Sunteți pe pagina 1din 17

1

Matgorzata

SikorskaMiszczuk
Valiza

1
Naratorul indeamna spre povesti nationale, dar incepe si incheie cu una frantuzeasca
NARATORUL (franceza): Sabadabada sabadabada tabada sabadabada sabadabada
tabada
Sabadabada, daca cineva nu stie, este in franceza, am fredonat sanadabadaaa, pentru a va
induce, a va ademeni in atmosfera frantuzeasca.
Pentru ca, asa cum in America strazile sunt pavate cu aur, asa si la noi, in tara noastra,
exista multe povesti interesante de relatat, simple si de-ale locului, multe De exemplu
povestea despre o doamna primar din Barcin, care a venit la primarie cu o sabie de samurai,
si cu sabia asta a amenintat-o pe doamna viceprimar, sau povestea despre parohul care a
vrut sa lichideze gradina zoologica din apropiere, pentru ca magarii rageau si leii racneau in
timpul slujbei Sau povestea despre sculptura nud, pe care au luat-o din Gorzow, apoi au
aprins lumanari pe un postament gol, caci unora le-a parut totusi rau dupa goliciune
Povesti sunt nenumarate, dar eu totusi am sa va spun o poveste frantuzeasca, dar de ce nu
una poloneza? Poate cea straina e mai buna?
Sabadabada sabadabada
Va fi o poveste despre Fransua Jako si ca supliment ha,ha nu stiu cum am sa ma
descurc eu cu asta, acesta poveste va avea momente serioase, dar unele momente serioase
vor fi prezentate intr-un mod amuzant, si probabil voi canta in momentele cele mai
neasteptate.
Sabada
Si acum domnul Jako pleaca de-acasa spre muzeu. Asta ii va schimba viata, dar nu stiu
daca a plecat deja, asa ca am sa-i telefonez pentru orice eventualitate. Daca raspunde, n-am
sa spun nimic pur si simplu,iar daca nu raspunde, asta inseamna ca a plecat.
Incepe sa aleaga numarul si se opreste.

As vrea sa adaug ca exista si o poveste despre modul in care aliatii au bombardat


Helgoland. Era o insula nemteasca. Imediat dupa razboi aliatii au hotarat sa o scufunde. Au
dat foc intregului arsenal, ei si n-au reusit!
Alege numarul

Ar mai fi si o poveste despre o razbunare, care, din fericire, nu s-a realizat.

3
Fransua Jako a plecat spre muzeu, iar in casa lui se intampla lucruri caudate
Suna telefonul

ROBOTUL TELEFONIC: Aici robotul telefonic a lui Fransua Jako. El nu este acasa, pentru
ca a plecat la muzeu fara sa stie pentru ce si de ce, desi o voce interioara ii sopteste ca a
plecat in cautarea Adevarului. Fransua Jako tanjeste de multa vreme dupa Adevar, tanjeste
ca un copil. Stiu ca ii telefonati in alta problema, dar Adevarul, cand se ajunge deja la el,
este

3
Naratorul pune in ordine povestea si se indragosteste

NARATORUL: Fransua Jako merge acum foarte incet spre muzeu, la intalnirea cu Destinul
sau. Robotul sau Telefonic tocmai ne-a spus ceva important: ca el cauta Adevarul si a
adaugat ceva de la el. Acest ceva a facut sa-mi sara inima din piept. Sa fi intalnit oare
femeia vietii mele?
ROBOTUL TELEFONIC: Am auzit tot. Trec spre dumneavoastra prin cablu.
Robotul Telefonic trece prin cablu.

ROBOTUL TELEFONIC: Jaklin


NARATORUL: Jaklin, nu recunosc si n-am sa va spun asta niciodata, dar
JAKLIN: Va rog sa nu va descompuneti prea repede.
De ce ati sunat la Fransua Jako?
NARATORUL: Am sunat ca sa verific daca a plecat deja de acasa spre muzeu Ceea ce
ma restituie realitatii. Am auzit ca Franta nu s-a putut lipsi de acest muzeu. De ce?
JAKLIN: Raspunsul o sa va-ntristeze.
NARATORUL porneste Sunetul Trist. Sunetul se aude slab si dispare.

NARATORUL: Va rog.

4
Jaklin, introdusa in poveste prin cablu, raspunde la intrebarea de ce Franta nu s-a putut lipsi de acest
muzeu

JAKLIN: Muzeul trebuie sa fie o despagubire.


NARATORUL: Guvernul de la Vichy nu si-a facut treaba sau a facut-o prea bine incat
Acum este jenant.
JAKLIN: Trenurile frantuzesti au transportat.

4
NARATORUL: Jandarmii francezi au legitimat.
JAKLIN: Functionarii francezi scriau pe hartie frantuzeasca
NARATORUL: ..nume frantuzesti cu caractere frantuzesti. Numele luau valise si plecau in
necunoscut.
JAKLIN: Ca si cum le-ar fi atras lumea. Munca poate fi si ea o sursa de satisfactie.

