Psihologia deviantei si delicventei,psihologia juritica aplicata

1.Societatea si cadrul valoric normativ al ei

a.Definiti notiunile ,,valori sociale,,,valori de grup, ,,valori individuale.
Valoarea social o relaie prin care comunitatea i exprim concordana dintre idei, fenomene,
procese, lucruri i necesitile ei, condiionate natural i social-istoric.
Valoarea social este o relaie prin care comunitatea exprim concordana dintre lucruri, idei,
fenomene, procese sociale i trebuinele istoric condiionate. Valoarea nu este o noiune strict i nu
posed un coninut identic, acesta modificndu-se n funcie de trebuinele sociale, condiionate de
mai muli factori. Totui, exist un sistem de valori general umane, pe care le mprtete prioritar
comunitatea uman. Acestea se raport la aprecierea adevrului, frumosului, binelui, constituind un
fel de repere absolute, obiecte ale aspiraiei fiecrui popor.
b.care este raportul dintre valori,norme sociale si comportament?
Coninutul valorilor sociale implic un anumit raport al societii n general i al fiecrui individ n
parte. Acest raport poate fi definit cu noiunea de comportament. Comportamentul poate fi social
pozitiv - n acord cu valorile sociale, sau social negativ - n dezacord.
Atunci cnd individul uman se ghideaz n aciunile sale de valorile sociale, contribuie la promovarea
i conservarea lor, transformndu-le ntr-un etalon al propriilor aspiraii, el d dovad de un
comportament prosocial. Acesta se deosebete de conformism prin faptul c nu e dictat de o
motivaie intern, acceptarea valorilor fiind mecanic, fr ateptarea unor remunerri.
Comportamentul prosocial include n structura sa altruismul, empatia, stima profund fa de altul, de
nevoile, valorile, ateptrile lui, autenticitatea manifestrilor. Este o variant rar ntlnit a
comportamentului.
Comportamentul deviant se manifest n ignorarea sau sfidarea valorilor sociale. Nu e neaprat o
nclcare a legii, o infraciune, ci o abatere de la forma de via general acceptat n grupul de
apartenen, incompatibil cu modelele pe care acesta le propune. Este o categorie mai larg care
include o varietate mare de conduite i aciuni, ncepnd cu cele excentrice, provocatoare i pn la
cele imorale, n unele cazuri n contradicie cu normativitatea juridic. Varianta cea mai acut a
devianei este comportamentul antisocial - infraciunea sancionat de normativitatea juridic, sau
asocial - provocat de o patologie psihic, care tirbete din capacitatea de contientizare i dirijare a
aciunilor.
Noiunile comportament prosocial i comportament deviant sunt relative, deoarece implic
atitudinea fa de valori, care sunt diverse pentru diferite grupuri i societi. Diagnosticare acestor
comportamente depinde de natura normelor sociale.
c.definiti si descrieti raportul dintre normele de drept si comportamentul persoanei.
Normele de drept - anumite etaloane comportamentale n raport cu valorile sociale, aflate sub
protecia statului i a organelor juridice, stabilite prin lege i prevznd o sancionare
instituionalizat n cazul nerespectrii - se prezint ca o parte component a normativitii generalsociale, secundar fa de aceasta n aspectul ei temporal. Ele oglindesc att interesele majoritii
indivizilor, ct i calitatea raportului individ-stat, iar n cadrul acestuia i a celui realizat ntre
membrii societii i institutele de drept.
Comportament - Ansamblul manifestrilor obiective ale oamenilor prin care se exterorizeaz viaa
psihic. Comportamentul este determinat de trebuine stare de insuficien a ceva, pe care persoana
dorete s o nlture; tensiune intern ce motiveaz activitatea i determin caracterul i orientarea
actelor i aciunilor.

Psihologia deviantei si delicventei,psihologia juritica aplicata

2.Socializarea de drept si constiinta juridica
a.Cum se formeaza si care este continutul constiintei juridice?
Constiinta juridica : formare si continut Asimilarea conduitelor care vin n acord cu normele de drept
decurge n procesul socializrii juridice a individului. Socializarea juridic prevede nglobarea valorilor i
normelor aprate prin lege. Pe parcursul acestui proces are loc formarea contiinei de drept a individului
uman - a unui sistem de cunotine, atitudini, reprezentri i evaluri ale normativitii juridice care-i
reglementeaz viaa n cadrul social i juridic concret n care el este inclus. Contiina de drept nu prevede
posedarea perfect a coninutului integru al spectrului de legi adoptate n stat, asemenea competen
innd de prerogativa lucrtorilor din domeniul jurisprudenei, ci contientizarea i acceptarea acelor
valori care sunt asigurate de norma de drept. Contiina de drept determin caracterul aciunilor
individului n societate. Contiina juridic este o premis a dreptului. Nu exist sistem de drept fr ca,
nainte, acesta s fie contientizat n primul rnd de ctre destinatarii si. Mai mult, omul trebuie s
participe ca factor contient la derularea raporturilor de drept, ceea ce i va permite s acioneze
respectnd legea. Numai n aceste condiii se poate vorbi despre ordinea de drept. Contiina juridic se
structureaz pe dou paliere: o component raional i anume ideologia juridic (ansamblul
reprezentrilor cu privire la fenomenul juridic).
b.Numiti si descrieti etapele socializarii de drept.
Etape ale socializarii de drept
La nivelul elementar, iniial, individul posed cunotine empirice ale normelor de drept, care-i permit un
acord cu acestea. Omul i organizeaz activitatea n scopul satisfacerii trebuinelor personale n
conformitate cu normativitatea social i juridic, se ncadreaz comportamental n modelele recunoscute
de societate, deseori fr a fi contient de existena unor norme juridice, dirijat fiind doar de intenia de a
face fa controlului social, de a nu veni n dezacord cu grupul. Este de fapt un model de conformare, de
adaptare la cerinele sociale. La urmtorul nivel, mai elevat, individul uman se orienteaz n diverse
situaii, instituii de drept, este contient de statutul i rolul lui n societate. Posed cunotine empirice, la
nivelul simului comun, mai rar teoretice, despre drepturile i obligaiile sale, reglementate prin norma de
drept. Cel mai nalt nivel prevede posedarea unor opinii, contientizarea rolului i a importanei dreptului
n societate. Este, de fapt, o contientizare conceptual a normei de drept, o respectare a ei reglementat
de convingerea intern n modelele comportamentale ajustate la sistemul de legi.
c.Numiti si descrieti tipurile constiintei juridice.- Constiinta juridica este un fenomen social si
psihologic complex , alcatuit din elemente de natura rationala , afectiva si volitiva .Ea reprezinta
totalitatea ideilor ,sentimentelor si volitiunilor cu privire la drept , la fenomenul juridic , in general ,
aprecierea dreptului in vigoare , aprobarea sau respingerea lui , ideile , precum si sentimentele de dreptate
si legalitate. Constiinta juridica constituie o premisa ideologica a elaborarii dreptului .Nici o lege , nici un
act normativ nu a fost adoptat inainte de a fi conceput ,inainte de a fi trecut prin constiinta juridica a celor
care participa la actiitatea normativa si care sunt purtatori ai constiintei juridice a societatii sau a unui
grup social. Constiinta juridica cuprinde si sfera realizarii dreptului , a aplicarii sale , a formarii si
infaptuirii raporturilor juridice create pe baza normelor de drept , a respectarii dreptului.

