MONTAREA LENTILELOR DE OCHELARI

1 Prelucrarea conturului lentilelor sferice pentru ochelari si montarea

lor in montura de ochelari
Montarea lentilelor de protectie sau corectie in monturi necesita urmatoarele
operatii: verificarea lentilei si fixarea centrului optic, confectionarea sablonului,
trasarea lentilei, taierea (cioplirea), slefuirea, montarea propriu-zisa.
a) Verificarea lentilei consta din controlarea acuratetei si a valorii puterii
dioptrice.Astfel lentilele se spala (sau se curata de praf) si se verifica sa nu aiba
incluziuni
filiforme,
bule,
zgarieturi,
cioburi. Se verifica valoarea puterii dioptrice a lentilei, sa corespunda cu indicatiile
din
prescriptie
si
se
puncteaza centrul optic al lentilei cu tus negru lavabil. Puterea lentilei si punctarea
centrului
optic
se
verifica cu frontifocometrul.
b) Confectionarea sablonului se executa functie de montura de ochelari,
manual sau automat.
c) Trasarea se poate executa manual cu un creion widia sau diamante, sau
mecanic pe masini specifice.
d) Taierea lentilelor se face pana la limita trasata dupa sablon. Manual se
foloseste un cleste de taiat lentile care este prevazut cu pastile de widia sau
diamant, operatie cunoscuta si sub denumirea de cioplire. Taierea se poate executa
si automat pe masini specifice.
e) Slefuirea lentilelor se executa pe masini de slefuit. Uneori aceasta
operatie mai este denumita sifatetare.Fatetul de protectie este o tesitura executata
pe marginea ascutita a suprafetei. in .9 este reprezentat un fatet executat corect la
45, celelalte reprezentari fiind incorecte. in cazul in care lentilele vor fi montate
in monturi peri vi st sau glazant, se recomanda fatetul patent (.10). Pentru
montarea lentilelor pe fir, se recomanda fatetul invizibil (.ll). La operatia de
fatetare, trebuie ca lentila sa fie perfect slefuita si fatetarea sa fie executata pe
mijlocul conturului lentilei. Sunt cazuri cand se executa un fatet lateral, la lentilele
foarte concave, ca ele sa nu fie vizibil iesite din montura. Dupa fatetare, taisul
lentilei trebuie putin slefuit, pentru a nu se ciobi in monturi. La montarea acestor
lentile, trebuie acordata multa atentie, pentru ca acestea sa nu se sparga; in acest
scop ele trebuie slefuite exact.
Daca lentila este slefuita prea mult, intre montura si lentila apare un gol la
montare, ceea ce nu este estetic si exista riscul ca lentila sa cada sau sa se sparga.

J) Gaurirea lentilelor - se aplica acelor lentile slefuite ce vor fi montate in

monturi prevazute cu suruburi sau care vor fi prinse cu fir de nailon. Gaurirea se
executa numai pana la jumatatea grosimii lentilei, apoi lentila se intoarce si se
continua gaurirea. In timpul gauririi se scoate burghiul de mai multe ori din
lentila, impiedicandu-se astfel supraincalzirea lentilei. Se trece apoi la largirea
gaurii.
g) Montarea lentilelor in monturi
In monturi metalice se face astfel: se desface surubul monturii si se
probeaza lentilele de mai multe ori. Daca surubul este prea lung, se desface pana
cand lentila intra in montura, daca nu, se scoate surubul de tot. Cand lentila este
potrivita ca marime, se prind cu clestele partile desfacute cu multa atentie sa nu se
ciobeasca lentila. Slefuirea este buna atunci cand partile desfacute se ating si
lentila nu se misca. Daca lentila se misca in montura inseamna ca a fost prea mult
slefuita sau montura s-a deformat.
inainte de montarea lentilelor, montura trebuie verificata. Sunt cazuri cand
canalul interior nu este drept. Acesta se poate indrepta cu clestele de indreptat.
Daca canalul interior al monturii prezinta

denivelari, acestea se pot indrepta cu pila. Denivelarile apar in timpul lipirii

monturilor. Daca montura este in regula, se sterg lentilele si se monteaza.
Pentru montarea lentilelor in monturi din plastic, trebuie incalzita montura.
incalzirea se realizeaza prin mai multe metode. Timpul de incalzire este de
aproximativ 30 de secunde. Dupa incalzirea monturii, lentila este asezata cu un
capat in canalul interior al monturii si apoi se apasa celalalt capat, pana se aseaza
corespunzator. Totdeauna lentila este asezata in partea exterioara a cadrului si se
termina operatia spre nazal.
h) Ajustarea monturii (echilibrarea ochelarului) consta in pozitionarea
bratelor fata de cadrul monturii, in asa fel incat daca ochelarul este asezat pe o placa
de sticla, sa atinga placa in patru puncte fara sa se miste. Cambrarea bratelor
trebuie sa fie simetrica in jos, cat si inspre interior. Dupa inchiderea bratelor,
acestea trebuie sa se suprapuna perfect.
2 Montarea lentilelor bifocale
La montarea acestor tipuri de lentile este important sa se respecte distanta
interpupilara, distanta folosita la centrarea lentilelor fata de ochi.

Tehnologia de montare cuprinde urmatoarele etape: alegerea monturii,

executarea sablonului, fixarea sablonului pe lentila, taierea lentilei, cioplirea,
fatetarea, montarea, controlul.
inainte de montare, lentilele trebuie verificate cu ochiul liber, pentru a observa
diferitele defecte de suprafata sau in interior cum ar fi: incluziuni filiforme, bule,
zgarieturi, cioburi marginale. Se verifica apoi la frontifocometru, valorile dioptrice
si corespondenta acestora cu indicatiile din prescriptia ochelarului, se fixeaza
centrele optice. Se alege o montura fie din material plastic, fie din metal cu camp
vizual suficient de mare, functie de nevoile vizuale ale purtatorului. Se
confectioneaza sablonul, se traseaza conturul lentilei. Urmeaza taierea lentilei dupa
sablon si cioplirea. Cioplirea sepoate executa direct sau dupa taierea pe contur a
lentilei. In continuare, se va slefui lentila pe masina de slefuit manual, semiautomat
sau automat, obtinandu-se fatetul dorit.
Lentilele bifocale se monteaza in asa fel incat centrele optice ale portiunilor
pentru vederea la distanta sa corespunda cu centrele pupilelor, cand ochii privesc la
infinit. Portiunea pentru vederea la aproape, se monteaza astfel ca ele de simetrie ce
trec prin punctul cel mai inalt al lizierei si prin centrul optic al lentilei, sa fie rotit
cu 10 15 (.12).
Dupa montarea lentilelor, urmeaza operatiile finale de retus: indreptarea
bratelor, realizarea inclinarii ochelarului, verificarea conformitatii cu prescriptia
ochelarului, ambalarea si predarea catre client.
3 Montarea lentilelor astigmatice
Pentru montarea acestor lentile trebuie parcurse urmatoarele etape:
a) La alegerea monturii trebuie avut in vedere ca marginea acesteia sa nu
micsoreze campul vizual. In functie de distanta interpupuilara, se alege o montura
la care saua nazala sa fie corespunzatoare nasului, iar marimea monturii sa
incadreze bine fata. Raportul dintre fata si ochelari este corespunzator, daca
lungimea ochelarului pe axa de montaj coincide cu distanta temporala. Montura nu
trebuie sa atinga fata, ci sa fie la o distanta de 3 mm. Practic, montura se alege
functie de fizionomie si de distanta interpupilara.
b) Lentilele se aleg conform prescriptiei ochelarului. Se controleaza
acuratetea suprafetelor lentilelor.
La masurarea lentilei sfero-torice, la frontifocometru apar valorile celor doua
directii principale. Valoarea dioptrica mai mica reprezinta valoarea sferica a lentilei
cilindrice in aceasta directie, lentila neavand efect cilindric. Deci, aceasta directie cu

puterea mai mica, reprezinta axa fara efect a lentilei cilindrice. Cea de a doua
valoare a lentilei, masurata in sectiunea corespunzatoare perpendiculara, reprezinta
valoarea totala (valoarea sferica plus valoarea cilindrica). Diferenta astigmatica,
deci valoarea cilindrului, va fi data de diferenta intre valoarea totala si cea sferica.

c) Axarea lentilelor se face dupa sistemul TABO sau Sistemul International.

Lentilele astigmatice pozitive formeaza o imagine alungita in directie
verticala a obiectelor, axa se afla pe portiunea cea mai groasa, iar la lentilele
negative, imaginea obiectelor se formeaza in directia orizontala, axa se afla pe
portiunea cea mai subtire.
d) Sablonul se poate confectiona manual sau pe masini semiautomate si
automate.
e) Lentilele se traseaza manual sau automat.
f)

Cioplirea se executa cu ajutorul clestelui oblic pentru cioplit.

g) Slefuirea lentilelor pe contur trebuie efectuata cu grija pentru a se evita

spargerea
sau
ciobirea lentilei pe margine. Slefuirea se executa pe masini automate sau manual.
h) Montarea propriu-zisa.
Alte
aspecte a)
Vedere
departe
Ca regula generala, locasurile pentru lentile, presupus e, sunt inclinate spre
spate si in jos cu aproximativ 15 si spre spate si tampla cu 5-l0.
In acest fel, campul vizual este putin mai mare si liniile de privire sunt mai
putin inclinate fata de normalele la lentila in punctele de incidenta.
Locasul pentru lentila are un centru geometric.
Lentila trebuie centrata cu cea mai mare precizie posibila, daca puterile in
sectiunile principale depasesc 10 dpt. Abaterile de centraj pe verticala trebuie sa
corespunda teoretic unui efect prismatic mai mic de 0,5 dioptrii prismatice.

Cand subiectul priveste un punct fix departat, asezat in ul orizontal, ce trece

prin centrul pupilei, linia de privire intersecteaza ul fetei monturii in punctul de
privire primar.
Pentru fiecare problema vizuala, exista o zona in lentila de ochelari care este
utilizata mai des. Centrul acestei zone este numit punct principal de privire. Pentru
vederea departe, linia de privire ce trece prin acest punct, este in general deviata in
jos, in raport cu directia primara de privire, cu 5 12 .
Centrul de montaj al monturii este punctul din locasul pentru lentila, care
trebuie pus in coincidenta cu punctul de referinta al lentilei.
In cazul lentilelor fara efect prismatic, axa optica a lentilei trece prin centrul
de rotatie al ochiului si punctul principal de privire (centrul de montaj).
Intervalul de montaj este distanta intre centrele de montaj ale lentilelor
ochelarului.
Centrele de montaj pot fi asimetric dispuse fata de ul median al monturii,
conform prescriptiei optometrice (in caz de asimetrie faciala), dar distanta intre ele
trebuie respectata.
In timpul rotirii globilor oculari, distanta intre centrele de rotatie ale celor doi
ochi se considera ca ramane constanta.
Punctul principal de privire este decalat in jos in practica, fata de punctul de
privire primar, . 13.
Necoincidenta centrului optic al lentilei mono focale pentru departe, cu
centrul de montaj se numeste descentrare. Toleranta maxima admisa (Amax) la efectul
prismatic binocular in orizontal este de IA (pdpt) teoretic. Pentru lentile convergente,
se recomanda ca descentrarea sa fie pozitiva (pentru fiecare lentila maxim 0,5 A baza externa). In cazul lentilelor divergente, pentru fiecare lentila maxim 0,5 A
descentrare negativa.
Centrajul in inaltime: punctele de referinta ale celor doua lentile, trebuie sa fie
la aceeasi inaltime in montura.
in caz de asimetrie faciala pe verticala, punctele de referinta pot fi la inaltimi
diferite.
Se puncteaza centrele optice pentru fiecare ochi pe linia de privire
corespunzatoare aceluiasi punct din ul median al corpului. Abaterea tolerata la
deviatia prismatica pe inaltime, in vederea binoculara (intre cei doi ochi), este de
maxim 0,5 A. Normele internationale propun 0,33 A. Pentru obtinerea deviatiei
liniare corespunzatoare tolerantelor la efectul prismatic, se inmultesc valorile
din tabelul 1, cu 0,67 pentru orizontala si cu 0,33 pentru verticala.

in caz de anizometropie, pentru fiecare ochi in parte, toleranta la descentrare

este corespunzatoare ametropiei sale.
Daca anizometropia este mai mica sau egala cu 0,5 dpt, centrele optice vor fi
montate ca si cum nu ar exista anizometropie.
Pentru anizometropii mai mari de 0,5 dpt, centrul optic al lentilei cu putere
mai mare de 2,00 dpt se descentreaza fata de centrul de privire la distanta, pe
inaltime, asa incat efectele prismatice sa nu difere in zonele de lectura cu mai mult
de 0,5 A.
Centrajul la montajul lentilelor astigmate simple, se reduce la cel al lentilelor
stigmate. Abaterea se proiecteaza pe cele doua meridiane principale si se determina
efectele prismatice in aceste e.
Orientarea sectiunilor principale ale ochilor, trebuie sa coincida cu
orientarea sectiunilor principale ale lentilelor. Abaterile maxime tolerate sunt cele
din tabelul 2.
Tabelul 1
Puterea pozitiva
(dpt)
1,00
1.50
2,00
2,50
3,00
3.50
4,00
4,50
5,00
5,50
6,00
6,50
7,00
7,50

Toleranta (mm) Puterea negativa

(dpt)
9,72
10,28 1,00
6,39
6,95 1,50
4,72
5,28 2,00
3,72
4,28 2.50
3,05
3,61 3,00
2,58
3,14 3.50
2,22
2,78 4,00
1,94
2,50 4,50
1,72
2,28 5,00
1,54
2,10 5,50
1,39
1.95 00
1,26
1,82 6,50
1,15
1,71 7,00
1,05
1,61 7,50

8,00
9.00
10,00
11,00
12,00
15,00
18,00
20,00

0,97
0,83
0,72
0,63
0,55
0,39
0,28
0,22

Tabelul 2
Diferenta astigmatica
(d)
Pana la 0.50
Peste0,5 1,5
Peste 1.5

1,53 8,00
1,39 9.00
1,28 10.00
1,19 11.00
1,11 12.00
0,95 15,00
0,83 18,00
0,78 20,00
Abaterea de orientare (grade)
+ /- 15
+ /-3
+ /-2

Folosirea ochelarului pentru vederea departe si pentru vederea aproape

Se considera cazul unui cuplu ocular izometrop, compensat cu lentile
sferice centrate pentru vederea departe si fixand un punct M asezat in median, la un
nivel net inferior celui al liniei de baza.

in .14 sunt marcate centrele de rotatie ale ochiului (aparent si real) si liniile de
privire reale si aparente. Se constata ca, acestea din urma intalnesc lentilele in
punctele Jpi si Jp2 ale caror pozitii depind de pozitiile lui M, inclinarea capului.
Punctul Jp este punct de lectura' sau de vedere aproape. Jp este la 2-3 mm spre
nas si 8-l2 mm in jos fata de J.
Cele doua linii de privire se intersecteaza in N , daca cei doi ochi sunt la
aceeasi inaltime. Obiectele observate, par ca sunt putin mai sus sau putin mai jos,
dupa semnul lentilelor, ceea ce nu prezinta un inconvenient.
Daca exista anizometropie, nu mai exista simetria centrelor aparente de
rotatie fata de ul median; liniile de privire nu se mai intalnesc, iar subiectul nu
reactioneaza folosind rezerva sa de fuziune verticala. Aceasta reactie este posibila,
daca efortul depus nu este prea mare (mai mic de 0,5 A).

Daca anizometropia este foarte mare se poate incerca coborarea centrele

optice, in raport cu J, sau sa se foloseasca zone pentru aproape inzestrate cu prisme
convenabile, adica, zone pentru aproape cu putere sferica la fel ca pentru departe, dar
centrate pe Jp] si JP2 datorita prismelor (lentile semi-prismatice).
Centrarea ochelarilor de compensare pentru vedere aproape
Se descentreaza centrul optic spre nas, pornind de la pozitia pe care a avut-o
pentru vederea departe (punctul J, daca nu exista indicatie de efect prismatic) asa
incat componenta orizontala a efectului prismatic pe linia de privire, sa fie nula.
Practic, pentru un obiect situat la 400 mm, descentrarea pe nas va fi de 2 mm si
pentru obiect fixat la 300 mm descentrarea este de 2,50 mm.
Pentru ochelari cu lentile monofocale descentrarea clasica L Lp nu are
influenta sau are prea putina asupra campului vizual
Centrajul In inaltime a lentilelor in vedere aproape
In cazul izometropului, descentrarea cu aceeasi distanta a centrului optic al
lentilelor, pe verticala, nujeneaza. In caz de anizometropie, descentrarea cu aceeasi
distanta pe verticala, indica efecte prismatice diferite pe care purtatorul de ochelari le
poate micsora inclinand capul in jos, asa ca Lp sa vina in Jp (distanta intre centrul
optic si punctul de intersectie al liniei de privire cu lentila sa fie micsorata). Se
poate incerca descentrarea lentilei.
Lentile de ochelari descentrate
De cele mai multe ori centrul geometric al calibrului, nu coicide cu punctul J,
unde linia de privire intalneste ul calibrului, deci nici cu centrul optic al lentilei.
Exista o descentrare a centrului optic fata de centrul geometric G, care serveste drept
referinta. Descentrarii GJ , ii corespunde un efect prismatic in G. Daca GJ este destul
de mare este posibil sa nu se inscrie calibrul in circumferinta lentilei si atunci
se recomanda fabricarea lentilei descentrate.
Compensare prismatica
Pentru a compensa cel putin partial o heteroforie, sau pentru a evita diplopia in
unele cazuri de strabism paralitic, se adauga corectiei sferice sau sfero-cilindrice o
compensare prismatica.

Se poate imagina, suprapunerea lentilei compensatoare specifica ametropiei,

convenabil plasata, adica descentrata cu GJ si prisma care ureaza in prescriptia
ochelarului.
Intr-un punct al lentilei vor fi doua efecte prismatice de compus: acela dat de
lentila sferica sau sfero-cilindrica si acela al prismei din prescriptie.
4 Ochelari cu lentile multifocale
Zonele pentru vedere departe ale lentilelor multifocale admit aceleasi reguli
de montare, in e care trec prin centrele de rotatie ale ochilor, ca lentilele unifocale
pentru vedere departe.
Pentru a obtine cu lentile multifocale, un camp vizual cat mai mare, in vedere
aproape, ar trebui aleasa o distanta ochi - lentila mica si sa se incline montura.
Distanta intre punctele de referinta ale zonelor pentru vedere aproape, trebuie
adusa la aceeasi valoare cu distanta interpupilara, in ul lentilelor in vederea
aproape, pentru distanta medie de lucru

aleasa. Pozitionarea in inaltime a zonelor pentru vedere aproape, depinde de nevoile

vizuale individuale (conformatie anatomica, postura corporala, conditii de utilizare,
obisnuinta).
Pentru lentilele bifocale, centrul optic al zonei aproape LA, este punctul
acestei zone in care efectul prismatic este nul.
Liziera care desparte cele doua zone nu trebuie sa impiedice vederea departe
si nici sa limiteze campul pentru vederea aproape.
Stabilirea pozitiilor lentilelor multifocale in montura depinde de:
- tipul de multifocal;
- tinuta capului (se recomanda monturi cu plachete pentru a se putea regla pozitia
ochelarului);
- natura si distanta de lucru ;
- valoarea ametropiei (pentru ametropie mare, linia de separare va fi mai sus si
lentila cat mai aproape de ochi);
- valoarea aditiei;
- distanta lentila-ochi (pentru distanta mare, segmentul de aproape va fi mai jos);
- obisnuinta subiectului.

Segmentul pentru aproape este cuprins intre doua limite: cea superioara este
determinata de factorii prezentati mai sus, cea inferioara de dimensiunea monturii.
Spatiul minim dintre cele doua limite se recomanda:
- pentru lentilele bifocale 14 mm (medie 16 mm);
- pentru lentile trifocale 17 mm (medie 19 mm);
- pentru lentile progresive 19 mm (medie 20 mm).
Calibrul monturii trebuie sa aibe pe inaltime, urmatoarele dimensiuni minime:
- pentru lentile bifocale 30 mm (medie 32 mm);
- pentru lentile trifocale 33 mm (medie 34 mm);
- pentru lentile progresive 34 mm (medie 36 mm).
Pentru presbiti cu formula corectoare obisnuita, in conditii de lucru normale si
pozitia capului normala, pozitia lizierei va fi ca in schitele din .15.
Lentile bifocale astigmate: pentru fiecare meridian principal o lentila
astigmata poate fi asimilata cu o lentila sferica.
In stabilirea pozitiei lentilei in montura, se are grija ca axa optica a zonei
pentru vederea departe, sa treaca prin centrul de rotatie al ochiului. Aceasta
inseamna ca linia principala de privire este inclinata fata de orizontala in vedere
departe, cu un unghi egal cu unghiul de inclinare al calibrului monturii.
O metoda practica de realizare a acestei conditii este urmatoarea: subiectul
este plasat in fata unei oglinzi de perete, asezata vertical, apoi i se cere sa-si fixeze
ochii pe oglinda, pastrand o pozitie naturala. Se cere subiectului sa ridice capul,
pana ce ul monturii este in pozitie verticala (controlul este facut de optometrist),
acesta privind mereu in directie orizontala (un obiect departat aflat la
aceeasi inaltime cu ochii subiectului). Optometristul puncteaza pe calibrul
transparent, pozitia pupilei (punctul de intersectie al liniei de privire cu calibrul).
La montare, centrul optic pentru vederea departe trebuie sa coincida cu
punctul ce reprezinta centrul de montaj.
Trebuie avut in vedere realizarea orientarii corespunzatoare a sectiunilor principale
in caz de astigmatism. in cazul lentilelor bifocale cu pastila sudata, rotunda sau cu
liziera anastigmata se orienteaza corespunzator liniile, centrul optic pentru departe,
centrul geometric al pastilei (axa de simetrie a zonei aproape).

BAZELE TEORETICE ALE OPTOMETRIEIFUNCTIONALE

1 Procesele de baza ale functiei vizuale
Functia vizuala a organismului este caracterizata de trei procese
diferentiate si coordonate: focalizarea, binoculizarea, identificarea.
Focalizarea - este procesul care permite sistemului vizual sa stabileasca o
punere la punct a imaginii prin sistemul optic al ochiului, pentru orice obiect din
spatiul observat. Aceasta capacitate este in mod particular importanta in vederea
aproape, daca se are in vedere ca societatea contemporana impune lucrul de
aproape.
Binoculizarea - in timpul dezvoltarii individului copil, binoculizarea se
stabileste in armonie cu progresele de postura, motricitatea si coordonarea in
ansamblul corpului. Ea consta in coordonarea miscarilor celor doi ochi pentru a se
centra pe un punct oarecare din spatiu, in acelasi timp cu punerea la punct.
Identificarea - este procesul prin care, in cursul dezvoltarii, informatiile
senzoriale vizuale se armonizeaza cu maturizarea celorlalte simturi si se integreaza
la nivelul centrilor corticali.
Pornind de la senzatiile vizuale brute, se dezvolta perceptia de miscare, de
culoare a formelor, a detaliilor si reliefului, ceea ce duce la o forma elaborata a
reprezentarilor vizuale, cum ar fi recunoasterea simbolului scris.
Cele trei procese vizuale sunt asociate atat intre ele cat si cu ansamblul
corpului.
In functiile organismului se deosebesc trei domenii:
- domeniul vietii vegetative, al functiilor de baza (respiratia, digestia,
circulatia sanguina, reproducerea), realizat de domeniul visceral;

- domeniul vietii de relatie (deplasari, miscari in spatiu). Acestea sunt

sustinute de sistemul osos, sistemul muscular si postural si coordonate de
aparatul neuromotor. Acesta este sistemul scheletic.
- domeniul vietii mentale se defasoara in jurul posibilitatilor de abstractie si
reprezentare. Toti stimulii, mesajele emanate de corp si de lumea exterioara sunt
integrati, decodificati in cortex de functii cerebrale complexe. Acesta este sistemul
cortical.
Functiile vizuale sunt in relatie cu functiile organismului conform urmatoarei
scheme:
- sistem visceral - focalizare;
- sistem scheletic - binoculizare;
- sistem cortical - identificare.
Relatiile intre focalizare, binoculizare si identificare
Din dezvoltarea armonioasa a celor trei procese, rezulta o unitate
functionala speciala si anume: punerea la punct, coordonarea si decodificarea.
Miscarile diverselor structuri provoaca acomodarea, mecanism prin care
sistemul vizual isi modifica focalizarea functie de distanta pana la obiectul vizat.
Gradul de acomodare, informeaza asupra cantitatii de energie pe care sistemul
emetrop trebuie sa o furnizeze, pentru a se ajusta la stimulare.
Focalizarea satisface legea efortului minim'. Echilibrul sistemului vizual
pentru vederea departe, corespunde unei hipermetropii de + 0,50 0,75 dpt. In
vederea aproape echilibrul este intre + 1,25 1,75 dpi
in acelasi timp, la maturitate echilibrul binocular al omului corespunde unei
exoforii de 0,50 pdpt pentru vederea departe.
Realtia focalizare - binoculizare
Focalizarea si coordonarea binoculara sunt sustinute de sistemul visceral si
de sistemul scheletic. Primul sistem este comandat de sistemul nervos autonom
(caile simpatice), cel de al doilea, de sistemul nervos central. Cele doua sisteme
au relatii de functionare, ceea ce explica sinergia acomodare - convergenta

(focalizare - binoculizare). Relatia este insa destul de elastica. Pentru o distanta

data, deci o acomodare data, valoarea convergentei poate varia in proportii
sensibile.
Relatia focalizare - identificare
in caz de ametropie monoculara importanta, rar se ajunge la o acuitate a
ochiului ametrop normala, chiar cu cea mai buna compensare optica. Reciproc,
daca acuitatea vizuala este limitata, echilibrul optic va fi adesea imprecis.
Relatia binoculizare identificare

Unele probleme de binoculizare au o incidenta asupra identificarii vizuale in

ce priveste acuitatea vizuala. Este cazul focalizarii gresite, al instabilitatii fixarii
care pot determina nistagmusul. De exemplu, lectura este un act vizual care
asociaza o miscare musculara autonoma (miscare coordonata a ochilor care
urmaresc un rand sau trec de la un rand la altul), cu decodificarea simbolului scris.
Bazandu-se pe focalizare precisa si permanenta, se utilizeaza binoculizarea si
identificarea vizuala.
Analiza comportamentelor
Exista trei faze care permit clasarea comportamentelor: faza structurala,
faza functionala si faza operationala.
Faza structurala cuprinde structurile proprii sistemului studiat.
Faza functionala cuprinde comportamentele permise de structurile oculare.
Ele devin dinamice.
Faza operationala cuprinde comportamentele la care trebuie sa ajunga
sistemul studiat, cand este perfect echilibrat. Sistemul devine eficace la acest
nivel.
intre faze exista relatii directe si indirecte. Pentru studiul acestor relatii, se
imparte fiecare dintre faze, in trei aspecte.

1) Aspectul static: printre structurile care compun sistemul considerat

unele sunt mecano -statice. Aspectul ajuta componentele de baza, care au nevoie
de elemente motoare, pentru a deveni eficace.
2) Aspectul dinamic: unele structuri se afla intr-un raport mai strans cu
motricitatea. Faza functionala poate fi ilustrata in ce priveste aspectul dinamic de
miscarile reflexe care preced mersul la noul nascut. In faza operationala, aspectul
dinamic este caracterizat de variatiile de viteza si de suplete.
3) Aspectul control: orice sistem viu este informat de consecintele actelor
sale pe termen mai lung sau mai scurt. Aspectul control se refera la retroactiunile
si reajustarile care pot duce la performante noi.
2 Analiza comportamentelor in procesul de focalizare
Faza structurala
Aspectul static este caracterizat prin ansamblul de dioptri ai ochiului
si retina ca ecran.
Aspectul dinamic este definit de elementele necesare pentru modificarea
structurilor statice. Muschii ciliari si muschii irisului formeaza elementele
dinamice ale fazei structurale.
Aspectul control: actiunea elementelor musculare trebuie in permanenta
reajustata. Contractiile irisului ca urmare a variatiei iluminarii retinei si muschii
ciliari sunt comandati de un centru nervos situate in trunchiul cerebral. Retina,
nervul optic si cortexul vizual ralizeaza o cale senzoriala pentru reflexul
acomodativ. Trunchiul cerebral (centru al reflexelor primitive) si cortexul sunt
implicati in reglarea mecanismelor dioptrice.
Faza functionala
Aspectul static: in prezenta unei stimulari corespunzatoare incepe faza
functionala. Rolul fundamental al fazei functionale este focalizarea, rezultat al
structurilor dioptrice.
Aspectul dinamic: focalizarea se poate adapta diferitelor e din spatiul
obiect, ca urmare a activitatii muschilor ciliari, iar acestia la randul lor modifica
curburile cristalinului. Fenomenul este involuntar. Pentru un sistem dezvoltat si

echilibrat, posibilitatile de modificare dioptrica sunt utilizate pentru mentinerea

punerii la punct, indiferent de modificarile sistemului.
Aspectul control: corespunde modificarilor celor mai des folosite, pentru o
functionare eficace.
Sistemul dioptrie are capacitatea mare de variatie, dar functionarea sa
normala trebuie sa se faca intr-un interval restrans, necesar pentru o activitate
prelungita. Aceasta capacitate permite mentinerea focalizarii in jurul unei pozitii
de echilibru.
Faza operationala

Aspectul static: in timp ce focalizarea realizata la faza functionala era

grosiera, la nivelul operational ansamblul structurilor oculare se armonizeaza,
pentru a atinge starea de echilibru. Starea de emetropie presupune focalizarea
unui obiect aflat la infinit. In situtia de echilibru, ochii, statistic normali, au o
usoara hipermetropie 0,50 0,75 dpt. Aceasta rezerva este indispensabila si
permite sa fie in mod constant oscilanta si pregatita pentru orice reajustare. In
societatea moderna, echilibrul in vederea aproape este realizat pentru 1,25 1,75
dpt, mai convex decat in vederea departe
Aspectul dinamic: echilibrul atins de sistemul emetropie raspunde la
stimulari interne si externe. Pentru ca aceste echilibre sa fie stabile si durabile,
trebuie sa existe o suplete suficienta (pentru a evita o supraincalzire') si
limitata pentru a ramane precis. Sistemul, trebuie de asemenea, sa se poata
ajusta pentru toate ele obiect din spatiu. Microfluctuatiile de acomodare
corespund acestui joc functional minimal.
Aspectul control: focalizarea se inscrie intr-un context global la care
participa identificarea. Echilibrul obtinut de sistemul dioptrie trebuie sa
presupuna si o decodificare optima si reciproc, decodificarea nu trebuie sa
perturbe echilibrul dioptrie normal. Decodificarea dificila, poate
modifica echilibrul ce nu poate fi realizat, fara o apreciere perceptuala destul de
fina.

In tabelul urmator, este prezentata sinteza anlizei pentru procesul de

focalizare:
Faze /aspecte
Static
Structurala Ansamblul de dioptri

Dinamic
Muschii ciliari si
irieni

Functionala Focalizare ca rezultat

Activitatea
alorganizarii structurilor muschilor ciliari
dioptrice
decide
variatiafocalizarii
Operationala Ansamblul
structuriloroculare se
armonizeaza pentru a
atinge echilibrul de
0,50 0,75 dpt

Control
Retina, nervii
optici, centrii
nervosi
realizeaza relfexe
Modificari
pentrumentinerea
focalizarii in jurul
pozitiei de
echilibru

Echilibrul are
Echilibrul
suplete si precizie dioptriepresupune
prin microfluctuatii decodificare optima
de acomodare

3 Analiza comportamentelor in procesul binoculizare

Faza structurala - structurile binoculare reprezentate sunt bazele
structurilor comportamentelor care compun faza structurala. Structurile
comportamentelor in acest process sunt reflexele pe care un individ le are
genetic: reflexul de orientare, reflexul de compensare, reflexul de versiune.
Apsectul static: vederea binoculara este procesul prin care individul
percepe spatiul in care isi ghideaza deplasarile si manipularile. Prima postura
oculara in dezvoltarea organismului, este monoculara si se defineste in raport
cu un sistem, care pozitioneaza ochiul spre obiect si care este de origine reflexa.
Antagonismul functional intre periferie si centrul retinei declanseaza si
ghideaza reflexul. Reflexul de orientare, are baza genetica, dar are nevoie de
exercitiu pentru a se finisa si integra unei activitati binoculare complexe.
Aspectul dinamic: mentinerea orientarii ochilor este asigurata de reflexele
de compensare si versiune, care au baza ereditara. Compensarea este reflexul
care permite sa se pastreze orientarea cu toate ca s-a miscat capul sau corpul.

Reflexul de versiune este activat atunci cand se deplaseaza obiectul in spatiu.

Poate fi considerat o succesiune de orientari. Obiectul deplasat are imaginea pe
periferia retinei si o noua orientare o readuce in fovee. Primele miscari de
versiune sunt sacadate, fiecare sacada fiind o orientare.
Aspectul control: activitatea reflexelor de compensare si versiune permite
degajarea motricitatii oculare, care se exercita in timpul urmaririlor oculare in
diferite directii din spatiu, antrenand reflexele

de orientare si se elaboreaza putin cate putin o aliniere foveala stabila. Aceasta

din urma consolideaza si precizeza urmaririle oculare.
Faza functionala - este principala in analiza comportamentelor. Ea
comporta elaborarea centrarii celor doi ochi pe punctul de fixare si variatiile
acestei centrari, pentru a trece de la un de privire la altul sau pentru a urmari
binocular un obiect in miscare.
Aspectul static: consta in centrarea simultana a celor doi ochi pe punctul
de fixare si care are drept urmare vederea simultana a obiectului vizat.
Centrarea si vederea simultana sunt dependente una de alta.
Aspectul dinamic: centrarea binoculara si vederea simultana se realizeaza
la un moment dat pentru un punct din spatiu. Pentru diferite fixari rezulta
variatii ale centrarii, ceea ce necesita modificari ale tonusului in musculatura
extrinseca a ochilor. Exista amplitudini limita de convergenta si divergenta care
daca sunt depasite se produce diplopia.
Aspectul control: limitele dincolo de care rezulta diplopie, nu pot fi atinse
in functionare nomala. Amplitudinea aceasta redusa depinde de tendintele de
fuziune, activate de jocurile repetate de convergenta. Ea este caracterizata de
capacitatea sistemului binocular de a recapata instantaneu fuziunea, cand o
perturbatie oarecare a provocat diplopia.
Faza operationala - nu aduce comportamente noi, ci le fixeaza pe cele
existente.

Aspectul static: in aceasta faza, postura binoculara se doteaza cu o

rezerva de functionare asigurand supletea sa. Aceasta rezerva este constituita
in vederea departe de o usoara tendinta divergenta (exoforie fiziologica de 0,50
pdpt), care asigura rapiditatea raspunsului. Un echilibru riguros este insotit de o
rigiditate contrarie eficacitatii binoculare. In vederea aproape, esoforia creste la
4 6 pdpt si corespunde aceleiasi nevoi functionale ca in vederea departe
(pregatire pentru actiune). Astfel, se asigura supletea si permanenta centrarii
binoculare in vederea aproape si departe.
Aspectul dinamic: dinamica vederii binoculare este caracterizata prin
miscari de versiune si vergenta. Un ochi va prelua conducerea miscarilor si
fixarilor, el fiind de referinta. Acesta este ochiul director. Controlul fixarilor
binoculare in timpul lecturii este astfel mai precis, iar miscarile mai rapide.
Aspectul control: vederii simultane si fuziunii in toate ele spatiului, li se
adauga aprecierea distantelor prin integrarea functiilor binoculare si a
experientei locomotorii sau de manipulare. Stereoscopia implica o
binocularitate bine stabilita. Orice intermitenta in vederea simultana sau
defect de centrare binoculara, implica stereoscopia. Ea nu este perfecta fara
divergenta fiziologica care, prin supletea introdusa, asigura explorari fine.
In tabelul urmator, este prezentata sinteza anlizei pentru procesul de
binoculizare:
Faze / aspecte
Static
Structurala
Reflex de orientare

Dinamic
Reflexe de:
- compensare

Functionala

Operationala

- versiune
Centrare Vedere
Amplitudine
simultana
maxima de
convergenta si
divergenta
Divergenta fiziologica Ochi director
operationala

Control
Urmariri
Aliniere
foveala
Amplitudine
optima sau
amplitudine de
fuziune
Stereoscopie

4 Analiza comportamentelor in procesul de identificare vizuala

Structura procesului de identificare trebuie sa reflecte activitatea

senzoriala a sistemului vizual.
Senzatia este un raspuns specific, integral subiectiv, provocat in mod
normal de activitatea unui element aferent determinat, cu proiectie corticala
bine definita si comportand mai ales punerea in joc a neuronilor senzitivi care
pot de asemena, eventual, sa asigure o stimulare directa.

Faza structurala este dominata de elaborarea senzatiilor.

In. faza functionala se elaboreaza perceptii prin asocierea senzatiilor.
Perceptia este un ansamblu integrat de senzatii, care a dobandit o
specificitate pentru reglarea comportamentului si asigura printr-un fel de decodaj
al mesajelor aferente, o cunoastere a obiectelor exterioare si, de asemenea, si
natura, momentul si durata evenimetelor. Perceptia reprezinta o interpretare
care la om implica o experienta; ea este variabila, modificabila, are plasticitate
mare dar si o oarecare fragilitate.
Reprezentarile constiuie faza operationala a identificarii vizuale.
Reprezentarea consta in evocarea obiectelor in absenta lor, in a completa
cunoasterea lor perceptuala prin referire la alte obiecte, care nu sunt percepute
in acest moment.
Faza structurala
Aspectul static: identificarea vizuala se defineste ca un proces prin care
individul obtine o semnificatie din mesajele de origine fotonica. Sensibilitatea la
energia fotonica constiuie primul comportament de identificare vizuala.
Aspectul dinamic: unele reactii vizuale par perfect stabilite prin ereditate.
Organizarea innascuta la nivelul sensibilitatii se face dupa modele vizuale
mostenite. Aceste modele sunt puncte de referinta in jurul carora se organizaeza
sensibilitatea vizuala. Reactiile corespunzatoare excitarii retinei periferice sunt de
tip motor: reflexul de orientare spre lumina, reflexul pupilar. Comportamentele

primare sunt inlocuite prin conduite mai elaborate (modele perceptive

complexe).
Aspectul control: conuratia fetei rezulta in urma unui comportament
dinamic. Constituirea bagajului vizual se face foarte liniar, fara sa se puna in relatii
particulare diversele senzatii de lumina, miscare, culoare. Selectivitatea vizuala
constituie punctul de plecare al perceptiilor. O forma primitiva de cunoastere
este acest sentiment difuz al obiectelor si al raportului dintre ele.
Faza functionala: la aceasta faza contribuie utilizarea retinei centrale si a
analizorului cortical, deplasarile motoare controlate si manipularile.
Aspectul static: capacitatea de a receptiona energie luminoasa este cuplata
la aceea de a selectiona informatiile utile. Alte experiente senzoriale (tactile,
auditive) concura cu cea vizuala la organizarea spatiului extern. Comportamentul
selectiv se regaseste in toate etapele de dezvoltare a identificarii vizuale
(discriminarea culorilor, asocierea formelor, discriminarea detaliilor). Selectia a
doua senzatii identice intr-un ansamblu echivaleaza cu o filtrare. Capacitatea
perceptiva de a anliza un ansamblu vizual pentru a extrage asemanarile, este
primul pas spre facultatea mentala de generalizare.
Aspectul dinamic: elementele vizuale selectionate in etapa precedenta sunt
insuficiente pentru a stabili recunoasterea spatiului luminos. Etapa dinamica a
fazei functionale inglobeaza toate functiile asociative care conduc la perceptii
complexe. Asociatiile perceptive ca si senzatiile, se organizeaza in jurul unor
modele de referinta si contribuie la formarea de modele stabile (invarianti) la care
individul se poate referi (un cub vazut de la distanta sau de aproape, dintr-o parte
sau alta, este identificat intotdeauna ca un cub). Apare capacitatea de constanta
de forma, ce permite sa se identifice o informatie vizuala, chiar daca este
perceput numai unul din elementele sale.
Aspectul control: bagajul perceptiv se organizeaza controlat, prezentand
succint toate experientele vizo - motrice traite in jurul obiectului: bloc de spatiu
individualizat care obtine forma, cand toate stimularile heterogene se reunesc.
Conceptul de obiect apare din diferentierea selectiva a formei, fondului,
detaliului si reliefului. Elaborarea sa mentala se spijina pe constanta perceptiei
din etapa dinamica.

Imaginile sunt copii precise ale obiectelor intr-un spatiu redus la doua
dimensiuni, prin proiectia formelor reliefului (perspectiva). Ele pot fi limitate la:
contururile formei (siluete), cateva detalii semnificative (stilizate), un singur
detaliu ales (caricatura).
Analiza acestor blocuri de spatiu, permite aranjarea tuturor informatiilor
vizuale care se organizeaza intr-un spatiu orientat'.

Notiunile de sus - jos, dreapta - stanga, inainte - inapoi, au valoare in

raport cu organizarea laterala a observatorului (lateralitatea).
Faza operationala
Aspectul static: pe baze perceptuale rezultate din experienta vietii, se
elaboreaza reprezentarile. Obiectul sau spectacolul vizual sunt in continuu
prezente in minte, chiar fara stimulari luminoase (permanenta). Permanenta
este consolidata de mecanismele de memorizare si se valorifica prin
reamintirea spatiului observat, ce permite sa reapara datele vizuale utile
(vizualizarea). in aceasta etapa a analizei comportamentelor, omul nu mai are
nevoie de simultaneitate intre real perceput si imaginar reprezentat.
Aspectul dinamic: perceptia formelor, detaliilor, contururilor, volumelor
este integrata intr-o noua metoda de interpretare: abstractia vizuala legata de
ansamblul comportamentelor mentale. Aceasta capacitate devine suportul
comunicarii vizuale simbolice.
Aspectul control: finisarea comportamentelor vizuale (reprezentarilor)
permite o sinteza individuala a spatiului, experientelor traite, integrate,
simbolizate si stocate in vederea utilizarii lor si constituie personalitatea.
Etapa control se poate rezuma astfel: constructia de spatii simbolice,
utilizarea si coordonarea acestor spatii prin gest, vorba si vizual, conceperea de
elemente noi (creativitatea).
In tabelul urmator, este prezentata sinteza anlizei pentru procesul de
identificare vizuala :

Faze /
Static
aspecte
Structurala Sensibilitate la lumina

Functionala Receptie
Selectivitate

Operationala Permanenta
Memorizare
(reamintire)Vizualizare

Dinamic
Raspunsuri reflexe
fata de modele
vizuale
Asociere,
constanta,
elaborare de
modele
Abstractie,
utilizarea
de coduri
neconventionale
siconventionale

Control
Constituirea
spatiului global
difuz
Organizarea de
blocuri de spatiu

Spatii
simbolice,
creativitate

TEHNOLOGIA CENTRARII LENTILELOR PENTRU

OCHELARI
1 Centrarea dupa sablon
In functie de distanta interpupilara se alege tipul de montura corespunzator.
Monturile sunt executate astfel incat, intre centrele anourilor sa fie anumite
distante.
In functie de conturul interior al anoului, se executa prin incercari sablonul cu
care se realizeaza conturul lentilei. Sablonul se poate executa din carton, celuloid de
2 mm, duplex sau placi din aluminiu.
Montura se aseaza pe placa din care se va confectiona sablonul si se traseaza
interiorul anoului cu ajutorul unui creion bine ascutit. Pentru executarea unui sablon
cat mai corect, se va tine seama si de adancimea locasului pentru fixarea lentilei in
montura.

Sablonul se decupeaza totdeauna mai mare decat conturul trasat si prin

ajustari repetate se probeaza la montura, pana se obtine conturul sablonului cat mai
corect.
Sabloanele se mai pot confectiona din alumina prin turnare in matrite
speciale, care iau forma monturii.
Sabloanele din placi de celuloid se pot confectiona si cu ajutorul masinilor
semiautomate de confectionat sabloane. O astfel de masina este alcatuita din
dispozitiv pentru centrarea sablonului, dispozitiv pentru prinderea monturii,
sistemul de copiat cu palpator si cu portscula. Miscarea de avans se realizeaza la
masa masinii prin copiere dupa model.
Dupa realizarea conturului, cele doua sabloane se monteaza in montura
pentru ochelari si cunoscandu-se distanta interpupilara, se traseza prin incercari
cele doua centre si respectiv linia ochelarului.
Dupa trasarea conturului si a liniei de baza, pe sabloane se executa trei gauri:
una in centru, iar celelalte doua pe linia ochelarului la distante egale de centru,
distante stabilite la 9 mm (.8).
Dispunerea celor trei puncte este identica cu dispunerea celor trei puncte
marcate pe lentila semifabricat la verificarea dioptriei si a centrului optic pe
frontifocometru.
Sablonul astfel realizat, este utilizat la prelucrarea lentilei pe contur. Daca
prelucrarea pe contur a lentilei se executa manual, sablonul se aseaza pe lentila,
aducandu-se in coincidenta cele trei puncte si se treaseaza pe lentila conturul
sablonului, cu ajutorul unei scule cu varf de diamant sau cu varf cu placuta widia.
In continuare prelucrarea pe contur, se realizeaza prin cioplire, taiere si slefuire
manuala, sablonul fiind utilizat ca martor. Lentilele astfel obtinute vor fi montate in
montura.
Daca prelucrarea pe contur a lentilelor de executa mecanizat, sablonul este
fixat prin cele trei gauri pe masina, realizandu-se prin copiere conturul lentilei.
Centrarea dupa sablon a lentilei este o metoda usor de aplicat, dar precizia
centrarii nu este corespunzatoare, fapt pentru care este de preferat ca centrarea
lentilelor pentru ochelari sa se execute pe masini automate.
2 Aparate pentru centrarea lentilelor
Stabilirea precisa a centrului lentilei pentru ochelari se face cu ajutorul
diferitelor aparate.

De exemplu, pe un astfel de aparat se realizeaza centrarea lentilei si

respectiv materializarea acestei axe, prin fixarea pe lentila a unei ventuze sau fixarea
lentilei pe un bloc metalic, necesare pentru prinderea la prelucrarea conturului
lentilelor pe masinile de lucru.
Unele aparate de centrat au in componenta si un aparat de proiectie.
Aparatul de centrat este compus dintr-un suport stabil, in care se afla
elementele mecanismului de miscare pe verticala a suportului lentilei, precum si un
surub pentru blocarea pe o anumita pozitie a suportului lentilei. Tot pe acest suport
stabil se fixeaza o coloana verticla, pe care sunt montate doua brate: unul fix, pe
care este montata o lupa, dispusa pe axa optica a aparatului de centrat si un
brat rabatabil, ce foloseste la blocarea lentilei pe o ventuza sau un bloc metalic. La
unele aparate, pe coloana verticala se monteaza si un aparat de proeictie.

In functie de prescriptia ochelarului, pe aceste aparate se pot realiza si

descentrari sau inclinari de axe specifice lentilelor, fata de montura ochelarului.
Un alt model de aparat, pe langa centrarea si fixarea lentilei, mai executa si
decuparea conturului lentilei. Fixarea lentilei se realizeaza in pozitia de centrare.
Prelucrarea de decupare a conturului este realizata prin copiere, de un brat de
parghie, ce urmareste cu un palpator profilul sablonului, iar la celalalt capat este
prinsa scula de taiere (diamant). Lentila se roteste odata cu sablonul, miscarea fiind
comandata manual si sincronizata de aparat.

TEHNOLOGIA DE FABRICARE A LENTILELOR AERIENE DIN STICLA

ORGANICA
1 Generalitati
Sticla organica este o masa plastica de diferite compozitii. Cele mai
raspandite sunt plexisasul (polimethilmethakrilat) si trolit-ul (polistirol). Din
punctul de vedere al refractiei, plexiglasul corespunde sticlei Crown, iar trolitul
sticlei Flint. Plexigasul este un termoplast transparent cu bune proprietati optice,
cum sunt transparenta si omogenitatea. Ceea ce limiteaza folosirea plexisasului
este diversitatea mica a constantelor opace.

Avantajele folosirii materialelor organice (plastice) in executarea lentilelor

de ochelari sunt:
- turnarea precisa a acestor materiale poate inlocui procesul de polisare si
lustruie; astfel dispozitivele de montare pot fi confectionate impreuna cu
componenta optica;
- se poate obtine o dispersie relativ ridicata, chiar in cazul materialelor cu indici
mici de refractie. Multe materiale plastice au proprietari superioare
sticlei minerale in domeniul ultraviolet si infrarosu ale spectrului;
- materialele organice au proprietati mecanice superioare sticlei minerale;
densitatea
specifica
a
materialelor plastice este, in general, jumatate din valoarea densitatii sticlei
minerale.
Exista insa si o serie de dezavantaje:
- precizie mai mica in procesul de prelucrare;
- sunt mai putin rezistente la zgarieturi, deformari etc;

- variatiile de temperatura au o influenta mult mai mare decat in cazul sticlei

optice minerale,alal in ce priveste dilatati a cat si in ce priveste variatia indicelui de
refractie.
2 Tehnologia de fabricare
Monomerul CR 39 este un material organic (plastic transparent) si are un
miros speciile. Polimerizarea sa dureaza multe saptamani, dar prin incalzirea lui
si mai ales cu adaugarea catalizatorilor, polimerizarea se poate realiza rapid.
Materialul polimerizat rezista ia actiunea materialelor corosive, cum ar fi
acizii si solu nbazice.

In timp ce fabricarea unei lentile din sticla minerala, necestia mai multe
operatii tehnologice, fabricarea unei lentile din material plastic necesita o
singura operatie si anume turnarea lentileiMatrita de turnare (.3) este confectionata din doua lentile de sticla
minerala,
fiind
reanzata 1]
asa fel incat sa se obtine o turnare de precizie. Avantajul acestor matrite, pe
langa
faptu-i
ca
sun
confectionate din sticla minerala, care este dura si rezistenta, sticla fiind
transparenta,
se
poate urma
tot
procesul
tehnologic
in
timpul
operatiei
de
turnare.
.
Raza de curbura a matritei difera de raza de curbura a lentilei obtinute,
deoarece CK - mtimpul polimerizarii prezinta o contractie de 14 %.
Cunoscand caracteristicile materialului plastic CR 39 se pot elimina erorile
de curbura da 0lcontractiei.
Turnarea se realizeaza prin injectarea materialului monomer si a unui
catalizator prin^''1111 l w' distantier. Injectarea se face dupa ce amestecul a fost
filtrat, pana ce materialul a devenit ^ S1 transparent. Dupa injectare, scula
(matrita cu lentila) se introduce intr-o baie special construi ta pen acest scop in
care se afla apa la 40C. Materialul plastic este mentinut mai departe sub
inf]nent;a uriwlcaiduri si presiuni constante. In material are loc un fenomen irev
ersibil de polimerizare. Polimerizarea se produce in urma incalzirii lente, treptate
pana la 80C cu o toleranta de +/- 1 % cu aJuloru termostatelor electrice si prin
intermediul unor agitatoare; in asemenea conditii, dupa 17 oi'e' yK -' devine dur si
solid. incalzirea trebuie facuta lent si progresiv, pentru a se evita aparitia tensiuni
or interne in material.
Controlul calitatii lentilei se poate realiza printr-una din urmatoarele trei
metode:
- la un interval de timp bine determinat, cu ajutorul unui ac de control, se
exercita o presiu#easuPra suprafetei lentilei in functie de duritatea materialului.
Acul de control se aplica perpend-lCUiar P~ suprafata lentilei. Adancimea gaurii
produse de acul de control scade sau creste, indicand calitatec materialului
plastic;

- lentilele prefabricate se aseaza in bai fierbinti in care s-au introdus coloranti.

Culoarea *entl s 0iobtinute (de la deschis spre inchis) depinde de duritatea
materialului;
- calitaiea materialului se controleaza prin area lentilelor cu lentile standard.
Dupa ce s-a controlat calitatea materialului, urmeaza scoaterea matritei din
baia de incalzire- e scot arcurile de compresie si inelul distantier. In majoritatea
cazurilor, lentila din material organic es e lipita de matrita si eliberarea ei cere o
mare atentie.
Matritele din sticla minerala servesc la fabricarea a 100 bucati de lentile
organice. ^en lle
scoase din matrita, sunt incalzite la 100C pentru eliminarea tensiunilor interne.
Urmeaza opemia
control fmal, prin care se verifica daca exista bule de aer, crapaturi si sa
corespunda
valorii ai0}
cerute. Indiferent de forma si de grosimea lentilelor, culoarea acestora, pe orice
punct
si
P lun
suprafetei,
trebuie
sa
fie
aceeasi.
,
Culoarea lentilei este determinata de densitatea colorantilor, temperatura
solutiei si timpu imersiune.
Greutatea specifica a lentilelor din CR 39 este de 1.32 daN/m3 fata de
greutatea specifica a sticlei minerale, care este de aproximativ 2,5 daN/m
Greutatea are o mare importanta. mal ass ochelarii destinati copiilor si in cazul
lentilelor foarte groase.

Duritatea sticlelor organice este sub duritatea sticlei minerale, dar tratarea
lor cu raze gamma duce la solutionarea acestei probleme.

Pe langa CR 39, un alt material organic cunoscut si folosit este plexiglasul,

un materia) transparent si omogen fabricat din rasini acrilice. Indicele sau de
refactie este cuprins intre 1,488 s: 1.520 si corespunde sticlei Crown.
Materialele organice prezinta avantajul ca se pot injecta in matrite,
obtinandu-se in cateva secunde lentile simple cu suprafete lustruite. Se pot
colora in diferite nuante cu coloranti de anilina. Mentinerea materialului organic
de prelucrat sub presiune se face de la 5 la 180 secunde si este in functie de :
temperatura de turnare, temperatura formei, conuratia piesei, grosimea
peretilor piese:, constructia formei si a canalelor de turnare.
Un avantaj mare este ca lentilele confectionate din matrial organic nu sunt
casante. Turnarea prin injectie a lentilelor din materiale organice se poate realiza
si pentru serii de 8 - 10 piese, pe masini speciale de injectie. Aceste masini de
injectie, pot prelucra piese de 30 pana la 1000 g.

SISTEME DE MASURARE SPECIFICE MONTURILOR DEOCHELARI

Sistemul Boxing consta in:
- cele doua lentile sunt cuprinse in dreptunghiuri, ale caror laturi sunt tangente la
contururile lentilelor;
- linia de baza este paralela cu laturile orizontale ale dreptunghiurilor si la egala
distanta de ele;
- diminsiunile principale ale monturii in acest sistem sunt: m , a , e , e .
Sistemul Dantum, in care se definesc:
- linia de baza, este linia orizontala trasata la egala distanta de tangentele la
contururile lentilei:
- centru] geometric, se afla pe linia de baza la distanta egala de punctele de
intersectie ale acestei linii cu marginile lentilei;

- latimea lentilei este masurata pe linia de baza AB;

- distanta intre centre O O ;
dimensiunile principale sunt m ,b ,e ,e .

OCHELARUL - INSTRUMENT OPTIC DE PROTECTIE SICORECTIE A OCHILOR

1 Dimensiunile de baza ale ochelarului
La executia ochelarului foarte importanta este studierea dimensiunilor de
baza ale acestuia, in concordanta cu aspectele faciale.
Aceste dimensiuni sunt (.l): DD' - linia ochelarului, M si M' - centrele optice
ale celor doua lentile, pentru ochiul drept A si pentru ochiul stang A'; a - lungimea
lentilei, masurata fata de linia ochelarului DD'; c - distanta dintre cele doua centre
optice; d - distanta minima intre lentile; e -latimea seii nazale.
La ochelarii pentru corectie, dimensiunea McM se poate mari sau micsora din
2 in 2 mm, atragand dupa sine si modificarea celorlalte marimi caracteristice.
Lungimea lentilei 'a', considerata fata de linia ochelarului nu depinde de
dimensiunea 'c', deoarece cu o marime a lentilei mai mica si cu o latime a
seii nazale 'e' mai mare, se va obtine aceeasi valoare pentru cota 'c'.
Linia ochelarului DD', este dreapta care uneste centrele optice ale celor
doua lentile. Centrul optic al unei lentile este acel punct prin care trece axa
optica, punct care are proprietatea, ca orice raza de lumina ce trece_prin_el, nu
va fi deariata. Axa optica a unei lentijei^este jfrgapta_eare uneste cele
doua centre de curbura ale suprafetei lentilei. Pozitia centrului optic definita
teoretic, nu poate fi practic realizata in pozitia ideala, ci cu mici abateri. Aceste
abateri duc la descentraj. In general, producatorul de lentile este obligat sa indice
pe lentila centrul sau optic. Pozitia centrului optic se verifica cu un

aparat numit (fronti focometruj Descentrarea poate fi in vertical, orizontal sau in

diagonala. Importanta liniei ochelarului, rezulta din faptul ca defineste linia
centrelor celor doua lentile, dar la randul sau, aceste centre trebuie sa se afle la o
anumita distanta intre ele, pe aceasta linie. Distanta intre cele doua centre
optice, notata 'c' in .l, trebuie sa corespunda cu distanta intre_p_upilele ochilor
(distanta interpupilara). Distanta interpupilara se masoara cu un instrumeni
numil/pupilmetru. Din .l, rezulta ca c = a + d. Deci, la ochelari se poate determina
distanta intre cele doua centre optice, masurand lungimea lentilei si distanta
dintre lentile pe aceeasi directie. Latimea seii nazale 'e', este distanta dintre
colturile monturii spre septul nazal si se poate masura de-a lungul liniei
ochelarului.
2 Partile componente ale monturilor fabricate din materiale plastice
a) Cadrul
Cadrul reprezinta partea din fata a monturii de ochelari. Rolul sau este de a
fixa lentilele. Trebuie avut grija ca aceasta sa nu afecteze campul vizual. In unele
cazuri cand se tine cont de estetica si moda, se fac si unele compromisuri. In .2,
este reprezentat desenul de executie al unui cadru (executat din material plastic),
precum si o serie de dimensiuni caracteristice ale acestuia: 1] - lungimea totala a
cadrului; hi - inaltimea totala a cadrului; h - lungimea lentilei masurata fata de
linia ochelarului; I12 - inaltimea lentilei masurata pe verticala; I3 - latimea seii
nazale care poate varia intre 16 si 24 mm; Lj - lungimea partii de legatura; I13 inaltimea partii de legatura; I14 - inaltimea seii nazale; Is - lungimea lentilei; I15 depinde de unghiul 2a si de raza de curbura r; 16 - distanta dintre centrele optice
ale lentilei. Monturile pentru ochelari trebuie sa fie comode, dar in acelasi timp sa
corespunda din punct de vedere medical.
Este foarte important ca montura sa fie astfel potrivita, incat pupila ochiului
aflata in repaus, sa corespunda cu centrul O. Inaltimea h.5, valoarea 2a si raza r,
asigura un port comod si totodata o asezare corecta din punct de vedere optic.
Lentila se fixeaza in cadru, intr-un canal cu un unghi de 90 (.2) si o
adancime de 0.8 mm, de obicei in linia simetrica a grosimii V. Exceptie fac cadrele

executate din celuloid cu straturi, din care se poate indeparta. eventual, un strat
sau mai multe, prin aschiere.
In cazul cadrului executat din placa de celuloid cu mai multe straturi si
diferite culori, prin indepartarea unor straturi cu scopuri decorative se poate
obtine o greutate mai mica a ramei. In . 3 partea superioara a cadrului ramane la
grosimea de 4 mm, iar pentru restul cadrului se va indeparta unul sau doua
straturi pana la dimensiunea de 3,4 mm. Astfel, locasul pentru lentila, va ajunge
in linia simetrica a grosimii ce a mai ramas.
Partea de legatura a monturii foloseste pentru atasarea bratelor.
Lungimea si latimea ei depind de marimea bratelor. Partea de legatura se
poate prelucra-suV mai multe forme (.4, a - dreapta; b - curbata; c - curbata si
taiata; d - semicurbata; e - tesita; f -semiascutita; g- ascutita ).
Montura perivist asigura un camp vizual mult mai bun (.5). Acest tip de
montura, poate avea mai multe forme. Caracteristica de baza este ca la montarea
lentilelor este nevoie de fire de nylon sau suruburi.
Cadrele se pot executate din: celuloid, acetat de celuloza, celuloid cu un
strat de acetat de celuloza, plexiglas, P.V.C.
b) Bratul
Bratul ajuta la fixarea ochelarului pe capul purtatorului. Se cunosc multe
tipuri de brate, dar tehnologia lor de fabricatie este aceeasi. Inca de la inceputul
executiei, bratul ia fomia si marimea apropiata de marimea finala. Pentru
prelucrarea bratelor se folosesc placi de celuloid cu grosimea de 2-4 mm.
La un ochelar executat corect, bratul nu atinge tampla iar pozitia corecta a
ochelarului este asigurata prin intermediul oaselor din spatele urechilor. Latimea
bratelor depinde de latimea partii de

legatura a cadrului (locul unde bratul este asamblat la cadru cu ajutorul

balamalelor). Forma bratelor depinde si de lungimea lor.

