31

TEOLOGIE {I MISIUNE

Laicii (mirenii) `n
Biserica Ortodox\ Romn\
- Schi]\ istoric\ Prof. Emilian POPESCU
Laicii b\rba]i [i femei sunt un element constitutiv esen]ial al Bisericii, f\r\
de care nu se poate concepe via]a bisericeasc\. Dac\ este adev\rat c\ unde este episcopul, acolo este [i biserica, tot at=t de adev\rat este c\ episcopul f\r\ credincio[i
nu reprezint\ biserica1. Prin urmare, ierarhii, clerul [i poporul (laicii) formeaz\
`ntreaga biseric\, ale c\rei elemente nu pot fi concepute separat, pentru ca organismul bisericesc s\ poat\ exista [i func]iona normal.
A aborda acum cu prec\dere problema laicatului rom=nesc, `n starea [i misiunea sa `n cursul istoriei noastre biserice[ti [i na]ionale, pentru a scoate `nv\]\minte [i `ndemnuri pentru prezent, nu este un lucru u[or, deoarece spre deosebire de
cler, ierarhi, despre care se scrie mult `n c\r]ile de specialitate, celelalte m\dulare
ale Bisericii sunt men]ionate sporadic [i nu `n toate perioadele istorice. Cu toate
acestea, multe documente con]in informa]ii [i despre poporul de r=nd, de accea
istoria Bisericii trebuie s\-[i `ndrepte aten]ia [i asupra lui. ~ncercarea de a g\si `n
lucr\rile de p=n\ acum [tiri despre laicat n-a avut succes [i de aceea m-am [i g=ndit
s\ propun unui doctorand ca tem\ pentru o tez\ de doctorat: Laicatul (mirenii) `n
Biserica Ortodox\ Rom=n\ (B.O.R.) `n trecut [i ast\zi. Cartea lui Liviu Stan, Mirenii
`n Biseric\, este un studiu canonico-istoric privitor la Biserica Universal\ (Ortodox\, Romano-Catolic\ [i Protestant\) `n care se folose[te mult bibliografie slav\,
dar nu se cerceteaz\ documentele rom=ne[ti. Neexist=nd cercet\ri asupra Bisericii rom=ne[ti, ele n-au putut fi folosite aici. Presupunem totu[i c\ realit\]ile
rom=ne[ti nu s-au deosebit esen]ial de cele ale Bisericii ortodoxe r\s\ritene, cu
care au fost `n permanent contact timp de milenii.
Am spus laicii sau mirenii, pentru c\ trebuie g\sit termenul cel mai potrivit
pentru a denumi m\dularele, poporul credincios din Biseric\.
~n aceast\ privin]\, sunt de f\cut c=teva observa]ii. Termenul laicat ori laicii
deriv\ de la cuv=ntul grecesc lao,j # popor, care a dat adjectivul lai?ko,j, folosit `n
aceast\ calitate, dar [i substantivizat. ~n izvoare `i g\sim pe laici form=nd o
1

Liviu Stan, Mirenii `n Biseric\. Importan]a elementului mirean `n Biseric\ [i

participarea lui la exercitarea puterii biserice[ti. Studiu canonic-istoric, Sibiu, 1939, p. 24.

32

TEOLOGIE {I VIA}|

categorie aparte, deosebit\ de ierarhie [i cler, at=t `n lumea Vechiului Testament,

c=t [i `n cea cre[tin\. Referindu-se la perioada vechi-testamentar\, Sf=ntul Clement
Romanul sintetizeaz\ `n felul urm\tor categoriile constitutive ale poporului: Arhiereului `i sunt date slujiri proprii, preo]ilor li s-a or=nduit loc propriu, levi]ilor le
sunt puse diaconii proprii, iar laicului `i sunt date porunci pentru laici (o` lai?ko.j
a;nqrwpoj toi/j lai?koi/j prosta,gmasin de,detai)2.
~n cre[tinism, laicii sunt ar\ta]i de Sfin]ii P\rin]i ca o stare, categorie (ta,gma)
inferioar\ clerului. Sf=ntul Vasile cel Mare (Scris. 188, can. 3) zice: Diaconul
care a desfr=nat dup\ ce a fost hirotonit, va fi `ndep\rtat din diaconie, dar o dat\
cobor=t `n r=ndul laicilor (eivj de. tw/n lai?kw/n avposqei.j to,pon), nu va fi scos din
comuniune(th/j koinwni,aj ouvk eivrcqh,stai). Comuniunea este `n]eleas\ de sf=ntul
Vasile, dup\ cele spuse mai departe, ca p\rt\[ie la masa credincio[ilor (pistoi,).
Diaconul adulter `[i pierde deci doar harul diaconiei, el r\m=n=nd mai departe
membru al comunit\]ii credincio[ilor. Sf=ntul Vasile mai adaug\: Cei ce sunt `n
tagma laicilor (oi` me.n evn tw/| lai?kw/| o;ntej ta,gmati), dup\ ce au fost sco[i din r=ndul
credincio[ilor (pistoi,), pot fi primi]i din nou `n locul de unde au fost alunga]i, iar
diaconului `i ajunge o dat\ os=nda caterisirii3. Laicii reprezint\ a[adar masa
credincio[ilor. Dac\ ei gre[esc, atunci ei `[i pierd p\rt\[ia (koinwni,a) cu credincio[ii, lucru `nt=mplat `n perioada marilor persecu]ii (lapsi), dar denumirea lor
este tot de laic. Avem deci lai?koi. pistoi. [i lai?koi. a;pistoi, ie[i]i din comunitate.
Constitu]iile apostolice [i alte izvoare arat\ func]iile pe care le pot ocupa laicii
(de catehet, de administrator), dar `n nici un caz de natur\ sacramental\, precum
[i locul ocupat de ei `n cadrul loca[ului de cult [i anume separat de femei, de
episcop, de preo]i [i de diaconi4. Cu toate c\ laicatul formeaz\ ultima treapt\ a
st\rilor biserice[ti, el are o menire [i o apreciere din cele mai `nalte. Sf. Apostol
Petru vorbe[te despre laici, zic=nd: Voi sunte]i semin]ie aleas\, preo]ie `mp\r\teasc\, neam sf=nt, popor agonisit de Dumnezeu, ca s\ vesti]i `n lume bun\t\]ile
Celui ce v-a chemat din `ntuneric la lumina Sa cea minunat\ (I Petru 2, 9).
Aprecieri asem\n\toare g\sim [i `n Constitu]iile apostolice II, 26, 1 [i `n alte izvoare biserice[ti5.
2

Sf. Clement Romanul, Epistola c\tre Corinteni, 40, 5, `n vol. 1, P.S.B., Scrierile
P\rin]ilor Apostolici, trad. de D. Fecioru, Bucure[ti, 1978, p. 67.
3 Sf. Vasile cel Mare, Scrisori, traducere, studiu introductiv, comentariu [i indici de
Teodor Bodogae, `n vol. 12, P.S.B., pp. 376-377, Migne, P.G. 32, 672B.
4 Les constitutions apostoliques, tome I, Livres I et II. Introduction, texte critique,
traduction et notes par Marcel Metzger, Paris, 1985 (Sources chrtiennes, 320), cartea a II-a,
57, 4, p. 313: ~n mijloc va fi a[ezat tronul episcopului; de o parte [i de alta se va a[eza
presbiteriul; diaconii vor fi al\turi, gata [i `n `mbr\c\minte simpl\, c\ci ei sunt
corespunz\tori matelo]ilor [i [efilor de echipaj. Ei vor veghea ca laicii s\ se a[eze `n partea
lor, `n mare ordine [i calm, femeile de alt\ parte; [i ele trebuie s\ p\streze lini[tea.
5 Constitutions apostoliques, II, 26, 1: Asculta]i aceasta [i voi laicii, Biseric\ aleas\ a
lui Dumnezeu. C\ci poporul de odinioar\ era deja numit poporul lui Dumnezeu [i neam
sf=nt. Dar voi sunte]i Biserica lui Dumnezeu sf=nt\ [i sfin]it\ `nscris\ `n cer, preo]ie
regeasc\, neam sf=nt, popor dob=ndit (r\scump\rat), mireas\ `mpodobit\ pentru Domnul
Dumnezeu, marea Biseric\, Biseric\ credincios\ (fidel\).

TEOLOGIE {I MISIUNE

33

Cealalt\ denumire de mireni deriv\ dup\ Dic]ionarul Limbii Rom=ne Moderne,

Bucure[ti, 1958, s.v. de la cuv=ntul slav mireasm\, mirisma (gr.) [i ar desemna pe
credinciosul care nu apar]ine clerului. Etimologia mi se pare `ns\ gre[it\ [i cred
c\ ea trebuie c\utat\ `n cuv=ntul grecesc myron (to. mu,ron), care `nseamn\
parfum, unguent, ulei sfin]it, Darul Duhului Sf=nt, folosit la ungerea credincio[ilor dup\ serviciul divin, la botez, la reprimirea ereticilor `n Biseric\ [i `n alte
`mprejur\ri. Preo]ii din afara m\n\stirilor, care s\v=r[esc ungerea, sunt numi]i
preo]i de mir [i `n aceast\ privin]\ amintesc frumoasa carte intitulat\ Preo]i de
mir adormi]i `n Domnul a pr. prof. Nicolae M. Popescu, ap\rut\ `n prima edi]ie
`n anul 1942. Trebuie f\cut\ `ns\ deosebirea `ntre Sf=ntul [i Marele Mir, folosit
doar la botez6, `n `mprejur\ri mai rare, [i uleiul sfin]it la Maslu ori din candelele
care ard la icoanele din biserici. I.P.S. Mitropolit Daniel a propus, `ntr-o [edin]\
public\ (30 august 2004, la Dur\u), `n care acest text a fost prezentat, ca etimologia cuv=ntului mirean s\ fie pus\ `n leg\tur\ cu termenul slavon , care
`nseamn\: 1. lume, univers; 2. pace, tihn\; 3. comunitate, ori , mir, cu sens
bisericesc.
Nu cunosc s\ se fi f\cut la noi vreo cercetare asupra mirungerii din zilele de
duminic\ [i alte s\rb\tori. Singura `ncercare `n acest domeniu a f\cut-o mitropolitul Neofit Cretanul al Ungrovlahiei (1738-1753), cu 250 de ani `n urm\, exact
`n anul 1747, `ntr-un scurt memoriu adresat domnitorului Constantin Mavrocordat.
~nv\]atul mitropolit arat\ c\ mirungerea este o datin\ str\veche, cunoscut\ din
primele veacuri cre[tine, at=t `n R\s\rit, c=t [i `n Apus. Originea ar constitui-o
obiceiul cre[tinilor de a se unge cu uleiul din candelele care ardeau pe mormintele martirilor, spre a-[i c\p\ta ori men]ine s\n\tatea. Tot a[a se `nt=mpla [i `n
timpul lui Tertulian (Ad Scapulam, cap. IV), care men]ioneaz\ pe cre[tinul Proclu,
cunosc\tor al acestui obicei7. Istoricii Rufin [i Sozomen vorbesc [i ei de c\lug\rii
din Egipt, care `ntrebuin]au ulei pentru vindecarea bolnavilor. Neofit citeaz\ un
pasagiu din Evlogionul cel Mare greco-latin, ap\rut la Vene]ia `n 1740, `n care se
spune c\ potrivit unui obiceiu foarte vechi la praznicile `mp\r\te[ti sau la
6 Taina Mirungerii este instituit\ de M=ntuitorul Hristos [i promis\ `nv\luit prin
cuvintele de la Luca 24, 49: {i iat\, Eu trimit peste voi f\g\duin]a Tat\lui Meu; voi `ns\
[ede]i `n cetate p=n\ ce v\ ve]i `mbr\ca cu putere de sus [i apoi ar\tat\ str\lucit la Rusalii.
A[ezarea Tainei Mirungerii este adeverit\ de Pogor=rea Sf=ntului Duh [i apoi de sfin]ii
apostoli (II Cor. 1, 21-22; Ef. 4, 30; II In. 2, 20, 27). Primii care au s\v=r[it aceast\ Tain\ au
fost apostolii dup\ Cincizecime (FA 8, 16-17; 19, 6). La `nceput, sfin]ii apostoli s\v=r[eau
aceast\ Sf=nt\ Tain\ prin punerea m=inilor (FA 8, 17), apoi au `nlocuit punerea m=inilor
prin ungere, lucru petrecut destul de timpuriu. S-a generalizat ungerea, fiindc\ apostolii nu
puteau fi `n toate locurile, unde credin]a cre[tin\ se r\sp=ndea; v. ~nv\]\tura de credin]\
ortodox\, edi]ia a II-a, tip\rit\ de Arhiepiscopia Ortodox\ Rom=n\ a Vadului, Feleacului [i
Clujului, Cluj, 2001, pp. 163-164.
7 Tertulian scrie apologia sa `n favoarea cre[tinilor `n anul 213 [i o adreseaz\ proconsulului Scapula. ~n aceast\ lucrare el spune c\ `mp\ratul Septimius Severus, tat\l lui
Caracalla, a fost binevoitor fa]\ de cre[tini, tocmai pentru faptul c\ fusese vindecat de o
boal\ prin ungere cu ulei sfin]it de c\tre cre[tinul Proculus, supranumit [i Torpation, pe
atunci administrator al averii unei mari bog\ta[e, Evodia. A devenit apoi prietenul `mp\ratului [i a avut intrare liber\ la palat p=n\ la moartea acestuia.