Psihologia deviantei si delicventei,psihologia juritica aplicata

3.Devianta si delicventa:notiuni generale
a.Definiti notiunile de comportament deviant si delicvent
Comportamentul deviant-cuprinde o varietate de forme.Principalul indiciu-incalacarea normelor
sociale.Desemneaza orice abatere de la normativitate incepind de la acte minore si termina cu
omor.Comportament delicvent-desemneaza o abatere minora de la norma de drept, ceea ce
sanctioneaza prin legislatia administrativa.
Deviana este o noune larg utilizat n psihologia social, n sociologie i criminologie,aceasta
noiune desemnnd n sensul su cel mai general abaterea indivizilor de la normele i valorile sociale.
n orice societate comportamentul deviant acoper o mare varietate de tipuri, mergnd de la
comportamentul
excentric,
dezordine
comportamental,
pna
la
comportamente
disfuncionale,aberante i delincvente, nscrise n aria patologic a tulburrilor psihice. n funcie de
aceast varietate a comportamentelor J.Fichter face o distincie ntre deviana pozitiv, prin care
individul se abate de la stereotipurile conformitii i adopt creativ norme i valori superioare, i
deviana negativ, care se caracterizeaz prin nclcarea i refuzarea indicaiilor normelor medii.
O alt distincie n cadrul devianei i delincvenei este cea operat de Edwin Lambert (1951):
deviana primara n care autorul porneste de la faptul c aproape orice persoan
trece din cnd n cnd peste reguli, dar aceasta are un caracter temporar, astfel persoana ramnnd una
acceptat din punct de vedere social;
deviana secundar care apare la persoanele ce accept deviana ca rol, fapt ce comport consecine
asupra identitii sale sociale i asupra conceptului de sine.
Dup criteriul normativ, deviana reprezint o conduit care ncalc normele scrise sau nescrise ale
societii, sau ale unui grup social particular. Nota caracteristic pentru actul deviant este nclcarea
normei i consecina este dezaprobarea social. Cnd actul nu mai este dezaprobat de ctre
comunitate, el nceteaz a mai fi deviant. Prin urmare, ceea ce numim deviant depinde de contextul
normativ care reglementeaz comportamentele considerate ca fiind normale ntr-o societate dat.
b.Care sunt factorii deviantei si delicventei comportamentale?
Factorii comportamentului deviant se impart in:
a) factori interni, individuali,
b) factori externi, sociali
Factorii interni cuprind particularitatile si structura neuropsihica, particularitati ce
caracterizeaza personalitatea n formare si care sunt strns legate de o serie de factori externi - mai
ales cei familiali. Un rol important l joaca aici si frustrarea.
Printre cei mai importanti factori externi citam factorii socio-culturali, economici, socioafectivi si educationali din cadrul microgrupurilor umane n care trebuie sa se integreze treptat copilul
si tnarul.
Deviana comportamental este determinat de un ir de factori: culturali, sociali, medicali,
psihosociali, pedagogici, materiali etc.
c.In ce consta conditionarea psihologica a deviantei si delicventei?
Ca alternativ psihologic pentru a desemna fenomene cuprinse n conceptul sociologic de devian,
n anul 1950 s-a introdus conceptul de tulburare de comportament, concept care desemneaz orice
deviere de la normele psihomorale, incluznd aici manifestri neurosomatice, caracteriale,
psihopatice i psihotice. Dup anii 1980, conceptul de tulburare de comportament a fost nlocuit
treptat cu cel de problem de comportament, pentru a sugera diminuarea ncrcturii psihopatologice.
n denotaia conceptului problem de comportament sunt incluse toate tipurile de deviane.

Psihologia deviantei si delicventei,psihologia juritica aplicata

4.Teorii psihologice ale deviantei si delicventei.
a.Cum explica agresivitatea si delicventa psihanaliza?
Conform teoriei psihanalitice, copilul vine pe lume ca o fiin pur instinctiv, guvernat de principiul
plcerii, cruia i se vor opune treptat exigene ale principiului realitii, care caracterizeaz adaptarea
social, n urma unui proces lent de reprimare i sublimare a pulsiunilor. Comportamentul delincvent este
determinat de prezena unor conflicte infrapsihice ale copilriei; traumele acestei vrste vor avea consecine
pe ntreaga durat a vieii.
Analizele de orientare psihanalitic atribuie tnrului delincvent o structur nevrotic, manifest prin
conflicte intra- i inter-personale, generate de momentele constituirii supraeului i de eecul rezolvrii
complexului Oedip. Carenele afectivitii materne, sau absena identificrii cu tatl, ar genera traumatisme
care reapar la vrsta adolescenei sub forma crizei de identitate, generatoare de acte impulsive i agresive
proiectate asupra celor din jur. Comportamentul delincvent este neles ca produs al compensrii frustrrilor
i al proieciei agresivitii. Agresivitatea este, n opinia lui Freud, o tendin psihic nnscut, originat
n pulsiunea morii, n Thanatos, care face un cuplu indisolubil cu pulsiunea vieii, cu Erosul. Ea poate fi
introiectat sau proiectat asupra obiectelor exterioare, n raport cu puterea supraeului. Sadismul nu este
dect o proiectare extern a agresivitii, n timp ce masochismul poate fi gndit ca orientare a pulsiunii
agresive asupra propriului eu.
Plecnd de la concepia originar a lui S. Freud, E. Erikson i J. Lacan completeaz aceast perspectiv cu
una culturalist asupra genezei personalitii i dependenei sale de mediul social i cultural. Dac ar fi s
sistematizm teoriile susinute de ctre adepii lui Freud, am putea distinge urmtoarele accente explicative:
- comportamentul delincvent este rezultatul evoluiei nevrotice a personalitii;
- absena sublimrii, a substituirii pulsiunilor incontiente cu activiti socialmente acceptate, genereaz
tensiuni ce pot lua forma unor conduite antisociale;
- complexul oedipian, cu suprimarea simbolic a printelui de acelai sex, poate genera un complex de
vinovie; dac ostilitatea fa de tat este reprimat, agresivitatea va fi direcionat spre acte criminale;
- ura fa de tat ar determina proiecia acesteia asupra figurii autoritii;
- un tnr avnd sentimentul culpabilitii indus de supraeul puternic va avea o dorin incontrolabil de a
se autopedepsi i va cuta cu obstinaie satisfacerea acestei nevoi; pedeapsa apare ca o justificare moral a
crimei comise;
- un supraeu foarte puternic dezvoltat n prima copilrie ar putea determina reprimarea pulsiunilor i
emoiilor negative, care acumulnd tensiune psihic ar exploda n acte violente n adolescen, ducnd la
conduite inexplicabile prin cruzime, deseori cu mutilarea victimelor;
- un supraeu deficitar va genera incapacitatea de a de inhiba impulsurile orientate spre cutarea plcerii, de
a simi vina sau compasiune fa de ceilali, de unde i un comportament agresiv i antisocial;
- unele manifestri delincvente pot aprea ca modaliti de supracompensare a unor crize narcisice,
resimite ca stri de devalorizare, nsingurare, nesiguran;
- indivizii deprivai n prima copilrie de obiecte ale dorinei lor ar dezvolta o reacie compensatorie,
putnd deveni alcoolici pentru a-i satisface pulsiunile orale, sau sadici, pentru a-i compensa pulsiunile
anale.

