa nu erau dintre cele mai cordiale, faptul i se
298
299
datora in buna parte acesteia din urma, care era 0 femeie dura.
Ne putem insa da seama in ce masura Kurt era lipsit de orice
sentimente mai nobile din urmatoarea fraza:
"Kurt a luat cuno~tinta cu singe rece de acest lucru. Dealtfel
in general nu manifesta nici un interes pentru nimic din cele ce
se petreceau in casa - nici pentru moartea mamei sale, nid
pentru na~terea unui copil. Era de parca toate acestea nu l-ar fi
privit" .
Kurt care, dupa cum se spune in carte, avea un "pas greu",
era un om.. deosebit de si'ilbatic si
, violent. La minie nu cunostea
,
limita. lata cum s-a comport at intr-o cearta avuta cu un membru al bandei sale: "Atund minia I-a cuprins cum cuprind lacarile un acoperi~ de paie. A pus mina pe un urcior de piatra care
se afla llnga dinsul ~i I-a aruncat in fata batjocoritoare a celui
care-l infrunta". Cearta a continuat: "Kurt - care in minia sa
ajunsese sa semene cu un leu infuriat - voia sa-l apuce cu mlinile
sale vinjoase ~i nu incape indoiala ca l-ar fi sugrumat. Atund
ceilalti au intervenit ~i i-au despartit, voind probabil sa-i impace".
~i din punet de vedere intelectual, Kurt avea felul greoi de
a gindi al personalWitilor epileptoide, motiv pentru care a fost
adesea tras pe sfoara.
Cind nu sint intiiritati, epileptoizii sint de multe ori blajini.
Acela~i lucru este valabil ~i pentru Kurt. De~i fusese in~elat, era
totu~i dispus SrL mai cedeze ?i altora din partea de prada ce i se
atribuise.
Kurt yon Koppingen este un psihopat epileptoid de 0 rara
tipicitate. E drept insa ca daca, dupa un infiorator co~mar in
care este fugarit de diavol, el se schimba cu totul, asHeI incil
dintr-un om asocial se transforma in cele din urma intr-un bun
tata de familie, faptul acesta nu mai poate fi explicat din punct
de vedere psihologic, ci serve~te exclusiv unor scopuri pedagogice.
Putem recunoa~te aid tendinta educativa a lui Gotthelf, tendinta
care l-a'determinatadeseori
sa-~i incheie in felul acesta excelentele sale descrieri psihologice.
300
Personalita(i hiperperseverente
v A
ne staptntte
Deosebit de periculoasa - dupa cum am putut vedeaeste situatia atunci dnd un om este in acela~i timp nestaPinit
~i hiPerperseverent; pentru diin acest caz afectele sale pot, deveni
extrem de puternice.
Este foarte semnificativ din punct de vedere psihologic ca
Dostoievski descrie un asasin posedind aceste doua trasiHuri de
caracter. Rogojin din Idiotul are 0 asemenea fire. La inceput se
poate constata ca stapinirea de sine ii lipse~te pina intr-atlt
incH poate fi considerat drept un psihopat ePileptoid. Sustrage
bani de la tatal sau pentru a-i cumpara cercei Nastasiei, de care
s-a indragostit. Batut crunt de tatal sau, fuge de-acasa ~i bea toti
banii pe care-i are la el. in eforturile sale de mai tlrziu pentru a
ci~tiga pe Nastasia stringe in jurul sau 0 ceata de derbedei, patrunde cu forta in locuinta unui rival si face acolo un scandal
monstru. tntr~o stare de vi~lenta surescit~re ofera Nastasiei 100000
de ruble. Maitlrziu aduce efectiv banii, iar in scena care urmeaza
i~i vade'7te Intr-un mod grosolan lipsa sa de autosti'ipinire. Rogojin vine cu banda sa, care face scandal, iar el arunca cele 100000
de ruble, ca ~i cum cu aceasta suma ar fi putut s-o cumpere pe
Nastasia. Cind Nastasia - dupa multe discutii - se decide in
cele din urma pentru el, Rogojin este cu totul nestiipinit in bucuria
sa (p. 245):
,,- Haidem! zbiera Rogoj in ca un smin tit. Rei, voi de-acolo .
aduceti vin, .. pentru toata lumea! lu-bu-bu! - Vin ... vin .
Vreau sa beau, sa petrec. Va fi ~i muzica? - Da, da, 0 sa fie!
Nu va apropiati! racni din nou Rogojin ca ie~it din minti,
vazind ca Daria Alekseevna se indrepta spre Nastasia Filippovna. E a mea! Numai a mea! Regina mea! S-a zis!"
Curind se poate insa constata ca atitudinea lui Rcgojin nn
poate fi explicata exclusiv prin iritabilitate epileptoida. rnsa~i
perseverenta extrema cu care Iupta s-o ci;;tige~i s-o pastrezepe
Nastasia denota 0 trasatura paranoida. Desigur, nu trebuie sa
301
Personalitati
anXlOaSe
Dintre individualitap I-am citat pe anxiosul damn Parent
din nuvela lui Maupassant. Cind anxietatea este mai accentuata
~i nu mai poate fi derivata din teama, atunci devine 0 trasatura
aecentuata. Ea 11 impiediea adesea pe individ sa se afirme in
viata, sa se impuna fata de ceilalp. A~a cum am mai aratat,
"tapii ispa~itori" sau "tintele" sint adesea anxio~i de la natura,
ehiar daca mai sint deseori infrico~ati ~i din pricina persecutiilor.
In literatura beletristidi gasim mai multi asemenea "tapi ispa~itori" , dar scriitorii nu ne spun in ce fel sau din ce motive au ajuns
ace~ti oameni la un comportament anxios.
In Heinrich eel verde, Gottfried Keller face 0 impresionanta
descriere a unui invatator care a fost in asemenea ma,Sura ehinuit
de dHre elevii sai incH a trebuit sa renunte la slujba, dici astfel
ar fi fost pierdut. Despre personalitatea lui nu aflam nimic afara
de faptul ca era neindeminatic ca pedagog. ~i Thomas Mann
descrie un "tap ispa~itor" in personajul sau Tobias Mindernicke1.
Avem impresia neta di anxietatea 11 impiedica pe acesta din
urma sa ia masuri impotriva copiilor care il urmaresc urlind. Din
cauza firii sale foarte miloase am putea presupune di este 0 per-
303
Personalitafi anxioasehiperperseverente
o combinatie interesanta rezulta din imbinarea firii anxioase
- care este inclinata sa bata in retragere - cu cea hiPerperseverenta - care vrea sa se afirme. Dupa cum am vazut mai sus, din
aceasta combinatie trebuie sa rezulte 0 dizarmonie a personalitatii.
o asemenea combinatie 0 gasim la Johan din Fiu de slujnidi
de Strindberg. Potrivit cu subtitlul - Istoria dezvoltarii unui
suilet -, se insista extraordinar de mult asupra trairilor suflete~ti
ale unui om, care nu cste altul dedt Strindberg insu~i, scrierea
fiind in mare masura autobiografica. De mic copil croul este in
mod zguduitor dominat de frica (p. 6):
"La catul al treilea al acestei case mari, fiul bacanului ~i al
servitoarei doblndi con~tiinta de sine ~i aHa despre viata ~i despre datoriile lui. Cele dintii impresii, pe dt i~i aminti mai
tlrziu, au fost frica ~i foamea. Ii era frica de Intuneric, Ii era
frica de lovituri, frica de a nu face toate pe dos, frica sa nu
cada, sa nu se loveasca, sa nu supere pe nimeni. Ii era frica
de pumnii fratilor lui, de palmele servitorilor, de dojenile bunidi, de biciul mamei ~i de bastonullui taica-sau; ii era irica
304
Johan
305
306
307
..