Fransua Jako nu considera ca respiratia inseamna viata

FRANSUA: Sotia mea, de care sunt separat, mi-a cerut sa plec. Mi-a telefonat si mi-a cerut
sa plec de acasa. In ciuda separarii, suntem in permanenta in stransa legatura. Mi-a spus:
SOFI: Fransua Jako, pleaca de-acasa.
FRANSUA: Mi-a cerut sa plec de-acasa, pentru ca sunt la pensie si ea trage din acest lucru
concluzii pripite.
SOFI: Fransua, citeste ceva, ocupa-te de ceva, iesi. Trebuie sa-ti umpli cu ceva viata
FRANSUA: Ma gandesc: de ce trebuie? De ce ar trebui sa ma ocup de ceva? Sa citesc
ceva? De exemplu, mi-a dat o carte despre somoni, in care se explica incotro si de ce inoata
ei. Sau o carte despre lilieci. Ei si, ce folos as fi avut, daca-as fi citit? Dar sotia mea are o
parere diferita in aceasta privinta. Ea spune ca nu am control asupra vietii mele interioare.
(spre SOFI)Am avut chiar prea destul! De unde si aceasta separare. (sre public)Ea ar spune
precis altceva, sa lasam asta.
(merge in tacere)
SOFI: Du-te oriunde, la cafenea, in parc, la muzeu.
FRANSUA: La muzeu! iar incepi!. Ma faci sa ma enervez! Iar cand ma enervez, nu am
aer. Si trebuie sa ma asez putin...
(respira usor)
Chiar si la serviciu mi-a spus una, pana sa ma pensionez, a aparut asa o antrenoare,
psihoantrenoare, si ea a zis (parodiind): respiratia inseamna viata, trebuie sa invatati sa
respirati, cu inspiratia primiti viata, cand inspirati scoateti din dumneavoastra ceea ce a
trecut. I-am spus asta sotiei, i-am spus ca psihoantrenoarea aia e nebuna de legat, ca noi
proiectam case la serviciu, si nu trebuie sa respiram!
SOFI: Fransua, nu ai control asupra vietii tale interioare.
FRANSUA: Adsurd. Intotdeauna a trebuit sa-I explic romanele politiste, stiam imediat cine ce
ascunde. Si se presupune ca eu nu aveam control asupra vietii mele interioare?

6
Inima de piatra a mamei

FRANSUA: Inceteaza. Sofi, inceteaza. Inceteaza sa ma indrepti. Inceteasa sa ma chinui, ai


mila de mine. Daca va mai trebui sa discut despre asta, eu mor.
Asa ma simteam. Asta a fost atunci cand Sofi considera ca totul se poate rezolva prin
discutie, totul se poate clarifica. Aveam trei ani cand a murit tatal meu. Nu mi-l amintesc. Mam dus la mama si am intrebat-o: cum era tatal meu?. Eram deja adult. Sofi mi-a spus Esti
mare, poti sa mergi la mama s-o intrebi, ai dreptul acesta. Asadar asa am facut, i-am zis:
mama, spune-mi ceva despre tata.
MAMA: De ce trebuie sa Discutam despre asta? De ce ma intrebi despre asta? Imediat miam dat seama ca ai sa ma intrebi despre asta!.
FRANSUA: E tatal meu.
MAMA: Care tatal tau, care tatal tau, nici nu-l cunosti, nici nu-ti amintesti de el, cand a murit
erai mic, nu te-a vazut niciodata, nu te-a vazut niciodata, de ce vrei sa stii asta? Nu ti-a fost
bine in viata?! N-ai avut tata? Ce vrei sa spui?
FRANSUA: Ai vreo fotografie de-a lui?
MAMA: Asta-i treaba mea, asta-i treaba mea, am avut, dar am facut-o cadou.
FRANSUA: Spune-mi ceva despre tata.
MAMA: Ce-ti pasa? Rau ti-a fost? Asta-i treaba mea, nu vreau sa ma intorc la asta, nu vreau
sa discut despre asta, asta ma priveste pe mine!.
FRANSUA: Este treaba ta, dar el este tatal meu! Apoi m-am intors acasa. Sunt un om in
toata firea, Sofi. Nu pot face nimic. Nu ma mai chinui Sofi. Ea nu vrea sa vorbeasca cu mine.
A spus ca m-a crescut tatal vitreg. Ca tatal vitreg ma iubea. Ca-i port numele si ca este un
nume frumos, frantuzesc. Tatal meu nu avea asa nume. Sofi , Daca mai aud inca odata din
gura mamei mele ca asta e treaba ei, eu mor. Nu pot sa aud asta. Nu pot s-o sufar pe
propria mea mama. Nu pot sa nu-i explic nimic. Are o inima de piatra. Ma simt ca un caine
care cere. Sta in doua labe si cerseste, si intr-o clipa baietii mici il vor omora cu vre-o piatra.
Mama mea ma va ucide cu o piatra. Nu pot sa las sa se intample asta. Trebuie sa o iubesc,
Sofi. Trebuie sa uit totul.
NARATORUL: Fransua ar dori sa faca ceva care sa-i faca ei placere, desi el insusi nu credea
deloc in asta.
JAKLIN: Incapatanata femeie Sofi asta. I-a spus sa iasa din casa. N-a vrut ca el sa stea pe la
usile blocului operator. I-a spus: du-te. Poate ca stia acum ori niciodata. Poate isi pusese in
balanta propria-i viata?
NARATORUL: Fransua merge la muzeu, la intalnirea cu Destinul sau. Poate ca Sofi se
gandeste la ceva concret, sau poate considera ca orice francez ar trebui sa mearga la
muzeul acesta.

6
7

Ce nu exista in muzeul exteriminarii?