Psihologia deviantei si delicventei,psihologia juritica aplicata

b.Cum este tratata agresivitatea in modelul frustrational?
Modelul frustrare agresivitate
Teoria despre frustrare agresivitate emis de Dollard .a. i care ntre timp a fost modificat n special de Berkowitz
conine dou ipoteze: agresivitatea presupune ntotdeauna o frustrare. Aceasta este considerat a fi o zdrnicire a
unei aciuni deja existente i cu un anume scop. Frustrarea nseamn deci o ntrerupere a unei aciuni cu un anume
scop ; nu este vorba despre evenimentul care urmeaz dup aceast ntmplare sau despre sentimentele ulterioare ale
persoanei frustrate; frustrarea duce la diferite reacii, dintre care cea mai important este agresivitatea
Pe lng aceste dou ipoteze, Dollard i alii au mai formulat i altele acuitatea tendinei de agresivitate depinde
direct de violena frustrrii premergtoare; tendina de agresivitate crete odat cu numrul perturbrilor din cadrul
unei perioade de timp; tendina de agresivitate cauzat de o frustrare se opune cauzei care a provocat-o.

Reprezentanii ipotezei de frustrare agresivitate consider agresivitatea ca o pur reacie. n cazul acesta
se rspunde desigur la ntrebarea, cnd reacioneaz un individ n mod agresiv, nu ns de ce reacioneaz
agresiv. n afar de aceasta, nu se ia n considerare aa numita agresivitate instrumental, o aciune agresiv
care este aplicat n mod contient i planificat pentru realizarea propriilor eluri, o aciune care nu deriv
neaprat dintr-o frustrare premergtoare. Aceast ipotez trateaz deci doar un aspect al agresivitii.
Frustrarea nu genereaz automat un comportament agresiv, ci determin stri de tensiuni psihice ce pot
declana acte agresive sau pot fi inhibate. Capacitatea individului de a se adapta situaiilor frustrante, de a
nu reaciona prin violen, gsind soluii alternative de compensare, a fost numit de ctre Marshall B.
Clinard toleran la frustrare. O toleran sczut la frustrare genereaz comportamente agresive, violente
(teoria frustrrii sociale). Walter C. Reckless i colegii si (1956) s-au ntrebat de ce, chiar i n zonele cu
criminalitate ridicat, unii tineri nu ajung delicveni. Rspunsul lor este acela c n faa diverselor frustrri
indivizii acioneaz diferit, n raport cu rezistena intern i cea extern. Comportamentul criminal rezult
din lipsa unui control intern, efectuat de individ, i din lipsa unui control extern, efectiv i adecvat, efectuat
de societate. Rezistena exterioar este alctuit din grupurile socializatoare (familie, vecintate, prieteni),
care ofer posibilitatea dobndirii unui status i sentimentul identificrii cu grupul. Cea interioar este
matricea care asigur tnrului contiina identitii de sine i a imaginii de sine n raport cu alii, orientarea
spre scopuri dezirabile i toleran la frustrare. Aceste elemente pot fi cunoscute prin teste de personalitate
i de predicie.
c.Care este ratarea comportamentala a agresivitatii si comportamentul deviant?
Modelul comportamental- Teoria nvrii. Reprezentanii teoriei nvrii, susin c agresivitatea este o
trstur dobndit, nsuit. Agresivitatea este deci privit ca o atitudine social, cauzat de condiiile
medului nconjurtor i se poate schimba. Atitudinea agresiv se nva i se dezvolt din activitatea
continu a omului, din succesele i insuccesele sale i din ocaziile de imitare a comportamentului agresiv.
Pe prim plan se afl urm
condiionarea operant (nvare din succese,
nvare prin model (nvare prin imitare, nvare prin observare). Din
nvarea prin confir
cu ct un individ cu aciuni agresive are mai mult
succes, cu att va exista o mai mare probabilitate ca i n viito
un criteriu
decisiv n apariia comportamentului agresiv este presupunerea personal c printr-o asemenea aciune se
agresivitatea poate fi neleas ca un produs al unei reacii de confirmare i
concomitent de sancionare a comportamentului agresi
succesele obinute
prin nvare pot fi atribuite i altor situaii, dac acestea prezint aceleai aspecte pentru declanarea unui
comportament agresiv (generalizarea factorului excitant).Conceptul nvrii prin observare pleac de la
faptul c comportamentul modelului servete drept stimulent, pentru a crea o mai mare asemnare ntre
aceasta i observator. Modelul agresiv se exteriorizez att printr-o cretere a numrului de modaliti
agresive, ct i prin formarea comportamentului. Imitarea modelului depinde , printre altele i de urmtorii
vrsta i sexul (privet
consecinele
valoarea pe care comportamentul modelului o are pentru atingerea scopului
competena p
caracteristici exterioare ale modelului
(mbrc