Cele doua componente ale personalitatii lui Johan, contradictia dintre frica resimtita de el fata de cei din jurul sau ~i inclinapa spre agresivitate fata de ace~tia sint principalele elemente
care explica de ce el este continuu aruncat dintr-o extrema in cealalta. Fenomenul este probabil valabil ~i pentru Strindberg insu~i~
care la 0 virsta mai inaintata a suferit de mania persecutiei.
Personalitafi
emotlve
o capacitate pronuntata .de a manifesta compasiune, a~a
cum am vazut-o la Vanea din Umilifi :;;i obidifi, nu constituie
- luata izolat - un semn de emotivitate, de~i contribuie ~i ea la.
profunzimea reacPilor, proprie personalitatilor emotive.
II?- Crima $i pedeapsa Dostoievski ne-o prezinta pe Sonia
ca pe 0 personalitate emotiva. Ei i se datore~te faptul ca pina in
cele din urma atitudinea launtrica a lui Raskolnikov ia 0 intorsltura favorabila. DominaU de sentimentul datoriei ~i, in mai
mare masura inca, de compasiune pentru taUl ei, pentru mama
vitrega ~i copiii acesteia, Sonia i~i sacrificii onoarea ei de fata pentru a-~i salva rudele de mizeria cea mai crunta, adica, literalmente .
de moartea prin inanitie. 0 face, dar sufera chinuri groaznice .
deoarece resimte ca infioriitoare ~i suferinta pe care 0 indura de
pc urma actului sau. Cind, la un Inoment dat, Raskolnikov Ii
spune ca probabil asta este soarta care 0 a~teapta ~i pe sora ei mai
tinara, ea este cuprinsa de groaza (vol. II, p. 50): "Nu! Nu! Nu se
poate, nu! tipa cu deznadejde Sonia de pardi i-ar fi infipt cineva
un cutit in inima. Dumnezeu e mare, Dumnezeu n-are sa ingaduie ... asemenea grozavie 1.,," Sonia ramine aceea~i fata Cl1
sentimente delicate ca mai-nainte. Modul de viata pe care este
constrinsa sa-l duc3. nu a schimbat-o cu nimic.
In parte, starea ei de excitatie emotionala ni se prezinHL
sub forma anxietatii. Cind a fost odata poftita sa se a~eze linga
308
pp.56-57) :
"Fata Soniei se schimbii deodata, toti muschii i se contractara d~reros. Se uita la el cu nespusa dOJana, ;"oi sa spuna ceva,
dar nu izbuti sa deschida gura 9i doar izbucni intr-un pHns
amar, acoperindu-~i fata cu miinile".
Groaza ei, dnd este acuzata ca a furat 100 de ruble, este
muIt mai intemeiata, dar ~i aid se poate vedea In ce masura este
in pericol de a fi cople~itii de sentimente (vol. II, p. 152):
" - Nu-i adevarat! N-am luat nimic! Nu ~tiu nimic! striga
ea sfi~ietor 9i se arunca In bratele Katerinei Ivanovna".
Dupa ce nevinovatia ei a fost doveditii, durerea tot nu inceteaza (vol. II, p. 162):
"De~i nevinovatia ei biruise calomnia ~i ea fusese deplin
reabilitata, dupa ce trecu prima spaima ~i, ie9ind din incremenire, fu in stare sa Inteleaga cum stau lucrurile, sentimentul
lipsei sale de aparare 9i al vietii ei obidite ii stdnse chinuitor
inima. Izbucni intr-un pHns nervos".
Cu aceasta ocazie ni se dau dteva informatii directe despre
firea Soniei (vol. II, p. 162):
"Sonia, sfioasa din fire, ~tia de mult ca putea fi nenorocitii
mai u90r dedt oricare alta ~i ca, desigur, de j ignit putea s-o
310
311
Personalita(i
distimice
Cind stabilim distinctia intre caracter :;;i temperament, considers.In emotivitatea ca fadnd parte din temperament. tn cele
ce urmeaza ne vom ocupa de alte insu~iri care alcatuiesctemperamentulintr-un sens mai restrins.
o personalitate distimica - sau, in functie de intensitate,
mai curind 0 personalitate subdepresiva - este zugravita de
Gotthelf. tn Der Sonntag des Grossvatersl scriitorul ne poveste:;;te
despre un batrin care reprezinta figura centrala a familiei :;;icare,
Inainte de a muri, i~i trece in revista viata ~i da sfaturi. Nora lui
era 0 femeie cu spirit practic, dar fiullui, caruia Ii lipsea orice
mobilitate spirituala, avea permanent nevoie sa fie condus de
catre tatal sau. Ne dam seama ca motivul acestei incetineli psihice este temperamentul sau depresiv. Niklaus ne este prezentat
prin urmatoarele cuvinte:
"Clnd aflara ca bunicul se trezise, venira.cu totE, unul dupa
altul, sa-l vada ~i sa-i spuna buna dimineata. Printre ultimii
veni fiul, acum capul familiei, un om de virsta mijlocie, cu 0
fap. morocanoasa ~i 0 fire moale".
Tatal il trimite la preot eu 0 insarcinare, dar se teme totodata
ca Insarcinarea nu va fi indepliniH la timp:
"Bunicul cuno~tea firea fiului sau - fdcos $i mereu in intirziere; de aceea trimise pe unul dintre micii sai pazitori Sa vada
daea tatallor e curind gata".
1 Duminica
bunicului
(N.T.).
312
313
Personalitati distimicehiperperseverente
Gotthelf pare sa fi avut 0 oarecare predilectie pentru personalitatile distimice, respectiv subdepresive, deoarece gasim aceasta
triisatura de temperament ~i la alte doua binecunoscute personaje
din opera sa, ce-i drept in combinatie cu a trasatura paranoida.
Unul este personajul principal din Barthli der Korber1 La inceput,
triisatura depresiva iese mai clar in evidenta dedt cea paranoida.
Dupa un uragan cu urmari catastrofale, despre Barthli se spune:
,,Dupa cum se va fi vazut, el era dintre acei oameni plingareti
care au intotdeauna un motiv sa se jeleasca, niciodata sa' se
bucure. Oamenii de felul acesta pIing pentru ce au pierdut,
nu se gindesc niciodata la ceea ce a fost salvat, nu sint recunosciitori dnd sint fericiti, dar cirtesc impotriva providentei
dnd li se intimpla vreo neplacere. Oridt Ii spuneau vecinii ca
fusese norocos - caci el, copiii ~i casuta scapasera teferi din
uragan -, el nici nu-i asculta; nu mai contenea sa se jeleasca
pentru caprele sale disparute".
1
Barthli,
314
>>"
Personalitati
hipertimice
Am aratat mai inainte ca in Anna Karenina, Tolstoi ne infati~eaza drept "oameni de viata" doua personalitati hipomaniace.