34

TEOLOGIE {I VIA}|

pomenirile unor sfin]i mari se adunau preo]ii `n jurul icoanelor de `nchinat, se c=nta,
se t\m=ia icoana de c\tre diacon, apoi preo]ii `ncep=nd cu proiestosul, urm=nd ca
unul dintre preo]i s\ ung\ pe cei de fa]\ pe frunte [i s\-i binecuv=nteze8.
Pu]inele cuno[tin]e de care dispunem ast\zi despre mirungere ne `ndeamn\ s\
ne m\rim ostenelile `n cercetarea documentelor scrise [i Tradi]iei biserice[ti pentru
a `n]elege ce termen trebuie folosit cu prec\dere mireni ori laici atunci c=nd
ne referim la marea mas\ a credincio[ilor.
*
Laicatul rom=nesc are bazele puse de doi apostoli ai M=ntuitorului Hristos,
sfin]ii Andrei [i Filip. Porunca M=ntuitorului de a se vesti Evanghelia la toate neamurile, la toat\ f\ptura, p=n\ la marginile lumii, prin cuv=nt [i fapt\, s-a aplicat [i
spa]iului rom=nesc. Cei doi termeni, cuv=nt [i fapt\, indic\ dou\ aspecte ale
propov\duirii: vestirea propriu-zis\ a Evangheliei [i apoi organizarea practic\ a
vie]ii, prin instituirea episcopilor, preo]ilor [i diaconilor. Un document de la
`nceputul Evului Mediu ne relateaz\ c\ sf=ntul Filip a convertit la credin]a `n
Hristos aproape `ntreaga Sci]ie (Dobrogea) [i a a[ezat acolo episcopi, preo]i [i
diaconi9. ~n aceast\ structur\ a Bisericii instituit\ de sfin]ii apostoli trebuie s\-i
includem [i pe laici.
Organizarea bisericeasc\ dat\ de apostoli s-a l\rgit `n cursul timpului prin
activitatea misionarilor locali [i mai ales a celor veni]i din regiuni mai intens
cre[tinate, cum au fost, de pild\, Orientul Apropiat [i Asia Mic\. Primii misionari
despre a c\ror via]\ [i activitate avem am\nunte au venit la noi c\tre sf=r[itul sec.
al III-lea din Asia Mic\, iar numele lor este Epictet, preot, [i Astion, monah. Ei au
propov\duit cuv=ntul Evangheliei, `nso]indu-l de semne [i minuni, apoi au suferit
moarte martiric\ prin anul 292 la Halmyris, localitate `n nord-estul Dobrogei,
c\tre Gurile Dun\rii. Actul lor martiric arat\ c\ num\rul converti]ilor la religia
cre[tin\ a fost de peste 100010.
Al]i misionari dup\ ei au adus la credin]\ numero[i locuitori ai Dobrogei romane, iar Actele martirice consemneaz\ numele a circa 200, mor]i `n persecu]iile
dezl\n]uite de `mp\ra]ii Diocle]ian, colegii [i succesorii s\i, apoi de Licinius, la
`nceputul secolului al IV-lea ori `n alte `mprejur\ri11.
8

Memoriul mitropolitului Neofit al Ungrovlahiei a fost tradus dup\ originalul grecesc,

aflat `n condica de cas\ a acestuia, de c\tre Ghenadie En\ceanu, episcopul R=mnicului [i
publicat `n B.O.R., 14, 1890-1891, pp. 654-656.
9 A se vedea studiile noastre: Cre[tinismul timpuriu pe teritoriul Rom=niei. 1. Originile
apostolice; 2 Bizan]ul sau Roma, `n vol. Priveghind [i lucr=nd pentru m=ntuire, editat la
aniversarea a 10 ani de arhip\storire a ~nalt Prea Sfin]itului Mitropolit Daniel al Moldovei
[i Bucovinei, Ed. Trinitas, Ia[i, 2001, pp. 194-214; Sf=ntul Apostol Filip, misionar pe
p\m=ntul rom=nesc, `n vol. Logos Arhiepiscopului Bartolomeu al Clujului la `mplinirea
v=rstei de 80 de ani, Cluj-Napoca, Ed. Rena[terea, 2001, pp. 386-398.
10 Em. Popescu, Saints Epitte et Astion, martyrs Halmyris, `n vol. Christianitas
Daco-Romana. Florilegium studiorum, Bucure[ti, 1994, pp. 92-99.
11 Idem, Martiri [i sfin]i `n Dobrogea, S.T., 41, 1989, 3, pp. 39-68; 4, pp. 64-77; idem,
Christliche Mrtyrer in den griechischen Inschriften Klein-Skythiens (Dobrudscha), `n
Christianitas Daco-Romana, pp. 107-110.

TEOLOGIE {I MISIUNE

35

Celor mai mul]i dintre ei nu le cunoa[tem profesia ori starea social\, dar
credem c\ majoritatea `i reprezint\ pe laici. Cei patru martiri de la Niculi]el erau
laici [i vorbitori de limb\ greac\, c\ci l=ng\ numele lor grecesc nu se afl\ nici o
alt\ precizare. Credem c\ unii din numero[ii martiri erau meseria[i, comercian]i
ori militari. ~n dou\ cazuri se men]ioneaz\ episcopi martiri. Preciz\ri mai multe
`n leg\tur\ cu starea social\ ori profesional\ a cre[tinilor din perioada timpurie [i
mai ales a martirilor nu trebuie s\ a[tept\m, c\ci ei considerau c\ cel mai pre]ios
lucru era numele de cre[tin: Dac\ m\ `ntrebi care este numele meu obi[nuit, atunci
acesta este Emilian, iar dac\, dimpotriv\, vrei s\ [tii numele meu cel des\v=r[it
atunci socote[te-m\ a m\ numi cre[tin, r\spundea sf=ntul Emilian vicarului
diocezei Traciei, care-l judeca [i apoi l-a condamnat la moarte12. Pe o lespede de
calcar, care astupa cripta a doi martiri c\zu]i `n timpul lui Decius [i `nmorm=nta]i
la Niculi]el, se spune doar: Aici [i acolo a curs s=ngele martirilor, iar pe pere]ii
criptei de deasupra lor doar: Martirii lui Hristos: Zotikos, Attalos, Philippos [i
Kamasis13. Ceea ce conta pentru to]i era m\rturisirea leg\turii cu Hristos.
A[adar, pentru etapa anterioar\ dob=ndirii libert\]ii Bisericii, acordat\ `n anul
313 de `mp\ratul Constantin cel Mare, nu exist\ alte m\rturii despre laicatul
cre[tin rom=nesc. ~n schimb, pentru perioada urm\toare, p=n\ c\tre `nceputul sec.
al VII-lea, c=nd n\v\lirile barbare provoac\ o criz\ puternic\ `n sud-estul european, [tirile despre laici sunt numeroase.
Biserica dobrogean\ se organizeaz\ `n episcopate puternice, apoi chiar `n mitropolie cu 14 sufragani14, [i drept urmare poporul credincios este numeros, lupt=nd
`mpreun\ cu episcopatul pentru ap\rarea ortodoxiei. C=nd `n catedrala ora[ului
Tomis (sec. al IV-lea) s-a adunat mult popor, fiindc\ sosise aici `mp\ratul arian
Valens cu g=ndul de a-l determina pe episcopul Bretanion s\ treac\ la arianism,
acesta a ap\rat cu curaj dreapta credin]\ [i a plecat din catedrala ora[ului `n alt\
biseric\, iar poporul l-a urmat, gest care a reprezentat o ofens\ pentru `mp\rat. {i
prinz=ndu-l pe Bretanion, a poruncit s\-l duc\ `n exil, iar nu mult dup\ aceea a dat
ordin s\ fie adus din nou (la locul s\u)15. S-a `nt=mplat la Tomis ceea ce se cunoa[te [i `n alte p\r]i ale lumii de atunci, c=nd laicii au fost al\turi de episcopul lor
pentru ap\rarea credin]ei.
Nu [tim dac\ `n afar\ de episcopul Bretanion a mai vorbit `n fa]a `mp\ratului
[i cineva din popor. Oricum, se cunosc destule cazuri c=nd laicii au ap\rat
dreapta credin]\ `n adun\ri publice ori `n sinoade. La Sinodul I ecumenic au fost
12

Ion R\mureanu, Actele martirice, studiu introductiv, traducere, note [i comentariu (`n
P.S.B. 11), Bucure[ti, 1982, pp. 305-306.
13 Em. Popescu, La plus importante dcouverte archologique concernant le christianisme primitif en Roumanie: les martyrs de Niculi]el, `n vol. Christianitas..., pp. 100-108.
14 Idem, Die kirchliche Organisation der Provinz Scythia Minor vom vierten bis ins
sechste Jahrhundert, ibidem, pp. 124-138.
15 Idem, Brtanion, ibidem, pp. 111-116; Sozomenus, Kirchengeschichte, hrsg. von
Joseph Bidez und Christian Hansen, Berlin, 1960, VI, 21, 5-6. Theodoretos, Kirchengeschichte, hrsg. von Lon Parmentier und Felix Scheidweiler, Berlin, 1954, IV, 35, 1,
FHDR, II, pp. 225, 235.