Psihologia deviantei si delicventei,psihologia juritica aplicata

5.Analiza psihosociala a comportamentului antisocial
a.Numiti si descrieti factorii biologici ai comportamentului antisocial.
Aspectul fizic, calitatea proceselor neurovegetative, fiziologice, iar de aici i a celor psihice - cognitive, emotive i
volitive, pot determina condiia social a individului. De bun seam, indivizii dotai cu o nfiare plcut i caliti
psihice ce nu le perturbeaz existena, posed contiina unui Eu social reuit, sunt ncadrai armonios n ambian.
Deficienele psihofiziologice (senzoriale, cognitiv-logice, etc.), locomotorii, anumite perturbri neurovegetative,
constituia fizic deficitar provoac sentimentul inferioritii i genereaz tendine de compensare - forme de
comportament relativ stabil, cptnd configuraia unor trsturi de personalitate, prin care individul uman, n baza
unei inferioriti reale sau doar imaginare, ine s se afirme n mod contient sau incontient ntr-un anumit domeniu,
pentru a repara deficiena de care sufer. C. Jung, vorbind despre pericolul complexelor, subliniaz fora lor, capabil
s perturbeze unitatea contientului, s pun n dificultate, sau chiar s contracareze voina, procesele cognitiv-logice,
s-l lipseasc pe individ de libertate. Individul ncearc s evadeze n imaginar (persoanele nevrotice), pentru a-i
adumbri eecul n viaa social, sau manifest orientri spre comportamente reale n acelai scop. Sunt cunoscute
exemple, cnd aceste comportamente capt un caracter normativ sau chiar prosocial, individul manifestndu-se n
domenii de nalt prestigiu social - activitate de caritate, binefacere, politic etc. Dar la fel de frecvente sunt i formele
de manifestare ntr-un domeniu antisocial, unde sunt satisfcute tendinele exagerate de dominaie, impulsurile de
agresivitate, violen.
Tot de aceast component biologic in i unele caliti ale SNC, patologia sau dezvoltarea distorsionant a crora
poate determina comportamente deviante. Anumite deficiene senzoriale, cognitiv-logice, volitive sau de dirijare a
strilor afective pot n circumstane criminogene juca rolul de factori provocatori de infraciune. Temperamentul,
caracterul sau aptitudinile personalitii, sub impactul unei condiii sociale nefavorabile pot de asemenea s se
manifeste n calitate de condiie a unui comportament infracional. Dar ar fi complet eronat, dac am ignora rolul
factorului social n manifestarea calitilor biopsihice. Aciunea indirect a celui din urm este la fel de vdit, precum
determinarea profilului social al individului de calitile lui interne, biologice.
Societatea poate i trebuie s exercite aciuni de profilaxie a comportamentului deviant n cazul indivizilor caracterizai
printr-o condiie biologic nefavorabil. Iat prin ce se explic interesul cercettorilor fa de aceast component a
personalitii, care poate cauza un comportament deviant, cu un grad sporit de periculozitate social.
ncercnd o generalizare, G. Avanesov numete urmtoarele cauze biologice ce pot influena distructiv
comportamentul personalitii:
- patologia trebuinelor primare, care frecvent poate cauza perversiuni sexuale i infraciuni sexuale;
- mbolnviri neuro-psihice, ce duc la neechilibrul SNC, provocnd reacii neadecvate i diminund posibilitatea de
dirijare a aciunilor;
- patologii transmise prin ereditate sau nnscute, mai ales provocate de alcoolismul prinilor;
- stri temporare, provocate de conflictele cu sinele i ambiana, tensionarea psihofiziologic, aciunea nefavorabil a
mediului etc.
n scopul elucidrii cauzelor biologice ale comportamentului infracional au fost efectuate cercetri ale anomaliilor
cromozomiale, considerate drept posibil cauz a comportamentului antisocial. S-a constatat c apariia unui
extracromozom X sau Y este mult mai frecvent printre (dup unii autori, de 60 ori mai mare)persoanele cu
comportament agresiv, antisocial. Extracromozomul X este considerat cauz a comportamentului agresiv, violent, Y a anomaliilor n orientarea valoric (predominan a trebuinelor primare, inclusiv sexuale) i dirijarea voluntar a
comportamentului. Dei incidena anomaliei cromozomiale n comportamentul antisocial este foarte semnificativ,
unii cercettori consider c nu att cauzele ereditare, ct cele de alt natur, cum ar fi insuficiena intelectual sau
influenele mediului par s determine conduitele infracionale.
Autorii romni, la care ne-am mai referit, analizeaz i teoria lui H. J. Eysenck, care pune la baza comportamentului
proprietile fiziologice corticale, cu deosebire a celei de inhibiie a cortexului, evideniind dou categorii de subieci:
- de tip CIR (cortical inhibition rapidly), la care inhibiia apare mai repede, stimularea fiind resimit mai puin;
- de tip CIS (cortical inhibition slowly), la care inhibiia apare mai ncet iar stimulul este resimit subiectiv mai
puternic.
Consecinele:
1. condiionarea mai dificil pentru tipul CIR, deci i socializarea mai dificil a lor;