Aceasta caracterizare ste valabmi in special pentru Vasenka.
Dostoievski descrie in Frafii Karamazov pe doamna Katerina
Osipovna Hohlakova ca 0 personalitate hipertimica, ba chiar
hipomaniaca. Ea este vesela, mereu aferata ~i ext rem de
volubila. Autorul scoate in evidenta intr-un mod foarte plastic
in special aceasta din urma insu~ire. Doamna Hohlakova 11opre~te
"numai pentru 0 clipa" pe Aleo~a, care vrea sa faca 0 vizita fiicei
ei, dar de fapt 11retine timp indelungat cu un torent de vorbe
dezllnate, sarind de la un subiect la altul (vol. II, pp. 328-329):
,,- Vai, nu te-am vazut de secole! 0 saptamina intreaga!
Iti dai seama? Ah, ba nu, mi se pare c-ai mai fost pe la noi acum
patru zile, da, da, miercuri. Sint sigura c-ai venit pentru Lise,
voiai sa te strecori iara9i tiptil, ca sa nu te aud. Dragul, dragul
meu Alexei Feodorovici, de-ai ~ti dta bataie de cap imi da!
Dar despre asta lasa, c-o sa vorbim mai tlrziu. De9i e un lucru
318
(p. 171):
"Doamna Page: Amindoua scrisorile sint aidoma, fara doar
de numele Page ~i Ford ... "
"Falstaff:
pentru
duki,
uneori
forma
320
accentuate
321
Personalitafi
hipertimice- d emonstr a tive
In dramele lui Shakespeare, Falstaff nu ramine exact acela~i.
In prima parte din Henrie al IV-lea el ni se prezinta oarecum aseman:1tor cu cel din Nevestele vesele din Windsor, dar aici apare 0 a
doua trasatura care in Nevestele vesele nu fusese dedt schitata.
Este yorba de inelinatia spre tnineiuna # in:;eliitorie. Falstaff po~
sedii acum talentul isterieului de a se preface. Nu se poate observa
ca minte, deoarece in comportarea sa este foarte sigur pe sine. Tot
in sfera isteriei intra ~i faptul ca deseori se lauda el in~u# ~i ca
incearcii sa evite pericolele prin manevre intortocheate. In felul
acesta hipomaniacul devine totodata ~i un fanfaron la~.
Odata, printul Henrie ii intinde 0 cursa. Illasii pe Falstaff
sa atace ~i sii prade, impreuna cu prietenii lui, ni~te calatod pa~nici; apoi, deghizat, printul ii ia prada indarat. Falstaff impreuna
cu cei trei insotitori ai sai 0 iau la fuga de friea printului ~i a tovara~ului acestuia. Ulterior insa, Falstaff sustine cii ar fi cedat
322
bietilor de noi,
823
324
326
---------------------_._~---~----_._--.~"--,._-,.
__
.,._-".-.--_
..
haine era imbracata Sau ce incidtaminte avea inpieioare: trebuia cu orice pret sa viziteze plantatiiIe despre care ~llz\~e
atit de mjuIte. $i ce nu putea fi faeut calare, trebuia facllt, in
fuga, pe os. Nu trecu mult ~i vazuse totuI, ~i i~i spusese despie
toateparerea.Cufirea
ei iute, nuera Iucru u~or sa ocontr(lziei.
Cei din jurul ei au avut muIte de indurat,. dar celmaimult
auavut de patimit cameristele, care unmai pridideaucu spalatul ~i ca.lcatul, cu descusutul ~i cusutul",
Dupa cum s-a vazut din descrierea de mai sus, in tot timpul
~ederii sale la castel, Luciana i-a tinut sub tensiune pe toti cei din
ju~ulsau. lntr-un loc se spune: ,,$i astfel Luciana, in viltoar,ea
vietii din castelul plin de oaspeti, i~i atita mereu betia de a traj".
eu felul ei vesel de a fi, dnd vorbea nu-~i prea alegea cuvintei~
"Lucrul acesta I-a spus intr-o soeietate deosebit de aleasa, dar iii~
meni nu i-a Iuat-o in nUrnede rau. Oamenii erau atit de obi~nuiti
sa! fie ingaduitori fata de dragaIa~ia ei, incH pina la urma i se
treceau cu vederea toate poznele".
'
Din cele aratate, Luciana ni se prezinta ca un perfect exemplu
de temperament hipertimic. Ne dam insa curind seama ca nu iptotdeauna cuvinte1e ei sint expresia unei impulsivitiiti sincere 5i
deschise. :ti cam place sa. vorbeasca pe alP oameni de rau: . "
"Caei daca incerca pe cele mai diferite ca.i sa d:~tige simpatia,
oamenilor, pe de aWl parte ii ~i respingea de obicei dinpricilla.
gurii sale rele, care nu cruta pe nimeni. Astfel, ori de cite ori
se facea 0 vizita la vecini, in ale caror castelesi locuinte atit
ea cit ~i societatea in care se afla erau primiti ~u priete~ie,la
intoarcere Luciana Iasa sa se vada - si aceasta cu cea mai
mare dezinvoItura - cit de inclinata era 'sa priveasea toate relatiile omene~ti exclusiv sub un aspect ridicul".
Aici, in firea Lueianei se vade~te, alaturi de latura hipoma-
niaca. ~i latura isterica, deoarece ea incearca sa se puna in evident a
in detrimentul aItora. $i din aIte pasaje reiese ca dad ea se a:Wl
in centrul atentiei celor din jur aceasta nu se datoreaza numai fe_
lului ei vioi de a fi, ci ~ifaptului cii adesea ea obtine acest rezultat
mai muIt prin comportarea ei insistenta. Cind facecuiva" un bine,_
nu procedeaza a~a dintr-o grija reala pentru persoana respectiva,.
ci pentru ca sa fadi impresie. Pe un tinar care evita societatea din,
326
Personalitati
labile af ectiv
328
329
ciclotimica.
'"W_I
eL Insa~i grija devotaHi pe care 0 arepentru prietenul sau Raskolnikov demonstreaza intensitatea sentimentelor lui. Am putea creded\. pe linga firea sa hipertimidi Razumihin are un mod emotiv
de a reactiona, dar din nici un pasaj nu reiese 0 mila sau frica
exagerate. In schimb, se poate constata la Razumihin ca reactioneaza foarte u~or nu numai in directia veseliei, dar ~i in aceea a
tristetei. Dupa ce, sub influent a alcoolului, ~i-a manifestat in
mod entuziast dragostea pentru Dunia, a doua zi este prada unei
depresiuni proj~tnde, in care se condamna foarte sever pe sine insu~i ~i i~ivede sperantele de a 0 cuceri pe Dunia mult mai micidedt
in'realitate (vol. I, p. 266):
"Ah! Cit de josnie fusese totul!, A fost beat? Asta-i 0 justificare? Este 0 scuza proasta, care il injose~te ~i mai rau!, In
vin e adevarul ~i adevarul s-a revarsat, adica toaHi josnicia
unui suflet invidios ~i grosolau. :;;iapoi, i~i putea oare, cit de
cit, ingadui un astfel de vis el, Razumihin? Cine era el pe linga
o fata ca ea, el, betivul palavragiu ~i grosolan de ieri?"
o apreciere
Person alita fi
exaltate
(pp.88-89) :
"
, ,Extazul il cuprinde pe Romeo ~i in cunoscuta scena a despartirii, cind ~i Julieta ii cade prada pentru un timp. Din punct de
vedere psihologic este de inteles 0 oarecare diferenta de comportare a celor doi indragostiti, deoarece exaltarea include, in afara
dehiperexcitarea vietii afective ~i 0 puterniea componenta volihva. AsUel, citim minunatele cuvinte (pp. 97-98):
"Julieta:
Cum? Vrei sa pleci? Dar nu e inca ziua! / Nu
ciocirlia, ci privighetoarea I Ti-a sagetat auzul temator! /
In fiecare noapte cinta-n rodiu. / Privighetoarea fu, iubitll[
men!