Punctele dimensionale ale bratului sunt (.6): E - punctul urechii; SS' - linia
bratului; NN' -normala la linia bratului; c - unghiul laturii; Q - centrul balamalei; 1 lungimea bratului; g - lungimea partii de siguranta; F - unghiul de inclinare al
partii de siguranta fata de linia bratului.
Lungimea bratului se poate indica fie pe total, adica de la centrul balamalei
pana la punctul inferior al bratului L (.7). sau numai lungimea partiala de la
centrul balamalei Q pana la punctul urechii E. Practic, pentru fiecare om. in
functie de conuratia capului, se poate stabili lungimea bratului corespunzatoare.
Lungimea bratelor variaza intre 125 si 126 mm si lungimea portiunii de
siguranta intre 25 si 40 mm. Bratele montate la cadru sunt reprezentate in .8,
unde EE' reprezinta punctele urechilor, W latimea capului, t latimea bitemporala
(se considera aceasta cota la 25 mm fata de ul lentilelor; D unghiul bratului fata
de normala la ul lentilei). Se mai poate indica pentru montura de ochelari si
distanta de la brat pana la partea superioara, respectiv inferioara a cadrului.
Avand in vedere aceste dimensiuni, se alege diamentrul necesar al lentilei, pentru
a putea acoperi aceste distante. Bratele pot avea si diferite forme (.9a). De obicei,
in interiorul bratelor din celuloid, pentru a le mari rezistenta sunt introduse
intarituri din metal numite armaturi (.9b). Acestea sunt introduse prin injectare si
sunt executate din sarma de alpaca sau alama moale, cu un diametru de 1,5 mm.
Lungimea lor depinde de
lungimea bratului si intotdeauna mai mica cu 5.. 10 mm. La unele monturi de
ochelari, armaturile
sunt nichelate sau aurite. Bratele pot fi executate si din apiflex, un material
flexibil care permite o usoara modelare dupa fizionomia persoanei.
c) Balamalele (sarniere)
Cu ajutorul balamalelor se realizeaza asamblarea bratului la cadru. Se pot
executa din alpaca sau alama si pot varia ca forma si dimensiuni. Balamaua se
compune dintr-o parte dreapta si o parte stanga. Pentru asamblare este nevoie
de suruburi.
Sunt balamale care se pot aplica atat pe partea dreapta cat si pe partea
stanga deopotriva.

Balamalele pot avea latimea de 5, 6, 7. 8 mm. Ele sunt fabricate din alama,
bronz sau zinc. Pot fi demontabile (cu surub) sau nedemontabile.
Balamaua este prevazuta cu doua gauri, avand un diametru de 1,2 mm.
Partea care se monteaza pe brat are o lungime mai mare, iar cea care este
montata pe cadru este mai scurta si, de asemenea, prevazuta cu doua gauri. O
balama este corect montata, atunci cand pentru a deschide bratele trebuie
fortata putin, iar cand bratele sunt lasate libere nu cad unul peste celalalt.
Suruburile folosite sunt de tipul M 1, 2 sau M 1, 4 si se pot insuruba cu ajutorul
surubelnitei. Suruburile trebuie bine stranse: nu trebuie sa se desurubeze cand se
misca bratele. Pentru o prindere mai sigura se pot folosi piulite. Dupa felul
montarii, balamalele pot fi: ingropate. incastrate. aplicate.
Balamalele ingropate se pot asambla in doua feluri:
- prin incalzirea balamalei la 80-85C si aplicarea ei cu penseta pe locul dorit;
- prin frezarea unui locas in locul unde se fixeaza balamaua, atat in cadru cat si in
brat.
Balamaua incastrata face corp comun cu armatura. Se fixeaza in cadru intrun locas frezat prin lipire si presare.
Balamalele aplicate sunt nituite, cu nituri avand diametrul de 2 mm si
lungimea de 12-l4 mm. Operatia cuprinde urmatoarele faze: gaurirea cadrului si a
bratului, executarea nitului, fixarea balamalei, nituirea.
d) Saua nazala (puntea)
Saua este fabricata din material plastic. Se poate clasifica astfel: sa normala,
sa in unghi si sa arcuita (ondulata) - . 11 a, b, c.
Ca pozitie fata de cadrul ramei, saua poate fi asezata la mijloc (pe directia
liniei ochelarului) sau in partea superioara. Saua nazala este caracterizata prin
trei parametri: raza de varf, sageata (distanta de la linia ochelarului la marginea
inferioara a seii) si baza (latimea seii).

Dupa format, saua nazala poate fi:

- cu lungimea mai mare decat deschiderea A'B'>AB;
- cu lungimea egala cu deschiderea A'B,=AB;
- cu lungimea mai mica decat deschiderea A'B'<AB.
Cele .trei cazuri sunt reprezentate in .12, iar in .13 sunt reprezentate
diferite forme constructive. Saua nazala este prevazuta cu doua aripioare. Ele
sunt pastile din material plastic de diferite forme in functie de fizionomia nasului.
Aripioarele sustin greutatea cadrului. Ele sunt asamblate la rama prin lipire,
urmand apoi operatia de finisare. In . 14 sunt reprezentate cateva tipuri de
aripioare.
e) Nituri si aplicatii metalice
Niturile se folosesc pentru montarea balamalelor. Ele pot fi simple sau
prevazute cu diferite aplicatii metalice (ornamentale) executate din alpaca
semidura. Niturile folosite au diametrul de 1,4 mm (. 15). De obicei, ele se
executa mai lungi decat ar fi nevoie, astfel ca dupa montare sa se poata taia 1,5-2
mm. In . 16 sunt reprezentate ornamente de diferite forme. Acestea pot fi in
forma de X, care se monteaza mai ales pe brate sau in forma de V care se
monteaza pe cadru.
Aceste aplicatii se executa din alpaca cu o grosime de 0,2 mm. Pentru o
montare usoara cele doua nituri trebuie sa fie paralele, iar lungimea lor sa fie
aceeasi cu a niturilor simple.
3 Partile componente ale monturilor fabricate din materiale metalice
Metalul este din ce in ce mai folosit pentru fabricarea monturilor pentru
ochelari, datorita numeroaselor sale calitati. Monturile din metal (alpaca,
nichelate, aurite, tombac, duble, otel inoxidabil) isi pastreaza culoarea, dar isi pot
pierde din stralucire.Aceasta se poate reobtine prin frecare cu o carpa moale.
Monturile metalice modeme sunt usoare si elegante. Cele mai raspandite sunt
monturile_glazant_ (cu surub^Avantajul acestor monturi, este ca forma lentilei nu
este strict legata de forma monturii, iar campul vizual este destul de mare.
Dezavantajul lor este insa ca lentila se poate sparge relativ usor. Monturile^lazajrt

actuale au fost precedate de alte forme mai vechi. Existau monturi formate numai
din saua nazala de care erau prinse cele doua lentile si doua brate. Alt tip de
montura glazant, avea partea de sus a monturii, iar de saua nazala erau prinse
lentilele cu cate un surub. Astazi, monturile glazant sunt foarte raspandite, ele se
pot adapta la barbati, femei si copii pentru ochelari de corectie sau protectie.
Lentilele sunt prinse de partea superioara a monturii, prin cate doua suruburi (.
17).
Partea superioara (. 18) este prevazuta cu doua orificii necesare pentru
fixarea lentilelor. Marimea monturii este data de marimile li respectiv fo din
desen. Se poate executa din sarma de alpaca, cu un diametru de 1,6 mm.
Pernitele sunt pastille. executate din material plastic, iar suportul din metal,
cu diametrul de 1.2 mm. Suportul curbat dupa forma ri^Tlui este sudat de partea
superioara a monturii. Pernitele sunt turtite lateral si prezinta pe suprafata lor
adancituri, pentru o mai buna fixare pe nasul purtatorului. Ele se pot executa din
celuloid sau acetat de celuloza si au diferite forme.
Monturile glazant sunt rame usoare, greutatea lor crescand prin montarea
lentilelor. Suportul pernitelor trebuie astfel aranjat, incat montura sa fie bine
fixata pe nasul purtatorului.
Bratele si aparatorile sunt reprezentate in . 19. Bratele din metal sunt
foarte usoare, au un diametru de 4 mm. La un capat sunt prevazute cu o balama
iar in celalalt capat cu aparatori. Balamalele sunt prevazute cu orificii de
diametru de 0,8 mm. La montare, balamalele se nituiesc, niturile avand un
diametru de 0.7 mm.
Anourile au rolul de a proteja lentila si sunt deseori folosite la monturile
glazant. Sunt anouri metalice (.20), diferite ca forma dupa marimea si forma
lentilei. Se executa mai ales din duble. In partea interioara se afla un canal cu
adancimea de 0,5 mm in unghi de 90 . Pe partea superioara, sunt lipite mici piese
rotunde, cu ajutorul carora anoul este montat la partea superioara a monturii cu
ajutorul unor suruburi. Anourile sunt perechi pentru dreapta si pentru stanga, iar
suruburile sunt de tipul M 1.25x1,5.

Ornamentele sunt montate impreuna cu lentilele la partea superioara a

ramei. Pe ornamente sunt sudate doua suruburi M 1,2 x 8 mm si M 1,2 x 12 mm
(.21) avand intre ele o distanta de 10 mm. Pentru a proteja lentilele, se mai pot
aplica saibe din material plastic sau metalic.
4 Partile componente ale monturilor fabricate din materiale combinate
Monturile combinate sunt foarte placute, deoarece sunt cobinatii de
materiale plastice cu metalice. In .22, este reprezentat un ochelar ce are partea
superioara din celuloid, iar saua nazala si anourile din metal. De anouri sunt lipite
pernite din celuloid cu suporturi din metal. Pernitele (.22) sunt comode si se
aseaza usor dupa fizionomia purtatorului de ochelari. Partea superioara a
monturii, executata din celuloid se monteaza cu suruburi M 1,4 x 2 mm, fixate in
doua locuri spre nazal si spre temporal. Acest tip de montura combinata, este
folosita pentru barbati. Bratele sunt executate tot din celuloid si sunt prevazute
cu armaturi metalice.
La monturile combinate se folosesc brate combinate. Fabricarea acestor
brate este diferita de fabricarea bratelor obisnuite. Un astfel de brat este
reprezentat in .23. Monturile de ochelari cu astfel de brate combinate (impletite),
se recomanda pentru sportivi si copii. Bratul are capatul mai arcuit, se poate fixa
mai strans dupa ureche. Bratul este format din: partea impletita 'a', formata din
doua straturi de sarma de alpaca de 0,4 mm grosime. Pentru a-i mari
elasticitatea, fiecare strat, dupa impletire, se bate sub forma rotunda.
Impletitura se executa pe arc de otel, cu diametrul de 0,8 mm, iar dupa
extragerea arcului se obtine o impletitura cu diametrul de 0,8 mm. O alta
componenta a acestui brat. este armatura de metal 'b'. Aceasta armatura este
mai scurta si are diametrul de 0,8 mm. Pe armatura se monteaza materialul
plastic 'c'. Bratul mai are si o parte de legatura notata pe desen cu 'd', iar la capat
se afla terminatia bratului 'e'. Bratul combinat se executa din alpaca nichelata.
Daca impletitura este bine executata, ea este deosebit de elastica, se poate indoi
in orice directie si isi pastreaza forma.

EXOFTALMOMETRIE
Exoftalmometria pune in evidenta pozitiile ochilor fata de
repere faciale determinate.
Examinatorul experimentat poate sesiza decalajele de pozitie
antero - posterioare ale marginilor laterale ale orbitelor,
plapandu-le cu degetele aratatoare. Degetele trebuie tinute
perpendicular pe ul de simetrie al capului si privite de deasupra
capului subiectului. La fel se procedeaza pentru proeminentele
zigomatice.
Cel mai simplu exoftalmometru este rigla lui Luedde. Aceasta
este realizata din material plastic trasparent si are o scara
milimetrica. Examinatorul aseaza capatul rotunjit al riglei, in
contact cu marginea laterala a orbitei si citeste pe scara gradata,
pozitia varfului corneei, privind din lateral.
Exoftalmometrul Rodenstock are in componenta doua prisme
rectangulare din sticla, fixate in monturi. Acestea sunt prinse intro bara si se poate regla distanta dintre ele. Pe suprafetele fata in
fata ale prismelor sunt trasate scari milimetrice. Proeminentele
speciale ale monturilor se reazema de marginile orbitelor. Privind
frontal, se evalueaza pozitiile varfurilor corneelor.

REFRACTOMETRIE SUBIECTIVA
Skiascopia - este o metoda pentru determinarea valorii de
refractie a dioptruiui ocular, metoda ce consta in proiectarea
unui fascicul de lumina prin aria pupilara, catre retina ce apare
rosie. La miscarea oglinzii de proiectie, va aparea o umbra
mobila al carei sens de miscare poate fi inversat prin plasarea in
fata ochiului unor lentile de valori cunoscute. Valoarea lentilei
care schimba sensul umbrei da valoarea refractiva a ochiului
examinat. In cazul hipermetropiei, umbra se misca in acelasi
sens cu oglinda, iar in cazul miopiei miscarea este in sens
contrar.

Pentru a proiecta pe retina subiectului punctul luminos mobil,

se utilizeaza o oglinda a sau concava gaurita in centru. Prin
gaura observatorul priveste ochiul subiectului (daca gaura este
mai mica decat pupila observatorului, ea va juca rolul acesteia).
Oglinda reflecta imaginea unui izvor luminos asezat de
exemplu, putin in spatele subiectului.
Schema de principiu a skiascopului este: o lampa cu filament
rectiliniu, perpendicular pe axa, ilumineaza ochiul subiectului
prin intermediul unei lentile si a unei oglinzi semireflectante
(oglinda a gaurita). Prin deplasarea lampii fata de lentila, se
obtine imaginea lampii intr-o pozitie convenabila pentru
skiascopie. Filamentul poate fi rotit intr-un perpendicular pe axa
optica.
Observatorul se aseaza la 667 mm (de exemplu) si se face o
prima incercare fara lentila corectoare, cerand subiectului sa
fixeze un obiect cat mai indepartat intr-o directie trecand la 200
mm la dreapta capului observatorului daca se examineaza
ochiul stang, la 200 mm la stanga daca se examineaza ochiul
drept. in acest fel este iluminata papila si se evita orbireafoveei.
Nesiguranta rezultatului acestei tehnici, se datoreaza acomodarii,
culorii luminii oftalmoscopice si altor cauze. Urmeaza examen
subiectiv dupa ce ochii se adapteaza din nou la lumina naturala
obisnuita. Skiascopia permite o corectie subiectiva rapida sau
confirma rezultatele acesteia.

PERFORMANTE VIZUALE
Ansamblul testelor de vedere perceptivo - motoare releva informatii asupra
profilului calitativ al performantei vizuale a unui subiect, adica dezvoltarea sa
vizuala, adaptarile si concesiile modelului vizual. Ele pot folosi evaluarea
capacitatii de performanta vizuala pentru o ocupatie precisa. Testele de
performanta vizuala, arata natura problemei vizuale.
Testele propuse sunt stereoscopice si nestereoscopice.
Punctul proxim de convergenta
- are ca scop determinarea punctului proxim de convergenta si a calitatii
recuperarii alinierii binoculare, dupa spargerea fuziunii;
- se foloseste un izvor luminos punctiform (lampa stilou), iar iluminarea
ambientala este normala;
- subiectul este asezat confortabil si fixeaza izvorul luminos plasat in ul median al
corpului, putin mai jos de orizontala determinata de centrele de rotatie ale
ochilor si la distanta Harmon. Se cere subiectului sa fixeze tot timpul tinta, in timp
ce aceasta se apropie si sa spuna cand i se pare ca vede dublat. Optometristul
observa cu atentie imaginile sursei reflectate de cornee. Se remarca la ce
distanta, unul din ochi sau ambii, pierd fixarea si la ce distantata reclama
subiectul dedublarea imaginii. Se noteaza, de asemenea, distanta la care ambii
ochi recupereaza fixarea cand tinta se departeaza;

- comportamente observabile: ruperea fixarii la un ochi, ruperea alternativa a

fixarii cand la un ochi cand la celalalt, pierderea fixarii de catre ambii ochi, nu se
pierde fixarea;
- recuperarea: recuperare la ochiul care a pierdut fixarea, recuperare la ambii
ochi, nu se recupereaza;
- se noteaza distantele la punctele de recuperare si ochiul care a pierdut fixarea;

- aspecte normale: ruperea fixarii la aproximativ 5 cm de radacina nasului,

recuperare la 8 cm.
Punctul proxim de convergenta nu depinde de varsta.
Precautii: tinta se dplaseaza cu viteza constanta, potrivita. Daca subiectul
intrerupe fuziunea, dar nu raporteaza diplopie, se poate concluziona ca un ochi
este neutralizat. Ochiul dominant este cel care pastreaza fixarea pe tinta.
Amplitudinea de acomodare Donders
- scopul testului este determinarea punctului proxim de acomodare;
- se folosesc teste optotip cu Vb=l, pentru distanta Harmon, iluminarea
ambientala este normala;
- subiectul este asezat comod si se foloseste compensarea stabilita la testul nr.7.
Testul se prezinta subiectului in vecinatatea ului median, putin sub ul orizontal, ce
trece prin centrele de rotatie al ochilor. Subiectul citeste literele cu glas tare.
Testul este plasat initial la distanta corespunzatoare lungimii bratului. Daca
subiectul a citit literele, se deplaseaza testul spre subiect incet si cu viteza
constanta. Se cere subiectului sa spuna cand literele devin neclare sau dificil de
citit. Se exprima in dioptrii distanta de la test la radacina nasului;
- aspect normal conform varstei subiectului;
- observatii: amplitudinea de acomodare Donders difera de amplitudinea de
acomodare stabilita cu metoda lentilelor negative, deoarece avem si ajutorul
reflexului acomodativ datorat convergentei.
- precautii: subiectul citeste testul, cat timp acesta se deplaseaza spre el pana ce
vede neclar.
Rotatii monoculare
- scopul acestui test este evaluarea miscarilor de versiune;
- se foloseste un creion sau bagheta sau izvor luminios punctiform, iluminarea
ambientala este normala;

- se obtureaza cu un carton ochiul dominant, asa incat sa se poata observa ambii

ochi ai subiectului. Tinta se misca intr-un departat, aproximativ la 1 m de subiect,
perpendicular pe ul sau median, descriind un cerc, cu raza de 300 mm. Se poate
observa repede, daca diametrul cercului este prea mic sau prea mare, observand
miscarile ochiului. Se doreste o miscare de rotatie aproape de maxim. Viteza de
rotatie a tintei: o rotatie la fiecare trei secunde. Tinta se misca in sensul orar si
antiorar. Se vor realiza rotatii pana sa inceapa observarea miscarilor ochilor. Dupa
aproximativ 5 rotatii intr-un sens, se inverseaza miscarea. Se repeta testarea
obturand celalalt ochi.
- aspecte normale: rotatii balistice lente tn sensul orar si antiorar.
- instruirea subiectului: acesta trebuie sa priveasca tinta si sa urmareasca
miscarea ei, fara sa miste capul. Daca tinde sa miste capul, se fixeaza capul pe
suport.
- comportamente observabile: urmarire regulata, pierderi de fixare, urmarire
neregulata, cu sacade, limitari ale miscarii in anumite zone (se noteaza zona dupa
cadranul ceasului), miscari asociate ale capului, corpului si membrelor;
- se noteaza prezenta sacadelor, urmaririlor neregulate sau regulate, miscarile
asociate, postura capului, cu ce efort realizeaza urmaririle. I se acorda subiectului
timp de acomodare cu testul. Se noteaza pe rand, comportamentele pentru OD
obturat - miscari pozitive si sens invers pentru OS liber si ochiul obturat, OS miscari pozitive si sens invers pentru ochiul liber si ochiul obturat;
- normal: urmariri regulate fara pierderi de fixare.
Rotatii binoculare
- testul are ca scop evaluarea miscarilor oculare in conditiile fixarii binoculare a
tintei mobile;
- se foloseste un izvor punctiform luminos, tinta se fixeaza in fata subiectului la
distanta de 900 mm. Aceasta se misca in spirala, incepand de la aproximativ 300
mm si ajungand dupa 5 rotatii la diametrul de 900 mm, cu viteza constanta de o
rotatie la 3 secunde. Tinta se misca odata in sens orar si apoi in

sens antiorar. Se urmareste rotatia globilor oculari pentru a depista eventualele

sacade sau regresii. Se instruieste subiectul sa nu miste capul in timpul urmaririi;
- normal miscarea de urmarire este regulata, continua;
- se noteaza caracterul miscarilor, pozitia zonelor in care apar eventualele sacade
dupa sistemul orar pentru ambii ochi. Se noteaza eventualele dificultati de
urmarire.
Testul de orientare ochi - mana
- testul are ca scop evaluarea posibilitatii de orientare vizuala a mainii;
- se foloseste un izvor luminos punctiform (bagheta sau creion). Tinta se
pleaseaza in ul median la nivelul ochilor, la distanta de 400 mm de subiect.
Acestuia i se obtureaza unul din ochi cu un carton (12 x 18 cm), iar subiectul
trebuie sa arate tinta cu degetul aratator al celeilalte maini (de exemplu: cu mana
stanga tine cartonul obturator si acopera OS, cu degetul mainii drepte atinge
tinta. Apoi schimba ochiul si mana);
- normal este tintirea corecta a izvorului luminos.
Miscarea tintei trebuie sa fie rapida. Daca subiectul are ambliopie sau fixare
excentrica, va avea dificultati sa atinga tinta. Se noteaza: exactitatea fixarii cu OS,
exactitatea fixarii cu OD, ezitarile si erorile de indicatie a tintei.
Fixari sacadate (monocular)
- testul are ca scop evaluarea miscarilor oculare;
- se utilizeaza doua tinte diferite: bagheta cu varf rosu si verde sau doua surse
punctiforme de lumina, de culoare diferita;
- se obtureaza ochiul dominant; cele doua tinte sunt asezate in frontal in fata
ochiului liber, la 1 m. Distantt intre tinte este de aproximativ 600 mm in median.
La comanda, subiectul schimba repede fixarea de la o tinta la alta. Perioada

schimbarilor este de o secunda. Se fac cateva treceri in ul orizontal, apoi se

fixeaza tintele in acelasi frontal si se comanda fixari suscesive in acest .
- instructiuni date subiectului: schimbarea tintei se face la comanda, rotind
numai ochii, nu si capul. Se recomanda subiectului cateva treceri de fixare inainte
de inceperea testarii efective. Se noteaza calitatea miscarilor pentru fixari
sacadate in ul orizontal si vertical;
- normal este o miscare in salt de la o tinta la alta, fara miscari corective.
Fixari aproape - departe si departe - aproape
- scopul testului este evaluarea dinamicii capacitatii de fixare cu acomodare a
obiectelor, la distante diferite si a reflexului pupilar de apropiere;
- se folosesc teste Snellen pentru departe si aproape, iluminarea ambientala este
normala;
- subiectul este indrumat sa citeasca tinta la distanta Harmon. Tabloul cu testele
optotip pentru departe este plasat la aproximativ 5 m. in scopul observarii
schimbarilor de fixare pacientul ar trebui sa poata privi testele pentru departe, pe
deasupra capului optometristului, care insa va putea observa ochii si cand
subiectul fixeaza testul pentru aproape. Subiectul fixeaza si citeste testul pentru
aproape la comanda 'aproape' si fixeaza si citeste pentru departe la comanda
'departe'. Schimbarile de fixare se fac in ritm de una pe secunda. Se fac
aproximativ 5 schimbari de fixare pentru obisnuirea subiectului, apoi se incepe
observarea propriu - zisa. Se atrage atentia subiectului sa nu miste capul cand se
schimba fixarile. Se observa eventualele miscari neregulate ale ochiului cand se
schimba fixarea. Unii subiecti pot face trecerea de la departe la aproape repede,
cu miscare continua a ochilor, dar au dificultati cand fac trecerea de la aproape la
departe. Se observa urmatoarele: daca un ochi ramane in urma celuilalt cand se
schimba fixarea, reflexul pupilar la fixarea aproape pupila se micsoreaza, iar la
fixare departe se dilata, daca pupilele se modifica simultan, daca au acelasi
diametru, daca au forma circulara. Se noteaza calitatea fixarilor in ambele sensuri
si reflexul pupilar.
- normal se schimba fixarile fara miscari de corectie sau opriri.
Coarda Brock

- testul investigheaza comportamentul spatial al ochilor si cum ii foloseste

subiectul cand priveste in
apropiat;

- se utilizeaza un snur sau o bagheta de 350 mm, iluminarea ambientala este

normala. Subiectul este instruit sa tina snurul sau bagheta, cu un capat in dreptul
radacinii nsului, iar celalalt capat in median la distanta Harmon (in punctul
corespunzator vaderii aproape obisnuita). Snurul se tine intins. Se cere subiectului
sa fixeze capatul indepartat al snurului. Se intreaba subiectul cate snururi vede,
mergand de la ochi la degetul care tine capatul departat. Daca vede un singur
snur, se cere subiectului sa inchida un ochi, apoi celalalt si se intreaba daca vede in
ambele cazuri snurul;
- normal vede doua snururi de la fiecare ochi si intalnindu-se in capatul departat;
- se pot constata urmatoarele situatii: subiectul vede simultan doua snururi in
forma de V: foloseste ambii ochi in acelasi timp si proiecteaza in acelasi punct din
spatiu; subiectul vede un singur snur: foloseste un singur ochi; subiectul vede un
timp si apoi numai celalalt snur: neutralizare alternanta; subiectul vede doua
snururi incrucisate in X: sunt folositi ambii ochi dar proiectia este
esoforica; subiectul vede doua snururi care nu se intalnesc: sunt folositi ambii ochi
simultan dar proiectia esteexoforica; subiectul percepe in X in loc de V: proiectie
esoforica cu suprimare perimaculara; snurul pare sa porneasca din cap, la acelati
nivel sau un snur pare sa fie mai sus decat celalalt: raspuns ambiocular sau
hiperforie; subiectul vede doua snururi dar unul este mai neclar: suprimare
partiala a unui ochi: anisometropie;
- normal se descriu in amanunt constatarile.
Vederea stereoscopica (vederea departe)
- scopul testului este evaluarea capacitatii de a vedea stereoscopic;
- se folosesc diverse stereograme, stereoscopul este reglat pentru infinit;

- postura subiectului trebuie sa asigure inhibarea convergentei psihice. O

stereograma contine sase randuri de smboluri. Fiecare rand contine cinci simboluri
in forma de stea, inima, patrat, pata circulara, cruce. Unul dintre simboluri din
fiecarea pare sa fie deplasat decalat in spatiu fata de celelalte. Subiectul poate
spune ca vede dublu tinta. In acest caz, suportul stereogramelor poate fi deplasat
pana se obtine fuziunea, apoi revine incet la pozitia corespunzatoare pentru
infinit. Se cere subiectului sa spuna care simbol din fiecare rand se apropie de el;
- normal este o raportare corecta pentru toate liniile, daca subiectul are un grad
inalt de percepere a profunzimii. Capacitate medie, raspuns: 'in patru linii';
observatie: daca subiectul nu raspunde corect la prima linie, este intrebat cum
apare simbolul din staaga si din dreapta marginii inferioare a stereogramei. Daca
unul dintre aceste simboluri nu este perceput, inseamna ca un ochi este
neutralizat.
EXAMINAREA CAMPULUI VIZUAL
Campul vizual central, este portiunea din spatiul obiect, a carui imagine se
formeaza in fovee si in aria retiniana din jurul ei. Este de aproximativ 50.
Campul vizual relativ este campul vizual perceptibil, cand ochiul si capul
raman ficsi; limitele normale ale acestui camp sunt: in sus 50, spre nas 60, in
jos 70, spre tampla 90.
Campul vizual absolut este campul vizual total, cand ochiul ramane fix si
obstructiile paraorbitale sunt eliminate prin miscarile posibile ale capului.
Campul vizual se masoara in urmatoarele situatii: la persoane in varsta, cand
se presupune un glaucom, in caz de ambliopie, in caz de hemeralopie, cand se
presupun probleme neurologice, cand studierea campului vizual este ceruta de
profesie.
Tehnicile de examinare pot fi impartite in cinetice (tinta luminoasa se
deplaseaza) si statice (tinta isi modifica stralucirea). In functie de precizia
rezultatelor, testele pot fi clasificate in calitative si cantitative.
Testele calitative sau preliminare sunt:

a) autoperimetrie: gratarul Amsler, proiectia de post-imagini, perimetrie auto oftalmoscopica;

b) teste oficiale: testul Harrington - Flocks, analizorul de camp vizual
Friedmann, perimetria
automata sau auto - dirijata si campimetria petei oarbe;
c) teste conduse de examinator: teste de confruntare sau are - confruntare
dubla simultana
(extinctie, neatentie sau campuri suprimate), teste cu ecranul tangent Bjerrum.
Teste cantitative sau de detaliu : perimetria cu arc; perimetria cu proiectie
pe sfera - Goldmann; perimetria in culori; campul vizual determinat de frecventa
critica de palpare; perimetria adaptarii la intuneric; stereocampimetria;
angioscotometria.

Trasarea campului vizual

Autoperimetria - este observatia subiectului sau schita informativa a propriei

sale pierderi de camp. Anomaliile se descopera de obicei in cazul unei pierderi
bruste de camp si uneori nu se observa cand sunt minore sau cu evolutie
progresiva. Descrierile realizate de subiect, privind deficientele de camp vizual,
pot explica unele handicapuri.
Reteaua Amsler informeaza asupra campului vizual central la 20 si consta
dintr-o placa continand linii albe si negre, intervalul dintre ele fiind de 1 cand
sunt privite de la 30 cm. Distorsiunile liniilor observate denota anomalii
maculare.
Metoda cu post-imagini (imagine persistenta) - dupa observarea unui test cu
luminanta mare. apar (in camera obscura) post-imagini cu aceeasi culoare si
aspect stralucitor. Din contra, un fond stralucitor

da post-imagine negativa sau intunecata. Post-imaginile evolueaza, influentate

de eventualele alterari ale proceselor fotochiraice din retina. Un subiect
inteligent poate descrie aceste post-imagini si se pot depista tulburari retiniene.

Perimetria auto - oftalmoscopica: se bazeaza pe un efect entoptic evocat cu

ochii inchisi in camera intunecata. in timp ce se misca continuu o sursa electrica,
in diverse directii in fata pleoapei inferioare, cu o presiune usoara pe glob. Relativ
repede apare in spatiu, in fata pacientului, o imagine marita si rasurnata a retinei.
Aparatul Harrington - Flocks: consta dintr-o placa de baza pe care se gasesc un
reazem pentru barbia subiectului, o lampa pentru ultraviolet asezata sub barbie
si un panou pe care se pun imprimatele cu teste. Sunt 10 imprimate care sunt
prinse de partea de sus a panoului, astfel incat pot fi rabatute. Tintele test sunt
imprimate cu cerneala fluorescenta alba pe foi albe, asa incat pentru iluminare
normala subiectul vede numai un punct central negru. Foile au dimensiunile de
300 x 42 mm si se vad de la 330 mm, sub un unghi de aproximativ 25. Pe foi sunt
inscrise 3 sau 4 puncte si cruci. Testele sunt iluminate timp 0,25 secunde cu
lampa fulger care emite in ultraviolet, ceea ce este convenabil pentru vizualizarea
si inregistrarea stimulilor, dar prea scurta pentru a permite schimbarea fixarii.
Analizorul Friedmann - este un dispozitiv alcatuit din suport pentru barbia
subiectului si un disc cu 46 sau 100 de gauri, cu diametrul de 1 la 3 mm. luminat
din spate de o lampa fulger. Subiectul priveste discul de la 33 cm si il vede sub un
unghi de 25. Gaurile sunt astfel dispuse incat sa se testeze zone anume din
caapul central si iluminarea lor este comandata manual. Lumina poate fi redusa
cu filtre. Se lucreaza in intuneric, cu adaptare mezopica. Controlul campului
central se poate face in mai putin de 3 min.
Primetrul cu arc - are anumite avantaje operationale fata de perimetria
sferica: echipamentul este simplu si ieftin; este usor de manevrat si permite
observarea directa a subiectului in timpul testarii; nu ocupa spatiu mare si se
poate fixa de perete sau de unitul oftalmologie; tintele pot fi schimbate in functie
de nevoi si controlate normal: ele sunt bile, discuri, puncte luminoase. Ca
dezavantaje putem aminti: neuniformitatea iluminarii fondului; control dificil al
preadaptarii; stimuli exteriori deranjanti.
Perimetrele moderne sunt standardizate. Raza arcului este de 33 cm, largimea de
180, se roteste cu 360, arcul are interiorul negru sau gri inchis, latimea benzii
aproximativ 80 mm, iluminarea petei tinta de aproximativ 7 lx. Duminarea arcului
este uniforma si reglabila.

AMELIORAREA PROBLEMELOR VIZUALE

1 Ameliorarea problemelor procesului de focalizare
Ameliorarea se face prin compensarea cu sisteme optice. Termenul de
compensare este mai indicat decat termenul de corectie pentru ca de fapt
defectul sau problema nu dispar.
Ametropul compensat ramane ametrop. Compensarea incearca sa apropie
sistemul optic, de starea de emetropie. Valoarea compensarii se fixeaza dupa un
examen complet, avand in vedere analiza focalizarii, binoculizarii, identificarii,
relatia individului cu mediul.
La un subiect tanar, comportamentele operationale pot fi destul de flexibile,
notiunea de confort are putina importanta, datele structurale si functionale fiind
primordiale.
Compensarea astigmatismului
Compensarea cel putin aproximativa a astigmatismului trebuie sa preceada
definitivarea echilibrului sferic. Datele structurale furnizate de keratometrie
constituie baza oricarei compensari a astigmatismului. Ea trebuie modificata in
functie de incidentele cristaliniene.
Testele recomandate pentru determinarea compensarii astigmatismului
sunt: keratometria, skiascopia departe si aproape, testul subiectiv nr.7,
aprecierea perceptuala, cilindrii incrucisati.
Copensarea ametropiei sferice in vederea departe
Testele necesare sunt: oftalmoscopia, skiascopia, masurarea latitudinilor de
focalizare (variatii dioptrice), masurari operationale (bicrom, cilindrii incrucisati,
aprecierea perceptuala). Daca valorile numerice gasite sunt foarte apropiate,
compensarea este stabilita si urmeaza alegerea modului de

compensare. Daca valorile numerice sunt diferite, rezultatele fluctuante,

latitudinilor prea mari comportamentele nedeterminate, compensarea este dificil
de stabilit.
in cazul progresiei miopice, valoarea masuratorii structurale este adesea
superioara valorilor masuratorilor functionale si operationale. Compensarea se
face in intervalul variatiilor dioptrice. Puterea (in valoare absoluta) va fi minima.
Este mai bine sa se aleaga formule diferite pentru departe si aproape. Daca testele
operationale sunt dificile, valoarea gasita la skiascopie va fi luata ca baza.
Compensarea sferica pentru vederea aproape
Testele folosite pentru compensarea in vederea aproape sunt: skiascopia
aproape tara lectura si cu lectura; variatii dioptrice aproape optimale; stabilirea
centrului variatiilor dioptrice; testul bicrom aproape; testul cu cilindrii incrucisati
aproape; aprecierea perceptuala.
Echilibrarea
Ochiul uman este adaptat pentru vederea departe, dar isi poate modifica
caracteristicile optice pentru a se adapta la vederea aproape cu efort, ceea ce
duce la oboseala fiziologica in timp. Limita acestei oboseli, variaza in functie de
individ. Putem ajuta functionarea, echilibrand sistemul vizual in vederea aproape.
Testele folosite sunt cele de la testarea vederii departe, dar cu unele
nuante in interpretare. Skiascopia ofera valori diferite, daca se cere subiectului sa
priveasca un punct sau sa citeasca. Compensarea sferica pentru aproape nu va
depasi valoarea gasita la skiascopia fara lectura. Masurarea variatiilor dioptrice
permite sa se fixeze limitele intre care se poate situa valoarea de echilibru.
Echilibrul va fi stabilit in functie de rezultatele testelor bicrom si cu cilindrii
incrucisati, in vederea aproape.
Echilibrarea reprezinta o aditie in raport cu vederea departe si cel mai des
este cuprinsa intre +1,00 dpt +2,00 dpt.
Contrar presbiopiei, care impune o compensare, echilibrarea nu este
obligatorie. Ea amelioreaza performantele globale si este destinata celor care
realizeaza o activitate prelungita in vederea aproape.

Echilibrarea se propune cand istoria cazului indica acest lucru si se

realizeaza cu lentile multifocale.
Reechilibrarea
Prin reechilibrare se incearca micsorarea sau chiar disparitia
astigmatismelor si miopiilor tensionale, reducerea amplitudinilor prea mari,
favorizarea unui echilibru de focalizare mai bun, atat in vederea aproape cat si in
vederea departe. Reechilibrarea se recomanda subiectilor cu deficiente
vizuale majore si care lucreaza cu preponderenta in apropiat, multe ore pe zi.
Interpretarea testelor difera. Aditia corespunzatoare se alege relativ mai mare,
fara a depasi valoarea gasita la skiascopia Iara lectura sau limita superioara a
variatiilor optimale. Reechilibrarea este provizorie. Se fac teste de control
dupa cateva luni, pentru a se vedea daca apar modificari ale functionarii
emetropice. Cand rezultatul scontat a fost obtinut, lentilele de reechilibrare sunt
inlocuite; pentru a fi eficace, trebuie purtate cat mai mult timp.
2 Ameliorarea problemelor procesului de binoculizare
In ce priveste bmoculizarea se incearca urmatoarele metode de ameliorare:
dezvoltarea capacitatilor, compensarea si prevenirea.
inca inainte de a trece de examenul analitic functional se iau in considerare
unele probleme structurale descoperite la inspectia preliminara si istoria cazului.
Daca eventualele tratamente medicale, nu reusesc eliminarea lor, atunci
este nevoie sa se gaseasca metode de amliorare, cu ajutorul examinarii detaliate.
in acest scop se pot efectua testele: 1, 22,23,24,25,28,29,30,31,32.
In functie de natura problemei, exista trei metode mai importante:
reechilibrarea vizuala, antrenamentul vizual si reeducarea vizuo - motrice.

Reechilibrarea cu mijloace optice consta in a crea un mediu inconjurator

favorabil, pentru a construi sau reconstrui echilibrul binocular. Se folosesc lentile
bifocale, trifocale, progresive sau corneene. Cu lentilele multifocale se realizeaza
echilibrul intre ul apropiat si ul indepartat, pentru a permite exercitarea functiei
binoculare in conditii optime. Lentilele bifocale si trifocale cu camp mare vor fi

preferate pentru subiectii tineri. inaltimile de montaj se apropie pentru adulti de

marginea inferioara a pupilei (3-4 mm). Pentru copii, montajul se face astfel ca
linia separatoare sa fie de aproximativ 2 mm de centrul pupilei. inaltimile de
montaj sunt diferite de cele folosite pentru presbiti.
Antrenamentul vizual: in cazul unor probleme, folosirea mijloacelor optice nu
amelioreaza complet. Apare necesitatea activarii specifice a comportamentelor
prost integrate. Aceasta se face prin doua feluri de activitati:
- antrenament de tip instrumental, bazat pe folosirea prismelor - acest
antrenament intereseaza mai ales problemele de amplitudine de vergenta;
- antrenament de tip motor, bazat pe serii de exercitii vizuale. Secventele de
exercitii urmeaza ordinea cronologica a etapelor de dezvoltare a binoculizarii.
Exercitiile pot fi amplificate prin folosirea filtrelor, ce permit in mod artificial
stimulari retiniene. Este vorba, in principal de ocluzie, obturare, filtre colorate
albastre.
Ocluzia reaseaza ochiul in conditiile mediului prenatal. Este realizata cu
ajutorul unui plasture care blocheaza lumina in totalitate. Metoda se foloseste
pentru probleme foarte profunde. Timpul de purtare este destul de lung si in
acelasi timp trebuie sa se practice miscari de reeducare vizuo - motrice.
Obturarea este o etapa care urmeaza ocluziei. Ea recreaza conditiile
mediului postnatal, cand exista numai o functionare retiniana periferica.
Obturarea se face aplicand o diafragma pe lentila unui ochelar, ceea ce permite o
stimulare
luminoasa
laterala,
antrenand
o
reactie
a
retinei
periferice. Antrenamentul se face pentru ochiul care are carente: macula falsa,
aliniere perimaculara etc.
Filtrul albastru favorizeaza stimularea periferica, fara sa inhibe total zonele
intermediare si centrale. In general filtrele albastre se folosesc binocular.
Antrenamentul vizual se aplica mai ales in cazul problemelor de aliniere si
coordonare, fiind complementar reechilibrarii.
Reeducarea vizuo - motrice: intr-o prima aproximatie, vizuo - motricitatea
poate
fi
considerata
o
metoda de ameliorare a functionarii vizuale, prin dezvoltarea motricitatii generale
si oculare.

Motricitatea oculara este legata de motricitatea capului. In paralel cu

coordonarea binoculara, apare instalarea lateralitatii.
Un aspect important al reeducarii vizuo - motrice este dezvoltarea.
Problemele vizuale sunt analizate in raport cu dezvoltarea normala a copilului.
Antrenamentul va fi efectuat respectand ordinea specifica unei evolutii normale.
Exercitiile vizuo - motrice antreneaza tot corpul si se desfasoara cronologic,
corespunzator dezvoltarii generale si oculare.
Cu ajutorul analizei functionale a vederii, se determina natura problemelor
si momentul aparitiei lor. Optometria determina exercitiile care vor repune
subiectul, in mod artificial, in conditiile unei dezvoltari corecte, plecand de la
etapa care a lipsit.
Fiecare sedinta este alcatuita din trei sau patru exercitii, pe care subiectul
trebuie sa le faca in sedinte de 10 - 15 min. La 4 - 5 saptamani se evalueaza
progresele si se modifica exercitiile. Programul de antrenament poate dura de la 3
la 18 luni. Rezultatele depind de maleabilitatea sistemului nervos central, ce scade
cu varsta.
Compensarea problemelor de binoculizare
Compensarea cu lentile prismatice se considera, avand in vedere
urmatoarele aspecte: forie aproape orizontala si verticala; forie departe;
ductiunile departe si aproape; vederea simultana; elemente subiective care
jeneaza.
Masurarea ductiunilor este esentiala. O amplitudine de fuziune mare face
inutila compensarea prismatica.

In caz de suprimare sau suspendare importanta, compensarea cu prisme

este inutila. Prisma poate fi mijloc de reechilibrare Se foloseste daca problema de
centrare binoculara provoaca jena subiectiva, oboseala vizuala, dureri de cap. In
cazul unei forii combinate orizontala si verticala, compensarea se face mai intai
pentru foria verticala.

3 Prevenirea problemelor proceselor de focalizare si binoculizare

Bazele optometriei functionale si istoria cazului, releva principalele relatii
intre sistemul vizual si ansamblul organismului. Incidenta directa a alimentatiei,
respiratiei, circulatiei sangelui si limfei, a sistemului nervos autonom asupra
functionarii sistemului vizual, sugereaza eventualele sfaturi ce se pot da celor a
caror concentrare, are tendinta sa inhibe activitatile fizice si fiziologice.
Prevenirea este o prioritate si consta in sfaturi si controale optometrice
regulate. De exemplu, o iluminare ambientala cuplata cu o iluminare suficienta a
ului de lucru, sunt indispensabile pentru a reduce tensiunile emetropice date de
efortul de decodificare.
4 Amelioarea problemelor procesului de identificare
Se analizeaza comportamentele procesului de identificare, ca rezultate ale
unei organizari structurale convenabil activata in timpul copilariei.
Metodele de amelioare prin reeducare, sunt destinate copiilor si
adolescentilor. La adulti rezultatele sunt modeste.
Mijloacele de ameliorare functioanla sunt: obturatoarele totale si filtrele
colorate.
Obturatoarele totale nu lasa sa patrunda lumina prin ele. Poate fi un pansament
al carui contur se lipeste de nas si de marginile orbitei. Se poate folosi un
obturator din plastic subtire, care vine in contact cu nasul si marginile orbitei,
tinandu-se lipit de lentila de ochelari printr-o ventuza. Unele obturatoare au un
sistem de aerisire fara sa lase sa patrunda lumina.
Daca trebuie obturata zona centrala a retinei se realizeaza aceasta, lipind
hartie adeziva pe ochelar. Metoda are inconvenientul ca nu urmareste fidel zona
de obturat, cand ochiul se roteste spre periferia campului. Este preferabil sa se
foloseasca o lentila de contact. In cazul lentilei rigide, ea poate fi in intrgime
neagra. Regiunea obturata depinde de diametrul lentilei.
Se poate folosi lentila de contact subtire, cu coloratie neagra pe zona
centrala, cu diametrul de 12 mm.

Sunt posibile obturari partiale cu lentile de ochelari matuite, care ofera o

vedere centrala cu acuitate mica. Se utilizeaza pentru problemele vederii
binoculare.
Exista doua tehnici de obturare: obturarea ochiului 'slab' si obturarea
ochiului 'normal':
- obturarea ochiului slab are ca scop destructurarea relatiilor neuronice
considerate deficitare, pentru a pregati o noua structura. Ochiul ambliop este
obturat de preferinta cu ocluzie totala sau daca ambliopia este mai putin severa,
cu obturatorul central.
- ocluzia totala este realizata in general, pentru ambliopii functionale, lasand o
acuitate inferioara de 0,05. Ocluzia se mentine toata ziua si este scoasa numai la
intuneric. Durata portului ocluzorului poate fi de la doua la sase luni si chiar mai
mult. Cel mai des, perioada de ocluzie totala este urmata de ocluzie centrala.
Ocluzia totala suprima tendintele posturale deficitare si cauta sa repuna ochiul in
conditiile initiale.
Pentru acuitati intre 0,05 0,2, obturarea este in general preferata ca un
port functional limitat la cateva intervale ziliere. Obturarea se cupleaza cu
reeducare vizuo - motrice.
Obturarea ochiului bun are obiective diferite si anume sa ajute sa lucreze
ochiul slab. in unele contexte de reeducare, aceasta obturare poate interveni de
indata ce obturarea ochiului ambliop a activat functionarea periferica, pentru a
ameliora vederea centrala. Obturarea ochiului bun poate fi limitata la cateva ore
pe zi sau cand se deseneaza, se scrie sau se coloreaza.
Obturarile partiale au rolul de a inhiba functionarea vizuala centrala si in
schimb privilegiaza functionarea periferica. Ele constituie un bun mijloc de reluare
a etapelor de identificare.

Filtrele colorate constituie un foarte bun mijloc de recuperare a problemelor de

identificare.
Ele
au
rol selectiv la nivelul cunoasterii spatiului vizual.

Radiatia albastra ar corespunde la o reluare functionala a dezvoltarii si

mobilizeaza selectiv structurile, care in ontogeneza, permit o acuitate slaba si
alinierea oculara (reflexul vizuo - postural).
Retina periferica este foarte sensibila la lumina si in particular la albastru. Pe
de alta parte retina centrala este mai putin sensibila la albastru. Filtrul albastru
micsoreaza activitatea proiectiilor corticale ale retinei centrale. Asadar stimulii
luminosi pot astfel favoriza mobilizarea altor zone vizuale mai putin elaborate.
Filtrele galbene si rosu, din contra, selectioneaza zone retiniene centrale si
structuri corticale mai dezvoltate. Terapia prin filtre se bazeaza pe rolul de
selectivitate.
Exemple de folosire a filtrelor: ambliopia functionala a formei si detaliului,
probleme de binoculizare (strabism, nistagmus), unele cazuri de dislexie.
Filtrul galben - oranj este folosit pentru a mari randamentul vizual al
afacilor, al celor cu ambliopie structurala, prin marirea contrastelor.
in cazul secventei albastre, galbene, rosii are mare importanta momentul
cand se trece de la unul la altul. Trebuie urmarita regulat evolutia acuitatii si cand
se constata ca aceasta nu mai progreseaza sau chiar regreseaza, se schimba filtrul.
Perioadele de folosire a filtrelor pot fi de cateva saptamani, luni sau chiar ani.
Portul constant a filtrelor albastre asigura un confort durabil in caz de
ambliopie structurala.
Utilizarea secventei albastru - galben micsoreaza nistagmusul.
Filtrului rosu asigura rezultate bune in caz de dislexie.
Reeducarea vizuo - motrice necesita cunoasterea aprofundata a relatiilor intre
vedere si organism.
Trebuie sa se considere obiectiv toate simptomele care apar in acelasi timp
cu simptomele vizuale, deficiente auditive, motrice, psihologice.
Solutiile adoptate pentru remediere trebuie sa tina seama de individ. Nu se
aplica o tehnica standardizata, ci se adapteaza putin cate putin, in functie de
rezultatele obtinute.

Tehnica de reeducare se bazeaza pe principii fundamentale, astfel:

- reeducarea este o recapitulare a ontogenezei;
- durata exercitiilor, frecventei, pauzele joaca un rol foarte important. Frecventa
creste si duratele scad, cand copilul este mic. Perioadele de pauze sunt
importante. Mecanisme de compensare, care ajuta sistemul vizual sa mentina
performantele cat mai aproape de normal, s-ar putea ca in lipsa pauzelor
sa incetineasca si sa blocheze reeducarea.
Tenica recomandata:
- se fixeaza etapele de reeducare si deci punctele de oprire;
- se sugereaza o perioada de reeducare, cu frecvente maxime posibile;
- se opreste reeducarea daca s-a atins punctul maxim, pentru un timp de repaus;
- se controleaza progresele realizate in aceasta perioada;
- se verifica cum actioneaza mecanismele de compensare care trebuie sa
contribuie la progres;
- se reia reeducarea la un interval de timp, imediat ce vechile progrese sunt
complet integrate.
- raporturile terapeutului cu familia subiectului sunt importante. Conlucrarea
partilor la reeducare conditioneaza in parte reusita, pentru a se putea realiza, de
exemplu, frecventa sedintelor necesare (de trei ori pe zi) si durata lor; unele
exercitii se recomanda sa se faca acasa, sub controlul parintilor.
- testele de control in timpul reeducarii sunt importante. Testele si observatiile
repetate la diferite intervale de timp, permit sa se masoare sau sa se aprecieze
progresele realizate, ca urmare a tratamentului si la nevoie sa se aduca corectii.
Mijloacele de compensare se folosesc atunci cand amelioarea functionala este
putin
probabila
si
capacitatile de identificare ale subiectului sunt inferioare nevoilor. In cazul
ametropiilor
mari
sau

corneei neregulate, subiectul este echipat optim, adica cel mai des poarta lentile
de contact corneene. In

afara acestora, se folosesc sisteme optice aeriene, care dau o marire subiectiva si
care pot fi purtate de subiect.
Sisteme exterioare folosite de subiect:
- lupa simpla caracterizata prin grosisment si camp obiect (diafragma de camp),
este
folosita
de
persoane in varsta la citit. Grosismentele practic realizabile sunt de maxim 4x.
- telelupe formate dintr-un obiectiv si ocular sau sistem telescopic si un sistem
aditional. Exista diverse variante constructive in care sistemul optic este sustinut
de un stativ. Observaiea campului - obiect se face monocular.
- epiproiectoare care realizeaza imaginea marita a textului ecran;
- sisteme cu camera video si monitor la care se obtin mariri de ordinul 30 la 1.
Sisteme purtate de subiect:
- ochelari cu lentile cu distanta focala scazuta;
- telelupe care furnizeaza grosiemente de pana la 8x si sunt montate pe o
montura de ochelari, permitand observarea binoculara;
- sisteme ambi - contact formate dintr-o lentila aeriana si o lentila de contact de
aproximativ - 40,00 dpt;
- filtrul rosu este uneori folosit pentru compensarea insuficientei sensibilitatii
cromatice.
Educarea identificarii vizuale are un rol foarte important in momentul in care
cerintele sociale noi pot provoca obiceiuri vizuale daunatoare. De
exemplu, miopia scolara este de fapt o consecinta de adaptare la utilizarea
excesiva si prematura a procesului de focalizare in ul apropiat. Ea se traduce prin

ajustarea structurala a dioptricii oculare, favorizand vederea in ul apropiat, in

detrimentul vederii in ul indepartat.
EXAMINAREA CRISTALINULUI
Se poate face astfel: folosind iluminarea naturala sau
artificiala ambientala si observand cu ochii liberi sau printr-o
lupa; folosind iluminarea cu fascicul dirijat din lateral si
observand cu ochii liberi sau cu lupa; folosind un oftalmoscop;
folosind biomicroscopul cu lampa cu fanta; cu facometrul; cu
ultrasonograful.
Cu primele doua metode se pun in evidenta opacifieri si
deplasari ale cristalinului.
La exemenul cu oftalmoscopul, cristalinul normal nu se
vede. Daca insa este opacifiat partial, zonele respective apar de
culoare neagra pe fond rosu. Se pot depista de asemenea
deplasari ale cristalinului. Pentru observare se foloseste lentila de
+ 20 dpt de pe discul Recos.
Examinarea cu biomicroscopul este mai eficienta. Folosind
iluminarea difuza directa sau iluminarea laterala cu fanta ingusta
se pot vizualiza straturile marginale si cele interne ale
cristalinului.
Cu facometrul se pot masura distanta de la comee la cristalin
si grosimea cristalinului.
Ultrasonografia
cristalinului.

se

utilizeaza

pentru

EXAMINAREA CORNEEI SI A SCLEREI

1 Ispectia preliminara

masurarea

grosimii

Se observa aspectul pleoapelor, textura, asezarea pe glob, aspectul si

pozitia punctului lacrimal si sacului lacrimal, cantitatea si felul secretiilor
pleoapelor, debitul lacrimal, aspectul conjunctivei bulbare si plapebrale,
lipezimea corneei, vascularizarea.
Pentru inspectare se folosesc lampa stilou care colimeaza fasciculul de
lumina pe cornee. Observarea se face cu ochiul liber sau cu o lupa binoculara
purtata pe cap sau in lumina artificiala.
2 Examenul detaliat
Se face mai bine cu stereomicroscopul cu lampa cu fanta.
Stereomicroscopul poate fi compus din doua microscoape identice cu
obiectivul lui, sau din doua microscoape cu un obiectiv comun
Toate biomicroscoapele cu destinatie oftalmica, sunt dotate cu un dispozitiv
de iluminat special numit lampa cu fanta si un suport pentru capul subiectului.
Suportul are un reazem pentru barbie reglabil in inaltime acoperit cu o foita de
hartie care se schimba la fiecare subiect si un reazem pentru frunte. Lampa cu
fanta ofera posibilitatea utilizarii mai multor tehnici de iluminare a corneei:
iluminare difuza, iluminare directa, iluminare indirecta, retroiluminare sau
transiluminare (directa sau indirecta), reflexie speculara, difuzie sclerala,
iluminare oscilatorie.
Cu ajutorul iluminarii difuze, se pot localiza leziunile mai mari si pozitia
acestora.
Metoda iluminarii indirecte consta in a proiecta pe cornee un spot luminos
liniar ingust. Fasciculul luminos, inclinat fata de axa microscopului de vizare si
spotul, poate fi rotit prin rotirea fantei. Ingustand latimea spotului si rotind
dispozitivul de iluminat in jurul unui ax vertical ce trece prin punctul obiect al
microscopului de la 40 la 90, se pun in evidenta eventualele leziuni si
adancimea lor.
Retroiluminarea (trasiluminarea) este realizata prin directionarea
fasciculului luminos spre o suprafata opaca sau reflectanta - irisul, opacitate a
cristalinului sau capsula posterioara in timp ce se pune la punct microscopul pe
tesutul in studiu, aflat mai in fata. Reflexia difuza este avantajoasa pentru a pune
in evidenta aspectele anormale ale suprafetelor trasparente.

Reflexia speculara consta in a observa corneea dupa directia fasciculului

reflectat de suprafata acesteia, dupa legile reflexiei pe oglinzi. Este o reflexie
orbitoare. Spotul luminos incident trebuie sa fie foarte ingust. Se pot pune in
evidenta concavitati sau excrescente (convexitati) pe suprafata anterioara, prea
mici pentru a fi observate in lumina difuza.
Iluminarea indirecta (laterala) se obtine prin focalizarea unui fascicul ingust
de lumina, in vecinatatea zonei de studiat, iar axa optica a microscopului face un
unghi mare cu directia fasciculului luminos, asa ca depuneri, aglomerari
transparente, corpuri straine, leziuni ies in evidenta ca zone intunecate umbrite
cu zone inconjuratoare stralucitoare. Se pot pune in evidenta modificari
marginale timpurii ale corneei.