36

TEOLOGIE {I VIA}|

de fa]\ laici mul]i, exper]i `n dialectic\ [i care au discutat de ambele p\r]i

(sumparh,san de. lai?koi. polloi. dialektikh/j e;mperroi evn e`kate,rw| me,rei sunergei/
n proqumou,menoi)16. Discu]iile la care au luat parte sunt trecute [i `n actele sinodale,
iar contribu]ia lor la precizarea `nv\]\turii ortodoxe [i la combaterea ereziei
ariene n-a fost mic\. Istoricul Gelasius ne spune [i el c\ m\rturisirea de credin]\,
formulat\ de sfin]ii P\rin]i, `mpreun\ cu mul]imea clericilor [i m\rturisitorilor, `n
prezen]a `mp\ratului la Sinodul I ecumenic, a fost primit\ [i de numero[ii credincio[i (Mansi II, 908)17.
{i la sinoadele ecumenice urm\toare, II-V, sunt men]iona]i laici, ca speciali[ti
`n problemele teologice ori ca demnitari reprezent=nd palatul imperial. Rolul lor
nu era `ns\ dec=t consultativ, f\r\ drept de vot, de care beneficiau doar ierarhii18.
Credin]a locuitorilor Dobrogei se manifest\ `n multe feluri. Ei `[i `mpodobesc pietrele funerare, monumentele cu caracter public ori obiectele de uz casnic,
cu simboluri cre[tine: crucea simpl\, crucea monogramatic\, chrisma, porumbelul
ca simbol al Duhului Sf=nt, ancora, Bunul P\stor etc. Textele inscrip]iilor cuprind formule pline de semnifica]ie teologic\. Decedatul este servus Dei, doulos
Hristou, makarios (fericitul) ori chiar martir (martys), iar dorin]a exprimat\ `n
acestea afirm\: odihne[te, Doamne, cu drep]ii pe robul (roaba) Ta; (am murit)
`ntru n\dejdea ~nvierii [i gust\rii vie]ii ve[nice, ori, ai mil\ de mine, Doamne. Cre[tinii dobrogeni erau convin[i c\, prin moartea pe cruce [i ~nvierea Sa, M=ntuitorul Hristos a biruit moartea [i de aceea pe unele cruci ei scriu: prin moarte spre
`nviere (in morte resurrectio), aceasta este crucea mor]ii [i `nvierii (Crux mortis
et resurrectionis). Un sens apropiat trebuie s\ fi dat [i cuvintelor Lumin\-Via]\
(Fw/j&Zwh,), cu rol apotropaic, s\pate pe c=teva cruci. Pe unele obiecte de uz
casnic, vase, capace de vas, sunt scrise cuvinte cu ad=nc sens teologic: Qeou/ Fw/j(
Qeou/ Lo,goj( Qeou/ Ca,rij( Mh,thr Qeou/, [i chiar fragmente din psalmi, cum este
cazul cu Psalmul 26, 1: Domnul este luminarea mea [i M=ntuitorul meu, de cine
m\ voi teme?19.
Din structura Bisericii cunoa[tem nume, `n afar\ de cele ale mitropoli]ilor,
episcopilor, preo]ilor [i de laici, `n calitatea lor de catehumeni, cite]i, economi20,
iar din societate oameni boga]i care refac pe contul lor por]iuni din zidul cet\]ii
16

Socrate, Hist. eccl., I, 8; Sozomne, Hist. eccl. (S. Chrt. 306), p. 195: Il y avait
aussi, comme il est naturel, une grande foule des prtres et diacres qui les accompagnaient.
Etaient prsents galement avec eux des hommes experts en lart dialectique tout prts
porter secours ces discussions (sumparh/san de. auvtoi/j a;ndrej diale,xewj e;mpeiroi evkei,noij
bohqei/n lo,goij spouda,zontej).
17 Gelasius, Hist. eccl., p. 102, lib. II, 25, 4: h[ntina pi,stin pa,ntej oi` evn th/| Nikae,wn
sunaqroisqe,ntej a[gioi evpi,skpoi evbebai,wsan to,te tw/n i`eratikw/n kai. o`mologhtw/n a`gi,wn
plh/qoj( auvto,j te o` basileu.j kai. a[pan to. evkei/se tw/n pistw/n sunelhluqo.j cai,rontej
avpede,xanto th.n o`mologi,an th/j pi,stewj)
18 Liviu Stan, op. cit., pp. 120-124.
19 Despre toate acestea, v. Em. Popescu, Inscrip]iile grece[ti [i latine din secolele IVXIII descoperite `n Rom=nia, Bucure[ti, 1976 (prescurtat: IGLR), pp. 31-32.
20 Idem, La hirarchie ecclsiastique sur le territoire de la Roumanie. Sa structure et
son volution jusquau VIIe sicle, `n vol. Christianitas, pp. 200-216.

TEOLOGIE {I MISIUNE

37

Tomis21, ctitori de biserici ori alte cl\diri publice22, negustori23, avoca]i24 etc. Unii
cre[tini au villae [i propriet\]i `n afara ora[ului, unde sunt `nmorm=nta]i martiri25.
Documentele care-i men]ioneaz\ pe credincio[ii sec. IV-VI `i arat\, deci, ca
buni cunosc\tori ai religiei cre[tine [i totodat\ tr\itori ai ei26. Aceasta presupune o
preg\tire catehetic\ destul de bun\, ale c\rei `nceputuri fuseser\ puse `n secolele
anterioare. Catehizarea viza atunci pe oricine vroia s\ devin\ cre[tin [i se preg\tea pentru botez, dar [i pe cei deja boteza]i; ea se f\cea `n biseric\, `n cadrul
sfintei liturghii ori `n adun\rile cre[tine pentru `nv\]\tur\ de c\tre clerici, dar [i de
laici `n str=ns\ leg\tur\ cu cultul. Exemplul vie]ii fiec\rui cre[tin [i al comunit\]ii
`ntregi contribuia mult la formarea spiritual\ a novicilor. Se dob=ndea, astfel, o
ini]iere general\ `n `nv\]\tura cre[tin\ [i `n istoria m=ntuirii, dar o explicare
ad=ncit\ a doctrinei [i moralei se f\cea de c\tre didascali, care erau laici [i
`nv\]\tori califica]i27.
Dup\ dob=ndirea p\cii Bisericii `n secolul al IV-lea, posibilit\]ile de `nv\]\tur\ [i educa]ie ale cre[tinilor au crescut, at=t `n loca[urile de cult, c=t [i `n [coli
publice [i particulare. Didascalii tradi]ionali `[i pierd treptat din importan]\ `n
favoarea teologilor specializa]i, iar libertatea de manifestare favorizeaz\ convertiri `n num\r mare [i `mproprierea de c\tre ei a valorilor cre[tine. Dobrogea,
ca parte integrant\ a imperiului bizantin, beneficiaz\ de toate aceste condi]ii [i
a[a constat\m `n cadrul ei o via]\ cre[tin\ vie, cu laici care-i cunosc `nv\]\tura, cu
monahi care ating performan]e teologice28 [i cu ierarhi recunoscu]i pe plan general prin cuno[tin]e teologice, sfin]enie [i implicare `n ap\rarea dreptei credin]e29.
P=n\ `n secolul al XIV-lea, c=nd se reorganizeaz\ Biserica rom=neasc\ [i este
recunoscut\ ca mitropolie dependent\ de Patriarhia Constantinopolului, exist\
foarte pu]ine [tiri despre laicat. Sunt de amintit totu[i pe la 1234 episcopii ortodoc[i (dup\ catolici, pseudoepiscopi) din regiunea de sud a Moldovei, care aveau
autoritate asupra unor credincio[i tari `n credin]\, `nc=t ei converteau pe prozelitorii catolici din zona episcopiei Milcoviei30. ~n Oltenia, pe la 1237, documente
21

IGLR, nr. 9.
Ibidem, nr. 11, 12, 13, 14, 15.
23 Ibidem, nr. 12, 24, 39, 44, 169.
24 Ibidem, nr. 92.
25 ASS, I, pp. 134-135; FHDR, II, pp. 706-707; cf. Em. Popescu, Satul `n Scythia Minor
(Dobrogea) `n epoca proto-bizantin\, `n Omagiu Virgil C=ndea la 75 de ani, Bucure[ti,
2002, pp. 144-145.
26 Em. Popescu, Aspekte des Alltagslebens in den byzantinischen Stdten KleinSkythiens, `n vol. Christianitas, pp. 240-253.
27 Teodor M. Popescu, Primii didascali cre[tini, Bucure[ti, 1932 (extr. din ST 3, 1937,
2), 78 p.
28 Em. Popescu, Frhes Mnchtums in Rumnien, `n Christianitas, pp. 217-237; Ionu]
Hulubeanu, Monahismul `n Dobrogea de la origini p=n\ ast\zi, tez\ de doctorat sus]inut\ la
27 ianuarie 2004 la Facultatea de Teologie din Ia[i.
29 Em. Popescu, Brtanion, Gronte (Gerontius-Terentius) et Thotime Ier. Trois grands
figures de Tomi aux IVe-Ve sicles, `n vol. Christianitas, pp. 111-123.
30 Mircea P\curariu, Istoria Bisericii Ortodoxe Rom=ne, I, Bucure[ti, 1952, pp. 242244; Documenta Romaniae Historica (#D.R.H.), D. Rela]ii `ntre \rile Rom=ne, I, Bucure[ti, 1977, pp. 20-21, doc. nr. 9 (vezi pp. 22, 25).
22

38

TEOLOGIE {I VIA}|

catolice men]ioneaz\ o mul]ime mare de rom=ni, care urma s\ primeasc\ `nv\]\turile credin]ei catolice31, iar acoper\mintele altarelor, ve[mintele preo]e[ti [i
cimitirele s\ fie binecuv=ntate [i ele de c\lug\rii dominicani, `n cadrul misiunii
prozelitiste pe care o desf\[urau32. Zece ani mai t=rziu, Diploma Cavalerilor
Ioani]i (1247) vorbe[te pentru aceea[i zon\ de arhiepiscopi [i episcopi, deci, de o
ierarhie superioar\, care nu putea fi dec=t a rom=nilor33.
~ntr-o hot\r=re a Sinodului Bisericii din Constantinopol din mai 135934, provocat\ de cererea domnitorului \rii Rom=ne[ti, Nicolae Alexandru Basarab, de
a i se permite mitropolitului Iachint de Vicina s\-[i mute sediul la Arge[ (ori la
C=mpulung), precum [i `n alte acte ale Patriarhiei g\sim am\nunte cu privire la
starea Bisericii [i a poporului credincios rom=n, importante [i pentru tema pe
care o dezbatem aici. Sinodul aprob\ cererea domnitorului, g\sind-o justificat\
pentru faptul c\ vine spre folosul [i statornicirea multor suflete (eivj pollw/n yucw/n
ovfe,leian kai. kata,stasin) `ntru p\strarea ferm\ a credin]ei noastre (eivj th,rhsin
th/j avsfalou/j h`mw/n pi,stewj)... spre marele lor folos sufletesc. Mai departe
documentul patriarhal precizeaz\ [i ce se `n]elege prin aceste suflete multe [i
anume este vorba de to]i clericii din aceast\ ]ar\ [i to]i ceilal]i care fac parte din
cinul bisericesc, fie ca monahi ori de mir. Dup\ exprimarea aceasta, prin clerici
(klhrikoi,) trebuie `n]ele[i preo]ii [i diaconii, iar cinul bisericesc este format din
monahi (monacoi,) [i mireni (lai?koi,). To]i ace[tia formeaz\ la un loc poporul
cre[tin (oi` evkei/se cristianoi,). Tot poporul acesta credincios trebuia, potrivit
preciz\rii Sinodului patriarhal, s\-i dea ascultare mitropolitului [i s\ i se
supun\. Interesant\ este aluzia la p\strarea ferm\ a credin]ei de c\tre popor, pe
care el o avea deci `n momentul venirii mitropolitului, dar era amenin]at\ de
prozelitism, la vremea aceea de cel catolic, iar ierarhul avea menirea s\ vegheze
ca lucrul acesta s\ nu se `nt=mple. Nu este doar o presupunere, ci lucrul este
ar\tat l\murit `n textul Hot\r=rii, c=nd se spune c\ toat\ lumea (pa/j o` ko,smoj) nu
pre]uie[te c=t un suflet pierdut, f\c=ndu-se aluzie la cuv=ntul Evangheliei de la
Matei 16, 26.
31 Documente privind istoria Rom=niei. C. Transilvania, I (1075-1250), Bucure[ti,
1951, p. 301, nr. 252.
32 Ibidem, nr. 253. v. N. D\nil\, Teritoriul Olteniei `n secolele VII-XIII `n lumina
documentelor bizantine, `n M.O. 36, 1984, 7-8, pp. 466-467.
33 Diploma Cavalerilor Ioani]i din 2 iunie 1247, dat\ de regele Ungariei Bela al IV-lea,
prevede ca o parte din veniturile teritoriilor oltene cedate (cavalerilor) s\ se `mpart\ `ntre
rege [i cavaleri, iar altele s\ r\m=n\ `n `ntregime acestora. Se exceptau totu[i bisericile
cl\dite [i cele ce se vor cl\di `n toate ]\rile sus-zise, din veniturile c\rora nu p\str\m nimic
pe seama noastr\, r\m=n=nd totu[i neatinse cinstea [i drepturile arhiepiscopilor [i episcopilor, pe care se [tie c\ le au (exceptis ecclesiis constructis et construendis in omnibus
terris supradictis, de quarum redditibus nichil nobis reservamus, salvis tamen reverentiis et
iuribus arhiepiscoporum et episcoporum, que habere dinoscuntur); D.R.H., D. I, pp. 22, 25.
doc. nr. 10.
34 FHDR, IV, Bucure[ti, 1982, pp. 198-199, 200-201.