331
Un asemenea tip de sentimente exaltate eu izbucniri pasionale 11 mai gasim - ~i mai pregnant - la Mathilde de la
Mole din romanul RO$u $i negru de StendhaJ. Modul ei de a reaetiona in salturi merge din aeeasta eauza atit de departe indt
intr-o anum ita masura niei nu-l putem intelege, Mathilde fiind
pentru noi nu numai 0 fire exaltata, ei eu desaviqire exeentrica.
Fata de Julien eomportarea sa alterneaza intre a dragoste iufoeata
~i 0 ura neinduplecata. Atunci dnd Julien 0 trateaza eu indiferenta, Mathilde se apropie eu pasiune de el, dar dnd este sigura
de dragostea lui ii intoaree spatele eu raeeala ~i n insulta eu ura.
Stendhal ne prezinta aiei un tip de dezvoltare psihologica pe
care 11 analizeaza mai in amanuntime intr-o aIta carte a sa,
Despre iubire ... Dragostea ajunge la apogeu atunei dnd un in-
332
333
;....
Am putea crede ca reprezintii 0 personalitate emotiva nu in sensuI unei accentuari, ci al unei variante temperamentale din sfera
afectiv-volitiva. !n ce prive~te celelalte trasaturi ale doamnei
de Renal, in afara dragostei nu aflam aproape nimic, a)'a incit
profunzimea sentimentelor sale poate fi consecinta iubirii puternice pe care 0 resimte. Marea sa dragoste de mama, despre care
se vorbe~te, nu constituie nici ea 0 dovada sigura, dar intare~te
totu~i impresia ca avem in fata noastra 0 femeie emotha.
o inclinatie pentru extreme gasim in Idiotul nu numai la
Nastasia, dar ~i la rivala ei Aglaia, care are de asemenea 0 puternica tendinta spre un comportament impulsiv. Dar la ea este vorba
de manifestarea unei lipse de echilibru sufletesc. Aglaia este
inca aproape un copil ~i mai are inca acea inclinatie spre extreme
proprie anilor pubertatii ~i posteriori pubertatii. Ea niei n-a
prea avut prilejul sa acumuleze 0 experienta de viata in afara restrinsului cerc al familiei. AsHel, ei insa~i nu-i sint clare sentimentele de dragoste pe care Ie are pentru print ~i adesea mai degraba 11 respinge in mod impulsiv decit inceardi sa-l atraga.
Aceea~i inclinatie tinereasca pentru extreme poate fi observata
in roman ~i la Ippolit, care are 16 ani. Predominanta afectelor
dusmanoase, si chiar de ura, indica la el evolutia psihica prin
ca;e a trecut.' !n a~teptarea unei morti grabnic'e, provocata de
tuberculoza, el ajunge intr-o stare de profunda amaraciune.
Lipsa tinereasca de masudi, care in perioada de "furtuna ~i
avint" se manifesta prin reactii pasionale, se poate observa ~i
mai pregnant la un personaj al lui Toistoi. Tinarul Nikolai este
prezentat in Razboi $i pace ca avind reactii excesive. EI.pleaca
plin de entuziasm la razboi ~i nu se ginde~te dedt la glorie, dar
in mijlocul pericolelor luptei cade repede in cealalta extrema
(vol. I, p. 182):
Personalitati
demonstrative-e xaltate
336
337
338
'.
"Dadu apoi iara~i sa pIece, dar, dupa alti citiva pa~i, se opri
din nou. De asta data zlmbetuI ce-i schimonosea obrazul dispiiruse ~i fata-i era napadita de lacrimi. invaIma~it, inecinduse de plins, capitanul striga cu 0 voce sparta: Ce i-a~ fi spus
baietelului meu daca primeam banii a~tia drept despagubire
pentru onoarea mea terfelita? ".
Dostoievski ne descrie foarte frumos aid un isteric cu sentimente profunde, ba chiar Cll 0 exaltare a sentimentelor. Dupa cum
.am aratat mai sus, nu numai actorii, dar :;;iscriitorii ~i arti:;;tii
pot fi adesea totodata isterici ~i exaltati.
"22*
339
Personalita{i
introvertite
Dupa cum yom putea vedea, scriitoriilor nu le-a scapat faptul ca 0 introversiune excesiva, cu 0 ideatie straina de realitate,
poate avea un oarecare raport cu alienatia mintala. Voi vorbi
insa mai intii despre 0 pers:malitate introvert ita care sta cu picioarele pe pamint ~i nu are nimic anormal. Faptul ca este yorba
de un taran simplu, e in avantajul analizei noastre caci la un om
cu 0 cultura redusa inclinatia pronuntata de a cugeta este un
indiciu cert al unei firi introvertite.
Hans JoggeIi, varul bogat, descris de Gotthelf, este necasatorit, ceea ce arata ca dintotdeauna a avut 0 oarecare greutate in
stabilirea unor legaturi cu a1ti oameni. La drciuma ~ade printre
ceilalti, dar nu participa dedt foarte putin la conversatie. Acasa
traie~te singur, inconjurat numai de argati ~i slujnice tinere, fata
de care se tine la distanta. II vedem cum se plimba singur pe
dmp. Cu toate acestea nu-i lipse~te aptitudinea de a avea relatii CUI
altii. Cind este bine dispus sau dnd e silit de imprejurari, are con-versatii prietenc~ti ~i se poate chiar adapta la psihicul interldcutorului sau. Se pricepe foarte bine sa scape de rudele lui insis-tente ~i suparatoare. Capacitatea lui de a stabili contaete nemijlocite nu este deci diminuata. Multi veri ~i veri~oare incearca
s3.-l atraga de partea lor pentru a fi trecuti in testament ca mo~tenitori. Fiecare in parte lllingu~e~te ~i 11vorbe~te de rau pe ceJalalt. Hans J oggeli ii asculta lini~tit pc toti, face diverse observatii care nu-l angajeaza cn nimjc ~ nu de>waluie dtu~i de putin!
ce ginde~te in fond ..
Mult mai pronuntat introvert it dedt Joggeli - dar totodata
la granita alienatiei mintale - este Ordinov din nuvela Gazda'
de Dostoievski. Inca din copilarie, el nu se putea imprieteni cm
nimeni, dar poate ca motivul nu statea numai in introversiune,
ci ~i in incapacitatea lui de a stabili contacte. In sch imb ~i-a faurit 0 lume launtrica pentru care traia (p. 352) :
"Inca de pe dnd era copil, trecea drept un ins bizar ~i nu se-'
mana de fel cu tovad~ii sai de virsta. Nu-~i cunoscuse parintii.