Difuzia sclerala (iluminare transclerala): lumina data de lampa cu fanta este

focalizata pe limb. intreaga zona limbala pare a fi iluminata cu o lumina difuza. Cu
microscopul, folosind un grosiment mediu se pot observa modificari sau leziuni
foarte mici ale corneei, ele obturand sau difractand lumina. Prin acest mod de
iluminare, leziunile corneene apar mai mari decat sunt. Pentru identificare si
localizare precisa, studierea lor trebuie facuta cu iluminare directa si grosisment
mare.
3

Masurarea grosimii si adancimii corneei (pachometrie)

Se foloseste biomicroscopul cu lampa cu fanta. Se proiecteaza pe cornee

un fascicul ingust cu lungimea mai mare decat jumatatea diametrului corneean.
Axa microscopului face un unghi de aproximativ 60 cu directia fasciculului
incident. Se evalueaza calitativ variatia grosimii corneei de la centru la margine
(mai subtire la centru).
Se estimeaza grosimea corneei mai precis, daca se ajusteaza pe ea o lentila
de contact corneeana cu grosime cunoscuta. Lentila serveste drept element de
referinta.
4 Studiu] topografiei corneene

 Examinarea din lateral intr-un paralel cu irisul, a profilului corneei si de

deasupra, cand ochiul se roteste in jos, pleoapa superioara fiind trasa in sus,
permite evidentierea unor abateri de forma grosolane.
Dispozitivul Placido este un disc cu cercuri concentrice alternativ
luminoase si intunecate si un numar de linii paralele. Imaginile prin reflexie pe
suprafata corneei ale acestor cercuri si linii, sunt examinate printr-un orificiu
central practicat in disc, cu ochiul liber sau cu un sistem optic (lupa). Deformari
neregulate ale corneei duc la deformari ale imaginilor liniilor de pe disc.
Exist aparate, numite fotokeratografe construite dupa metoda Placido, ce
permit studiul dimensional al abaterilor de forma, folosind fotografia.
5 Keratometrie (oftalmometrie)
Metoda masoara razele de curbura ale suprafetei anterioare ale corneei.
a) Keratometrul (oftalmometrul) Javal
aparatul se compune dintr-un microscop special, un ghidaj in arc de cerc
solidar cu microscopul si doua mire care culiseaza pe ghidaj, iluminate din spate
de lampi electrice. Centrul arcului de cerc al ghidajului se aduce in centrul de
curbura al ochiului. Cele doua mire sunt geamuri matuite, pe care sunt gravate
repere speciale.
Acest aparat masoara puterea corneei si astigmatismul corneean.
b) Keratometrul Bausch - Lomb
are in componenta o oglinda parabolica, ce formeaza imaginea
filamentului lampii la infinit. Fasciculul emergent este apoi reflectat de o oglinda
a si apoi concentrat de o lentila condensor pe corneea subiectului. Pe fata a a
condensorului este realizata o mira sub forma unui cerc decupat intr-un strat
metalic opac si doua semne '+' si doua semne '-', dispuse diametral. Imaginea
mirei reflectata de suprafata anterioara a corneei este observata printr-un sistem
optic, ce permite punerea la punct a imaginilor mirei in ul reticulului ocularului.
c) Topogometre

sunt instrumente pentru masurarea razelor de curbura ale corneei in

zonele sale periferice. S-a realizat un topogometru, atasand la keratometrul
Bausch and Lomb sau Topcon in partea sa anterioara, un dispozitiv cu o tinta
luminoasa care trebuie fixate de subiect. Aceasta tinta se deplaseaza radial si
circular fata de axa optica a aparatului, astfel incat sa vina in fata keratometrului
diverse zone ale corneei.
Se masoara razele corespunzatoare fiecarei pozitii de fixare si se
inregistreaza valorile, realizandu-se in final o harta.
d) Keratometrul Zeiss - Op ton

sistemul sau optic cuprinde doua colimatoare care realizeaza imaginile

mirelor asezate exact in ele focale ale suprafetei anterioare a corneei,
considerata oglinda.
e) Keraiometrul Zeiss - Jena
este alcatuit din doua colimatoare care realizeaza imaginile testelor la
infinit (testele sunt diferite la cele doua colimatoare); microscop cu obiectiv cu
tub la infinit.
Imaginile testelor prin suprafata anterioara a corneei se formeaza in ul
focal al acesteia.
Cele doua imagini trebuie sa fie in ul focal obiect al obiectivului
microscopului.
6 Examinarea sclerei
Se poate face cu lupe de control, oftalmoscop electric, dar este de preferat
biomicroscopul cu grosisment variabil si cu sistem de iluminat cu lampa cu fanta.
MASURAREA
CARACTERISTICILOR
ANTROPOMETRICE ALE CAPULUI

Dimensiunile capului se pot imparti in dimensiuni principale si dimensiuni

secundare. Dimensiunile principale sunt cele ale caror valori trebuie notate si
pastrate, de ele depinzand caracteristicile principale ale echipamentului de
compensare. Dimensiunile si caracteristicile secundare pun, de regula, in evidenta
anomalii care au repercursiuni asupra echipamentului de compensare.
1 Masuratori pentru cap vazut din fata
1.1 Masuratori principale
a) Distanta interpupilara - pentru vederea la distanta, punctul obiect fiind
ul median al corpului la inaltimea ochilor. Se masoara distanta de la ul median al
capului la fiecare ochi in parte. Se noteaza inaltimile celor doua pupile fata de
linia canturilor.
b) Latimea nasului (n) in ul canturilor la 12 mm de varful corneei.
c) Unghiurile de fata ale nasului (Af) stanga si dreapta.
d) Unghiurile de fuga ale nasului.
e) Latimea capului definita de latimea superioara auriculara si latimea
sfenoidala.
Latimea superioara auriculara se masoara intre doua puncte situate la varful
jonctiunii pavilionului urechilor cu capul. Aceste doua puncte corespund cu inceputul
curburii bratului ochelarului. Aceasta latime auriculara da, de regula, latimea
maxima a capului (exceptie, capul cu tample foarte convexe) si determina
deschiderea bratelor ochelarului. Deschiderea maxima a bratelor trebuie sa fie cu
aproximativ 10 mm mai mica decat latimea superioara auriculara, pentru a se asigura
o presiune laterala asupra capului, suficienta. Functie de rigiditatea bratelor diferenta
poate fi mai mare sau mai mica.
Latimea sfenoidala se masoara intre doua puncte situate in fundul depresiunii
sfenoidale in spatele cozilor sprancenelor. La persoanele slabe si dolmocefale (care
au craniul alungit din fata catre spate) aceste puncte sunt usor de reperat; la altele
sunt gasite prin palpare. Valoarea latimii sfenoidale este importanta pentru alegerea
dimensiunii monturii. Ea corespunde latimii fetei.
f) Se noteaza, de asemenea, inegalitatea inaltimilor urechilor.

1.2 Masuratori secundare

a)

Inaltimea sprancenelor in raport cu pupilele si inaltimile pometilor.

b) Distanta intre pleoapele celor doi ochi (2C). Daca aceasta distanta este
mica s-ar putea sa nu fie loc pentru plachete.
c) Latimea nasului intr-o sectiune la 10 - 15 mm sub linia canturilor
palpebrale (n').
Aceasta
latime corespunde aproximativ cu distanta intre plachetele ochelarului in partea lor
inferioara.
Distanta
(n) corespunde cu distanta intre plachete in partea superioara a lor.
d) Latimea temporala a
capului.
Alte aspecte ce trebuie
observate:
- forma generala a capului;
- portul capului (inclinare in raport cu verticala);
- forma tamplelor;
- forma generala a nasului, natura pielii, amplasamentul venelor capilare si
alte detalii care pot fi in legatura cu montura (urme lasate de montura veche
purtata);
- deschiderile plapebrale orizontale si verticale ;
- diametrele iriene si pupilare, inegalitatea pupilelor;
- culoarea pielii, parului si sprancenelor;
- natura epidermei in general;
- impresia generala asupra clientului (structura psiho - fizica).
2 Masuratori pentru cap vazut
din
profil 1
Masuratori
principale

a) Pozitia ului fetei monturii, distanta lentila - ochi (12 14 mm de la varful

corneei);
b) Lungimea bratului monturii (de la axa articulatiei pana la varful santului
auricular);
c)

inaltimea nasului (h) in raport cu linia canturilor in ul monturii;

d) Proiectia nazala in raport cu corneea (Sa) si in raport cu ul monturii.

Masuratori secundare
a) inaltimea libera in ul monturii intre sprancene si pometi',
b) Panta si lungimea nasului - panta poate fi utila in cazul monturilor din
materiale plastice. Partea inferioara a puntii monturii trebuie sa aiba aceeasi panta ca
muchia nasului.
c) Lungimea genelor in raport cu varful corneei;
d) Lungimea bratului in spatele urechii (aproximativ 35 mm).

Alte aspecte ce trebuie observate:

- proemineta arcadelor sprancenelor in raport cu ul monturii;
- forma urechilor: se au in vedere jonctiunea, pavilionul, mastoidul;
- aspectul santului auricular ;
- detalii particulare ale nasului vazut din profil;
- potitia parului capilar ;
- natura epidermei in spatele urechilor;
- alte anomalii anatomice.

Dimensiunile masurabile si observatiile nu sunt de regula toate masurate si

notate in practica, dar optometristul va trebui sa le aiba in vedere, fiind el cel care
decide care sunt importante pentru alegerea monturii potrivite, functie si de
utilizarea ochelarului.
Experienta poate ajuta pentru a descoperi dintr-o privire elementele
importante. Lipsa de experienta poate fi suplinita prin metoda si disciplina.
Observatii - inclinarea ului monturii depinde de: proeminenta sprancenelor,
proeminenta pometilor, utilizarea ochelarului.
Unghiul dintre ul monturii si brate depinde de: pozitia urechilor (punctul
A), pozitia articulatiei bratului pe montura.
Pe fisa de observatii se pot scrie si observatii calitative.
Masuratorile facute permit sa se stabileasca dimensiunile unei monturi
acceptate din punct de vedere morfologic.
Model de fisa:
Numele si prenumele
clientului Data efectuarii
consultului:
Aparenta fizica
Talie:
Greutate:
Postura corporala (in
asezat) - aspecte:
picioare si
Anomalii anatomice:
Dantura:
Ticuri:
Forma capului:
Strabism:
Auz:
Aspectul pleoapelor:
Pozitii anormale ale
coloanei vertebrale:
corpului si
Pozitia ochelarilor purtati anterior consultului (daca este cazul):
Pozitia pleoapelor la
citit:
Pielea:
Aparenta psihologica
Coportament general:
Personalitate,

temperament:
Limbaj, mod de
exprimare:
Emotiviate, timiditate:
Inteligenta:
Memorie vizuala:
Scris (regulat sau
neregulat):
Lectura:
Model de activitate:
MUNCA, POSTURA SI VEDEREA
1 Oboseala
In
urma
solicitarii
oricarei
activitati
umane,
apare
oboseala. Oboseala este starea de slabiciune musculara, nervoasa sau psihica,
vizibila sau interioara, reala sau imaginara. Ea este cea care diminueaza
capacitatea de munca si este asemanatoare altor semnale, ca
foamea, durerea si care alarmeaza organismul, instiintandu-l de pericolul
aparitiei unui fenomen patologic.
Daca ea se manifesta in limite normale, nu este o boala, are consecinte
temporare asupra organismului. Aceste consecinte sunt: slabirea atentiei fata
de munca indeplinita si fata de mediul inconjurator. Ca urmare, factorul uman
pierde capacitatea de formare a unor noi deprinderi, iar deprinderile vechi,
formate anterior si devenite automate, intra greu in functiune. Astfel,
coordonarea dintre diferitele faze si operatii este perturbata.
Oboseala se manifesta prin incetinirea ritmului de munca, aparitia
miscarilor suplimentare si inutile.
Formele de manifestare a oboselii sunt:
- oboseala musculara sau periferica - provocata de solicitarea si
suprasolicitarea unilaterala a muschilor;

- oboseala oculara - provocata de solicitarea si suprasolicitarea aparatului

vizual;
- oboseala fizica generala - provocata de solicitarea intregului organism;
- oboseala mintala - provocata de munca intelectuala;
- oboseala nervoasa - provocata de solicitarea unilaterala a functiilor
psihomotorii;
- oboseala provocata de monotonia muncii sau a mediului;
- oboseala cronica - provocata de insumarea unor influente nefavorabile
de lunga durata;

k
- oboseala afectiva - cauzata de emotii puternice greu de suportat.
Concluzionand, practic sunt doua forme majore de oboseala, musculara si
nervoasa, strans legate intre ele.
Cauzele si simptomele oboselii
Oboseala poate fi provocata de numeroase cauze, dintre care cele mai
importante sunt: monotonia, intensitatea si durata muncii fizice si intelectuale,
factorii de mediu (temperatura, lumina, zgomot), factorii psihici(responsabilitati,
griji si / sau conflicte), conditii alimentare, boala si durerile. Ca simptome putem
aminti: scaderea atentiei, incetinirea si inhibarea perceptiei, inhibarea capacitatii
de gandire, scaderea randamentului activitatii fizice si intelectuale, slabirea
rezistentei generale a organismului fata de diferite boli etc.
Masurarea oboselii
Metodele de investigare si evaluare a oboselii se impart in doua mari
categorii: metode directe si metode indirecte.

Metodele directe se folosesc pentru determinarea oboselii musculare cu

ajutorul unor aparate, ca: ergograful si dinamometrul. Alte metode directe
folosesc o baterie de teste specifice.
Dintre metodele indirecte de masurarea a oboselii, putem aminti: gradul de
realizare al volumului de munca si testele de frecventa a fuziunii optice, respectiv
descrierea senzatiilor subiective.
Prevenirea si atenuarea oboselii in timpul muncii
Aparitia oboselii poate fi amanata in anumite limite, iar dupa ce a aparut,
poate fi de asemenea atenuata. Cunoasterea cauzelor care genereaza oboseala,
ca si a cailor de remediere si de prevenire a oboselii, au o deosebita importanta
practica in organizarea locurilor de munca, in studierea metodelor de lucru, in
reducerea timpului de munca prin eliminarea miscarilor inutile si prin
intrebuintarea celor mai simple si usoare miscari, in stabilirea unor structuri
rationale a timpului de odihna si necesitati fiziologice in cadrul timpului total de
munca.
Prevenirea si atenuarea oboselii poate fi facuta prin: organizarea corecta a
regimului de munca, pauzele de odihna, organizarea muncii si prin programe
speciale de relaxare si recuperare.
Organizarea corecta a regimului de munca consta in gasirea unor corelatii si
alternante optime intre durata perioadelor de munca, durata pauzelor pentru
odihna, numarul, continutul si momentul introducerii acestor pauze, in asa fel
incat sa se asigure o eficienta sporita, la un nivel maxim al capacitatii de munca si
o buna stare de sanatate.
Durata optima de lucru este conditionata de gradul de solicitare si de
caracterul acestei solicitari in procesul muncii. In cadrul dinamicii zilnice a
capacitatii de munca, se stie ca nivelul cel mai scazut se inregistreaza intre orele
12 si 14, iar in cursul noptii intre orele 3 si 4. Aceste probleme sunt deosebit de
importante in organizarea muncii, deoarece numai daca timpul de munca al
executantului coincide cu perioadele in care capacitatea de munca este maxima,
se creeaza premisele unor rezultate deosebite, cu consum minim de energie si
prevenire a oboselii.

Un rol important in atenuarea oboselii il joaca si pauzele de odihna

necesare alternantei organice intre consumul de energie si recuperarea acesteia.
2 Mediul ambiant si calitatile sale
Intr-un mediu de lucru perfect adaptat cerintelor umane, sunt multe detalii
ce trebuie avute in vedere, pentru a obtine performante optime, in jurul carora se
efectueaza nenumarate studii si cercetari.
Mobilierul
De exemplu, prima cerinta a spatiului de lucru ergonomie cu computerul, se
refera la mobilier. Astfel se detaliaza trasaturile generale ale mobilierului, daca
spatiul are destinatia initiala de birou de lucru predominant cu computerul.

Pentru un birou cu un singur post de lucru (acces la un terminal video), cu

un program in general de mai mult de patru ore, oboseala este o consecinta a
pozitiei statice a muschilor, scaunul avand un rol important in schimbarea usoara
a posturii si alegerea celei mai confortabile pozitii pentru momentul respectiv.
Spatele si suportul de sezut trebuie sa fie reajustabile, pana la inaltimea coloanei
lombare, pe care sa o spijine si sa o sustina. Suporturile bratelor nu trebuie sa
impiedice miscarile bratelor, iar inaltimea sa fie abila cu cea a biroului.
Biroul ar trebui sa aiba dimensiuni corespunzatoare cu necesitatile pentru
care este utilizat si sa permita o buna miscare a utilizatorului, dandu-i in acelasi
timp posibilitatea sa mentina o postura corecta. Suprafetele biroului trebuie sa fie
antireflex, pentru a preveni incidenta in ochi a luminii reflectate.
3 Postura corporala
Trebuie sa fie dreapta pentru a mentine coloana vertebrala in curbura
fiziologica, distribuind presiunea in inelele vertebrale.
Bratele ar trebui sa formeze cu antabratele un unghi de 90, permitand
miscarile umerilor, atat in ul bratelor cat si cel al antebratelor, fara o flexie mai
mare de 20 si fara devieri laterale.

Videoterminalul trebuie sa formeze cu suprafata biroului un unghi de 90,

mentinand distanta fata de ochi in intervalul 35 50 cm, distanta dependena de
caracterele scrisului si de marimea ecranului. inaltimea videoterminalului trebuie
sa fie cu 10 sub linia de privire orizontala a utilizatorului (aproximativ 15 cm
deasupra si sub linie), deoarece ochiul uman are deja 30 unghi vizual, astfel ca
linia de privire va cadea pe partea superioara a ecranului.
Tastatura trebuie sa fie in fata utilizatorului, pentru a evita deplasarile de
pe o parte pe alta, care creeaza mari probleme de adaptare; tastatura trebuie sa
fie amplasata intr-un spatiu luminos unde mainile sa aibe un sprijin bun cu o
usoara flexie dorsala.
De asemena trebuie prevazuti suporti si clipsuri pentru documente la
aceeasi inaltime cu ecranul, pentru a evita efortul muscular si amorteala
incheieturilor.
4 Iluminarea
Are o foarte mare importanta pentru actiunile pe care le intreprindem,
afectand confortul si eficienta; nivelul ideal de iluminare este de 500 lx, dar
trebuie evitate reflexiile pe suprafetele polisate sau slefuite, de aceea iluminarea
trebuie sa fie difuza.
Pozitiile corpurilor de iluminat, de preferinta de tip parabolic pentru o
iluminare uniforma, trebuie sa fie paralele cu utilizatorul si perpendiculare pe
tastatura, departe de linia de privire. Iluminarea artificiala cu tuburi de neon,
trebuie asigurata cu mai mult de un tub, pentru a preveni efectul stroboscopic.
Daca sunt necesare corpuri de iluminat suplimentare, atunci ele trebuie
directionate catre tastatura si nu catre ecran
In situatiile in care reflexiile si contrastul sunt greu de controlat,
videoterminalul trebuie acoperit cu un ecran de protectie, care atenueaza reflexia
cat si efectul de culoare, in cazul in care nu se poate utiliza ecran se recomanda
purtarea ochelarilor de protectie.
5 Temperatura
Trebuie sa se situeze intre 18 22C, deoarece un mediu ambiant mai cald
produce oboseala, in timp ce un mediu mai rece produce iritare, nervozitate. in
afara acestui interval de temperaturi, concentrarea mentala scade si cresc erorile.

Umiditatea aerului trebuie sa se situeze intre 30 % 70 % pentru a preveni

incarcarea electrostatica si uscarea mucoaselor, respectiv a pielii. Acumularile de
gaze sunt evitate prin ventilatie corespunzatoare, gazele putand produce
disconfort fizic si mental.

6 Nivelul de zgomot
Pentru opt ore de lucru, limita zgomotului este de 85 dB. Peste aceasta
limita se produce iritare, cat si leziuni ireversibile ale urechii. Selectarea aparturii
aditionale, cum ar fi imprimantele, trebuie facuta conform criteriului mai sus
mentionat; daca nu este posibila alegerea unui aparat silentios, se recomanda
plasarea sa in afara mediului de lucru.
7 Munca si oboseala
Munca are un numar de factori cum ar fi: cunostintele, motivatia,
satisfactia, economia, efortul fizic, relatia, capacitatea, autonomia, care pot duce
la perturbatii functionale pentru anumite persoane. Elementele din contextul
muncii, cum ar fi proiectul, procesul muncii, antrenamentul, dezvoltarea,
schimbarile tehnologice, odihna, pot influenta starea de bine. Timpul de odihna
fizica se determina cu usurinta, dar timpul de odihna nervoasa, mentala este mai
greu de cuantificat deoarece gradul de antrenament si cunostintele pot fi diferite.
Mobilizarea pentru efectuarea unei anumite munci, este diferita, functie de
persoana, ceea ce e foarte important. Unele persoane se simt bine cand munca
prezinta variatie, altele considera acest lucru stresant.
Fiecare persoana este un complex de marime diferita, care necesita un
tratament diferentiat. E bine de programat actiunile, astfel incat, exercitiul mental
sa fie distribuit in momente de timp diferite si intr-un interval de timp in care sa
se efectueze mici activitati. Astazi, oriunde in lume, oamenii iau in considerare
stresul. Stresul inseamna suma tuturor fenomenelor care nu pot fi executate cu
usurinta, toate tin organismul nelinistit si tensionat, indispus sau suferind.
Excitarea nervoasa sau asa numitul stres psiho - social, e prezentata ca agent de
stres, care este real si permanent nociv, datorita puterii sale potential patogene.
La utilizatorii de computere, pierderea perceptiei procesului de control legat de

performante, este datorat variatiei in timp a sistemului, in concordanta cu

activitatea si sentimentul de izolare sociala
Aici sunt multi factori de stres in concordanta cu activitatea desfasurata,
dar nu toti sunt strict legati de activitatea computerizata; sunt prezenti si alti
factori, fara legatura cu munca propriu - zisa, care afecteaza viata noastra.
ERGONOMIA VIZUALA PENTRU COPII SI ADULTI
Legatura organismului cu mediul se stabileste prin intermediul
analizatorilor asupra carora actioneaza insusirile simple ale obiectelor. Aceste
insusiri sunt analizate si reflectate subiectiv prin intermediul senzatiilor. Astfel de
insusiri sunt culoarea, mirosul, gustul, greutatea, temperatura etc.
Senzatiile se impart in doua categorii:
- senzatii care reflecta insusiri ale obiectelor si fenomenelor mediului
inconjurator cum sunt senzatiile vizuale, auditive, cutanate, olfactive si gustative;
- senzatii care reflecta miscarea corpului sau a unor parti ale corpului,
starea organelor interne, care includ senzatiile kinestezice, de echilibru si interne
(sau organice).
Elementele antomo - fiziologice prin care se realizeaza senzatiile sunt
analizatorii, alcatuiti din trei elemente sau segmente:
- receptorul sau segmentul periferic;
- calea aferenta (senzitiva, centripeta) care duce excitatiile in scoarta
cerebrala;
- segmentai cortical al analizatorului (zona de proiectie).
1 Senzatiile si analizatorul vizual. Procesul vederii
Aceste senzatii sunt provocate de actiunea energiei radiante a undelor
electromagnetice asupra analizatorului vizual. Spectrul electromagnetic are o
intindere inabil mai mare decat spectrul vizual. Undele electromagnetice vizibile
pentru ochiul liber sunt cele cu lungimea cuprinsa intre 396 760 unim.

Analizatorul vizual contine elementele care participa la realizarea

mecanismului vederii. Elementele receptoare propriu - zise sunt celulele
fotoreceptoare ale retinei, conurile si bastonasele. Aici energia luminoasa este
transformata in energie bioelectrica a excitatiei nervoase, care este transmisa
creierului, prin caile optice. In acesti centri apar senzatiile vizuale.
Analizatorul vizual isi desfasoara activitatea in cadrul campului vizual, care
este acea parte a mediului ambiant pe care o putem cuprinde cu vederea, fara a
intoarce ochii sau capul. in acest camp vizual, vederea nu este foarte clara, decat
intr-un con de unghi solid de 1. imaginea obiectelor devine cu atat mai stearsa cu
cat distanta fata de axa optica este mai mare.
Campul vizual poate fi impartit in :
- campul vizual al perceptiei clare cu un unghi de deschidere de 8;
- campul vizual al perceptiei medii cu un unghi de deschidere de 40;
- campul vizual al perceptiei periferice cu un unghi de deschidere de 40
70. Vizibilitatea obiectelor este influentata de cantitatea de lumina care
este reflectata sau emisa de
ele. Deschiderea poate ajuta la cresterea cantitatii de lumina care trece prin
lentila (cristalin sau lentila aeriana sau de contact), dar intr-un mediu inconjurator
foarte intunecat, capacitatea de a distinge obiecte sau trasaturi specifice lor,
poate fi afectata, in special daca trasaturile sunt mici si daca contrastul acestora
in atie cu fondul inconjurator este slab.
Capacitatea vizuala include acuitatea vizuala, acomodatia, sensibilitatea
la contraste, viteza de perceptie.
Acuitatea vizuala caracterizeaza capacitatea ochiului de a distinge obiecte
sau suprafete foarte mici. Ea se caracterizeaza prin capacitate selectiva
(facultatea de a distinge doua puncte foarte mici intre ele) si sensibilitate fata de
forme.
Acuitatea vizuala creste atunci cand luminanta campului vizual se mareste,
atunci cand se mareste contrastul intre semnele folosite pentru proba si fondul
pe care sunt trasate, pentru semne sau obiecte de culoare inchisa pe fond
deschis.

Sensibilitatea la contraste este capacitatea de a percepe diferentele foarte

mici de iluminare. Ea are urmatoarele legi:
- este mai ridicata pentru suprafetele mari decat pentru cele mici;
- este mai ridicata pentru limite clare, decat pentru cele estompate sau
pentru tranzitii treptate;
- creste odata cu cresterea lummantei de fond;
- se conduce dupa legea Weber - Fechner (senzatia creste in progresie
aritmetica, iar excitatia in progresie geometrica);
- este mai puternica cand zonele periferice ale campului vizual sunt mai
intunecoase decat regiunea centrala.
Viteza de perceptie se caracterizeaza prin timpul care se scurge intre
prezentarea unui obiect si perceptia vizuala a acestui obiect. Ea este cu atat mai
mare cu cat iluminarea medie este mai ridicata si cu cat diferentele de luminanta
intre obiect si ambianta sunt mai puternice. Orice ameliorare a acuitatii vizuale
obtinute prin marirea iluminarii sau prin diferente mai favorabile de luminanta, se
asociaza cu ocrestere a sensibilitatii la contraste si a vitezei de perceptie.
Convergenta si foria
Cand ne indreptam atentia catre un obiect anume, este necesar ca cei doi
ochi sa convearga pe acel obiect astfel incat imaginile obiectului pe cele doua
retine sa fie in pozitii corespondente; in acest fel obtinem impresia unui singur
obiect. Aceste doua imagini se spune ca fuzioneaza daca ele sunt in corespondenta.
Convergenta este controlata de muschii plasati in jurul globului ocular. In mod
normal, atunci cand o persoana priveste la un obiect anume, acesti muschi
opereaza automat pentru a realizaconvergenta. Dar anumite persoane au tendinta
de a realiza o convergenta mai mare, in timp ce altele nu realizeaza o convergenta
suficienta. Aceste situatii sunt denumite forii. Deoarece imaginea dubla care apare
cand nu este realizata o convergenta corespunzatoare, creeaza un disconfort
vizual, aceste persoane in mod obisnuit compenseaza, prin invatare' diferenta de
convergenta; oricum apare stresulmuscular si tensiunea pentru acoperirea acestui
dezechilibru muscular.

 Distingerea culorilor
Celulele con din retina sunt sensibile la diferentele de lungime de unda si
astfel ele sunt baza pentru distingerea culorilor. Exista diferite teste pentru a
determina gradul de distingere a culorilor, inclusiv distingerea anumitor culori.
Lipsa vederii oricarei culori este foarte rara.
2 Conditii care afecteaza discriminarea vizuala
Abilitatea individului de a efectua discriminare vizuala, depinde de
aptitudinile sale vizuale, in special de acuitatea sa vizuala. Pe langa diferentele
individuale, totusi sunt anumite variabile (conditii), exterioare individului, care
afecteaza discriminarea vizuala.
Adaptarea analizatorului vizual
Alaturi de acomodatie mai avem si fenomenul de adaptare, adica procesele
fotochimice si nervoase care au loc in retina. Astfel, sesibilitatea retininana se
mareste considerabil in conditii de intuneric. Datorita acestei cresteri, aceeasi
lumina o percepem mult mai puternic in timpul noptii decat in timpul zilei.
Adaptarea ochiului la diferite niveluri de lumina si intuneric, este un proces realizat
prin doua functii. In primul rand pupila ochiului isi mareste diametrul (se dilata)
atunci cand intram intr-un spatiu intunecos, pentu a permite intrarea in ochi a unei
cantitati mai mari de lumina; pupila tinde sa isi micsoreze dimensiunea (se
contracta) intr-un spatiu foarte luminos, pentru a limita cantitatea de lumina care
intra in ochi. O alta functie care determina modul nostru de vedere si adaptarea
de la lumina la intuneric, este un proces fiziologic implementat in retina. in aceste
circumstante celulele con (care suntsensibile la culoare) pierd mult din
sensibilitatea lor. in acelasi timp, in intuneric vederea noastra

depinde foarte mult de celulele bastonase, iar distingerea culorilor este limitata.
Timpul necesar pentru o adaptare completa la intuneric este de obicei de 30
minute sau mai mult. Adaptarea inversa (sau readaptarea la lumina) de la
intuneric, are loc in cateva secunde sau in cel mai rau caz intr-un minut sau doua.
3 Ambianta luminoasa

 Lumina naturala (sau artificiala) reprezinta principalul factor de solicitare

a analizatorului
vizual.
Indiferent de categoria din care face parte, lumina incaperilor de lucru
exercita o influenta importanta asupra intensitatii efortului depus in procesul
muncii si asupra gradului de oboseala. O iluminare corecta trebuie sa asigure
conditii favorabile unui confort vizual, astfel ca ul de lucru sa fie vazut cu precizie
si fara efort, pe toata intinderea lui, iar ochiul sa poata observa obiectele si sa
poata distinge detaliile acestora. Ambianta luminoasa se caracterizeaza prin
cantitatea si calitatea luminii. Canitatea se apreciaza in functie de luminanta
(stralucire), directie, uniformitatea repartitiei, intensitate si iluminare. Directia de
proare a luminii are o mare importanta in iluminarea suprafetei de lucru, atat pe
nivelul acesteia cat si prin crearea de umbre sau straluciri datorate reflexiei. Prin
uniformitatea repartitiei, fluxul luminos sau primit de corp, evaluat prin senzatia
luminoasa pe care o produce, trebuie sa se incadreze intr-o anumita toleranta
admisa, pe intreaga suprafata de lucru.
Culoarea luminii este un alt factor important, legat de eficacitatea
semnalului luminos. Folosind raspunsul timp ca un indicator al eficacitatii pentru
culori diferite, s-a constatat experimental urmatoarea ordine (de la cel mai rapid
la cel mai incet): rosu, verde, galben si alb. Oricum, fondul de culoare si ambianta
luminoasa vor intereactiona, influentand capacitatea individului de a detecta si
raspunde la diferite culori. in general, cercetatorii au decoperit ca daca un semnal
are contrast ridicat fata de fondul intunecat si daca nivelul absolut al iluminarii
semnalului este ridicat, culoarea semnalului este de mica importanta in atragerea
atentiei. Dar cu un contrast scazut intre semnal si fond, un semnal rosu este mai
avantajos, urmat de verde, galben si alb in aceasta ordine.
Calitatea luminii se apreciaza functie de sursele de lumina si modul de repartizare
a fluxului luminos. Dupa izvoarele de lumina, exista iluminat natural si artificial.
Alti factori de care trebuie tinut cont sunt:
- gradul de reflexie al pieselor, sculelor si mediului ambiant;
- diferentele in atie cu lumina naturala;
- necesitatea de a se utiliza iluminatul artficial in timpul zilei;

- varsta lucratorilor.
Sistemele de iluminat artificial se clasifica in doua categorii: sisteme de
iluminat general si
sisteme de iluminat local. In cazurile in care iluminatul local se foloseste
concomitent cu iluminatul
general, iluminatul de ansamblu este denumit iluminat combinat. Paralel trebuie
organizat sistemul de
iluminat de siguranta precum si iluminatul exterior.
Iluminatul general se caracterizeaza prin difuzarea fluxului luminos pe toata
suprafata incaperii de lucru, fara orientare precisa asupra unui anumit loc de
munca. Poate fi direct, indirect, semidirect, semiindirect, difuz sau cu repartizare
spatiala uniforma si iluminat general localizat.
Iliiminatul localizat se foloseste pentru acele incaperi unde se efectueaza
lucrari care necesita iluminari de valori diferite, in raport cu exigentele de
precizie.

4 Cromatica industriala si a mediului de lucru

Cromatica industriala are un rol important in asigurarea unui iluminat
corect si in usurarea muncii.
Utilizarea culorilor in scopul usurarii muncii se bazeaza pe efectele
fiziologice, psihologice ale culorilor asupra oamenilor.
Culoarea
Rosu

Efectele fiziologice
Efectele psihice
Creste presiunea sanguina Culoare foarte calda
Ridica tonusul muscular

Stimulator general

Activeaza respiratia

Stimulator intelectual
Senzatie de apropiere in spatiu

Portocaliu Accelereaza pulsatiile inimii

Galben

Culoare calda

Mentine presiunea sanguina

Stimulent emotiv

Favorizeaza secretia gastrica si

digestia
Influenteaza functionarea
normala a sistemului cardio vascular

Senzatie de apropiere foarte mare

in spatiu
Culoare calda
Culoarea cea mai vesela
Stimuleaza vederea
Calmant al psihonevrozelor

Verde

Scade presiunea
sanguina Dilata
vasele capilare

Senzatie de apropiere in spatiu

Culoare rece
Culoare linistitoare
Impresia de prospetime
Faciliteaza deconectarea nervoasa

Albastru

Violet

Scade presiunea sanguina

Senzatia de departare in spatiu

Culoare foarte rece

Scade tonusul muscular

Culoare linistitoare

Calmeaza respiratia si frecventa in exces duce la depresii

pulsului
Senzatie de departare in spatiu
Creste rezistenta
Culoare rece
cardiovasculara Creste
Culoare nelinistitoare,
rezistenta plamanilor
descuranjanta
Senzatia de departare foarte mare

Influenta psihologica a culorilor se manifesta prin efectele lor psihice,

care constau in iluzii senzoriale. Aceste efecte psihice se bazeaza pe procese ale

subconstientului. Ele sunt, in parte, determinate de asociatiile subconstiente cu

evenimente traite sau vazute si in parte, de aptitudini mostenite sau de
predispozitii psihice. Aceste efecte modifica activitatea si dispozitia psihica si,
prin aceasta, intregul comportament al omului.
Prin alegerea si dispunerea judicioasa a culorilor in incaperile de lucru,
trebuie sa se urmareasca atat satisfacerea exigentelor estetice, cat si a celor
fiziologice si psihice.
Prin coloritul in mediul de munca se urmareste indeplinirea urmatoarelor
aspecte: realizarea gradului de confort; micsorarea oboselii; semnalizarea si
securitatea.
Tipurile de cromatica industriala si scolara
In functie de domeniul de referinta si de scopul urmarit, cromatica
industriala si scolara este de mai multe feluri: cromatica generala, cromatica
functionala a mijloacelor de munca, respectiv a mobilierului scolar, cromatica
informational - tehnologica, cromatica muncii si a studiului.

In toate tipurile de cromatica industriala si scolara, primul criteriu care

este luat in studiu, la alegerea unei culori, este coeficientul de reflectare sau de
absorbtie. in general, culorile deschise reflecta lumina, iar cele inchise o
absorb.
Efectele stimulatoare ale cromaticii industriale si scolare:
Caracterul activitatii si
conditiile de ambianta

Caracerul
culorilor
recomandate

Felul culorilor

Activitati manuale cu eforturi

fizice

Culori odihnitoare
(nuante pastel)

Bleu, roz, vernil

dinamice
Activitati de supraveghere

Activitati monotone
Munca la temperaturi
ridicateActivitati in incaperi
care primesc multa lumina
naturala

Culori stimulative (nuante Rosu, portocaliu

vii)
Culori reci
Verde, bleu

Activitati la temperaturi
scazuteActivitati in incaperi
lipsite de aer sau cu putina
lumina naturala

Culori calde

Activitati in spatiu limitat

Activitati in spatii largi

Culori de largire a spatiului Alb, roz

Culori de limitare a
Alb astm, maro
spatiului
Culori linistitoare
Vernil, verde pal,
verde albastrui

Activitati in locuri zgomotoase

Crem, roz,
portocaliu

EXAMINAREA MOBILITATII OCHILOR SI A VEDERIIBINOCULARE

Inspectia preliminara generala
Se observa si se consemneaza: modelul de activitate al subiectului (hiper sau
hipocinetic); pozitii normale ale corpului si coloanei vertebrale; aprecierea
grosiera a pozitiei ochilor; prezenta unor miscari oculare cronice; pozitia
pleoapelor.
Inspectia oculara preliminara
Se observa si se noteaza: pozitia uzuala a fetei si capului; caracteristici
anatomice ale orbitelor care influenteaza aparenta strabica (asimetrii faciale sau
orbitare. deformatii traumatice, boli tumorale etc).
Estimarea fixarii - estimarea grosiera a fixarii pentru fiecare ochi, se face pe un
stimul alcatuit dintr-un bec sau pentru copii o jucarie mica animata, dispozitive
proiectate pe ecran si altele. Evaluarea grosiera a deviatiei ochilor, de la
paralelism, se face in functie de pozitia reflexului corneean. Fixarea poate fi:

normala, foveala si binoculara; normala, dar influentata de unghiul dintre linia

principala de vizare si centrul pupilei, semnificativ pozitiv sau negativ; unilaterala;
excentrica (cauzata de ambliopie strabica, leziune maculara, macula deplasata);
alternanta; absenta.
Testul cu acoperirea ochiului (ocluzie) pentm depistarea heterotropiei subiectul fixeaza o tinta luminoasa, aflata in fata sa, tinuta de observator. Acesta
cu cealalta mana, acopera unul din ochi si observa reflexul corneean. Daca ochiul
neacoperit face o miscare de corectare sau realiniere pe lumina fixata, acesta
este deviat in directia opusa miscarii de realiniere. Daca este acoperit ochiul
deviat, ochiul care fixeaza nu se misca. Testul se repeta. Daca oricare ar fi ochiul
acoperit, nu se observa deviatia ochiului neacoperit, inseamna ca exista echilibru
binocular bun sau corespondenta retiniana normalaade tip armonic. Tinta
luminoasa fixata trebuie sa fie la cel putin 500 de mm de subiect. Testul trebuie
realizat in fiecare din cele opt linii de privire specifice ochiului uman.
Testul acoperit - descoperit - in cazul acestui test, se acorda atentie ochiului
acoperit, daca se deplaseaza. Acoperirea serveste pentru ruperea fuziunii. Daca
ochiul se misca spre exterior ca sa fixeze cand este descoperit, exista esoforie.
Echipamentul pentru testare se compune din tinta luminoasa, ocluzor si tablou
de teste (sau obiecte) pentru acomodare in apropiat.
Valoarea unghiului de rotire al ochiului se obtine prin: aproximare vizuala
bazata pe deplasarea reflexului corneean; masurare cu perimetrul cu arc;
metoda neutralizarii cu prisma.
Pozitiile cardinale de diagnostic ale liniei de privire, afara de pozitia primara
sunt: dreapta, stanga, sus, jos, dreapta sus, dreapta jos, stanga sus, stanga jos.

Testarea versiunilor - se realizeaza cerand subiectului sa urmareasca tinta in

cele opt directii cu ochiul director mai intai si apoi cu celalalt. Se urmareste
miscarea reflexului pupilar.
O atentie speciala trebuie acordata versiunilor sus 25, jos 35 fata de pozitia
primara. Normal exista o usoara tendinta de crestere a convergentei in
infraversiune si putin mai mare tendinta de crestere a divergentei in

supraversiune. Testul se realizeaza inclinand capul in jos si in sus, pastrand fixarea

pe o tinta luminoasa asezata la aproximativ 500 mm.
Controlul vederii binoculare
Daca un subiect vede dublu cand vrea sa fixeze un obiect cu ambii ochi,
are strabism paralitic.
Un subiect care se uita crucis si nu se ge de diplopie, are strabism
concomitent. Lipsa diplopiei se poate explica, fie ca o consecinta a unei
neutralizari complete a imaginii ochiului strabic, fie prin fixare anormala.
Neutralizarea poat fi alternanta (50% din cazuri).
Testarea vederii simultane
Separatorul Remy - subiectul priveste doua teste optotip, situate intr-un
perpendicular pe ul meridian al capului, in fata ochilor. Cele doua teste optotip
sunt vazute separat de fiecare ochi, separarea fiind realizata de un perete aflat in
ul meridian. Daca subiectul are senzatia ca vede cele doua teste, inseamna ca are
vedere simultana.
Diploscopul - pe un panou sunt desenate literele D, O si S pe aceeasi linie
orizontala. in ecran sunt doua orificii in acelasi cu literele si linia de baza a ochilor
subiectului. Ochiul drept vede literele D si O, ochiul stang literele O si G.
Sunt posibile urmatoarele situatii: daca subiectul vede literele D si S, are
vedere simultana fara fuziune; daca vede litera O, are vedere simultana cu
fuziune; starea de emetropie cand subiectul vede trei gauri si in fiecare gaura
este cate o litera; vederea monoculara, cand subiectul vede fie D, O fie O, S;
subiect strabic orizontal, deneutralizat are vedere simultana, dar nu fuzioneaza,
el vede patru gauri in care sunt D, S, O, O.
Rigla Javal - o rigla este pusa intre un text si ochi, la egala distanta de cei doi
ochi. O parte din text este ascunsa unui ochi, dar este vazuta de celalalt. In
vedere monoculara, textul este vazut intrerupt; in vedere simultana fara fuziune,
textul este vazut dublu in partile vazute simultan; daca exista fuziune, testul este
vazut simplu (fara intrerupere).
Gratarul Javal - in loc de o rigla, se realizeaza un gratar cu mai multe bare,
care are si picioare ca sa stea la distanta convenabila de text.

Testarea cu bagheta Maddox - subiectul observa un izvor de lumina de mici

dimensiuni ($ 10 mm). In fata unuia din ochi se aseaza o bagheta Maddox. Daca
vederea este monoculara, subiectul vede sau izvorul sau o dreapta. Daca le vede
pe amandoua, are vedere binoculara simultana.
Testu] cu geam striat Bagolini - geamul Bagolini este o lama a cu striatii foarte
fine pe o fata, rectilinii si paralele. Un izvor de lumina punctiform, vazut prin
acest test, apare ca o banda luminoasa facand un unghi de 90 cu directia
striurilor. Ochiul subiectului poate fi observat prin test. Cele doua teste sunt
asezate prin ocnei arul de testare.
Testul cu imagini persistente - ochiul mai bun priveste o lampa fulger, cu
aspect liniar. Celalalt ochi fiind acoperit, se aprinde fulgerul. Se acopera apoi
ochiul expus, se roteste lampa la 90 si se ilumineaza celalalt ochi. Rezulta doua
imagini care persista. Subiectul priveste un perete alb si trebuie sa spuna cum
vede cele doua imagini. Daca ele se intretaie perfect, exista fixare centrala si
corespondenta retiniana normala. In caz de strabism, imaginile apar deplasate in
afara, pentru exotropie si inauntru pentru esotropie.
Depistarea si masurarea heteroforiilor si strabismului
Exista heteroforie de departe sau de aproape, daca in absenta excitatiei de
fuziune, legea de ortoforie (coordonarea miscarilor ochilor) nu este verificata.
Cele doua linii de privire nu se mai

intalnesc pe punctul de fixare. Pentru a pune in evidenta si a masura heteroforia,

trebuie suprimata tendinta de fuziune, prin :
- metoda ocluziei (acoperirii). Se acopera un ochi cu un ecran; descoperind
ochiul brusc, se observa daca este heteroforie, adica acest ochi se roteste. Se
poate de asemenea obtura alternativ cei doi ochi si daca tinta fixata, pare sa se
deplaseze, exista heteroforie. Metoda ocluziei suprima radical fuziunea. Cand se
modifica durata ocluziei, se gasesc rezultate diferite.
- prezentarea fiecarui ochi, a unor obiecte diferite, cele doua campuri vizuale
fiind separate;

- decalarea celor doua imagini retiniene ale aceluiasi obiect cu ajutorul

prismelor. Se creeaza o diplopie care face fuziunea imposibila.
Metodele de depistare a heteroforiilor cu disocierea imaginilor aceluiasi
obiect sunt: folosirea prismelor, creand o diplopie care face fuziunea imposibila;
cu cilindrii incuicisati; crucea Maddox; prisma variabila (prisma Ryslei); prisma
dubla (prisma Maddox).
Metodele de depistare a heteroforiilor prin prezentarea fiecarui ochi de obiecte
diferitesunt: bagheta Maddox; separare prin polarizare (cruce neagra, test
Essilor); testul filtrului rosu, la observarea crucii Maddox.
Crucea Maddox - are doua bare in cruce, cu gradatii distantate sub un unghi
aparent corespunzator la o dioptrie prismatica. Este asezata la 5 m (distanta intre
gradatii este de 5 cm). Cifra 0. este asezata pentru fiecare scara, in centrul crucii.
Testul fiind asezat in zero al crucii, se percep doua teste si doua cruci si este
suficient sa se citeasca pe una din cele doua cruci, gradatia care coincide cu
testul care nu este la 0.
Prisma Ryslei - este un ansamblu de doua prisme identice alaturate. Un
dispozitiv permite rotirea ansamblului prismelor in jurul unui ax perpendicular pe
ansamblul fetelor paralele si o rotatie a fiecarei prisme in jurul aceleiasi axe, cu
acelasi unghi, dar in sensuri inverse.
Prisma dubla Maddox - se aseaza acest ansamblu, astfel incat baza comuna sa
fie in axa ochiului. Ochiul vede in acelsi timp prin cele doua prisme testul, care
apare triplu. Obiectul vazut cu ochiul liber, se aseaza intre cele doua imagini
dublate, daca este ortoforie si decalat, daca este heteroforie.
Bagheta Maddox - este o lentila construita din mai multe lentile cilindrice,
paralele, alaturate, razele cilindrilor fiind de 2 mm. Imaginea pe retina a unui
izvor luminos punctiform, are forma, printr-o lentila, de linie luminoasa
perpendiculara pe axa cilindrului.
Separarea prin polarizare - o cruce neagra are un brat polarizat vertical vazut
de ochiul drept, celalalt numai de ochiul stang. incrucisarea celor doua brate este
alba si nu este polarizata ca si fondul. Centrul nu excita fuziunea. In caz de
esoforie, ramura verticala apare decalata fata de centru la dreapta: in caz de
exoforie la stanga. O hiperforie face ca ramura orizontala sa fie decalata pe

inaltime. Se incearca prisme convenabil orientate pana se obtine crucea

normala.
Testul filtrului rosu - subiectul priveste punctul central al crucii Maddox,
avand filtrul rosu in fata ochiului drept. OD vede punct rosu. OS vede punct alb.
Fuziunea este stimulata la periferie, disocierea intervenind in vederea centrala,
datorita diferentei de culoare. Daca heteroforia este compensata, punctele alb si
rosu se suprapun. Daca persista deviatie la filtru rosu, heteroforia poate fi
compensata prin exercitii ortooptice, prisma, reechilibrare dipotrica.
Sinoptoforu! - este folosit pentru explorarea echilibrului oculomotor. Aparatul
este un stereomicroscop, care are in componenta doua colimatoare de
constructie speciala. Fiecare ochi vede prin lentila obiectiv a colimatorului
corespunzator, imaginea unei mire test, iluminata de o lampa electrica. Cele
doua colimatoare sunt montate pe brate care se rotesc in jurul unor pivoti ale
caror axe trebuie sa treaca prin centrele de rotatie ale celor doi globi oculari.
Aparatul are posibilitatea de reglare a distantei intre pivoti si a reazemului
barbiei subiectului, astfel incat axele optice ale colimatoarelor sa coincida cu
liniile de privire. Mirele din ele focale ale colimatoarelor pot fi schimbate. Axele
optice ale obiectivelor, se pot roti in uri verticale, cu unghiuri de + / - 30. Mirele
test se pot roti in jurul axei optice si se pot deplasa pe verticala.

Acest aparat permite examenul si tratamentul diverselor heteroforii, al slabirii

amplitudinii de convergenta relativa si tot felul de strabisme.
Aparatul de control Polatest - serveste la determinarea subiectiva a valorilor
refractiei in vedere monoculara si binoculara, pentru controlul functiilor vizuale
si a acuitatii vizuale, in cadrul unui diagnostic oficial.
Testele combinate sunt destinate controlului monocular, in timp ce testele
polarizate se folosesc pentru controlul binocular. dupa metoda separarii
simultane.
Aparatul este inzestrat la cerere, cu o comanda manuala ce asigura
succesiunea testelor de la distanta sau cu un selector electronic de teste optotip
sau cu telecomanda in infrarosu.

Aparatul se monteaza, astfel incat ecranul observat, sa fie pe orizontala

corespunzatoare nivelului ochilor subiectului.
Echipamentul de baza al acestui aparat cuprinde patru teste polarizate: testul
cruce, testul cu ace indicatoare, testul patrat, testul cu triunghi cu baza 20.
Acestia sunt utilizati in combinatie cu analizori.
TIPURI DE LENTILE AERIENE DE CORECTIE SI
PROTECTIE
1 Lentile aeriene de corectie
Lentilele de corectie sunt destinate corectarii viciilor de refractie ale
ochiului. Din punct de vedere constructiv, lentilele aeriene pot fi:
- sferice (r & oo const.);
- e (r = oo);
- asferice (r * ce; r & const).
Aceste lentile au proprietatea de a devia raza de lumina de doua ori, atat la
incidenta cat si la emergenta. Suprafata interioara a lentilei 1 se numeste bazaimagine, iar suprafata exterioara 2 se numeste baza-obiect (.5).
Razele de curbura ale suprafetelor lentilei si in general distantele, se
considera pozitive daca sunt in acelasi sens cu razele de lumina.
In functie de defectele admise, lentilele pentru ochelari se clasifica in trei
clase de calitate 1, 2, 3.

Lentilele pentru ochelari pot fi: sferice, asferice, combinate, bifocale

(multifocale), prismatice si de contact.
1.1 Lentile aeriene axosimetrice

Aceste lentile sunt constituite din doua suprafete sferice sau dintr-o
suprafata sferica si una a (r = oo). Lentilele sferice au doua centre de curbura, iar
dreapta care uneste aceste centre se numeste axa optica. Marginea lentilei este
o suprafata cilindrica, axa ei constituie axa geometrica a lentilei. Daca aceste
doua axe, axa optica si axa geometrica coincid, lentila este centrata.
Lentilele sferice se impart in doua grupe:
- lentile convergente (convexe);
- lentile divergente (concave).
Lentile convergente (convexe) (.6)
Aceste lentile au proprietatea de a aduna razele de lumina, paralel cu axa
optica, intr-un pune*, numit focar - imagine. Cu cat distanta focala este mai mica,
cu atat lentila deviaza axa de lumina spre raza optica.
Lentilele biconvexepentru ochelari sunt cele mai slabe din punct de vedere
al formarii imaginii. Nici razele de lumina paralele cu axa optica si nici razele care
cad oblic pe suprafata lentilei, nu vor da imagini corecte. Aceste lentile se
executa pana la 6,00 dpt, din 0,25 dpt in 0,25 dpt, in ordine crescatoare, iar peste
aceasta valoare din 0,50 in 0,50 dpt. Diametrul acestor lentile variaza intre 48 si
72 mm. Lentilele biconvexe dau o imagine perfecta numai in jurul centrului lor
optic, pe o suprafata mica. Spre margini, apar aberatii geometrice si cromatice
din ce in ce mai mari.
Lentilele - convexe pentru ochelari sunt marginite de o suprafata sferica si
una a. Razele de lumina intra prin suprafata sferica si ies prin cea a.
Lentilele periscopice pentru ochelari sunt lentile menise cu o suprafata
convexa si una concava, la care valoarea absoluta a puterii dioptrului a carui
suprafata are curbura mai mica, este de 1,25 dpt. Aceste lentile sunt de calitate
mai buna decat cele enumerate mai sus.
Lentilele menise pentru ochelari au o suprafata convexa si una concava. De
exemplu, suprafata interioara are raza de curbura de 87,17 mm adica - 6.00 dpt
pentru n = 1,523. Pentru alte valori ale indicelui de refractie n, aceste valori se
modifica. Din punctul de vedere al calitatii imaginii, aceste lentile sunt mai bune
decat lentilele periscopice. Ele dau o imagine destul de clara chiar si in cazul

razelor de lumina ce cad oblic pe suprafata lor. Imaginea obtinuta pentru un

punct-obiect, este aproape punctuala, deci o imagine stigmatica. Aceasta se
realizeaza deoarece aproximativ toate punctele care formeaza suprafata
interioara a lentilei se afla la aceeasi distanta de comee. Fasciculul de lumina care
intra oblic in lentila va fi aproximativ perpendicular pe suprafata retinei. Lentilele
menise sunt folosiie de la - 4,50 dpt la + 24,50 dpt. La schimbarea valorii dioptrice
a lentilei, raza suprafetei interioare ramane constanta. Pe masura ce creste
valoarea dioptrica a lentilei scade valoarea suprafetei exterioare si creste
grosimea la centru. Astfel, de exemplu pentru n = 1,523 la 0,00 dpt grosimea la
centru este de 1,50 mm, iar la + 20,50 dpt grosimea la centru este de 13,4 mm.
Lentilele menise pana la + 6,00 dpt cresc din 0,25 in 0,25 dpt, iar pana la - 8,00
dpt cresc din 0,50 in 0,50 dpt. Diametrul acestor lentile, pana la valoarea de +
8,00 dpt, este de 55 mm, iar intre + 14,00 dpt si - 20,00 dpt diametrul are
valoarea de 48 mm. Lentilele menise pozitive sunt mai subtiri la margine si mai
groase la centru.
Lentilele punctuale pentru ochelari sunt de cea mai buna calitate pentru
optica medicala. Aceste lentile dau o imagine perfect punctuala, chiar si in cazul
fasciculelor de lumina care cad oblic pe suprafata lor. Ele sunt lentile sferice
corijate pentru astigmatismul fasciculelor de lumina oblice.
In cazul lentilelor convergente, miscand lentilele, obiectele privite prin ele
se vor deplasa in directii opuse miscarii lentilelor. Deci, in afara de caracteristicile
lor, grosimea mai mare la centru si capacitatea de a mari obiectele, lentilele
convergente se mai pot identifica si prin acest procedeu.
Lentile divergente (concave) (.7)

Aceste lentile au proprietatea de a imprastia razele de lumina care cad pe

suprafata lor. Aceste lentile se mai numesc si lentile negative (-). La centru sunt
mai subtiri decat la margine, iar obiectele privite prin aceste lentile se misca in
directia deplasarii lentilei.
Lentilele biconcave pentru ochelari au ambele suprafete concave. Ele sunt
lentile de proasta calitate din punctul de vedere al formarii imaginii. Aceste

lentile nu dau o imagine punctuala in cazu! razelor de lumina care cad oblic pe
suprafata lor.
Lentilele - concave pentru ochelari au o suprafata a si o suprafata concava.
Razele de lumina oblice trec prin suprafata a si sunt deviate numai de cea
concava.
Lentilele periscopice pentru ochelari sunt lentile sferice la care valoarea
absoluta a puterii dioptrului a carui suprafata are puterea mai mica, este de 1,25
dpt. Valoarea lor se realizeaza prin schimbarea razei de curbura a suprafetei
sferice interioare. Daca aceasta raza se micsoreaza, creste valoarea dioptrica a
lentilei.
Lentilele menise - concave pentru ochelari sunt identice cu lentilele
periscopice pentru ochelari, dar la lentilele menise - concave valoarea suprafetei
exterioare este constanta de + 6,00 dpi. pentru n = 1,523, variaza insa raza
suprafetei interioare, de care depinde valoarea dioptrica a lentilelor. Cu cat
lentilele au o valoare dioptrica mai mare, cu atat scade grosimea la centru e,
astfel pentru n = 1.523 avem:
Intre - 1,00 dpt si - 2,00 dpt - grosimea e *
1,5 mm; Intre - 00 dpt si - 5,75 dpt grosimea e = 1,1 mm; Intre - 10,00 dpt si 20,00 dpt - grosimea e = 0,7 mm.
Lentilele lenticulare pentru ochelari sunt lentile sferice concave de cea mai
buna calitate. Suprafata exterioara a lentilei are baza constanta, de obicei de 7.00 dpt, dar variaza valoarea suprafetei interioare. Aceste lentile sunt folosite in
cazul lentilelor cu o valoare de peste - 10.00 dpt. Pentru micsorarea greutatii
acestor lentile, ele sunt prevazute cu fatet marginal. Acest fatet poate fi slefuit
sau in forma de 'V'. Prin taierea acestui fatet scade campul vizual, dar lentila cu
asemenea valori mari prezinta si aberatii la margini.
Notarea lentilelor axosimetrice pentru ochelari cuprinde simbolul 'sf',
urmat de puterea lentilei. Pentru lentile cu puterede 0,00 dpt notarea cuprinde si
grosimea pe axa lentilei.
Exemplu de notare :

- lentila axosimetrica sferica cu puterea de + 3,50 dpt: axosimetrica sf +

3.50 dpt / <D 70 / maron 25 %. Deci lentila sferica, cu putere dioptrica de + 3,50
dpt, diametrul lentilei 70 mm, culoarea maron inchisa in proportie de 25 %.
1.2 Lentile aeriene asferice (astigmatice)
Aceste lentile sunt corpuri transparente marginite de o parte sau pe
ambele parti de suprafete cilindrice, torice sau elipsoidale. In optica medicala
sunt folosite lentilele asferice cilindrice sau torice.
Lentilele asferice se mai numesc si lentile astigmatice, ceea ce inseamna ca
nu formeaza o imagine punctuala, stigmatica ci o imagine alungita.
Lentile cilindrice
Acestea sunt marginite de o suprafata a si alta cilindrica. Ele se pot clasifica
in:
- lentile - convex - cilindrice sau cilindrice - convergente;
- lentile - concav - cilindrice sau cilindrice - divergente.
Lentilele - convex - cilindrice se obtin prin taierea unui cilindru cu un paralel
cu axa cilindrului (.8). Aceasta lentila este marginita de o suprafata a si o
suprafata cilindrica convexa.
Lentila - concav - cilindrica are suprafata cilindrica in interior (.9).
La aceste doua tipuri de lentile cilindrice se poate constata ca intersectand
cilindrul cu un care trece prin axa cilindrului sau paralel cu acesta, se formeaza un
dreptunghi. Acest dreptunghi formeaza axa neutra a lentilei cilindrice. Daca acest
este perpendicular pe axa cilindrului atunci

lentila are caracteristicile unei lentile sferice. Lentilele - convex - cilindrice au un

focar i ' cele - concav - cilindrice au un focar virtual.