Psihologia deviantei si delicventei,psihologia juritica aplicata

b.Numiti si descrieti factorii psihosociali ai comportamentului antisocial.
Aspectul fizic, calitatea proceselor neurovegetative, fiziologice, iar de aici i a celor psihice - cognitive,
emotive i volitive, pot determina condiia social a individului. De bun seam, indivizii dotai cu o
nfiare plcut i caliti psihice ce nu le perturbeaz existena, posed contiina unui Eu social reuit,
sunt ncadrai armonios n ambian. Deficienele psihofiziologice (senzoriale, cognitiv-logice, etc.),
locomotorii, anumite perturbri neurovegetative, constituia fizic deficitar provoac sentimentul
inferioritii i genereaz tendine de compensare - forme de comportament relativ stabil, cptnd
configuraia unor trsturi de personalitate, prin care individul uman, n baza unei inferioriti reale sau
doar imaginare, ine s se afirme n mod contient sau incontient ntr-un anumit domeniu, pentru a repara
deficiena de care sufer. C. Jung, vorbind despre pericolul complexelor, subliniaz fora lor, capabil s
perturbeze unitatea contientului, s pun n dificultate, sau chiar s contracareze voina, procesele
cognitiv-logice, s-l lipseasc pe individ de libertate. Individul ncearc s evadeze n imaginar (persoanele
nevrotice), pentru a-i adumbri eecul n viaa social, sau manifest orientri spre comportamente reale n
acelai scop. Sunt cunoscute exemple, cnd aceste comportamente capt un caracter normativ sau chiar
prosocial, individul manifestndu-se n domenii de nalt prestigiu social - activitate de caritate, binefacere,
politic etc. Dar la fel de frecvente sunt i formele de manifestare ntr-un domeniu antisocial, unde sunt
satisfcute tendinele exagerate de dominaie, impulsurile de agresivitate, violen.
Tot de aceast component biologic in i unele caliti ale SNC, patologia sau dezvoltarea distorsionant
a crora poate determina comportamente deviante. Anumite deficiene senzoriale, cognitiv-logice, volitive
sau de dirijare a strilor afective pot n circumstane criminogene juca rolul de factori provocatori de
infraciune. Temperamentul, caracterul sau aptitudinile personalitii, sub impactul unei condiii sociale
nefavorabile pot de asemenea s se manifeste n calitate de condiie a unui comportament infracional. Dar
ar fi complet eronat, dac am ignora rolul factorului social n manifestarea calitilor biopsihice. Aciunea
indirect a celui din urm este la fel de vdit, precum determinarea profilului social al individului de
calitile lui interne, biologice.
c.Prezentati citeva tipologii psihologice ale infractorilor.
In conformitate cu clasificarea infraciunilor, efectuat in Codul Penal, putem distinge:
Infraciuni uoare se consider faptele pentru care legea penal prevede in calitate de pedeaps maxim pedeapsa
inchisorii pe un termen de pin la 2 ani inclusiv.
Infraciuni mai puin grave se consider faptele pentru care legea penal prevede pedeapsa maxim cu inchisoare pe
un termen de pin la 5 ani inclusiv. 3 Infraciuni grave se consider faptele pentru care legea penal prevede
pedeapsa maxim cu inchisoare pe un termen de pin la 15 ani inclusiv.
4 Infraciuni deosebit de grave se consider infraciunile svirite cu intenie pentru care legea penal prevede
pedeapsa maxim cu inchisoare pe un termen ce depete 15 ani. 5 Infraciuni excepional de grave se consider
infraciunile svirite cu intenie pentru care legea penal prevede deteniune pe via. Putem, astfel, distinge:
infractori deosebit de periculoi, care au comis infraciunea cu intenie - fiind contieni de caracterul ei
excepional de grav; infractori periculoi, care au comis infraciunea deosebit de grav cu intenie - fiind
contieni de caracterul social-periculos al aciunii sau inaciunii, precum i de urmrile ei social-periculoase;
infractori mai puin periculoi, care au comis infraciunea mai puin grav; infractori ocazionali, care au comis o
infraciune din impruden, prevzand posibilitatea survenirii urmrilor social-periculoase ale aciunii sau inaciunii,
dar subestimandu-le, considerand in mod uuratic c ele vor putea fi evitate sau neglijand posibilitatea survenirii unor
asemenea urmri; infractori iresponsabili - care nu erau in stare s contientizeze aciunile lor sau s le conduc din
cauza unei boli psihice cronice, unei tulburri psihice temporare, debiliti mintale sau a unei alte stri patologice.
tipologia psihologica a infractorului.M. Enikeev folosete n calitate de criteriu de tipologizare gradul de
periculozitate social pe care o exercit individul, care i determin atitudinea fa de valorile sociale. Dar autorul
ine s mai menioneze un factor al infraciunii capacitatea de dirijare psihic a aciunilor care poate la fel
provoca pericol social, n funcie de aceste criterii el evideniaz urmtoarele tipuri:asocial tip caracterizat
printr-o pregtire social insuficient, care l face vulnerabil nsituaiile nefavorabile, mai frecvent manifestndu-se
ca un infractor situaional. n conformitate cucriteriul enunat, autorul consider c acest tip prezint un grad sczut
de periculozitate social;antisocial tip ce posed orientri criminale care l domin, predispus spre alegerea
formelor criminale de satisfacere a trebuinelor, intereselor, realizare a scopurilor, prezentndu-se ca un criminal
profesional, periculos;cu defecte n capacitatea de autoreglare a comportamentului, infractorintimpltori",care
n virtutea unor deficiene ale proceselor volitiv-afective nu pot rezista n situaia criminogen.

Psihologia deviantei si delicventei,psihologia juritica aplicata

6.Cercetari teoretice si practice ale particularitatilor de virsta, ale minorilor si determinarii de catre
acestea a deviantei si delicventei.
a.Expuneti continutul notiunilor devianta si delicventa juvenila
Devianta Juvenila acte comportamentale repetate cu caracter antinormativ si caracterizand o persoana
marcata de dezadaptare sociala
Delincventa Juvenila devieri de la norma sociala si penala , inregistrate in comportamentul minorilor
Termenul delincven juvenil, intrat in uz in ultimile decenii, provine de la cel francez - delinquance
juvenile, desemnind devierile de la norma social i penal, svirite de minorii pin la 18 ani i sancionate
juridic. De fapt in francez noiunea delincven se refer la ansamblul de infraciuni comise intr-un
anumit timp i spaiu, fiind utilizat de rind cu cel de criminalitate. In psihologia din spaiul romanesc el a
fost preluat de rind cu cea de a doua parte, juvenil, folosit intr-un sens restrins. Pare-se c aceast decizie
are menirea de a face o diferenere distinct intre infraciunea comis de aduli i minori. Oricum, este o
intenie nobil i cu menirea de umanizare a tratrii juridice a vinoviei minorilor.

b.Argumentati impactul crizei virstei adolescentine ca factor ai deviantei si delicventei juvenile.