Din pricina firii lui ciudate, inchise, avusese de indurat cru-
340
~------------------------------~
zimile ~i grosolaniile colegilor, ceea ce I-a faeut intr-adevar ursuz ~i salbatic, ducin9u-1 treptat-treptat la 0 insingurare, la
o solitudine deplina. In indeletnicirile lui retrase n-a existat
insa niciodata si nu exista nici chiar acum 0 ordine si un anum it
sistem; 11stapinea doar primul entuziasm, prima' inflaearare,
prima febrilitate a artistului. I~i faurise singur un sistem, inchegat in el de-a lungul anilor, ~i in sufletul lui se conturase,
incetul cu incetul, imaginea inca obscura, vaga, dar pardi
plina de indntare a ideii intruehipate intr-o forma noua, straluminata, si forma aceasta incerca sa dbufneasca din sufletul
lui, ehinuindu-i-l; simtea inca timid originalitatea, specificul
~i adevarul aeestei forme; creatia ii napadea sufletul, cre~tea
~i prindea puteri".
De multa vreme Ordinov nu s-a mai dus printre oamenL
Elo face 0 data, pentru ca trebuie sa-~i caute 0 locuinta noua.
Cu acest prilej are impresia ca e un strain (p. 352):
"Acum hoinarea pe strazi ca un instdinat, ca un pustnic,.
venit tam-nesam din schimnicia lui tacuta intr-un ora~ zgomotos ~ipEn de mi~care. Totul i se parea nou ~i ciudat. Era insa ati-t
de strain de lumea care clocotea ~i hauia in juru-i, incit niC]
macar nu-i trecea prin gind sa se mire de senzatia lui ciudata"
Nimeni pina acum nu I-a iubit vreodata pe Ordinov ~i nici
el n-a iubit inca pe nimeni. De aceea se simte acum in asemenea
masura cople~it de dragostea ce I-a cuprins, incH deziluzia care
urmeaza 11doboara ~i 11distruge, caci in incheiere ni se spune
despre el (p.417):
"Putin cite putin, Ordinov se salbatici ~i mai rau ca inainte.
~i, ca sa fim drepti, nemtii lui nu-l impiedicau deloc de la
aceasta. Ii pliicea adesea sa hoinareasca pe strazi, indelung ~i
fara tinta. I~i alegea cu precadere ceasul amurgului, iar ea loc
de plimbare ulicioare departate, rar frecventate de trecatori".
Din punet de vedere psihiatrie sintem indreptatiti sa spunem ca Ordinov era un psihopat autistic de un grad atlt de inaintat incH ar putea fi considerat chiar schizoid, iar mai tirziu.
din cauza puternicului ~oe afediv, devine un schizofren autistic.
~i un alt erou allui Dostoievski - Ivan, fratele mijlociu din
Frajii Karamazov - este de asemenea in pragul alienatiei mintale.
El este continuu preocupat de probleme filozofice ~i religioase ~i
341
arexclude
introversiunea. Dar - dupa cum am vazut - nu
estecazul, deoarece hipertimia ~i introversiunea se aHa pe planuri diferite ale structurii psihice ~i pot coexista la acela~i, individ. Un frumos exemplu de fire hipertimica introvertita ni-l dil
Thomas Mann in" persoana italianului Settembrini din Muntele
vrajit. El este vioi, vorbaret, chiar flecar, e ~nformat de tot ce
se intimpla in jurul sau, face glume ~i frEip-oneazacite 0 mel(xlie
fetelor care trecpe llnga el. 1n mod evident are 0 fire hipertimica. Fata de cei doi verise ara ta inca de la prima intilnire vioi,
vesel ~i cu oarecare tendinta de a fugi de la 0 idee la alta. Pe
dr. Behrens, medicul ~ef al sanatoriului, 11 nume~te in mod
glumet "Radamante" (vol. I, p. 96):
Excelent 1 mai exclama
,,- rn adevar? intreba. Settembrini.
el cu fata intoarsa in sus ~i rise rasturnind capul pe spate. Cum
se spline in" opera maestrului dumneavoastra? Eu siut pasararul cel ve~nic voios, hopa tota~a! , pe scurt, e foarte 3,amuzant. $i-o sa-iurmati sfat\ll? Fara indoiala,. De ce n-ati
face-o? Al dracului om ~i Radamante asta! $i in adevar,e
(<ve~nicvoios , chiar daca uneori cam fortat. 1nclina spre melancolie. Viciulnu-i mai prie~te, intwcit daca i-ar prii n-am
putea vorbi de viciu, caci tutunul n face melancolic ~ide aceea
respectabila noastra infirmiera-~efa tine rezervele sub cheie
~i l1u-i da zilnic dedt 0 portie redusa. Se zice ca se intlmpla
sa cada dteodatain
ispita de-a fura ~i atunci devine melancoUc. 1ntr-.un cuvint: llnsuflet confuz . .Ati cuno$cut cumvq, ~i
pe infirmiera-~efii? Nu? 0, dar astae o.gre~eala! Sinteti nedrept
daca nu solicitati cll1stea de a-I face cuno~tint.a. Se trage din
neamul von Mylel1donk, domnul meu! Deosebirea intre ea ~i
Venus de Medicis este ca acolo unde zeita isi arata sinii dinsa
obisnuieste
, ,
,
, sapoarte un crucifix" ..
H
342
343
Per sonalita ti
in tr overtite- h ipertimice
Personalitati
extravertite
La fel cum Don Quijote poate fi considerat drept tipulomului introvert it , Sancho Panza poate fi socotit drept model al
extravertitului. EI este in toate privintele contrariul stapinului
sau. Sancho nu vede decit ceea ce exista realmente obiectiv,
reprezentind astfel 0 intruchipare a simtului praetic, in contrast
cu Don Quijote, care este complet rupt de viata.
lnainte de prima aventura, adica inainte de lupta cu morile de vlnt, se spune in carte (p.54):
,,:;;i zicind asta, dete pinteni lui Rosinante fara sa mai ia
in seama ce-i tot indruga scutierul sau Sancho, care-i dadea
inainte eu strigatele, in~tiintindu-l ca, fiira urma de indoiala,
crau mori de vint ~i nu uria~i cei pe care vroia sa-i at ace" .
In fata unui han, cei doi se cearta, dar numai atita timp
dt cladirea nu se distinge bine. 0 data ajun~i, Sancho Panza nu
se mai sinchise~te de spusele lui Don Quijote (p. 76):
,,:;;ivru soarta care il ducea tot din bine in mai bine sa nu fi
umblat ei nici macar 0 leghe pina sa iasa la drumul mare, la
marginea caruia Sancho descoperiun han care, cu voia sau fara
voia lui, dar foarte pe placullui Don Quijote, trebuia neaparat
sa fie castel. Sancho 0 tinea intr-una ca e han, stapinul sau ca
nu e han, ci castel,~i se ciorovaira ei atita ca nu sfir~isera cu ciorovaiala dnd ajunsera la poarta, unde Don Quijote, fara sa mai
cerceteze despre ce era yorba, i~i facu intrarea cu tot alaiullui".
Mai apoi, dnd intllnese doua turme de oi, pe care Don Quijote Ie crede doua o~ti de cavaleri, are loc urmatoarea seena
.