Axa neutra si axa principala sunt perpendiculare intre ele. Puterea de

refractie se shirriha de la axa principala unde este maxima spre axa neutra
unde este zero.
Lentila cu ambele suprafete cilindrice se numeste lentila bicilindrica. La
acest tip de leriri.
doua axe neutre sunt paralele. Lentilele cilindrice deformeaza imaginea astfel:
cele convexe de-a i a-l
axei principale, cele concave de-a lungul axei neutre deformand un cerc in
8
elipsa.
Lentile lorice
Lentilele torice sunt medii transparente, cu suprafete torice. Prin suprafata
torica Se ,suprafata care are in doua sectiuni perpendiculare, raze diferite.
Suprafata torica se obtine pr^
^ * unui arc de cerc in jurul unei axe care nu
trece prin centrul arcului de cerc, iar corpul obtinut tor.
Suprafata exterioara a lentilei torice convexe (.10) este suprafata torica, iar
cea interi o o suprafata a. La lentila torica concava (.ll), suprafata exterioara este
o suprafata ni. suprafata interioara este o suprafata torica. Lentilele torice nu au
axa neutra, ele au doua axe pr- ' | in doua directii diferite si cu valori dioptrice
diferite.
Pozitiile axelor lentilelor astigmatice si sisteme de axare
Lentilele astigmatice au doua axe perpendiculare intre ele. Se considera, ca
exemple 0 i t-i
astigmatica care are valoarea dioptrica maxima de + 4,00 dpt, iar valoarea
dioptrica minima de o 00 '
(.12). Intre cele doua axe (.13), sunt valori mai mici de - 4,00 dpt, dar mai mari de
n kn '
Aceste valori scad treptat spre axa neutra. In reprezentarea schematica, pentru a
sti caracte' ' ti *i
lentilei asferice, este suficient sa se indice cele doua valori.

In general astiematismul elobilor oculari, nu este in directie orizontala sau

verticala n; i
w

. .
c

' i sub un
unghi oarecare, pana la 360. Pentru corectarea astigmatismului si montarea
lentilelor Co
montura de ochelari, dupa axa indicata in prescriptia ochelarilor, se folosesc
sisteme de axare dif -t
Se utilizeaza trei sisteme de axare, astfel:
- sistemul Yena - este format din doua semicercuri impartite de doua
drepte perpend' i Axa verticala este notata cu 0, iar axa orizontala cu 90.
Spre partea nazala este notata den 'nazal', iar spre partea temporala,
denumirea 'temporal'. Acest sistem este folosit foarte rar
- sistemul Tabo - este format din doua semicercuri cu gradatii de la 0 la
180. Din f. 14 remarca ca la acest sistem de axare, semicercul pentru ochiul
drept (OD) are 0 spre temporal
ce semicercul pentru ochiul stang (OS) are 0 spre nazal. ;
- sistemul International - in .15 se observa ca la acest sistem amandoua
semicercurj]r)C
spre nazal si 180 spre temporal. Cel mai folosit este Sistemul international, fiind
cel mai simpj.
cei
mai logic.
1.3 Lentile aeriene combinate
Lentilele combinate sunt medii transparente marginite de o suprafata
sferica si una asfgr- c0 clasifica astfel:
- lentile combinate sfera cu cilindru (sfero - cilindrice) ;

- lentile combinate sfera cu tor (sfero - torice) ;

- lentile combinate cilindru in cruce.
Lentile combinate sfero - cilindrice
Aceste lentile au o suprafata sferica si una cilindrica. Ele pot avea ambele
suprafete concave sau convexe sau o suprafata concava si cealalta convexa. Pe
prescriptie, aceste lentile apar cu urrnat(Tarea notatie: sf + 2,00 dpt cil + 1,00 dpt ax
90. Deci axa neutra a acestei lentile trebuie montata ]a ^0 j aceste lentile
combinate, pe axa neutra lentila are valoarea dioptrica sferica, iar pe axa
pricipaj surn'a algebrica dintre valorile dioptrice, sferica si cilindrica. Deci, din
exemplul dat, lentila va avea

neutra valoarea de + 2.00 dpt, iar pe axa cilindrului + 3.00 dpt. Diferenta dintre
cele doua valon, reprezinta puterea cilindrului. Puterea mai mica corespunde cu
puterea sferica a lentilei. Axa cilindrului se marcheaza in trei puncte, trasate cu
tus negru lavabil. Lentilele combinate sfera cu cilmdru. sunt lentile astigmatice
convergenta sau divergente.
Lentile combinate sfero - torice
Aceste lentile au urmatoarele valori: pe o directie valoarea sfericului la care
se aduna valoarea minima a toricului. iar pe directia perpendiculara valoarea
sfericului la care se aduna valoarea maxima a suprafetei torice. In .16. este
reprezentata, in vedere si sectiune, o lentila sfero - torica convexa, iar in .17 o
lentila sfero - torica concava. Lentilele sfero - torice pot fi exterioare si interioare,
dupa locul suprafetei torice care poate fi spre ul imagine sau spre ul obiect.
Aceste lentile sun; astigmatice convergente (+) sau divergente (-), Lentilele
sferice convergente sunt mai groase la centru si mai subtiri la margine, in timp ce
lentilele divergente sunt mai subtiri la centru si mai groase ia margine. Suprafata
torica se realizeaza, de exemplu, cu o baza de + / - 6.00 dpt, pentru sticla optica
minerala cu n = 1,523. Puterea cilindrica a lentilelor sfero - torice este data de
diferenta dintre valorile dintre cele doua axe perpendiculare. La fel ca si lentilele
cilindrice, axa cu putere minima se marcheaza cu trei puncte, trasate cu tus
lavabil.

Notarea lentilelor de ochelari sfero - torice cuprinde simbolul ASTIGMATICA

si 'gf' urmat de puterea sferica (din sectiunea principala pe directia axei
cilindrului), semnul de combinare ~, simbolul 'cil' si puterea cilindrica (diferenta
astigmatica), simbolul 'ax'* si unghiul axei cilindrului. Exemple de notare:
- lentila sfero - torica (astigmatica) cu putere sferica + 2,75 dpt si putere
cilindrica + 1,00 dpt, iar unghiul axei cilindrului este 45c : ASTIGMATICA sf + 2,75
dpt ~ cil + 1,00 dpt ax 45 / <D 52 / incolora / 2 ;
- lentila sfero - torica (astigmatica) cu putere sferica - 5,00 dpt si putere
cilindrica - 2,00 dpt. cu unghiul axei cilindrului de 120 : ASTIGMATICA sf- 00 dpt ~
cil - 2,00 dpt ax 120'/ <D 56 incolora / 1 ;
- lentila sfero - torica (astigmatica) cu putere sferica de 0,00 dpt si putere
cilindrica + 2,00 dpt cu unghiul axei cilindrului de 60 : ASTIGMATICA sf 0.00 dpt ~
cil + 2,00 dpt ax 60 / <D 64 / incolora / 2.
Lentile combinate cilindru in cruce
Aceste lentile se caracterizeaza prin faptul ca in directia celor doua axe
principale, au puteri diferite.
1.4 Lentile aeriene bifocale
Lentilele bifocale sunt medii transparente, marginite de trei suprafete. Ele
prezinta doua focare (.18). Partea de sus a lentilei se foloseste pentru vederea in
ul indepartat, iar partea de jos pentru vederea in apropiat. Zona de separare
dintre cele doua parti ale lentilei poate fi vizibila sau invizibila si poarta numele
de liziera (linie separatoare).
Aceste lentile trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii :
- daca ochiul trece printr-o miscare de rotatie de la portiunea destinata
vederii la distanta la portiunea destinata vederii la aproape, atunci la trecerea
limitei de separatie dintre cele doua zone imaginea nu trebuie sa faca un salt (sa
nu se rupa sau sa nu se observe doua imagini); ceea ce nu poate fi evitat este
claritatea imaginii care se schimba ;

- zona de vedere la distanta si zona de vedere aproape trebuie sa fie

centrate, axele optice ale celor doua zone trebuie sa treaca prin centrele de
rotatie ale ochiului;
- imaginea data de cele doua zone trebuie sa fie. in masura posibilitatilor,
lipsita de
astigmatism ;
- lentilele bifocale nu trebuie sa se deosebeasca ca aspect de lentilele
obisnuite ;
- trebuie sa fie la fel de durabile ca si lentilele simple.

Lentilele bifocale se realizeaza in moduri diferite:

a) Lentilele bifocale cu linie separatoare (sau in trepte) se confectioneaza
dintr-o singura bucata de sticla. Aceste tipuri de lentile sunt executate din sticla
optica in forma de menise. In aces: material de baza, in partea inferioara, dupa ce
s-a obtinut o lentila simpla, se slefuieste in forma de semicerc, cu raza de curbura
mai mare, o portiune pentru vederea aproape. Aceste lentile sunt convergete si
au valori dioptrice diferite. Cand ochiul priveste in partea inferioara a lentilei
vede imaginea obiectului asupra caruia si-a indreptat privirea. Ochiul ridicandu-se
pentru a privi prin partea superioara, axa sa ajunge la un moment dat in liziera. In
acest moment, imaginea observata 'face'* un salt pe verticala si se pot observa
doua imagini ale obiectului privit. Acest salt este deosebit de suparator deoarece
la inceput se produce ori de cate ori se trece de la privirea obiectelor apropiate la
privirea obiectelor indepartate si invers, pentru ca ochiul are tendinta de a fixa
axa pe liziera.
Liziera este semicercul care desparte cele doua zone. Dupa purtarea
lentilelor bifocale la doua. patru saptamani, ochiul se obisnuiste si trecerea se
face rapid pe aceasta liziera, incat aproape ca nici nu se va mai observa. Durata
acestei acomodari a ochiului, depinde de marimea saltului de imagine. Problema
saltului este rezolvata daca centrul de rotatie al ochiului, centrele celor trei raze
de curbura ale lentilei Rl, R2, R3 si punctul superior al lizierei sunt coliniare, adica

se afla pe aceeasi dreapta (.20). Cand ochiul priveste drept inainte pe o directie
orizontala pentru a fi asigurat accesul razelor de lumina prin pupila ochiului este
necesar ca linia care separa cele doua zone, adica liziera, sa fie sub centrul optic
al zonei destinate privirii obiectelor indepartate la 2 mm. Ochiul priveste
obiectele indepartate atunci cand axa sa se misca sub liziera. Dupa combinatiile
valorilor dioptrice, zona destinata vederii la distanta variaza intre 0,00 dpt si 5,00
dpt cu o crestere de 0,25 dpt. De exemplu: pentru lentilele destinate vederii la
distanta de 2,75 dpt, apartine un sir de valori care, pentru vederea aproape are
valori de 2,75 + 0,25 deci 3,00 dpt, 3,25 dpt s.a.m.d. 8,50 dpt, 9,00 dpt.
Conditia impusa lentilelor bifocale este ca saltul de imagine in liziera sa fie
minim.
Dezavantajele lentilelor bifocale sunt:
- excentricitatea partii destinate pentu vederea aproape care favorizeaza
aparitia saltului de imagine ;
- linia separatoare (liziera) este vazuta de purtatorul de ochelari si ii
incomodeaza ;
- pe liziera se pot depune impuritati.
Execntricitatea este un dezavantaj al
lentilelor bifocale.
b) Lentilele bifocale fara linie separatoare se confectioneaza din doua
bucati de sticla diferita (.21). Cea de a doua bucata de sticla se lipeste cu balsam
de Canada sau balsamin.
Balsamul de Canada este o rasina naturala preparata din seva proaspat
obtinuta de la anumite tipuri de conifere. El are urmatoarele proprietati:
omogenitate optica superioara, isi mentine trasparenta timp indelungat, are
indicele de refractie apropiat de sticla, la uscare are o variatie redusa a volumului
care nu deformeaza piesele si permite desfacerea lor cu usurinta.
Dezavantajele balsamului de Canada sunt: rezistenta mecanica redusa,
transparenta miscorata pentru partea ultravioleta a spectrului, absorbtie
importanta a luminii si coeficient de dilatare diferit de sticla. Din punctul de
vedere al vascozitatii sunt mai multe calitati de balsam si anume: foarte tare,

tare. mediu, moale, foarte moale. Cel mai des folosit este cel moale si foarte
moale. Sporirea plasticitatii lui se realizeaza prin amestec cu ulei sau vaselina.
Balsamul trebuie sa fie lipsit de praf si impuritati.
Balsaminul este o rasina sintetica. Poate fi in stare lichida, vascoasa sau
solida. Caracteristicile principale ale balsaminului sunt: aderenta la sticla si
rezistenta mecanica sporita fata de balsam, stabilitate buna la temperaturi
scazute si ridicate, transparenta corespunzatoare pentru partea ultravioleta a
spectrului, stabilitate chimica, insolubilitate in benzina, petrol si uleiuri. Dintre
dezavantaje se pot mentiona: coeficientul ridicat de contractie la solidificare. din
care cauza se produc deformari ale pieselor lipite, prezinta unele neomogenitati
din punct de vedere optic, se umfla la actiunea acetonei, eterului si a apei, nu
permite o dezlipire usoara a lipiturilor incorecte.

Lentilele bifocale fara linie separatoare sunt mai durabile si mai rezistente.
Sunt lentile bifocale care au partea destinata vederii aproape in forma de cerc
(kryptar), de scut. dreptunghi C.22).
La lentila bifocala sub forma de scut, in partea inferioara ramane un mic
spatiu peste care purtatorul de ochelari poate privi in jos netulburat, deoarece
aceasta parte a lentilei are o putere dioptrica cu care se poate privi la o distanta
mai mare de 25 - 30 cm - in acest caz, lentila poate ii catalogata si ca o lentila
trifocala (.23).
Procesul tehnologic de fabricare a lentilelor bifocale cu pastila lipita (.24)
este mai simplu, dar dupa un timp indelungat de folosire, pastila se poate dezlipi.
Oricare ar fi forma pastilelor pentru vederea aproape, modul de fabricatie este
acelasi. Pentru a putea fi aplicata pastila de Flint, se poiiseaza un locas, de
diametru aproximativ 30 mm, avand raza de curbura corespunzatoare.
Asa cum s-a prezentat mai sus, exista mai multe forme constructive de
pastile de Flint. Pastila de Flint se poate executa din una, doua sau trei parti, in
functie de forma sa finala. Daca forma pastii ei de Flint ar fi incadrata intr-un
cerc, repartitia indicilor de refractie pentru lentila bifocala pentru cele trei cazuri

ar arata ca in .2 Cu ni s-a notat indicele de refractie al lentilei de baza, iar cu n2

indicele de refractie al pastilei de Flint.
Conditia care trebuie indeplinita de cele doua materiale se refera la faptul
ca dilatarea termica trebuie sa fie egala.
Punctul de topire al sticlei Flint trebuie sa fie mai scazut ca al sticlei de
baza. Lentila de baza si sticla Flint se lipesc la temperatura de 620C. Dupa lipire,
care se executa prin presare la cald, lentilele se trateaza termic de mai multe ori
pentru a se elimina tensiunile interne care apar. Dupa ce aceste lentile au fost
lipite intre ele. se trece la prelucrarea lentileor bifocale propriu - zise.
Notarea lentilelor bifocale
Lentilele sferice (fara astigmatism) pentru ochelari, cu doua puteri
dioptrice, se noteaza sub forma unui raport, care are la numarator puterea
sferica a zonei pentru vederea in ul indepartat si la numitor puterea sferica a
zonei pentru ul apropiat. Lentilele sfero - torice (astigmatice) pentru ochelari se
noteaza ca si cele sferice, adaugand, in continuarea primei linii de refractie,
semnul de combinare - , simbolul cil, puterea cilindrica, simbolul ax si unghiul
axei cilindrului. Exemple:
- lentila sferica (fara astigmatism) cu putere dioptrica pentru vederea la
distanta + 1,75 dpt si putere dioptrica pentru vederea in ul apropiat + 4,00 dpt:
(sf + 1,75 dpt) / (sf + 4,00 dpt) ;
- lentila sfero - torica (astigmatica) cu putere dioptrica sferica pentru
vederea la distanta + 1,75 si putere dioptrica sferica pentru vederea m ul
apropiat + 4,00 dpt, cu puterea dioptrica cilindrica + 1,00 dpt si unghiul axei
cilindrului 60 : (sf+ 1,75 dpt) / (sf + 4,00 dpt) ~ cil + 1,00 dpt ax 60.
1.5 Lentile aeriene trifocale
Sunt medii transparente care sunt marginite de patru pana la sase
suprafete, avand trei focare. Partea de sus a lentilei (.26) este folosita pentru
vederea in ul indepartat, cea din mijloc pentru vederea la distante mijlocii si cea
de jos (cea mai puternica) pentru vederea de aproape. In cazul acestor lentile,
partile cu valori dioptrice diferite pot fi asezate in diverse moduri (.27). Aceste
parti pot avea forme geometrice de semicerc, patrat sau dreptunghi.

1.6 Lentilele aeriene multifocale pentru ochelari

Lentilele cu mai multe focare sunt cu puteri variabile in trepte si lentile cu
puteri variabile in continuu. Ele poarta numele de lentile varifocale sau
multifocale (.28). Caracteristic acestor lentile este ca trecerea de la o dioptrie la
alta nu se face direct, ci continuu. Valorile dioptrice sunt crescatoare in directia
partii exterioare a lentilei.
Lentilele multifocale se obtin fie din mai multe sorturi de sticla optica, a
caror lipire se face prin topire, fie dintr-un singur sort de sticla optica. In
materialul de sticla optica cu indicele de refractie n se face o adancitura sferica
de raza rs, in care se lipeste, prin topire, un disc de sticla optica cu indicele de
refractie n, mai mare decat indicele de refractie n. Urmeaza operatia de slefuire
a lentilei obtinandu-se

doua regiuni ale aceleiasi lentile care au puteri diferite. In cazul in care se
foloseste un singur sort de sticla, cu indicele de refractie n constant, care de
regula este sticla crown, pe aceeasi fata a lentilei se strunjesc doua sau mai multe
suprafete cu raza de curbura diferite, cu diametrul de 22, 32 sau 38 mm.
Avantajul acestor lentile este ca trecerea de la vederea aproape la cea departe,
se face de-a lungul unei linii orizontale.
Notarea lentilelor cu mai multe puteri:
Lentilele sferice (fara astigmatism) de ochelari cu mai multe puteri se
noteaza sub forma unui raport care are la numarator puterea dioptrica sferica a
zonei pentru vederea in ul indepartat si la numitor puterea dioptrica sferica a
zonei pentru vederea in ul apropiat.
Lentilele sfero - torice (astigmatice) de ochelari se noteaza ca si cele
sferice, adaugand in continuarea primei linii de fractie, semnul de combinare - ,
simbolul cil, puterea dioptrica cilindrica, simbolul ax si unghiul axei cilindrului.
Exemple:

- lentila sferica (fara astigmatism) cu putere dioptrica pentru vederea in ul

indepartat + 1,75 dpt si putere dioptrica pentru vederea in ul apropiat + 4.00 dpt:
(sf + 1,75 dpt) / (+ 4,00 dpt) ;
- lentila sfero - torica (astigmatica) cu putere dioptrica pentru vederea in
ul indepartat de -l,75 dpt si putere dioptrica sferica pentru vederea in ul apropiat
+ 4,00 dpt, cu putere dioptrica cilindrica + 1.00 dpt si unghiul axei cilindrului 60:
(sf + 1,75 dpt) / (sf - 4,00 dpt) ~ cil + 1,00 dpt ax 60
1.7 Lentile aeriene prismatice
Sunt medii transparente marginite de doua suprafete e si care inchid un
unghi cp (.29). Marginea mai groasa a lentilei prismatice formeaza baza lentilei.
Orice raza de lumina care trece prin aceasta lentila este deviata spre baza. Partea
opusa bazei se numeste varful prismei.
Directia varf - baza este directia liniei de la varf la baza, intr-o sectiune
principala. Sectiunea principala a unei lentile prismatice este acea sectiune care
se afla intr-un perpendicular pe marginea de refractie si trece prin centrul optic.
Varful este intersectia intre sectiunea principala si marginea de refractie,
fiind cea mai subtire part a unei sectiuni principale.
Deviatia razei de lumina in lentila prismatica, depinde de unghiul prismatic
cp si de indicele de refractie n al sticlei din care este confectionata lentila.
O lentila este numita prismatica cand deviaza raza de lumina cu 0.573.
Puterea prismatica se poate masura si in dioptrii de prisma. O lentila are o
dioptrie de prisma atunci cand deviaza imaginea unui obiect cu un centimetru,
atunci cand acesta se afla la o distanta de un metru: 1 dioptrie prismatica =
0,573.
Lentilele prismatice nu schimba forma obiectelor, ci deviaza imaginea spre
baza in functie de gradul prismei.
Daca ambii ochi sunt deviati spre interior (nazal), pentru corectie se
folosesc lentile prismatice care se aseaza cu baza spre exterior (spre temporal).
Cand ochii sunt deviati spre exterior (spre temporal), se folosesc lentile
prismatice asezate cu baza spre interior. Cand ochiul priveste anormal, spre sus,
se folosesc lentile prismatice asezate cu baza in jos.

In practica se prescriu lentile prismatice de 5, deoarce cele cu un grad mai

mare provoaca anumite dificultati si nu pot fi suportate de ochi. Se pot folosi si
lentile prismatice sau lentile prismatice combinate cu lentile convexe, concave,
sferice sau cilindrice.
Se poate obtine efect prismatic si cu ajutorul lentilelor sferice si asferice,
daca axa optica a lentilelor este deviata fata de axa geometrica, in directia si cu
valoarea dorita. Aceste lentile se numesc lentile descentrate. In .30, este
reprezentata o lentila biconvexa descentrata cu valoarea d. Raza de lumina
paralela cu axa lentilei trece prin portiunea descentrata, prin focarul imagine F' si
intersecteaza ecranul asezat la distanta t, in punctul F.

Notarea lentilelor prismatice este formata din notarea caracteristica

lentilelor sferice (fara astigmatism) pentru ohelari sau sfero - torice (astigmatice),
la care se adauga in paranteza puterea prismatica si unghiul de orientare al
prismei. Exemple :
- lentila sferica (fara astigmatism) cu putere dioptrica de + 3,50 dpt. cu
putere prismatica + 2.0C dpt si unghiul de orientare al prismei 90 : sf + 3,50 dpt
(2.p.dpt ax 90) ;
- lentila sfero - torica (astigmatica) cu putere sferica + 2,75 dpt si putere
cilindrica + 1.00 dpi. cu putere prismatica 2,00 dpt si unghiul de orientare al
prismei 90 :
sf + 2,75 dpt - cil + 1,00 dpt ax 45 (2.p.dpt 90)
Sau un alt model de notare:
+ 2,00 dpt cil ax 180c - 2C prisma nazal
sf - 2,00 dpt ~ cil + 0,50 dpt ax 80 ~ I A baza 70
2 Lentile aeriene de protectie
2.1 Lentile aeriene filtrante si absorbante

In afara de lentilele pentru ochelarii de corectie, care corecteaza defectele

de refractie ale ochiului, lentilele pentru ochelari au si o alta intrebuintare. Sunt
lentile care au un efect de atenuare a razelor de lumina si filtreaza razele
termice ultraviolete si infrarosii. Aceasta se realizeaza prin absorbtia si reflexia
luminii. Lentilele de absorbtie au straturi colorate, iar lentilele reflectante au o
suprafata lucioasa.
Cand fluxul O de lumina monocromatic strabate un mediu refractant (de
exemplu sticla), atunci o parte Ol se reflecta pe suprafata de separare dintre cele
doua medii, o alta parte O 2 se absoarbe in interiorul sticlei, adica se transforma
intr-o alta forma de energie si numai partea a treia 03 strabate mediul refractant.
Acest proces poate fi exprimat astfel : O = (Dl + O 2 + 03.
Cantitatea fluxului admis 03, di n relatia de mai sus, este in functie de
lungimea de unda, deoarece mediul refractant absoarbe razele de lumina cu
lungimi de unda diferite in mod neuniform.
Lentilele pentru ochelarii de protectie se executa in diferite culori si
nuante. Sticla se coloreaza cu diferite saruri metalice. Diferite intreprinderi
producatoare realizeaza gradatia de atenuare -absorbtie cu diferite nuante de
culori. Diferentele de nuante au 3 - 4 gradatii.
Lentilele pentru ochelarii de protectie se executa in culorile verde. maro.
cenusiu, roz, albastru -cenusiu si galben. Ele au o capacitate de absorbtie de 15
%, 25 %, 50 % sau 75 %.
Dezavantajul lentilelor colorate este ca materialul din care acestea sunt
executate, nu absoarbe uniform razele de lumina. Lentilele convexe si concave,
de-a lungul axului optic, sunt mai groase sau mai subtiri si nuantele lor sunt mai
inchise sau mai deschise. Acest dezavantaj poate fi inlaurat cu ajutorul lentilei
tratate.
Aplicarea straturilor colorate sau antireflex, se realizeaza in instalatii
speciale, prin metoda evaporarii in vid. Procedeul poate fi aplicat tuturor tipurilor
de lentile de ochelari - tratamentul color se executa prin depunere in acelasi ciclu
de lucru a unui strat subtire color si a unui strat antireflex.
Tratamentul antireflex al lentilelor aeriene, se face prin depunerea, in
acelasi ciclu de lucru, a unui strat antireflex pe ambele suprafete ale lentilelor.
Lentilele se executa in diferite nuante de maron. cu capacitati de absorbtie de 15

%, 25 %, 50 %, 75 %. Lentilele absorbante sunt foarte utile pentu cei ce lucreaza

la lumina artificiala, caci absorb o mare parte a razelor infrarosii si se
evita oboseala ochilor. Lentilele cu absorbtie se executa in diferite forme :
menise, lenticulare, bifocale, astigmatice sau prismatice. Pentru capacitatea de
filtrare a lentilelor optice, este caracteristic urmatorul lucru: suprafata exterioara
a acestor lentile este lucioasa si reflecta lumina, iar suprafata interioara
atenueaza razele luminoase. Pe suprafata exterioara a lentilei se pulverizeaza un
strat foarte subtire de argint, aur sau platina de ordinul micrometrilor. Dupa
grosimea stratului de metal, capacitatea de atenuare a lentilelor poate fi de 25 %,
50 % sau 75 %. Straturile de metal dau nuante diferite sticlei lentilelor, de
exemplu in cazul stratului de aur culoarea lentilei este verde - galbui, verde sau
verde - albastrui. In

cazul argintului culoarea lentilei este albastrui - deschis, albastru- violet sau
albastru - inchis. In cazul stratului de platina culoarea este maro - cenusiu.
Rolul protector al sticlei depinde de influenta factorilor externi la care este
supus ochiul si care determina tipul sticlei protectoare. Sunt o serie intreaga de
factori externi care deranjeaza ochiul, ae exemplu lumina, praful, acizii sau
corpurile dure.
Dintre razele de lumina, sunt daunatoare pentru ochi acele raze care
provoaca inflarnatia corneei sau razele de lumina care orbesc ochiul. Astfel sunt
razele ultraviolete, al caror domeniu periculos este intre 200 si 315 nm. Razele
ultraviolete din domeniul 315 - 380 nm sunt mai putin periculoase, dar provoaca
fluorescenta la o expunere prea mare. ducand laorbirea ochiului.
Spectrul radiatiilor electromagnetice

Spectrul radiatiilor electromagnetice

Denumirea
Radiatiile curentului alternativ de joasa frecventa
Undele radio
Undele ultrascurta
Radiatiile infrarosii
Spectrul vizibil
Radiatii ultraviolete

Spectrul radiatiilor vizibile.

Culoarea
600
Lungimea de unda v- nm
Lnfrarosu

750
600
550
Rosu
Portocaliu
Galben
500
Verde
Albastru
450
400
350
Indigo Violet
Ultraviolet

Radiatii Ronteen
Radiatii Gamma
Pentru protejarea contra radiatiilor ultraviolete se folosesc ochelari cu
lentile antiactinice care au un coeficient de absorbtie mare.
O alta forma de radiatie este radiatia infrarosie care la o iluminare
puternica si constanta produce probleme vizuale grave. Domeniul cuprins intre
lungimile de unda X, = 780 1250 nm sunt periculoase pentru ochiul uman. Cea
mai periculoasa este raza infrarosie cu lungimea de unda 'k = 900 nm.
2.2 Lentile aeriene protectoare contra luminii

Aceste lentile asigura protectia ochiului prin efectul de absorbtie a luminii

sau prin efectul de filtrare a luminii. Liimina este absorbita de diferiti oxizi metalici
care determina culoarea sticlei. Pnn dozarea adecvata a oxizilor metalici, nuanta
lentilei este corespunzatoare cu absorbtia dorita. Se folosesc urmatoarele culori
pentru sticlele de protectie contra luminii: maro, verde, albastru - cenusiu. gri,
galben, maro - neutru. Culoarea verde are un efect calmant, linistitor asupra
ochiului, culoarea albastru - cenusiu scoate unele culori in evidenta ca: verde,
rosu, albastru.
Lentilele protectoare contra luminii protejeaza ochiul atat prin fenomenul
de absorbtie a luminii cat si prin fenomenul de reflexie. Aceste lentile au aspect
de oglinda, deoarece pe suprafata extenoara se pulverizeaza o pelicula cu
grosimea de ordinul micronilor. Suprafata exterioara a lentilei nu este
transparenta si reflectanta. Aceste lentile protectoare sunt colorate, deoarece
sticla incolora reflecta raza de lumina si oboseste ochii.
Se folosesc frecvent doua tipuri de sticle cu suprafata reflectanta: sticla cu
joc unicolor (sticla reflectanta de culoare galbena, pe suprafata careia se
pulverizeaza catodic nichel sau sticla de culoare

argintie prin pulverizare cu cobalt) si sticla cu joc multicolor (sticla pulverizata

cu nichel - cobalt). La lumina incidenta, sticla cu joc multicolor, privita din
unghiuri diferite, are culori diferite. Ea prezinta culorile albastru, violet, rosiatic,
trecand treptat de la albastru la violet si apoi la rosu. Reflexia poate ti de 15 %,
25 %, 50 % si 75 % si depinde de grosimea stratului de metal pulverizat. Sunt
sticle de protectie care reflecta pe toata suprafata si sticle care reflecta numai 3
/ 4 din suprafata totala.
O lentila colorata trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii: sa
reduca intensitatea radiatiei, sa ajute la evitarea oboselii, sa absoarba aproape
uniform culorile spectrului vizibil nemodificanc culoarea si tonurile obiectelor si
a mediului inconjurator.
2.3 Lentile protectoare industriale

Aceste lentile au rolul de a proteja ochiul de razele de lumina

daunatoare, de lumina prea puternica, de praf, acizi sau schije.
Sursele de lumina au o temperatura diferita si de aceea se folosesc sticle
de protectie diferite. Astfel in cazul sudurii cu arc electric temperatura este de
aproximativ 3600C si variaza in functie de intensitatea curentului electric. In
aceasta situatie, razele ultraviolete reprezinta 10%, razele din domeniul vizibil
30% si cele din inffarosu 60% din energia totala emisa.
In cazul sudurii cu flacara, temperatura de lucru este de 1500 - 1800C.
Pentru acest caz este suficienta protectia printr-un filtru de lumina, in timp ce
sudura cu arc necesita atat o protectie filtranta cat si o protectie reflectanta.
Rezulta nevoia de diversitate a sticlelor de protectie. O sursa cu emisie de
energie mare necesita sticle de protectie cu o admitanta scazuta. Sticlele de
protectie folosite, se pot clasifica dupa o scara care cuprinde intre 0 si 14
unitati.
In industrie se folosesc doua categorii de sticla :
- sticle de protectie incolore, transparente, e, avand unul sau doua straturi
de protectie;
- sticle de protectie colorate, e cu unul sau doua straturi de protectie.
a) Sticlele de protectie incolore sunt corpuri transparente, marginite de
suprafete - paralele. Aceste sticle deviaza razele de lumina venite de la infinit.
In cazul sticlelor foarte subtiri, aceasta deviere este foarte mica si ea poate fi
neglijata. Sticlele cu un strat de protectie pot fi: e, obisnuite si securit. Sticlele e
obisnuite, in cazul actiunii unei forte, se sparg in cioburi mici, iar sticlele securit
se sparg in cioburi de marimea unor boabe de orez. Spre deosebire de cioburile
obisnuite, cioburile sticlelor securit nu provoaca accidente asupra ochiului.
Sticlele securit au suprafata exterioara rigida, dar la interior ele sunt elastice.
Sticlele transparente incolore cu doua straturi de protectie, nu formeaza
la spargere cioburi deoarece ele sunt formate din doua sticle e obisnuite lipite
intre ele. Intre cele doua sticle se afla o sustanta de lipire (cauciuc dizolvat).
Lipirea este corespunzatoare daca este executata pe intreaga suprafata a celor
doua sticle. Sticlele de protectie incolore se pot executa sub forma de cerc,
dreptunghi sau potcoava; ele pot fi folosite in diferite domenii industriale.

Sticle de protectie incolore

Forma

Dimensiune
(mm)
a
b

CERC

<3>d
50 Fara
cioburi
55
65

65

50

TIP

38

Domeniul de utilizare

Monturi de ochelari de sudura

Fara cioburi | Monturi de ochelari pentru

carierea de piatra
Fara cioburi ! Monturi de ochelari pentru
strunjire si tocilane

Sticla a
OB

Monturi de ochelari contra prafului

.--------6D
Fara cioburi Monturi de ochelari contra acizilor

;---------------- - . ----------------1
i
80 100
DREPTUNGHI 50 130
POTCOAVA

50 50

Fara cioburi
Securizat

Monturi de ochelari pentru

motociclisti

Sticlele de protectie pentru conducatorii de motociclete, au suprafata

cilindrica pentru a adera ia fata purtatorului si a apara ochii de praf si vani.
b) Sticlele de protectie colorate protejeaza ochiul impotriva luminii
daunatoare. Sticlele de protectie cu un singur strat se folosesc in cazul utilizarii
unor surse de lumina artificiala cu o temperatura mai scazuta, cum este cazul
sudurii cu flacara. La surse de lumina artificiala cu o temperatura mai inalta. se

folosesc sticle cu doua straturi de protectie. Se pot folosi ochelari de protectie

(de sudura) executati dintr-o sticla incolora transparenta si o sticla de protectie
colorata (verde).
La temperaturi mai mari, ca de exemplu sudura cu arc electric, pe langa
efectul de absorbtie a luminii este necesar si un efect de reflexie. Sticlele
reflectante se pot obtine prin metode de pulverizare metalica, si anume pe
una din suprafetele sticlei de culoare verde - inchis se aplica un strat subtire de
aur, argint sau platina. Stratul de aur in lumina incidenta are culoarea verde,
stratul de argint albastra. iar cel de platina culoarea maro. Dupa grosimea
stratului de metal pulverizat efectul de atenuare a luminii poate fi de 25 %5 50
% sau 75 %.
Sticle de protectie colorate
Forma

Dimensiune
(mm)
a

CERC

<I>d
50 Un strat de verde
55 inchis cu strat
65 incolor
38
50

PATRAT

Culoare si tip

Un strat de verde inchis

Sticla de rosu inchis
Sticla incolora cu baza
verde -inchis care
descompune metalul si
sticla organica
Un strat de albastru
reflectant

50

100

78

126

PENTAGON

68

68

Albastru rflectant

POTCOAVA

50

50

Rosal, gri sau verde

intrebuintare

Pentru ochelari
folositi la sudura

Pentru ochelari Rontgen

In masca de protectie
pentru sudura

In monturi de lemn
pentru metalurgisti
Sticla de protectie
montata ne sapca
metalurgistului
In monturi pentru
conducatorii de
motociclete

Formele lentilelor de protectie sunt reprezentate in .31.

Schema recapitulativa - lentile pentru ochelari

/.
1)

Lentile pentru corectie

lentile combinate: sfero - cilindrice, sfero - torice. cilindru in cruce;
2) lentile axosimetrice: convexe (biconvexe, - convexe, periscopice.
menise, punctuale), concave (biconcave, - concave, periscopice, menise,
lenticulare);

3)
4)

lentile astigmatice: cilindrice, torice;

lentile prismatice ;

5) lentile multifocale: bifocale, trifocale,

varifocale.
II.
Lentile pentru protectie
1)

lentile filtrante;

lentile absorbante: lentile protectoare contra luminii, lentile protectoare

industriale (sticle protectoare incolore, sticle protectoare colorate).
PRELUCRAREA MONTURILOR DIN MATERIALE METALICE
Monturile metalice au forme asemanatoare cu cele din materiale plastice.
Montura metalica (.27), este formata din anourile 1 legate intre ele prin
bara de legatura 2 si suportul nazal 3. Bratele 4 sunt prinse de anouri prin
balamalele 5.
Unele modele de monturi metalice, au anourile prinse de un centru
superior, pe care se monteaza si suportul nazal si bratele.

Anourile pentru ramele metalice pot avea diferite forme constructive, in

general insa anoul nu este complet inchis, ci prezinta o deschidere necesara
pentru montarea lentilei.
Anourile se executa din sarma de alama moale, cu diametrul de 2,3 mm, ce
se trefileaza la profilul dorit. Trefilarea sau tragerea este procedeul prin care
sarmele, barele si tevile, sub actiunea unui efort de tractiune, sunt trecute printrun orificiu calibrat, de forma profilului dorit si sufera o reducere si, uneori, o
modificare a formei sectiunii. La trefilare, pe langa modificarea dimensiunii si a
formei, se modifica si caracteristicile fizico-mecanice ale materialului din care se
executa produsul respectiv.
Dupa trefilare, in vederea inlaturarii efectului de ecruisare, alama este
supusa unui tratament termic de recristalizare prin recoacere la 500 - 600 C.
Filierele se executa din otel, diamant si carburi metalice.
Sarma de alama astfel trefilata la forma corespunzatoare, adica prezentand
in sectiune un canal in V la un unghi de 90 si adancime de 0,5 - 0,6 mm, necesar
pentru asezarea lentilei, este infasurata pe un sablon, avand forma
corespunzatoare anourilor dorite.

Din acest arc elicoidal se taie cate o spira, obtinandu-se anoul respectiv:
pantoscopic, dreptunghiular, rotund, trapezoidal etc. La cele doua capete libere
ale anourilor, se lipesc, prin alamire sau argintare, indeosebi, elementele de
prindere ale monturii glazant si de prindere a lentilelor. La unele modele,
prinderea anourilor intre ele prin bare de legatura si suportul nazal, se fac tot prin
sudura. Bratele se executa din sarma de alama, ce este supusa unei operatii de
deformare a sarmei prin indreptare obtinandu-se diferite profiluri, in general
bratul prezinta o parte de sectiune dreptunghiulara, cu o latura foarte mica 0,5 1 mm (ca o banda subtire), iar cele doua capete sunt prelucrate astfel incat, sa
permita montarea la cadru la un cap, iar la celalalt este ascutit, pentru a putea fi
montata o aparatoare de plastic, pentru protectia urechilor purtatorului de
ochelari.
Suportul nazal se executa din sarma de alama cu grosimea de 1,2 - 2,5 mm.
Dupa ce se taie la lungime, se aplatiseaza cele doua capete, prinzandu-se de ele

pernitele de protectie a nasului (.28). Dupa aceea, sarma se indoaie la forma

dorita a suportului nazal.
Aparatorile pentru brate si pernitele pentru suportul nazal, se realizeaza
prin injectarea in matrite inchise, pe masini de injectat material plastic.
Materialul plastic este polietilena.
Balamalele se executa din alama tare, au duferite forme constructive si
realizeaza in principal legatura dintre brate si anouri, dar pentru unele modele
servesc si la priderea lentilei. Axul balamalei indeplineste si rolul de surub de
strangere al anoului pe lentila.
Profilul balamalelor se obtine in general prin stantare, operatie urmata de
executarea gaurilor, necesare pentru prinderea de brat sau de montura si
eventual se aplica operatii de frezare si ajustare pentru pasuirea corecta a
balamalelor.
Dupa executarea subansambluri]or ochelarilor, se trece la asamblarea
acestora. In functie de modelul respectiv, montura pentru ochelari poate fi
demontabila sau sudata (cu exceptia prinderii lentilei si a bratelor in balamale).
Dar. indiferent de tipul monturii, se poate stabili o schema de montaj pentru
ambele cazuri.
La modelele sudate, lipirea se poate executa cu ajutorul unui aliaj cu alama.
inainte de lipire, portiunea de lipit este decapata prin curatire, cu pasla inmuiata
in acid boric. Topirea aliajului intre cele doua piese se realizeaza sub actiunea
unei flacari.
In cazul sudurii electrice, se vor curata mai intai suprafetele de oxizi, se
introduc partile ce trebuie sudate intr-un lichid de sudare intr-o baie, intre
electrozi. Varful sarmei de sudare cu diametrul de 0,3 mm din argint, se
introduce in baie aducandu-se in contact cu zonele ce trebuie imbinate. Cand se
atinge temperatura de topire a argintului acesta se va scurge pe cele doua zone
de lipit. Se scoale din baie si se raceste in apa rece. Se mai poate executa sudura
si cu electrozi de cupru la o tensiune de 1,5 -3.5 V. Daca piesele sudate cu astfel
de electrozi, sunt din duble sau tombac, trebuie inlaturate straturile de oxid din
timpul sudarii, prin dizolvarea cu solulie de 20% acid clorhidric.

Dupa sudare, urmeaza operatia de curatire si apoi lustruirea monturii, mai

ales la modelele din duble, sau operatii de nichelare. eloxare etc, in vederea
obtinerii unui aspect placut.
Balamalele sunt prinse de cadru sau de brate cu ajutorul unor bride,
imbinarea realizandu-se prin nituire sau insurubare. La imbinarile cu suruburi, se
folosesc saibe din material plastic, cu care se acopera piulitele metalice.
Asamblarea monturilor demontabile, decurge dupa aceeasi sucesiune de
operatii. Suruburile sunt M 1, 2 si sunt montate cu grija in locasurile respective,
fara a le zgaria.
Dupa montare, urmeaza operatiile de ajustare a monturii, dupa conuratia si
fizionomia purtatorului. Se indoaie bratele in zona aparatorilor pentru urechi.
indoirea se realizeaza prin incalzirea cu un cleste de indoit, ce are
suprafetele de lucru bine prelucrate sau acoperite cu placute protectoare, pentru
a nu zgaria plasticul. De asemenea, se ajusteaza suportul nazal, precum si unghiul
din ul cadrului si cele doua brate. Suportul nazal se cambreaza cu ajutorul unui
cleste de cambrat.
Unele modele sunt combinatii de montaj prin sudura si insurubare (.29).
Astfel, suportul nazal este realizat din doua parti sudate de anouri, anourile sunt
prinse intre ele prin bare de legatura.

prin sudura, pe aceasta bara se prinde, cu ajutorul suruburilor, un ornament.

Prinderea lentilei in anouri. se realizeaza prin suruburi M 1,2 x 4 de care se prinde
si balamaua.
O alta combinatie posibila este cea cu glazantul din ebonita neagra, ano uri
le prinzandu-se de glazant prin suruburi.
Operatia de montare a lentilelor in monturi metalice, presupune o marire a
deschiderilor anourilor cu 10-l5 , introducerea lentilelor si strangera cu surub a
celor doua parti. La strangerea surubului se va avea grija sa nu se tensioneze

lentila; in astfel de cazuri se poate proceda fie la ajustarea profilului lentilei, fie a
anourilor.
ANALIZA SI SINTEZA PROBLEMELOR VIZUALE
1 Probleme de focalizare
In procesul de focalizare exista probleme daca: unul sau mai multe
comportamente difera de normele fiziologice; comportamentele oculare nu sunt
in relatii reciproce corespunzatoare; comportamentele sunt apropiate de normal,
dar nu satisfac nevoile vizuale.
Analiza si sinteza necesita: o istorie a cazului precisa; cunoasterea
pacientului; examenul diferentiat care sa permita cercetarea organizarii
functionale a sistemului vizual.
Aspectul analitic este constituit de studiul fiecarui comportament, in functie
de rolul sau in sistemul global de focalizare, binoculizare sau indentificare.
Aspectul sintetic se bazeaza pe relatia functionala intre comportamente si
pe folosirea acestora de catre subiect, in activitatile sale vizuale.
Problemele procesului de focalizare pot fi: structurale, functionale,
operationale, de adaptare, de randament. Probleme structurale
O problema structurala poate fi definita ca o abatere a unuia sau mai
multor componente oculare, in raport cu mediile fiziologice.
Ametropia structuralaa poate rezulta, pentru ca raza corneei este prea
mare sau prea mica, lungimea globului ocular prea mare sau prea mica. O
ametropie structurala provine cel mai des dintr-un dezechilibru intre
caracteristicile diferitelor componente ale ochiului.
O problema structurala se rezolva prin compensare optica.
Aceste probleme pot provoca deficite functionale la nivelul irisului sau
muschilor ciliari, dar destul de rar. Probleme functionale
Acestea apar cu sau fara existenta problemelor structurale.

Este problema pur functionala, orice comportament care se abate de la

norme, desi structurile sunt armonizate. O cornee normala are un astigmatism
cuprins intre - 0,50 dpt - 0,70 dpt ax 0. Unii subiecti au o astfel de cornee, dar la
skiascopia departe se constata astigmatism invers, adesea variabil. Aceasta este o
problema functionala.
Echilibrul pentru vederea aproape poate diferi de echilibrul pentru vederea
departe si aceasta diferenta reprezinta o rezerva garantata a eficacitatii
sistemului. Daca diferenta este prea mare, trecerea de la un la altul, devine dificila
si subiectul nu va putea sa mentina timp indelungat o activitate vizuala in
apropiat.
Variatiile dioptrice trebuie sa fie suficient de mari pentru a permite o
adaptare rapida la toate distantele de focalizare. Limitarea sau extensia lor, ca si
descentrarea in raport cu echilibrul functional, constituie probleme functionale
care daauneaza eficacitatii vizuale a individului. Echilibrul functional de focalizare
trebuie sa fie centrat sau usor descentrat in convex.
Compensarea optica a problemei functionale poate deteriora usor
eficacitatea vizuala. Aceasta poate induce in timp o respingere inconstienta a
efortului vizual prelungit, mai ales in apropiat. Probleme operationale
O problema operationala poate fi consecinta problemelor structurale si
functionale, comportamentele operationale avand insa propiile lor aspecte.
La nivel operational feed - back - ui cortical, adica efectul de control si de
reajustare a ariilor vizuale si a centrilor corticali, influenteaza echilibrul emetropic
si oscilatiile sale.
Echilibrul pentru vederea departe, poate prezenta variatii in functie de
teste sau diferente, in raport cu focalizarea (skiascopie).

Singura rezerva permisa este hipermetropia fiziologica. Aceasta nu trebuie sa

se reduca decat in cazuri extreme (oboseala generala si vizuala, acuitate la limita
posibilitatilor subiectului, masuratoare facuta in intuneric).

De regula, subiectul are mai multe valori de echilibru, cand este testat cu
metode bicrom la fel de negru pe rosu si verde sau cilindru incrucisat sau cu
metoda aprecierii perceptuale (verticale la fel de negre ca cele orizontale sau
caractere optotip la fel de nete). O eroare de - 0,25 dpt se considera normala.
Excesul de precizie in aprecierea subiectiva, risca sa dauneze eficacitatii
subiectului, confortului vizual, indata ce el nu este exact in punctul sau de
echilibru. Daca valorile de echilibru sunt numeroase (trei sau mai multe) aceasta
imprecizie limiteaza acuitatea vizuala. Probleme de adaptare
Adaptarea corespunde unei modificari a structurilor sau functiilor, pentru a
reduce tensiunile provocate de o situatie neobisnuita. Odata realizata, adaptarea
este mai buna fata de o activitate data, dar suprasolicitata in detrimentul altor
activitati.
In spatiu restrans si o activitate pe obiecte
privilegiaza miopia care poate apare ca adaptare la mediu.

apropiate,

Hipermetropia fiziologica de + 0,50 dpt . + 0,75 dpt corespunde nevoilor

vizuale de viata in exterior.
in conditiile unui lucru de aproape multe ore pe zi, hipermetropia fiziologica
nu mai raspunde nevoilor individului. Daca are posibilitatea, sistemul vizual se va
adapta sub forma unei miopii.
Problema de adaptare se agraveaza, daca lucrul vizual aproape devine
excesiv, sau daca compensarea optica purtata nu corespunde echilibrului pentru
vederea aproape.
Daca exista posibilitati de adaptare, echilibrul subiectului trece spre concav
si daca nu se iau masuri miopia progreseaza. Adaptandu-se la ul apropiat, miopul
isi pierde echilibrul departe. Trebuie sa respecte adaptarea proximala si sa i dea
un mijloc, de a regasi echilibrul sau distal. Probleme de randament
Acestea se datoreaza legaturii deficitare intre capacitati si nevoile vizuale
ale subiectului, fata de munca pe care o presteaza.
Pentru determinarea si integrarea problemei de randament, este necesara
o istorie a cazului foarte precisa si o cunoastere a nevoilor vizuale, in conditiile in

care isi exercita profesia, activitatile in general. Simptomele constituie, de

asemeni, un aspect important care poate determina problema de randament.
Dificultatile functionale sunt de fapt sursa principala a problemelor de
randament.
Variatii dioptrice de amplitudine prea mici sau prea mari, pot fi cauze ale
problemelor de randament.
Descentrarea latitudinilor in concav, este adesea manifestarea unei
probleme de randament, pentru ca tensiunile care au provocat-o nu pot permite
o functionare normala.
La nivel operational, comportamente prea rigide (la bicrom sau cilindru
incrucisat) sau alunecari spre concav fata de valoarea skiascopica, sunt frecvent
consecinte ale problemei de randament.
2 Problemele procesului de binoculizare
Prin problema binoculara se intelege absenta sau deficienta unuia
din comportamentele normale, care la randul lor pot fi datorate unor carente de
dezvoltare binoculara sau unor anomalii ale structurilor musculare sau
nervoase.Probleme structurale
Probleme de orientare - Reflexul de orientare utilizeaza antagonismul retinian
intre periferie si fovee si transfera o stimulare periferica intr-una centrala. Ochiul
se roteste, pentru ca imaginea obiectului de interes sa se formeze pe macula.

in unele cazuri acest reflex nu exista sau nu se realizeaza normal. Orbul sau
ambliopul nu este capabil sa roteasca ochiul spre sursa de stimulare. Capacitatea
de identificare este foarte slaba sau inexistenta. Ochiul trebuie sa aiba cel putin o
oarecare sensibilitate la lumina sau la depalsari importante pentru a se orienta.
Reflexul de orientare poate exista, dar sa nu fie normal. Pot fi doua cazuri:
orientarea se face pe diverse zone ale periferiei, ceea ce se intampla in cazul
leziunilor retiniene centrale; orientarea se face intr-un punct precis al retinei

periferice. Exisaa un centru functional (macula falsa) care nu corespunde cu

centrul structural.
Probleme de compensare si de versiune - se pot constata: absenta reflexelor de
compensare
si
versiune; limitarea amplitudinii miscarilor; neregularitatea acestor miscari.
Absenta reflexelor poate fi totala sau partiala (momentana), ceea ce duce la
pierderea fixarii.
In cazul reflexelor de compensare, daca orientarea nu este mentinuta cand
se misca capul, subiectul isi pierde usor reperele sale spatiale. Aceasta problema
este legata adesea de pierderi de echilibru, ameteli, care pot fi cauzate de
perturbatii vestibulare.
Reflexele de versiune depind de stimularea vizuala.
Cel mai des se constata: piederi de fixare, miscari asociate, sacade, salturi
la mediana (trecerea de nas).
Miscarile asociate depind de controlul deficitar al motricitatii. Subiectul nu
urmareste numai cu ochii, ci misca si capul si corpul.
Probleme de aliniere
Integrarea reflexelor de orientare, de compensare si de versiune duce la
aliniere. Aceasta aliniere precisa mentinuta pe un obiect in miscare, este la baza
urmaririlor vizuale. Daca alinierea se face in afara maculei, este o problema de
orientare. Alinierea inexacta sau instabila, duce la scaderea acuitatii, dislexie. In
cazul urmaririlor circulare, se constata frecvent ca ochii urmeaza un poligon.
Dificultatile de urmarire duc in cazul copiilor, la tulburari de lectura sau
scriere.Probleme functionale
Comportamentele functionale ale procesului de binoculizare sunt:
centrarea celor doi ochi pe punctul de fixare, functionarea simultana a ochilor,
variatiile de vergenta.
Problemele centrarii sunt: strabismele, tropiile, floriile.

Strabismul: exista strabism cand un singur ochi se aliniaza pe punctul de fixare,

celalalt avand directie
diferita. Stabismul poate fi unilateral, alternant, intermitent. Ochiul strabic se
orienteaza diferit fara
provocare.
Tropiile: tropia este o aliniere nesimultana a celor doi ochi, unul singur fixand
obiectul, celalalt se
orienteaza in directie diferita. Aceasta aliniere nesimultana se produce cu ocazia
unui test, cand
subiectul se afla in situatie vizuala anormala (iara suport periferic de exemplu).
Testul cu ocluzor,
permite observarea tropiilor. inlaturand ocluzorul, ochiul demascat nu este aliniat
pe punctul de fixare.
Pentru realiniere se acopera celalalt ochi sau se inchid ochii.
Foriile: in absenta stimularii fuziunii, axele vizuale ale ochilor se intersecteaza in
spatele sau in fata
punctului de fixare. La testul cu demascare, ochiul care era acoperit, se roteste
pentru a se realinia pe
punctul de fixare.
Probleme de vedere nesimultana
Se pot intalni doua cazuri principale: suprimarea (nu exista vedere
simultana) si suspendarea (exista vedere simultana intermitenta).
Suprimarea poate fi intotdeauna pentru acelasi ochi. Mesajul captat de
acest ochi nu este utilizat, cel putin la nivel constient. Aceasta suprimare
monoculara se manifesta rar la toate distantele si pe toata intinderea campului
vizual. Exista mai des o zona apropiata, unde vederea simultana este posibila.

Suprimarea nu este insotita in mod obligatoriu de acuitate slaba a ochiului care

suprima. Suprimarea poate fi alternanta.
Suspendarea este definita prin utilizarea nepermanenta a mesajelor captate
de cei doi ochi. Ea poate fi monoculara.

Suprimarea si suspendarea sunt testate cu ajutorul disociatoarelor care dau

imagini mai mult sau mai putin diferite, ale aceluiasi obiect. Natura disociatorului
poate influenta rezultatul. Probleme de amplitudine de vergenta
Binoculizarea implica centrarea pe diferite puncte din spatiu si deci
necesita o anumita amplitudine de convergenta si divergenta.
Pot apare doua probleme: sau amplitudinile sunt reduse, sau sunt exagerat
de mari.
Reducerea amplitudinii de convergenta corespunde unui deficit de suplete,
limiteaza fuziunea si favorizeaza diplopia. Unele persoane prefera sa evite o
activitate vizuala, decat sa riste diplopia. Astfel de persoane evita sa citeasca.
Cresterea amplitudinii de vergenta nu este chiar o problema vizuala. Ea
este mai mult rezultanta unei modificari preexistente si manifestarea unei
adaptari a sistemului vizual, pentru a compensa aceasta dificultate.
Amplitudinile de vergenta pot fi descentrate in raport cu norma. Aceasta
descentrare evidentiaza fie o forie, fie o adaptare la o tendinta forica mai mult sau
mai putin manifestata.
Amplitudinea de vergenta defineste limitele domeniului, in care sistemul
binocular poate functiona. Sistemul vizual foloseste un domeniu mai restrans in
care tendintele sale la fuziune ii permit alinierea simultana, instinctiv si
imediat.Probleme operationale
Acestea rezulta cel mai adesea din dificultatile structurale sau functionale.
Ele pot totusi sa se dezvolte intr-un context binocular normal, daca tensiunile

vizuale, provocate de mediu sau de nevoile excesive, provoaca o degradare a

sistemului.
Esoforia functionala apare si dispare la subiectii expusi la exigente vizuale
prea puternice.
Semnificative sunt variatiile de diferenta intre foria departe si foria aproape.
Aceasta diferenta trebuie de fapt sa fie de 4 6 pdpt, in mod normal foria de
aproape fiind spre exterior fata de foria departe. in cazul tensiunilor vizuale
induse de mediu, diferenta aproape - departe la inceput scade, apoi in final creste.
Unii subiecsi nu au ochiul director bine definit. Unele extropii sunt jenante in
vederea aproape, pentru ca fixarea alterneaza intre un ochi si celalalt.
Deficientele de stereocularitate pot fi provocate de suspendarile centrale
sau mai rar periferice. Foriile mai ales exoforia, limiteaza sensibil
stereoscopia. Probleme de dezvoltare
In cursul dezvoltarii organismului uman pot apare lipsuri, deficiente, care
nu permit desavarsirea unui stadiu dat. Exista trei tipuri de probleme in acest caz:
falia, fixarea regresia. Falia (intrerupere brusca): daca un stadiu de dezvoltare este
incomplet parcurs, binoculizarea continua, dar va lipsi o consolidare indispensabila
a eficacitatii optime, mai ales in ce priveste rezistenta la tensiunile provocate de
exigentele vizuale importante. Foria este in general consecinta unei falii. Falia este
cel mai frecvent indusa de o anomalie mai mult sau mai putin grava, care a
survenit in cursul evolutiei motrice a copilului.
Fixarea: prin fixare se intelege o suprimare monoculara din cauza unei evolutii
motrice blocate. Blocajele pot fi: macula falsa, ametropie mare monoculara, lipsa
de sensibilitate a unui ochi. Regresia: un sistem vizual care a suferit falia, este
fragilizat si daca este supus la tensiuni ajunge la regresie. Acumularile binoculare
realizate dupa inregistrarea faliei, dispar si sistemul vizual va functiona cu
comportamentele avute inainte de aparitia faliei. Probleme de adaptare
Ca urmare a unor dificultati binoculare determinate de o dezvoltare vizuala
incompleta sau a unor exigente vizuale prea mari, sistemul vizual binocular se
poate adapta. Adaptarea are scopul de a reduce tensiunile sau oboseala cauzate
de o problema sau de constrangerile mediului.

Unele extropii, mai ales in vedere aproape la persoanele in varsta, duc la

suspendari care evita fie diplopia, fie efortul limita de convergenta.

Un exemplu de adaptare este compensarea unor probleme de postura

binoculara, prin postura capului si corpului. O pozitie inclinata a capului, induce
adesea o forie verticala. Probleme de randament
Aceste probleme se manifesta prin dificultatea de a mentine o activitate vizuala
un timp indelungat. Astfel de probleme pot fi: dificultati de urmariri vizuale, forii,
amplitudini de vergenta, absenta ochiului director, limitarea stereocularitatii.
Diferentele intre comportamentele efective si cele normale duc la o
eficacitate vizuala redusa, ceea ce provoaca oboseala vizuala, scaderea
randamentului.
3 Problemele procesului de identificare
Aceste probleme se definesc in raport cu normele, cu exigentele mediului si
cu capacitatea individului. Comportamentele normale se deduc din functionarea
generala si unitara a individului. Subiectul trebuie sa raspunda exigentelor fixate
de mediul si societatea in care traieste.
Exemple de astfel de probleme: orbirea, ambliopia, dislexia, probleme de
eficacitate perceptiva, probleme de randament, vederea deficitara a culorilor.
Eficacitatea perceptiva are trei caracteristici principale: intinderea campului
perceptiv, adica suprafata in care obiectele perceptiei vor fi recunoscute dintr-o
singura fixare; fidelitatea recunoasterii; timpul necesar decodificarii.
Problemele de randament sunt legate de capacitatea de a rezolva
exigentele impuse de profesie.
In concluzie, problemele de identificare pot fi:
- de natura organica, care se manifesta in principal prin orbire, scotoame,
ambliopii;

- functionale marcate prin insuficienta sensibilitatii;

- de organizare perceptiva;
- de integrare motrica, provocand dificultati de organizare spatiala;
- de eficacitate perceptiva, reducand performantele vizuale;
de randament.
MASURAREA PRESIUNII INTRAOCULARE
Metodele folosite la masurarea presiunii intraoculare sunt: palparea
digitala; tonometria prin indentatie (infundare); tonometria cu aatie, care poate
fi: optica, electronica, pneumatica; tonografia; testarea provocativa; tonometria
balistica.
Tonometria prin pahare digitala este o metoda de evaluare estimativa a
tensiunii oculare in general si de neinlocuit in cazuri de urgenta sau de afectiuni
ale globului ocular, care nu permit atingerea corneei.
Tonometria prin indentatie consta in aplicarea pe cornee a unei tije cu
greutate data, care datorita supletei globului ocular se infunda. Aparatul
Schotz masoara inaltimea depresiunii astfel produse, care este in functie de trei
factori: presiunea endoculara initiala (adica cea de dinaintea
aplicarii instrumentului), rigiditatea (daca este mica, infundarea creste), raza de
curbura a corneei (aparatul este calibrat pentru raza de 7,8 mm).