NARATORUL: Fransua merge la muzeu care, in cinstrea exterminarii, a fost numit muzeul
exterminarii. Este un loc neobisnuit. Am sa explic acest lucru in felul urmator, folosind
exemple: primul exemplu intr-un muzeu de tablouri pot fi vazute tablouri.
JAKLIN: Iar intr-un muzeu de portelanuri. Ce usor de ghicit, ingerasi - bineinteles ca
portelan. Langa serviciul de masa, pastrat ca prin minune daca avem in vedere fragilitatea
neobisnuita.
NARATORUL: Nimeni nu va ghici ce se poate vedea la muzeul exterminarii. Este un muzeu
al surprizelor!
JAKLIN: Fiecare va gasi aici ceva pentru sine.
NARATORUL: Pasionatii de fotografie se vor bucura fara margini: Atatea fotografii, atatea
chipuri, o multime de peisaje si scene de interior, de scene pulsand de viata alaturi de naturi
moarte. Un intreg ansamblu ce nu se poate descrie.
JAKLIN: Muzeul surprizelor! Uimirea ii insoteste pe vizitatori.
NARATORUL: Ce nu exista aici? Despre aceasta, imediat, iar acum ghetele, sunt intr-o
cantitate foarte mare.
JAKLIN: Totusi proiectantii de incaltaminte vor fi dezamagiti: un detaliu esential pentru ei,
cum este catarama, forma varfului sau culoarea, a fost servit de un munte de alte ghete,
muzeul exterminarii arata ca din ghete se poate inalta un munte din nou o surpriza!
NARATORUL: Alte surprise sunt: Un vagon autentic, in care se poate intra, copiilor le place
asta la nebunie. O bucata de pavaj de pe o strada din Europa Centrala si de Est. Jucarii: in
principal papusi si ursuleti.
JAKLIN: Nu exista dinozauri, sabii de lunima, pirati. Este un serviciu de masa, dar mai
degraba de metal.
NARATORUL: Nasturi de la Chelmno. Un telefon din gara Sobibor. O lampa din gara Belzec.
JAKLIN: Prima stea galbena.
NARATORUL: Haine vargate. Valize.
JAKLIN: Filme. Glasuri. Desene. Cazi de baie, mese. Ce nu exista aici?
NARATORUL: Ce nu exista aici? Patroana muzeului, Exterminarea, este asemenea zeului
grec Zeus: Cand isi face aparitia in chip de lebada sau de ploaie de aur Este foarte placut.
JAKLIN: Dar cand apare in chip de valiza, gheata sau ochelari sfaramati?
NARATORUL: Atunci cand apare in chip de valiza, gheata sau ochelari sfaramati. Atunci se
poate in siguranta Trai Exterminarea. Care nu exista. In muzeu.

8
Fransua intra in muzeu si se intalneste cu Ghidul Disperat. Fransua nu stie ca el este disperat. Crede
ca este ghid, pur si simplu.

FRANSUA: Ma numesc Fransua Jako. As dori sa-mi spuneti cate ceva despre ceea ce vad.
As dori sa ma conduceti.
GHIDUL: Din pacate, regret, desi nu foarte mult, dar astazi am hotarat sa-mi dau demisia. Nam sa mai vin vreodata pe-aici. Este ceva de nesuportat.
FRANSUA: Nu stiu la ce sa ma uit. Fiecare lucru din muzeul exterminarii este cu siguranta
important.
GHIDUL: Fiecare lucru din acest muzeu/ a fost supus unei conservari laborioase/ de pe
fiecare a fost inlaturata/ murdaria postbelica/ adevarata murdarie postbelica/ pentru ca nu
despre ea era vorba/ cu grija a fost lasata/ murdaria cea mai importanta,/ murdaria
razboiului/ ea era necesara/ ea trebuia sa emotioneze/ nu acea murdarie obisnuita de dupa
razboi/ murdaria, in care traim de la razboi incoace/ avem atata in fiecare zi/ nu ne invata
nimic/ nu ne transmite nici un mesaj/ si deodata cineva spune/ ca toti se pot supune
reflectiei/ asupra esentei raului/ dar cu o conditie: / ca pe lucrurile din acest muzeu/ sa se afle
o parte din murdaria lor/ si spune asta printre lacrimi/ pentru ca a vazut o bucata de istorie
adevarata/ noroi de la Aushwitz/ iar eu ma intreb/ cum vede el diferenta/ dintre murdarie?
Poate-mi spuneti dumneavoastra?
FRANSUA: Scuzati-ma domnule, sunteti ghid aici?
GHIDUL: Mai sunt doar astazi. Ultima zi. Este insuportabil.
FRANSUA: Nu stiu de ce am venit aici. Nu stiu ce caut aici. Sotia mi-a spus sa vin. Suntem
separati.
GHIDUL: Sotia dumneavoastra probabil nu este normala. Daca v-a spus sa veniti la muzeul
exterminarii.
FRANSUA: Ati putea sa ma conduceti? E un muzeu mare. Nu stiu de unde sa incep.
GHIDUL: Aici nu se schimba nimic/ In acest muzeu/ V-am spus: este insuportabil/ Vin in
fiecare zi la serviciu/ Femeile atarna pe pereti/ In fiecare dimineata la fel de goale/ Ce se
poate face?/ Copiii/ Copiii acestia plang intruna/ Sau zambesc/ Dar cel mai rau este ca ei nu
vor creste niciodata/ Nu se vor insura sau marita/ Sunt jucarii/ In fiecare zi dimineata
continua sa fie/ Nimeni nu vine/ dupa ele.
FRANSUA: Eu nu stiu de ce am venit aici/ Cred ca nu pentru jucariile astea/ Sotia mi-a spus
sa vin
GHIDUL: Nu stiu de ce sunt toate astea aici,/ In acest muzeu./ Poate ca motivul este / Sa-mi
pierd mintile,/ Sa ramana din mine o epava umana./ Poate de aceea/ Toate astea sunt aici.