(p. 94):
"Sancho ramase atirnat de cuvintele lui, Hira sa spuna niei
pis , :;;idoar din cind in cind intorcea capul ca sa vada daca
se vad cavalerii ~i uria~ii despre care tot indruga stapinul sau,
~i cum nu-l putea descoperi pe niciunul, in cele din urma zise:
- Stapine, sa ma ia mama dracului, ci'idin dti in:;;iri Luminatia Ta nu se iveste om, urias ori cavaler, cit vezi eu oehii; sau
~el putin nu-i v'iid eu, cine' ~tie! 0 fi tot din pricina vrajilor,
poate, ea ~i nalucile de azi-noapte".
345
Dar fara. a sta pe ginduri, Sancho Panza acceptii tatu~i destul de multe din cele spusede Dan Quijate. AsUel, el era ferm
convins ca dupa victaria definitiva va primi drept recompensa
postul de guvernatar. Acest lucru nu este ins3. in contradictie cu
extraversiunea lui care, dupa cum am aratat mai sus, uu
trebuie confundata eu realismul. La fel cum aamenii extra vertip la maximum acceptii tara a se gindi tot ce se afera in mod
obiectiv simturilor lor, ei accepta - din lipsa de gindire proprie drept adevar afirmatiile, pavestirile ~i promisiunile altar oameni.ln cazul majorita.tii aberatiilar debitate de stapinul san,
Sancho Panza poate sa se convingiicu prapriii lui oehi de irealitatea
lor, ceea ce nu este insa cazul cu promisiunile facute de Don
Quijote, cu atit mai mult cu dt ele corespund dorintelor sale.
Deosebit de clar se poate observa creduIitatea lui Sancho
atunci cindelcare,
pe bun a dreptate ilconsidera. pestapinul
sau drept unnebun, cade victimii unei farse. ce i se joaca.Atunci
dndel ~i stapinul sau se aflauin vizita la un duce, acestase
preface ca-i dapostul deguvernatar, post atitde mult dvnit de
Sancho. Acesta din unna ia intniaga farsa in serios. Designr,
credulitateape carene-o prezintaaici autorul este a exagerare
grosolana,dar ea sepotrive~te faartebine
cu imaginea unei
personalitatiextravertite
in eel mai inalt grad ~i care,asemenea
unui copil, ia dreptbune toate basmelece i se pavestesc.
predispozi{ia dea exterioriza sentiDe extraversiunetine~i
me"ntele. La Sancho Pahza se poate observa foarte clar acest
lueru atunci dnd ilamen.inta
vreun perical pentru did
este fricos de lanatura, contrastind prih aceasta cu atitdecurajasul sau stapin.
Putem fara indoiala afirma ca sub chipul lui Sancho Panza,
Cervantes a descris foarte corect a personalitate extravertita.
Datoritaexagerihii,caracteristicul
reiese~i mai evident. E drept
di: Sancha Panza este un am deasebit de primitiv. Nu are nici a
cultura, este de 0 inteligenta redrisa ~i niciodata in viata n-a fost
altceva deci-to sluga. De aceea inclinatja de a avea ginduri
proprii nu a fost niciadata cuItivata, extraversiunea lui ie~ind
din acest motiv la iveala in mod deosebit de pranuntat. De aceea
consider ca este cazul sa mentionez a personalitate extravertita
care s-a distins prin stima de care s-a bucurat in societate ~i
prin faptele sale deosebite. Este yorba de Wilhelm Tell din piesa
eu acela~i nume de Schiller.
Ca individualitate,
Tell reprezinta exact contrariul IUl
Sancho Panza. Inteligent, posedind a cultura suficienta, om liber, el ne este infati~at ca un barbat eon~tient de valoarea sa.
In aeeste conditii extraversiunea lui nu s-a putut manifesta in
mod atit de evident. Cantrastul dintre el ~i Sancho Panza este
accentuat ~i de faptulcii Wilhelm Tell nu cunoa~te frica, care la
Sancha poate deveni uneori chiar cople~itoare.
Wilhelm Tell, dimpotrivil, este foarte curajas. In combinatie
eu extraversiunea, curajul - insu~ire tinind de sfera aspiratiiinc1inatii - devine temeritate.
346
347
<tI
i~r:."
Bibliografie
B a 1 z a c, H. de, Feme-Ia la treizeci de ani (trad. de AlexandrescuDo;rna), Biblioteca pentru toti, Bucure~ti. 179-184.
abnorme
Wesenszuge
in neurotisclzen
Bel' g man n, B., [{ombiniert
Reaktionen,
V.E.B. Gustav Fischer Verlag, Jena, 1961. 29.
B 6 h m, V., Karl Ma;y und das Geheimnis seines E1jolges, Osterr. Bundesverlag, Wien, 1955. 72.
a Bar c a, P., Alcadele dinZalamea
(trad. de
C aId e r 0 n del
Emanuel Avilar), Biblioteca pentru toti, Bucure~ti, 1959. 289-291.
C e h 0 v, A.P., MOa1ltea-unui slujba~ (trad. de Anda Boldur), in N-uvele,
vol. I, Editura pentru literatura universalii, Bucure~ti, 1966. 269.
C e r van t e s, M. d e, Don Quijote de la Mancha (trad. de Ion Frunzetti ~i Edgar PapLl), Editura
Tineretulu i, Bucure~ti,
1957. 172,
244, 342, ,345-347.
Ide m, Extremadurul
gelos. Citat dupa editia germana: Die Novel/en,
Insel-Verlag, Leipzig, 1961. 173.
Cor n e i 11 e, P., Cidul (trad. de $t. O. Iosif), Biblioteca pentru toti,
Bucure~ti, 1955. 773, 209-211, 230.
Dos t 0 i e v ski, F. M., Crima ~ipedeapsa,
2 volume (trad. de :;itefana
Velisar Teodoreanu ~i Isabella Dumbravii), Biblioteca pentru toti,
'
Bucure~ti, ]962. 252,~65-267, 285-287, 308-311, 329-330.
Ide m, [diolul (trad. de Tamara ~i Nicolae Gane) , Editura pentru
literatura
universala,
Bucure~ti, 1962. 167, 219, 264, 299, 301-303,
304, 332, 336-337.
Ide m, Demonii
(trad. de Marin Preda ~i Nicolae Gane) , Editura
;,Cartea romaneascii",
Bucure~ti, 1970. 213-215.
Ide m, Fra!ii [{arMnawv,
2 volume (trad. de Ovidiu Constantinescu
~;i Isabella Dumbravii), Editura pentru literatura universalii, Bucure~t i, 1965. 220-222.
Ide m, Umili!i 9i obidi!i (trad. de N icolae Gane) , Editura pentru
literatura universalii, Bucure~ti, 1967. 204, 299, 308, 348.
1 Se indica ell cUre cursive paginile .unde se face referinta la operele respective
351
(N.T.).
___
Ide m, Uli argatul. Citat dupa editia in lb. germana: Uli del' Knecht,
Union-Verlag, Berlin, 1959. 317
Ide m, Uli rtrenda~ul. Citat dupa editia in lb. germana: Uli del' Pachter,
Union-Verlag, Berlin, 1959. 222, 317.
Ide m, Hans Joggeli, viirul cu mo~tenirea. Citat dupa editia in lb. germana: Hans Joggeli del' Erbvetter, Dietrich'sche Verlagsbuchhandlung,
Leipzig, 1965. 176, 179, 340.