Tonometria prin apaltisare - daca pe o sfera, al carei perete este o

membrana ideala, se aplica o
presiune, ea deformeaza peretele si cand aria de aplicare este aplatisata,
presiunile sunt egale de o parte
si de alta. Daca suprafata de aplatisare este constanta, este suficient sa se
masoare forta necesara pentru
aplatisare, pentru a cunoaste presiunea tonometrica.

in cazul ochiului, problema este complicata pentru ca trebuie determinata

presiunea endoculara initiala, dar intra in joc fortele elastice ale peretelui ocular,
fortele capilare care actioneaza in sens contrar. Goldmann a determinat o
suprafata de contact de 7,35 mm2 care elimina aceste inconveniente deoarece
satisface conditiile urmatoare :
volumul de umoare apoasa deplasat este neglijabil (0,56 mm3), ceea ce
permite confundarea
presiunii tonometrice cu cea initiala;
egalizeaza fortele capilare cu fortele elastice;
permite trecerea imediat de la forta aplicata in grame, la milimetri coloana
de mercur, deoarece
pentru aceasta suprafata, la o forta de 1 g, corespunde o presiune de 10
mmcolHg.
Exista si tipuri de tonometre cu contact corneean:

Tonometrul pneumatic este un instrument cu aplatisare, ce foloseste

presiunea dintre corneea
elastica si o membrana fara porozitati, montata pe o mica suprafata a. Intre
membrana si suprafata
a, se introduce un gaz. Pesiunea din aceasta camera este egala cu presiunea pe
cornee.
ALEGEREA MONTURILOR DE OCHELARI
1 Generalitati
Optometristul prelucreaza si ajusteaza monturile de ochelari, in functie de
purtotarul ochelarului, tinand cont de caracteristicile optice, fizice, estetice ale
acestuia.
Rolul unei monturi de ochelari, asa cum s-a descris si in modulele anterioare,
este de a asigura pozitionarea lentilelor ochelarului fata de ochi. Ea trebuie sa se
ajusteze pe cap, respectand integritatea zonelor capului cu care vine in contact si
armonia trasaturilor fetei.

Monturile pentru ochelari cu cercuri incomplete sunt monturi a caror cadre

sunt fie din metal fie din material plastic sau materiale naturale cu proprietati
similare sau combinatii metal plastic si in care lentilele nu sunt inconjurate
de cjyyiiri2e._xle.pmrer.tip. (anfiup)
Alegerea monturii depinde de caracteristicile sistemului optic al ochelarului.
de morfologia capului purtatorului, de intrebuintarea data ochelarului, de estetica
si moda.
fft Din pun^tjil_de_ve(iprp a1 caracteristicilor sistemului optic
monturile potfi: ' monturi pentru ochelari cu lentile
compensatoare obisnuite; monturi pentru ochelari cu lentile
cu puteri dioptrice mari;
r-monturi pentru ochelari cvf sisteme optice multifunctionale;
o monturi pentru ochelari cu sisteme optice complexe;
<o monturi pentru ochelari pentru copii;
monturi pentru ochelari cu destinatie speciala, medicala sau profesionala;
monturi pentru ochelari de soare.
Forma si dimensiunile monturii, trebuie sa permita centrarea lentilelor, cu
respectarea unui camp vizual convenabil.

Alte considerente specifice monturilor de_Qchelari :

- montura trebuie sa asigure o distanta suficienta intre ochi si lentile (12 - 15
mm), atat cat morfologia corpului permite.
- montura ochelamlui cu lentile multifocale, trebuie sa aiba inaltimea
calibrului suficienta, dependent de tipul multifocal. (Calibrul este_ojnesxdin folie
de material plastic cu grosimea de_015 - 1 mm, de regula transparenta.
cu,coiirAU\corespunzat<>pJoc^g.ului din montura si care poate servi pentru
prelucrarea lentilelor pe contur si marcarea centrelorde,.montaj). In cazul
ochelarilor cu lentile multifocale montura trebuie sa asigure campul vizual pentru
vederea in ul apropiat.

- montura trebuie sa asigure prinderea buna a lentilelor, trebuie sa fie

confortabila si stabila pe cap.
- ochelarul, fiind, sau trebuid sa fie, sistem compensator functional, este
necesar ca forma si structura lui sa fie aleasa in functie de intrebuintarea care i se
prescrie.
- daca se are in vedere campul vizual si centraj ui, nu se vor propune aceleasi
monturi pentru vederea in ul apropiat si vederea in ul departat.
- un ochelar care se pune si se scoate de pe cap frecvent, trebuie sa fie mai
robust, decat cel care nu se scoate o zi intreaga.
- pentru lucru la birou, se poate folosi o montura cu tinuta medie, dar pentru
activitatea in care purtatorul se misca se recomanda modele bine fixate pe cap.
- daca profesia purtatorului de ochelari impune o buna vedere in sus, se
propune o montura care depaseste sprancenele pentru a nu limita campul vizual in
partea superioara.
- monturile ochelarilor pentru copii nu vor avea aceleasi proportii ca la
adulti.
- montura trebuie aleasa corespunzator fetei purtatorului. De aceasta alegere
depind comfortul si stabilitatea ochelarului. Orice eroare morfologica,~se7va
traduce prin dificultati de ajustare sj_jDejrtru purtatorul de ochelar^prindiverse
neplaceri: alunecare, ram^ centraj prost al IelTtjTeior, disconfort vizuaLelc.
- in cazul monturilor din material plastic, trebuie sa se acorde atentie formei
nasului, deoarece retusurile sunt dificile.
- distanta intre marginile exterioare ale locasurilor pentru lentile trebuie sa
fie
egala
cu
intervalul sfenoidal. Latimea totala a fetei monturii se recomanda sa fie cuprinsa
intre
dimensiunea
intervalului temporal mediu si intervalul auricular.
- vazut din profil, bratul monturii, montata pe cap, trebuie sa fie cat mai
aproape de orizontaia.
- unele monturi au balamale (articulatii) sus, altele jos. Urechile la randul lor
pot fi situate mai sus sau mai jos fata de linia pupilelor. Nu se recomanda brate cu
balamalele sus unei persoane care are urechi joase si nici braie cu balamale joase
pentru urechi foarte Sus. Bratele trebuie sa aibe aceeasi inclinare fata de montura
(exceptie fac cazurile speciale).
- montura trebuie sa fie usoara. Un ochelar complet poale <'*>^nri ':Ure_20
- 75 grame. Materialul monturii va avea pentru lentilele din material organic,
densitate mica, dar rezistenta si rigiditete suficienta. Materialul plastic trebuie sa
poata fi deformat cu clestele. Grosimea materialului trebuie sa fie aceeasi la punte

si la urechi, pentru balamale. In partea inferioara montura ar trebui sa fie mai

subtire. Trebuie avut in vedere, alegerea inaltimii puntii in functie de proeminenta
radacinii nasului, de pometi, arcada sprancenelor, lungimea genelor. Forma puntii
poate fi responsabila pentru presiunea exercitata asupra pielii.
- presiunea in punctele de contact cu nasul, este repartizata neuniform daca
puntea si plachetele sunt adaptate necorespunzator.
- puntea si plachetele trebuie sa fie adaptate astfel incat, sa urmareasca
perfect forma partilor rigide ala nasului. Daca forma standard a puntii, nu
corespunde formei anatomice, ea trebuie adaptata. Presiunea de contact pe nas,
depinde de forma nasului.
- bratele preiau 10% din greutatea totala a ochelanihn.

- marimea suprafetei plachetelor este limitata de ratiuni anatomice. O

suprafata
de
reazem
prea
mare, poate perturba functiile canalului lacrimal, nervii locali, muschii
etc.
O
presiune
pe
muschi poate provoca durere, inainte ca pielea sa reactioneze. Durerea este surda,
devine
tot
mai
puternica si se intinde din ce in ce mai departe de punctul de presiune.
Pozitia punctului de rotatie al plachetei mobile influenteaza modul cum este
repartizata presiunea acesteia pe nas.
- observarea atenta a capului si corpului usureaza mult alegerea si adaptarea
corecta
a
monturii.
Corpul, cu toare componentele sale formeaza o unitate care trebuie pusa in
valoare cu ajutorul
hainelor, ochelarului, podoabelor. Proportiile fetei sunt influentate de ochelari.
Pentru un observator, ochelarii par sa umple fata.
2 Marimea si forma monturilor de ochelari
In majoritatea cazurilor latimea monturii trebuie sa corespunda cu latimea
fetei. Pentru ochelarii fara cercuri, rotunzi se pot alege monturi mai inguste.
Ochelarii nu trebuie sa intretina liniile naturale ale fetei (sprancene, liniile
ochilor), in cazuri extreme el le poate acoperi total.

Daca fata permite, este mai bine sa se poarte monturi urcatoare, care fac fata
mai proaspata decat monturile coboratoare, care dau un aspect obosit.
Intervalul dintre ochi este, din punct de vedere optic, micsorat datorita
legaturii dintre anouri si nas. Functie de compensare, ochii par mai mici, mai mari,
mai intunecati sau usor inclinati.
Puntea si sprancenele trebuie sa urmeze o linie coerenta, bratele nu trebuie sa
prelungeasca sprancenele. O punte inalta alungeste estetic nasul.
O prindere a bratelor sus cu punte medie sau joasa, urca' ansamblul, astfel
fata pare mai fina, barbia si gura sunt puse in evidenta.
O prindere a bratelor joasa cu punte medie sau inalta coboara' ansamblul,
astfel fata pare mai fina, barbia si gura sunt puse in evidenta, fata este scurtata.
3

Moda si stil

In zilele noastre moda se schimba foarte repede. Moda exercita o presiune,

mai mult sau mai putin, puternica asupra oamenilor. Multi urmeaza moda si se lasa
ghidati de ea. chiar daca nu li se potriveste. Moda este intr-un fel, o uniforma.
Omul este un individ cu particularitati proprii. El are o personalitate pe care
si-o schimba cu greu.
Moda nu trebuie sa ne transforme, ci sa sublinieze stilul nostru in mod
pozitiv. Acest fapt este valabil si pentru imbrajanmte_sjjp_ejnj3j_ochelari. _
4

Ajustarea monturii

A ajusta o montura, inseamna a o adapta la fata purtatorului de ochelari,

astfel incat:
- lentilele sa fie la inaltimea, la distanta si la inclinarea prevazute de o buna
compensare a defectului optic, de folosire a campului vizual, tinand cont de
marimea si puterea dioptrica a lentilelor;
- montura sa fie asezata pe nas, fara sa alunece sau sa raneasca;
- bratele trebuie sa mentina ochelarul la locului lui, fara comprimarea
exagerata a tamplelor sau tractiune prea mare pe urechi.
Operatia de ajustare a monturii presupune:
- o oarecare abilitate manuala;

- cunostinte anatomice si morfologice;

- capacitate buna de observare;
- dotare cu scule corespunzatoare;
- metoda si experienta.
Cum operatia se face in fata purtatorului de ochelari, trebuie facuta rapid cu
gesturi precise, pentru a nu da impresia de neindemanare.

Corectia monturii consta in a reface forma monturii, dupa asamblarea

lentilelor.
4.1 Metoda de ajustare
Clientul este asezat in fata sau alaturi de tehnicianul optometrist. Se verifica
rapid cum s-a facut montarea lentilelor in montura, ca sa nu se puna pe cap un
ochelar deformat, care sa dea impresia de disconfort.
Ajustarea se face astfel:
1) Reglajul deschiderii bratelor se face in functie de: forma timpanelor si de
intervalul
superior
auricular.
Presiunea pe cap se exercita numai la nivelul varfului santului auricular, ca
sa nu se comprime artera temporala superficiala. Bratele nu trebuie sa fie prea
departate de tample, din motive de estetica si stabilitate. Este ideal ca bratele sa fie
rectilinii de la balama si pana la inceputul cambrurii. Bratele se curbeaza usor,
daca tamplele sunt rotunde. Se evita bratele concave care sunt inestetice, preseaza
tamplele si imping montura inainte.
Daca se cunoaste intervalul superior auricular (ISA) se determina
deschiderea bratelor folosind regula urmatoare:
- bratele fine sau suple = 15 mm mai putin ca intervalul superior auricular:
- bratele semirigide = 10 mm mai putin ca intervalul superior auricular;

- bratele rigide = 5 mm mai putin ca intervalul superior auricular;

- bratele foarte rigide = 2 - 3 mm mai putin ca intervalul superior
auricular. Deschiderea se masoara cand bratele sunt deschise la
inceputul indoirii de la capat.
De regula bratele sunt simetrice dar uneori unul din brate trebuie deschis mai
mult din cauza asimetria capului. Se controleaza ca lentilele sa fie la aceeasi
distanta fata de cei doi ochi. Daca este cazul, se deschide bratul in partea lentilei
care este mai departata de ochi.
La o montura metalica este usor sa se inchida un brat prea deschis, dar la
monturile din material plastic acest lucru este dificil. Daca inclinarea monturii
trebuie modificata mult. cele doua operatii trebuie sa se faca in acelasi timp.
deschidere si inclinare.
2) Verificarea: fiecare brat se sprijina pe varfurile santurilor auriculare si
nu deasupra, ceea ce se intampla daca indoitura bratului dupa ureche este
exagerata sau bratul este prea scurt. Se poate verifica simetria, cu un dispozitiv
care are trasate linii cu diverse inclinatii.
Se verifica rasucirea fetelor
ochelarilor. Curbura ramei nu trebuie sa fie exagerata, ea nu trebuie sa fie
niciodata concava, ci usor convexa.
3) Reglajul inclinarii bratelor: daca o ureche este mai sus ca cealalta se
inclina bratul din partea urechii care este mai joasa, sau se micsoreaza aceasta
inclinare de celelalta parte, dupa cum corpul monturii este prea sau nu. inclinat.
inclinarea depinde de:
- morfologia fetei (montura nu trebuie sa atinga sprancenele nici pometii);
- utilizarea ochelarului (pentru vederea in ul indepartat sau pentru vederea
in
ul
apropiat).
inclinarea exagerata risca sa provoace un astigmatism de incidenta jenant.
Trebuie sa se incline diferit bratele atunci cand sprancenele nu sunt la aceeasi
inaltime.
Se verifica si includerea bratelor. Functie de latimea si grosimea bratelor, se
alege una din relatiile:
- inchiderea bratelor, ele incricisandu-se in ul median;
- inchiderea bratelor paralel, spatele bratelor nu trebuie sa atinga lentilele.
4) Ajustarea bratelor in spatelor urechilor

Succesiunea fazelor se incepe cu partea cea mai aprope de varful santului

auricular si se termina cu extremitatea spatelui.
Exista trei tipuri principale de ajustaj:
- brate drepte ;
- brate cu curbura simpla;

- brate cu curburi multiple.

5) Ajustarea plachetelor se face: dupa latimea nasului, functie de inaltimea
monturii,
de
distanta
ochi - lentila, de lungimea genelor, de pozitionarearea pentru vederea in ul
apropiat
pentru
lentile
multifocale.
O montura metalica poate fi reglata usor. Montura din material plastic se
poate modifica in ce priveste unghiul de fuga al plachetelor prin pinre, ceea ce face
ca montura sa coboare. Pentru a evita acest inconvenient este recomandat sa se
aleaga o forma de montura convenabila formei nasului si sa se modifice montura
inainte de a monta lentilele.
Pentru monturile metalice, plachetele vor fi simetrice si daca este posibil
ascunse in spatele cercurilor.
6) Strangerea bratelor - se verifica toate suruburile. Bratele nu trebuie sa fie
prea
libere,
deoarece suruburile se pot desuruba complet si jocul face sa varieze sensibil
unghiul
de
inclinare
al
bratelor, ca si unghiul de deschidere. Bratele nu trebuie sa fie prea fixe, deoarece
efortul
pentru
manipulare al bratelor ar fi prea mare ceea ce poate duce la riscul de spargere al
lentilelor
si
la
modificarea ajustajului monturii.
Pentru ajustarea monturilor metalice sunt necesari diversi clesti, surubelnite,
sursa de caldura pentru capetele bratelor.
Calitatile unui cleste bun pentru ajustare sunt: robustetea, netezimea
ciocurilor, usurinta de manevrare. Clestele trebuie sa tina bine piesa ce trebuie

modificata prin torsiune, fara sa alunece si fara sa deformeze metalul, sau sa strice
stratul superficial care protejeaza metalul de baza, de coroziune. Cu ajutorul
clestilor se pot modifica deschiderea si inclinarea bratelor si pozitia plachetelor.
Modificarea deschiderii bratelor se face la nivelul urechilor, cu ajutorul unui
cleste cu ciocuri paralele evitand rasucirea cercurilor (risc de spargere al
lentilelor). Bratul trebuie sa ramana in prelungirea urechii. Nu trebuie strivite
capetele suruburilor. Se evita folosirea pilei pentru deschiderea bratelor. Pentru
ajustarea capatului indoit al bratului dupa forma santului auricular, se incalzeste
usor acest capat si apoi se deformeaza. Reglajul pachetelor se face cu clesti cu
ciocuri ascutite, rotunde si plate, pentru a tine bratul si clestii cu ciocuri plate mai
lateral.
Exista un mare numar de plachete fixe sau mobile. In unele cazuri plachetele,
sunt fixate de cercuri. In acest caz se pot schimba plachetele cu altele mai groase
sau mai inalte. Deplasarea plachetelor se face modificand forma bratelor
plachetelor, evitand curburi prea brutale si tractiuni care ar putea rupe sudura.
Daca se micsoreaza intervalul dintre plachete, ochelarul urca si viceversa.
Pentru monturile din material plastic sunt necesare surse de caldura, pile,
materiale de lustruit, clesti pentru balamale.
Ajustarea unei monturi din material plastic, este cu atat mai usoara cu cat
montura este mai bine aleasa. Se poate modifica la cald sau la rece, cu ajutorul
pilelor.
Cu exceptia unor urechi cotite, deschiderea bratelor se realizeaza prin pilirea
facuta cu grija fara sa se strice balamaua.
Modificarea inclinarii se poate face in trei feluri:
- prin incalzirea bratului care se indoaie cu grija;
- prin torsiunea partii fixe a balamalelor;
- prin torsiunea ansamblului balamalei cu cleste paralel si cleste pentru
balamale. Modificarile de inclinare schimba deschiderea bratelor. Daca se
curbeaza montura, lentilele se
aproprie de ochi si se mareste presiunea pe tample ceea ce duce la necesitatea
retusarii capetelor bratelor si a deschiderii lor. Daca, din motive morfologice, este
necesar sa se ridice una din partile monturii, trebuie sa se aibe grija ca: sa nu se

provoace hiperforie, sa nu se decaleze segmentele lentilelor multifocale. sa nu se

modifice orientarea axelor lentilelor astigmate.
Masuratorile faciale si cunoasterea morfologiei sunt esentiale pentru un bun ajustaj
APARATE ENTRU DIAGNOSTICAREA SI MASURAREA PARAMETRILOR
AECTIUNILOR OCULARE
Aparatele de diagnosticare oftalmologice fac parte dintr-o categorie de aparate
de relativ data recenta, avand la baza contributia mai multor domenii,
enumerand: aparatura optica, fizica, mecanica fina, electronica si biologia.
Aparitia si dezvoltarea lor, a avut loc ca o consecinta a nevoii de identificare a
anumitor afectiuni oculare, obtinerea unor parametrii corespunzatori si
standardizarea lor, totul pentru o calitate superioara a diagnosticului si
tratamentului, fie medicamentos, chirurgical sau de alta natura.
Auiorefractometru - este un aparat utilizat la masurarea parametrilor unor boli de
tipul: glaucomului, pupilelor asimetrice si, mai general, ai oricarui tip de afectiune
oculara, intalnita in special la persoanele mai in varsta. Tehnologia de baza,
utilizata la constructia si functionarea autorefractometrului, este cea opto electronica si se bazeaza, la generatiile mai noi de aparate, pe principiul prismei
rotitoare, iar ca sursa de lumina se foloseste LED-ul (dioda) - alegere care vizeaza
inlocuirea

unor lampi sau becuri cu o sursa si

un consum inutil de mari.
Aparatul poate fi adaptat rpentru a fi
folosit.chiar in timpul procedurilor
chirurgicale, si de a obtine masuratori

spontane, prin intermediul unui

joystick. Calitati :viteza de manipulare
ridicata si masuratori de inalta
calitate.
Camera retinala
Aparatul este utilizat pentru aplicatii fotografice in domeniul oftalmologiei si
este dotat cu mecanism de pozitionare pe trei axe

,;-;;^ai;-|l;'.:-

Caracteristici: poate capta imagini fluorescente si color; are in dotare blitz;

ocularul are o constructie 'larga'ce asigura o aliniere usoara si confortabila;
montura sistemului optic este proiectata pentru a suporta usor tremurul sau alte
socuri si pentru a oferii imagini de calitate.
Lensmetrul - este un aparat care este utilizat la masurarea, in principal, a
dioptriei lentilelor si a altor parametrii legati de acestea. Foloseste ca sursa de
lumina un LED (Light Emitting Diode), fapt ce a inlaturat neajunsurile create de o
sursa de lumina clasica (bec sau lampa). Noile dimensiuni reduc

modul de grupare a celorlalte instrumente in jurul sistemului optic si reduc

consumul de energie. in acest context, alimentarea se poate face fie prin adaptor,
fie prin acumulatori. Exista doua variante - cu ocular (. a) si cu monitor (.b).
Caracteristici comune: ja de masurare: lentile sferice 25 dpt; increment: pentru
masurarea puterilor mai mici de 3 dpt : 0.125 dpt si pentru masurarea puterilor
mai mari de 3 dpt: 0.25 dpt; unghiul de rotatie al platformei este cuprins intre 25
si 90; diametrul maxim pentru lentilele masurate 90 mm; gabarit 3.6 kg; sursa de
lumina LED.

In cazul lensmetrului cu monitor (.b) sunt eliminate o serie de neajunsuri:

permite operatorului ca, in locul unui ocular incomod, sa utilizeze un monitor cu
un diametru de 102 mm; erorile cauzate de ajustarea ocularului sunt eliminate;
sunt eliminate oboseala ochiului, dificultatea de citire a datelor si adaptarea
intregului aparat la mediul didactic. Alte avanataje, pe langa cele enumerate: in
cazul lentilelor cilindrice, poate masura puterea si lungimea axelor; plaja de
masurare este de 25 dpt.
Optester - este un aparat construit pentru masuratori in cazul testelor monoculare
si binoculare. Cel mai reprezentativ aparat din aceasta categorie, este construit de
firma Nikon si este singurul dotat cu refractor electronic si dispozitiv de comanda
de la distanta, fara cablu.
Caracteristici :

- cu ajutorul tehnologiei informatiei, este

programat pentru trei secvente de examinare
diferite: primul si al treilea program sunt utilizate
pentru examinari generale monoculare, iar cel deal treilea este utilizat pentru examinari binoculare;
- pate fi cuplat cu un Retinomax;
- este capabil sa execute toate procedurile
specifice refractiei;
- ofera libertate operatorului si minimizeaza
discomfortul pentru
subiect;
- datele pot fi procesate de aparat si pot fi
transmise la distanta,
scurtand timpul de examinare de 2,75 ori fata de
modelele
anterioare construirii acestuia;
- foloseste ca sursa de lumina un LED, iar sistemul
optic ofera un
caamp unghiular de examinare de 36 si claritate ridicata;
- plaja de masurare - putere sferica -29 dpt - 26.75 dpt, in pasi secventiali de
0,25 dpt;
- putere de alimentare 150VA;

- gabarit 6.4 kg.

Programele pot fi modificate si adaptate, pentru a fi utilizate cu teste harta.

Mai este dotat cu markere, lentile auxiliare, intrerupator manual stanga /
dreapta. Poate fi alimentat si prin acumulatori.

Tonometru - este un aparat care masoara presiunea intraoculara prin

metoda,,Goldmann'(-a)Parametrii afectiunilor sunt obtinuti, in concordanta cu alte masuratori de
rutina, prin asezarea subiectului in fata unei fante de lumina.

Deviatia medie la o singura

examinare, nu depaseste 0,5 mm HG.

in cazul procedurilor, in care au loc

masuratori repetate, nu apar efecte
secundare sau o scadere a presiunii
intraoculare.
Aparatul mai ofera posibilitatea de a
standardiza
parametrii afectiunilor si poate fi
calibrat usor,
inaintea inceperii operatiunilor. De
asemeni poate fi
cuplat si cu alte aparate. Aparatul este
utilizat
impreuna cu un brat (.b), avand mai
a
b
multe articulatii, pentru o pozitionare tridimensionala si este dotat cu o masa
plata pentru fixarea aparatului.

Aparat pentru masuratori refractometrice si keratometrice este un aparat utilizat la obtinerea simultana a unor
parametrii refractometrici (indici de refractie si alte
proprietati ale tesutului ocular, care depind de valorile
acestor indici) si keratometrice (parametrii ai curburii
coraeii). Aparatul prezentat in ura alaturata, este produs de

firma Nikon si este suficient de reprezentativ la aceasta

categorie. Caracteristici: iluminarea se bazeaza pe
pe principiu] de iluminare al unui retroproiector; timpul de
analiza si obtinere a parametrilor, in cazul unei singure
proceduri, este de 0,35 s; plaja de valori masurabile, in cazul
keratometriei, este 5 llmm; puterea in cazullentilelor sferice
-l8 dpt + +23 dpt; puterea in cazul lentilelor cilindrice 12
dpt; increment de masurare in doua variante 0,25 dpt si 012
dpt;
.;,W
- dotare cu echipament video pentru dublarea
monitorizarii vizuale;
- posibilitatea de a se regla iluminarea functie de de sensibilitatea
subiectului;
- mod de masurare: manual, automat si continuu;
- are posibilitatea de a memora datele de analiza a 100 de subiecti;
- greutate 17 kg.
Aberometrul - este considerat ca fiind primul aparat topografic, dintr-un sir de
aparate de diagnosticare a aberatiilor care, pe langa identificarea aberatiilor
corneene, mai identifica si ofera parametrii neregularitatilor aflate in profunzime
si nedectabile cu alte metode.
Acest tip de aparat este utilizat in cazul aplicarii tehnologiilor PRK si LASIK,
pentru care sunt necesare o confirmare si/sau identificare, cu mare precizie a
diagnosticului si masurarea parametrilor utilizati de catre instalatia laser.
Principiul de masurare are la baza posibilitatea de a percepe si masura campul de
unda, unic, pe care orice fiinta umana il produce si-l emite.

Aparatul, o simbioza a mai multor tehnologii, din domenii precum informatica,

microelectronica, optica fizica, biosenzori, mecatronica etc, poate capta acest
camp de unda, masura si-] poate transfera sub forma unui profil ablationist,
pentru a fi 'contabilizat' de o instalatie laser, specifica tehnologiilor PRK si LASIK.

APARA TE PENTRU WZUALIZARE - MARIRE

Mijloacele de vizualizare nu sunt la fel de diverse ca cele de diagnosticare masurare, existand totusi nenumarate modele, cu performante mai mult sau mai
putin deosebite, dar nu exceptionale, de la o firma la alta.
Pentru edificare, descrierea unor microscoape consacrate in lumea
microscopiei oftalmologice, este suficienta, stiind ca, in ultimile decenii, domenii
ca aparatura optica sau fizica, nu au mai putut oferi surprize, astfel incat tot ceea
ce s-a mai putut face a fost doar o imbunatatire a anumitor parametri.
Microsco
p Carac
teristici
:

'Cap'dotat cu cate doua binoculare - unul pentru operatorul principal

si al doilea pentru asistent;

'Capul'estedemontabil;

Este realizat in doua variante: cele doua binoculare au axa

optica comuna sau cele doua binoculare au axe optice separate;

Puterea optica este reglata manual;

Intensitatea luminoasa este generata prin fibra optica;

Pozitionarea ''capului''cu binoculare (in 3D) se realizeaza cu ajutorul

motoarelor electrice;

Alimentare 120/240V si 60/50Hz;

Greutate 204,117kg.

.a -'cap 'cu doua binoculare si axe optice independente;

.b,c.d - brat sustinator pentru'cap', reglabil si contrabalansat pentru echilibrarea
tensiunilor;
.e, f. - dispozitiv mecanic, inelar si manual de reglare a maririi;

[HH||I

ml*P Seii
SrtJ'i ''''i^t ifPK
M&df$$Mi!m

(.g, h)

.g, h - 'cap'cu doua binoculare si axa optica comuna. De asemeni, binocularul

asistentului poate fi indepartat si inlocuit cu un tub-suport pentru camera
video.
Caracteristici optice oferite de firma constructoare: putere ocular 0 -r 13X;
camp unghiular 45 ajustabil; focala variabila obiectiv 125 H- 175mm;
putere obiectiv 0.8 -r 4X.
Microscopul oftalmologie MIKO
Microscopul Miko-Of-2 face parte dintr-o gama mai larga de microscoape,
create de catre firma LOMO .AMERICA.INC si este totodata unul din

microscoapeie la care pot exista, montate la nivel de ''cap'pentru binoculare, un

aparat fotografic si o camera video.

Caracteristici:

Manipularea obiectivului se face in

coordonate, iar obtinerea puterii de marire, in
campul operator, se face cu ajutorul unui servocoordonator;

Pentru obtinerea unei imagini de inalta

calitate, a unui contrast bun, rezolutie ridicata si
cromatica 'larga', sunt utilizate: un sistem optic
original si piese optice de cea mai buna calitate.

Pentru o imagine stereo de calitate sunt

utilizate binoculare;

La obtinerea unei mobilitati si a unei

precizii ridicate (rotiri si translatii) sunt utilizate:
un design modular si coordonate de orientare la
rotirea componentelor;
Suportul de fixare este montat pe tavanul
spatiului operator;
Instalatia microscopica este dotata
cu servocontrol pentru actionare
manuala sau la picior;

Camp unghiular operator si de lucru 25 mm;

Rotatia pe axe X 30, Y 30;

Focale specifice obiectivului 200, 250, 275, 300, 350, 400, 450;

Iluminare prin fibra optica.

EXAMINAREA CORPULUI VITROS
1 Inspectia preliminara
Se realizeaza cu oftalmoscopul sau biomicroscopul cu lampa cu fanta.

Folosind oftalmoscopia directa si iluminarea cu fascicul intens de lumina, se

depisteaza opacitati din vitros. Utilizarea unei lentile cu putere mare, permite
studierea dimensiunilor si distributiei opacitatilor.
Biomicroscopul cu lampa cu fanta permite focalizarea fasciculului lampii in
vitros si deci observarea preliminara a trasparentei vitrosului, a opacitatilor, a
eventualelor hemoragii etc.
Oftalmoscopia directa si lampa cu fanta permit studierea treimii anterioare a
vitrosului.
Oftalmoscopul indirect binocular permite iluminarea cu un fascicul mai
intens de lumina, un camp obiect marit si stereoscopie.
2 Examenul detaliat
Se realizeaza cel mai bine cu biomicroscop cu lampa cu fanta si diferite
sisteme optice ajutatoare.
Lentila Hrubv este o lentila de - 55 dpt, specifica examinarii corpului vitros si
retinei, folosind iluminarea cu lampa cu fanta si observarea cu microscopul.
Lentila se aseaza in fata ochiului si fasciculul de lumina este dirijat prin mijlocul
lentilei, spre partea posterioara a globului ocular. Microscopul este pus la punct
pe zonele retiniene. Pentru miopii mari, se utilizeaza lentile intercalate convexe.
Pentru eliminarea influentei curburii corneei se folosesc, ca anexe la lampa cu
fanta, lentile de contact de diagnostic.

In varianta mai simpla, lentila permite observarea retinei si vitrosului intr-un

camp unghiular de 30.
Exista lentile de contact de diagnostic cu una, doua, trei sau patru oglinzi cu
diferite inclinatii. Astfel de dispozitive se numesc lentile Goldmann. Aceste lentile
se livreaza de catre producatori, cu diametre si raze de curbura specifice adultilor
sau copiilor. Cu aceste dispozitive se pot vizualiza unghiul camerei anterioare,
corpul ciliar. corpul vitros, retina in zona serrata. Se depisteaza dezlipiri
ale vitrosului, opacitati vitreene de diverse feluri etc.
Examinarea ultrasonica a vitrosului - traductorul ultrasonic este pus in contact cu
corneea si se analizeaza ecourile provocate de trecerea prin medii. Astfel, se pot
depista tumori, dezlipiri de retina, corpuri straine etc.

SISTEME DE MASURARE SPECIFICE MONTURILOR DEOCHELARI

Sistemul Boxing consta in:
- cele doua lentile sunt cuprinse in dreptunghiuri, ale caror laturi
sunt tangente la contururile lentilelor;
- linia de baza este paralela cu laturile
dreptunghiurilor si la egala distanta de ele;

orizontale

ale

- diminsiunile principale ale monturii in acest sistem sunt: m

,e ,e.

,a

Sistemul Dantum, in care se definesc:

- linia de baza, este linia orizontala trasata la egala distanta de
tangentele la contururile lentilei:
- centru] geometric, se afla pe linia de baza la distanta egala de
punctele de intersectie ale acestei linii cu marginile lentilei;
- latimea lentilei este masurata pe linia de baza AB;

- distanta intre centre O O ;

dimensiunile principale sunt m

,b ,e ,e

ISTORIA CAZULUI
Istoria cazului reprezinta ansamblul informatiilor legate de caracteristicile
fizice, psihice, starii de sanatate, mediul in care subiectul traieste, functia sa
vizuala, a nevoilor vizuale in legatura cu activitatile sale. Se poate considera ca
istoria generala a cazului se compune din: istoria vizuala personala actuala si
anterioara, istoria vizuala familiala, starea de sanatate, aparenta fizica,
aparentapsihologica, analiza nevoilor vizuale.

1 Istoria vizuala personala actuala si anterioara

Cuprinde mai multe faze:
a) Informatii generale: data consultatiei, datele de identificare ale
subiectului.
b) Doleantele subiectului - motivul vizitei la cabinetul optometric. Statistic
s-au constatat
urmatoarele motive invocate de subiecti: vederea neclara pentru
aproape, oboseala si indispozitie
oculara nespecifice, senzatie de arsura oculara, lacrimare abundenta, vedere
neclara pentru departe,
verificari oculare de rutina, verificarea monturii, achizitionarea unei monturi noi,
sau aspecte legate de
lentile, dureri de cap cu sau fara legatura cu ochii, infectii diverse specifice,
fotofobie, dureri oculare,
pierderea vederii, scotoame, exoftalmie, diplopie, anizocorie, strabism, dificultati
la citit, tulburari de
vederea culorilor, ameteli, corp strain in ochi.
c) Istoria vizuala personala propriu - zisa

Daca tendintele naturale ale indivizilor pot induce comportamente vizuale

particulare, obisnuintele obtinute functie de tendintele sale sau de imperativele
mediului inconjurator, determina adesea atitudini emetropice specifice.
Activitatile vizuale de aproape impun un efort care poate fi acceptat fara daune,
altele decat senzatii de greutate a ochilor sau intepaturi oculare. In alte cazuri,
acest efort poate fi ocolit prin adaptare sub forma progresiei miopice. Adesea
efortul vizual creeazamanifestari tensionale, fara modificari structurale, care pot
dispare dupa echilibrarea optica.
Nevoile perceptive foarte particulare pot sa perfectioneze punerea la punct
si sa reduca din suprafata si jocul functional al vederii. Este mai ales cazul
persoanelor care executa lucrari minutioase si se g ca vad neclar cand ridica ochii
pentru a privi la distanta.
Unele intrebari puse subiectului, se refera la simpotme caracteristice
disfunctionalitatilor procesului de focalizare: dificultati la concentrarea asupra
lucrului, dupa efort vizual daca apar dureri, senzatii de arsuri, usturime, nisip in
ochi, inrosirea ochilor, oboseala, tensionarea pleoapelor, clipire frecventa,
lacrimare abundenta, vedere neclara.
Simptomele care afecteaza procesul de binoculizare sunt: migrene localizate
in zona fruntii sau orbitelor, inrosirea ochilor, clipiri excesive, intepaturi oculare.
Relatiile dintre urechea interna si nervii oculo - motori, duc la asocierea
problemelor binocularitatii cu senzatii de ameteala si claustrofobie. Unele tipuri
de surzenie par sa aibe relatii cu problemele oculo - motoare. Tratamentele de
reeeducare auditiva par sa amelioreze strabismul.
Durerile coloanei vertebrale pot fi asociate foriilor verticale.
Aspectele neplacute legate de instabilitatea vizuala pot fi consecinta unei
fuziuni precare.
Senzatiile de incetosare vizuala, impresia de a vedea la un moment dat mai
putin net, pot fi legate de anomalii ale vederii binoculare, ca si diplopia. Pozitii
incorecte ale corpului pot determina aparitia heteroforiilor si chiar a strabismului.
Distanta la care se lectureaza pune in evidenta unele dificultati ale
procesului de binoculizare; in acest sens un rol important au si factorii emetropiei
(focalizarea).

Indicatii complementare sunt furnizate de unele aptitudini ale subiectului:

viteza de citire, durata cat poate fi mentinura o activitate vizuala.
In ce priveste gerea principala, trebuie sa se cunoasca urmatoarele: prima
aparitie a neplacerilor vizuale, natura problemelor vizuale, durata si
periodicitatea, locul, caracterul si severitatea simptomului (frecventa, factorii care
provoaca sau usureaza simptomul, progresiv, regresiv sau stationar), relatii cu
alte simptome, tratamentul daca exista.
Un simptom care exista de multa vreme poate sugera daune structurale si
functionale importante.
Unele afectiuni acute, cum ar fi obstructia arterei centrale a retinei, au de
regula debut brusc, in timp ce altele ca presbitia, cataracta senila, retinita
pigmentara apar gradat.
Unele conditii au durata mica, iar altele sunt cronice. Timpul aparitiei nu
corespunde intotdeauna cu cel al constatarii de catre subiect. O problema
monoculara este de obicei ignorata. Unele

simptome au tendinta de a reapare, de a deveni mai acute periodic (dureri de

cap, conditii alergice, glaucomul) altele sunt continue.
Unele dureri de cap au localizari distincte, fixe, altele sunt difuze. Durerile
provocate de un corp strain sau de astenie sunt fixe, in timp ce durerea de
cap psihica, cea provocata de proasta functionare a traectului gastro - intestinal
se deplaseaza.
O durere poate fi difuza, domoala, acuta. Reactia depinde de subiect.
Trebuie determinat daca apare noaptea, daca intrerupe somnul, daca dauneaza
lucrului. Glaucomul acut, iridociclita, unele keratite duc la dureri puternice.
Eroarea de refractie, glaucomul cronic, durerea de cap data de o tumora cronica
etc, pot produce dureri difuze sau indispozitii, in timp ce o paralizie musculara, o
cataracta, presbiopia nu produc, in general, dureri.
Subiectii cu simptome specifice, stiu de regula, ce le agraveaza sau
provoaca o problema de sanatate vizuala. Acesti factori pot fi exercitiul fizic,

fumatul, hrana, alcoolul, lectura, calculatorul, tulburarile emotionale, oboseala

generala, temperatura mediului inconjurator etc.
O scadere a performantei vizuale trebuie luata imediat in considerare,
cauza putand fi o cataracta, un retinoblastom, un melanom coroidian, o tumora
craniana sau atrofia secundara a nervului optic.
Un alt aspect care trebuie avut in vedere este si portul unor ochelari de
catre subiect, anterior venirii la cabinetul de optometrie. Apoi toate datele legate
de acesta: data ultimei consultatii oftalmologice si detalii despre aceasta,
prescriptia ochelarului, durata, efectele ameliorative.
intrebarile speefice determinarii istoriei vizuale anterioare a subiectului ar
putea fi legate de accidente oculare, existenta glaucomului, existenta imtului de
cristalin, expunerea la radiatii,arsuri termice, chimice, urmarea unui tratament
ortooptic, existenta ambliopiei etc.
2 Istoria vizuala familiala
Unele conditii ereditare si congenitale atat sistemice cat si oculare pot
exista la unii membrii ai familiei. De subliniat hemofilia, orbirea cromatica, unele
degenerescente pigmentare, migrena, diabetul, strabismul, miopia etc.
3 Aparenta fizica si psihologica
Caracteristicile fizice generale trebuie observate de catre optometrist, din
momentul in care subiectul a intrat in cabinet, magazin, atelier, in timpul
conversatiei preliminare, testelor preliminare. Se observa discret modul cum se
misca, cum vorbeste, temperamentul, cum citeste, scrie, daca are ticuri,
deficiente de auz etc.
Rezultatele observatiilor se consemneaza, acestea ajutand la stabilirea
diagnosticului, la alegerea metodelor si mijloacelor terapeutice.
4 Analiza nevoilor vizuale
Nevoile vizuale intereseaza cele mai multe procese. Mediul influenteaza
focalizarea. Lumina influenteaza variatia diametrului pupiular, deci profunzimea
campului observat si precizia de punere la punct. Variatia intensitatii luminoase a
radiatiei perceputa, activeaza o gimnasticaoculara ce influenteaza emetropizarea.

Absenta variatiilor de intensitate luminoasa, limitarea lor prin iluminat artificial,

portul abuziv de ochelari cu lentile absorbante pot provoca comportamente prea
rigide ducand la variatii dioptrice.
Sistemul vizual uman este echilibrat pentru vederea la distanta. Distanta de
lucru aproape, fara cheltuieli energetice anormale, este distanta manipularii
fiziologice (distanta lui Harmon), care corespunde lungimii antebratului masurata
de la jonctiunea degetului mare cu aratatorul, pana la varful cotului. Distanta de
lucru este un element important al nevoilor vederii binoculare. Centrarea celor
doi ochi, trebuie sa se realizeze cu precizie pe punctul observat si cu suplete. Daca
distanta este frecvent variata, subiectul va trebui sa adapteze instantaneu
postura sa binoculara. Aceste variatii pot provoca

dificultati notabile in cazurile de fuziune fragila. Sistemul binocular este prost

adaptat pentru vedere la distanta mai mica un timp indelungat. Persoanele care
sunt nevoite sa lucreze in aceste conditii, pot simti oboseala, desi
comportamentul binocular este aproape normal.
Vederea binoculara este elaborata sa functioneze in spatiul tridimensinal.
Activitatea exercitata intr-un singur , constituie o sursa de tensiuni binoculare ce
pot duce la usoara esoforie.
Unele activitati privilegiaza activitatea aproape - departe pe o singura
directie, fara sa faca apel la suport periferic. Este cazul conducerii autovehiculelor
noaptea, cand vederea periferica este putin stimulata. Specializarea pe una sau
doua dimensiuni ale spatiului poate provoca tensiuni binoculare.
Miscarea poate fi considerata ca un element de igiena pentru procesul de
binoculizare.
Vederea binoculara depinde de stimularile vizuale periferice. O
iuminareinsuficienta care privilegiaza numai vederea centrala poate constitui o
agravare a unei situatii binoculare deja instabila.
Postura influenteaza vederea binoculara. Poate fi cazul unei distante de
vedere prea scurta, a unei posturi corporale asimetrice, a unei pozitii ce

stanjeneste miscarile respiratorii. Durata de lucru poate duce la oboseala, jena

vizuala. Acestea depind de individ, de mediu, de conduita sa generala.
Analiza vizuala determina un profil al capacitatilor subiectului, care se pot
dovedi suficiente sau incomplete, functie de nevoile individului.
4.5 Istoria sanatatii cazului
Principalele cauze ale problemelor oculare sunt: cauze congenitale si
ereditare, infectii si boli infectioase, boli neinfectioase ale altor oragne, cauze
mecanice, cauze functionale, anomalii de dezvoltare.
Schimbari vizuale si chiar orbire temporara subita, pot apare datorita
cresterii presiunii arteriale si a angiospasmelor. Din aceleasi cauze pot apare
schimbari usoare de refractie si forii.
Sarcina influenteaza amplitudinea de acomodare si relatia acomodare convergenta.
Infectiile dentare pot influenta motilitatea ocuala.
Diabetul si unele turlburari renale care modifica chimia sangelui, pot cauza
modificari de refractie.
Icterul, gripa, medicamentele cu arsenic, pot produce modificari ale
cristalinului, miopie tranzitorie.
Deficitulde vitamina A poate duce la orbirea nocturna, uscarea tesuturilor
oculare si in final la enoftalmie (enoftalmia este infundarea patologica a globului
ocular in orbita).
Deficitul de vitamina B2 poate favoriza cataracta, fotofobia, scaderea
acuitatii vizuale, congestii sclerale, vascularizarea si opacifierea corneei.
Deficitul de vitamina C poate cauza hemoragii retiniene si subconjuctivale.
Deficitul de vitamina D duce la slabirea corneei si sclerei.
Lipsa mineralelor, carbohidratilor si a proteinelor afecteaza starea
tesuturilor oculare.

Multe forme de alergii produc reactii oculare. Polenul, bacteriile si

medicamentele sunt tipuri de alergeni intalniti foarte des in cazuistica oculara.
Acestia duc la o sensibiliate anormala a organismului. Unele substante de origine
animala, vegetala sau anorganica pot cauza eczeme alergice. Este cazul eczemelor
produse de te, alifii, colire, produse cosmetice etc. Ereditatea are un rol
important in transmiterea afectiunilor alergice. Alergia poate aparea ca urmare a
unei perturbari grave in organism -exemplu eczeme provocate de medicamente.
Un focar de infectie latent si ignorat la nivelul danturii, sinusurilor, amigdalelor, la
ca biliara, pe traectul uro - genital poate influenta afectiunile
oculare. Microorganismele toxice pot actiona in corp de la distanta si distruge
intregul organism.
Tulburarile hepatice, diabetul pot influenta xanthelasma (pete galbui cu
margini regulate pe pleoape) si nefrita (inflamarea rinichilor).
Tulburarile cardiace pot provoca edeme inflamatorii bilaterale ale
pleoapelor.
Eczemele si acneea pot duce la apritia blefaritelor (inflamatia marginilor
pleoapelor).
Culoarea galbena a conjunctivei poate fi cauzata de afectiuni biliare, icter.

Tusea convulsiva la copii poate produce hemoragii conjunctivale.

Anumite blefaro si kerato - conjunctivite sunt legate de starea generala
precara a organismului.
Exoftalmia poate fi cauzata de neoformatiuni orbitare (tumori maligne) sau
de boala Basedow.
Exista numeroase alte cauze anatomice, patologice, nevrotice, psihice care
pot influenta vederea si care sunt caracterizate prin simptome mai mult sau mai
putin caracteristice.

Im cazul copiilor, istoria cazului este complexa, ea cuprinzand informatii privind

ontogeneza, comportamentul la gradinita, scoala, realtiile cu familia, relatiile cu
societatea.
VERIFICAREA LENTILELOR
Piesele optice se verifica pentru a se stabili cele corespunzatoare, avand
parametrii finali indicati in documentatia constructiva si tehnologica. Controlul se
executa in diferitele etape ale procesului de prelucrare, la finele acestui proces, asanumitul control final.
Cu ocazia controlului final al piesei optice se verifica: dimensiunile liniare si
unghiulare, curbura suprafetei optice, defectele de suprafata, descentrarea etc.
Cand este necesar, se verifica si parametrii optici ai materialelor optice din care
sunt executate lentilele. Acesti parametri se verifica, de obicei, la inceputul
prelucrarii pe blocul sau bucata din blocul din care se va executa piesa respectiva.
1 Verificarea grosimii si diametrului
Diametrele liniare ale pieselor optice se verifica prin metode similare cu cele
folosite pentru controlul dimensiunilor liniare din alte domenii tehnice, adica
folosindu-se sublerul, micrometrul si mai rar aparatele speciale de masurat grosimi
si lungimi. Cu aceste aparate se pot masura dimensiunile efective ale pieselor sau
marimea abaterilor acestora de la dimensiunile nominale, fiind utilizate in sectiile
pregatitoare pentru masurarea grosimii lentilelor.
Precizia de masurare a aparatului sau, mai exact, alegerea aparatului,
depinde de precizia cotelor din desen.
Grosimea la centru a pieselor polisate se poate masura cu micrometrul sau
atorul, daca masurarea se face prin are cu o marime etalon.
Grosimea la centru a lentilelor biconcave se masoara cu micrometrul cu
varfuri sau cu un aparat special.
Grosimea la margine a lentilelor se masoara cu rigle, scari gradate, sublere,
lupe cu scari gadate. Uniformitatea grosimii la margine ofera indicatii despre
centrarea lentilei. Aceasta uniformitate se verifica cu ajutorul unui aparat specific.
Diametrele lentilelor se controleaza cu sublerul, dupa ebosare si cu
micrometrul dupa centrare, respectiv debordare sau cu calibre limitative.

Controlul dimensional al fatetelor (tesiturilor) pieselor optice, se face cu

ajutorul lupelor de masurare cu putere de 10 - 16 X si cu scari gradate cu precizia
de 0,1 mm.
Pentru verificarea dimensiunilor unghiulare ale fatetelor lentilelor se
folosesc echere fixe sau reglabile, sabloane, raportoare mecanice sau optice etc.
2 Verificarea razelor de curbura
Razele de curbura ale suprafetelor sferice slefuite se pot verifica prin
urmatoarele metode:
- cu ajutorul dispozitivelor de rodat;
- cu ajutorul sabloanelor ;
- cu ajutorul inelelor sferometrice cu ceas ator sau aparatului numit
sferometru ;
- cu ajutorul calibrelor optice.
Dipozitivele de rodat utilizate pentru verificarea razelor de curbura, inter
operatii, au raza suprafetei de masurare egala cu raza calculata pentru operatia
respectiva a procesului tehnologic de prelucrare a lentilei.
Inainte de verificare, lentila sau blocul se spala si se rodeaza usor, manual,
cu dispozitivul de rodat. In urma acestei operatii raman urme pe sticla. In functie
de pozitia urmelor ramase pe suprafata rodata se pot intalni trei situatii: suprafata
cu goluri - urmele se afla pe margini; suprafata cu ridicaturi - urmele se afla in
centru; suprafata ondulata - urmele sunt atat pe margine cat si in centru.

Sabloanele de verificare se executa perechi: convex si concav pentru aceeasi

raza de curbura. Principiul de masurare are la baza marimea fantei A, formata intre
sablon si suprafata piesei verificate.
Inelele sferometrice cu ceas ator sunt utilizate la controlul formei suprafetelor
optice, respectiv a razei de curbura. Pot fi folosite la controlul intre operatii in
timpul prelucrarii sau la controlul final, obtinandu-se masura abaterii razei de
curbura pentru un diametru dat al inelului sferometric cu care se lucreaza. Preactic,
pe desenul de executie, conditia referitoare la abaterea de la raza de curbura se

inscrie astfel: AR pentru diametrul lentilei, pentru o zona din lentila, de exemplu
zona centrala cu diametrul egal 1 : 3 din diametrul lentilei.
In .6 este reprezentat desenul de executie al unei lentile convergente,
observandu-se in tabelul ce cuprinde datele referitoare la finisare si tratament si
abaterile ARI si AR2 ale razelor de curbura ale piesei.
Pe desenul de executie al piesei optice (.6) este inscris in tabel, pentru
fiecare suprafata curba, numarul inelelor de interferenta N, reprezentand precizia
executiei in raport cu forma ideala (calibrul optic) respectiv o abatere totala si AN
o abatere locala, adica abatere de forma rotunda a franj elor de interferenta.
In .7 este reprezentat modul de masurare al razei de curbura cu sferometrul.
Practic aceasta metoda este o metoda de are a suprafetei prelucrate cu una
etalon al calibrului optic.
Calibrele optice sunt executate din sticlele LK 7 si ZK 7, ce sunt caracterizate
prin duritate si stabilitate. Dupa destinatie, calibrele optice pot fi: etalon CE, de
control CC si de lucru CL. Fiecarei grupe ii corespund trei clase de precizie de
executie, caracterizate prin n = 0,1 0,2 ; AN = 0,05 0,1 franje de interferenta si AR
= 0,5 15 um.
Calibrele etalon se folosesc pentru verificarea periodica a justetei calibrelor
de control si de lucru. Calibrele de control sunt copii ale celor etalon. Calibrele de
lucru sunt copii dupa calibrele de control. Toate cele trei tipuri sunt executate in
aceeasi clasa de precizie. Calibrele se executa in perechi pentru a se putea verifica
raza si neregularitatile suprafetei.
Verificarea formei suprafetelor cu ajutorul calibrelor optice este suficient de
simpla si precisa. Principalul dezavantaj al metodei il constituie posibilitatea
aparitiei zgarieturilor pe suprafata controlata si, uneori, subiectivismul in aprecierea
preciziei de prelucrare dupa imaginea de interferenta.
3 Verificarea acuratetei suprafetelor prelucrate
Acuratetea.se verifica mai intai pe parcursul procesului tehnologic, dupa
slefuire si in final dupa polisarea suprafetelor.
Dupa slefuire, pe suprafata prelucrata nu trebuie sa existe zgarieturi, puncte si
urme de pulberi abrazive de la prelucrarile anterioare. Verificarea se face cu

ajutorul unei lupe cu puterea 6 X, prin iluminarea suprafetei de control cu o lampa

de 60 100 W.
Suprafetele polisate ale pieselor se verifica fara a fi deblocate din dispozitiv,
in lumina reflectata, cu ajutorul unei lupe cu putere de 6 8 X, in aceleasi conditii de
iluminare. Se focalizeaza lupa pe marginea reflectata a fluxului luminos,
observandu-se defectele de acuratete ale suprafetei: puncte, zgarieturi (rizuri), pete,
portiuni de suprafete neprelucrate etc. Controlul final al acuratetei se face pe
piesele finite in lumina reflectata difuz, pe normala la suprafata de verificat, pe
fondul unui ecran mai inchis. La aprecierea calitatii prelucrarii se tine seama de
valorile prescrise in documentatie (.6), pentru bule, striuri, acuratete.
4 Verificarea centrarii lentilelor
Centrarea lentilelor consta, in verificarea coincideniei axei optice a lentilei cu
axa mecanica (geometrica) a lentilei. Practic, se urmareste sa se determina
excentricitatea, adica marimea cu care este deplasata axa optica fata de axa
geometrica.

Excentricitatea poate aparea in timpul executiei operatiei de centrare debordare si pe piesa gata prelucrata, in cadrul controlului final.
5 Verificarea parametrilor optici
Parametrii optici ai pieselor se verifica in laboratoarele de masurari. Pentru
aceasta se folosesc standuri optice, alcatuite din autocolimatoare, lunete,
microscoape, alte aparate si dispozitive necesare pentru masurari optice. De
asemenea, se folosesc aparate speciale, cum ar fi: focometre, refractometre,
goniometre, spectrofotometre, polariscoape etc.
Se observa in .6, ca la conditiile pentru sticla sunt trecute: AnD - variatia
admisibila a indicelui de refractie care semnifica omogenitatea sticlei; indicele D
specifica radiatia galbena a spectrului vizibil; A(nF - nC) este variatia limita a
dispersiei medii in care indicii F si C caracterizeaza radiatiile luminoase cu lungimi
de unda corespunzatoare culorilor albastru, respectiv rosu; birfringenta (refractia
dubla) se datoreaza tensiunilor interne la care este supus materialul si care
determina o anizotropie, adica o modificare a proprietatilor de transparenta, in
functie de directie.

Rezultatul acestor tensionari este descompunerea unei raze de lumina in

doua componente -raza ordinara si raza extraordinara - fenomen ce se datoreaza
polarizarii luminii. Birefringenta este pusa in evidenta cu polarimetrul.
Absorbtia (coeficientul de absorbtie al luminii) indica cantitatea de lumina
absorbita de masa sticlei.
Pentru determinarea abaterilor AnD si A(nF - nC) se utilizeaza
refractometrul Abbe. Principiul de functionare al refractometrului Abbe se bazeaza
pe masurarea unghiului limita de refractie al sticlei respective.
6 Verificarea lentilelor pentru ochelari
Parametrii principali ai lentilelor de ochelari sunt: puterea lentilei, respectiv
puterea prismatica, factorul de transmisie si diametrul conturului.
Puterea unei lentile se poate verifica cu ajutorul unui frontifocometru.
Aparatele de verificat trebuie sa aiba anumite precizii, in sensul ca pentru
masurarea puterii pana la 6,00 dpt, frontifocometrul sa aibe eroarea de masurare
tolerata de + / - 0,03 dpt, respectiv puteri intre 6,50 dpt si 12,00 dpt, eroarea
tolerata a aparatului sa fie de + / - 0,06 dpt.
Frontifocometrul se foloseste pentru determinarea puterii dioptrice la centrul
lentilelor cu axe simetrice si astigmatice, precum si a combinatiilor, in intervalul +
/ - 25,00 dpt; de asemenea se pot determina directiile principale ale lentilelor
astigmatice, precum si actiunea prismatica intre 0,00 si 6,50 dpt si directia razei
lentilelor prismatice.
Pentru aprecierea defectelor materialului si de suprafata, lentila pentru
ochelari este impartita in trei zone de control circulare concentrice: cu centrul
geometric (zona 1) cu diametrul de 30 mm; zona 2 cu diametrul exterior mai mic
sau egal cu 64 mm si zona 3 cu diametrul exterior egal cu cel nominal. Lentilele
pentru ochelari se executa in trei grupe de calitate. Striurile vizibile cu ochiul liber
nu se admit in zonele de control 1 si 2. In zona 3 se admit striuri numai in
interiorul unui sector de cerc, corespunzator unui unghi de 150. Bulele si punctele
de suprafata sunt in functie de zona si de grupe de calitate.
Controlul defectelor de material, de suprafata si de margine se face cu ochiul
liber, la o distanta de 25 cm, prin observarea la limita dintre regiunea luminata si
regiunea intunecata. Iluminarea lentilei trebuie sa fie in limitele 350 380 lx.
Controlul zgarieturilor se face rotind usor si inclinand lentila intr-o parte si alta.
Latimea zgarieturilor, diametrele punctelor si ale bulelor se pot masura cu un
microscop de masurat, cu grosisment de 40 100 X.