TEOLOGIE {I MISIUNE

39

Peste numai 10 ani, un alt document sinodal de la Constantinopol, din octombrie 1370, arat\ c\ neamul acelui loc a devenit numeros [i aproape nem\rginit
(tou/ e;qnouj evkei,nou tou/ to,pou polou/ tugca,nontoj kai. avpei,rou scedo,n) [i c\ un
singur arhiereu nu mai este de ajuns la at=ta popor (pro.j to. tosou/ton e;qnoj)35.
~n cadrul Bisericii bizantine func]ionau la vremea aceea Sinoadele mixte, la
care participau nu numai ierarhii, membrii clerului, ci [i numero[i laici: `mp\ratul, demnitari, teologi. Aceste sinoade erau `nalte foruri consultative ale episcopatului, `n care se tratau probleme biserice[ti [i na]ionale.
Dup\ c\derea Bizan]ului, Biserica pierde tutela `mp\ratului [i trece `n schimb
sub autoritatea sultanului. Sinoadele mixte devin acum un fel de Adun\ri na]ionale
sau Congrese na]ionale biserice[ti, la care participarea mirenilor este mai mare [i
cu drept de vot, situa]ie explicabil\ [i prin aceea c\ patriarhul de Constantinopol
devine ethnarch al tuturor cre[tinilor de religie ortodox\ din imperiul turcesc.
~ncep=nd cu secolul al XIV-lea, mitropoli]ii Bisericii rom=ne intr\ `n sfatul
voievodal al ]\rii ca membri de drept [i acest sfat poate fi considerat nu numai for
politic, ci [i bisericesc36. Pe l=ng\ acest Sfat voievodal au existat [i Soboare
biserice[ti pe ]ar\, cum a fost acela convocat `n anii 1502-1503 de fostul patriarh
al Constantinopolului Nifon, devenit mitropolit al Ungrovlahiei `n timpul lui
Radu cel Mare. Din acest Sobor f\ceau parte to]i egumenii din m\n\stirile
Ungrovlahiei, tot clirosul Bisericii, cu Domnul, cu to]i boierii, cu preo]ii [i cu
mirenii37. Soboarele acestea mari se convocau periodic, iar `n cadrul lor reprezentan]ii Bisericii, `mpreun\ cu boierii din Sfatul domnesc [i al]i `mputernici]i ai
mirenilor luau m\surile cuvenite; uneori se mergea p=n\ la scoaterea vl\dicilor
din scaun, cum s-a `nt=mplat la 15 aprilie 1679, `n timpul lui {erban Cantacuzino,
cu Varlaam, mitropolitul de atunci38. Un caz asem\n\tor a avut loc `n timpul lui
Constantin Br=ncoveanu, c=nd Soborul alc\tuit din Mitropolitul Ungrovlahiei
Teodosie Ve[temeanul, al]i c=]iva arhierei, cinstite fe]e dintre clerici [i laici (kai.
e`te,rwn pollw/n timi,wn proso,pwn i`erome,nwn kai. lai?kw/n) au judecat reclama]ia
egumenului {tefan al M\n\stirii Govora `mpotriva episcopului Ilarion (16931705) al R=mnicului, dar aceasta a fost respins\39.
~n Moldova, lucrurile trebuie s\ se fi petrecut la fel, de vreme ce mitropolia
depindea de aceea[i Patriarhie a Constantinopolului, iar domnitorii aveau ca
membri de drept `n Sfatul }\rii pe titularii ei.
35

Ibidem, pp. 208-209.

L. Stan, op. cit., pp. 139-141.
37 Nicolae M. Popescu, Nifon II Patriarhul Constantinopolului, `n Analele Acad. Rom.
Mem. Sec]. Ist., Ser. II, t. XXXV, Bucure[ti, 1914, p. 783 (53). Nifon convoac\ un sinod
local la care luar\ parte to]i egumenii m\n\stirilor, to]i preo]ii bisericilor, domnitorul,
boierii [i mirenii kai. oi` a;rcontej me. to.n auvqe,nthn; v. [i Tit Simedrea, Via]a [i traiul
Sf=ntului Nifon Patriarhul Constantinopolului, Introducere [i Text, Bucure[ti, 1937.
38 Nicolae Iorga, Istoria Bisericii Rom=ne[ti [i a vie]ii religioase a Rom=nilor, ed. a II-a,
vol. I, Bucure[ti, 1929, pp. 385-386; L. Stan, op. cit., p. 165.
39 Ibidem.
36

40

TEOLOGIE {I VIA}|

Chiar [i `n Transilvania [i Maramure[, provincii aflate sub asuprire politic\ [i

religioas\ str\in\, au existat [i func]ionat soboarele mixte, ca form\ de lupt\
pentru conservarea etnic\ [i religioas\. ~n cadrul lor se discuta [i se `ncerca
solu]ionarea celor mai importante probleme biserice[ti [i totodat\ na]ionale. O
prim\ confirmare a func]ion\rii acestor soboare mixte o avem `n anul 1391, c=nd
patriarhul Antonie al IV-lea al Constantinopolului hot\r\[te ca `ntr-o asemenea
adunare s\ se aleag\ un quasi-vl\dic\, egumen al m\n\stirii-stavropighie Perii
Maramure[ului, recunosc=nd [i consfin]ind astfel o datin\ veche a Bisericii de pe
p\m=ntul rom=nesc40. Atunci c=nd pe teritoriile rom=ne[ti aflate `n calea tuturor
r\ut\]ilor nu s-a putut constitui [i men]ine un stat puternic, forma de voievodat [i
soborul mixt au supravie]uit [i au asigurat p\strarea fiin]ei na]ionale [i religioase.
~n perioada marilor persecu]ii religioase din Transilvania, rezisten]a ortodox\
a fost ap\rat\ nu numai de clerici, care erau mai cu str\[nicie urm\ri]i, ci mai cu
seam\ de laici; a[a s-au ob]inut biruin]e ale credincio[ilor mireni, comparabile cu
ale clericilor, dac\ nu chiar mai mari. S\ ne amintim de Sofronie de la Cioara,
care a ]inut la Zlatna, `ntre 10-11 august 1760, un mare sobor al tuturor ortodoc[ilor din acel ]inut al Mun]ilor Apuseni, la care au luat parte locuitori din
multe p\r]i ale Ardealului, din fiecare sat preotul ori c=nt\re]ul cu c=te 2-3 ]\rani
frunta[i. La glasul lui Sofronie pornir\ spre Zlatna nesf=r[ite valuri de popor.
Clerul singur ar fi fost neputincios s\ demonstreze asupritorilor o rezisten]\ at=t
de puternic\41.
Av=nd `n vedere condi]iile grele politico-economice [i religioase din Transilvania, laicatul ortodox a fost mai prezent dec=t `n alte p\r]i al\turi de ierarhie [i
cler `n lupta comun\ pentru libertate. Lucrul s-a datorat [i faptului c\ [colile
primare [i secundare erau sub controlul Bisericii, care urm\rea `n procesul educa]ional nu numai simpla `nsu[ire de cuno[tin]e [i preg\tirea pentru o carier\, ci
formarea global\ a unei mentalit\]i cre[tin-ortodoxe rom=ne[ti, `n stare s\ impulsioneze la lupt\ `mpotriva asupritorilor.
Cel care `n Transilvania a sesizat cel mai bine importan]a laicatului [i i-a
definit rolul s\u `n Biseric\ prin Statutul organic a fost marele mitropolit Andrei
{aguna, c\tre mijlocul [i a doua jum\tate a secolului al XIX-lea. Biserica [i laicatul `mpreun\ au putut ob]ine drepturi na]ionale [i biserice[ti de la statul absolutist austro-ungar, pentru care se luptaser\ cu jertfe mari genera]iile anterioare,
dar f\r\ succes42.
Se pune `ntrebarea: cum s-a format con[tiin]a religioas\ a laicilor rom=ni `n
Evul Mediu de vreme ce [colile erau o raritate, ele func]ion=nd doar `n m=n\stirile mai mari, pe la mitropolii ori episcopii, pentru preg\tirea monahilor [i
preo]ilor, preg\tire limitat\ de regul\ la citit, scris, c=ntat [i ini]iere sumar\ `n
tipicul bisericesc. Al]i dasc\li activau numai pe la familiile boiere[ti pentru
instruirea odraslelor lor, a[a `nc=t marea mas\ a poporului r\m=nea `n afara
instruirii religioase. Nivelul de cuno[tin]e teologice era sc\zut `n aceast\ vreme,
40

Ibidem, pp. 166-167, 169.

Ibidem, p. 179.
42 Ibidem, p. 590.
41

TEOLOGIE {I MISIUNE

41

sub cel pe care `l avuseser\ cre[tinii din perioada sec. IV-VII43. {i totu[i, cre[tinii
nu [i-au p\r\sit credin]a, lucru dovedit [i `n secolul al XIII-lea, dup\ Cruciada a
IV-a, eveniment care dusese la c\derea Bizan]ului [i la crearea unor condi]ii favorabile pentru prozelitism catolic `n r=ndurile ortodoc[ilor. Am amintit c\ papa
Grigorie al IX-lea se pl=ngea, pe la 1234, c\ valahii din regiunea de sud a Moldovei nu numai c\ nu primesc tainele de la preo]ii catolici, ci chiar atrag la
credin]a ortodox\ pe unguri [i teutoni44.
~ncerc\m s\ g\sim explica]ii. Mai `nt=i trebuie ]inut seama c\ oric=t de sc\zut
va fi fost nivelul de preg\tire al preo]ilor [i nu vor fi putut influen]a poporul prin
preg\tirea lor teologic\, via]a proprie `n parohie constituia un model pentru
ceilal]i parohieni. Dac\ nu aveau cultur\ teologic\, ei erau, `n schimb, frunta[i ai
satelor [i ora[elor. Scutirea de biruri, pe care ceilal]i locuitori trebuiau s\ le
achite, le-a permis prin h\rnicie [i bun\ gopod\rire, s\ se ridice la un nivel
economic superior, ceea ce le-a permis acces [i la alte facilit\]i ale vie]ii, r=vnite
de mul]i. Se crede, de asemenea, c\ `n perioada folosirii limbii slavone `n cult,
predica [i m\rturisirea se f\ceau `n limba rom=n\, deci dou\ instrumente educa]ionale importante la `ndem=na preotului. C=nd serviciile divine au `nceput s\ se
fac\ `n limba rom=n\ `n secolul al XVII-lea [i, `n afar\ de octoih, minee [i alte
c\r]i de cult, s\ fie tip\rite c\r]i de zidire sufleteasc\, precum cazanii, Sf=nta
Scriptur\, Vie]ile Sfin]ilor etc., atunci accesul la temeiurile credin]ei s-a m\rit, iar
credincio[ii puteau s\ primeasc\ `nv\]\turi nu numai `n biseric\, ci [i pe la casele
lor, prin lecturi `n cercuri restr=nse. Desigur, nu trebuie s\ pierdem din vedere c\
num\rul [tiutorilor de carte era atunci mic, dar el a crescut cu timpul.
43