Criza varstei ca factor al delincventei
Criza adolescenei contribuie la restructurarea, reorientarea favorizant i adoptarea de itinerar, ea
intensific tendinele de autocunoatere, identificare i afirmare - procese conturate n dezvoltarea anterioar
a personalitii. Adolescenii manifest un interes sporit pentru fenomenul social; fiind contieni de lacunele
pe care le au n cunoaterea acestuia ei se angajeaz cu o curiozitate excesiv n perceperea i evaluarea
ambianei. Spre deosebire de puberi, adolescenii nu se mulumesc cu o privire de ansamblu, cu percepia
aparenelor vdite. Nevoia imperioas de a reflecta, a medita, a nelege, suscit nu numai contactul cu
patrimoniul grupului de referin - cu reprezentrile sociale -, dar i autonomia cunoaterii, iar de aici i a
aprecierilor. Cercettorii afirm, c adolescenii, ncercnd s se smulg din mediul familial, s se elibereze
de influena celor maturi, tind spre independena gndirii, doresc s modifice sistemul de reprezentri
comune, s anihileze aciunea imaginilor parentale. De aici rezult o modificare a reprezentrilor acumulate
n perioada precedent, iar n cazul cnd fora acestora este destul de mare, o evitare a utilizrii lor. Totui,
adolescenii nu se pot rupe definitiv de la comunitatea membri ai crei sunt, transpunndu-i necesitile,
tendinele i, totodat, aprecierile, opiniile, n termeni oferii de aceasta.
c.Nominalizati si descriei grupele de factori psihologici si sociali ai deviantei si delicventei juvenile.
Factori ai devianei i delincvenei juvenile
Factori interni ; particulariti i structur neuropsihic, determinate de modificrile la vrsta adolescenei ;
probleme legate de imaturitatea intelectual, volitiv, afectiv ; structura amorf a motivaiei; Factori sociali;
mediul semenilor; familia ; condiiile social-generale ; mass media ; Factori neuropsihici ; maturizarea
sexual ; stri de sntate ; disfuncii cerebrale, endocine ; probleme de afectivitate ; agresivitate
Familia se prezint ca o matrice de via fundamental pentru existena i formarea personalitii copilului,
ca mediu educativ determinant, dar i ca surs de dezadaptare social i de comportament deviant, prin
factori social i psiho-pedagogici, cu efect cauzal negativ.Familia este desigur determinat n primul rnd
prin condiiile economice, materiale, de hran, mbrcminte, locuin, de organizarea unui ritm al vieii, de
nivel cultural i comportamental, de integrarea social prin care i pune desigur amprenta pe existena i
dezvoltarea copilului n mod hotrtor.Factorii de ordin psiho-pedagogic, rezultai din familie, sunt ntr-o
palet foarte larg i nu exist posibilitatea de a-i cuprinde pe toi cei care determin comportament deviant
sau chiar delictual la elevi, oprindu-ne doar asupra unor seturi dintre acetia.

Psihologia deviantei si delicventei,psihologia juritica aplicata

7.Factori, implicati in determinarea comportamentului deviant si delicvent al minorilor.

a.Care sunt tipurile de familii ce pot influenta negativ comportamentului minor, conducind la
devianta si delicventa juvenila. ( Enikeev ?)
Pot fi distinse citeva tipuri de familii, climatul educaional al crora este evident nefavorabil.
In funcie de caracterul relaiilor intraconjugale i intrafamiliale: familiile conflictuale, in care conflictele
intraconjugale i intrafamiliale capt valene dezorganizatorii. In asemenea familii raporturile dintre prini
i copii sint caracterizate sau de hipertutelare, inbuire a iniiativei, severitate, uneori chiar violen i
agresivitate, aciuni contradictorii ale prinilor, nervozitate, sau de lips de atenie fa de problemele i
ateptrile adolescenilor. Copiii din asemenea familii sint apatici sau hiperactivi, ajungind pin la
manifestri agresive, sugestibili, nesinceri, atrai de strad i grupul de semeni, nervoi, instabili din punct de
vedere emoional i comportamental. Ei fug frecvent de acas, pot lesne adera la grupuri cu o orientare
antisocial, sint imaturi social. Cazurile date se complic, atunci cind dezechilibrul familiar mai este afectat
de alcoolismul unui sau al ambilor prini; familii hiperpermisive, caracterizate prin protejare excesiv,
menajare exagerat, alintare, indeplinire a tuturor dorinelor i capriciilor copilului, lipsirea lui de obligaii,
chiar minore, climat, care duce la dezvoltarea unei personaliti egocentrice, neechilibrate, incapabile de a-i
evalua adecvat posibilitile, inclinat spre satisfacerea tuturor dorinelor fr de un efort personal.
In funcie de moralitatea familiei: familiile dezorganizate, caracterizate prin conduite deviante, sau
destrmate, incomplete. Este familia care-i pierde integritatea, sau in care prinii triesc impreun,
realizind o intercomunicare minimal. In asemenea familii e lips autoritatea prinilor, care duce la tulburri
afective i comportamentale ale copiilor, brutalitate, agresivitate, instrinare, insufician afectiv etc;
familii amorale, in care sint afectate nu doar relaiile, ci intreg modul de via, sint negate i inclcate
normele sociale i chiar de drept, prinii sau neimplicindu-se total in viaa copilului, sau tratindu-l cu
brutalitate, amoral, maltratindu-l, impunindu-l s cereasc, s fure, in unele cazuri agresindu-l sexual, chiar
recurgind la incest. Copiii din asemenea familii devin sceptici, agresivi, manifest alte forme de
comportament neadecvat.
In funcie de capacitile pedagogice ale prinilor - familia cu un nivel jos al cunotinelor pedagogice i
posibilitilor de influen educaional a copiilor, in care in cele mai multe cazuri se ascunde un conflict
latent, in aparen familia prezentindu-se ca favorabil.
b.Cum se poate manifesta ca factor al deviantei si delicventei juvenile grupul de semeni.
In cazul cind minorul nu gsete afeciune i inelegere in familie, el incearc s caute alt grup de referin.
Firete c majoritatea adolescenilor sint atrai de grupul semenilor, prefer s se afirme in cercul prietenilor,
imprtesc nevoia de comunicare cu acetia. Atunci cind familia exercit o influen pozitiv asupra
minorului, ii cunoate interesele i aspiraiile, ii ajut s se orienteze in cadrul dificil al relaiilor sociale,
adolescentul este mai puin ameninat de pericolul aderrii la un grup cu caracter antisocial. Cind influena,
iar odat cu aceasta i autoritatea prinilor, lipsete, minorul poate lesne s piard orientarea, devenind
membru al unui grup de semeni care practic activiti antisociale, iar uneori - condus de persoane adulte cu
trecut criminal, care-i orienteaz spre aciuni infracionale.
Datele practice confirm refleciile cercettorilor asupra structurii motivaionale comportamentului
delincvent al minorilor. V.L.Vasiliev, analizind aceste motive le categorizeaz in urm torul mod:
motive generate de particularitile de personalitate ale minorului, atitudinea agresiv fa de ambiana
sociale, autoidentificarea negativ, lipsa controlului social, mai frecvent caracteristice indivizilor, care duc
un mod de via parazitar, recurg la vagabondaj;
motive cu caracter de compensare sau chiar hipercompensare, care apar in rezultatul complexului
inferioritii, nerealizrii minorului, ducind la aciuni provocatoare, de afirmare in mod antisocial,
agresivitate, violen;
motive provocate de traumele psihice suportate in copilrie: de insult, tratare crud, care-i las amprenta
asupra structurii afective a minorului, provocind forme adecvate de comportament;
motive patologice, care nu exclud responsabilitatea de aciunile delincvente.