OPTOMETRIE SUBIECTIVA
1 Vederea in ul departat
Optometria oftalmica se ocupa cu determinarea performantelor optice ale
sistmului vizual si recomandarea mijloacelor de ameliorare a acestora, la nivel
convenabil confortului vizual.
Metodele utilizate se pot clasifica in subiective si obiective. In metodele
subiective, lumina patrunde in ochi, realizand pe retina imagini a caror calitate
este apreciata chiar de subiect. In metodele obiective, se utilizeaza lumina
difuzata de retina, in afara ochiului, care este receptionata cu ajutorul a diverse
aparate, iar observatorul evalueaza, fara participarea subiectului, unele
caracteristici ale sistemului optic al acestuia.
In metodele subiective, subiectul apreciaza netitatea imaginilor de pe retina,
evaluata prin limita unghiulara de separare si mai practic prin acuitate.
In practica optometriei oftalmice se utilizeaza obiecte test, pentru aprecierea
acuitatii, numite teste optotip.
Pentru copii si analfabeti se folosesc optotipi speciali.
Optoripul este un dispozitiv standardizat, ce are un fond luminat uniform, pe
care sunt dispuse in randuri litere, cifre, semne, uri, ce trebuie vazute de subiectii
examinati de la o anumita distanta (de obicei 5 m, distanta la care ochiul emetrop
nu este nevoit sa faca efort acomodativ). Exista optotipi cu ajutorul carora se
masoara acuitatea la distanta si optotipi pentru masurarea acuitatii la aproape.
optotipul Monoyer foloseste o notatie zecimala calculata la un unghi vizual
sub care se proiecteaza detaliul semnificativ al fiecarui test, de la distanta
de examinare; optotipul Snellen, foloseste litera E in diverse pozitii, putand
fi examinati si analfabetii; optotipul Landolt este ilustrat cu inele intrerupte
a caror descindere este egala cu grosimea inelului, diametrul exterior
reprezinta de 5 ori deschiderea, iar cel interior de 3 ori. Inelul este
prezentat in opt pozitii de baza;
optotipul Lebensohn are literele in asa fel incat nu pot fi memorate; se
utilizeaza numai literele D, E, F, H, K, N, O, P, R, T, U, X, Z si cifrele 0, 2, 3, 4,
6, 7, 9.

Fiecare optotip este gradat pe margine cu o cifra (50, 30, 20 etc), cu o fractie
ordinara (1 /10, 1 / 8, 1/6 etc) sau cu o fractie zecimala (0,1 , 0,2 , 0,3 etc)
raportata la cea normala.Testele Parinaud sunt folosite pentru determinarea
acuitatii vizuale la aproape (25 cm sub un unghi de 15 sec).
Iluminarea testelor optotip este standard.
Trebuie ca cel putin patru semne sa fie disponibile pentru fiecare acuitate.
Acuitatea vizuala este expresia valorii functionale a maculei, privind
capacitatea ochiului de a aprecia forma, conturul si detaliile spatiale.
Se numeste ''minimum vizibil' punctul cel mai mic, a carui prezenta se poate
recunoaste pe un fond luminat uniform. 'Minimum separabii' este unghiul cel mai
mic sub care se pot distinge doua linii sau doua puncte. Aceasta trebuie sa
stimuleze doua conuri, intre care se interpune un con nestimulat. Acuitatea
vizuala normala corespunde capacitatii de a separa doua puncte vazute sub un
unghi de un minut. Acuitatea vizuala (care este prin excelenta un examen
subiectiv) se determina prin testele optotip. Semnele acestor teste pot fi vazute
de la o distanta de 5 m, sub un unghi de 5 min, iar grosimea unei litere, de
exemplu, corespunde unei deschideri angulare de 1 min. Exprimarea acuitatii
vizuale la acest sistem de teste, se face sub forma unei fractii, in care d exprima
distanta de la care subiectul citeste optotipul, iar D exprima distanta de la care ar
trebui citita litera randului respectiv de un ochi emetrop (AV = d / D).
Exemplificand, daca un subiect vede de la 5 m, numai literele mari, care

in mod normal pot fi vazute de la 50 m, se noteaza o AV = 5 / 5 0 , respectiv 1 /IO.

In cazul in care primul rand de semne, vizibile in mod normal de la 50 m, nu se
vede de la 5 m, subiectul se apropie de optotip pana recunoaste literele. Daca d =
2 m CD = 50 m), AV = 2/ 50 = 1 / 25. in cazul unui subiect care nu vede nici una
din urile testului, oricat de aproape le-ar privi, se spune despre acesta ca percepe
miscarea mainilor (p.m.m.) sau ca are perceptie luminoasa (p.l.), ceea ce atesta
ca nervul optic este inca capabil de a transmite incitatia luminoasa. In cazurile
cele mai severe, ochiul este fara perceptie luminoasa (f.p.l.). Nervul optic si-a
pierdut complet functia.

Acuitatea vizuala de aproape - pentru determinarea acuitatii vizuale la

apropiere, se utilizeaza teste a caror caractere minime sa fie vazute la distanta de
25 cm, sub un unghi de 15 sec. Examinarea se face pentru fiecare ochi in parte,
incepandu-se cu ochii liberi si apoi cu corectie (daca este cazul).
Un alt aspect important il reprezinta contrasul testelor. Acesta influenteaza
acuitatea care depinde deasemenea de acomodare si adaptare. Subiectul tinde
sa suprapuna notiunea deacuitate cu cea de netitate. In cursul examenului,
trebuie insistat ca subiectul sa vada literele cele mai mici, chiar daca le vede
neclare. Se micsoreaza astfel incertitudinea rezultatului masuratorii.
Determinarea ametropiei sferice
Netitatea imaginii pe retina poate fi evaluata prin acuitatea vizuala bruta.
Masurarea acuitatii vizuale brute cu ajutorul testelor optotip, informeaza asupra
valorii probabile a ametropiei ochiului. Se incearca ameliorarea acuitatii cu lentile
de compensare, la inceput, pentru fiecare ochi in parte. Ochiul care nu este testat
se acopera cu ecranul negru, mat.
In cazul miopiei se creste prudent puterea lentilei de testare; ne oprim la
lentila divergenta care asigura acuitate vizuala maxima, astfel subiectul testat
acomodeaza fara ca examinatorul sa-si dea seama si exista riscul de a prescrie o
lentila prea puternica, care produce in timpspasm acomodativ (contractia tonica
a muschiului ciliar). Se recomanda ca miopiile mici pana la - 1,50 dpt sa se
compenseze exact, miopiile mai mari se subcompenseaza mai intai cu - 0,25 dpt,
iar pentru valori dioptrice negative mari chiar mai mult.
In cazul hipermetropiei, daca acuitatea bruta este slaba, inseamna ca
acomodand la maxim, nu poate compensa ametropia in vederea departe. Se
adauga lentila de compensare convexa, mai slaba care asigura acuitatea maxima.
Hipermetropia compensata de aceasta lentila, se numeste hipermetropie
absoluta. Daca se mareste puterea lentilei, acuitatea se mentine micsorandu-se
acomodarea, pana la o limita dincolo de care acuitatea incepe sa scada. Se
numeste hipermetropie manifesta, hipermetropia compensata de lentila de
ochelari de putere maxima. Diferenta intre hipermetropia manifesta si cea
absoluta se numeste hipermetopie facultativa si ea corespunde amplitudinii de
acomodare care o poate compensa.

Subiectii tineri nu pot relaxa complet acomodarea, deci hipermetropia

manifesta nu corespunde ametropiei reale. Hipermetropia totala
corespunzatoare acomodarii nule (refractie statica), nu poate fi evaluata la acesti
subiecti, decat prin paralizia acomodarii, cu ajutorul medicamentelor. Aceasta
hipermetropie se numeste cicloplegica si poate depasi cu + 1,00 dpt pe cea
totala.
O hipermetropie mai mica de + 0,50 dpt poate ramane necompensata. Pana la
+ 2,00 dpt subiectul tanar se subcorecteaza + 0,50 dpt, iar cel in varsta 0,25 dpt.
La dioptrii mai mari, subcorectia poate creste. Un adult care foloseste ochelarii
cand priveste televizuorul. sau un adult la limita prezbitei cand priveste in ul
departat si in cel apropiat, se compenseaza exact.
Dupa compensarea fiecarui ochi separat, se verifica rezultatul in vederea
binoculara. Daca acuitatea finala ramane mica se verifica daca, prin micsorarea
petei de difuzie, ca urmare a privirii printr-un orificiu circular d 1 - 2 mm,
acuitatea se amelioreaza. Daca acuitatea nu creste inseamna ca ochiul este
ambliop sau astigmat cu astigmatism mare. Daca dupa corectarea asigmatismului
nu se obtine AV = 1 pentru adult sau AV = 1,25 pentru tineri, se recomanda
consultul un medic oftalmolog.

Determinarea astigmatismului regulat

Metodele de punere in evidenta a astigmatismului regulat sunt: metoda fantei
(Donders); metoda cetei; utilizarea cilindrului incrucisat.
Testele pentru astigmatism sunt: cadranul Parent; testul Raubitschek; mira
Foucault si capriori.
Metoda fantei (Donders) - se izoleaza printr-o fanta de 1 mm latime asezata
diametral, in fata pupilei subiectului, un fascicul de raze. Pentru doua pozitii ale
acestui , fasciculul se refracta ca si cum ochiul ar avea numai suprafete sferice de
revolutie. Se cauta prin tatonare meridianele si se determina puterile lentilelor
sferice care le fac emetroape. Diferenta acestor puteri, este diferenta astigmatica.

Testele de astigmatism folosesc proprietatea: dreapta perpendiculara pe

meridianul cel maiputin ametrop, va fi vazuta mai clar.
Subiectul este asezat la 5 m si i se cere sa spuna daca vede razele cadranului
Parent la fel de nete (miopul va trebui sa poarte ochelari).
Daca razele nu sunt vazute toate la fel de clar, se cauta sa se faca clare,
privind printr-o lentila cilindrica cu axa indreptata in directia meridianului principal
de putere minima.
Metoda cetei - se transforma astigmatismul de orice fel in astigmatism miopie
cu o lentila sferica (+ 4,00 dpt, + 8,00 dpt). Tot testul apare neclar; se micsoreaza
progresiv puterea lentilei si se atenueaza ceata, pana se obtine aproape un
astigmatism simplu. Practic schimbarea lentilelor se opreste cand se obtine o
acuitate vizuala de 0.5 (5 / 10). In acest moment, distanta focala posterioara este
aproape deretina si cu testul de astigmatism se recunoaste directia dreptelor,
care se vad mai clar, ceea ce determina meridianele principale.
Daca subiectul are astigmatism miopie compus, o lentila divergenta il va aduce
in stadiul dorit, dar nu trebuie sa se produca astigmatism mixt, caci acomodarea ar
falsifica rezultatele.
Se aseaza apoi in fata ochiului, pe langa lentila sferica, un cilindru concav cu axa
perpendiculara pe directia de claritate maxima; distanta focala anterioara se
apropie de retina, cealalta ramanand fixa. Se mareste progresiv puterea
cilindrului, pana la identitate de aspect a testului in toate directiile. Astigmatismul
este corectat si subiectul trasformat in miop simplu fara astigmatism. Se modifica
usor corectia sferica pentru a transforma miopul in emetrop, cautand sa se
obtina acuitate maxima. Severifica din nou astigmatismul si la nevoie se aduc
modificari cilindrilor (in timpul desfasurarii acestor etape de testare, capul
subiectului trebuie sa fie drept).
Testul cu mire si capriori, in cazul cand este orientat dupa meridianul cel mai
putin miop, pare cu liniile unei mire mai negre ca liniile celeilalte perpendiculara
pe prima, liniile capriorilor apar la fel de cenusii. Puterea cilindrului corector va fi
aceea care face ca mirle sa apara identice ca innegrire.
Testul Raubitschok apare cu liniile la fel de negre, daca axa de simetrie a
testului coincide cu o sectiune principala a ochiului astigmat. Pentru a controla
puterea cilindrului, se adauga o lentila sferica de - 0,25 dpt. Liniile testelor trebuie

sa se pastreze la fel de nete. Daca puterea sferica este bine aleasa, adaugand +
0,12 dpt sau + 0,25 dpt, acuitatea trebuie sa scada usor, daca se adauga - 0,25
dpt acuitatea trebuie sa ramana neschimbata.
Urmeaza verificarea binoculara.
Cilindrul incrucisat - este o lentila cu puteri in cele doua sectiuni principale ce +
0,25 dpt si - 0,25 dpt (sau + / - 0,50 dpt). Lentila trebuie sa poata fi rotita in jurul
unei axe asezata in ul axelor cilindrului, facand 45 cu acestea. Cu cilindrul
incrucisat, un ametrop este transformat in atigmat mixt de 0,50 dpt sau 1,00 dpt,
prin simpla rotatie a dispozitivului, fara sa se schimbe orientarea axelor. Pentru a
verifica daca cilindrul prescris are putere exacta, se suprapune cilindrul incrucisat
facand sa coincida axa sa concava, cu axa concava a corectiei. Privind tabloul cu
teste optotip, se a acuitatea obtinuta in aceasta pozitie si dupa ce cilindrul a fost
rotit. Literele trebuie sa apara la fel de clare (neclare). Daca erau mai neclare in
prima pozitie, trebuie micsorata puterea cilindrului concav, in caz contrar trebuie
marita. Pentru verificarea pozitiei axei cilindrului, se aseaza cilindrul incrucisat
la 45 fata de orientarea ce o avea in incercarea precedenta. Testele trebuie sa
apara la fel de neclare in cele doua pozitii ale cilindrului incrucisat.

Testele bicolore - se bazeaza pe faptul ca un ochi care este emetrop in lumina

alba, devine usor hipermetrop in rosu si miop in albastru.
O suprafata translucida iluminata din spate, este acoperita de doua filtre
alaturate: rosu si verde. Cele doua zone trebuie sa aibe luminante egale. Linia de
separatie este verticala. Pe fiecare jumatate, sunt cate o pereche de cercuri
concentrice negre. Un emetrop vede cercurile de la 5 m, la fel de nete pe rosu si
verde. Miopul vede cercurile pe rosu mai nete si hipermetropul pe verde. Se
cauta corectia care face ca ochiul sa vada la fel de net cercurile de pe cele doua
jumatati.
Trusa de testare subiectiva (oftalmotest) - cuprinde un numar de lentile de
incercare si ochelari suport pentru lentilelele de incercare. Contine urmatoarele:
lentile axosimetrice cu puteri de la - 0,25 la - 6, 00 dpt din 0,25 in
0,25 dpt. Peste 6,00 la -8,00 trepte de 0,50 dpt, peste -8,00 la -l6,00 dpt

trepte de 1,00 dpt, analog pentru lentile peste -l6,00 dpt. La fel pentru
lentile convergente (de preferat lentile de tip punktal);
lentile cilindrice de la - 0 25 la - 4,00 dpt trepte de 0.25 dpt, de la 4,50 dpt la -6,00 dpt trepte de 0,50 dpt. La fel pentru lentile convergente
(de preferat lentile de tip punktal);
lentile prismatice de la - 1.00 dptp la + 10,00 dptp (de preferat lentile de
tip punktal);
ochelarul de proba poate fi reglat pentru diferite distante
interpupilare si diferite conformatii ale capului;
diafragme cu orificiu de $ 1,5 mm si $ 3 mm, necesare pentru a micsora
influenta astigmatismului indus in vederea periferica asupra rezultatului
incercarii de compensare.
Examenul subiectiv al unor cazuri (nistagmus, ambiopi etc) nu se poate face cu
lentile diafragmate.
in practica, obturarea este jenata cand se doreste de exemplu, sa se testeze
echilibrul oculomotor al subiectului, dupa principalele directii de privire sau cand
se doreste informarea asupra impresiilor spatiale percepute de un subiect
inzestrat cu compensarea sa.
Ar trebui sa existe doua truse de lentile pentru testarea subiectiva. Una sa
contina lentile diafragmate pentru a masura repede cantitativ ametropia. A
doua trusa, ar trebui sa cuprinda lentile punktal, sferice, torice cu diametru
mare, pentru a putea aprecia calitatea vederii subiectului cu compensarea
stabilita.
Foropterul (refractor) - este un dispozitiv ce inlocuieste trusa de testare
subiectiva clasica, pentru a micsora timpul de evaluare. Exista numeroase variante
constructive cu actionare manuala directa sau la distanta, de la un pupitru de
comanda. Se monteaza de regula, fie pe un suport special fixat in perete, fie pe
coloana unui unit oftalmologie. Domeniul de masurare al acestui aparat este:
Sfera

- 19.00 dpt pana la + 16,75 dpt, cu trepte de

0,25 dpt

Cilindru
Axa
Cilindru incricisat
Prisma
Distanta interpupilara

0,00 la + / - 6,00 dpt, cu trepte de 0,25 dpt

0 la 180
+ / - 0.25 dpt (sau + / - 0,50 dpt)
- 20 cm / m -* 0 cm / m -+ +20 cm/m
50. 80 mm, diviziune 1 mm

Unitul oftalmologie este un complex de testare a vederii, care are de obicei in

componenta urmatoarele aparate: biomicroscop cu lampa cu fanta,
oftalmometru, foropter, proiector de teste, lampa pentru iluminarea subiectului,
scaun reglabil pentru subiect. Unele modele sunt inzestrate cu oftalmoscop
electric de mana, skiascop, trusa de testare oftalmologica.

2 Vederea in ul apropiat
Atat din punct de vedere al dioptricii oculare, cat si in vederea binoculara,
trebuie verificate formulele gasite in vederea departe, daca corespund unei vederi
confortabile si eficace si in vederea aproape.
Este necesar sa se caute: rezervele de acomodare; sa se controleze
convergenta; sa se propuna o aditie in vederea aproape, daca este necesar si
uneori sa modifice vederea departe pentru a face lucrul aproape mai convenabil.
In acest scop, au fost concepute un numar de teste.
Determinarea amplitudinii aparente totale de acomodare (AL)
Acomodarea este un act reflex de o mare rapiditate, prin care aparatul optic se
regleaza instantaneu de la vederea departe la cea de aproape si invers, fara efort
constient. Sau altfel definit, modificarea curburilor cristalinului prin bombarea sa,
datorita elasticitatii (sale), sub actiunea muschiului ciliar, realizand astfel
focalizarea razelor de lumina ce patrund in ochi pe o zona retiniana, unde se va
forma o imagine clara. Elasticitatea cristalinului diminueaza, o data cu inainterea in
varsta, ceea ce atrage dupa sine scaderea 'rezervei de acomodare'.

Caracteristic pentru acest act reflex, este ca el nu se produce independent, ci

este insotit de alte trei mecanisme reflexe ajutatoare, miozisul, midriaza si
convergenta.
Miozisul (restrangerea pupilei) are ca efect micsorarea diametrului pupilar,
ceea ce inlatura aberatiile sferice si cromatice si scade cantitatea de lumina care
ar jena retina. Mioza se produce si in afara acomodatiei, la simpla atingere a
ochiului cu un fascicul luminos.
Midriaza este denumirea pentru pupila cu diametrul marit. Este un fenomen
fiziologic al actului vederii, pupila fiind in permanenta adaptare la cantitatea de
lumina care patrunde in ochi.
Convergenta inseamna miscarea celor doi ochi, pentru a privi acelasi punct. Cu
cat punctul este mai apropiat de ochi, cu atat efortul de convergenta este mai mare
(ca si efortul de acomodare). Efortul de convergenta se masoara in unghi metrici.
Pentru a vedea clar un obiect la distanta de 1 m, ochii fac un efort de acomodare +
1,00 dpt si un efort de convergenta de 1 unghi metric. Legatura dintre
acomodare si convergenta nu este fixa, acomodarea poate sa varieze si
convergenta sa ramana aceeasi, in acest caz este vorba despre acomodarea
relativa.
Aceste trei mecanisme constituie sinergiile acomodative (asociere de functii).
Actul acomodarii se produce datorita unei actiuni armonioase, la care participa
musculatura intrinseca (muschiul ciliar care bombeaza cristalinul si muschiul irian
care contracta irisul) si musculatura extrinseca (muschii drepti interni care produc
convergenta).
Acomodatia are urmatorii parametrii caracteristici:
- punctul remotum - este punctul cel mai indepartat care poate fi vazut
clar, fara ca ochiul sa faca vreun efort de acomodare;
punctul proxim - este punctul cel mai apropiat ce poate fi vazut clar cu
maximum de acomodare;
Parcursul acomodatiei - este distanta ce separa aceste doua puncte; variaza
cu ametropia (este scazut la miop, la care punctul remotum este apropiat
de ochi);

Amplitudinea acomodatiei - este schimbarea maxima de refractie, pe care o

poate efectua un ochi, acomodand la maxim; este independenta de
ametropie.
Acomodatia se masoara in dioptrii ca si refractia. Ea variaza cu varsta.
Concluzionand, putem spune ca actul acomodarii este cel care confera
ochiului caracteristica de organ viu, cu putere de adaptare la diferite conditii de
mediu.
Pentru determinarea amplitudinii aparente totale de acomodare se pot utiliza
urmatoarele: Proxotipul - masurarea se face in monocular sau binocular, daca
exista anisometropie importanta, purtand compensarea pentru departe. Subiectul
tine testul in mana cat mai departat posibil si il apropie incet de ochi. I se
cere sa avertizeze cand caracterele devin neclare. In acel moment, testul este la

'proxim aparent''. Inversul distantei cornee - proxim aparent este amplitudinea

aparenta totalp de acomodare.
Metoda lentilei negative - testarea se face in vederea monoculara. Ochiul este
compensat pentru departe. Se incearca lentile negative cu puteri in valoare
absoluta crescatoare, pana se observa o scadere neta de acuitate, cand ochiul
observa tabloul de acuitate asezat la 5 m. Valoarea absoluta a lentilei negative
cea mai puternica, ce ofera ochiului acuitatea maxima, este egala cu
amplitudinea de acomodare aparenta totala.
Acomodarea monoculara nu este egala cu acomodarea binoculara, deci se va
face o verificare in vederea binoculara. Adesea este nevoie sa se micsoreze aditia
dedusa prin aceata metoda.
O varianta constructiva de 'aparat proxotip', permite observarea pe o fata, a
urmatoarelor teste:
- scala de acuitate cu optotipi litere corespunzatoare acuitatilor de la 0,16 la
1.25;

- testul cu cifre in culorile rosu si verde pentru evaluarea semnului

ametropiei;
- testul de echilibru binocular care contine doua teste verde - rosu simetric
pe jumatatea superioara si inferioara;
- testul pentru echilibru binocular care consta din doua randuri de litere
corespunzatoare unei game identice de acuitati;
- crucea Maddox constituita din doua scari reciproc perpendiculare, la
intersectia lor fiind un punct luminos alb;
- testul polarizat constituit dintr-un patrat cu linii intrerupte si un punct
luminos central folosit pentru evaluarea anizeiconiei (anizeiconia este
inegalitatea imaginilor obtinute de cei doi ochi; exista o anizeiconie fiziologica
datorita distantelor diferite de la obiect la cele doua retine, de mica valoare ce nu
se sesizeaza, dar care are un rol important in vederea stereoscopica);
- testul pentru evaluarea vederii
stereoscopice.
Cealalta fata cuprinde:
teste corespunzatoare acuitatilor 0,25 ; 0,3 ; 0,4 ; 0,5 ; 0,6 ;
teste pentru astigmatism: cadranul Parent si crucea cu linii paralele.
Controlul vederii binoculare in ul apropiat
Verificarea aditiei
Se aseaza testul rosu - verde pentru vederea aproape, la distanta cea mai
scurta si se intreaba subiectul daca vede cercurile negre la fel de negre pe fond
verde ca pe fond rosu.
Chiar in caz afirmativ, se apropie sensibil testul care este atunci vazut mai net
pe verde, apoi se departeaza mult; va fi vazut mai net pe fond rosu. Se da
patratul subiectului si i se cere sa-l apropie, pana la egalitate de rosu si verde.
Daca distanta astfel obtinuta, este prea scurta se micsoreaza aditia.
Daca distanta este prea mare se mareste aditia.

Se aseaza proxotipul in punctul remotum al ochiului compensat pentru

aproape. in acest moment, trebuie sa se poata citi prin compensarea pentru
departe. Daca acest lucru nu este posibil, se incearca micsorarea aditiei. sau se
recomanda o lentila trifocala sau progresiva.
Verificarea echilibrului binocular
Crucea Maddox - se face analog ca la vederea in departat folosind cilidrul
Maddox. Comportament normal inseamna 46 pdpt exoforie fiziologica. Peste
aceasta valoare, rezultainsuficienta de convegenta in vederea departe.
Testul polarizat (cu patrate) - pune in evidenta anizeiconia. Rezulta
anizeiconie, daca subiectul nu reconstituie exact patratul. In ochelarul de testare,
se aseaza filtrele polarizate, astfel incat un ochi sa vada numai colturile
patratului, celalalt mijloacele laturilor.
Stereotestul - subiectul priveste stereotestul, folosind compensarea determinata
si avand filtre polarizate, cu ele de polarizare la 90, in fata celor doi ochi.
DATELE CARACTERISTICE ALE OCHELARULUI
Pentru a-si putea indeplini functia de ajutator al vederii, ocheiarul trebuie
sa indeplineasca anumite conditii, el fiind potrivit pentru fiecare persoana in
parte, tinand seama de considerente anatomice, fizice si estetice. Ocheiarul
trebuie sa asigure confort maxim purtatorului, sa-l satisfaca din punct de vedere
optic si sa-i dea o infatisare cat mai avantajoasa.
Montura ochelarului trebuie potrivita de optometrist, astfel incat lentilele
sa aiba o anumita distanta si o anumita pozitie fata de ochi. Pentru a putea fi
indeplinite toate aceste conditii, trebuie sa se cunoasca anumite caracteristici
pentru fiecare purtator de ochelari.
Acestea sunt:
- distanta interpupilara;
- inaltimea pupilelor;
- distanta bitemporala;

- latimea nasului la punctul de spijin al ochelarului;

- lungimea necesara pentru bratele monturii.
Trebuie sa se tina seama de toti factorii caracteristici enumerati mai sus.
Astfel, diferenta de situare in inaltime a ochilor, respectiv a pupilelor, este mai
putin frecventa decat variatia distantei interpupilare, insa ea este deosebit de
imporanta la montarea ochelarilor bifocali. Pentru masurarea ei se stabilesc
abaterile de la linia de unire intre colturile interioare ale ochilor, asa numitul
kanthus (cant).
Distanta interpupilara serveste la centrarea lentilelor ochelarilor fata de
ochi, ea se masoara de la radacina nasului spre stanga si dreapta, reprezentand de
fapt distanta intre liniile de vizare ale ochilor care privesc in departare. Deoarece la
80 % din oameni, partea stanga si cea dreapta nu sunt simetrice, distanta intre
pupile masurata la radacina nasului spre stanga si spre dreapta difera, diferenta
ajungand pana la 5 mm (in general partea stanga este mai mica).
Pentru a se constata urmarile montarii gresite ale lentilelor de ochelari, este
necesar sa se studieze importanta datelor caracteristice. Pentru ochiul ametrop,
punctul remotum nu se afla la infinit ca pentru ochiul emetrop, ci la o distanta
finita in fata sau in spatele retinei. Sarcina de a aduce punctul aflat la infinit in
punctul remotum al ochiului, revine ochelarului pentru distanta al carui focar
trebuie sa coincida cu punctul remotum R. Daca se noteaza cu e' distanta dintre
varful posterior al ochelarului si varful corneei si cu a' distanta dintre punctul R si
cornee, atunci pentru distantafrontifocala imagine a ochelarului se poate scrie
relatia: S' = e + a. .
Refractia oculara raportata la cornee se noteaza cu A' si se poate
determina cu relatia: A = 1 / a.
Puterea se noteaza cu D' si este data de relatia: D = A / (1 + eA).
Rezulta ca pentru corectarea viciului de refractie, puterea ochelarului se
determina in functie de refractia oculara si de distanta e'.
In practica s-a stabilit ca distanta e' este de aproximativ 12 mm. Daca
distanta e' difera de aceasta valoare, este necesar sa se specifice, deoarece
folosirea lentilelor la o alta distanta decat la cea pentru care au fost stabilite, duce

la distorsionarea imaginii retiniene, iar focarul ochelarului nu se mai suprapune cu

punctul remotum al ochiului. Distanta stabilita e' se asigura alegandu-se
montura ochelarului in functie de aceasta distanta e' si de caracteristicile
anatomice ale purtatorului de ochelari. Deplasarea ochelarului fata de ochi nu
implica numai schimbarea puterii sale corectoare ci si schimbarea marimii imaginii
retiniene. Pentru aceasta este importanta determinarea distantei focale
a intregului sistem ochi - ochelar. Daca se considera ocheiarul ca o lentila subtire,
care are puterea DO, iar ochiul puterea D', puterea combinatiei ochi - ochelar
De' va fi: De = D + DO - (D x DO).
Marimea imaginii retiniene a unui obiect y' considerat ca se afla la infinit
va fi: y = f x u, unde f' este distanta focala si u' este unghiul vizual sub care
apare obiectul.

Fara ochelar, ochiul ametrop percepe un obiect care ii apare sub unghiul
u', chiar daca il va vedea neclar. Daca obiectul este privit prin ochelar care il
reproduce in punctul remotum al ochiului, atunci marimea retiniana a imaginii va
fi: y' m f x e x u'; u' = y' / a = (f x e x u) / a.
Grosismentul ochelarului este definit ca raportul marimii imaginii retiniene
cu si fara ochelar si este egal cu raportul unghiurilor ,,u' ' si u' sub care ochiul
vede obiectul: G = u' / u = (f x e) / a.
Grosismentul se poate exprima si in functie de refractia oculara A': G = 1 +
(e x A).
Pentru hipermetropi A > 0, imaginea obtinuta este mai mare la folosirea
ochelarului, in timp ce pentru miopi A < 0, imaginea este mai mica. Pentru
lentilele de contact la care e' = 0, rezulta G = 1.
Actiunea lentilelor consta in aceea ca deviaza astfel razele luminoase, incat
acestea se intersecteza la distanta specifica lentilei. Pentru razele de lumina care
trec prin centrul lentilei nu apare nici o deviatie, astfel ca daca se priveste prin
ochelari de-a lungul axei optice, raza principala care trece prin centrul pupilei nu
este deviata. Daca se schimba privirea spre marginea ochelarului, atunci odata cu
formarea imaginii, apare si o schimbare a directiei razei principale, numita efect

prismatic al lentilei ochelarului. Pentru hipermetrop, obiectele vor aparea sub un

unghi mai mare decat unghiul vizual obtinut fara ochelari. Pentru miopi, efectul
este invers. De aceea, la inceputul purtarii ochelarului apare o senzatie de
perceptie modificata a spatiului. Hipermetropului i se pare ca obiectele sunt mai
aproape, in timp ce pentru miop pare o adancire a spatiului.
Un ochelar pentru distanta este montat corespunzator atunca cand axele
optice ale lentilelor sunt paralele intre ele si trec prin centrele de rotatie ale
ochilor. Cu ajutorul aparatului numit centriscop se poate verifica daca axa optica a
ochelarului trece prin centrul de rotatie al ochiului. Daca distanta dintre centrele
optice ale lentilelor este diferita de distanta interpupilara, atunci la privirea la
distanta are loc o deviere diferita a razelor de lumina principale, deviere care duce
la perceprea imaginii duble.
Pentru a inlatura aceasta ochiul se uita stramb. Acest lucru este neplacut
mai ales atunci cand trebuie sa priveasca in afara, adica atunci cand pentru
lentilele convergente distanta intre centrele optice ale lentilelor este mai mica
decat distanta interpupilara sau cand pentru lentilele divergente este mai mare.
La fel de neplacut este si privirea stramba cu un ochi in inaltime atunci cand
centrele optice ale lentilelor sunt dispuse diferit in inaltime. Trebuie respectate la
montarea ochelarilor tolerantele din tabelul urmator:
Puterea ochelarului
0 1,25 dpt
1,50 2,50 dpt
Peste 2,50 dpt

Tolerante
Orizontal Vertical
2 mm
1 mm
1 mm
0,5 mm
0,5 mm 0,5 mm

Pe masura ce dioptria lentilei creste, marimea tolerantei admise descreste.

COMPENSAREA HETEROFORIILOR
Heteroforia este un dezechilbru oculomotor cu tendinta de fuzionare,
mentinerea vederii binoculare facandu-se cu greutate, iar paralelismul se
pastreaza pana in momentul in care reflexul de fuzionare este anihilat. Din acest
moment axele vizuale isi pierd pozitia normala, una deviind (cea a ochiului care
are viciul de refractie mai mare).

Termenul de heteroforie este definit in antagonism cu cel de ortoforie care

semnifica starea de echilibru a globilor oculari.
Ortoforia defineste echilibrul normal al muschilor oculari extrinseci care
mentin starea de paralelism a axelor celor doi ochi, cand privirea este fixata
asupra unui obiect.
Studiul heteroforiilor se face cu ajutorul crucii Maddox: cruce cu brate
inegale pe care sunt inscrise gradatii de la 1 la 10, pe bratele orizontale si de la 1
la 7 pe bratele verticale. Centrul este marcat cu un cerc mic.
Procesele implicate in aparitia heteroforiilor sunt acomodarea si
convergenta:
- acomodarea este modificarea curburilor cristalinului, prin bombarea sa,
datoria elasticitatii sale, sub actiunea muschiului ciliar, realizand astfel focalizarea
razelor de lumina ce patrund in ochi pe o zona retiniana, unde se va forma o
imagine clara. Elasticitatea cristalinului scade, odata cu inaintarea in varsta, ceea
ce atrage dupa sine scaderea 'rezervei de acomodare'.
- convergenta in oftalmologie, inseamna miscarea celor doi ochi pentru a privi
acelasi punct. Cu cat punctul este mai apropiat de ochi, cu atat efortul de
convergenta este mai mare (ca si efortul de acomodare). Efortul de convergenta
se masoara in unghi metrici, cel de acomodare in dioptrii.
Pentru a vedea clar un obiect la distanta de 1 m, ochii fac un efort de
acomodare de + 1,00 dpt si un efort de convergenta de 1 unghi metric.

Legatura dintre acomodare si convergenta nu este fixa, acomodarea poate

varia si convergenta sa ramana aceeasi, in acest caz avem 'acomodare relativa'.
Unul din aspectele cele mai importante in studiul heteroforiilor o
reprezinta fuziunea imaginilor. Aceasta notiune defineste contopirea imaginilor ce
se formeaza pe cete doua retine intr-una singura. Fuziunea imaginilor este
posibila atunci cand aceasta se formeaza in puncte corespondente pe cele doua
retine. Acest proces este de trei feluri:

-fuziune senzoriala, ce consta in suprapunerea imaginilor ca o perceptie unica a

senzatiilor identice ale celor doi ochi;
- fuziunea motorie se realizeaza prin miscari oculare provocate de reflexul de
fixatie binoculara, ce reprezinta capacitatea de mentinere a fuziunii, in cursul
deplasarii ochilor, datorat reflexului de fuziune;
- fuziunea frustrata, este o notiune ce se refera la lipsa de fuziune a
semiimaginilor de la sinoptofor, dupa exercitiile ortoptice. In acest caz, este vorba
despre 'horror fusionis', tulburare specifica a fuziunii imaginii celor doua retine, ce
survine la persoane cu tulburari nevrotice sau la persoane operate
pentru strabism si ramas partial necorectat. Imaginile duble sunt foarte apropiate,
ceea ce face ca diplopia sa dispara la un moment dat in timp, alteori fiind
necesare exercitiile la sinoptofor. in cazuri mai rezistente se instaleaza ambliopia.
Foria este o masura a pozitiei ochilor, cand fuziunea binoculara este sparta,
dar acomodarea este mentinuta constanta. Din acelasi motiv este preferabil sa se
foloseasca tinte formate din optotipi, care necesita o acuitate vizuala aproape
maxima, astfel ca nu cumva o variatie cat de mica a acomodarii sa duca la
neclaritatea observarii testelor optotip. Foriile se masoara pentru diferite
distante, dar in general pentru 6 m si 0,40 m.
Esoforia - principalele manifestari ale subiectului sunt: ochelarii il fac
nervos; tine sectiunea aproape cand citeste; priveste prea aproape televizorul;
vedere incetosata departe (cu toate ca in monocular Vb=l); dureri oculare
si/sau oboseala la citit; dureri de cap severe; nu se poate concentra pe o
activitate un timp mai indelungat; nervozitate excesiva; uneori diplopie; ticuri
faciale; clipire frecventa; aprecierea distantelor este deficitara.
Ca metode de corectie a dezechilibrului vederii binoculare se pot folosi
urmatoarele variante: prescrierea unei compensari prismatice, prescrierea unei
compensari sferice, exercitii ortoptice.
EXAMENUL ANALITIC FUNCTIONAL
Bateria de teste optometrice oftalmice cuprinde un numar de 39 de teste,
iar prin extensie 44. Ele se folosesc in functie de cazul studiat, in medie fiind
nevoie de aproximativ trei, patru teste pe caz. In situatia unui subiect cu probleme

patologice deosebite, examinarea trebuie extinsa la mai multe teste, functie de

situatie. Obligatoriu se realizeaza impreuna cu medicului oftalmolog, iar pentru
cazurile relativ simple, nepatologice este recomandat se pot realiza anumite teste
doar de tehnicianul optometrist.
Testul nr.l - Oftalmoscopia
Scop: observarea transparentei mediilor optice ale ochiului, starea
structurilor, aranjamentul optic al structurilor.

Echipament: oftalmoscop electric, tinta departata, eventual oftalmoscop

binocular indirect; pentru controlul partii anterioare a ochiului se poate utiliza
biomicroscopul cu lampa cu fanta.
Mod de lucru: iluminare slaba in cabinetul de testari optometrice. Se
testeaza ochiul drept cu ochiul drept, ochiul stang cu ochiul stang. Se aranjeaza in
oftalmoscop o lentila convexa de 20 dpt. Se observa corneea, conjunctiva,
pleoapele. Se schimba lentila cu alta mai mica si se observa succesiv umoarea
apoasa, irisul, cristalinul, corpul vitros. Se schimba lentila si se pune la punct un
vas din zona papilei. Se extinde examenul pe o suprafata cat mai mare a retinei,
deplasand instrumentul si schimband orientarea ochiului. Se cere subiectului sa
priveasca in oftalmoscop si se observa foveea si regiunea maculara. Apoi se cere
subiectului sa fixeze centrul reticulului din oftalmoscop. Se observa pozitia foveei
in raport cu reticulul si stabilitatea ei.
Comportamente observabile: structuri normale sau anormale, medii
transparente sau tulburi.
Compensarea este necesara punerii la punct pe retina.
Centrarea: stabila, instabila, descentrat stabil sau instabil.
punct,
ochi.

Notare: starea structurilor, adancimea cupei papilare, verificarea

compensarii pentru punere la
Normal: structuri normale, medii transparente, aliniere foveala stabila si
centrala pentru fiecare
Testul nr.2 - Keratometria
Scop: evaluarea gradului de toxicitate a corneei (depistarea astigmatismului
corneeean).
Echipament: keratometru (oftalmometru).
Mod de lucru: iluminare noramala. Se detremina puterile in sectiunile
principale si orientarile acestor sectiuni.
Comportamente observabile: calitatea imaginilor mirelor, orientarea
sectiunilor principale, diferenta intre puterile in sectiunile principale.
Se noteaza puterile in sectiunile principale si orientarea lor sau diferenta
puterilor si orientarea sectiunii cu puterea cea mai mica in valoare algebrica.
Normal: astigmatism nul sau maxim, astigmatism fizilogic de 0,50 dpt cu axa
la 0.
Testul nr.3 - Forie obisnuita in vederea departe
Scop: evaluarea foriei cu care s-a obisnuit subiectul.
Echipament: foropter sau trusa de testare subiectiva, prisma variabila,
prisma de 6 sau 8 pdpt, linia verticala cu litere cu Vb = 1 sau Vb = 0,8 sau
corespunzatoare acuitatii maxime
Mod de lucru: se pune in fata ochilor compensarea pe care subiectul o
poarta. Se introduce in fata unui ochi o prisma de 6 sau 8 pdpt baza sus pentru
dedublarea imaginilor testului. Se aduce in fata ochiului drept prisma variabila cu
care se induce un efect prismatic de - 15 pdpt baza interna. Se reduce puterea
prismatica lent, pana ce subiectul raporteaza alinierea celor doua imagini.

Comportament observabil: ramane putere prismatica baza interna

(exoforie), ramane putere prismatica baza externa (esoforie), aliniere pentru
putere prismatica zero (ortoforie).
Se noteaza valorile gasite pentru efect prismatic.
Normal: exoforie de 0,50 dpt.
Testul nr.!3a - Forie obisnuita in vederea aproape
Scop: evaluarea hetoroforiei cu care este obisnuit subiectul in vederea
aproape.
Echipament: foropter sau trusa de lentile, prisma variabila, prisma de 6 sau
8 pdpt, optotip de fixare cu linie verticala de litere cu acuitate Vb = 1 pentru
aproape sau cu cea mai buna acuitate a subiectului.
Mod de lucru: testul se face cu prescriptia anterioara de ochelari, daca a
existat. Se regleaza ochelarul de testare pentru distanta interpupilara
corespunzatoare unui obiect apropiat. Tinta se aseaza la 40 cm de subiect.
Manipularile anolg testul nr.3.
Comportamente observabile: analog testul nr.3.
Se noteaza valorile gasite si sensul bazei prismei.

Normal: in orizontal 4 6 pdpt baza interna.

Testul nr.4 - Skiascopia
Scop: evaluarea obiectiva a refractiei ochilor.
Echipament: skiascop electric, tinta asezata la 5 10 m, foropter sau trusa
de lentile, rigla de skiascopie.
Mod de lucru: iluminare ambientala atenuata. Subiectul fixeaza tinta cu
ambii ochi. Observatorul pastraza ambii ochi deschisi si ochiul drept controleaza

ochiul drept, ochiul stang controleaza ochiul stang. Distanta observator subiect trebuie sa fie de 0,50 0,67 m. Se incepe cu ochiul drept. Se neutralizeaza
deplasarea reflexului retinian in toate meridianele. Se procedeaza la fel pentru
ochiul stang. Se revine la ochiul drept, apoi la cel stang. Pentru distanta
observator - subiect de 0,50 m se scade din compensarea gasita + 2,00 dpt, iar
pentru 0,67 m, se scade + 1,50 dpt.
Comportamente observabile: neutralizare sferica - convex, , concav;
neutralizare cilindrica - , la x' dpt ax 0 180; o singura valoare de neutralizare;
valoare de neutralizare variabila; efect Jello sau foarfece; efectul Jello: imposibil
de determinat sensul deplasarii umbrei; efectul foarfece: imposibil de
determinat axele si puterile (astigmatism variabil).
Notare: refractiile gasite au valori egale cu cele determinate la testul nr.6.
Daca valorile sunt mai mari se apreciaza sup, daca sunt mai mici se apreciaza
inf.
Testul nr.5 - Skiascopie pentru vederea aproape
Scop: evaluarea capacitatii de punere la punct pe obiecte aproiate.
Echipament: skiascop, tinta in T pentru apropae (Vb =1 si Vb = 0,5) cu
litere si giguri, foropter sau treusa de lentile, rigla de skiascopie.
Mod de lucru: se aseaza tinta la distanta de 0,50 m de subiect. In ochelarul
de proba se gaseste pozitia necesara vederii la distanta. Skiascopul este asezat in
acelasi cu tinta. Se cere subiectului sa numere literele de pe tinta. Se mareste
puterea convexa pentru a se obtine miscare contra a reflexului retinian in toate
meridianele. Se micsoreaza progresiv puterea convexa pana la neutralizare intro sectiune, apoi in cealalta sectiune principala.
Notare: puterile gasite se noteaza cu adaugarea cuvanturlui gros'.
Acomodatia este afectata de efortul de convergenta. Cu cat exoforia este mai
mare cu atat efortul de convergenta va fi mai mare si deci efortul de
acomodare. Pentru a elimina aceasta influenta se calculeaza valoarea net'.
Nr.5 net = nr.5 gros - Lag

Daca amplitudinea de acomodare este mai mica de 5 dpt, se foloseste

relatia: nr.5 net = nr.5 gros - Lag( amplitudine de acomodare) / 5. Corectia Lag
se alege din tabelul de mai jos.
Exoforie (pdpt)
1
2
3
4
5
6
7
8

Lag (dpt)
0,12
0,25
0,37
0,50
0,62
0,75
0,87
1,12

Exoforie (pdpt)
9
10
11
12
13
14
15
Peste 15

Lag (dpt)
1,25
1,38
1,50
1,62
1,75
1,87
2,00
2,00

Se noteaza valoarea calculata nr.5 net'.

Daca 5 net > nr.4 in valoarea algebrica, se claseza sup, daca este mai mic se
claseaza inf.
Testul nr.6 - Skiascopie la 1 m
Scop: evaluarea punerii la punct la 1 m.
Echipament: foropter sau trusa de lentile, skiascop, tinta, rigla de
skiascopie.

Mod de lucru: tinta se afla la 1 m. Compensarea gasita la testul nr.5 este

lasata in ochelarul de proba si va da deplasare contra'. Se mareste puterea in
convex pentru a se obtine deplasarea reflexului retinian contra' in toate
sectiunile. Se reduce puterea convexa progresiv pana la neutralizare. Puterea
totala gasita reprezinta valoarea testului nr.6. Se testeaza ochiul drept, apoi cel
stang, iar in final se verifica ambii ochi.
Se noteaza puterea dioptrica totala obtinuta.

Testul nr.7 - Testul subiectiv (formula de baza)

Scop: determinarea subiectiva a compensarii pentru vederea departe.
Echipament: foropter sau trusa de lentile, teste optotip pentru departe
(distoptip), rozeta Parent (mira Foucault si capriori), mira cruce cu linii paralele,
cilindrul in cruce de 0,50 dpt si 0,25 dpt, testul rosu - verde polarizat.
Mod de lucru: testul rosu - verde polarizat este impartit in patru patrate.
Patratele superioare (verde la stanga, rosu la dreapta) emit lumina polarizata la
135 (vibratia la 45). Patratele inferioare (verde la stanga, rosu la dreapta) emit
lumina polarizata la 45. Daca in fata ochilor se aseaza compensarea si filtrele
polaroide, un ochi vede numai cercurile de sus pe verde si rosu, iar celalalt numai
patratele (cercurile de jos) pe rosu si verde. Este echilibru, daca privind cu ambii
ochi, se perceptoate urile la fel de negre si nete.
Se noteaza compensarile gasite pentru vederea la distanta pentru ambii
ochi.
Testul nr.8 - Forie indusa, in vederea la distanta, de compensarea
determinata la testul nr.7
Scop: evaluarea forie purtand compensarea de la testul nr.7.
Echipament: foropter sau trusa de lentile, prisme variabile, prisma de 6 pdpt
sau 8 pdpt, linia verticala de litere cu Vb = 1 sau cea mai buna acuitate a
subiectului.
Mod de lucru: se regleaza ochelarul de proba la distanta interpupilara
pentru vederea departe si se introduc lentilele compensatoare de valori dioptrice
gasite la tesul nr.7. Se introduce in fata ochiului stang o prisma de 6 pdpt sau 8
pdpt baza sus, pentru dedublarea imaginilor testului (spargerea fuziunii). Se aseaza
in fata ochiului drept prisma variabila, cu care se introduce un efect prismatic de
15 pdpt baza interna. Se reduce puterea prismatica lent, pana subiectul
raporteaza alinierea celor doua imagini.
Comportamente obsen>abile: ramane putere prismatica baza interna
(exoforie), ramane putere prismatica baza exterioara (esoforie), aliniere putere
prismatica baza 0 (ortoforie).

Se noteaza valorile gasite pentru efect prismatic.

Normal: 0,50 pdpt exoforie.
Testul nr.9 - Adductie reala la distanta (convergenta relativa pozitiva la
distanta)
Scop: se evalueaza latitudinile si rezervele de fuziune in vederea la distanta.
Echipament: foropter sau trusa de lentile, prisme variabile, linia verticala
pentru acuitate Vb = 1 sau acuitate maxima a subiectului.
Mod de lucru: iluminare ambientala normala. In fata ochilor se aseaza
compensarile stabilite la testul nr.7. In plus fata de compensarile respective, se
adauga + 0,25 dpt la ambii ochi. Subiectul ar trebui sa remarce o usoara
neclaritate (incetosare). Se atrage atentia subiectului asupra sensului notiunii de
usoara neclaritate si pentru aceasta se aseaza in fata ochilor lentile de + 0,25 dpt.
Se inlatura lentilele de 0,25 dpt. Se pun prisme variabile. Se cresc puterile lentilelor
prismatice in baza externa, pana ce subiectul raporteaza aceeasi usoara neclaritate
experimentata inainte. Suma prismelor baza externa care permite primul punct de
neclaritate, este convergenta relativa pozitiva.
Comportamente observabile: subiectul vede una sau doua linii de litere:
intotdeauna doua, intotdeauna una.
Se noteaza suma prismelor corespunzatoare primului punct de neclaritate.
Normal: intre 7 si 9 pdpt. Valoare mai mare de 9 pdpt se claseaza sup, iar
valoarea mai mica de 7 pdpt se claseaza inf.
Testul nr.10 - Convergenta la distanta, spargerea fuziunii in baza externa si
recuperare
Scop: evaluarea latitudinilor si rezervelor de fuziune.

Echipament: foropter sau trusa de lentile, prisme variabile, linia verticala

pentru acuitate Vb 1 sau acuitatea maxima a subiectului.

Mod de lucru: se continua marirea valorilor prismelor baza externa din fata
celor doi ochi simultan. Se cere subiectului sa semnaleze cand linia de litere se
dubleaza net, devine mai usor de citit sau pare ca se deplaseaza intr-o parte. Se
intregistreaza valoarea suma a celor doua prisme corespunzatoare. Se reduc lent
valorile prismelor pana ce subiectul semnaleaza ca cele doua imagini sunt din nou
confundate (punct de recuperare). Se recomanda modificarea valorilor prismelor
pana la un punct de neclaritate, dedublare, recuperarea sa se faca fara oprire.
Notare: exemplu: punct dedublare 20, punct recuperare 10; se noteaza 20 /
10.
Normal: spargere 19 pdpt, recuperare 10 pdpt (recuperarea este la 1 / 2 din
spargere).
Testul nr.l 1 -Abductie la distanta
Scop: evaluarea latitudinii si rezervei de fuziune in vederea departe in
abductie.
Echipament: foropter sau trusa de lentile, prisme variabile, linia verticala
pentru acuitate Vb = 1 sau acuitate maxima a subiectului.
Modul de lucru: se continua marirea valorilor prismelor baza interna din
fata celor doi ochi simultan. Se cere subiectului sa semnaleze cand linia de litere se
dubleaza net, devine mai usor de citit sau pare ca se deplaseaza intr-o parte. Se
intregistreaza valoarea suma a celor doua prisme corespunzatoare. Se reduc lent
valorile prismelor, pana ce subiectul semnaleaza ca cele doua imagini sunt din
nou confundate (punct de recuperare). Se recomanda modificarea valorilor
prismelor pana la un punct de neclaritate, dedublare, recuperarea sa se faca fara
oprire; se creste lent valoarea prismelor pana la neclaritate, se continua pana la
spargerea fuziunii, se depaseste aceasta valoare, se revine pana la recuperare si la
0.
Comportamente observabile: subiectul vede doua linii de litere sau vede o
linie de litere.
Se noteaza suma valorilor prismelor pentru punctul de neclaritate (daca
exista), punctul de spargere si punctul de recuperare.

Normal: spargere 9 pdpt, recuperare 5 pdpt (1/2 din spargere).

Testul nr.l2 - Forie verticala si ductiuni verticale in vederea la distanta
Scop: evaluarea latitudinilor si rezervelor de fuziune pe verticala in vederea
departe.
Echipament: foropter sau trusa de lentile, prisme variabile, linia verticala
pentru acuitate Vb 1 sau acuitate maxima a subiectului. Tinta este o linie
orizontala de litere cu acuitate Vb = 1 sau pentru acuitate maxima a sbiectului.
Mod de lucru: in ochelarul de testare se pun lentilele cu valorile dioptrice
determinate la testul nr.7. In fata ochiului stang se mai pune o prisma variabila cu
baza interna de 10 15 pdpt, pentru obtinerea diplopiei pe orizontala. In fata
celuilalt ochi, se mai pune o prisma de 6 pdpt baza sus. Se reduce lent valoarea
prismei baza sus, pana ce subiectul raporteaza ca cele doua linii par sa fie la
acelasi nivel. Valoarea restanta a prismei variabile reprezinta foria verticala. Daca
valoarea are baza sus, rezulta hiperforie stanga. Daca este ortoforie testul se
opreste. Daca este heteroforie se determina ductiunile. Pentru determinarea
ductiunilor pe verticala, se indeparteaza prisma care a disociat lateral. Se mareste
progresiv prisma cu baza jos din fata ochiului drept, pana ce subiectul raporteaza
spargerea fuziunii. Valoarea gasita astfel, reprezinta supraductia ochiului drept. Se
revine la 0 si se marestevaloarea prismei cu baza sus, pana la spargere. Valoarea
gasita reprezinta infraductia dreapta. Se repeta ultimele doua etape pentru ochiul
stang, pentru a determina infraductia si supraductia stanga. Se determina valorile
de recuperare a fuziunii pentru ductiunile verticale la fel ca pentru cele orizontale.
Notare: valoarea foriei verticale, valoarea supraductiei baza jos si valoarea
de recuperare, valoarea infraductiei baza sus si valoarea de recuperare pentru
ochiul drept.
Normal: forie verticala 0, infraductie dreapta - spargere 3 pdpt, recuperare 1
pdpt, supraductie -spargere 3 pdpt, recuperare 1 pdpt.
Testul 13b - Forie indusa de tinta apropiata, cand subiectul foloseste
compensarea determinata cu testul nr.7

Scop: evaluarea foriei in vederea aproape.

Echipament: foropter sau trusa de lentile, prisma variabila, prisma de 6 sau
8 pdpt, optotip de fixare cu linie verticala de litere cu acuitate Vb = 1 pentru
aproape sau cu cea mai buna acuitate a subiectului. Tinta cu teste optotip pentru
distanta de 40 cm.
Mod de lucru: testul se face cu lentile de valori dioptrice obtinute la testul
nr.7. Se regleaza ochelarul de testare pentru distanta interpupilara
corespunzatoare unui obiect apropiat. Tinta se aseaza la 40 cm de subiect.
Manipularile anolg testul nr.3. Daca subiectul nu poate citi textul, avand
acuitate corespunzatoare tintei pentru departe, se poate mari valoarea
compensarii la ambii ochi simultan, adaugand treptat lentile de + 0,25 dpt, pana
ce tinta devine citibila.
Se noteaza foria determinata si compensarea folosita.
Normal: 6 pdpt exoforie.
Daca exoforia este mai mica de 6 pdpt se claseaza inf Daca este mai mare
se claseaza sup.
Testul nr.!4a - Cilindrii in cruce in vederea monoculara aproape
Scop: determinarea compensarii in vedere disociata folosind cilindrul in
cruce.
Echipament: foropter sau trusa de lentile, cilindrii in cruce de 0,50 pdpt si
0,25 pdpt, prisme de 3 pdpt, tinta cruce cu linii paralele verticale si orizontale.
Mod de lucru: tinta se aseaza la 40 cm de subiect. in fata ochilor se pune
compensarea de la testul nr.7. Iluminare ambientala redusa. Se disociaza pe
verticala vederea binoculara, punand in fata ochiului drept o prisma de 3 pdpt
baza jos si in fata ochiului stang o prisma de 3 pdpt baza sus sau punand in fata
ochiului stang o prisma de 6 pdpt baza sus. Subiectul vede doua imagini ale crucii.
Se intreaba subiectul daca in imaginea superioara (ochiul drept) liniile verticale si
orizontale par la fel de negre si distincte. Daca nu sunt, se egaleaza daca este
posibil cu lentile cilindrice. Se repeta la fel si pentru ochiul stang. Se pun in fata
ambilor ochi, cilindri incrucisati cu axele la 90 si se mareste puterea sferica

convexa sau se reduce puterea sferica concava, pentru ca liniile verticale in cele
doua imagini, sa fie mai negre ca cele orizontale. Se atrage atentia subiectului
asupra imaginii superioare (ochiul drept) si se reduce puterea sferica convexa sau
se mareste puterea sferica concava, pana ce liniile tintei par la fel. Se repeta
etapele si pentru ochiul stang. Daca aditia in fata unui ochi este mai mare ca la
celalalt, se repeta etapele pentru a fi sigur de rezultat. Daca liniile nu pot fi egale,
se pastraza lentila care face ca verticalele sa ramana putin mai negre ca
orizontalele.
Se noteaza rezultatele cu adaugarea cuvantului brut1'.
Testul nr.!4b - Cilindru in cruce binocular (test cu fuziune) in vederea
aproape
Scop: evaluarea compensarii cilindrice.
Echipament: foropter sau trusa de lentile, cilindrii in cruce de 0,50 pdpt si
0,25 pdpt, prisme de 3 pdpt, tinta cruce cu linii paralele verticale si orizontale.
Mod de lucru: analog testul nr.l4a. Se indeparteza prismele disociatoare si
se lasa in fata ochilor compensarile stabilite la testul nr.l4a. Daca nu este fuziune,
ea va trebui stimulata; se va nota modul cum a fost stimulata si faptul ca a fost
necesar. Se intreaba subiectul daca vede mai net verticalele sau orizontalele. Daca
orizontalele par mai negre, se mareste puterea in sens pozitiv pana ce verticalele
apar mai negre. Apoi se duce puterea pozitiva pana la egalitatea nuantelor. Daca
egalitatea nu este realizabila se lasa compnsarea care face orizontalele putin mai
negre. Daca verticalele raman mai negre cu compensare de baza (testul nr.7) se
reduce puterea convexa, pana ce apar putin mai negre liniile orizontale.
Se noteaza compensarile brut cil x bino'.
Testul nr.!5a - Forie indusa de compensarea determinata la testul nr.!4a
Scop: evaluarea foriei in vederea aproape in orizontal, cand subiectul poarta
compensarea brut'.
Echipament: foropter sau trusa de lentile, prisme variabile, prisma de 6 pdpt,
tinta linie verticala de litere.

Mod de lucru: iluminare ambientala normala, compensarea stabilita la

testul nr.l4a. Se disociaza imaginile cu prisma de 6 pdpt baza sus in fata ochiului
stang. Se pune o prisma in fata ochiului drept de 15 pdpt baza interna. Se
procedeaza in continuare ca la testul nr.l3a, incepand cu prisma baza interna.
Se noteaza rezultatele.
Testul 15b - Foria indusa de compensarea stabilita la testul nr.Hb, in
vederea aproape
Scop: evaluarea foriei indusa la testul nr.l4b.
Echipament: foropter sau trusa de lentile, prisma variabila, prisma de 6 sau
8 pdpt, optotip de fixare cu linie verticala de litere cu acuitate Vb = 1 pentru
aproape sau cu cea mai buna acuitate a subiectului.
Mod de lucru: se procedeaza cala testul nr.l3a. Se imcepe intotdeauna cu
prisma cu baza interna.
Se noteaza rezultatul care va permite calculul net bino' al metodei cu
cilindrii incrucisati (testul nr. 14b)
Observatie: despre lentilele compensatoare folosite la urmatoarele teste
Daca un subiect nu poate citi testele optotip cu Vb = 1, de exemplu un
presbit, se foloseste
formula stabilita la testul nr.l4b sau alta lentila care ii permite sa lectureze.
Oricare ar fi lentila folosita
pentru secventele urmatoare, ea se va numi control'\
Daca subiectul este miop, dar nu poarta in mod obisnuit ochelari la citit,
lentila control va avea
puterea dioptrica 0. Daca este miop, dar poarta ochelarii si la citit acestia vor fi
control'.