Ide m, Barthli imPletitorul de co)u1'i. Citat dupa editia in lb. germana:
Barthli del' Korber, Dietrich'sehe Verlagsbuchhandlung,
Leipzig, 1965.
314-316.
Erzahlungen,
Union-Verlag, Berlin, 1965.
Ide m, Kurt von Koppigen.
pp.
Ide
m, Cele trei diamante. Citat dupa. eclitia in lb. germana: Die drei Diamanteno Schauspiele,
1. Band, J .A. Barth-Verlag, Leipzig, 1920.212.213.
I cl e m, Tributul
Del' Tribu.t
Leipzig,
Man 11 , Th., Tobias Mindernickel.
Citat dupa editia
Aufbau-Verlag,
Berlin, 1956. 303.
ij
II
~=~
9-17.
299-300.
Ide m, EIsi,
352
L__
23 - PersonaliUiti
accentuate
353
in lb. germana:
Ide m, StaPinul ~i ciinele. Citat dupa editia in lb. germana: Herr und
Hund, Aufbau-Verlag, Berlin, 1956. 269.
Ide m, Muntele vrajit (trad. de Petru Manoliu), Editura pentru literatura universala, Bucure9ti, 1967. 249-250, 251, 343-344.
Ide m, Marturisirile escrocului Fez'ix Krull. Citat dupa editia in lb.
germana: Bekenntnisse des Hochstaplers Felix Krull, Aufbau-Verlag,
Berlin, 1956. 264.
M a u pas sa 11t, G. de, Domnul Parent, in OpM'e vol. 3, Nuvele
(trad. de Lucia Demetrius), Editura pentru literatura
universala,
Bucure9ti, 1966. 200-203, 303.
Ide m, Dracul in Nuvele!ji schife. (trad. de Lucia Demetrius), Editura
de stat pentru literatura
9i arta, Bucure9ti, 1956. 235-237.
Ide m, Bel Ami (trad. de Radu Moleoci), Editura Eminescu, Bucure9ti,
1971. 223-227.
Mol i ere,
Avarul (trad. de Alexandru Kiritescu), Editura de stat
pentru literatura 9i arta, Bucure9ti, 1958. 237-238.
Ide m, Tartufje (trad. de A. Toma) , in Clasicii literaturii universale,
Bueure9ti, 1969. 246-247, 264.
Ide m, Mizantropul (trad. de Nina Cassian), Editura de stat pentru
literatura 9i arta, Bucure9ti, 1956. 282.
M ii 11 e r, D., Ober die Schilderung einer anankastischen Konstitution
mit Befiirchtungsideen und abdominaler Komplikation in A .P. Tschechows "Der Tod des Beamten", in "Psychiat. Neural. med. Psycho!.",
12 (1960), p. 193. 269.
P a u 1, J e an, Calatoria predicatorului Schmelzle la Fliitz. Citat dupa
editia in lb. germana: Des Feldpredigers Schmelzle Reise nach Fliitz,
Gustav Hampel, Berlin. 274-277.
Pet r i low its c h, N., Abnorme Personlichheiten, S. Karger, BaseINew York, 1964. 29.
Rae in e, J e a n, Fedra (trad. de D. Nanu) , Editura "Ritmul vremii",
Bucure9ti, 1929. 217.
Ide ill, Ijigenia. Citat dupa editia in lb. franceza: TMatre de Racine,
vol. 3, PIon, Paris, 1930. 171.
S chi 11 e r, F., Hofii (trad. de N. Argintescu Amza), Editura pentru
literatura
universala,
Bueurei/ti, 1969. 215-217, 227, 251, 281.
Ide ill, Don Carlos (trad. de AI. Philippide),
Editura pe11tru literatura universala, Bucure9ti, 1969. 211-212.
Ide m, Intriga ~i iubire (trad. de M. Isbagescu 9i Mariana Crainic),
Editura de stat pentru literatura 9i arta, Bueure9ti, 1959. 223.
Ide m, Wallenstein - 'un poem dramatic (trad. de Gll. MihalaeheBuzau 9i Victor lVIunteanu), Editura pentru literatura,
Bueure9ti,
1969. 235.
Ide m, Conjurafia lui Fiesco (trad. de Iuliu Dobo9), Editura
universale Alcalay, Biblioteca pentru toti. 265.
Ide ill, Wilhelm Tell (trad. de Veronica Porumbaeu),
pentru literatura 9i artii, Bucure9ti, 1959. 347.
354
Editura
Iibrihie
de stat
23*
355
Scriitori
Clta(l
356
Indlce
Ablutomllnie, 75.
Actiune, 153, 157.
Actor, 134, 147.
Adaptabilitate, 64.
Adulti, 136.
Afeet, afectiv, afectivitate, 29, 30,
84, 85, 86, 114, 334.
Alcoolism, 51, 97.
Altruism, 24.
Ambitie, 23, 45, 85, 227, 307.
Anancast, ananeastic, 29, 48, 74,
75, 76, 126, 152, 270.
Anxietate-fericire, 26.
Anxios, anxietate, 26, 55, 136139, 144, 200, 303-304, 309.
Anxios-hiperperseverent, 304-308
Autism, 35.
Artist, activitate artistica, 55,
133, 148.
AutoeompiHimire, 49, 50, 62.
Autolauda, 49, 50, 62.
Avaritie, 235, 237, 315.
B
204, 219-
Bufoni, 258.
Caraeter, 26, 106, 200, 239, 312.
Cardiofobie, 84.
Ciclotimie, 30, 53, 55, 125, 141,
329, 330.
Combativ, agresiv, biiHlios, 226,
235.
Combinatii ale triisaturilor aeeentuante, 106-112, 144-152.
Comportament, 49.
Conformatie atleticii, 100.
Con:;;tiineiozitate, 46.
Contactul, relaFile cu oamenii,
34,35,36,154,155,158,159,161.
Copilarie, 136, 145.
Credulitate, 153.
Criminalitate, 98.
Cupiditate, 235.
Curiozitate inteleetuala, 254.
D
357
f
Fanatic al adevarului,
Fantezie,
50, 70.
Fidelitate,
213.
282.
Firea omeneasdi
-in viata, 17-162.
-in literatura,
163-350.
Flegmatic, 249.
Fobii, 84.
Fonica, 38.
Forta motrice, 89.
G
358
Introversiune,
introvertit,
30, 56,
57,130,156-162,159,160,
340-342,
343, 344.
Introvertit-hipertimic,
342-344,
343.
Ipohondri'e, 76, 79, 84, 95, 138,
139.
Irascib~litate,
51.
Iritabilitate,
51, 96.
Isterie, 24, 29, 50, 58, 70, 74,
1I0, 126, 147, 177, 227, 262,
263, 267, 292, 322, 324, 326,
328.
Iubire erotico-sexuala,
331.
.i
Indaratnicie,
88.
Intrebari standard,
lzolare, 157.
~azuinta
spre libertate,
212.
~echibzuit,
25, 242.
~estapinit,
50, 95-106,
99, 101,
107, 1I0, 295-300,
301.
~estatornicie,
96.
~evroze ipohondrice
vezi ipohondric.
Nevroze obsesive, vezi obsesiv.
Nivel cultural, 40.
Nosofobie, 84.
47.
o
J
lena,
137.