8
FRANSUA: Va rog sa-mi spuneti ce vad./ Poate nu se vede imediat,/ Dar am un singur ochi.
GHIDUL: Avea dreptate episcopul/ Cand spunea:/ Pentru a ierta, trebuie sa uitam,/ Sa
aruncam tot ceea ce exista in acest muzeu!/ Sa ingropam si sa dam foc/ Sa nu mai atarne
goale femeile astea/ Sa inceteze in sfarsit copii astia sa zambeasca/ Sau sa planga/ Sau sa
mearga cu mama de mana/ De-a lungul sarmelor/ Fara sfarsit/ Sa ardem totul/ Sa ingropam
sarmele/ Sa incetam sa ne amintim!/ Pentru ca asta nu foloseste nimanui/ Nu are nici un
efect/ In afara de acela ca eu,/ Ghid in muzeul exterminarii, / Sunt o epava de om/ Si desi
este ultima mea zi de munca/ Nu stiu daca acest lucru ma va salva/ De la nebunie/ De la tot
ce-mi sta in cap/ Puteti sa ma ajutati?!?
FRANSUA: Va cer mii de scuze/ Eu am venit pentru ca sotia mi-a spus/ Si va compatimesc
foarte mult/ Nu stiu cum sa va ajut/ Pot doar sa va intreb ceva/ Ce dumneavoarta stiti, iar eu
nu/ Sa trecem pe terenul cunostintelor dumneavoastra/ Si al obligatiilor profesionale/ Asta,
poate, ne va linisti/ Scuzati-ma/ Nu stiu sa va spun nimic mai mult./ Nu stiu cum sa va ajut.
GHIDUL: Multumesc. Sunteti foarte amabil./ Poate ca eu m-am pierdut prea tare cu firea./
Intradevar este ultima mea zi de munca/ Dar sunt totusi la serviciu./ Va rog sa ma intrebati.
FRANSUA: Nu stiu daca sunt cel mai bun vizitator,/ Ati fi putut da peste cineva mai bun/ In
aceasta ultima zi./ Va rog sa-mi spuneti ceva mai mult despre valiza/ Din vitrina de sticla/ Pe
baza faptelor si a cunostinetelor dumneavoastra
GHIDUL: Este o valiza/ Autentica la fel ca toate obiectele expuse aici/ O valiza care a
strabatut jumatate din Europa/ Cu trenul din Franta pana in Polonia/ Din lagarul din Drancy/
Direct la Auschwitz, stiti,/ Acolo coborau toti/ Putem doar sa presupunem/ Ce s-a intamplat/
De fapt nu puteam spune multe lucruri/ La drept vorbind, foarte putine/ Este neindoielnic un
fapt/ Ca valiza exista, ca proprietarul ei, la fel ca altii,/ a pierit in acel lagar./ La Auschwitz a
fost un lagar de exterminare./ Asadar ca si altii/ A murit in lagarul acela/ Asa cum se murea la
Auschwitz/ Cand erai evreu/ Acesta valiza este extrem de pretioasa/ Si a fost restaurata cu
grija/ Asa cum va spuneam la inceput/ Aici este scris/ Tot cu grija,/ Cu un caracter ingrijit al
scrierii,/ Poate de mana sotiei iubitoare,/ Numele proprietarului:/ . / Asa s-a intamplat / Se
poate spune ca aveti noroc,/ Valiza ne-a fost imprumutata/ De muzeul din Auschwitz/ Este
una dintre cele trei valize frantuzesti/ A sosit, restaurata cu grija/ Stim cu siguranta ca
proprietarul a murit/ Restul putem sa-l presupunem/ Poate avea sotie, poate copii/ Stim
numele lui/ Caracterul ingrijit al scrisului/ Pare a fi de femeie/ De regula se spune in
asemenea situatii: scrise/ de o mana iubitoare/ numele si prenumele: Pantofelnik
PANTOFELNIK
PANTOFELNIK
PANTOFELNIK
(Diferite glasuri s-au alaturat in rostirea acestui nume) Numele pluteste in aer, se loveste de sarme,
salute copiii, si femeile goale, curge spre Fransua, Pantofelik)

Naratorul si Jaklin ajung la concluzia ca are loc o minune; se pare ca din acest moment, privesc altfel
viata, poate chiar vor incepe sa se gandeasca la ea serios.

9
NARATORUL: Sabadabada, sabadabada
JAKLIN (intervine) : Tabada.
(impreuna) Sabadabada sabadabada tabada.
NARATORUL: Vezi
JAKLIN: Ce va fi mai departe
NARATORUL: Priveste
JAKLIN: Ce noroc are
NARATORUL: Chiar una dintre cele trei valize frantuzesti pastrate
JAKLIN: Probabilitatea pastrarii unei asemenea valize frantuzesti
NARATORUL: Atatia ani
JAKLIN: Chiar a acesteia
NARATORUL: Chiar acum
JAKLIN: Chiar pentru el
NARATORUL: Chiar in acest moment
JAKLIN: Chiar astazi
NARATORUL: Minune

10

Fransua isi recapata credinta

FRANSUA: Aceasta este valiza lui tata. Aceasta este valiza lui tata. Tata. Tata. Tatal meu.
Este. Este. El este. Valiza lui. Este. Intr-adevar. Acesta este tatal meu. Tata exista. Domnul
Pantofelik tatal. Acesta este tata. Tata. Tatal meu Pantofelnik. El este. El este. El este.