{tefan B=rs\nescu, Pagini nescrise din istoria culturii rom=ne[ti, Bucure[ti, 1971;
Mircea P\curariu, Istoria `nv\]\m=ntului `n Biserica Ortodox\ Rom=n\, B.O.R., 99, 1981,
9-10, pp. 979-1017; Antonie Pl\m\deal\, Dasc\li de cuget [i sim]ire rom=neasc\,
Bucure[ti, 1981, p. 111-116; Istoria `nv\]\m=ntului `n Rom=nia, vol. I (de la origini p=n\
la 1821), ed. {tefan Pascu et allia, Bucure[ti, 1983, pp. 47-52, 64-94 [i passim. Pentru
`nv\]\m=ntul superior, la care aveau acces tinerii din familii bogate din ]ar\, dar [i din
lumea ortodox\ sud-est european\, v. Ariadna Camariano-Cioran, Academiile domne[ti
din Bucure[ti [i Ia[i, Bucure[ti, 1971. ~n aceste academii s-au format intelectuali, care au
fost [i `n slujba Bisericii, prin traducerile de c\r]i sfinte, exemplul ilustrativ constituindul Biblia lui {erban Cantacuzino de la 1688, unde au lucrat Nicolae Milescu, fra]ii {erban [i
Radu Greceanu [i al]ii.
44 Scrisoarea papei Grigorie al IX-lea din 14 noiembrie 1234, `n D.R.H., D, I. Transilvania, pp. 20-21, doc. nr. 9: Dup\ cum am aflat, `n episcopatul cumanilor sunt ni[te
oameni care se numesc walathi (rom=ni), care, de[i dup\ nume se socot cre[tini, `mbr\]i[=nd diferite rituri [i obiceiuri `ntr-o singur\ credin]\, s\v=r[esc fapte ce sunt potrivnice
acestui nume. C\ci nesocotind Biserica roman\, primesc toate tainele biserice[ti, nu de la
venerabilul nostru frate... episcopul cumanilor, care este diecezan al acestui ]inut, ci de la
ni[te pseudo-episcopi (sed a quibusdam pseudoepiscopis Graecorum ritum tenentibus)
care ]in de ritul grecilor, iar unii, at=t unguri c=t [i teutoni (tam Unguri quam Teutonici et
alii ortodoxi) `mpreun\ cu al]ii drept-credincio[i din regatul Ungariei trec la ei ca s\
locuiasc\ acolo [i astfel, alc\tuind un singur popor cu pomeni]ii walathi (rom=ni),
nesocotindu-l pe acesta (pe episcopul cumanilor) primesc sus-numitele taine spre marea
indignare a credin]ei cre[tine.

42

TEOLOGIE {I VIA}|

~n al doilea r=nd, faptul c\ ei au r\mas ata[a]i de biseric\, unde prin Sfintele

Taine [i mai ales Sf=nta Liturghie dob=ndiser\ convingerea `n puterea lor [i `n
acela[i timp teama de a nu s\v=r[i ceva `mpotriva lui Dumnezeu, fiindc\ [i-ar
atrage m=nia Lui, a contribuit la formarea con[tiin]ei religioase. Satul rom=nesc
era o comunitate `nchis\ [i `n cadrul lui tradi]iile puteau fi p\strate u[or. Normele
de comportare comunitar\ obligau pe s\teni s\ respecte valori religioase [i
morale [i de convie]uire social\, iar pentru `nc\lcarea lor pravilele prevedeau
pedepse. Ora[ele erau pu]ine, majoritatea la nivel de t=rguri, `nc=t [i ele pot fi
considerate comunit\]i `nchise. Influen]ele str\ine nu se puteau infiltra, dec=t cu
greu [i de fapt nici nu prea aveau de unde veni, fiindc\ Imperiul otoman, de care
depindeau ]\rile rom=ne, avea grani]a la Dun\re [i nu se amesteca `n treburile
interne ale rom=nilor.
De asemenea, cred c\ satele care erau `nchinate m\n\stirilor autohtone [i se
aflau aproape de ele, aveau posibilit\]i mai mari de a primi `ndemnuri [i `nv\]\turi de via]\ cre[tin\ de la monahi. Acela[i lucru se poate admite [i pentru m\n\stirile, schiturile [i satele `nchinate Muntelui Athos [i altor centre eclesiastice
ortodoxe. Leg\turile cu marile m\n\stiri ortodoxe din R\s\rit au prilejuit [i
frecvente pelerinaje ale rom=nilor. ~n aceast\ privin]\ m\ refer la doamna Elena
Cantacuzino, mama domnitorului {erban al }\rii Rom=ne[ti, care prin anul 1681
pleac\ `n pelerinaj la Ierusalim, Sinai [i alte locuri sfinte, `nso]it\ de sp\tarul Mihail
Cantacuzino, mare comandant al armatei [i de o suit\ de 200 c\l\re]i. C\l\toria a
durat aproape 4 ani45. Exemplul lor a fost urmat [i de al]ii, iar efectul spiritual al
acestor c\l\torii se f\cea sim]it `n via]a lor [i a celor din mijlocul c\rora tr\iau. A
fost `ns\ un pelerinaj [i `n sens invers f\cut de monahi, ierarhi [i `nv\]a]i, care
aduceau cu ei moa[te de sfin]i [i experien]e spirituale46. Realit\]ile acestea
explic\ datinile cre[tine `n care tr\iau rom=nii. Respectarea s\rb\torilor era un
dintre ele [i c=nd se `nt=mpla altfel, lucrul acesta surprindea pe ceilal]i [i mai ales
nemul]umea pe oamenii Bisericii. Amintesc aici o `nt=mplare petrecut\ la Vaslui,
c=nd se afla acolo {tefan cel Mare. Vr=nd s\ mearg\ `ntr-o duminec\ la biseric\,
voievodul a auzit strig=nd tare de departe un ]\ran, care cerea s\ i se aduc\ boii [i
plugul ca s\ are. Surprins de faptul c\ cineva lucreaz\ `n zi de s\rb\toare, domnitorul a trimis dup\ el s\ vad\ cine este acela [i pentru care motiv face aceasta.
Venind de la Movila Purice, ]\ranul i-a spus c\ trebuie s\ lucreze fiindc\ este
s\rac, iar fratele lui nu-i d\ boii [i plugul dec=t `n zile de s\rb\toare. Domnitorul a
luat atunci boii [i plugul de la fratele bogat [i le-a dar celui s\rac47.
45 Virgil C=ndea, Constantin Simionescu, Prezen]e culturale rom=ne[ti Istanbul,
Ierusalim, Paros, Patmos, Sinai, Alep, Bucure[ti, 1982, p. 11. Alte exemple pp. 12, 15, 16.
46 ~n afar\ de exemplele date de Virgil C=ndea, v. altele `n teza de doctorat a lui AdrianConstantin Marinescu, Leg\turile dintre Muntele Sinai [i }\rile Rom=ne, sus]inut\ la
Facultatea de Teologie din Ia[i la 27 ianuarie 2004, `n special capitolul Pelerini la Sinai.
47 Ion Neculce, O sam\ de cuvinte, edi]ie critic\ [i studiu introductiv de Gabriel
{trempel, Bucure[ti, 1982. Partea referitoare la {tefan cel Mare a fost inclus\ `n vol. {tefan
cel Mare [i Sf=nt (1504-2004). Portret `n cronic\, Editura M\n\stirii Putna, 2004, `ngrijit\
de Maria Magdalena Szkely [i {tefan Gorovei, dup\ care cit\m, [i anume p. 102.

TEOLOGIE {I MISIUNE

43

Pentru }ara Rom=neasc\ g\sim c=teva informa]ii privind via]a cre[tin\ a

locuitorilor `n Jurnalul mitropolitului Neofit Cretanul, care `n anii 1746-1747 a
f\cut dou\ c\l\torii pastorale `n 12 jude]e de c=tre 2-3 luni fiecare48. A trecut prin
multe sate [i c=teva ora[e (Curtea de Arge[, R. V=lcea, T=rgovi[te), slujind
Sf=nta Liturghie nu numai `n s\rb\tori, ci [i `n zile de lucru. Preo]ii veneau cu
credincio[ii din satele vecine, iar mitropolitul f\cea agheasm\, predica, m=ng=indu-i [i pov\]uindu-i de bine, `ncheind cu rug\ciunea de dezlegare a p\catelor.
Pe preo]i `i pov\]uia s\-[i spovedeasc\ enoria[ii, pentru a se putea `mp\rt\[i la
`ncheierea posturilor (p. 259). C=nd a poposit trei s\pt\m=ni la mo[ia P\troaia
(cca 35 km sud de Pite[ti), cump\rat\ de el [i donat\ mitropoliei, afl=ndu-se `n
postul Sfin]ilor Apostoli Petru [i Pavel, a spovedit foarte mul]i cre[tini, b\rba]i [i
femei, a s\v=r[it Sf=nta Liturghie [i i-a `mp\rt\[it (pp. 269-270). Gazdele sale pe
perioada lungilor c\l\torii erau casele [i mo[iile boiere[ti, ale mitropoliei ori ale
negustorilor. Pe to]i `i prezint\ favorabil, ca oameni cu credin]\, unii chiar ctitori
de biserici.
Sunt `ns\ [i cazuri negative `n relat\rile sale, f\r\ s\ [tim exact dac\ ele privesc
pe ]\rani ori boieri: unii `ncalc\ hotarele mo[iilor bisericii (p. 281), al]ii sunt
lacomi de bani [i de p\m=nt, ceea ce duce la procese, chiar `ntre rude apropiate.
Un preot este t=r=t `ntr-un proces de succesiune chiar de cuscra lui, care angaj=nd
5 ]\rani martori mincino[i, c=[tig\ procesul. Dar vai de judecata cea dreapt\ a
Dreptului Dumnezeu, zice `n jurnalul s\u mitropolitul Neofit. La scurt\ vreme
dup\ proces, unuia dintre martori i-a ars casa, `n\untru arz=nd [i mama unuia
dintre martori, [i aceasta n-a fost destul, c\ci martorul a fost apoi ucis de turci.
Altui martor i-au murit la na[tere so]ia [i copilul, altul a c\zut de pe cal [i a murit,
[i fiind `ngropat `ntr-o biseric\ n-a putrezit, iar mitropolitul a trebuit s\ fac\ rug\ciune de dezlegare. {i a[a s-a `nt=mplat [i cu ceilal]i. Am scris toate acestea,
`ncheie mitropolitul, spre slava Dreptjudec\torului Dumnezeu [i spre `ndreptarea celor care jur\ str=mb (pp. 259-262).
Scopul pastoral al vizitelor f\cute de mitropolit se v\de[te [i prin aceea c\ la
mo[ia Obislavele, miercuri 18 iunie, dup\ Sf=nta Liturghie, predic\ [i rug\ciunea
de dezlegare, a botezat [i un copil `n fa]a norodului [i a preo]ilor ca s\ vad\
preo]ii [i s\ `nve]e r=nduiala Sf=ntului Botez (p. 269). Aceasta indic\ faptul c\ `n
s\v=r[irea Sfintelor Taine nu se respectau peste tot regulile obi[nuite, fie din
ne[tiin]\, fie din neglijen]\.
De altfel, mitropolitul `n activitatea sa a fost preocupat de ridicarea nivelului
de cuno[tin]e al preo]ilor, de aplicarea lor `n practic\ potrivit canoanelor. El a
pedepsit cu severitate, hot\r=nd caterisirea preo]ilor [i diaconilor g\si]i vinova]i
de m\rturii mincinoase, de `nc\lcarea r=nduielilor biserice[ti, de luare de plocoane
48

Jurnalul c\l\toriilor canonice ale mitropolitului Ungrovlahiei, Neofit I Cretanul,

traducere [i prezentare de Mihail Carata[u, Paul Cernovodeanul [i Nicolae Stoicescu,
B.O.R., 98, 1980, 1-2, pp. 243-315. Despre personalitatea lui Neofit, v. Nicolae Turcu, Activitatea mitropolitului Neofit I al Ungrovlahiei (1738-1753), B.O.R., 84, 1966, 5-6, pp. 533-551.

