Sunteți pe pagina 1din 10

Lectii Sociologie

BAC
Educatie si socializare
Educatia: ansamblul actiunilor si proceselor sociale prin care
societatea transmite noilor generatii cunostintele, valorile
aptitudinile si comportamanetele necesare integrarii sociale.
Atat socializarea cat si educatia inseamna promovarea a ceea
ce societatea considera important, valoros si util. Socializarea are un
inteles mai larg incluzand toate influentele sociale care influenteaza
individul.

Rolul social un status implica roluri multiple in functie de cei


cu care interactionezi. Tipurile principale de roluri sociale: rolurile
asteptate, rolurile performate. Diferentele dintre acestea pot fi
motivate de: incompatibilitati intre personalitate si cerintele
comportamentale si atitudinile impuse de status; lipsa de experienta
sau invatarea insuficienta a rolului.

Institutiile sociale si tipologia lor


In limbaj comum prin institutie se intelege o organizatie
delimitata in timp si spatiu: primaria, banca. In sociologie conceptul
este mult mai larg. Orice tip de practica instituita oriunde in
societate poate reprezenta o institutie sociala. Exemplu: biserica,
familia, banii, adulterul.
Intregul univers social poate fi reprezentat ca sistem de
institutii sociale. Institutiile sociale reprezinta seturi de statusuri si
roluri atasate lor, care contribuie la implinirea unei functii sau nevoi
sociale.
Orice organizatie are la baza o institutie dar nu si invers.

Tipuri de educatie
1. Educatie informala procesul de invatare voluntara sau nu,
realizat prin relatiile si interactiunile noastre cu ceilalti (familie,
prieteni, mass-media)

2. Educatie formala ansamblu proceselor de invatare derulate


in cadrul sistemului de invatamant. Acest tip de educatie este
planificat, controlat, exista personal specializat, obiective clare,
precise.
3. Educatia nou-formala se refera la activitatile de invatare
derulate intr-un cadru formal, dar in afara sistemului de invatamant
(scoli de vara, cenacluri). Educatia formala are rolul cel mai
important in formarea si pregatirea individului pentru viata in
societate intre 6 si 18 ani. Cei cu nivelul de instruire mai ridicat au
sanse mai bune de castig. Scoala are si functii de socializare,
integrare sociala, control social, mediere a prieteniilor, a casatoriilor.

Status si rol
Statusul este pozitia detinuta de un individ intr-o structura
sociala. Ceea ce asteapta un individ de la ceilalti pe baza pozitiei
sale, rolul social este ansamblul comportamentului realizat de un
individ pe baza pozitiei sale (statusului detinut); ceea ce asteapta
ceilalti de la noi.
Orice om detine o multitudine de statusuri pe care le
realizeaza si selecteaza permanent. Alegerea individului poate sa
difere de asteptarile persoanelor cu care interactionam.
In asemenea cazuri, numite conflict de status pot sa apara
probleme de comunicarea si tensiuni. Conflictul de status apare cel
mai des in situatiile in care se suprapun mai multe statusuri, iar
alegerea celui central nu este evidenta.

Statusurile pot fi:


Atribuite (obtinute prin nastere); exemplu: cetatenie, etnie.
Dobandite (cele pe care nu le obtinem prin nastere). Aceasta

tipologie, distinctie, depinde de modul in care este definit un


status in societate. La limita, majoritatea statusurilor atribuite
pot sa fie dobandite.
Indicatorii de status sunt elementele care pot ajuta la
aflarea statusului unei persoane. Obiectele respective au calitatea
de indicatoare de status numai intr-un context social dat. Ele pot sa
fie purtate voluntar sau involuntar si indica statusul central al unei
persoane.

Familia ca institutie sociala


Definitie: un grup de oameni care interactioneaza datorita unor
legaturi se sange, alianta prin mariaj si adoptie.
Vorbim despre rude fictive atunci cand ne referim la relatii
foarte apropiate, similare celor de rudenie.
Functiile familiei:

de status (cele mai importante statusuri ale unei persoane


sunt cele oferite de familie);
afective;
protective;
economice;
de socializare;
reproductive.
Tipologia familiei:

Extinsa.
Nucleara (exista cel mult doua generatii); exemplu: familia
conjugala, monoparentala.

Normele pe baza carora functioneaza familia:


Norme de casatorie: reglementeaza alegerea partenerilor. Exista

doua tipuri de casatorie: endogama; exogama.


Norme care reglementeaza numarul partenerilor.

Familia poate fi :
monogama desi unii autori prefera termenul de monogamie
seriala.
poligama (cand exista mai mult de doi soti):
pologamie poliginie mai multe femei, exemplu musulmani;
poliandrie- mai multi barbati, apare destul de rar in

Polinezia, Nepal, India( comunitatile Nayar, Toda);


casatorie de grup- societatea Oneida in S.U.A. secolul al XIClea 300 membri. Alte casatorii de grup in anii 60-70
S.U.A. perioada hippie.
Norme de autoritate se refera la conducerea si exercitarea
puterii in familie. Familiile pot fi matriarhale, patriarhale,
bazate pe exercitarea comuna a puterii.
Norme privind alegerea partenerului: factorii principali privind
alegerea partenerilor sunt proximitatea si homogamia.
Norme de locatie: familiile pot fi intemeiate in: neolocatie (casa
noua); patrilocatie (casa barbatului); matrilocatie (casa
femeii).