Psihologia deviantei si delicventei,psihologia juritica aplicata

Minorii sint intr-un anumit fel captivi ai relaiilor grupale. Anume grupul este mediul, in care ei se pot
afirma, se pot identifica, de la care iau modelele i valorile plauzibile. Alt factor important este coala. Unii
autori indic i la alte carene negative ale colii: feminizarea colectivelor pedagogice, procentomania,
diminuarea rolului cunotinelor i chiar apariia unei imagini neadecvate a omului care cunoate, lipsa de
difereniere a cerinelor i metodelor, slbirea relaiilor dintre coal i familie. Aceste momente negative
sint agravate i de starea de criz, prin care trece societatea actual: de difereniere material i social,
srcie, abandon fa de problemele copilriei, omaj etc.
c.Argumentati rolul crizei sociale in amplificare deviantei si delicventei juvenile.- Criza sociala se
manifesta din cauza existentelor multor cause si efecte negative care vin din societate , dar cit si din partea
familiei. Aceasta in primul rind se manifesta prin inadaptarea la mediul inconjurator, lipsa anturajului
adecvat si lipsa sustinerii si dezvoltarii unei educatii corespunzatoare la un nivel inalt sau mediu de bune
maniere. Unele cauze sunt: - concentrarea urban, - familia i dezorganizarea, aici intrnd timpul liber al
prinilor, nivelul de educaie al acestora, vemitul. etc. Cercetrile au artat c un nivel al educaiei precar al
prinilor crete ansele copilului de a dezvolta comportamente deviante, specifice delincvenei juvenile. mass-media poate contribui negativ la dezvoltarea fenomenului de delincven juvenil prin prezentarea de
modele negative, agresive, modele ce pot fi cu uurin imitate de copii. - abandonul colar, determinat n
mare parte de eecul aciunilor educative / pedagogice poate constitui un factor favorizant al delincvenei
juvenile. - existena grupurilor cu caracter infracional constituie un factor al creterii delincvenei juvenile.
Aderarea copilului la un astfel de grup are efecte foarte novice, iar dac nu se intervine n tim util, putem
vorbi deja de un viitor delincvent. Ali factori care contriubuie la creterea fenomenului delincvenei
juvenile sunt: - deficiente la nivelul familiei (lipsa de supraveghere a parintilor, necunoasterea anturajului ,
lipsa legaturii cu scoala); - prezenta modelului infractional n familie; - tentatiile oferite de societate
care devin tot mai numeroase si periculoase; - convingerea gresita ca daca esti minor nu patesti nimic ; dorinta de afirmare de a fi cool, grozav; - consumul ridicat de alcool n rndul tinerilor ; vulnerabilitatea victimelor , neglijenta,vrsta si starea de ebrietate; - slabiciunea mecanismelor de control
social; - criza valorilor morale.

10

Psihologia deviantei si delicventei,psihologia juritica aplicata

8.Determinarea patologica a manifestarilor deviante si antisociale.
a.Nominalizati factorii deviantei si comportamentului antisocial provocati de psihopatie.
Psihopatia este cauz a inadaptrii sociale, reaciei inadecvate la stimulii din mediu i/sau cu caracter
intern, incapacitii de a controla afectiv-volitiv comportamentele personale.
Psihopatiile constituionale (nucleare) cauzeaz orientri violent-agresive, hipertrofie a trebuinelor
primare, disarmonii afectiv-volitive.Psihopatiile de limit atitudini egocentrice, incapacitate de
realizare a contactelor sociale, perturbare a relaiilor, instabilitate afectiv i comportamental
(frecvent asemenea tip de comportament este definit n literatur cu noiunea de sociopatie).
Deficie deviane determinate de psihopatie Manifestri comportamentale
Tendine de decompensare tensionare Cutarea modurilor de compensare: infraciuni sexuale,
intern permanent
acte violente, dezordini publice - huliganism
Patologii ale trebuinelor
Incapacitate de orientare n situaii complexe, reactivitate
comportamental inadecvat stimulului
Dificulti de orientare relaional-social
Satisfacere trebuinelor hipertrofe n moduri social
inadmisibile
Reactivitate afectiv
Stare permanent de conflict intern i extern
Lipsa de experien social (a raportului cu Sugestibilitate i aderare la grupuri antisociale
experiena i cunotinele trecute)
b.Care este riscul deviantei si comportamentului antisocial provocat de nevroza.
NEVROZA OBSESIVO-FOBICA Aceasta forma de nevroza, cunoscuta i sub numele de
psihastenie, se caracterizeaza printr-o serie de simptome functionale reversibile, dar foarte
chinuitoare pentru bolnav. Aparitia, in campul ideator al bolnavului, a obsesiilor i fobiilor, fata de
care bolnavul are atitudine critica, luptand contra lor, marcheaza aparitia psihasteniei. Psihastenia se
desfasoara pe un fond afectiv anxios, bolnavul fiind framantat de teama, nesiguranta, dubii.
Simptoamele obsesive sunt de mai multe feluri: amintiri obsesive, fobii, ritualuri, idei obsedante etc.
Functiile psihice intelectuale, ca atentia, memoria, rationamentul, sunt pastrate. Vointa, randamentul
in munca, fondul afectiv sufera cel mai mult insa in psihastenie, prin faptul ca bolnavul este constient
i lupta din rasputeri contra bolii. De aceea, psihastenia mai poarta i denumirea de nebunie lucida".
ISTERIA (nevroza isterica)Simptomele isteriei sunt polimorfe, ele manifestandu-se prin crize
isterice, tulburari de constienta de tip isteric, tulburari asemanatoare celor din unele boli neurologice
i tulburari somatice. Crizele isterice se dezlantuie in diferite conditii stresante. Bolnavul, in urma
unui conflict, a unei contrarieri, a unor certuri sau din dorinta de a atrage atentia celor din jur asupra
sa, intra in asa-numita criza de isterie; la inceput scoate un tipat caracteristic, cade, alegandu-si locul
i cautand sa nu-si provoace leziuni prin cadere, intra in contractura tonica cu capul sprijinit, cu
trunchiul incordat in pozitie de opistotonus ca un arc, cu calcaiele la celalalt capat al arcului; alteori,
pe de o parte, in pozitie de emprostotonus. Criza poate dura de la cateva minute pana la cateva ore.
Dupa risipirea crizei, bolnavul pastreaza partial memoria celor petrecute. Tulburarile de constiin de
tip isteric sunt asemanatoare crizelor crepusculare. Astfel bolnavul percepe tot ce se petrece in jurul
sau numai partial. Nevrozele nu diminueaz capacitatea de contientizare, ci cea de dirijare a
comportamentelor. Dirijai de compulsiunile nevrotice, indivizii pot comite acte antisociale de
divers configuraie: furturi, incendieri, omoruri etc.
Cauz a infraciunilor distorsiunile de personalitate, perceperea inadecvat a ambianei, tulburrile
afectivitii i voinei.
c.Care este riscul deviantei si comportamentului antisocial provocat de oligofrenie.
Cauzele comportamentului antisocial n condiiile tulburrii de tip oligofren: insuficiena intelectual
care duce la lipsa raportului dintre motivaie i rezultate, incapacitatea de a contientiza adecvat
situaie, de a-i planifica oportun aciunile, de a prevedea consecinele comportamentului propriu,
sugestibilitatea sporit a oligofrenului (frecvent aceasta conduce la aderarea lor la grupuri
antisociale), dificultile de integrare social care conduc la izolare i lips de experien social.
11