44

TEOLOGIE {I VIA}|

(mit\), de comiterea de falsuri (pl\smuiri de acte, de pece]i), de furturi (odoare,

bani, c\r]i), be]ie [i desfr=u, bigamie ori chiar crim\49.
Cele dou\ exemple pe care le-am dat nu sunt singurele; altele sunt convins c\
exist\ [i trebuie c\utate `n cronici [i alte documente. Socot, de pild\, c\ Pravilele,
prin m\surile punitive pe care le prev\d, sunt sugestive pentru abaterile de la
normele Bisericii [i ale Statului, iar documentele de hot\rnicie sanc]ionate de
voievozi pot fi [i ele luate `n considera]ie. Informa]ii despre religiozitatea
poporului pot oferi [i relat\rile c\l\torilor str\ini prin ]\rile rom=ne, `nc\ necercetate sub acest aspect.
Influen]ele externe asupra societ\]ii rurale [i urbane rom=ne[ti au `nceput s\
fie sim]ite din sec. XIX, mai puternic dup\ revolu]iile de la 1848. Ra]ionalismul
[i empirismul adoptate de intelectualitate din filosofia iluminist\ au p\truns u[or
`n societatea rom=neasc\, mai `nt=i `n Transilvania, favorizate de {coala ardelean\, apoi [i dincolo de Carpa]i, `ntr-o vreme c=nd ]ara noastr\ se afla la `nceputul
procesului de modernizare [i tocmai de aceea asimilarea s-a f\cut f\r\ rezisten]\,
fa]\ de unele caren]e ale g=ndirii apusene, care altfel ar fi avut o influen]\ mai
redus\. Intelectualii rom=ni erau preocupa]i de dob=ndirea drepturilor fundamentale ale omului [i o organizare superioar\ economic\ [i politic\ a statului, de
aceea Biserica trece cumva pe plan secund, socotit\ doar un mijloc printre altele,
`n nici un caz, ca suport ideologic principal al societ\]ii50. Andrei {aguna sublinia
`ns\ necesitatea unei leg\turi str=nse `ntre ortodoxie [i na]ionalitate, destinul
uneia fiind str=ns unit de al celeilalte, ca sufletul de trup. Cu toate c\ marele
mitropolit socotea c\ laicii gre[esc, el nu i-a exclus din sfera Bisericii, fiind convins
c\ participarea lor la via]a economic\ [i educa]ional\ este util\, iar problemele
spirituale [i biserice[ti s\ r\m=n\ `n responsabilitatea ierarhiei [i a clerului51.
~n teritoriile rom=ne[ti est [i sud-carpatice, Biserica reac]ioneaz\ la noile
realit\]i politice [i ideologice ale secolului al XIX-lea lu=nd m\suri de reorganizare a `nv\]\m=ntului teologic la un nivel superior. Se `nfiin]eaz\ seminarii
teologice la Ia[i (1803), Bucure[ti (1836) [i tot atunci, la Buz\u [i Arge[, R.
V=lcea (1837), Hu[i (1852), Roman (1858), la `nceput cu o durat\ de 3-4 ani,
apoi mai lung\, de 7 ani, dar rezultatele se fac sim]ite abia `n timp. Preg\tirea
preo]ilor avea menirea s\ catehizeze la nivel superior laicatul. Roadele [colilor
teologice se v\d `ns\ mai bine c\tre sf=r[itul secolului al XIX-lea, c=nd se m\re[te durata de studii, iar corpul profesoral `[i `mbun\t\]e[te [i m\re[te num\rul
de cadre. Dar secularizarea averilor Bisericii de c\tre Alexandru Ioan Cuza a
49 Arhivele Statului, Bucure[ti, ms. 139, fila 206 (m\rturii mincinoase), f. 202, 205
(`nc\lcarea r=nduielilor biserice[ti), f. 145, 230 (luare de mit\), f. 143v, 213, 216v (comiterea
de falsuri), f. 142, 144-144v, 147, 208-208v, 228, 236v (furturi de odoare [i c\r]i), f. 99, 127,
146, 195v, 222-222v (be]ie [i desfr=u), f. 195v (bigamie), f. 109, 212, 226-226v, 314v (crime),
dup\ Jurnalul c\l\toriilor canonice, p. 245, nota 6; cf. N. Turcu, p. 535.
50 Keith Hitchins, Laic [i eclesiastic `n mi[carea na]ional\ rom=neasc\ din Transilvania
(1830-1869), `n vol. Cultur\ [i na]ionalitate `n Transilvania, Editura Dacia, Cluj, 1972, pp.
40, 49.
51 Ibidem, pp. 56-57, 61-67.

TEOLOGIE {I MISIUNE

45

creat o stare material\ grea pentru `nv\]\m=ntul teologic [i pentru preo]ime `n

general, tocmai `ntr-o vreme c=nd intelectualitatea ra]ionalist\ format\ `n Fran]a
[i Germania era `n plin\ ac]iune. O imagine asupra st\rii `nv\]\m=ntului religios
`n secolul al XIX-lea `n }\rile Rom=ne ne-o ofer\ paginile unui memoriu publicat
de episcopul Melchisedec {tef\nescu, intitulat Despre posi]iunea Moral\ [i
Material\ a preo]ilor din Rom=nia, publicat `n 188852, din care spicuiesc aceste
r=nduri: Seminariile nu scoteau at=]ia preo]i c=t erau necesari. De aceea [i dup\
`nfiin]area seminariilor, droaele de aspiran]i la preo]ie, numite `n Moldova candida]i, iar `n Muntenia gr\m\tici, b\teau la por]ile mitropoliilor [i episcopiilor
vr=nd preo]ie.
Autorit\]ile au impus acestora, `n vederea hirotoniei, un examen, care trebuia
s\ dovedeasc\ c\ [tiu catihisul, istoria sf=nt\, explicarea r=nduielilor biserice[ti,
c=nt\rile, aritmetica, gramatica rom=n\. ~n Moldova, Mihail Sturdza a `nfiin]at
un fel de [coli primare numite [coli catihetice, ca treapt\ preliminar\ pentru cei
care vroiau s\ mearg\ la seminar [i candida]ii la preo]ie. Cuza `ns\ le-a desfiin]at.
N-au dat `ns\ rezultatele a[teptate, c\ci unii st\teau pe la [colile catihetice ori
seminarii c=te un an, doi sau trei, ca apoi prin merite sau favoruri [i protec]ie
c\p\tau certificatul trebuitor spre a se putea hirotoni. Cuza Vod\ stabile[te prin
Legea 1864 c\ pot deveni preo]i absolven]ii [colilor primare [i apoi ai seminariilor. Cu toate acestea `n Muntenia gr\m\ticii n-au `ncetat s\ cear\ preo]ia. 100
dintre ei vin la Cuza, iar el `i scoate afar\ din Bucure[ti cu poli]ia, escorta]i p=n\
la barier\. Mul]i gr\m\tici au renun]at, dar al]ii au folosit mijloace viclene pentru
a ajunge la preo]ie: `[i cump\rau atestate de pe la seminari[ti [i `[i schimbau
numele; alteori declarau c\ au `nv\]at cursul seminarial de gradul I `n particular [i
cereau a fi trimi[i la vreun seminar, spre a fi examina]i [i dac\ cererea li se
aproba, pl\teau pe vreun seminarist la[, ca s\ se duc\ [i s\ depun\ pentru el examen; al]ii treceau `n Turcia [i c\p\tau acolo hirotonia pe bani [i apoi se `ntorceau,
iar prin protec]iuni clandestine erau primi]i la vreo parohie vacant\. Afluen]a
spre seminarii a r\mas `ns\ mare chiar [i dac\ nu se putea ob]ine un loc la internat,
st\teau pe la gazde, uneori r\u famate; aceasta pentru c\ preo]ia era c\utat\ [i
pentru motivul c\ sc\pa de armat\. S-a ajuns ca unele seminarii s\ aib\ 200, 300
[i `n Bucure[ti 400, `nc=t se st\tea `n clas\ `n mare `nghesuial\ [i `n picioare.
Aceast\ mul]ime de elevi nu era p\truns\ de dorin]a de a `nv\]a, ci numai de a
dob=ndi un certificat c=t de slab, pentru a fi preot `n vreun sat ori c\tun. Cei
externi erau lipsi]i de orice supraveghere pedagogic\ [i educa]ie teologic\, tr\iau
de capul lor prin ora[e, pe la gazde foarte ordinare, r\m=neau repeten]i, dar nu se
l\sau p=n\ nu dob=ndeau certificatul.
Ace[tia erau ajuta]i la influen]ele de la Ministerul Cultelor, de profesori, pe
care-i serveau [i-i cointeresau, ori de lacr\mile [i rug\min]ile p\rin]ilor, care
cheltuiser\ cu ei ani `ndelunga]i. Sf=ntul Sinod a luat unele m\suri, desfiin]=nd
externatele, admi]=nd numai interni, fie bursieri ai statului, fie solven]i pe seama
p\rin]ilor. Pentru a `mbun\t\]i soarta preo]ilor s-a limitat num\rul parohiilor,
52

Melchisedec, Episcopul Romanului, Memoriu despre starea preo]ilor din Rom=nia [i

despre posi]iunea lor Moral\ [i Material\, Bucure[ti, 1888, pp. 5-14.

46

TEOLOGIE {I VIA}|

renun]=ndu-se la cele foarte mici. P=n\ `n epoca modern\ (Cuza) Biserica [i

clerul erau subven]ionate de domnitori, boieri, negustori, r\ze[i, don=nd m=n\stirilor, schiturilor [i bisericilor particulare: domenii `ntinse, bani [i alte ajutoare...
Legea lui Cuza lu=nd averile a l\sat parohiile `n grija prim\riilor care, din motive
politice n-au ajutat pe preo]i. Sunt primari [i notari cu idei anti-religioase, care
fac propagand\ printre locuitori s\ nu mearg\ la biseric\. Unii preo]i au fost
obliga]i pentru a putea tr\i ei [i familiile lor s\ practice alte func]ii: primari,
perceptori, notari etc., incompatibile cu canoanele. Nici ca `nv\]\tori n-au putut
lucra dec=t o perioad\ scurt\, fiindc\ prin [colile normale s-au recrutat `nv\]\tori
de profesie.
Aceast\ trist\ situa]ie a preo]imii noastre, pe mul]i dintre preo]i i-a `nd\r\tnicit [i i-a f\cut a r\p[ti amar asupra soartei lor, `nc=t au ur=t preo]ia, crez=ndo fatal\ pentru d=n[ii, pentru c\ nu le d\ nici m\car mijloacele traiului ordinar, pe
c=nd v\d ei amploia]ii publici [i comunali pl\ti]i de stat [i de comun\.
Propaganda str\in\, du[man\ Bisericii noastre a exploatat aceast\ situa]ie
asmu]ind pe preo]i `mpotriva Sinodului, compus din c\lug\ri, care nu cunosc
greut\]ile familiale ale preo]ilor. La Bucure[ti [i Ia[i au ap\rut jurnale ad-hoc,
care aduceau tot felul de insulte episcopatului, monahismului [i ordinei biserice[ti, lu=nd `n r=s Sfintele Canoane.
Iat\, deci, aspectul sumbru al `nv\]\m=ntului teologic [i starea grea material\
a preo]imii `n a doua jum\tate a secolului al XIX-lea, situa]ie determinat\, pe de
o parte, de ideologiile politice ale vremii, pe de alta de reformele agrare ale lui
Cuza, care au s\r\cit Biserica aduc=nd-o `n starea de cer[etoare.
{i `nv\]\m=ntul universitar s-a putut organiza t=rziu, c\ci prima Facultate de
Teologie a fost `nfiin]at\ printr-o hot\r=re a Sf. Sinod abia `n 1881, iar recunoa[terea ei de c\tre stat a avut loc 10 ani mai t=rziu, adic\ `n 1890. ~nceputurile [i
dezvoltarea ei au fost grele: cei c=]iva profesori predau mai multe materii f\r\
nici un salariu, studen]ii nu aveau condi]ii bune pentru cursuri [i pentru c\min,
`nc=t dup\ scurt\ vreme s-a autodizolvat. Abia dup\ 1890 activitatea ei a `nceput
s\ intre `n normal53.
O etap\ nou\ `n `nv\]\m=ntul general, inclusiv cel teologic este deschis\ de
Spiru Haret (1851-1912)54, celebru ministru al Instruc]iunii, care prin reforma
`nv\]\m=ntului din 1898 a creat bazele unei dezvolt\ri f\r\ precedent. Intelectualitatea [i preo]imea format\ `n aceast\ vreme au realizat Rom=nia Mare.
Atunci cred c\ s-a introdus sau s-a completat ectenia de la ie[irea cu Sfintele
53 Niculae {erb\nescu, Facultatea de Teologie a Universit\]ii din Bucure[ti. O sut\ de
ani de la `nfiin]are 1881-1948-1981, B.O.R., 99, 1981, 9-10, pp. 1018-1093.
54 Ca ministru al Instruc]iunii [i Cultelor a luat m\suri pentru extinderea re]elei [colilor
primare s\te[ti [i a [colilor de meserii. A ini]iat reforma `nv\]\m=ntului seminarial [i
superior `n 1898 [i a `nv\]\m=ntului profesional. A introdus liceul trifurcat: cursul superior
cu sec]ia clasic\, modern\ [i real\. Pentru consecin]ele acestei legi asupra `nv\]\m=ntului
teologic universitar, v. N. {erb\nescu, op. cit., pp. 1068-1073 [i M. P\curariu, Istoria
`nv\]\m=ntului, pp. 989-993 (pentru seminarii), p. 993 [i urm. (pentru `nv\]\m=ntul
superior).