11

Fransua isi pierde credinta

10
GHIDUL: Domnule Jako? Hei? Ce s-a intalmpat? De ce ati tacut?
FRANSUA (striga): El este! El este! El este! El este!
GHIDUL: Domnule Fransua? Cine este?
FRANSUA: Acesta este tatal meu. Asta-i valiza lui.
GHIDUL: E valiza tatalui dumneavoastra?
FRANSUA: El este! Asta-i valiza lui!
GHIDUL: DomnuleJako? Asta este valiza domnului
FRANSUA: Leo Pantofelnik.
GHIDUL: Este valiza domnului Leo Pantofelik. De unde ati stiut care este prenumele
domnului Pantofelnik?
FRANSUA: Tatal meu? De unde am stiut care este prenumele tatalui meu?
GHIDUL: Bine. Va rog sa va asezati.
FRANSUA: Intelegeti? El este!
GHIDUL: Asezati-va. Eu acum trebuie sa exprim in cuvinte ceva mai mult. Emotiile
dumneavoastra sunt uriase, dar toata situatia asta trezeste in mine anumite indoieli. Am sa
va explic imediat unde se afla sursa lor. In muzeele exterminarii din intreaga lume in fiecare
zi, sau poate nu in fiecare zi, apare cineva, care se recunoaste intr-o fotografie. Baiatul cu
mana ridicata din ghetoul din Varsovia s-a intrupat deja in mai multe persoane. Fiecare din
aceste persoane afirma ca el este. Asta dovedeste nu stiu nici eu ce, dar este insuportabil.
Sunteti de acord cu mine? Pur si simplu inca un lucru insuportabil. De aceea as vrea acum,
in liniste, in mod rational, sa va adresez o intrebare, domnule Jako. De ce va numiti Jako?
Poate ca este nedelicat, dar as vrea sa stiu imediat?!
FRANSUA: Tatal meu se numeste Leo Pantofelik. Eu ma numesc Fransua Jako. Nu vreau sa
discut acum despre asta.
GHIDUL: Dar sunteti sigur ca este valiza tatalui dumneavoastra?
FRANSUA: Tatal meu se numeste Leo Pantofelik. Aceasta este valiza lui.
GHIDUL: Dar sunteti sigur ca Leo Pantofelnik, tatal dumneavoastra, si Leo Pantofelnik,
proprietarul acestei valize, sunt una si aceiasi persoana?
FRANSUA: Daca ma intrebati, nu stiu. Am venit aici, pentru ca mi-a spus sotia.
GHIDUL: Am vrut numai sa spun ca, daca este una si aceiasi persoana, aceasta este Clipa
Neobisnuita, dar as vrea sa fiu sigur. Este ultima mea zi de munca.
FRANSUA: V-am spus, domnule, ca nu stiu ce cautam eu aici.
GHIDUL: Dar credeti ca el este tatal dumneavoastra? Ca aceasta este Clipa Emotionanta?

11
FRANSUA: NU stiu. Am venit aici pentru ca mi-a spus sotia sa vin.
GHIDUL: Uitati-va atent la valiza. Va aminteste ceva?
FRANSUA: Nu stiu.
GHIDUL: Dar numele scris de o mana iubitoare? Caracterul ingrijit al scrisului vi se pare
cunoscut?
FRANSUA: Nu stiu.
GHIDUL: Poate l-a scris mama dumneavoastra cu mana ei iubitoare? Este scrisul ei?
FRANSUA: Nu stiu daca l-a scris mana iubtoare a mamai mele.
GHIDUL: Mama dumneavoastra a vorbit cu dumneavoastra despre tata?
FRANSUA: Nu vreau sa discut despre ce a vorbit mama cu mine.
GHIDUL: Domnule Jako, probabil ca trebuie sa va sfatuiti cu sotia, asa e? Ce ziceti?
FRANSUA: Nu stiu. Pur si simplu nu stiu ce trebuie sa va spun.
FRANSAU: Au trecut multi ani. Mergeam in vacant in diverse locuri, priveam cladirile
frumoase, imi place sa ma uit la case, asta-i munca mea, imi place sa privesc orasele, ne
opream pe puntile suspinelor, aruncam banuti in fantana, ca sa ne intoarcem. Pana cand,
odata, am ajuns la un oras, a carui atractie era un zid sfant. Fiecare putea sa atinga zidul si
sa-i incredinteze o rugaminte. Fiecare putea sa roage zidul orice. Zidul trimitea scrisorile in
cer. Aceasta este legenda acestui loc. Sofi a spus:
SOFI: Poate ca odata ai sa crezi, Fransua, sa crezi odata.
FRANSUA: M-am gandit ca pot sa cred odata. Am scris o scrisoare si am strecurat-o intr-o
crapatura. Era o scrisoare catre tatal meu, care murise cand eram mic si asta nu e treaba
mea. Numele lui este Pantofelik. Asadar am scris o scrisoare asa:
Draga domnule Pantofelnik,
Va scriu intr-o chestiune importanta. Poate n-o sa va sune prea alarmant, dar timpul ma
preseaza. Am o jumatate de inima, o jumatate de plaman, un ochi. Nu ma simt bine. Am
probleme cu respiratia. Am vederea slaba. Imi lipseste un sprijin in viata. Ceva imi sta in gat.
Mi se pare ca m-am nascut cu doua picioare, cu doi ochi, cu un plman intreg, cu o inima
sanatoasa. Stiti asta? Va intereseaza? Unde sunteti? Va rog sa va intoarceti imediat. Sa-mi
spuneti toate povestile de care am fost privat. Va mai rog sa ma racordati la conducta prin
care se pompeaza apa din izvorul culturii noastre nationale. Apropo: cine sunteti? Ce religie
marturisiti? Eu pentru orice eventualiate sarbatoresc Ramadamul, merg la slujba din noaptea
de Craciun, meditez in Nepal, postresc pe Yom Kippur. Nu stiu cine sunt prin urmare toate
astea sunt o sarlatanie. Ma tem ca cineva ma va denunta in curand. Va iubesc, stiti asta? Al
dumneavoastra fiu devotat, Fransua.
Asta a fost o scrisoare foarte ciudata, avand in vedere persoana mea. Nu stiu de ce am scris
ceva atat de ciudat. Nu i-am spus niciodata despre asta lui Sofi. Niciodata nu am recunoscut

12
ca am incredintat aceasta scrisoare zidului, ca s-o trimita in cer. Am dat-o pentru ca am
crezut.
Bineinteles, nimic n-a iesit din asta.