L
Labilitatea
expresiei, 25.
Labil-afectiv,
25,52,125-129.
Lacrimi, 140.
Lent, 313.
Li psa de afectivita te, 30.
Lipsa de vointa, 30, 50, 252.
Lumea fanteziei, 149.
Lumea imaginata,
31, 152.
Lumea perceputa,
31, 152.
M:aniaco-depresiv,
125.
Manie, 278.
lVIetodica diagnosticului
nalitatii,
36-57.
perso-
Obiectivitate-subiectivitate,
32.
Observatie,
37.
Obsesie, obsesiv, atitudine obsesiva, nevroze obsesive, 55, 82,
275,317.
Ordine, iubitor de, 78.
Oscilatii, 54, 329.
Ostilitate,
213.
p
Paranoid,
29, 75, 86, 94, 1I0,
280, 285, 288, 292, 294, 306,
314, 315, 316, 318.
Partici parea la bucurii, 219.
Pasiune, 332, 335.
Pa9nic, 217.
Patologic, 56.
Patos, 73
Pedant, 99, 254.
Poeti, 133, 134, 148.
Predispozitie,
330.
359
Prietenie, 213.
Productivitate,
99.
Prosti tua ta, 97, 102.
Pseudologia phantastica,
72.
Psihopatie,
45, 46, 48, 52, 53,
54, 74, 81, 126, 152.
Psihopat epileptoid,
vezi ePileptoid.
Psihoza
exogena,
Sfera sentimentelor
asociative,
254-258.
Simtul datoriei, 24, 209, 211, 213,
283.
Simtul pudoarei,
211,.220.
Sinton, 30, 125.
Situatii tipice, 189.
Spaima, 137.
Spirit de ordine, 78, 254.
Subdepresiv,
124, 152, 312, 316.
Susceptibilitate,
43, 85, 307.
Suspiciune, 86, 317.
Glasar
288.
~
R
$ovaiala,
90vaielnici,
25, 157.
s
Schizofren, schizofrenie,
~141.
Schizoid, 35.
Scrupule, 97.
Sentimentul demnitatii, 289.
Sentimentul dreptatii, 85,215,280.
Sensibilitate,
185, 144.
Seriozitate,
46.
Setea de posesiune, 235.
Setea de putere, 285.
Setea de trairi, 196, 199.
Sfera afectiv-volitiva,
22, 289254, 332.
Sfera asociativ-intelectuala,
22,
254-258.
Sfera aspiratii-inclinatii,
21,200239.
Sfera impulsurilor,
195~200.
"Tinta",
1~~7.
U
Ura, 219, 221, 281.
v
Variatii,
21, 27.
Viata particulara,
47.
Vointa, 30, 114, 235, 251, 253.
360
cn realitatea
~i scnfnndarea
in
enciclopedic,
formularile
ale oamenilor
Micul
dicfionar
361
HelJefrenie Forma
elinica
a sehizofreniei.
Heboid Denumirea
manifestate
sociale.
Nevroza Afeetiune
psihiea cu cauza psihogena, care apare in
conditii de suprasolieitare
ea reactie patologiea, deobicei reversibila,
~i care nu este insotita de tulburari de con~tiinta, perceptie, gindire ~i
in general de tulburari marcate ale personalitatii.
Exemple: nevroza
anxioasd, astenicd (neurastenie), eardiaei/" ipohondried, istericd, obsesivofobidi, sexuala, vegetativd etc.
Psihogen
influentelor
psihicului.
362
interpretarea eronata
conflictuale reale; in
Schizofrenie Boala
psihica
de obicei cu evolutie
progresiva,
caracterizata
prin disocierea psihicului,
autism, tocire sau inversiune
afectiva, gindire paralogica, idei delirante, automatism. mintal, halucinatii de obicei auditive, tulburari catatonice ~i in unele cazuri printr-o
evolutie catre 0 stare dementiala apato-abulica.
Schizoid Personalitate
autist
~i deta~at
caracterizata
printr-un
din punet de vedere afectiv.
comportament
bizar,
Temperament Ansamblul
trasaturilor
neuro-fiziologice
ale persoanei, care-i determina capacitatea
energetica ~i dinamica comportamentului (capacitate de lucru ridicata sau scazuta, rezistenta sau nerezistenta la solicitari, vioiciune sau incetineala
etc.). Temperamentuare 0 baza ereditara (tipul de activitate nervoasa superioara) ~i nu predel
termina in mod fatal caracterul
~i aptitudinile
persoanei: pe baza
aceluia~i tip de temperament
se pot dezvolta,in
functie de conditiile
de viap. ~i educatie, caractere diferite.
~"""=""'
CuprznsuL
Fag.
Prefa ta
Introducere
PARTEA
5
15
I
Firea omeneasca
I ndividualitali
obi~nuite ~i personalitali
accentuate
lVletodica diagnosticului personalitalii
TrasatuY'i accentuante ale firii
Firea demonstrativa
Firea hiperexacta
Firea hiperperseverenta
Firea nestapinita
Combinat-ii ale trasaturilor
de caracter accentuante
Firea hipertimici'i
Firea distimica
Firea labila
Firea exaltata
Firea anxioasa ...........................................
Firea emotiva ...........................................
Combinatii ale triisaturilor de caracter \ii temperament
tuante
Firea extravert ita \ii combinatiile
ei.
,
Firea introvert ita \ii combinatiile ei
17
J 9
36
58
58
74
84
95
J06
J 13
121
125
129
136
140
ace en144
152
156
PARTE A A II-A
Firea omeneasca in Iiteratura
Literatura psihologica in care nu apar individualitali
Individualitalile
in literatura
pregnante
365
""_""liIll:'lf~;,':7P>"~:'--':'--~~-::::":=--~-----------
'"""""
163
172
195
Trasaturile
inclividuale din sfera impulsurilor
(tendintelor
stinctive)
Trasaturi
individuale din sfera aspiratii-inclinatii
Trasaturi indivicluale din sfera afectiv-volitiva
Trasaturi
individuale din sfera asociativ-intelectuala
Personalita/i
Personalitati
PersonalWi.ti
Personalitati
Personalitati
Personalitati
Personalitati
Personalitati
Personalitati
Personalitati
Personalitati
Personalitati
Personalitati
Personalitati
Personalitati
Personalitiiti
Personalitati
Personalitiiti
Personalitati
Personalitati
Bibliografie
Scriitori
cita/i
I ndice
Glosar
accentuate
in
literatura
demonstrative
hiperexacte
hiperperseverente
clemonstrativ-hiperperseverente
nestapinite
hiperperseverente
nestapinite
anxioase
anxioase-hiperperseverente
emotive
clistimice
clistimice-hiperperseverente
hipertimice
hipertimice-clemonstrative
labile afectiv
exaltate
demonstrative-exaltate
introvertite
introvertite-hipertimice
extravertite
in.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
................
"
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
195
200
239
254
259
260
268
280
292
295
301
303
304
308
312
314
318
322
329
331
337
340
342
345
351
356
857
361
REDACTOR
SOHIN TOMA
=111--
TI<;HNOREDAC'l'OR
C. BRANCIU
=-::-11-Tiraj:
Coli tipar: 23
80 b ro~ate
1.3300
75 legate
2000
REPUBLICA
SOCIALISTA ROMANIA.