TEOLOGIE {I MISIUNE

47

Daruri, c=nd se pomenesc eroii, care s-au jertfit pentru `ntregirea neamului [i
slava Sfintei noastre Biserici. {coala [i Biserica de atunci au modelat laici de
mare valoare, care au ap\rat credin]a str\mo[easc\ `n perioada interbelic\ de
curentele ra]ionalist-atee, ori ideologii politice: a[a au f\cut Nichifor Crainic,
Nae Ionescu, Nicolae Paulescu, Simion Mehedin]i, Ion Petrovici, Sextil Pu[cariu,
Victor Barbilian [i al]ii. Facultatea de Teologie din Bucure[ti, prin profesorul
Teodor M. Popescu [i al]i colegi [i prieteni, a ini]iat [i prezentat conferin]e cu
dezbateri publice la Sala Dalles din Bucure[ti, cu teme deosebit de actuale atunci
[i ast\zi55.
~n Transilvania, unde problemele religioase erau mai complicate din cauza
diversit\]ii etnice [i confesionare, a luat fiin]\ `n 1933, la Cluj, Fr\]ia Ortodox\
Rom=n\ (F.O.R.), condus\ de primul rector al Universit\]ii Rom=ne[ti, savantul
Sextil Pu[cariu [i de un comitet cu personalit\]i prestigioase. F.O.R. venea cu un
program de rena[tere na]ional\ prin ortodoxie56. Obiectivele principale erau:
1. Concentrarea mirenilor `ntr-o mare organiza]ie religioas\, menit\ s\ fie
izvorul `nnoirii morale a intelectualit\]ii rom=ne[ti [i prin ea a ortodoxiei, ca
temelie de rena[tere sufleteasc\ a Statului `ntregit.
2. ~nv\]\m=ntului religios din [coli s\ i se dea aten]iune mai mare [i el s\ fie
`ncredin]at unor catehe]i, capabili s\ fac\ din catedrele lor un apostolat.
3. Membri F.O.R. aveau menirea s\ transpun\ credin]a ortodox\ `n via]a familiei [i `n societatea rom=neasc\, impun=ndu-i treptat principiile ei de comportare
moral\. Este marea problem\ a apostolatului laic, care trebuia s\ fie o ac]iune de
sus]inere a apostolatului preo]esc.
4. Prevenirea [i combaterea ac]iunilor d\un\toare Bisericii Ortodoxe [i Statului Rom=n, provocate de atei, sectari, eterodoc[i, militan]i de prozelitism,
comuni[ti, revizioni[ti, care tulbur\ pacea Bisericii [i ordinea de Stat.
5. Asisten]a social\ `n spiritul Evangheliei fa]\ de s\raci, bolnavi, orfani,
neputincio[i.
6. Cultivarea cultului eroilor, a mucenicilor ortodoxiei rom=ne[ti [i p\strarea
tradi]iilor [i datinilor str\mo[e[ti.
Pentru fiecare din aceste obiective Statutul de organizare prevedea metode [i
mijloace am\nun]ite de realizare a lor.
55

Despre via]a [i activitatea misionar\ a profesorului Teodor M. Popescu, v. Adrian

Gabor, Studia ecclesiastica. Contribu]ii `n domeniul Istoriei Biserice[ti ale profesorilor de
la Facultatea de Teologie din Bucure[ti (1881-1989), Bucure[ti, 2003, p. 78 [i urm. Tot aici
[i al]i profesori de la aceea[i facultate.
56 (Referent), Fr\]ia Ortodox\ Rom=n\, `n Apostolul. Curierul Arhiepiscopiei
Ortodoxe Rom=ne din Bucure[ti, anul X din 15 martie 1933 [i Cuv=ntarea I.P.S. Patriarh
Miron cu ocazia `nfiin]\rii Fr\]iei Ortodoxe Rom=ne `n Cluj din Duminica Ortodoxiei, 5III-1933, ibidem, pp. 66-67. Dr. I. Matei, secretar general al F.O.R.-ului, Fr\]ia Ortodox\
Rom=n\. Obiective [i Metode, Cluj, 1933, 15 p.; I. Matei [i Sextil Pu[cariu, Mo]iunea
votat\ de Congresul general al Fr\]iei Ortodoxe Rom=ne (F.O.R.), ]inut la Sibiu la 28-29
octombrie 1934.

48

TEOLOGIE {I VIA}|

Tot `n Transilvania, `n perioada interbelic\, a luat fiin]\ [i a activat Asocia]ia

misionar\ Oastea Domnului. Dispun=nd de o tipografie proprie, ea a reu[it s\
tip\reasc\ revista s\pt\m=nal\ Iisus Biruitorul, c\r]i [i bro[uri religioase, care au
avut un mare ecou `n mediul rural [i urban, `n special `n r=ndurile categoriilor
sociale medii [i de jos. Din p\cate, Oastea Domnului, prin programul [i
atitudinea pre[edintelui ei, pr. Iosif Trifa, a ie[it de sub autoritatea Mitropoliei
Ardealului, a c\rei binecuv=ntare de func]ionare o primise [i s-a ajuns la conflicte regretabile.
~n Muntenia a func]ionat cu succes Asocia]ia misionar\ Patriarhul Miron,
cu un program care se adresa tuturor categoriilor sociale, dar succesul cel mai
mare l-a avut la nivel popular. De[i condus\ de arhimandritul Teofil Ionescu, ea
era predominant laic\. Adun\rile aveau loc dumineca dup\ mas\, pe strada
Sfin]ii Apostoli din Bucure[ti, `ntr-o cl\dire proprie, cu sal\ de conferin]e, spa]ii
de cazare pentru tinerii s\raci, o cantin\ cu program zilnic pentru s\rmani [i curte.
Bro[urile care au ap\rut [i revista Cuv=nt bun au fost tip\rite de c\tre Institutul
Biblic [i de Misiune al B.O.R. Succesul acestei asocia]ii s-a datorat [i faptului c\
programul de catehizare era dublat de cel filantropic. Mul]i oameni [i-au schimbat via]a, iar destui evrei [i chiar arabi s-au botezat. Sufletul asocia]iei a fost
pre[edintele ei, arhim. Teofil Ionescu, care a putut ob]ine sprijinul patriarhului
Miron, al vicarilor patriarhali, al Arhiepiscopiei Bucure[tiului [i al unor laici
evlavio[i, avoca]i, medici, juri[ti, scriitori. Dup\ plecarea sa `n str\in\tate, c\tre
sf=r[itul celui de-al II-lea r\zboi mondial, conducerea a fost preluat\ de laici, care
au asigurat continuitatea la nivel inferior, dar au reu[it s\-i men]in\ existen]a
p=n\ la sf=r[itul anului 1947, c=nd a luat sf=r[it Regatul Rom=niei [i s-a instaurat
Republica Popular\ Rom=n\. Atunci au disp\rut [i celelalte asocia]ii misionare,
de care am vorbit [i altele din ]ar\, nemen]ionate aici.
Dup\ 1989 s-a creat `n Rom=nia o situa]ie nou\ politic\ [i economic\ pe
care cei mai mul]i dintre noi o cunosc. Noile realit\]i rom=ne[ti au f\cut posibil\
apari]ia multor asocia]ii, funda]ii, societ\]i, din care amintesc doar c=teva, considerate de mine mai importante, unele fiind de fapt reveniri [i reactualiz\ri ale
celor din trecut. ~ntre acestea men]ionez F.O.R., care s-a reorganizat cu centrul la
Bucure[ti [i [i-a l\rgit activitatea la mai multe provincii rom=ne[ti, fa]\ de cea din
perioada ante-belic\, centrat\ pe Transilvania, [i anume: Muntenia, Dobrogea,
Moldova [i mai pu]in Transilvania. Fa]\ de statutul de organizare al F.O.R. din
trecut, care avea `n vedere cu prec\dere pe intelectuali, cea nou\ [i-a extins aria
de ac]iune la toate categoriile sociale. Activitatea noii F.O.R. a cunoscut realiz\ri
frumoase `n primii 10 ani de dup\ re`nfiin]are (1990), pe plan cultural-artistic,
publicistic [i filantropic57. ~n momentul de fa]\ lucrarea ei stagneaz\, cu excep]ia
Ia[ului, unde mai e o lic\rire de activitatea datorit\ unor foarte pu]ini entuzia[ti.
Cauza principal\ rezid\ `n faptul c\ `n structurile organizatorice centrale [i locale
57 Em. Popescu, Fr\]ia Ortodox\ Rom=n\ rediviva, B.O.R., 1991, 4-6, pp. 30-37; idem,
Fr\]ia Ortodox\ Rom=n\ `n anul 1997, G.B., 44, 1998, 1-4, pp. 116-118; 10 ~ntreb\ri [i
r\spunsuri despre ce este [i ce vrea Fr\]ia Ortodox\ Rom=n\ [i alte texte ziditoare de
suflet, Bucure[ti, 32 p.