12
O singura minune este prea putin

NARATORUL: Vezi ce s-a intamplat? Uita-te Jaklin, ce se intampla? Sunt realmente


bulversat. O minunte nu este de ajuns, el mai are nevoie de una, eroul meu francez! E,
intradevar, enervant.
JAKLIN: Spune mai departe, dar nu uita ca am sa te ascult fara mila.
NARATORUL: Nu vreau sa incep cu mine, dar voi incepe. M-am decis sa povestesc aceasta
intamplare, desi ea nu este vesela, dar macar este intaritoare. Acum trebuie sa intreb: unde
se afla aceasta valoare valoarea intaririi? Credinta intr-o minune a durat vinovat de putin!
Fransua Jako este din nou o jumatate de om, propria lui umbra. Il vad, merge greu, respirand
cu efort, pe o strada plina de viata. Aceasta strada este Sanze Lize, o strada de basm, o
strada din vazduh, o strada care glorifica frumusetea vietii.
JAKLIN: Merge acum pe Sanze Lize? Presimt ce se va intampla.
NARATORUL (canta): Oh Saze LIze, tabadabada, oh, sanze lize tabadabada (fredoneaza)
JAKLIN (fredoneaza impreuna cu el): Esti dezarmant. Canti in momentele cele mai nepotrivite.
NARATORUL: Nu stiu cum sa explic asta, Jaklin, dar in preajma ta imi vine sa cant.
JAKLIN: Am sa fiu scurta: sa revenim la tema discutiei. Tema suna asa: oare prea putin o
singura minune. Dupa parerea mea acesta e primul pas. Il acuzi pe Fransua Jako de faptul
ca si-a pierdut repede credinta. In ziua de azi e greu sa-ti pastrazi credinta mai mult de cinci
minute.
NARATORUL: Tatal lui a luat valiza aceasta cu el, iar ea acum s-a intors. Din Franta , prin
Polonia, In Franta. Aceasta este o minune esti de accord cu mine, nu-i asa? Dar nu numai
o minune efemera Este ceva palpabil. O valiza. Ce avea el pana acum, acest Fransua
Jako? Niciodata nu a avut ceva ce sa poate atinge. Ci doar trei visuri.
Soseste primul Vis, in bataia tastaturii si scuipatului imprimantei.

Primul vis: Ca va obtine sub forma unei diploma format A4 descrierea tatalui lui, pe un ton
elogios. Toata pagina a fost scrisa cu caractere normale, la sfarsit concluzia: ca informatiile
prezentate sunt adevarate in proportie de pana la 98%. A fost doar un vis, dar si asa s-a
trezit fericit.
Soseste visul al Doilea, noaptea in gradinile Aranjuez se transforma intr-un cosmar, presentimentul
razboiului, moartea copilului, boala sotiei.

Al doilea vis era despre cum cutreiera noaptea printr-un oras strain, a ajuns intr-o spelunca
unde l-au atacat niste talhari. Au vrut sa-i faca ceva rau, l-au injosit si l-au batjocorit. Atunci el

13
a spus: sunt fiul lui Pantofelik. Talharii s-au retras si l-au salutat cu respect. S-a trezit fericit.
Din nou aflase ceva despre tatal sau. A spus tare si lumii ca este fiul lui.
Soseste visul al Treilea, un val aduna nisipul si-l aduce inapoi, unii cumpara asta la raionul cu muzica
pentru meditatie.

Al treilea vis era despre cum inoata intr-o apa spre o alta tara si tatal ii spune: aceasta este
tara ta. Nu trebuie, probabil, sa adaug ca, trezindu-se, Fransua a crezut in acest vis. Si a
fost fericit. Toate acestea sunt doar o urma a lucrurilor, un semn transparent. Si iata, tatal ii
trimite valiza, iar el, dupa doar cinci minute, isi pierde credinta!
Au fost de ajuns doar cateva intrebari ale unui domn nebun, care nu mai poate suporta asta.
De aceea iti spun, Jaklin, Fransua m-a dezamagit.
JAKLIN: Si cine spune asta? Cine?? Uita-te la tine!? De la ce ai inceput povestea de astazi?
De la faptul ca sunt multi mai buni! Asa ca cine esti tu ca sa-i inveti pe altii? Ce credinta ai
tu, daca de la bun inceput n-ai avut incredere ca exista cineva de partea cealalta, care te va
intelege, care te asculta. Si va intelege despre ce vorbesti si nu va pleca, pana in clipa in
care iti vei incheia calatoria cu eroul ta si ai sa spui sfarsit.
NARATORUL: De unde stii asta? Cum ai putut sa ma auzi?
JAKLIN: Te-am auzit foarte exact. Te-am ascultat fara mila. Ai spus: sunt povesti vesele,
frivole. Despre animale, monumente, functionari. Ai spus: sunt povesti vesele, dar
importante, traim printere ele. Si spune, recunoaste pur si simplu, nu ai avut incredere in
propria ta poveste, cea mai importanta. Nu-mi place asta.
NARATORUL: Jaklin, pentru ca ai dreptate, Jaklin vreau sa spun. Jaklin, nu am argumente,
Jaklin, ai dreptate. Jaklin, desi mi-e greu. Ai spus cu glas tare ceea ce eu m-am temut sa
spun. Dar tocmai din cauza ca m-ai inteles. Dar tocmai din cauza ca vezi totul complet, atat
de patrunzator, fie ca vrei, fie ca nu, fie ca inchizi ochii, fie ca-i deschizi, continui sa vezi.
Indiferent ca vrei sau nu sa auzi, tot auzi. Vreu sa-ti spun ca tocmai de aceea sunt unica ta
sansa. Sunt singurul barbat de pe pamant care este in stare sa aprecieze cum esti tu, Jaklin.
JAKLIN: Ai farmec, recunosc. In plus, canti in momentele cele mai nepotrivite si asta imi
place foarte mult.
NARATORUL(in soapta): Am sa-ti spun ceva in soapta - da, ca sa nu ma auda Jaklin, cu
toate ca este imposibil: trebuie sa mai spun ceva despre lumea in care sunt unica sansa
pentru Jaklin. Este dupa Razboi. Remarcam prabusirea civilizatiei europene. Prabusirea
continua, desi generatiile urmatoare spun ca s-a intamplat demult si ca nu le priveste.
Sunt singurul care nu crede asta. Pret de-o clipa m-am indoit ca oamenii vor sa auda asa
ceva. Dar am recunoscut c-am gresit. Acum voi povesti aceasta intamplare frantuzeasca
pana la capat, iar Jaklin ma va iubi.