Grupurile si relatiile sociale

Fiecare om apartine simultan unei multitudini de grupuri


sociale. Ne formam si traim in grupuri. Ne comportam diferit in grup,
datorita sentimentului de securitate si presiunii de grup.
Grupul social reprezinta in sociologie orice agregare de doua sau
mai multe persoane cu urmatoarele caracteristici:

Sentimentul apartanentei la grup (membri se considera si


sunt perceputi ca grup).

Exista interactiuni intre membrii grupului.

Exista caracteristci comune (exista valori, aspiratii, obisnuinte


si interese comune).

Existenta unor interese comune sau a unui scop comun.

Grupurile nu se confunda cu: multimea (grupare intamplatoare


si de scurta durata); echipa (un tip de grup in care membri au roluri
bine definite si exersate in vederea atingerii unui scop comun
constientizat si asumat de toti); categoria sociala (desemneaza mai
multi oameni care au caracteristici similare la nivelul unei populatii).

Clasificarea grupurilor:
Grupurile din care facem parte pot fi extrem de diferite cu
relatii si interactiuni mai slabe si mai puternice.
Grupuri primare si secundare. Grupurile primare sunt
grupuri mici in care comunicarile sunt directe, fata in fata. Influente

foarte puternice asupra individului, mare incarcatura afectiva.


Grupurile secundare se bazeaza nu atat pe interactiuni
afective cat pe interese comune. Implicare emotionala scazuta,
scopuri precise interactiuni mijlocite.
Grupuri formale si informale. Grupurile formale au o forma
prestabilta creata in general de o structura organizationala. Pozitiile
si relatiile sunt independente de subiectii care le ocupa, relatiile si
interactiunile au la baza o ierarhie si reguli clare.
Grupurile informale sau naturale apar in decursul
interactiunilor dintre subiecti, nu au scopuri, reguli si structura
interna clara, au la baza simpatia si atractia.
La nivel de grup pot exista 3 tipuri de relatii: atractie,
respingere, indiferenta. Analiza lor permite trasarea unei sociograme
adica a unei harti a relatiilor dintre indivizi, a subgrupurilor si
canalelor de comunicare.

Dinamica grupurilor
Este analiza proceselor care au loc in interiorul unui grup.
Se considera ca majoritatea grupurilor trec prin urmatoarele etape
de formare:
Formarea
Etapa de inceput, relatiile sunt politicoase, protocolare,
preocuparea principala este de a-i cunoaste pe ceilalti si de a
explora propriile sanse de afirmare.
Furtuna
Indivizii isi negocieaza pozitia in grup, relatiile de
autoritate, sferele de influenta. In aceasta etapa apar tensiuni,
subgrupuri, aliante. Daca nu este depasita aceasta etapa va exista o
stare permanenta de neincredere, conflicte interne.
Normarea
Se ratifica normele si ierarhiile negociate in etapa
anterioara. Incep sa apara statusuri si ordine interna.
Functionarea

Etapa de roductivitate maxima in care grupul functioneaza


pe baza regulilor agreate. Aceste etape nu sunt intotdeuna la fel de
intense sau pot sa nici nu apara, dar in orice grup, indivizii simt
nevoia de a-si defini pozitita, teritoriul si sfera de influenta. Nu
exista grupuri simetrice, intotdeauna exista pozitii periferice si
centrale in grup.

Efecte de grup ce produc reactii contraintuitive

Efectul de asteptare, spectacol, indiferenta. Un


comportament de ajutor reclamat de o anumita situatie apare intrun interval de timp incert proprotional cu numarul celor care il pot
oferi. In acest caz se vorbeste despre responsabilitatea scazuta,
difuza, anesteziata a indivizilor la nivelul intregului grup. Fiecare
asteapta ca altul sa faca ceva.
Efectul pierderii de vreme oamnii depun un efort
individual mai mic, atunci cand muncesc inpreuna cu alte persoane,
iar responsabilitatea, efortul individual nu poate fi foarte bine
cunoscut. Implicarea individuala este invers proportionala cu
numarul membrilor. Acest lucru este foarte important pentru
manegement si explica de ce activitatile colective in care nu pot fi
cunatificate efortul individual sunt ineficiente. Exista o limita dincolo
de care sunt prea multi oameni pentru a mai putea derula
activitatea.
Gandirea de grup (groupethink). Desi grupurile au
capacitatea de a genera mai multe idei decat indivizii izolati
(brainstorming).
Totusi intr-un grup ce are coeziune mare si un conducator
puternic lucrurile stau pe dos (efectul de turma). Se cauta acordul,
membri au eficienta de a evita critica, prin urmare eficienta mentala
scade, perceptia asupra realitatii este deformata.
Apare iluzia invulnerabilitatii, supraincrederea,
subaprecierea adversarului, apar stereotipuri in aprecierea
adversarului, exista tendinta asumarii unor riscuri exagerate.
Oameni foarte bine pregatiti ajung sa faca erori inexplicabile. Acest
efect a fost studiat prima data in urma dezastrului din golful porcilor
(pigs bay). Cel mai mare dezastru american dupa Pearl Harbor.
In 1961 Kennedy a incercat sa debarce 1400 de imigranti
cubanezi bine antrenati militar pentru ca acestia sa provoace o
revolutie populara impotriva lui Fidel Castro. Acest plan s-a dovedit

un esec total in urma caruia S.U.A. au avut pierderi umane, de


armament si de imagine.