Testul nr.!6a - Convergenta relativa pozitiva

Scop: evaluarea convergentei relative pozitive
Echipament: foropter sau trusa de lentile, prisme variabile, tinta linie
verticala cu litere de Vb = 1 sau maxim al subiectului.
Mod de lucru: iluminare ambientala normala. Se pune in fata ochilor
formula control'. Apoi in fata fiecarui ochi se pune prisma variabila. Subiectul
vizeaza linia verticala de litere, aflata la 40 cm. Se creste binocular valoarea
prismelor baza externa, pana ce subiectul nu mai poate recunoaste nici o litera
din tinta.
Se noteaza suma prismelor introduse cu adaugarea prescurtarii cuvantului
neclar nec'.
Testul nr.!6b - Rezerva pozitiva de fuziune
Scop: evaluarea rezervei de fuziune.
Echipament: foropter sau trusa de lentile, prisme variabile, tinta linie
verticala cu litere de Vb = 1 sau maxim al subiectului.
Mod de lucru: se continua testul inceput la 16a, marind valorile prismelor
baza externa din fata ochilor, pana ce subiectul nu mai raporteaza ca vede tinta
dubla sau ca ea redevine citibila sau pare ca se deplaseaza. Valoarea efectului
prismatic total se noteaza si se mareste arbitrar cu inca 4 5 pdpt, in continuare
pentru a evita revenirea fuziunii. Se reduc valorile prismelor baza externa si la un
moment dat, subiectul raporteaza fuzionarea imaginilor. Se noteaza valoarea si se
micsoreaza in continuare prismele pana la 0. Acum urmeaza notarea finala.
Notare: X spart / Z rec
Normal: spart 21, recuperare 15 aproximativ 2 / 3 spart
Testul nr. 17a - Convergenta relativa negativa
Scop: evaluarea convergentei relative folosind compensarea control.

Echipament: foropter sau trusa de lentile, prisme variabile, tinta linie

verticala cu litere ce Vb = 1 sau maxim al subiectului, tinta la 40 cm.
Mod de Icuru: acelasi mod ca la testul nr.l6a cu deosebirea ca prismele sunt
orientate baza interna.

Notare: se noteaza valoarea suma a prismelor din fata ochilor, care

corespunde momentului cand subiectul nu mai poate recunoaste nici una din
literele testului. Exemplu: Z - nec.
Testul nr.!7b - Rezerva negtiva de fuziune
Scop: evaluarea rezervei negative de fuziune.
Echipament: foropter sau trusa de lentile, prisme variabile, tinta linie
verticala cu litere de Vb = 1 sau maxim al subiectului, tinta la 40 cm.
Mod de lucru: se realizeaza secventa in continuarea testului nr.l7a. Dupa ce
subiectul a raportat ca nu mai poate citi nici macar una sau doua litere din tinta,
se continua sa se mareasca binocular valorile prismelor cu baza interna, pana ce
acesta semnaleaza ca vede doua linii de litere sau ca linia redevine clara, citibila
sau ca tinta se deplaseaza brusc intr-o parte. Se noteaza suma valorilor celor doua
prisme, se continua marirea prismei cu inca 3 pdpt, dupa care se micsoreaza
prismele lent. La un moment dat, subiectul semnaleaza ca vede iar o singura linie,
se noteaza si aceasta valoare si dupa ce se revine la 0, se noteaza.
Se noteaza suma prismelor pentru punctul de spargere si cel de recuperare
a fuziunii. Exemplu: X spart / Z rec.
Normal: 22 /18 sau rec 3 / 4 spart.
Testul ne.l 8 - Forie si ductiune verticala in vederea aproape
Scop: evaluarea forie si ductiunii pe verticala.

Echipament: foropter sau trusa de lentile, doua prisme variabile, linia de

litere orizontala cu acuitate Vb = 1 sau cu acuitatea maxima a subiectului pentru
distanta de 40 cm.
Mod de lucru: iluminare ambientala normala. In fata ochilor se pune
compensatia optica pentru aproape. In fata ochiului stang se pune prisma variabila
de 10 15 pdpt baza interna, pentru obtinerea diplopiei pe orizontala. In fata
ochiului drept, se pune prisma de 6 pdpt baza sus. Se reduce valoarea prismei cu
baza sus, pana ce subiectul raporteaza alinierea celor doua imagini. Valoarea
indicata de aceasta prisma reprezinta foria verticala (hiperforie stanga daca
ramane baza sus). Se indeparteaza prisma care a deviat lateral. Se mareste
progresiv prisma din fata ochiului drept baza jos, pana ce subiectul raporteaza
spargerea fuziunii. Valoarea gasita reprezinta supraductia ochiului drept.
Se micsoreaza prisma pana la recuperare. Se revine la 0 si se mareste prisma cu
baza sus pana la obtinereaspargerii. Valoarea reprezinta infraductia dreapta. Se
micsoreaza prisma pana la recuperare. Se repeta etapele pentru ochiul stang,
pentru a avea infraductia si supraductia stanga. Micsorand lent se gasesc valorile
de recuperare.
Se noteaza foriile, apoi ductiunile si valorile de recuperare.
Testul nr.19 - Amplitudinea de acomodare
Scop: evaluarea amplitudinii de acomodare.
Echipament: foropter sau trusa de testare, teste optotip pentru aproape.
Mod de lucru: iluminare ambientala standard, tinta intens iluminata, testele
optotip situate la 33 cm, in fata ochilor se pune compensarea subiectiva. Se cere
subiectului sa citeasca literele din test, corespunzatoare acuitatii maxime. Daca
subiectul poate citi, se adauga lentile sferice negative in trepte de 0,25 dpt
binocular, pana ce subiectul reclama ca tinta este definitv necalara. Valoarea
lentilei negative adaugata este adunata cu + 2,50 dpt. De exemplu, compensare
subiectiva initiala + 1,00 dpt. Lentile negative adaugate - 3,00 dpt. Amplitudinea
de acomodare va fi A = + 1,00 - (- 3,00) + 2,50 = + 4,25 . Daca subiectul este
presbiop, se adauga lentile sferice pozitive in trepte de + 0,25 dpt, binocular, pana
ce citeste tinta cu dificultate. Puterea lentilei pozitive la compensarea de la testul
nr.7 este scazuta din + 2,50 dpt, pentru a se obtine amplitudinea. Exemplu:
compensare nr.7 de + 1,00 dpt. Lentilele in ochelarul de testare, dupa adaugare

sunt + 2,00 dpt. Amplitudinea va fi A = 2,50 - 1,00 = + 1,50 dpt. Testul descris se
repeta si monocular.
Testul nr.20 - Acomodare relativa pozitiva
Scop: evaluarea acomodarii relative pozitive

Echipament: foropter sau trusa de lentile, tinta teste optotip cu Vb = 1 sau

cele care pot fi recunoscute de subiect.
Mod de lucru: iluminare ambientala normala, se incepe cu compensarea
control. Se reduce binocular valoarea lentilelor pozitive sau se mareste valoarea
lentilelor negative din fata ochilor, pana ce subiectul nu poate citi nici o litera din
tinta. Se revine la control si se noteaza.
Se noteaza suma lentilelor negative adaugate, cu compensarea control.
Testul nr.21 - Acomodarea relativa negativa
Scop: evaluarea acomodarii relative negative
Echipament: foropter sau trusa de lentile, tinta teste optotip cu Vb = 1 sau
cele care pot fi recunoscute de subiect.
Mod de lucru: iluminare ambientala normala, tinta asezata la 40 cm, se
incepe cu compensarea control. Se mareste puterea pozitiva sau se reduce
puterea negativa, pana ce subiectul nu poate citi nici o litera din tinta (complet
neclar).
Se noteaza suma lentilelor pozitive adaugate, cu compensarea control.
Testul nr.22 - Reflexul pupilar
Scop: verificarea echilibrului orto si parasimpatic la nivelul irisului.
Echipament: lampa stilou, teste optotip la distanta de 5 m (infinitul
oftalmologie).

Mod de lucru: iluminat ambiental diminuat. Se cere subiectului sa fixeze

tinta cu ambii ochi.
a) Reflexul fotomotor: se aseaza lampa stilou stinsa la 2 cm pe axa
pupilei. Se protejeaza de lumina cu mana celalalt ochi. Se aprinde lampa. Se
repeta testul in acelasi mod pentru celalalt ochi.
b) Reflexul consensual: se ilumineaza ochiul drept si se observa ochiul
stang si analog se ilumineaza ochiul drept si se observa ochiul stang. In timpul
observatiei se pastreaza lampa stilou aprinsa.
Comportamente obsen'abile:
a) reflexul fotomotor: contractie, dilatare, oscilatii, fara reactie.
b) relfexul consensual: contractia ambelor pupile sau a unei singure.
Se noteaza comporatmentul observat ca amplitudine si viteza de raspuns.
Normal: contractie consensuala.
Testul nr.23 - Reflex de compensare a miscarilor corpului
Scop: se evalueaza independenta miscarilor oculare in raport cu miscarile
capului si corpului.
Echipament: sursa de lumina punctiforma mobila.
Mod de lucru: iluminat ambiental normal, se aseaza sursa de lumina la
cativa centimetri de radacina nasului in ul median si la inaltimea ochilor. Se cere
subiectului sa fixeze tot timpul sursa de lumina si sa roteasca capul, corpul fiind
fix, in orizontal, de la stanga la dreapta, uniform, de cateva ori.
Comportamente obsen'abile: miscari regulate ale capului cu mentinerea
fixarii pe izvor, pierderi de fixare la un ochi sau la amandoi, ochii urmeaza
miscarea capului fara sa poata mentine fixarea, miscari de mica amplitudine,
miscari asociate ale corpului si / sau membrelor.
Se noteaza miscarile sacadate, pierderile de fixare, miscarile asociate.

Normal: miscari regulate si ample ale capului cu pastrarea permanenta a

fixarii.
Testul nr.24 - Reflex de versiune
Scop: evaluarea capacitatii de a mentine fixarea pe un obiect in miscare.
Echipament: sursa de lumina punctiforma mobila
Mod de lucru: iluminat ambiental normal, se aseaza sursa de lumina la
aproximativ 10 cm de radacina nasului, la inaltimea ochilor si in median. Se
deplaseaza tinta in orizontal in arc de cerc. Se cere subiectului sa mentina fixarea
pe sursa de lumina aflata in miscare.
Comportamente obsei-vabile: ambii ochi urmaresc sursa de lumina tot
timpul si regulat, un ochi pierde fixarea apoi o reia, ochii fixeaza alternativ sau
intermitent, ambii ochi sunt incapabili sa

urmareasca stimulul luminos, urmaririle oculare sunt insotite de miscari asociate

ale capului si / sau corpului.
Se noteaza pierderile si reluarile de fixare sacadate, fixarea permanenta cu
salt pe mediana, fixarea intermitenta, miscari asociate.
Normal: mentinerea fixarii cu miscari ample si regulate ale ochilor fara
miscari asociate.
Testul nr.25 - Urmariri oculare
Scop: se evalueaza calitatea miscarilor de versiune in directiile principale.
Echipament: sursa de lumina punctiforma mobila (lampa stilou).
Mod de lucru: iluminat ambiental normal, subiectul este asezat pe scaun, se
pune sursa de lumina la distanta de 40 cm. Se cere subiectului sa urmaresasca

sursa care se deplaseaza in vertical perpendicular pe ul median al corpului, pe

directiile: verticala, orizontala si dupa bisectoarele celor patru cadrane.
Comportamente observabile: urmariri continue uniforme, pierderi de fixare,
urmarie si sacade neuniforme, limitari ale miscarilor in unele directii, miscari
asociate ale corpului si / sau corpului si membrelor.
Se noteaza: prezenta sacadelor, a urmaririlor neregulate sau regulate, a
miscarilor asociate.
Normal: urmarire continua regulata fara pierderi de fixare.
Testul nr.26 - Mascarea in vederea aproape
Scop: sondarea tendintelor posturii binoculare, in absenta sustinerii vederii
binoculare, in vederea aproape.
Echipament: sursa de lumina punctiforma mobila (lampa stilou), ocluzor.
Mod de lucru: iluminat ambiental normal. Se plaseaza sursa de lumina la
jumatatea distantei lui Harmon in ul median, la inaltimea ochilor. Subiectul fixeaza
sursa, ambii ochi fiind deschisi. Se acopera un ochi, fara a-l atinge. Dupa cinci
secunde, se descopera ochiul acoperit si se observa miscarile sale. Daca ochiul nu
se misca, se verifica daca este aliniat pe tinta, acoperind celalalt ochi.
Se procedeaza la fel pentru ambii ochi.
Comportamente observabile: ochiul nu se misca, miscare temoporo - nazala,
miscare nazalo -temporala, miscare pe verticala sau oblic, ochiul neacoperit nu se
misca, dar este deviat intern, extern, sus, jos (tropie), miscare asociata a celuilalt
ochi.
Se noteaza miscarea sau deviatia observata.
Normal: miscare temporo - nazala.
Testul nr.27 - Mascarea in vederea departe
Scop: sondarea tendintelor posturii binoculare, in absenta sustinerii vederii
binoculare, in vederea departe.

Echipament: sursa de lumina punctiforma mobila (lampa stilou), ocluzor.

Mod de lucru: iluminat ambiental normal. Se plaseaza sursa de lumina la
inaltimea ochilor, la 5 m distanta, in median. Se cere subiectului sa fixeze sursa cu
ambii ochi. Se obtureaza un ochi, fara a fi atins. Dupa cinci secunde se descopera
ochiul obturat. Se observa miscarea ochiului descoperit. Daca nu se observa
miscare, se controleaza daca ochiul este aliniat pe punctul de fixare, acoperind
celalalt ochi. Se repeta testul si pentru celalalt ochi.
Comportamente obsei-vabile: nu se misca, miscare temporo - nazala,
miscare nazalo -temporala, miscare pe verticala sau oblic, deviere interna externa, superioara sau inferioara, orice alt fel de miscare, miscarile asociate ale
celuilalt ochi.
Se noteaza: miscarea observata.
Normal: ne se misca.
Testul nr.28 - Testul Worth
Scop: evaluarea pemanentei vederii simultane aproape si departe.
Echipament: lanterna Worth care are pe peretele frontal patru orificii in
care s-au montat un geam alb, un filtru rosu si doua verzi. Un ochelar cu ufiltru
rosu si unul verde.

Mod de lucru: iluminat ambiental diminuat. Se prezinta subiectului

lanterna, se pune la distanta de 40 cm, apoi se departeaza progresiv. Se cere
subiectului sa spuna cate puncte luminoase vede si ce culori au.
Comportamente observabile: patru puncte (unul alb, unul rosu, doua verzi),
cinci puncte (doua rosii si trei verzi), doua puncte rosii, trei puncte verzi,
alternanta acestor posibilitati.
Se noteaza numarul si culorile pentru diferite distante.

Normal: patru puncte, exceptie pentru distanta mai mica decat distanta de
spargere a fuziunii, cand apar cinci puncte.
Testul nr. 29 - Perimetrie
Scop: evaluarea limitelor campului de sensibilitate pentru fiecare ochi.
Echipament: perimetru.
Mod de lucru: subiectul este asezat pe scaun, capul rezemat de un suport
special. Un ochi se obtureaza. Iluminarea se face conform metodei de lucru
adoptate. Subiectul fixeaza un punct central. Se deplaseaza tinta pe un meridian,
de la exterior la interior si se cere subiectului sa semnaleze momentul cand
percepe tinta si cand dispare. Se repeta incercarea pentru 16 meridiane. Se
traseaza o diagrama. Tinta poate fi o pastila alba sau colorata sau un punct
luminos.
Comportamente obseivabile: reducerea campului in toate directiile,
reducerea campului intr-o directie, marirea petei oarbe, scotom in interiorul
campului.
Testul nr.30 - Camprimetrie
Scop: determinarea sensibilitatii retinei pe o zona in jurul foveei de 25.
Echipament: ecranul tangent, tinta alba la capatul unei tije de 50 cm.
Mod de lucru: se aseaza subiectul la 1 m de ecran, capul fixat. Ochiul care
nu este controlat se obtureaza. Se cere subiectului sa fixeze punctul din centrul
ecranului. Se aseaza tinta in centrul proiectiei petei oarbe (la dreapta pentru
ochiul drept). Se deplaseaza tinta dupa cele opt directii principale de privire,
pentru a se determina dimensiunile papilei. Pornind de la periferia ecranului spre
centru, se cauta eventualele scotoame de-a lungul celor opt directii.
Comportamente obser\'abile: perceptia permanenta a tintei, cu exceptia
zonei corespunzatoare papilei, cresterea suprafetei papilei, scotoame.
Normal: perceptie permanenta a tintei exceptand zona proiectiei papilei.
Testul nr.31 - Caroiajul Amsler

Scop: determinarea sensibilitatii retiniene intr-o zona centrala de 20, de la

distanta de 30 cm de subiect.
Echipament: joc de caroiaje, ocluzor.
Mod de lucru: subiectul poarta compensarea optica eventuala. Fixeaza
centrul caroiajului monocular. Se cere subiectului sa fixeze permanent centrul si
sa spuna daca vede cele patru colturi si patru laturi, daca toate liniile par paralele,
daca nu observa o gaura neclara. Caroiajul trebuie iluminat.
Comportamente observabile: este vazut tot caroiajul, una sau mai multe
zone dispar.
Normal: intregul caroiaj este vazut.
Testul nr.32 - Capacitatea de a vedea culorile
Scop: determinarea sensibilitatii la diferite lungimi de unda (culori).
Echipament: joc de jetoane de diferite culori, fiecare culoare se regaseste
pe doua jetoane.
Mod de lucru: iluminat ambiental normal; se cere subiectului sa aranjeze
jetoanele perechi de aceeasi culoare. Pentru copii sub 5 ani, se prezinta un jeton
si se cere sa gaseasca unul la fel.
Comportamente observabile: imperecherea este integral realizata,
inverseaza culorile, confuzie totala de culori,.
Normal: reusita totala.
Testul nr.33 - Distingerea detaliilor
Scop: determinarea acuitatii vizuale in vederea departe si aproape
Echipament: ochelari de proba, ocluzor, teste optotip.

Mod de lucru: se testeaza monocular. Se prezinta testele optotip cu

variante de litere sau simboluri, din ce in ce mai mici si se cere subiectului sa
recunoasca sau sa indice in cazul inelelor Landolt pozitia sparturii. Pentru
prescolari se foloseste un inel cu taietura, pe care sa-l orienteze corespunzator
testului. Daca subiectul nu recunoaste toate literele sau simbolurile de pe o
linie, se izoleaza un anumit test. Se repeta controlul pentru celalalt ochi si apoi
binocular.
Comportamente observabile: toate testele sunt recunoscute, subiectul
face unele erori, incapacitate de recunoastere a testelor.
Normal: pentru adolescenti Vb = 1,25 pentru maturi Vb = 1. (Acuitatea
este aceeasi daca recunoaste unul sau mai multe teste)
Testul nr.34 - Integrare spatiala
Scop: evaluarea modului de receptionare a principalelor coordonate ale
spatiului.
Echipament: cartoane de 15 x 20 cm care contin una din urile: linie
verticala, linie orizontala, cruce, patrat, cerc, triunghi, ura universala, romb;
creion, hartie pentru desenat.
Mod de lucru: se prezinta cartoanele subiectului (aplicat cel mai des la
copii), unul cate unul si i se cere sa reproduca cu creionul pe o hartie alba, ura
pe care o vede. Cartonul ramane in fata subiectului, pana termina.
Comportamente observabile: cu ce mana tine creionul, pozitia foii si daca
este rasucita in timpul desenatului, trasarea liniilor pe hartie este continua sau
discontinua, orientarea trasarii (in jos sau invers, de la dreapta la stanga sau
invers), reproducere fidela, reproducere deformata, imposibilitatea de a
reproduce modelul.
Normal: pana la 4 ani - reproducere fidela a liniilor orizontale, verticale si
a crucii; de la 4 la 5 ani - reproducere fidela a cercului, patratului, triunghiului, la
6 ani - reproducere fidela, orientata a urii universale, la 7 ani - reproducerea
rombului.
Testul nr. 35 - Memoria vizuala
Scop: evaluarea capacitatii de memorie vizuala.

Echipament: cartoane de 15 x 10 cm, reprezentand uri organizate din ce in

ce mai complexe, cronometru.
Mod de lucru: observatorul se aseaza la aproximativ 1 m in fata
subiectului, acesta avand in fata o foaie de hartie si un creion. Se arata
subiectului timp de 5 secunde un carton. Dupa alte 10 secunde, subiectul
trebuie sa reproduca ce era pe cartonul respectiv. Se repeta experimentul
pentru 10 cartoane, fiecare avand uri geometrice din ce in ce mai complicate.
Comportamente observabile: reproducere completa sau partiala.
Normal: reproducere completa conforma.
Testul nr.36 - Viteza de citire
Scop: evaluarea eficacitatii mecanismelor implicate in procesul de citire,
functie de norme, de cadrul scolar sau profesionale.
Echipament: bateria de 6 teste de lectura adaptate in functie de varsta
subiectului, respectand conditiile din tabel:
Nivel
I
II
III
IV
V
VI

Clasa
Cls a l a primara
Cls a III a
Cls a V a
Cls a IX a
Cls a X - XI a
Ciclul superior

Nr. cuvinte continute in

text
100
300
800
1200
1500
2000

Observatii: functie de dificultatile previzibile, se poate propune un text de

nivel mai scazut. Pentru ambliopi, se poate recomanda nivelul IV.
Mod de lucru: iluminare buna a textului, postura cea mai convenabila
(exemplu masa de citit inclinata la 20); se noteaza durata lecturii.

Comportamente observabile: testul ofera o apreciere subiectiva si obiectiva

a eficacitatii lexice.
a) aprecierea obiectiva: viteza de lectura se evalueaza prin raportul VI
(nr cuvinte citite) / durata (min); eficacitatea lexica Rv se calculeaza cu relatia Rv =
(viteza de lectura) / (viteza normala).
b) aprecierea subiectiva: comportamente posturale - evolutia posturii
asezat pe scaun in timpul testului (se apropie sau se deprteaza, se misca, schimba
pozitia, ticuri, se incrunta etc); comportamente oculare - opriri de fixare, miscarea
numai a capului, miscarea intregului corp, urmarirea cu degetul, sare peste linii,
se intoarce, isi freaca ochii, vorbeste in timp ce citeste, misca falca etc.
Testul nr.37 - Testul rosu - verde pentru vederea departe
Scop: verificarea compensarii optice pentru vederea departe
Echipament: teste optotip, literele sau simbolurile negre pe fond verde si pe
fond rosu, foropter sau trusa de lentile.
Mod de lucru: iluminat ambiental normal; se obtureaza ochiul stang. Ochiul
drept vizeaza tinta si i se cere sa spuna daca apar testele optotip cu diferente de
culoare / nuante. Se elimina diferenta cu lentile de proba. Analog si pentru
celalalt ochi.
Comportamente observabile: egalitate de aspect, mai negru pe rosu, mai
negru pe verde. Apreciere: emetropie sau compenesare emetropica divergenta,
miopie - necesara aditie divergenta, hipermetropie - necesara aditie convergenta.
Dupa compensare se verifica binocular cu testul rosu - verde polarizat.
Se noteaza comportamentele si compensarile specifice.
Normal: egalitate de netitate.
Testul nr.38 - Testul rosu - verde in vederea aproape.
Scop: verificarea compensarii optice pentru vederea aproape.
Echipament: teste optotip, literele sau simbolurile negre pe fond verde si pe
fond rosu, foropter sau trusa de lentile.

Mod de lucru: iluminat ambiental normal; se obtureaza ochiul stang. Ochiul

drept vizeaza tinta asezata la distanta de 33 cm si i se cere sa spuna daca apar
testele optotip cu diferente de culoare / nuante. Chiar si in caz afirmativ, se
apropie semnificativ tinta care va fi vazuta mai neagra pe fond verde, apoi se
departeaza pana vede mai net pe rosu. Daca distanta este prea scurta se
micsoreaza aditiaconveregenta, daca este prea lunga se mareste. Se repeta
etapele si pentru celalalt ochi si se verifica daca egalitatea de netitate se obtine
pentru aceeasi distanta. Dupa compensare se verifica binocular cu testul rosu verde polarizat.
Se noteaza valorile compensarilor si distanta subiect - tinta pentru care s-a
obtinut egalitatea de netitate.
Normal: egalitate de netitate pentru distanta de lucru invocata.
Testul nr.39 - Eficacitatea vizuala
Scop: evaluarea calitatii si cantitatii informatiilor asimilate in timpul lecturii.
Echipament: bateria de teste de intelegere analitica, care se sprijina pe
textele utilizate pentru testul de viteza a lecturii.
Mod de lucru: acest test se face in continuarea testului de viteza. Subiectul
trebuie sa lucreze un chestionar cu raspunsuri posibile multiple. Testul de nivelul 1
face apel la imagini si este constituit din apeluri de imagini, subiectul trebuie sa
repereze imaginile care corespund continutului textului.
Comportamente obser\>abile: se noteaza numarul de raspunsuri bune, raportul
dintre numarul raspunsurilor bune si numarul de intrebari, alte date concludente.
TEHNOLOGIA CENTRARII LENTILELOR PENTRU
OCHELARI
1 Centrarea dupa sablon
In functie de distanta interpupilara se alege tipul de montura corespunzator.
Monturile sunt executate astfel incat, intre centrele anourilor sa fie anumite
distante.

In functie de conturul interior al anoului, se executa prin incercari sablonul cu

care se realizeaza conturul lentilei. Sablonul se poate executa din carton, celuloid de
2 mm, duplex sau placi din aluminiu.
Montura se aseaza pe placa din care se va confectiona sablonul si se traseaza
interiorul anoului cu ajutorul unui creion bine ascutit. Pentru executarea unui sablon
cat mai corect, se va tine seama si de adancimea locasului pentru fixarea lentilei in
montura.
Sablonul se decupeaza totdeauna mai mare decat conturul trasat si prin
ajustari repetate se probeaza la montura, pana se obtine conturul sablonului cat mai
corect.
Sabloanele se mai pot confectiona din alumina prin turnare in matrite
speciale, care iau forma monturii.
Sabloanele din placi de celuloid se pot confectiona si cu ajutorul masinilor
semiautomate de confectionat sabloane. O astfel de masina este alcatuita din
dispozitiv pentru centrarea sablonului, dispozitiv pentru prinderea monturii,
sistemul de copiat cu palpator si cu portscula. Miscarea de avans se realizeaza la
masa masinii prin copiere dupa model.
Dupa realizarea conturului, cele doua sabloane se monteaza in montura
pentru ochelari si cunoscandu-se distanta interpupilara, se traseza prin incercari
cele doua centre si respectiv linia ochelarului.
Dupa trasarea conturului si a liniei de baza, pe sabloane se executa trei gauri:
una in centru, iar celelalte doua pe linia ochelarului la distante egale de centru,
distante stabilite la 9 mm (.8).
Dispunerea celor trei puncte este identica cu dispunerea celor trei puncte
marcate pe lentila semifabricat la verificarea dioptriei si a centrului optic pe
frontifocometru.
Sablonul astfel realizat, este utilizat la prelucrarea lentilei pe contur. Daca
prelucrarea pe contur a lentilei se executa manual, sablonul se aseaza pe lentila,
aducandu-se in coincidenta cele trei puncte si se treaseaza pe lentila conturul
sablonului, cu ajutorul unei scule cu varf de diamant sau cu varf cu placuta widia.
In continuare prelucrarea pe contur, se realizeaza prin cioplire, taiere si slefuire
manuala, sablonul fiind utilizat ca martor. Lentilele astfel obtinute vor fi montate in
montura.
Daca prelucrarea pe contur a lentilelor de executa mecanizat, sablonul este
fixat prin cele trei gauri pe masina, realizandu-se prin copiere conturul lentilei.

Centrarea dupa sablon a lentilei este o metoda usor de aplicat, dar precizia
centrarii nu este corespunzatoare, fapt pentru care este de preferat ca centrarea
lentilelor pentru ochelari sa se execute pe masini automate.
2 Aparate pentru centrarea lentilelor
Stabilirea precisa a centrului lentilei pentru ochelari se face cu ajutorul
diferitelor aparate.
De exemplu, pe un astfel de aparat se realizeaza centrarea lentilei si
respectiv materializarea acestei axe, prin fixarea pe lentila a unei ventuze sau fixarea
lentilei pe un bloc metalic, necesare pentru prinderea la prelucrarea conturului
lentilelor pe masinile de lucru.
Unele aparate de centrat au in componenta si un aparat de proiectie.
Aparatul de centrat este compus dintr-un suport stabil, in care se afla
elementele mecanismului de miscare pe verticala a suportului lentilei, precum si un
surub pentru blocarea pe o anumita pozitie a suportului lentilei. Tot pe acest suport
stabil se fixeaza o coloana verticla, pe care sunt montate doua brate: unul fix, pe
care este montata o lupa, dispusa pe axa optica a aparatului de centrat si un
brat rabatabil, ce foloseste la blocarea lentilei pe o ventuza sau un bloc metalic. La
unele aparate, pe coloana verticala se monteaza si un aparat de proeictie.

In functie de prescriptia ochelarului, pe aceste aparate se pot realiza si

descentrari sau inclinari de axe specifice lentilelor, fata de montura ochelarului.
Un alt model de aparat, pe langa centrarea si fixarea lentilei, mai executa si
decuparea conturului lentilei. Fixarea lentilei se realizeaza in pozitia de centrare.
Prelucrarea de decupare a conturului este realizata prin copiere, de un brat de
parghie, ce urmareste cu un palpator profilul sablonului, iar la celalalt capat este
prinsa scula de taiere (diamant). Lentila se roteste odata cu sablonul, miscarea fiind
comandata manual si sincronizata de aparat.
PRELUCRAREA MONTURILOR DIN IMATERIALE PLASTICE
1 Procesul tehnologic de prelucrare

Monturile pentru ocjiejarii^de__&oi&cjie_s^u_^oj:ectie, cel mai des se

executa din urmatoarelemajexiaie41astice^ acetat de celuloza, nitrat de
celuloza (celuloid), polistirol etc.
Pentru realizarea acestor monturi se foloseste prelucrarea la rece si prelucrarea la
cald.
Fiecare procedeu de prelucrare are avantajele si dezavantajele sale. Prin
prelucrarea materialelelor plastice la rece, calitatea materialului nu se schimba.
Procesul tehnologic, in acest caz, cuprinde mai multe operatii. Procedeul se
foloseste la fabricarea individuala a monturilor si pentru serii mici. Metoda este
totusi economica, intrucat se pot procura usor si repede scule potrivite.
Prin prelucrarea la cald, odata cu incalzirea materialului, acesta isi pierde
din plasticitate, devine rigid si isi pierde astfel si durabilitatea. Procedeul se
foloseste la productia de serie mare.
La fabricarea monturilor pentru ochelari, trebuie sa se tinea seama de
faptul ca in final suprafetele trebuie sa fie fme si lucioase. Utilizarea monturilor
este influentata de forma, de aspect, de marime si de durabilitatea sa. Operatiile
de finisare ale suprafetei, sunt operatii prin care sunt inlaturate neregularitatile
ce raman de la operatiile de prelucrare. In timpul fabricarii pieselor componente
ale monturilor pentru ochelari, este important controlul finetei suprafetelor ce se
realizeaza cu sabloane etalon. Etalonul 1 este cel mai fin.
o-v Prelucrarea la rece cuprinde urmatoarele operatii:
^
- taierea placii de material plastic in bucati
(straifuri);
vt

- copierea modelului pentru cadru la masina pantograf;

- tobarea cadrelor:

- trasarea pe cadru a locului unde vor fi montate balamalele;

- gaurirea cadrelor cu masina de gaurit;

- executarea curburii nazale;

- montarea balamalelor;
- taierea din straifuri a bratelor;
- injectarea in brate a armaturilor metalice:
- frezarea profilului bratelor:
- tobarea bratelor;
- gaurirea bratelor pentru montarea balamalelor;
- montarea bratelor la cadru;
- confectionarea pernitelor nazale;
- lipirea cu acetona a pernitelor la cadru:
- acetonarea ramelor;
- lustruirea la perie a aplicatiilor metalice;
- ambalarea produsului finit.
Prima operatie este taierea materialului la masini de tipul ferastraielor
circulare, obtinandu-se straifun (placi) de dimensiunile dorite. Astfel, in cazul
monturilor pentru copii, lungimea placii va fi de 13 cm, pentru monturi barbatesti
intre 15 si 15,5 cm, iar pentru monturi destinate femeilor intre 14 si 14,5 cm.
Dupa aceasta operatie, straifurile se fixeaza la masina pantograf, unde se
copiaza modelul dorit pentru cadru.
Pantograful este o masina, care realizeaza prelucrarea unei piese, asemenea
cu o piesa sau forma data la o anumita scara. Se compune din urmatoarele parti:
un motor electric care actioneaza scula, in acest caz o freza (frezele utilizate sunt
profilate, putand realiza si locasul lentilei in montura): masa principala a masinii pe masa este fixat printr-un dispozitiv de prindere, modelul necesar pentru cadru.

Pentru ca deplasarile piesei (straifurilor) fata de scula, sa determine

realizarea monturii, in paralel este montata montura model, pe masa. Pe capul
masinii, este fixat poansonul de copiere care este montat in paralel cu freza.
In functie de profilul frezei, masa principala poate ocupa doua pazitii pe
verticala
La prima pozitie se copiaza conturul exterior al cadrului, iar la a doua
pozitie, interiorul cadrului si in acelasi timp se executa si canalul interior pentru
fixarea lentilei (.24).
Dupa copiere, se traseaza la ambele proeminente, numite bac-uri, axele
pentru doua gauri asezate vertical la o distanta de 2,1 - 2,5 mm (. 25).
Apoi, cadrul se introduce intr-o toba de forma hexagonala, unde este tinut
timp de 16 ore, efectuandu-se operatia de tobare.
Bratele se executa din placi de celuloid, cu o grosime de 2.8 mm. Din aceste
placi, se taie straifuri de 16-l8 mm. Dupa taiere, bucata de material este introdusa
in masina de injectat armaturi metalice.
Masina de injectat armaturi metalice realizeaza injectarea armaturilor
astfel: straiful de material este dirijat catre un incalzitor de inalta frecventa,
incalzindu-se numai zona ce urmeaza a fi armate; armatura are o forma adecvata,
respectiv ascutita la un capat, fiind deasemenea incalzita, este impinsa in
material. Toate deplasarile sunt realizate prin actionari pneumatice, comandate
de un sistem electronic de comanda. In functie de materialul utilizat la
executarea bratelor, este necesar un reglaj al temperaturii.
Operatia de frezare a bratelor se executa la o masina care are la baza
principiul copierii dupa un model. In paralel cu bratul care trebuie prelucrat, pe
masa masinii se afla modelul de referinta. Pozitiile relative ale piesei si modelului
sunt dispuse pe verticala. Masa are o miscare de translatie alternativa, pe directie
orizontala. In cursa activa, prin deplasarea mesei, modelul va intalni doua discuri,
plasate de o

parte si cealalta a modelului. Coaxial cu aceste discuri, dar intr-un alt , pe directie
verticala, respectiv in ul piesei, se afla doua piese profilate, conform formei pe
care trebuie sa o aibe bratul.
Dupa operatia de frezare, bratul este introdus in toba si mentinut 16 ore.
Tobarea este necesara pentru rotunjirea muchiilor, atat pentru cadru cat si
pentru brate.
Dupa aceasta operatie, cadrelor li se executa conturul nazal, la o masina de
presat, formata dintr-un sablon fix. prevazut cu doua limitatoare pentru diferite
modele, un piston actionat de un compresor de 6 - 8 atmosfere, o masa
prevazuta cu un sistem electric pentru incalzire. Operatia de incalzire este
necesara deoarece la presare cadrele se pot rupe.
Se fixeaza cadrul pe masa, iar la coborarea pistonului acesta imprima
conturul nazal dorit.
Urmeaza operatia de gaurire a cadrelor si bratelor, care se executa cu un
burghiu, avand un diametru de 1,1-l,8 mm.
Dupa montarea balamalelor este nevoie de: capuitor. contracapuitor, un
ciocanel, nituri, aplicatii etc. Balamalei i.se aplica lovituri, pana intra piciorusele
aplicatiei in gaurile specifice. Se taie din lungimea aplicatiei si se nituieste cu
nituitorul. Se executa aceeasi operatie si la brate. Urmeaza montarea bratelor la
cadru, prin intermediul suruburilor.
Cu o penseta si prin intermediul acetonei, se executa lipirea aripioarelor de
cadru, de la capat. Ultima etapa este finisarea monturii. Se pileste montura, pana
ce deschizatura bratelor este buna.
Pilirea cadrului, respectiv a bratului, se realizeaza cu ajutorul unei pile
semirotunde. Dupa pilire se curata suprafetele respective cu smirghel fm. Este
necesara apoi, o slefuire mai ales la monturile executate din acetat sau celuloid.
Reslefuirea se executa la un polizor prevazut cu panza si pasta de slefuit. Aceasta
elimina de pe suprafata monturii toate zgarieturile, iar suprafata rugoasa devine
omogena. Pilirea trebuie executata pana ce dispar toate zgarieturile.
La monturile din celuloid, se foloseste lustruirea cu carpa si acetona, iar la
cele fabricate din acetat se foloseste lustruirea cu o carpa speciala.

Cel mai des folosita este lustruirea cu acetona, care este o metoda rapida,
economica si confera monturii un luciu indelungat.
Monturile asamblate, se introduc in baie de acetona. Pentru aceasta
operatie, este nevoie de o cuva si un gratar mai mare pentru a se putea introduce
in baie mai multe bucati in acelasi timp. Monturile de acetat se tin in baie circa 2
min, iar cele de celuloid 1 min. Apoi se lustruiesc cu o perie, pentru ca aplicatiile
metalice sa aibe un luciu piacut.
Prelucrarea la cald_ se aplica in specia] materialelor termoplaste. Pentru
injectarea in matrite a monturilor pentru ochelari, se foloseste acetatul de
celuloza. Acesta este color sau incolor, transparent si se foloseste sub forma de
granule. Este un material rezistent, ceea ce ii face sa fie indicat pentru aceste
monturi. Un dezavantaj este tendinta materialului de a fi higroscopic.
Fazele procesului tehnologic sunt: vopsirea materiei prime, uscarea,
injectarea in matrite, tratamentul final, gaurirea.
a) Vopsirea materiei prime - din punct de vedere economic, materia prima
incolora se poate
procura si depozita usor. Vopsirea se va face la inceputul procesului tehnologic.
Cantitatile mai mici se
vopsesc pe placi de aluminiu, iar cantitatile mai mari in cutii prevazute cu o
instalatie de amestecare,
care executa permanent o miscare de rotatie in jurul axei sale. Viteza de rotatie a
instalatiei trebuie
aleasa in asa fel, incat granulele de acetat de celuloza sa nu se lipeasca de
peretele instalatiei, ci sa cada
uniform de pe el. Pentru vopsire se foloseste vopsea de anilina, amestecandu-se
pana cand aceasta se
imparte uniform pe suprafata tuturor granulelor. Culoarea neagra se realizeaza
cu ajutorul negrului de
fum.
Monturile se vopsesc dupa operatia de stantare. In acest scop, montura se
sprijina pe brate, se pune sablonul si se vopseste cu ajutorul unui pistol special de
vopsit.

b) Uscarea materiei prime - in timpul prelucrarii, umezeala are un efect

negativ, de aceea
trebuie inlaturata. La peste 100 C. umezeala trece in stare de vapori, care nu se
pot evapora din masa
de materie topita. In material se pot produce bule de gaze. Umezeala se
indeparteaza inaintea operatiei

de injectare. Uscarea se realizeaza in cuptoare electrice la temperatura de 70 C.

Timpul de uscare depinde de gradul de umezeala existent. Pentru a se stabili
timpul optim de uscare, se ia o proba din materialul umed si se usuca in cuptorul
electric, pana ajunge la greutatea standard a unei monturi. Pentru a ajunge la
aceasta greutatea standard, in timpul uscarii trebuie facute mai multe masurari.
Timpul scurs pana la obtinerea greutatiistandard a materialului de proba, este
folosit pentru determinarea timpului de uscare necesar materialului.
c) Injectarea - materia prima pregatita pentru injectare, trebuie sa aiba
temperatura mai ridicata
decat temperatura de topire, dar mai mica decat temperatura la care se
descompune. Temperatura
optima este cea situata la mijlocul intervalului dintre cele doua temperaturi.
Acetatul de celuloza are
temperatura de prelucrare situata intre 140 C si 230 C.
Tehnologia aplicata depinde de urmatorii factori: temperatura de injectare,
presiunea de injectare si temperatura matritei de injectare.
Temperatura de injectare este asigurata de masina de injectat al carei
cilindru este incalzit in timpul functionarii cu ajutorul unui element, cu rezistenta
electrica. Temperatura de injectare influenteaza proprietatile de curgere ale
materialului, in forma. Cu cat temperatura materialului este mai mare, cu atat
acesta este mai fluid si umple mai usor cavitatile formei. O temperatura prea
mare poate duce la descompunerea materialului plastic.
Intre temperatura si presiune trebuie creat un echilibru. Daca unul din
acesti parametri nu este corespunzator, se va obtine o piesa rebut. Temperatura

matritei de injectare influenteaza materialul, iar de multe ori acesta este rece, isi
pierde temperatura si se contracta producandu-se o scadere a volumului sau.
Dupa operatia de injectare piesa obtinuta poate rezulta incompleta. Cauzele
acestui defect sunt: temperatura scazuta in cilindrul de topire, pozitia
necorespunzatoare a pistonului, presiunea exercitata de piston este mai mica
decat normal, existenta in matrita a unor ventuze, care nu lasa sa iasa aerul din
matrita, surplusul de material se datoreaza unei presiuni mari de lucru, ventil ui
este defect, nu se inchide corect sau capacul matritei nu se inchide perfect,
montura obtinuta prezinta bule, datorita unei presiuni mici de lucru fata de cea
normala sau existenta aerului in matrita, suprafata monturii prezinta
neregularitati sfaramicioase datorita unei raciri bruste a materialului, existenta
unor umflaturi pe suprafata monturii, datorita temperaturii de lucru prea ridicate
sau umiditatii materialului.
Aceste defecte se pot inlatura, daca se face o injectare de proba, unde se
intrunesc toate conditiile necesare obtinerii unei piese de calitate superioara.
d) Tratamentul final este operatia prin care se indeparteaza surplusul de
material, manual, in asa
fel incat montura sa nu suporte nici o deteriorare. In acest caz, o serie de monturi
considerate rebut, pot
fi totusi utilizate. In acelasi mod. se poate proceda si cu rebuturile datorate
celorlalte defecte, dar dupa
o sortare corespunzatoare.
Rebuturile care contin impuritati nu se mai folosesc. La materia prima se
pot adauga doar 15-20% din rebuturile macinate, deoarece ele nu mai au aceeasi
temperatura de topire. Aceste amestecuri cu rebuturi, se folosesc la executarea
unor piese care nu sunt supuse unor uzuri prea mari. Piesele finite se depoziteaza
in saci timp de 14 zile pentru relaxare: in acest timp presiunea interna dispare.
Dupa relaxare, monturile sunt introduse sub un tambur special, pentru a se
inlatura eventualele denivelari existente pe suprafata.
e) Gaurirea - cadrul si bratele trebuie gaurite. In timpul gauririi, materialul
se incalzeste din
cauza frecarii care apare. Pentru micsorarea incalzirii, burghiul trebuie uns
cu ulei sau parafina.
Burghiul se mai poate raci, ridicandu-l de mai multe ori in timpul operatiei de

gaurire. Partea activa a

burghiului este lata, taie adanc, iar cantitatea de material aschiata de acesta este
mare.
2 Asamblarea monturilor fabricate din materiale plastice
Procedeul de montare cuprinde: pregatirea, asamblarea propriu - zisa si
finisare monturii.

In faza de pregatire tehnicianul isi pregateste sculele necesare si

materialele. Pentru realizarea monturii din celuloid, sunt necesare urmatoarele
operatii:
'taierea aplicatiei metalice pentru bratul ochelarului;
- montarea balamalelor pe brate;
pilirea oblica a
panilor de asociere;
- pilirea coltului cadrului;
- slefuirea manuala a balamalelor;
- reslefuirea;
- polizarea si lustruirea:
- stergerea monturii asamblate.
Taierea aplicatiilor metalice trebuie executata la dimensiuni potrivite,
pentru a se putea face o
nituire corespunzatoare. Daca aplicatiile sunt prea lungi ele se indoaie, se aduna
sub balama, facand ca aceasta .sa slabeasca si sa cada. Daca aplicatiile sunt prea
scurte, ele umplu orificiul balamalei cu material si nituirea este
necorespunzatoare.

Pilirea colturilor se executa cu o pila semirotunda cu un diametru de 150

mm. Dupa pilirea colturilor, suprafata ramei se curata cu o hartie de smirghel.
Reslefuirea este necesara la toate ramele executate din celuloid sau acetat
de celuloza.
Urmele lasate dupa pilire pot fi indepartate de polizor, cu pasta de slefuit.
Trebuie eliminate de pe suprafata monturii toate zgarieturile, pentru ca suprafata
rugoasa sa devina omogena. Polizarea se executa, pana cand dispar toate
zgarieturile de pe suprafata.
Finisarea monturii include lustruirea acesteia. Lustruirea se face cu carpa si
acetona. Cea mai des folosita este lustruirea cu acetona, fiind o metoda rapida si
economica, asigurand monturii un luciu Indelungat. Monturile din celuloid se
mentin in baia de acetona timp de 1-2 secunde, pana cand acetona se depune pe
suprafata lor. Se sterge dupa aceea, cu o carpa moale.

OFTALMOSCOPIE
1 Generalitati
Oftalmoscopia este o metoda de examinare, bazata pe principiul optic al
focarelor conjugate, care permit prin transparenta mediilor oculare, observarea
directa a retinei, a papilei nervului optic si partial a coroidei (putandu-se face si
aprecierea trasparentei mediilor).
Pentru ca observarea retinei subiectului sa fie posibila, trebuie sa fie
indeplinite urmatoarele conditii:
- retina subiectului sa fie iluminata convenabil: campul observat sa
coincida cu campul iluminat; campul cercetat din retina subiectului sa
corespunda cu campul vizual al observatorului; atat ochii subiectului, cat si
ai observatorului sa fie compensati cu lentile, astfel incat retinele lor sa fie
conjugate.

Iluminarea retinei subiectului se poate face prin pupila sau transcleral. Cel mai
des se foloseste iluminarea prin pupila.
2 Metode de oftalmoscopie
Ofialmoscopia directa consta in observarea imaginii retinei subiectului, direct
prin sistemul sau
optic. In cazul ochiului emetrop, imaginea este dreapta.
Observatorul examineaza retina subiectului, folosind sistemul optic al ochiului
acestuia nemijlocit, in calitate de lupa, cu puterea de 60 dpt. Penfru ca zona din
retina observata sa fie mare, trebuie ca distanta dintre acestia sa fie mica.
Campul retinian iluminat trebuie sa fie cel putin egal cu campul mediu
observabil. Pentru aceasta izvorul de lumina consta intr-un geam mat cu
diametrul de 60 mm, iluminat din spate de o lampa electrica. Oglinda formeaza
imaginea sursei la aproximativ 500 mm de ochiul subiectului. Oglinda are un
orificiu sau o zona centrala fara strat reflectant, care trebuie sa aiba un diametru
mai mic decat diametrul pupilei subiectului, pentru a nu aparea umbre.
Subiectul si observatorul trebuie sa fie simultan compensati cu ajutorul unei
lentile cu putere egala cu suma puterilor lentilelor care ar compensa ametropiile
celor doi ochi. Aceasta lentila se aseaza in principiu in focarul obiect comun al
ochilor observatorului si subiectului.
Se aseaza oglinda cat mai aproape posibil de subiect. Observatorul lipeste
ochiul sau de oglinda. Subiectul priveste departe si in jos pentru ca pupila sa fie in
campul de observare (ea serveste ca reper). Ochiul drept al subiectului priveste
prin ochiul drept al observatorului, iar ochiul stang prin ochiul stang. Lentila
compensatoare poate fi asezata in fata sau in spatele oglinzii. Dispozitivul de
iluminat este asezat la inaltimea subiectului si putin in spate.
Oftalmoscopia indirecta asigura un grosisment mare, dar camp mic. Pentru a
avea un camp mare,
ar trebui ca pupila obsevatorului sa fie mare sau mai aproape. Pupila
observatorului nu poate fi marita,
dar poate fi inlocuita prin lentila convergenta care va putea culege fasciculele mai

inclinate si va da un
camp mai mare, cu conditia ca fasciculele refractate de ea, sa intre in pupila
observatorului.
Se utilizeaza o lentila oftalmoscopica, plasata la aproximativ 100 mm de ochiul
subiectului. Observatorul priveste imaginea retinei subiectului de la distanta
vederii optime (250 mm). Pupilele subiectului si observatorului trebuie sa fie
conjugate in raport cu lentila oftalmoscopica. Puterea dipotrica a acestei lentile
este de 13 dpt. Campul retinian observat este de aproximativ 6,7 mm,
iar grosismentul de aproximativ 4,6x.
Oftalmoscopie intermediara - folosind un ocular de 8 dpt, grosismentul
metodei se dubleaza.
Daca ocularul are aceeasi putere ca lentila oftalmoscopica, se obtine un
grosisment de 15x.
3 Oftalmoscoape
Oftalmoscopul este un instrument care permite sa se aplice comod una din
metodele expuse anterior. Se disting trei tipuri de oftalmoscoape:
1)

oftalmoscoape simple - sunt simple oglinzi concave

pentru observarea directa si cu o lentila oftalmoscopica pentru
observare indirecta;

2)

oftalmoscoape mici - au acelasi rol ca cele simple, dar

au o serie de accesorii (oftalmoscopul electric);

3)

oftalmoscopul portabil stereoscopic - foloseste

metoda indirecta, oftalmoscoape mari ce folosesc metoda
indirecta cu sistem afocal.

Oftalmoscopul electric pentru oftalmoscopie directa este un oftalmoscop cu

refractie, la care s-a adaugat un sistem de iluminat. Este alcatuit din sursa de
lumina, condensor, reticule cu teste, obiectiv, lentila compensatoare, lentila
speciala de compensare, sistem pentru devierea fasciculului. Daca subiectul si
observatorul sunt emetropi, imaginea reticulului este formata de obiectiv la infinit
si nu este nevoie de lentila compensatoare. Imaginea pe retina subiectului este
observata de examinator. Daca examinatorul este ametrop el poate fi compensat
cu lentila speciala. Daca subiectul este ametrop, el

este compensat cu lentilele compensatoare asezate pe doua discuri

numite discurile Recos. Cu oftalmoscopul se pot examina si mediile din fata
retinei, lentilele din discurile Recos avand rolul de lupa.
Testele ce pot fi proiectate pe retina sunt: caroiaj - pentru evaluarea leziunilor;
testul Parent -pentru evaluarea refractiei si astigmatismului; punct luminos
central pe fond negru; punct negru central pe fond luminos; cruce centrala neagra
inconjurata de cercuri concentrice negre pe fond luminos.
Exista oftalmoscoape mai simple, fara teste, dar cu alimentare de la
acumulatori ce se pot reincarca, asezati in maner.
Oftalmoscoape mari - acestea folosesc metoda indirecta cu sistem afocal sau
metoda intermediara. Sunt alcatuite din: sistem de iluminat, sistem de observare
sau un sistem care sa permita succesiv observarea si fotografierea. Unul din
avantajele sale, este acela ca elimina reflexul comeean. Mijloacele de eliminare a
reflexului comeean sunt: iluminarea transclerala, iluminarea cu lumina polarizata,
folosirea unei lentile de contact speciale, iluminare aplicata printr-o regiune a
pupilei si iesirea fasciculului pentru observare prin alta regiune.
Retinofot - serveste la fotografierea retinei. Schema lui poate deriva din cea a
unui oftalmoscop indirect cu adaptarile corespunzatoare.
Oftalmoscoape indirecte binoculare portabile - sunt realizate diferite variante
de oftalmoscoape cu fixare directa pe cap sau pe rama ochelarului. Cu ajutorul lor
se obtine o imagine stereoscopica a retinei. Dilatarea pupilei este foarte
importanta pentru oftalmoscopia indirecta stereoscopica deoarece: ofera o baza
stereoscopica mai mare; elimina efectele neplacute ale reflexiei luminii pe
comee; ofera un camp mai mare si centrare mai rapida.
Exista oftalmoscop stereoscopic portabil care poate lucra si cu pupila mica, dar cu
scaderea efectului stereoscopic. Pentru a micsora incalzirea retinei se folosesc
filter, care retin radiatiile infrarosii.

PREGATIRI PENTRU EXAMINAREA APARATULUI VIZUAL

1

Examinatorul

Principiul de baza in ce priveste testarea, este cunoasterea amanuntita a

echipamentelor, a metodelor, a variatiilor normale ale caracteristicilor sistemelor
controlate si a anomaliilor posibile.
Instrumentele servesc pentru marirea (performantelor) capacitatilor normale
ale examinatorului, care in final decide asupra rezultatelor obtinute.
2

Spatii necesare pentru testari optometrice

Modul de aranjare al cabinetul de testare trebuie sa fie placut si confortabil

pentru orice subiect cu probleme vizuale.
Ideal ar fi lungimea salii sa fie de aproximativ 7 m. Spatiul aferent trebuie sa
asigure examinatorului posibilitatea de a se invarti in jurul scaunului subiectului si
sa poata fi rabatut spatarul scaunului, pentru anumite examene specifice. Trebuie
sa se asigure distanta standard de la pacient la tabloul de teste (5 m).
Echipamentul din cabinet trebuie sa fie complet pentru tipul testarii si aranjat
astfel incat, subiectul sa faca minimul de deplasari. Din motive optice, suprafetele
echipamentelor trebuie sa fie de culoare inchisa sau mate, negre, gri inchis.
Astfel, se reduc reflexele pe suprafete, subiectul si examinatorul nu sunt jenati.
Suprafetele cromate si culorile puternice este bine sa se evite.
Iluminarea in cabinetul de testare trebuie sa fie predominant artificiala si cu
intensitate controlabila. Este esential ca in camera sa se faca suficient intuneric,
pentru a se putea folosi tehnici de oftalmoscopie indirecta, adaptometrie,
perimetrie in intuneric. De dorit ca pentru astfel de teste sa existe camera
speciala. Accesul pentru examinator si subiect in cabinet trebuie sa se faca, daca
se poate, pe usi diferite.

Din sala de asteptare nu trebuie sa se vada interiorul cabinetului cand usa

acestuia este deschisa; ar fi necesar un coridor intre sala de asteptare si cabinet.
In cabinet ar putea fi o canapea cu trei locuri pentru insotitorii subiectului
examinat sau chiar pentru subiect intre fazele unei testari complexe.
In cabinet trebuie sa existe si o chiuveta pentru spalarea mainilor
examinatorului.
Este necesar sa existe si o oglinda in cabinet, pentru ca subiectii sa-si
aranjezeparul si hainele, dupa terminarea testelor.
In cabinetele in care se fac adaptari de lentile de contact, oglinda serveste ca
subiectul sa invete aplicarea acestor lentile pe ochi. In acest spatiu, trebuie sa fie
create conditii pentru aspectarea corneei cu lampa cu fanta, dupa ce s-a instilat
fluoresceina, in lumina ultravioleta sau violet.
3

Spatii adiacente

Sala de receptie trebuie sa aibe aspectul unei camere pentru oaspeti,

particulara sau de club, decat al unei camere profesionale. Mobilierul din aceasta
incapere, este preferabil sa fie confectionat din materiale plastice deoarece: se
evita existenta alergenilor, se poate spala usor, este mai ieftin. Ne se recomanda
mobilier cu crom pentru ca are aspect comercial si este rece. In camera trebuie
sa existe scaune pentru o persoana, dar si fotolii sau canepele. Pentru copii ar
trebuie sa existe un spatiu special amenajat cu mese rotunde, scaune
corespunzatoare, jucarii.
Capacitatea salii de receptie este de aproximativ sapte locuri, pentru un post
testare.
4

Echipamentul de baza pentru testarea optometrica

In cabinet trebuie sa existe, in primul rand, echipamentul necasar pentru

examenul initial: oftalmoscop de mana; oftalmoscop binocular indirect; disc
Placido; prisma variabila; lampa stilou; skiascop; cilindru incrucisat; lampa
simpla.

Pentru examenul amanuntit este necesar un echipament complet, care in

general se compune din: unit oftalmologie, avand in componenta: biomicroscop
cu lampa cu fanta, oftalmometru, foropter, proiector de teste, oftalmoscop,
skiascop, lampa pentru iluminat; refractometru vizual sau autorefractometru;
polatest; tablouri cu teste pentru aproape si pentru departe; trusa de lentile
pentru testare subiectiva; echipament pentru campimetrie si perimetrie; teste
pentru vedere in culori: echipament pentru adaptometrie; echipament pentru
testarea sensibilitatii la contrast; sinoptofor, ambliofor; teste de dislexie.
Ultimele sase echipamente mentionate sunt necasare numai intr-un laborator
specializat pentru ambliopie si testarea aptitudinilor vizuale.
TEHNICI DE ADAPTARE A OCHELARILOR
1 Adaptarea ochelarului cu lentile progresive
Unghiul format de ul monturii asezat pe cap si verticala, trebuie sa fie de
aproximativ 10. Distanta lentila -cornee trebuie sa fie de 13 - 15 mm.
Se monteaza in locasul monturii, calibre din plastic transparent, pe care
se marcheaza cu tus negru lavabil, urmatoarele repere:
- pozitiile pupilelor in vedere departe, marcate separat cu cate o linie verticala;
- se determina cu pupilmetrul cu reflexie corneeana, semidistantele pupilelor in
vedere aproape;
- se marcheaza cu cate o linie orizontala, nivelurile centrelor pupilelor, ochii
pivind la infinit in orizontal.
In acest scop se invita subiectul sa fixeze (stand in picioare) un punct situat
la aproximativ 5 m, la inaltimea ochilor sai, sau sa-si fixeze ochii pe o oglinda a
asezata vertical. Apoi este rugat sa ridice capul, pana ce ul monturii ajunge
vertical, privind in continuare tinta. Se puncteaza pe calibre, nivelurile centrelor
pupilelor.
Regula expusa este valabila la majoritatea subiectilor. Se va tine seama de
postura capului si corpului specifica subiectului.