TEOLOGIE {I MISIUNE

49

nu mai sunt oameni entuzia[ti, cu zel pentru misiune. O alt\ cauz\ important\
este lipsa de resurse financiare, care `n perioada celor 10 ani trecu]i, mai puteau
fi g\site la sponsori, unele biserici, dar binef\c\tori mode[ti. Acum aceste resurse
au disp\rut aproape cu des\v=r[ire. Resursele proprii, care ar putea proveni din
cotiza]ii, sunt greu de dob=ndit ori chiar imposibil, de aceea s-a [i renun]at la ele.
O a doua asocia]ie misionar\, care a supravie]uit perioadei comuniste, este
Oastea Domnului, reorganizat\ la Sibiu, dar cu filiale `n ]ar\. Nu-i cunosc
activitatea, ca s\ pot vorbi de ea. Se pare c\ o parte din grup\rile ei a intrat sub
autoritatea BOR [i este condus\ de pr. prof. dr. Vasile Mihoc de la Sibiu. Altele
sunt autonome.
Dou\ noi asocia]ii dup\ 1989 merit\ s\ fie men]ionate aici: Asocia]ia studen]ilor cre[tini ortodoc[i rom=ni (A.S.C.O.R.) [i Asocia]ia medicilor [i farmaci[tilor ortodoc[i rom=ni (A.M.F.O.R.).
~n cca 14 ani de activitate, A.S.C.O.R.-ul a `nregistrat frumoase realiz\ri printre
studen]ii de la diferite facult\]i, iar acum am impresia c\ se afl\ doar pe linia de
plutire. ~n toate asocia]iile, rolul deosebit de important pentru viabilitatea lor `l
are comitetul restr=ns [i mai ales pre[edintele. Un astfel de comitet trebuie s\ se
`ngrijeasc\ din vreme de asigurarea succesiunii, lucru esen]ial pentru mediul
studen]esc, unde schimb\rile sunt obligatorii la 4-6 ani.
{i A.M.F.O.R.-ul este o crea]ie nou\, cu rezultate, se pare, mul]umitoare. Nu
cunosc activitatea acestei asocia]ii dec=t din relat\ri tangen]iale, deci incomplete.
Mai exist\ o Lig\ a tineretului ortodox rom=n (L.T.O.R.) despre care n-am
auzit s\ fi realizat ceva.
Personal cred c\ nu trebuie `nfiin]ate prea multe asocia]ii care s\ aib\ la baz\
profesia (medici, juri[ti, militari, economi[ti, agricultori, apicultori, argintari,
aurari, fierari, s\punari, m\celari, c\m\tari, sportivi etc.), ci toate aceste categorii
[i altele asemenea s\ apar]in\ unei asocia]ii mari, iar credin]a ortodox\ s\-i
uneasc\ pe to]i `ntr-o comunitate armonioas\. Diversitatea cuno[tin]elor, a profesiilor poate aduce avantaje reciproce [i chiar frumuse]e ca `ntr-un c=mp cu
flori, cu arome [i culori diferite. Se `nt=mpl\ ca unele asocia]ii s\ fie `ntemeiate
din orgolii, din dorin]a de a conduce ori de a-[i face imagine.
~n ce prive[te programul de urm\rit, multe teme din cele pe care le-au avut
asocia]iile ante-belice, mai ales F.O.R.-ul, r\m=n valabile, cu toate c\ istoria s-a
schimbat mult. ~n plan religios, cel mai important lucru de f\cut este catehizarea
`ntregei societ\]i, care din cauza comunismului [i a altor curente, propagate cu
repeziciune `n [i din orice parte a lumii, are caren]e mari `n cunoa[terea [i tr\irea
vie]ii cu adev\rat cre[tine. Catehizarea trebuie s\ porneasc\ de la parohie, din
[coala primar\ [i din familie, apoi s\ se continue `n [colile secundare [i `n cadrul
asocia]iilor cre[tine. F.O.R.-ul [i alte asemenea asocia]ii nu pot desf\[ura o activitatea sistematic\ de catehizare, ci doar s-o `mbun\t\]easc\. Sarcina catehiz\rii
r\m=ne `n principal `n seama parohiei, care este, de fapt, prima celul\ vie a Bisericii, [i apoi a [colii. Aceast\ catehizare este bine s\ se fac\ s\pt\m=nal, duminica
dup\ amiaz\, conform unui program sistematic, teoretic [i practic, cu expuneri
ale `nv\]\turilor de baz\ ale credin]ei, discu]ii, seminariz\ri, antrenarea credincio[ilor `n ac]iuni umanitare [i cultural-artistice. ~nt=lnirile de duminic\ dup\amiaz\ s\ devin\ un lucru pl\cut [i de aceea dorit de credincio[i, o destindere.

50

TEOLOGIE {I VIA}|

Desigur, sarcina principal\ a catehiz\rii revine preotului, care `ncepe duminica

diminea]a `n predic\ [i o continu\ `n expunerile de dup\ amiaz\. El poate fi ajutat
de colegi predicatori ori teologi laici autoriza]i. Se pot face lunar `ntruniri
interparohiale, mai mari sau mai mici, uneori chiar la nivelul protopiatului, ca
schimb de experien]\. Predica din biseric\ [i cuv=ntul de `nv\]\tur\ de la cateheza
duminecal\ s\ fie urmate de vizite [i pove]e `n familiile credincio[ilor. Mai mult
ca oric=nd laicii au nevoie de o `ndrumare. Niciodat\ `n istoria noastr\ ei n-au
fost at=t de neinstrui]i [i debusola]i, iar urm\rile dezastruoase se v\d zilnic `n tot
ceea ce constat\m c\ se `nt=mpl\ `n societatea rom=neasc\. La ignoran]a lor
religios-moral\ se adaug\ propaganda acerb\ ateist-imoral\, care se face f\r\
odihn\ prin mass-media [i prin alte mijloace. Laicii devin astfel o prad\ u[oar\,
pentru cel care alearg\ f\r\ odihn\ [i caut\ s\ `nghit\ pe cel nepreg\tit. Neancorarea lor solid\ `n credin]a ortodox\ `i duce uneori `n situa]ia de a o p\r\si,
pentru avantaje materiale, atunci c=nd se afl\ ca emigran]i `n ]\ri str\ine, cre[tine
de alt\ confesiune ori chiar islamice. Degradarea la un nivel at=t de sc\zut a
preg\tirii religioase a laicilor rom=ni se datoreaz\ `n primul r=nd perioadei comuniste, c=nd nu se putea face catehizare, dar [i lipsei de preg\tire [i activitate a
preo]ilor. At=ta timp c=t parohiile se aflau p=n\ la al doilea r\zboi mondial `ntr-o
societate oarecum `nchis\, pericolul sl\birii ori pierderii credin]ei era mic. Lucrarea preo]ilor se limita atunci la s\v=r[irea slujbelor obi[nuite, iar activitatea
catehetic\, rar\, depinz=nd de zelul mai mare ori mai mic al preo]ilor. Preocuparea constant\ pentru formarea religios-moral\ a laicilor n-a fost o regul\
general\ `n Biserica noastr\, cu at=t mai pu]in pentru intelectuali, care au `nceput
s\ se dep\rteze de ea, a[a cum am spus, din a doua jum\tate a secolului al XIX-lea.
Spre deosebire de Grecia, unde intelectualii sunt aproape de Biseric\ [i activeaz\
`n cadrul ei, `n Rom=nia situa]ia este cu totul alta. Acest lucru este regretabil,
fiindc\ intelectualitatea joac\ rolul principal `n societate, ori o indiferen]\, poate
chiar ostilitate fa]\ de Biseric\, `i pot aduce mari prejudicii. Readucerea intelectualilor `n s=nul Bisericii este un obiectiv strategic at=t de important, `nc=t el
poate fi asem\nat cu convertirea de c\tre apostoli mai `nt=i a ora[elor din lumea
veche, dup\ care satele au fost cucerite mai u[or. O preg\tire teologic\ bun\ a
preo]ilor le-ar permite s\ predice la nivel corespunz\tor, care s\ mul]umeasc\ [i
pe intelectuali. Chiar dac\ darul oratoriei nu este dat tuturor, consider c\ o predic\
bine preg\tit\, consistent\ [i accesibil\ ascult\torilor, `[i atinge scopul. Exist\ [i o
predic\ prin ]inut\, adic\ prin comportarea exemplar\ a preotului, ca persoan\
`nvestit\ cu putere sacramental\, ca so] [i tat\ de familie, `n fine ca p\rinte al
`ntregei comunit\]i. Sf=ntul Ioan Gur\ de Aur, spune despre p\rintele s\u spiritual, patriarhul Meletie al Antiohiei, c\ nu era neap\rat necesar s\ vorbeasc\ [i s\
`nve]e, ci simpla lui `nf\]i[are `ndemna la s\v=r[irea virtu]ilor.
Dac\ o importan]\ a[a de mare o are catehizarea, aceasta nu `nseamn\ c\ ea
este o c\ma[\ bun\ pentru toate v=rstele, categoriile sociale, nivelul intelectual,
pentru ora[ [i sat. Ea trebuie s\ ]in\ seama de puterea de `n]elegere [i receptare a
auditoriului.
~n ce prive[te locul unde se poate face catehizarea, cel mai potrivit este
biserica ori casa special construit\ `n acest scop, a[a cum am v\zut `n unele parohii, care [i-au construit biserici dup\ primul r\zboi mondial. ~n Grecia, la bisericile

TEOLOGIE {I MISIUNE

51

noi, am v\zut spa]ii de catehizare pentru copii, adolescen]i [i tineri special destinate din construc]ie. Tot acolo sunt [i biblioteci, cu c\r]i de `mprumut ori pentru
citire pe loc. Spa]iile acestea devin pentru tineri un fel de club, unde se adun\ `n
timpul liber. Un `ndrum\tor mai `n v=rst\ sau chiar t=n\r, dar cu experien]\,
discut\ cu ei probleme care-i preocup\. Evident c\ aceste condi]ii la noi nu pot fi
deocamdat\ `ndeplinite dec=t foarte rar, de aceea trebuie s\ ne adapt\m la posibilit\]ile noastre.
~n ce prive[te A.S.C.O.R.-ul, trebuie s\ se [tie c\ `n cadrul F.O.R. a existat [i
ramura ei studen]easc\, denumit\ F.O.R.S. Ascorenii s\ se informeze despre programul de atunci, care, `n principal, r\m=ne valabil [i ast\zi, a[a cum este cazul [i
cu F.O.R.-ul. Predecesorii no[tri au intuit cu perspicacitate care erau marile
probleme ale Bisericii [i neamului rom=nesc dup\ primul r\zboi mondial [i au
definit magistral ce [i cum trebuie ele rezolvate `n contextul istoric dat. Chiar
dac\ de atunci s-au scurs trei sferturi de veac [i peste rom=ni a trecut t\v\lugul
comunismului, cu consecin]e grave `n toate domeniile, totu[i multe din p\catele
mari, care trebuiau lecuite `n societatea rom=neasc\ s-au perpetuat [i chiar acutizat.
~n multe cazuri, antidotul propus atunci r\m=ne valabil, numai c\ el ast\zi trebuie
administrat la un gramaj mai puternic. S\ citim, deci, bine ce au g=ndit [i dorit s\
fac\ str\mo[ii [i s\ ne str\duim cei de ast\zi s\ `mplinim c=t mai mult din
n\zuin]ele lor. De aceea, nu consider necesar s\ prezint aici propuneri metodologice am\nun]ite, fiindc\ cele ale predecesorilor sunt u[or adaptabile ast\zi. Cel
mai important lucru pentru laici consider c\ este credin]a ortodox\, fundamentat\
pe Sf. Scriptur\, Sf. Tradi]ie [i operele Sf. P\rin]i. Aceasta le-ar fi sprijin permanent `n via]\, i-ar `nt\ri `n fa]a ademenirilor la p\cat [i ar fi izvor de fapte
bune, a[a cum este dragostea de Dumnezeu. Un apel al Bisericii la asemenea
laici credincio[i n-ar r\m=ne f\r\ r\spuns pozitiv, ba chiar n-ar a[tepta s\ fe solicita]i, ci ar ac]iona din propriu `ndemn. Am avea, astfel, `n fa]a noastr\ apostolatul
laic, pe care-l preconiza F.O.R. `nc\ de la `nceputurile ei. Str\daniile Bisericii ar
trebui s\ se `ndrepte spre formarea cu adev\rat cre[tin\ a laicilor, iar dac\ acest
lucru s-ar realiza am avea cu adev\rat o institu]ie foarte puternic\.
~n `ncheiere, reiterez c\ laicatul este un component esen]ial al Bisericii [i de
modul cum `[i asum\ credin]a cre[tin\ [i o tr\ie[te depinde soarta Bisericii [i a
]\rii. Un popor ca [i fiecare om `n parte at=ta pre]uie[te, c=t a luat din `nv\]\tura
lui Hristos [i c=t a reu[it s\ pun\ `n practic\, a zis un savant rom=n credincios
(Simion Mehedin]i).

52

TEOLOGIE {I VIA}|

Lay people in the Romanian Orthodox Church historical outline

Lay people are together with the clergy the Church of Christ and the term lay
comes etimologically from laos (greek) which means people, nation. The author of this
study, Prof. Dr. Emilian Popescu, offers an historical and theological analysis of the
involvment of lay people in the life of the Church and also the patristic ground for a
better understanding of its role inside the Body of Christ, that is the Church. Great
Fathers of the Church bring their contribution on that as: Saint Basil the Great, Tertulian, Saint Clement of Rome etc. During the Middle Ages the great tradition of
Byzantine society and the importance of the lay people into the life of the Church
developped differently in the countries with Orthodox majority.