Psihologia deviantei si delicventei,psihologia juritica aplicata

9.Reabiliarea minorilor cu comportament deviant si delicvent.
a.Prezentati continutul sumar si rolul programelor de reabiliare prin munca si creatie
Programe de autorealizare creativ. Scopul a demonstra adolescenilor interesul social pentru dezvoltarea lor, ai impregna n contextul social valorico-normativ, a dezvolta creativitatea social. Beneficiarii adolesceni cu o
dezvoltare intelectual n norm, din familii social-favorabile. Programe de reabilitare prin munc. Scopul
formarea deprinderilor de munc i profesionale. Beneficiarii adolesceni cu capaciti intelectuale joase, marcai
de deficiene cerebrale organice. Implicarea serviciilor psihiatrice i psihologice, programe de reabilitare social.
Asisten social. b.In ce constau programele de realizare social pentru minorii cu comportament delicvent?
Programe de realizare social. Scopul crearea deprinderilor sociale prin ncadrarea n cluburi, cercuri,
frecventarea colii. Beneficiari adolesceni din grupul de risc, cu comportament delincvent. c.Care este scopul si
rolul programelor de resocializare pentru minorii cu comportament delicvent? Programe de resocializare.
Includ dou etape. I rezolvarea problemelor cu caracter psihoterapeutic, pedagogic, medical. II programe de
realizare creativ sau prin munc. Scopul reintegrarea social. Beneficiari adolesceni delincveni din familii
dezordonate, cu probleme grave de socializare. Programe complexe de resocializare. Beneficiari adolesceni care
consum alcool, droguri, au comis infraciuni grave.
10.Expertiza psihologic-judiciara in procesul penal si civil.
a.Definiti notiunea de expertiza psihologic-judiciara si argumentati rolul ei. Noiunea de expertiz psihologicjudiciar nu este prevzut in legislaia procesual-penal i procesual-civil.Expertiza psihologica judiciara este o
evaluare psihologica specializata a persoanelor angrenate in demersul judiciar, la cererea instantei judecatoresti sau a
partilor. Este un demers complex, in care sunt utilizate instrumente si tehnici psihologice si care are ca finalitate
emiterea unei opinii de specialitate. Dispunerea expertizei psihologice se realizeaza de catre instantele judiciare,
parchete, cabinete de avocatura, persoane fizice si alte institutii specializate prin documente specifice (incheieri
judiciare, ordonante, rezolutii motivate, adrese sau simple cereri). Rapoartele de expertiza psihologica se semneaza si
se parafeaza de catre expertul psiholog, opiniile de specialitate avand forta credibilitatii rezonabile date de catre un
profesionist atestat, putand fi valorificate de catre organul judiciar sau de catre beneficiar. Expertiza psihologica
judiciara constituie un instrument de investigatie util organelor de urmarire penala dar si instantelor de judecata,
pentru cercetarea problemelor specifice cu continut psihologic, esentiale pentru solutionarea cauzelor penale sau
civile, capabila sa ofere concluzii obiective, esentiale pentru analiza dosarului cauzei. Domeniile de aplicabilitate :
Domeniul dreptului penal (infractiunile prevazute de legea penala, probatoriul, martorii, executarea pedepselor,
masurile asiguratorii, victime, infractori, inculpati etc.); Domeniul dreptului civil (relatii de familie, divort,
incredintarea minorului, instituirea unor masuri de protectie a minorului, protectia varstnicilor, protectia persoanelor
cu dizabilitati etc.); Domeniul dreptului muncii ( climatul organizational, restructurarea organizationala, diagnoza
organizationala, angajarea in munca, mentinerea in munca, concedierea, conflictul de munca, disponibilizarea de
personal etc.) ; Domeniul dreptului comercial (politici de marketing, psihologia consumatorului, negocierea
contractelor, prejudicierea relatiilor comerciale, neexecutarea contractelor etc.)
b.Care sunt cazurile penale in care se recomanda efectuarea expertizei psihologic-judiciara?
Domeniul dreptului penal (infractiunile prevazute de legea penala, probatoriul, martorii, executarea pedepselor,
masurile asiguratorii, victime, infractori, inculpati etc.) n cauzele penale se ntlnete expresia ordonarea expertizei
(art 116 Cpp) pentru dispunerea expertizei, la cerere sau din oficiu. n speele penale sunt frecvente cazurile
expertizelor obligatorii (Art. 117 Cpp): n cazul infraciunii de omor deosebit de grav, precum i atunci cnd organul
de urmrire penal sau instana de judecat are ndoial asupra strii psihice a nvinuitului sau inculpatului.
Expertiza se efectueaz n instituii sanitare de specialitate, dup internarea persoanei respective. De asemenea,
efectuarea unei expertize este obligatorie pentru a se stabili cauzele morii, daca nu s-a ntocmit un raport medicolegal. Admiterea expertizei ca mijloc de prob presupune ndeplinirea a dou condiii, cumulativ: a) s fie necesar
consultarea unui specialist pentru probleme n cauz i b) expertiza s fie concludent, uurnd soluionarea corect a
cauzei. c.Care sunt cazurile civile in care se recomanda efectuarea expertizei psihologic-judiciara? Domeniul
dreptului civil (relatii de familie, divort, incredintarea minorului, instituirea unor masuri de protectie a minorului,
protectia varstnicilor, protectia persoanelor cu dizabilitati etc.) Aa cum sugereaz i termenul dispunere, aceast
situaie este specific doar expertizelor judiciare, n care o situaie controversat a ajuns obiect de judecat pentru
instana care, din proprie iniiativ sau la solicitarea uneia sau ambelor pri aflate n litigiu, dispune expertiza, n
general alturi de alte materiale probante (probe cu documente / nscrisuri, probe cu martori etc.). De fapt, atunci
cnd iniiativa aparine prilor se consider c instana procedeaz la admiterea expertizei, iar cnd iniiativa
aparine instanei de judecat se poate vorbi de dispunerea expertizei.

12