13

14
Povestea continua; naratorul o relateaza, increzator in faptul ca oamenii vor sa auda despre
prabusirea civilizatiei europene.

NARATORUL: Fransua Jako a iesit din muzeul exterminarii si a inchis ochii. A auzit foarte
clar niste franturi de conversatie. Un barbat spunea: desi au divortat, locuiesc impreuna. A
auzit si o femeie si un barbat, care fredoneaza sadabadaba. Apoi a deschis ochii.
JAKLIN: Fransua Jako a iesit din muzeul exterminarii si a deschis ochii. A vazut clar oameni
mergand pe strada. Fiecare avea la el o valiza. Putea sa fie o geanta, o sacosa, un rucsac, o
mapa. Niciodata nu se gandise ca o valiza este atat de importanta. Mergea pe strada si se
gandea la luminile de neon care se aprindeu. Descoperi ca toate ii vorbeau. Primul neon a
spus: valiza e cel mai bun prieten al tau. Semnat: Samsonite. Al doilea a spus: intr-o valiza
e o intreaga lume. Roncato. Sa fi fost oare semne? De la cine?
NARATORUL: Fransua a telefonat la spital. O voce amabila l-a informat: sotia
dumneavoastra este si acum in operatie.
JAKLIN: Deci s-a dus la o cafenea si s-a asezat.
NARATORUL: De ce sa intre intr-o cafenea? In cafenea nu se intampla minuni, nici macar
una nu a fost consemnata! Ar trebui sa gaseasca un loc sfant unul in care arde o lampa in
preajma lui Dumnezeu, unde suluri sfinte se afla in ladite sfinte, unde femeile ingenunchiaza
in fata usilor de aur!
JAKLIN: Va merge la cafenea, pentru ca asa a spus Sofi! A spus: Fransua Jako, iesi din
casa. Plimba-te pe strada, du-te la cafenea, la muzeu. Strada era deja, muzeul era si el, mai
ramanea cafeneaua.
NARATORUL: Jaklin, oare Dumnezeu sta in cafenea?
JAKLIN: In cafenea sta frustratul Bruno, care a luat un credit prea mare. Apartamentele la
Paris sunt foarte scumpe. Nu poate dormi noaptea, inima ii bate atat de tare, incat a renuntat
sa mai ia cocaina si a inceput sa se roage. Nu recunoaste asta in fata numanui.
NARATORUL: Jaklin, pierdem vremea! Si ce-i cu asta ca Bruno e acolo?
JAKLIN: N-am spus ca Bruno e acolo! Am spus numai ca sta pe acolo.
NARATORUL: Jaklin, de ce vorbim despre Bruno?
JAKLIN: Pentru c-ai intrebat daca Dumnezeu sta in cafenea! Erai nelinistit daca, in cafenea,
va avea grija de Fransua. Iar eu cred ca, daca Dumnezeu vrea ca Bruno sa fie in cafeneaua
aceea, atunci Bruno va fi acolo.
FRANSUA: Scuzati-ma, nu am pe cine sa intreb. Vad ca va deranjez. Scrieti ceva.
POETUL(BRUNO): Nimic important.
FRANSUA: Am nevoie de un sfat, dar nu stiu daca se cuvine sa va rog. Vreti sa ma ascultati
dezinteresat pret de o clipa?
POETUL (repede si la obiect): Dezinteresat? Da. Sunt dispozitii pe care le execut gratuit. De
exemplu un coleg suna si zice ca s-a blocat. Eu il ajut, deschid caile blocate ale imaginatiei,

15
sugerez niste conexiuni, inventam niste cuvinte, le schimbam sensul in contexte noi. Dupa
care spun: batrane, nici o problema. Poate ca nu este total dezinteresat, ma-ntelegeti, astazi
eu lui, maine el mie, poti sa dai oricati bani si sa ramai fara nimic si fara slujba. Dar pentru
mine este ceva usor, cuvintele imi vorbesc.
FRANSAU: Ce va spune cuvantul valiza?
POETUL: Valiza? Valiza spune va va va, li li li, adica se stie ce trebuie facut si cand, cand
trebuie sa cedezi, si cand sa insisti, cum sa obtii ceea ce ai nevoie prin viclesug va li li li
za,za,za, - e-o asociere prea fortata,desi ar putea fi un simbol al invierii, iar calatoria este
favorabila acesteia Poate, totusi, o luam iarasi de la inceput. Valiza va va va, ceva
ademeneste, atrage, striga spatiul, lumea atrage, calatorie, urme necunoscute, lume
necunoscuta, orizontul vazut in vagon.
FRANSUA: In valiza e lumea intreaga?
POETUL: Ha! Roncato! Bun slogan. Foarte sensual, nu credeti? El striga, indeamna, eu imi
inchipui ca deschid o valiza, inchid ochii si(inspira puternic) inspir, inspir, inspir parfumul
acestei lumi, care s-a ascuns in cutele captuselii, ating, mangai, simt matasea(inspira
puternic) simt boabele de cafea, si poate, poate acolo este (inspira) poate acolo este o petala,
nu, e banal, un fulg, ceva poate fi acolo, poate parfumul Indiei, nici asta nu e prea original,
dar de ce nu, inspir (inspira) ating, mangai, poate chiar prind in dinti, ating cu limba, inspir
mirosul valizei, parfumul lumii, mirosul proprietarului, cine a fost, simt asta, totul este inchis in
aceasta valiza (inspira) deschid ochii.
FRANSUA: Cum faceti asta? Nu mi-ar fi trecut niciodata prin minte.
POETUL: Cuvintele imi vorbesc. Dumneavoastra nu?
FRANSAUA: Nu. Nu stiu. Sunteti desigur poet, nu?
POETUL: Da, se poate spune asa. Un poet al contemporaneitatii. Rentabil.
FRANSUA: E ceva rau in asta?
POETUL: Da de unde. Atata valorez.
FRANSUA: Numai odata am simtit ca imi vorbesc cuvintele. Scrisesem o scrisoare care
trebuia sa ajunga direct la cer si mi s-a parut ca nu a ajuns. Dar acum am indoieliSunteti
prima persoana caruia ii destainui ca am trimis o scrisoare la cer.
POETUL: Daca e asa, am sa va spun ceva. Sunteti prima persoana careia ii voi spune acest
lucru. Sunt poet. Poezia mea o cititi mai des decat vi se pare. O cititi atunci cand aruncati
tava de hartie murdara de grasime de la McDonalds cuvintele mele va linistesc in privinta
a ceea ce ati mancat. Cuvintele mele sunt si pe manere, etichete, suporturi, pe capace si
prezervative luminoase. Mai ieftin daca veti cumpara mai mult, mai scump daca veti
cumpara mai putin ati auzit de asta?
FRANSUA: Ma iertati, dar imi placea mai mult cand vorbeati, cu ochii inchisi, despre ceea ce
este in valiza. Cuvintele dumneavoastra imi vorbeau atunci