Axa orizontala a lentilei (axa de montaj), trebuie sa se suprapuna cu linia

orizontala corespunzatoare nivelului vederii departe, iar crucea de pe lentila va
coincide cu intersectia liniilor verticala si orizontala trasate pe calibru. La
montare, se va avea in vedere ca cercul de control pentru vedere aproape, sa fie
decalat cu 2,50 mm spre nas. fata de verticala, trecand prin centrul de montaj.
In tabelul urmator, sunt evaluate conditiile de prescriere a unui prim
echipament cu lentile progresive.
Parametri
i de
considera
t
varsta
aditie
folosire
solicitare
vizuala in
VDsiVA
ametropii

compensar
e

Conditii
favorabile

cat mai tanar

0.50<A<1,00
VD > VA
slaba

astigm
ati
miopii
mari
nu

precedenta
a

Conditii mai putin

favorabile

intre 45 si 5 ani
1,25 <A<2.00
VD = VA
medie

estetica

peste 5 ani
A > 2,00
VA > VD
forte

emetropi

miopii slabe (<

hiperopii

3,00)
anizometropii

slabe si mari
unifoc
al
bifocal

presbiopiei
heteroforie ortoforie la VD
esoforie sau exo ( > 6,00
exo 4 6 dpt la VA dpt) la VA
motivare

Conditii
nefavorabil
e

practica

trifocal

hiperforie
si strabism
la nivelul
performantelor

vizuale
profesii

casnici

functionari de birou

contabili

comercianti

chirurgi

lucratori

dentisti

profesori

arhitecti

medici

desenatori
proiectanti

2 Adaptarea ochelarilor la subiectii operati de cataracta

Cea mai mare parte a subiectilor operati de cataracta sunt persoane in
varsta, dar exista si afaci tineri din diferite cauze: cataracta congenitala, boli,
traumatisme etc.
Afakie inseamna lipsa cristalinului opac. In consecinta, se modifica foarte
mult caracteristicile optice ale ochiului. Ochiul adult, are dupa extragerea
cristalinului urmatoarele caracteristici:
- vergenta suprafetei anterioare a corneei + 48,83 dpt;
- vergenta suprafetei posterioare a corneei - 5,88 dpt;
- distanta focala - obiect a corneei f = - 23,23 mm;
- distanta focala - imagine a corneei f = - 31,031 mm;
- vergenta corneei f = - 43,05 dpt..

Acelasi ochi, teoretic, cu cristalin neacomodat are vergenta 58,64 dpt.

Pozitia punctului remotum fata de focarul - obiect al ochiului fara cristalin
este de 109,548 mm.
Compensarea ochiului afac poate fi facuta cu ochelari, cu lentile de contact,
cu lentile intracamerurale.
In cazul compensarii cu ochelari, imaginea retiniana este intre 23% si 30%
mai mare ca a ochiului neoperat.
Nu se poate obtine vedere binoculara dupa extragerea cristalinului la un
singur ochi, cu ochelari obisnuiti.
Diferenta de marire a imaginii retiniene la un ochi compensat cu lentila de
contact, se afla intre 3% si 8%, ceea ce se considera acceptabil pentru o vedere
binoculara.
Din motive fiziologice sau psihologice unele persoane nu pot purta lentile
de contact. Acestora li se recomanda ochelari cu lentile multifocale sau doua
perechi de ochelari.
Alegerea monturii: - montura trebuie sa aiba lentilele mici, pastrand cele mai
bune proportii in
legatura cu fata. Subiectului i se propun diverse modele de monturi din care sa
aleaga. Se va motiva
alegerea monturii, prin argumente tehnice, pentru a constientiza inconvenientele
inerente specifice
compensarii sale. Nu se aleg forme colturoase, se adapteaza puntea si saua
nazala. Se face preadaptare
inaintea masuratorilor.
Rezultatele masuratorilor trebuie notate pe un calibru transparent care sa
reproduca, daca este posibil, curbura suprafetei interne a lentilei.
Este important sa se determine cat mai exact axul principal de privire,
deoarece acuitatea vizuala scade repede, datorita excentricitatii punctului de
intersectie a liniei de privire fata de centrul optic.

Un alt aspect important, este determinare cu precizie a distantei de la

varful corneei la lentila; modificarea acestei distante influentand direct
compensarea.
Adaptarea: - puterea ochiului se modifica usor in decursul a 6 8 saptamani de la
operatie.
Prescriptiile ochelarilor subiectilor operati recent, au mentiunea
provizoriu'. Ochelarii corespunzatori sunt temporari. Solutia cea mai buna
pentru aceste cazuri, ar fi sa se aleaga montura definitiva in care sa se monteze
lentile provizorii de acelasi tip cu lentilele definitive. Inconvenientul este costul,
dar avantajele sunt:
- centraj precis lateral si in inaltime;
- adaptare la noile obisnuinte vizuale de la inceput;
- definirea precisa a distantei ochi - lentila;
- lentilele provizorii pot fi utilizate intr-o montura de rezerva.
Daca axa principala de vizare trebuie sa corespunda cu centrul optic al
lentilei, suprafata posterioara a lentilei trebuie sa fie perpendiculara pe acest ax,
altfel se modifica compensarea.

Sensibilitatea la lumina: - transmisia mediilor optice umane, scade cu varsta,

crescand astfel difuzia luminoasa. Dupa inlaturarea cristalinului, transmisia creste,
apare senzatia de orbire luminoasa. Se sfatuieste subiectul sa poarte in interior
ochelari cu absorbtie 10-20%, iar in exterior ochelari de soare.
Profunzimea campului vizual: - reoretic afacul nu are profunzime; in realitate
efectul compensat are o profunzime corespunzatoare unei dioptrii. Profunzimea
poate fi marita, prin departarea ochelaruiui de ochi.
Aberatiile lentilelor de compensare a cateractei: cele mai jenante, pentru afacul
compensat cu lentile de ochelari, sunt aberatiile cromatice. Pentru a se reduce

aberatiile de sfericitate, lentilele cu puteri peste + 8,00 dpt vor avea suprafete
sferice.
Scotomul inelar: - /entilele pozitive provoaca o puternica deviatie a razelor
marginale, reducand astfel campul vizual. Aceasta particularitate trebuie
mentionata subiectului. Printr-o curbura speciala a suprafetei externe a lentilei,
este posibila reducerea scotomului inelar. Aceasta zona de tranzitie amelioreaza
mult campul vizual al purtatorului (nu calitatea imaginii). La alegerea monturii,
destinata sa fie echipata cu acest tip de lentila, se va avea in vedere ca, partea
temporala sa corespunda cu partea cea mai subtire a lentilei.
Control: - subiectul este rugat sa citeasca un text. Pentru a atenua socul
psihologic, trebuie pregatit. Imediat dupa ce se obisnuieste, cat de cat, cu ochelarul
se verifica acuitatea maxima obtinuta. Se aseaza in fata ochelaruiui o lentila de +
0,50 dpt si i se cere sa spuna daca vede mai bine. Daca nu se obtine imbunatatirea
acuitatii vizuale, se inlocuieste lentila de + 0,50 dpt cu lentila de - 0,50 dpt.
Daca acuitatea vizuala ramane slaba cu acest test, se discuta cu
optometristul sau oftalmologul care a facut examenul vizual, pentru a determina
cauza acuitatii slabe, care poate fi fiziologica (degradarea retinei sau altor medii)
sau optica (astigmatism necompensat sau compensat gresit).
Unii specialisti supracompenseaza afacii in vederea departe cu 0,50 dpt. in
aceste cazuri adaugarea unei lentile de - 0,50 dpt amelioreaza acuitatea, dar
adaugandu-se - 1,00 dpt se obtine scaderea vederii.
Subiectii operati monocular isi pierd vederea binoculara si de cele mai multe
ori, oftalmologul recomanda lentila mata in fata ochiului neoperat, pana ce si
acesta va fi operat. Ochiul nefolosit isi pierde sensibilitatea. Pentru a pastra
sensibilitatea ochiului neoperat si vederea binoculara, se pot folosi lentile speciale,
care sa micsoreza diferenta de imagine, la cei doi ochi.
EXAMINAREA PUPILELOR
Examinarea reflexelor pupilare ajuta la diagnosticul neuro - oftalmic.
Fiecare ochi are o putere pupilomotoare. Dimensiunile ambelor pupile, cu
subiect in stare de repaus fiziologic, sunt determinate de ochiul care are cea mai
mare putere pupilomotoare, cu conditia ca elementele motoare si caile nervoase
aferente, sa fie intacte.

Testarea preliminara se face in camera iluminata normal, cu subiectul in

stare de repaus privind o tinta indepartata. Se observa marimea pupilelor,
egalitatea lor, regularitatea conturului, culoarea irisului.
Se observa rapiditatea raspunsului pupilar, marimea contractiei si
capacitatea de a mentine contractia.
Oboseala la contractie, sub excitatie luminoasa, este un semn al scaderii
puterii pupilomotoare.
Reflexul pupilar la apropierea tintei
Acomodarea este probabil stimulul initiator. Subiectul fixeaza binocular un
obiect aflat in ul indepartat si se noteaza diametrul pupilar, apoi fixeaza o tinta la
150 - 200 mm si se noteaza din nou diametrul pupilar, egalitatea diametrelor si
capacitatea de a pastra miozisul.
In mod normal miozisul trebuie sa fie aproximativ egal cu cel datorat excitarii
luminoase sau putin mai mic.
TEHNOLOGIA STRATURILOR SUBTIRI
1 Generalitati
Suprafetele active ale pieselor optice, obtinute dupa operatia de polisare, nu
satisfac intotdeauna cerintele impuse acestora in timpul functionarii. De aceea,
aceste suprafete sunt acoperite de pelicule din substante diferite, alese in functie
de efectul produs de acestea in functionarea pieselor optice.
Tipuri de pelicule
In functie de efectul produs, peliculele pot fi:
- reflectante, obtinute prin aplicarea unui strat metalic netransparent pe fata 1 sau
2 si care are ca efect cresterea coeficientului de reflexie al suprafetei pe care se
depune;
- antireflectante, avand ca efect micsorarea coeficientului de reflexie, marind in
acest fel luminozitatea la trecerea fascicolului prin pelicula;
- filtrante, cu ajutorul carora se obtin transmisii sau reflexii ale luminii in anumite
domenii ale spectrului si cu valori bine determinate, caracterizate prin valoarea
lungimii de unda;

- de protectie, putand fi de natura organica sau anorganica, depunandu-se pe

suprafata altor straturi, in scopul protejarii acestora;
- bune conducatoare de curent electric, obtinut prin depunerea unui strat
semiconductor de bioxid de staniu si depunerea pe acesta prin electroliza, a
radiului sau argintului, care, prin trecerea curentului electric, produc incalzirea
suprafetei si inlaturarea aburirii sau inghetarii suprafetei.
In functie de rezistenta la uzura, peliculele se pot clasifica in urmatoarele
grupe:
- foarte rezistente, 0, care permit curatarea lor in conditii de lucru pe teren;
- rezistente, 1, care permit curatarea cu solventi organici;
- de rezistenta medie 2, care permit curatarea atenta cu vata, lavete speciale si
apoi cu pensula pentru indepartarea scamelor;
- putin rezistente, 3, care nu permit curatarea mecanica;
- putin rezistente din punct de vedere mecanic si chimic 4, care necesita protejarea
prin lipire cu o alta piese optica.
Rezistenta peliculei la uzura se poate verifica cu ajutorul unui aparat ce
testeaza pelicula la frecare.
Pe desenele de executie ale pieselor optice, unde este cazul, apar si
simboluri conventionale ale depunerilor de straturi pe suprafetele optice (.4).

2 Metode de aplicarea a straturilor subtiri

Metodele de aplicare a straturilor subtiri sunt:
- chimice, la care aplicarea peliculei are loc prin electroliza solutiilor, prin tratare
cu acizi sau precipitarea substantei prin reducere chimica:
- fizice, care constau in evaporarea in vid a substantelor de depunere, urmata de
condensarea lor ne suprafata pieselor.
2.1 Metode chimice de aplicare a straturilor subtiri
Varietatea metodelor chimice folosite, permite diversificarea materialelor de
acoperire si deci si a calitatii straturilor. Astfel, aplicandu-se metode de depunere

din solutie, se pot realiza straturi reflectante, filtrante sau antireflectante,

folosindu-se solutii de azotat de argint, azotat de thoriu, ester ortosilicilic, amestec
de ester ortotitanic si ortosilicilic.
Prin electroliza se pot obtine pelicule de cupru, paladiu. aluminiu fosforos.
Metoda chimica de aplicare a peliculelor reflectante permite realizarea
oglinzilor pe suprafetele polisate e sau sferice ale pieselor optice.
Metalele folosite pentru obtinerea peliculelor reflectante sunt: argintul,
aluminiul, platina, rodiul sau paladiul. Peliculele de argint au cel mai mare
coeficient de reflexie (97%), dar au o rezistenta mecanica redusa, necesitand
acoperiri de protectie. Peliculele de aluminiu au un coeficient de reflexie mai mic
(94%), in atie cu cele de argint. Ele sunt mai stabile si mai rezistente. Peliculele de
platina, rodiu sau paladiu au rezistenta ridicata si o buna stabilitate termica si
chimica. Aceste caracteristici permit utilizarea lor la instrumente medicale ce
contin elemente reflectante si trebuie SL suporte variatii frecvente de temperatura.
Procesul tehnologic de obtinere a oglinzilor de argint pe cale chimica
cuprinde urmatoarele operatii: pregatirea suprafetei pieselor, prepararea solutiilor,
argintarea propriu-zisa, protejarea peliculei, protejarea finala si curatirea
suprafetelor active.
Metoda chimica de aplicare a straturilor antireflectante
La trecerea unui fascicul de lumina printr-o suprafata optica transparenta,
acesta va pierde din intensitate, datorita reflexiei pe acea suprafata. Aceasta
pierdere a intensitatii va influenta nesativ calitatea imaginii.
Pentru cresterea calitatii imaginii, se depun straturi antireflectante care au
ca scop micsorarea coeficientului de reflexie sau marirea transparentei pieselor pe
care sunt aplicate
Peliculele antireflectante se pot aplica pe suprafetele pieselor optice in doua
variante:
- prin aplicare de straturi antireflectante singulare;
- prin aplicare de straturi antireflectante multiple.
Procesul tehnologic pentru aplicarea straturilor antireflectante pe cale
chimica, cuprinde urmatoarele operatii:
- curatarea suprafetei pe care se va depune pelicula, prin stergere cu un tampon
de vata, imbibat cu alcool etilic;

- aplicarea solutiei de ester etilic al acidului ortotitanic si ortosilicilic, prin

caderea libera a unei picaturi din solutie pe centrul suprafetei piesei, aflata in
miscare de rotatie, pentru a imprastia solutia pe toata suprafata piesei ;
- tratamentul de recoacere a straturilor, in scopul maririi rezistentei, se executa
dupa depunerea fiecarui strat, prin introducerea pieselor, timp de . .6 h, intr-un
cuptor, la temperatura de 40.. .50C.
Daca straturile depuse nu sunt corespunzatoare, se sterg imediat cu un
tampon imbibat cu alcool etilic, deoarece daca trece un timp prea mare nu mai
pot fi inlaturate, decat printr-o noua pohsare a suprafetei.
Verificarea piesei consta in examinarea si evaluarea culorii, in atie cu
etaloane de culoare pe fond inchis, in lumina reflectata si transmisa furnizata de o
lampa speciala. Verificarea

precisa consta in masurarea grosimii peliculei cu aparate spectrale sau fotometrice

si examinarea defectelor de suprafata in lumma reflectata, folosindu-se o lupa de
6X.
Rezistenta mecanica a acoperirii se verifica prin stergerea suprafetei cu o
laveta imbibata in alcool sau ester. Prin acest procedeu se pot obtine
grupele I si II de rezistenta mecanica.
Avantajele metodei sunt:
- procesul tehnologic este simplu:
- se poate verifica calitatea stratului depus pe parcursul depunerii, dand
posibilitatea refacerii depunerii:
- rezistenta mecanica a stratului depus este suficient de mare si are stabilitate
chimica ridicata.
Dezavantajele metodei sunt: neuniformitatea grosimii stratului depus, nu pot
fi aplicate mai mult de 2-3 straturi etc.
2.2 Metode fizice de aplicare a straturilor subtiri
Dupa procedeu] folosit, aceste metode pot fi grupate in trei categorii:

- metode bazate pe evaporarea rezistiva si condensarea in vid a materialelor de

depunere:
- metode bazate pe evaporare prin pulverizare catodica, urmata de condensare;
- metode bazate pe evapoare cu fascicul de electroni si condensare.
Pentru ca materialele de depunere sa se poata evapora, ele trebuie sa primeasca o
energie termica, care sa permita desprinderea atomilor sau moleculelor din
substanta de depunere. Avantajele acestor metode sunt:
- posibilitatea realizarii tuturor tipurilor de acoperiri, folosindu-se pentru pelicule
si materiale greu fuzibile;
- peliculele obtinute se afla in grupele de rezistenta 0,1, II;
- posibilitatea verificarii precise a caracteristicilor peliculei in procesul de
executie;
- consum minim de materiale, ceea ce este deosebit de important in cazul
materialelor pretioase;
- prin aceste metode se pot depune straturi multiple.
Dezavantaje:
- cost ridicat al instalatiilor folosite;
- instalatiile lucreaza la tensiuni ridicate, consumand energie multa.
Metodele fizice se folosesc la acoperirea pieselor optice din materiale organice sau
a unor piese metalice la realizarea reticulelor si a scarilor gradate, a circuitelor
gradate, a circuitelor imprimate si a semiconductoarelor in electronica, la
transformarea suprafetelor sferice in suprafete asferice.
MONTAREA LENTILELOR DE OCHELARI
1 Prelucrarea conturului lentilelor sferice pentru ochelari si montarea lor
in montura de ochelari

Montarea lentilelor de protectie sau corectie in monturi necesita

urmatoarele operatii: verificarea lentilei si fixarea centrului optic, confectionarea
sablonului, trasarea lentilei, taierea (cioplirea), slefuirea, montarea propriu-zisa.
a) Verificarea lentilei consta din controlarea acuratetei si a valorii puterii
dioptrice.
Astfel
lentilele se spala (sau se curata de praf) si se verifica sa nu aiba incluziuni
filiforme,
bule,
zgarieturi,
cioburi. Se verifica valoarea puterii dioptrice a lentilei, sa corespunda cu indicatiile
din
prescriptie
si
se
puncteaza centrul optic al lentilei cu tus negru lavabil. Puterea lentilei si
punctarea
centrului
optic
se
verifica cu frontifocometrul.
b) Confectionarea sablonului se executa functie de montura de ochelari,
manual sau automat.
c) Trasarea se poate executa manual cu un creion widia sau diamante,
sau mecanic pe masini specifice.
d) Taierea lentilelor se face pana la limita trasata dupa sablon. Manual se
foloseste un cleste de taiat lentile care este prevazut cu pastile de widia sau
diamant, operatie cunoscuta si sub denumirea de cioplire. Taierea se poate
executa si automat pe masini specifice.
e) Slefuirea lentilelor se executa pe masini de slefuit. Uneori aceasta
operatie mai este denumita sifatetare.Fatetul de protectie este o tesitura
executata pe marginea ascutita a suprafetei. in .9 este reprezentat un fatet
executat corect la 45, celelalte reprezentari fiind incorecte. in cazul in care
lentilele vor fi montate in monturi peri vi st sau glazant, se recomanda fatetul
patent (.10). Pentru montarea lentilelor pe fir, se recomanda fatetul invizibil (.ll).
La operatia de fatetare, trebuie ca lentila sa fie perfect slefuita si fatetarea sa fie
executata pe mijlocul conturului lentilei. Sunt cazuri cand se executa un fatet
lateral, la lentilele foarte concave, ca ele sa nu fie vizibil iesite din montura. Dupa
fatetare, taisul lentilei trebuie putin slefuit, pentru a nu se ciobi in monturi. La
montarea acestor lentile, trebuie acordata multa atentie, pentru ca acestea sa nu
se sparga; in acest scop ele trebuie slefuite exact.

Daca lentila este slefuita prea mult, intre montura si lentila apare un gol la
montare, ceea ce nu este estetic si exista riscul ca lentila sa cada sau sa se sparga.
J) Gaurirea lentilelor - se aplica acelor lentile slefuite ce vor fi montate in
monturi prevazute cu suruburi sau care vor fi prinse cu fir de nailon. Gaurirea se
executa numai pana la jumatatea grosimii lentilei, apoi lentila se intoarce si se
continua gaurirea. In timpul gauririi se scoate burghiul de mai multe ori din
lentila, impiedicandu-se astfel supraincalzirea lentilei. Se trece apoi la largirea
gaurii.
g) Montarea lentilelor in monturi
In monturi metalice se face astfel: se desface surubul monturii si se
probeaza lentilele de mai multe ori. Daca surubul este prea lung, se desface pana
cand lentila intra in montura, daca nu, se scoate surubul de tot. Cand lentila este
potrivita ca marime, se prind cu clestele partile desfacute cu multa atentie sa nu
se ciobeasca lentila. Slefuirea este buna atunci cand partile desfacute se ating si
lentila nu se misca. Daca lentila se misca in montura inseamna ca a fost prea mult
slefuita sau montura s-a deformat.
inainte de montarea lentilelor, montura trebuie verificata. Sunt cazuri cand
canalul interior nu este drept. Acesta se poate indrepta cu clestele de indreptat.
Daca canalul interior al monturii prezinta

denivelari, acestea se pot indrepta cu pila. Denivelarile apar in timpul lipirii

monturilor. Daca montura este in regula, se sterg lentilele si se monteaza.
Pentru montarea lentilelor in monturi din plastic, trebuie incalzita montura.
incalzirea se realizeaza prin mai multe metode. Timpul de incalzire este de
aproximativ 30 de secunde. Dupa incalzirea monturii, lentila este asezata cu un
capat in canalul interior al monturii si apoi se apasa celalalt capat, pana se aseaza
corespunzator. Totdeauna lentila este asezata in partea exterioara a cadrului si se
termina operatia spre nazal.
h) Ajustarea monturii (echilibrarea ochelarului) consta in pozitionarea
bratelor fata de cadrul monturii, in asa fel incat daca ochelarul este asezat pe o
placa de sticla, sa atinga placa in patru puncte fara sa se miste. Cambrarea

bratelor trebuie sa fie simetrica in jos, cat si inspre interior. Dupa inchiderea
bratelor, acestea trebuie sa se suprapuna perfect.
2 Montarea lentilelor bifocale
La montarea acestor tipuri de lentile este important sa se respecte distanta
interpupilara, distanta folosita la centrarea lentilelor fata de ochi.
Tehnologia de montare cuprinde urmatoarele etape: alegerea monturii,
executarea sablonului, fixarea sablonului pe lentila, taierea lentilei, cioplirea,
fatetarea, montarea, controlul.
inainte de montare, lentilele trebuie verificate cu ochiul liber, pentru a
observa diferitele defecte de suprafata sau in interior cum ar fi: incluziuni
filiforme, bule, zgarieturi, cioburi marginale. Se verifica apoi la frontifocometru,
valorile dioptrice si corespondenta acestora cu indicatiile din prescriptia
ochelarului, se fixeaza centrele optice. Se alege o montura fie din material plastic,
fie din metal cu camp vizual suficient de mare, functie de nevoile vizuale ale
purtatorului. Se confectioneaza sablonul, se traseaza conturul lentilei. Urmeaza
taierea lentilei dupa sablon si cioplirea. Cioplirea sepoate executa direct sau dupa
taierea pe contur a lentilei. In continuare, se va slefui lentila pe masina de slefuit
manual, semiautomat sau automat, obtinandu-se fatetul dorit.
Lentilele bifocale se monteaza in asa fel incat centrele optice ale portiunilor
pentru vederea la distanta sa corespunda cu centrele pupilelor, cand ochii privesc
la infinit. Portiunea pentru vederea la aproape, se monteaza astfel ca ele de
simetrie ce trec prin punctul cel mai inalt al lizierei si prin centrul optic al lentilei,
sa fie rotit cu 10 15 (.12).
Dupa montarea lentilelor, urmeaza operatiile finale de retus: indreptarea
bratelor, realizarea inclinarii ochelarului, verificarea conformitatii cu prescriptia
ochelarului, ambalarea si predarea catre client.
3 Montarea lentilelor astigmatice
Pentru montarea acestor lentile trebuie parcurse urmatoarele etape:
a) La alegerea monturii trebuie avut in vedere ca marginea acesteia sa nu
micsoreze campul vizual. In functie de distanta interpupuilara, se alege o montura
la care saua nazala sa fie corespunzatoare nasului, iar marimea monturii sa

incadreze bine fata. Raportul dintre fata si ochelari este corespunzator, daca
lungimea ochelarului pe axa de montaj coincide cu distanta temporala. Montura
nu trebuie sa atinga fata, ci sa fie la o distanta de 3 mm. Practic, montura se alege
functie de fizionomie si de distanta interpupilara.
b) Lentilele se aleg conform prescriptiei ochelarului. Se controleaza
acuratetea suprafetelor lentilelor.
La masurarea lentilei sfero-torice, la frontifocometru apar valorile celor doua
directii principale. Valoarea dioptrica mai mica reprezinta valoarea sferica a lentilei
cilindrice in aceasta directie, lentila neavand efect cilindric. Deci, aceasta directie cu
puterea mai mica, reprezinta axa fara efect a lentilei cilindrice. Cea de a doua
valoare
a
lentilei,
masurata
in
sectiunea
corespunzatoare
perpendiculara, reprezinta valoarea totala (valoarea sferica plus valoarea
cilindrica). Diferenta astigmatica, deci valoarea cilindrului, va fi data de diferenta
intre valoarea totala si cea sferica.

c) Axarea lentilelor se face dupa sistemul TABO sau Sistemul International.

Lentilele astigmatice pozitive formeaza o imagine alungita in directie
verticala a obiectelor, axa se afla pe portiunea cea mai groasa, iar la lentilele
negative, imaginea obiectelor se formeaza in directia orizontala, axa se afla pe
portiunea cea mai subtire.
d) Sablonul se poate confectiona manual sau pe masini semiautomate si
automate.
e) Lentilele se traseaza manual sau automat.
f) Cioplirea se executa cu ajutorul clestelui oblic pentru cioplit.
g) Slefuirea lentilelor pe contur trebuie efectuata cu grija pentru a se evita
spargerea
sau
ciobirea lentilei pe margine. Slefuirea se executa pe masini automate sau manual.
h) Montarea propriu-zisa.

Alte
aspecte a)
Vedere
departe
Ca regula generala, locasurile pentru lentile, presupus e, sunt inclinate spre
spate si in jos cu aproximativ 15 si spre spate si tampla cu 5-l0.
In acest fel, campul vizual este putin mai mare si liniile de privire sunt mai
putin inclinate fata de normalele la lentila in punctele de incidenta.
Locasul pentru lentila are un centru geometric.
Lentila trebuie centrata cu cea mai mare precizie posibila, daca puterile in
sectiunile principale depasesc 10 dpt. Abaterile de centraj pe verticala trebuie sa
corespunda teoretic unui efect prismatic mai mic de 0,5 dioptrii prismatice.
Cand subiectul priveste un punct fix departat, asezat in ul orizontal, ce trece
prin centrul pupilei, linia de privire intersecteaza ul fetei monturii in punctul de
privire primar.
Pentru fiecare problema vizuala, exista o zona in lentila de ochelari care este
utilizata mai des. Centrul acestei zone este numit punct principal de privire. Pentru
vederea departe, linia de privire ce trece prin acest punct, este in general deviata in
jos, in raport cu directia primara de privire, cu 5 12 .
Centrul de montaj al monturii este punctul din locasul pentru lentila, care
trebuie pus in coincidenta cu punctul de referinta al lentilei.
In cazul lentilelor fara efect prismatic, axa optica a lentilei trece prin centrul
de rotatie al ochiului si punctul principal de privire (centrul de montaj).
Intervalul de montaj este distanta intre centrele de montaj ale lentilelor
ochelarului.
Centrele de montaj pot fi asimetric dispuse fata de ul median al monturii,
conform prescriptiei optometrice (in caz de asimetrie faciala), dar distanta intre ele
trebuie respectata.
In timpul rotirii globilor oculari, distanta intre centrele de rotatie ale celor doi
ochi se considera ca ramane constanta.

Punctul principal de privire este decalat in jos in practica, fata de punctul de

privire primar, . 13.
Necoincidenta centrului optic al lentilei mono focale pentru departe, cu
centrul de montaj se numeste descentrare. Toleranta maxima admisa (Amax)
la efectul prismatic binocular in orizontal este de IA (pdpt) teoretic. Pentru lentile
convergente, se recomanda ca descentrarea sa fie pozitiva (pentru fiecare lentila
maxim 0,5 A - baza externa). In cazul lentilelor divergente, pentru fiecare lentila
maxim 0,5 A descentrare negativa.
Centrajul in inaltime: punctele de referinta ale celor doua lentile, trebuie sa
fie la aceeasi inaltime in montura.
in caz de asimetrie faciala pe verticala, punctele de referinta pot fi la inaltimi
diferite.
Se puncteaza centrele optice pentru fiecare ochi pe linia de privire
corespunzatoare aceluiasi punct din ul median al corpului. Abaterea tolerata la
deviatia prismatica pe inaltime, in vederea binoculara (intre cei doi ochi), este de
maxim 0,5 A. Normele internationale propun 0,33 A. Pentru obtinerea deviatiei
liniare corespunzatoare tolerantelor la efectul prismatic, se inmultesc valorile
din tabelul 1, cu 0,67 pentru orizontala si cu 0,33 pentru verticala.

in caz de anizometropie, pentru fiecare ochi in parte, toleranta la descentrare

este corespunzatoare ametropiei sale.
Daca anizometropia este mai mica sau egala cu 0,5 dpt, centrele optice vor
fi montate ca si cum nu ar exista anizometropie.
Pentru anizometropii mai mari de 0,5 dpt, centrul optic al lentilei cu putere
mai mare de 2,00 dpt se descentreaza fata de centrul de privire la distanta, pe
inaltime, asa incat efectele prismatice sa nu difere in zonele de lectura cu mai mult
de 0,5 A.
Centrajul la montajul lentilelor astigmate simple, se reduce la cel al
lentilelor stigmate. Abaterea se proiecteaza pe cele doua meridiane principale si se
determina efectele prismatice in aceste e.

Orientarea sectiunilor principale ale ochilor, trebuie sa coincida cu

orientarea sectiunilor principale ale lentilelor. Abaterile maxime tolerate sunt
cele din tabelul 2.
Tabelul 1
Puterea pozitiva
(dpt)
1,00
1.50
2,00
2,50
3,00
3.50
4,00
4,50
5,00
5,50
6,00
6,50
7,00
7,50
8,00
9.00
10,00
11,00
12,00
15,00
18,00
20,00
Tabelul 2

Toleranta (mm) Puterea negativa

(dpt)
9,72
10,28 1,00
6,39
6,95 1,50
4,72
5,28 2,00
3,72
4,28 2.50
3,05
3,61 3,00
2,58
3,14 3.50
2,22
2,78 4,00
1,94
2,50 4,50
1,72
2,28 5,00
1,54
2,10 5,50
1,39
1.95 00
1,26
1,82 6,50
1,15
1,71 7,00
1,05
1,61 7,50
0,97
1,53 8,00
0,83
1,39 9.00
0,72
1,28 10.00
0,63
1,19 11.00
0,55
1,11 12.00
0,39
0,95 15,00
0,28
0,83 18,00
0,22
0,78 20,00

Diferenta astigmatica
(d)
Pana la 0.50
Peste0,5 1,5
Peste 1.5

Abaterea de orientare (grade)

+ /- 15
+ /-3
+ /-2

Folosirea ochelarului pentru vederea departe si pentru vederea aproape

Se considera cazul unui cuplu ocular izometrop, compensat cu lentile
sferice centrate pentru vederea departe si fixand un punct M asezat in median, la
un nivel net inferior celui al liniei de baza.

in .14 sunt marcate centrele de rotatie ale ochiului (aparent si real) si liniile
de privire reale si aparente. Se constata ca, acestea din urma intalnesc lentilele in
punctele Jpi si Jp2 ale caror pozitii depind de pozitiile lui M, inclinarea capului.
Punctul Jp este punct de lectura' sau de vedere aproape. Jp este la 2-3 mm
spre nas si 8-l2 mm in jos fata de J.
Cele doua linii de privire se intersecteaza in N , daca cei doi ochi sunt la
aceeasi inaltime. Obiectele observate, par ca sunt putin mai sus sau putin mai jos,
dupa semnul lentilelor, ceea ce nu prezinta un inconvenient.
Daca exista anizometropie, nu mai exista simetria centrelor aparente de
rotatie fata de ul median; liniile de privire nu se mai intalnesc, iar subiectul nu
reactioneaza folosind rezerva sa de fuziune verticala. Aceasta reactie este posibila,
daca efortul depus nu este prea mare (mai mic de 0,5 A).
Daca anizometropia este foarte mare se poate incerca coborarea centrele
optice, in raport cu J, sau sa se foloseasca zone pentru aproape inzestrate cu
prisme convenabile, adica, zone pentru aproape cu putere sferica la fel ca pentru
departe, dar centrate pe Jp] si JP2 datorita prismelor (lentile semi-prismatice).
Centrarea ochelarilor de compensare pentru vedere aproape

Se descentreaza centrul optic spre nas, pornind de la pozitia pe care a avuto pentru vederea departe (punctul J, daca nu exista indicatie de efect prismatic) asa
incat componenta orizontala a efectului prismatic pe linia de privire, sa fie nula.
Practic, pentru un obiect situat la 400 mm, descentrarea pe nas va fi de 2 mm si
pentru obiect fixat la 300 mm descentrarea este de 2,50 mm.
Pentru ochelari cu lentile monofocale descentrarea clasica L Lp nu are
influenta sau are prea putina asupra campului vizual
Centrajul In inaltime a lentilelor in vedere aproape
In cazul izometropului, descentrarea cu aceeasi distanta a centrului optic al
lentilelor, pe verticala, nujeneaza. In caz de anizometropie, descentrarea cu aceeasi
distanta pe verticala, indica efecte prismatice diferite pe care purtatorul de ochelari
le poate micsora inclinand capul in jos, asa ca Lp sa vina in Jp (distanta intre
centrul optic si punctul de intersectie al liniei de privire cu lentila sa fie
micsorata). Se poate incerca descentrarea lentilei.
Lentile de ochelari descentrate
De cele mai multe ori centrul geometric al calibrului, nu coicide cu punctul J,
unde linia de privire intalneste ul calibrului, deci nici cu centrul optic al lentilei.
Exista o descentrare a centrului optic fata de centrul geometric G, care serveste
drept referinta. Descentrarii GJ , ii corespunde un efect prismatic in G. Daca GJ este
destul de mare este posibil sa nu se inscrie calibrul in circumferinta lentilei si atunci
se recomanda fabricarea lentilei descentrate.
Compensare prismatica
Pentru a compensa cel putin partial o heteroforie, sau pentru a evita diplopia
in unele cazuri de strabism paralitic, se adauga corectiei sferice sau sfero-cilindrice o
compensare prismatica.
Se poate imagina, suprapunerea lentilei compensatoare specifica ametropiei,
convenabil plasata, adica descentrata cu GJ si prisma care ureaza in prescriptia
ochelarului.
Intr-un punct al lentilei vor fi doua efecte prismatice de compus: acela dat de
lentila sferica sau sfero-cilindrica si acela al prismei din prescriptie.

4 Ochelari cu lentile multifocale

Zonele pentru vedere departe ale lentilelor multifocale admit aceleasi
reguli de montare, in e care trec prin centrele de rotatie ale ochilor, ca lentilele
unifocale pentru vedere departe.
Pentru a obtine cu lentile multifocale, un camp vizual cat mai mare, in
vedere aproape, ar trebui aleasa o distanta ochi - lentila mica si sa se incline
montura.
Distanta intre punctele de referinta ale zonelor pentru vedere aproape,
trebuie adusa la aceeasi valoare cu distanta interpupilara, in ul lentilelor in
vederea aproape, pentru distanta medie de lucru

aleasa. Pozitionarea in inaltime a zonelor pentru vedere aproape, depinde de

nevoile vizuale individuale (conformatie anatomica, postura corporala, conditii de
utilizare, obisnuinta).
Pentru lentilele bifocale, centrul optic al zonei aproape LA, este punctul
acestei zone in care efectul prismatic este nul.
Liziera care desparte cele doua zone nu trebuie sa impiedice vederea
departe si nici sa limiteze campul pentru vederea aproape.
Stabilirea pozitiilor lentilelor multifocale in montura depinde de:
- tipul de multifocal;
- tinuta capului (se recomanda monturi cu plachete pentru a se putea regla pozitia
ochelarului);
- natura si distanta de lucru ;
- valoarea ametropiei (pentru ametropie mare, linia de separare va fi mai sus si
lentila cat mai aproape de ochi);
- valoarea aditiei;
- distanta lentila-ochi (pentru distanta mare, segmentul de aproape va fi mai jos);

- obisnuinta subiectului.
Segmentul pentru aproape este cuprins intre doua limite: cea superioara este
determinata de factorii prezentati mai sus, cea inferioara de dimensiunea
monturii. Spatiul minim dintre cele doua limite se recomanda:
- pentru lentilele bifocale 14 mm (medie 16 mm);
- pentru lentile trifocale 17 mm (medie 19 mm);
- pentru lentile progresive 19 mm (medie 20 mm).
Calibrul monturii trebuie sa aibe pe inaltime, urmatoarele dimensiuni minime:
- pentru lentile bifocale 30 mm (medie 32 mm);
- pentru lentile trifocale 33 mm (medie 34 mm);
- pentru lentile progresive 34 mm (medie 36 mm).
Pentru presbiti cu formula corectoare obisnuita, in conditii de lucru normale
si pozitia capului normala, pozitia lizierei va fi ca in schitele din .15.
Lentile bifocale astigmate: pentru fiecare meridian principal o lentila
astigmata poate fi asimilata cu o lentila sferica.
In stabilirea pozitiei lentilei in montura, se are grija ca axa optica a zonei
pentru vederea departe, sa treaca prin centrul de rotatie al ochiului. Aceasta
inseamna ca linia principala de privire este inclinata fata de orizontala in vedere
departe, cu un unghi egal cu unghiul de inclinare al calibrului monturii.
O metoda practica de realizare a acestei conditii este urmatoarea: subiectul
este plasat in fata unei oglinzi de perete, asezata vertical, apoi i se cere sa-si fixeze
ochii pe oglinda, pastrand o pozitie naturala. Se cere subiectului sa ridice capul,
pana ce ul monturii este in pozitie verticala (controlul este facut de optometrist),
acesta privind mereu in directie orizontala (un obiect departat aflat la
aceeasi inaltime cu ochii subiectului). Optometristul puncteaza pe calibrul
transparent, pozitia pupilei (punctul de intersectie al liniei de privire cu calibrul).

La montare, centrul optic pentru vederea departe trebuie sa coincida cu

punctul ce reprezinta centrul de montaj.
Trebuie avut in vedere realizarea orientarii corespunzatoare a sectiunilor principale
in caz de astigmatism. in cazul lentilelor bifocale cu pastila sudata, rotunda sau cu
liziera anastigmata se orienteaza corespunzator liniile, centrul optic pentru
departe, centrul geometric al pastilei (axa de simetrie a zonei aproape).
PERFORMANTE VIZUALE
Ansamblul testelor de vedere perceptivo - motoare releva informatii asupra
profilului calitativ al performantei vizuale a unui subiect, adica dezvoltarea sa
vizuala, adaptarile si concesiile modelului vizual. Ele pot folosi evaluarea
capacitatii de performanta vizuala pentru o ocupatie precisa. Testele de
performanta vizuala, arata natura problemei vizuale.
Testele propuse sunt stereoscopice si nestereoscopice.
Punctul proxim de convergenta
- are ca scop determinarea punctului proxim de convergenta si a calitatii
recuperarii alinierii binoculare, dupa spargerea fuziunii;
- se foloseste un izvor luminos punctiform (lampa stilou), iar iluminarea
ambientala este normala;
- subiectul este asezat confortabil si fixeaza izvorul luminos plasat in ul median al
corpului, putin mai jos de orizontala determinata de centrele de rotatie ale
ochilor si la distanta Harmon. Se cere subiectului sa fixeze tot timpul tinta, in timp
ce aceasta se apropie si sa spuna cand i se pare ca vede dublat. Optometristul
observa cu atentie imaginile sursei reflectate de cornee. Se remarca la ce
distanta, unul din ochi sau ambii, pierd fixarea si la ce distantata reclama
subiectul dedublarea imaginii. Se noteaza, de asemenea, distanta la care ambii
ochi recupereaza fixarea cand tinta se departeaza;

- comportamente observabile: ruperea fixarii la un ochi, ruperea alternativa a

fixarii cand la un ochi cand la celalalt, pierderea fixarii de catre ambii ochi, nu se
pierde fixarea;
- recuperarea: recuperare la ochiul care a pierdut fixarea, recuperare la ambii
ochi, nu se recupereaza;
- se noteaza distantele la punctele de recuperare si ochiul care a pierdut fixarea;
- aspecte normale: ruperea fixarii la aproximativ 5 cm de radacina nasului,
recuperare la 8 cm.
Punctul proxim de convergenta nu depinde de varsta.
Precautii: tinta se dplaseaza cu viteza constanta, potrivita. Daca subiectul
intrerupe fuziunea, dar nu raporteaza diplopie, se poate concluziona ca un ochi
este neutralizat. Ochiul dominant este cel care pastreaza fixarea pe tinta.
Amplitudinea de acomodare Donders
- scopul testului este determinarea punctului proxim de acomodare;
- se folosesc teste optotip cu Vb=l, pentru distanta Harmon, iluminarea
ambientala este normala;
- subiectul este asezat comod si se foloseste compensarea stabilita la testul nr.7.
Testul se prezinta subiectului in vecinatatea ului median, putin sub ul orizontal, ce
trece prin centrele de rotatie al ochilor. Subiectul citeste literele cu glas tare.
Testul este plasat initial la distanta corespunzatoare lungimii bratului. Daca
subiectul a citit literele, se deplaseaza testul spre subiect incet si cu viteza
constanta. Se cere subiectului sa spuna cand literele devin neclare sau dificil de
citit. Se exprima in dioptrii distanta de la test la radacina nasului;
- aspect normal conform varstei subiectului;
- observatii: amplitudinea de acomodare Donders difera de amplitudinea de
acomodare stabilita cu metoda lentilelor negative, deoarece avem si ajutorul
reflexului acomodativ datorat convergentei.

- precautii: subiectul citeste testul, cat timp acesta se deplaseaza spre el pana ce
vede neclar.
Rotatii monoculare
- scopul acestui test este evaluarea miscarilor de versiune;
- se foloseste un creion sau bagheta sau izvor luminios punctiform, iluminarea
ambientala este normala;
- se obtureaza cu un carton ochiul dominant, asa incat sa se poata observa ambii
ochi ai subiectului. Tinta se misca intr-un departat, aproximativ la 1 m de subiect,
perpendicular pe ul sau median, descriind un cerc, cu raza de 300 mm. Se poate
observa repede, daca diametrul cercului este prea mic sau prea mare, observand
miscarile ochiului. Se doreste o miscare de rotatie aproape de maxim. Viteza de
rotatie a tintei: o rotatie la fiecare trei secunde. Tinta se misca in sensul orar si
antiorar. Se vor realiza rotatii pana sa inceapa observarea miscarilor ochilor. Dupa
aproximativ 5 rotatii intr-un sens, se inverseaza miscarea. Se repeta testarea
obturand celalalt ochi.
- aspecte normale: rotatii balistice lente tn sensul orar si antiorar.
- instruirea subiectului: acesta trebuie sa priveasca tinta si sa urmareasca
miscarea ei, fara sa miste capul. Daca tinde sa miste capul, se fixeaza capul pe
suport.
- comportamente observabile: urmarire regulata, pierderi de fixare, urmarire
neregulata, cu sacade, limitari ale miscarii in anumite zone (se noteaza zona dupa
cadranul ceasului), miscari asociate ale capului, corpului si membrelor;
- se noteaza prezenta sacadelor, urmaririlor neregulate sau regulate, miscarile
asociate, postura capului, cu ce efort realizeaza urmaririle. I se acorda subiectului
timp de acomodare cu testul. Se noteaza pe rand, comportamentele pentru OD
obturat - miscari pozitive si sens invers pentru OS liber si ochiul obturat, OS miscari pozitive si sens invers pentru ochiul liber si ochiul obturat;
- normal: urmariri regulate fara pierderi de fixare.
Rotatii binoculare

- testul are ca scop evaluarea miscarilor oculare in conditiile fixarii binoculare a

tintei mobile;
- se foloseste un izvor punctiform luminos, tinta se fixeaza in fata subiectului la
distanta de 900 mm. Aceasta se misca in spirala, incepand de la aproximativ 300
mm si ajungand dupa 5 rotatii la diametrul de 900 mm, cu viteza constanta de o
rotatie la 3 secunde. Tinta se misca odata in sens orar si apoi in

sens antiorar. Se urmareste rotatia globilor oculari pentru a depista eventualele

sacade sau regresii. Se instruieste subiectul sa nu miste capul in timpul urmaririi;
- normal miscarea de urmarire este regulata, continua;
- se noteaza caracterul miscarilor, pozitia zonelor in care apar eventualele sacade
dupa sistemul orar pentru ambii ochi. Se noteaza eventualele dificultati de
urmarire.
Testul de orientare ochi - mana
- testul are ca scop evaluarea posibilitatii de orientare vizuala a mainii;
- se foloseste un izvor luminos punctiform (bagheta sau creion). Tinta se
pleaseaza in ul median la nivelul ochilor, la distanta de 400 mm de subiect.
Acestuia i se obtureaza unul din ochi cu un carton (12 x 18 cm), iar subiectul
trebuie sa arate tinta cu degetul aratator al celeilalte maini (de exemplu: cu mana
stanga tine cartonul obturator si acopera OS, cu degetul mainii drepte atinge
tinta. Apoi schimba ochiul si mana);
- normal este tintirea corecta a izvorului luminos.
Miscarea tintei trebuie sa fie rapida. Daca subiectul are ambliopie sau fixare
excentrica, va avea dificultati sa atinga tinta. Se noteaza: exactitatea fixarii cu OS,
exactitatea fixarii cu OD, ezitarile si erorile de indicatie a tintei.
Fixari sacadate (monocular)
- testul are ca scop evaluarea miscarilor oculare;

- se utilizeaza doua tinte diferite: bagheta cu varf rosu si verde sau doua surse
punctiforme de lumina, de culoare diferita;
- se obtureaza ochiul dominant; cele doua tinte sunt asezate in frontal in fata
ochiului liber, la 1 m. Distantt intre tinte este de aproximativ 600 mm in median.
La comanda, subiectul schimba repede fixarea de la o tinta la alta. Perioada
schimbarilor este de o secunda. Se fac cateva treceri in ul orizontal, apoi se
fixeaza tintele in acelasi frontal si se comanda fixari suscesive in acest .
- instructiuni date subiectului: schimbarea tintei se face la comanda, rotind
numai ochii, nu si capul. Se recomanda subiectului cateva treceri de fixare inainte
de inceperea testarii efective. Se noteaza calitatea miscarilor pentru fixari
sacadate in ul orizontal si vertical;
- normal este o miscare in salt de la o tinta la alta, fara miscari corective.
Fixari aproape - departe si departe - aproape
- scopul testului este evaluarea dinamicii capacitatii de fixare cu acomodare a
obiectelor, la distante diferite si a reflexului pupilar de apropiere;
- se folosesc teste Snellen pentru departe si aproape, iluminarea ambientala este
normala;
- subiectul este indrumat sa citeasca tinta la distanta Harmon. Tabloul cu testele
optotip pentru departe este plasat la aproximativ 5 m. in scopul observarii
schimbarilor de fixare pacientul ar trebui sa poata privi testele pentru departe, pe
deasupra capului optometristului, care insa va putea observa ochii si cand
subiectul fixeaza testul pentru aproape. Subiectul fixeaza si citeste testul pentru
aproape la comanda 'aproape' si fixeaza si citeste pentru departe la comanda
'departe'. Schimbarile de fixare se fac in ritm de una pe secunda. Se fac
aproximativ 5 schimbari de fixare pentru obisnuirea subiectului, apoi se incepe
observarea propriu - zisa. Se atrage atentia subiectului sa nu miste capul cand se
schimba fixarile. Se observa eventualele miscari neregulate ale ochiului cand se
schimba fixarea. Unii subiecti pot face trecerea de la departe la aproape repede,
cu miscare continua a ochilor, dar au dificultati cand fac trecerea de la aproape la
departe. Se observa urmatoarele: daca un ochi ramane in urma celuilalt cand se
schimba fixarea, reflexul pupilar la fixarea aproape pupila se micsoreaza, iar la
fixare departe se dilata, daca pupilele se modifica simultan, daca au acelasi

diametru, daca au forma circulara. Se noteaza calitatea fixarilor in ambele sensuri

si reflexul pupilar.
- normal se schimba fixarile fara miscari de corectie sau opriri.
Coarda Brock
- testul investigheaza comportamentul spatial al ochilor si cum ii foloseste
subiectul cand priveste in
apropiat;

- se utilizeaza un snur sau o bagheta de 350 mm, iluminarea ambientala este

normala. Subiectul este instruit sa tina snurul sau bagheta, cu un capat in dreptul
radacinii nsului, iar celalalt capat in median la distanta Harmon (in punctul
corespunzator vaderii aproape obisnuita). Snurul se tine intins. Se cere subiectului
sa fixeze capatul indepartat al snurului. Se intreaba subiectul cate snururi vede,
mergand de la ochi la degetul care tine capatul departat. Daca vede un singur
snur, se cere subiectului sa inchida un ochi, apoi celalalt si se intreaba daca vede in
ambele cazuri snurul;
- normal vede doua snururi de la fiecare ochi si intalnindu-se in capatul departat;
- se pot constata urmatoarele situatii: subiectul vede simultan doua snururi in
forma de V: foloseste ambii ochi in acelasi timp si proiecteaza in acelasi punct din
spatiu; subiectul vede un singur snur: foloseste un singur ochi; subiectul vede un
timp si apoi numai celalalt snur: neutralizare alternanta; subiectul vede doua
snururi incrucisate in X: sunt folositi ambii ochi dar proiectia este
esoforica; subiectul vede doua snururi care nu se intalnesc: sunt folositi ambii ochi
simultan dar proiectia esteexoforica; subiectul percepe in X in loc de V: proiectie
esoforica cu suprimare perimaculara; snurul pare sa porneasca din cap, la acelati
nivel sau un snur pare sa fie mai sus decat celalalt: raspuns ambiocular sau
hiperforie; subiectul vede doua snururi dar unul este mai neclar: suprimare
partiala a unui ochi: anisometropie;
- normal se descriu in amanunt constatarile.

Vederea stereoscopica (vederea departe)

- scopul testului este evaluarea capacitatii de a vedea stereoscopic;
- se folosesc diverse stereograme, stereoscopul este reglat pentru infinit;
- postura subiectului trebuie sa asigure inhibarea convergentei psihice. O
stereograma contine sase randuri de smboluri. Fiecare rand contine cinci simboluri
in forma de stea, inima, patrat, pata circulara, cruce. Unul dintre simboluri din
fiecarea pare sa fie deplasat decalat in spatiu fata de celelalte. Subiectul poate
spune ca vede dublu tinta. In acest caz, suportul stereogramelor poate fi deplasat
pana se obtine fuziunea, apoi revine incet la pozitia corespunzatoare pentru
infinit. Se cere subiectului sa spuna care simbol din fiecare rand se apropie de el;
- normal este o raportare corecta pentru toate liniile, daca subiectul are un grad
inalt de percepere a profunzimii. Capacitate medie, raspuns: 'in patru linii';
observatie: daca subiectul nu raspunde corect la prima linie, este intrebat cum
apare simbolul din staaga si din dreapta marginii inferioare a stereogramei. Daca
unul dintre aceste simboluri nu este perceput, inseamna ca un ochi este
neutralizat.
Informaii tehnice i instruciuni de montaj

Sfaturi de prelucrare a lentilelor polarizante

n urma montajului n rame rigide (cu contur metalic sau din plastic tare) n
lentile apar tensiuni. n cazul lentilelor incolore tensiunile sunt mai puin
vizibile cu ochiul liber, dar n cazul lentilelor polarizante, tensiunile vor fi
evideniate de deformarea filtrului polarizant, la marginea lentilei. Cu ct
lentila este strns mai tare cu att tensiunile sunt mai puternice i vor fi
mai vizibile n lentil. Pentru a evita apariia acestor tensiuni trebuie s se
evite strngerea excesiv a lentilelor n ram.

Datorit filtrului polarizant ncastrat n lentil, montajul lentilelor polarizante

necesit atenie sporit. De aceea v rugm inei cont de urmtoarele
aspecte n prelucrarea lentilelor polarizante:
lentilele trebuie montate cu axa polarizant ct mai aproape de orizontal
pentru blocarea ct mai eficient a reflexiilor. Axa polarizant este
reprezentat prin semnele orizontale de montaj i trebuie poziionat la
180 cu o tolerana de 3.0, pentru fiecare lentil.
avei grij ca lentilele s fie lefuite pe forma potrivit pentru fiecare ram.
Este recomandat lefuirea lentilei cu 1-2 zecimi mai mic dect n mod
normal pentru ca lentilele s stea lejer n ram, nu strnse.
lentilele strnse n ram (datorit formei prea mari, a formei diferite sau a
ramei rigide) vor genera tensiuni deranjante.
deteriorarea filtrului polarizant nu mai poate fi remediat, de aceea v
recomandm prelucrarea de la nceput cu atenie. Deteriorarea filtrului
polarizant prin strngerea excesiv n ram nu face obiectul garaniei.
poziionarea faetului trebuie s fie spre partea convex a lentilei, ntre
filtrul polarizat i suprafaa convex. Filtrul polarizant este poziionat la 0.8
mm de partea convex, poziionarea faetului n dreptul acestuia ducnd la
evidenierea amplificat a tensiunilor.
pentru ramele cu fir nu recomandm montarea lentilelor polarizate. Dac
totui este necesar, facei canalul pentru fir cu atenie. Avei grij s nu
facei canalul pentru fir n zona filtrului polarizant (la 0.8 mm de convex).
Tierea canalului pentru fir n dreptul filtrului polarizant va duce la apariia
zonelor albe de-a lungul acestuia. Poziionai canalul pentru fir ctre partea
concav a lentilei.
dup lefuire nu aplicai aceton sau alcool pe marginea tiat a lentilei
pentru a evita riscul deteriorrii filtrului polarizant.
Important: v rugm inei cont de faptul c lentilele polarizante sunt mai
groase dect lentilele simple (incolore, colorate sau fotocromatice). Datorit
filtrului polarizant grosimea minim nu poate cobor sub minim 1.8 mm,
fapt ce duce la grosimi mai mari, n special n cazul indicelui 1.67.

Recomandare: simplu, uor i sigur folosii Serviciul Profesional de

Montaj Interoptik pentru calcularea, optimizarea i montarea lentilelor
polarizante.

Indicaii de montaj pentru tratamentul SuperAR TopCoat

Tratamentul TopCoat SuperHydrofobic vine mpreun cu un strat aderent
de culoare albastr care va permite montarea lentilei fr a avea nevoie de
foliile adezive speciale. Stratul aderent asigur lipirea foliilor standard de
montaj de lentil i o fixeaz ferm n timpul lefuirii.
Dup montaj, umezii i tergei lentila cu o lavet din microfibr sau un
erveel de hrtie pentru a ndeprta stratul aderent albastru. Lentila i
recapt aspectul original dat de tratamentul antireflex SuperAR nuana
verde.
Pentru montarea lentilelor cu tratamentul TopCoat Superhydrofobic v
rugm respectai urmtorii pai:

Nu tergei lentilele nainte de montaj. Stratul mat albastru ofer

aderena n fixarea lentilei. Este obligatoriu s se evite contactul cu
apa, naintea blocrii lentilelor.
Blocarea lentilelor se face cu ventuze normale, direct pe stratul mat
albastru. Verificai dac lentilele sunt bine blocate pentru a evita
dezlipirea ventuzei naintea lefuirii.
Dup lefuire, lentilele tiate se vor trece sub un jet de ap, iar stratul
aderent se va terge cu un erveel de hrtie moale. Lentila i
recapt aspectul original dat de tratamentul SuperAR, nuana verde.

Indicaii de montaj pentru lentilele din material hi-index 1,6 i 1,67

Lentilele din material organic indice 1,6 i 1,67 sunt mai sensibile la
temperaturi ridicate dect cele din material organic indice 1,5.
La montarea n rame de celuloid este necesar atenie sporit, expunerea
lentilelor la surse de caldur deterioreaz suprafaa acestora (materialul
organic al lentilei se dilat mai mult dect stratul antireflex, care este o

depunere metalic, avnd ca rezultat fenomenul de ncreire a

tratamentului antireflex).
V sftuim s nu nclzii rama cu lentilele aplicate pentru a evita orice fel
de problem, cazul cel mai des fiind ntlnit la reglajele ulterioare montrii
lentilelor.
Pentru a evita aceast situaie, rama trebuie ajustat nainte de montarea
lentilelor.

Indicaii de montaj pentru lentilele degresive Office

Efectuarea msurtorilor se face respectnd urmtorii pai:
1. Se aeaz rama aleas pe capul clientului n poziia de purtare
2. Msurai distana pupilar la citit pe fiecare ochi n parte
3. Marcai poziia pleoapei inferioare pe demolens-ul ramei
Important de reinut: Ochii dumneavoastr trebuie s fie la aceeai
nlime cu ochii clientului pentru a evita erorile de msurare. Poziionai-v
central (atenie nu n stnga sau n dreapta) n faa clientului astfel ca
privirea dumneavoastr s cad perpendicular pe ram.

4. Montajul lentilelor degresive Office n ram se face respectnd

distana pupilar pentru aproape. Folosii linia vertical pentru centrare.
Lentila se monteaz astfel nct linia orizontal s corespund cu poziia
pleoapei inferioare msurate anterior.

Indicaii de montaj pentru lentilele Progresiv Excelite

nlimea minim a ramei trebuie s fie 33 de mm pentru varianta L,

respectiv 29 mm pentru varianta XS. Lentilele progresive trebuie centrate
innd cont de distana pupilar pentru fiecare ochi n parte, astfel nct
zonele vizuale s fie folosite ideal la toate distanele.
Efectuarea msurtorilor se face respectnd urmtorii pai:
1. Se aeaz rama aleas pe capul clientului n poziia de purtare
2. Masurarea se face ntr-o poziie normal i relaxat a capului i a
corpului, cu privirea ndreptat orizontal nainte
3. Se marcheaz centrul pupilei pe demolensul-ul (ablonul) ramei,
punctul astfel rezultat reprezentnd punctul de centrare. Pentru
aproape nu este nevoie de nici o msurare suplimentar.
Important de reinut: Ochii dumneavoastr trebuie s fie la aceeai
nlime cu ochii clientului pentru a evita erorile de msurare. Poziionai-v
central (atenie nu n stnga sau n dreapta) n faa clientului astfel ca
privirea dumneavoastr s cad perpendicular pe ram.

4. Montajul lentilelor progresive Excelite n ram se face innd cont

de punctul de centrare i de distana pupilar pe fiecare ochi n parte.
Lentilele se monteaz astfel nct centrul crucii de montaj s fie suprapus
peste punctul de centrare de pe demolens-ul ramei. inei cont de faptul c
lentilele Progresiv Excelite nu au predescentrare.