Socializarea
Definitie : este procesul prin care individul uman isi formeaza
personalitatea invatand comportamente, abilitati, informatii care il
fac fiinta sociala capabila sa traiasca si sa se dezvolte in societate.
Socializarea reprezinta asimilarea, adaptarea, interiorizarea
regulilor si modelelor oferite de institutiile si oamenii cu care intra in
contact. Factorii care ne influenteaza comportamentul in societate
sunt numiti agenti de socializare. Agentii principali de socializare:
Familia, scoala, grupurile de egali, mass-media.

Factori care influenteaza procesul de socializare:


Factori biologici ( temperament, caracteristci afective).
Mediul fizic (geografie). Lucian Blaga vorbeste despre o
structura a matricei stilistice romaneasca ce cuprinde un orizont
spatial infinit, ondulat, un orizont temporal de inaintare ondulata in
timp, impacare cu destinul, dragostea pentru pitoresc, simtul
nuantei al masurii si discretiei, geometrism drept, lineare, varsta
adoptiva, copilaria.
Cultura profilul cultural al unei societati imprima
caracteristici specifice procesului de socializare.

Experienta de grup.
Experienta personala.

Tipuri de socializare
Exista 6 tipuri majore de procese de socializare clasificate dupa
doua criterii:
a. Dupa momentul in care se realizeaza:
- Socializare primara 0-7 ani. Agent principal de
socializare - familia. Sunt invatate limbajul, norme si
valori de baza.
- Socializare secundara de la 7 ani pana la
adolescenta. Sunt asimilate toate rolurile sociale,
produsele culturale si normele care permit traiul in
societate.
- Socializare continua, din adolescenta pana la
moarte. Proces indelung dar nu foarte intens. Se invata
roluri precum cele de cetantean, sot , angajat, parinte.
b. Dupa scopul sau:
- Socializare anticipatorie, adica ne pregatim pentru
roluri sociale pe care nu le avem inca.
- Socializare negativa tipul de socializare in cadrul
careia sunt invatate modele comportamentale, valori,
norme opuse celor ale culturii dominante. Acest tip de
socializare tinde sa conduca la comportament deviant,
delicventa, izolare.
- Resocializarea se refera la renuntarea la unele
comportamente, norme, valori si adoptarea altora. Apare
intrecerea de la o etapa a vietii la alta. Un caz aparte este
acela a institutiilor de reeducare.

Agenti de socializare:
- Familia in etapa primara.
- Scoala - in etapa secundara.
- Grupurile de egali (pot fi mult mai importante decat

familia din cadrul etapei secundare).


- Mass-media, persoanele, grupurile, organizatiile
care intervin si influenteaza valorile, compoartamentul
convingerilor individului.

Divort si casatorie
Divort - desfacerea/ dizolvarea unei casatorii. Anularea
casatoriei se considera ca n-a existat.
Orice societate are tendinta de a favoriza casatoriile si a evita
pe cat posibil divortul.
Divortabilitatea o variabila prin care se masoara numarul
de divorturi la mia de casatorie. Se considera ca o societate este cu
atat mai instabila cu cat numarul de divorturi este mai mare.

Factori care duc la instabilitatea familiilor:

Diferenta mare de varsta intre soti. De asemenea varstele


mici ale partenerilor duc la instabilitate. Cele mai stabile
familii sunt cele in care sotul este cu 2 pana la 4 ani mai
mare ca sotia, respectiv cele in care partenerii au 22-24

ani.
Socurile in familie. In masura in care exista pierderi grave
materiale sau umane casatoriile tind sa devina instabile.
Nevoia unuia dintre soti de indepartare de familiile de
provenienta in masura in care celalalt nu doreste acest
lucru.
Diferente mari de orice natura (culturale, economice, de
status) dintre soti duc la tensiuni si conflicte.
Regula celor 6 luni si a celor 3 ani de la prima intalnire.
Instabilitatea familiilor de provenienta (este vorba de
socializarea primara).
Atunci cand femeia ramane insarcinata inainte de casatorie
sau in primul an.

Alternative la familia clasica


Familia se afla intr-un continuu proces evolutiv. Nu putem
spune incotro ne indreptam, dar alternativele principale din prezent
sunt: familie de tip poligam care au fost intotdeauna o tendinta
minoritara; casatoria de tip homosexual o tendinta minoritara la
nivelul populatiei; celibatarea consensuala concubinaj care apare
din ce in ce mai frecvent si care poate fi premaritala sau
permanenta.