16
POETUL: Sa nu practicam un didacticism ieftin, dar in fine. Ati spus ca sunt singura
persoana careia i-ati incredintat taina scrisorii. Eu am sa v-o incredintez pe-a mea. As vrea
sa scriu o carte. As vrea sa scriu despre modul in care cutreier de-a lungul granitelor tarii
mele si o privesc cu dragoste. Chiar de-ar fi cea mai rea tara din lume si ar comite cele mai
cumplite crime din cate pot exista, as dori sa o descriu cu dragoste. As vrea sa scot in
evidenta cel mai mic fragment al binelui pe care l-am intalnit, o firmitura, ceva foarte mic, o
poveste despre cum cineva a vrut sa-mi dea sa mananc, sa ma duca undeva cu masina sau
sa stea de vorba cu mine. As vrea sa exprim aceste lucruri in cuvinte. Asta e taina mea.
FRANSUA: Iertati-ma, dar de ce nu o faceti?
POETUL: Dar dumneavoastra? De ce nu deschideti valiza?

14

Desi este sigur ca valiza este goala, Fransua se duce sa o deschida

GHIDUL: Ce bine sa va vad. Ma gandeam ca daca aceasta este valiza tatalui


dumneavoastra, atunci o sa va intoarceti dupa ea.
FRANSUA: Se vorbeste ca in valiza asta ar fi lumea intreaga.
GHIDUL: Deschideti-o.
FRANSUA: Credeti ca e ceva inauntru?
GHIDUL: Cand am sa vin maine dimineata la serviciu, n-o sa mai fie. Nu ma intereseaza ce
este inauntru Am sa privesc locul gol si am sa-mi spun: Cineva a luat pana la urma valiza.
S-a gasit proprietarul.
FRANSUA: Stiu ca valiza este goala. Nu cred in minuni. Dar vreau sa.. si s-o deschid.
Vreau sa-i simt mirosul, sa ating cu nasul captuseala, sa o prind cu dintii, sa o mangai.
GHIDUL: V-am asteptat atatia ani. Poate mai vine cineva, Aici la muzeul exterminarii, si duce
un exponat acasa, ca pe o ruda saraca. In afara de asta exista si adoptia. Sper ca, mai
devreme sau mai tarziu, Fiecare obiect sa fi adoptat pe cineva. Va doresc fericire.
Ghidul paraseste scena

NARATORUL: Fransua deschide valiza. Fransua inchide ochii. Nu stie ce sa spuna in


aceasta situatie. In cele din urma isi gaseste cuvintele.
FRANSUA: Tata, tata, iesi de-acolo.
PANTOFELNIK(cu blandete): Nu se poate iesi din camera de gazare.
FRANSUA: Spune-le sa-ti dea drumul, pentru ca ai un fiu.
PANTOFELNIK: Fransua, fiule. Nu se iese din camera de gazare.

17
FRANSUA: Tata, tata, salveaza-te!
Tata, tata, nu respirea! Ia mult aer! Ia-l sa ai de rezerva! Nu respira! Trebuie sa faci asa! Fa
asa ca mine!
Inspira puternic si nu inspira

PANTOFELNIK: Fransua? Respira. Te rog. Respira. Te iubesc. Respira. Fiule. Respira. Nu


poti trai asa. Respira. Te rog. Respira, Respira.
Fransua expira puternic si inspira profund, atat de profund ca niciodata in viata.

PANTOFELNIK: Te iubesc.
Pantofelnik trage adanc aer in piept.

NARATORUL: In sfarsit, tatal lui Fransua respire usurat. Inspira adanc si trage in plamani
Ciclon B. Moare. Il vad, e deja o pulbere.
FRANSUA: Sofi, ma auzi, Sofi? Sunt aici. Numele meu este Fransua Pantofelnik.
NARATORUL: Ai auzit, Jaklin? Asa se termina povestea aceasta.
JAKLIN: Si cum se simte Sofi?
NARATORUL: Bine. Precis locuiesc din nou impreuna, Fransua si Sofi.
JAKLIN: Si tu, si eu?
NARATORUL: Sabadabada, sabadabada
JAKLIN: Tabada, sabadabada, sabadabada.

Sfarsit