Sunteți pe pagina 1din 23

CURS 4

COALA CLASIC
Delimitri i caracteristici
Expresia de clasici a fost folosit pentru prima dat de Karl Marx pentru a desemna i
delimita dou curente de gndire economic:
englez, nceput de William Petty i ncheiat de David Ricardo
francez, nceput de Bouisquilbert i ncheiat de Sismond de Sismondi.
Potrivit lui J.M. Keynes, coala clasic l are ca fondator pe Adam Smith i lucrarea
sa fundamental Avuia naiunilor (1776).
Cu anumite excepii, coala clasic este preponderent englez (britanic: Adam
Smith, David Ricardo, Thomas Malthus, J.S. Mill).
Replica francez a fost dat de ctre J.B. Say i Francois Basteat.
coala clasic are un corp comun de idei bine conturat i structurat:
I.

II.

clasicii au o concepie fundamental despre organizarea economiei cu suport n


ordinea natural. Clasicii sunt partizani nfocai ai liberalismului cu suport n statul
minim, proprietate privat, libera iniiativ, concurena, eliminarea reglementrilor i a
proteciei;
tiina economic are un scop pragmatic, n scopul utilitarist n sensul unificrii
avuiei naiunilor;

III.

metoda folosit de clasici este cea a abstraciei tiinifice i cea a deduciei;

IV.

univesul ideatic preferat de coala clasic este microanaliza. ntreprinztorul


individual, egoist, rapace, mult mai apt dect statul s produc bogie este subiectul
principal de analiz. Interesul general nu le este indiferent. Urmrirea interesului
individual genereaz n mod indirect bunstarea general i nu invers.

V.

Aria preocuprilor clasicilor au vizat problome de fond ale economiei: valoare, pre,
producie, repartiie, cretere economic, echilibru i schimburi internaionale.

Nota discordant o face J.S. Miel care condamn erorile pieei i cere intervenia statului. El
este considerat clasic doar n sens larg.
O poziie aparte n cadrul colii clasice o are Karl Marx.

Filozofia economic a colii clasice.


Liberalismul
Chiar dac nu au fost primii gnditori liberali (pionierii liberalismului au fost fiziocraii),
clasicii au fcut din libertate conceptul fundamental n jurul cruia au construit o schem
devenit dogm, o ... n care jocul forelor ajunge la echilibru pentru ca este un joc al legilor
naturii.
Liberalismul clasic se sprijin pe respectarea contient a urmtoarelor postulate
(principi):
1. motorul dezvoltrii economice este libertatea i nu reglementarea. Individul este liber
i stpn pe persoana i munca sa, liber s cumpere i s vnd ce vrea, cui vrea i ct
vrea att n interior ct i n exterior;
2. egoismul este o virtute. Urmrirea interesului individului n mod autonomy este
drumul cel mai scurt ctre social;
3. individul este obligat la calcul permanent ntre bine i ru, ntre ctig i pierdere.
Logica este una hedonistic;
4. subiectul activitii economice este Homo Oeconomicus Rationalis. Acest concept
este o construcie abstract i specific colii clasice ce desemneaz un individ
despuiat de tot ceea ce l-ar putea face slab n lupta concurenial, o entitate abstract
rupt de mediul social, animate n principal de maximizarea profitului.
5. Proprietatea private este baza sistemului institutional. Ea reglementeaz raporturile
contractuale ntre indivizi ca principale centre de decizie. Statul joac un rol minim,
dar nu abstract, el trebuie s asigure cadrul legal necesar afirmrii libertii de aciune
i libera concuren.
Alturi de proprietatea privat, piaa este cea de-a doua component fundamental a
sistemului instituional.

CURS 5
Adam Smith-campion al liberalismului

Viziunea despre liberalism a lui Adam Smith o desprindem din cele dou mari lucrri:
Avuia naiunilor i Teoria sentimentelor morale
Punctul de plecare la Smith l reprezint ca i la fiziocrai ordinea natural,dar dac la
fiziocrai,ordinea natural era socotit constructive divin,la Smith,aceasta se stabilete ea
nsi,n mod spontan,dac oamenii sunt lsai s acioneze conform cu natura lor.
Natura uman admite el,este este o sum de contrarii,de plusuri i minusuri,de greuti o
contragreuti.Condiia ca acest joc s ajung la echilibru nu e dect una singur: urmrirea
interesului personal sub ghidajul minii invizibile.Urmrirea egoist a interesului personal nu
duce la anarhie i dezintegrare social,dimpotriv la armonie i echilibru.Armonia nu este
prestabilit,ea este rezultat.Baza de plecare o constituie o federaie de interese private ale
unor indivizi,entiti care fac apel regulile jocului c o condiie la supravieuire.
Diviziunea muncii inclusiv n form ei natural l trimite pe individ la schimb.Schimbul i are
logic lui,una care deriv din 2 mprejurri:
-fiecare depinde de roadele muncii altuia
participnd la schimb fiecare are de ctigat
Derivat din diviziunea muncii instinctual schimbului contribuie la ntrirea acestuia
astfel:fiecare tiind c are de ctigat prin schimb va cuta s i consume energia i talentul
n domenii n care se pricepe cel mai bine,pt c,prin munc ct mai puin i comod,pe calea
schimbului s intre n posesia a ct mai multe lucruri strine.
Aa se adncete diviziunea muncii ,Urmrea-creterea bogiei individuale i
colective.Acestea ar fi dup Smith calea mbogirii naiunii i modul de alocare fireti,legale
i n consonan cu interesul personal.
Nu trebuie dect c individual s fie lsat s se manifeste liber pe pia.La Smith,libertatea
este atotcuprinztoare,privete att viaa economic,ct i cea social politic.
De aceea spunem noi c el e un campion al liberalismului.Smith era suficient de lucid ca s s
idea seama c liber i absolut concurenta dorit de el se desfoar n termini egali ntre
puternici i slabi,fapt ce ar conduce la nevoia de protective sau la condiia de monopol.
Cu toate acestea nu va interveni pt a distruge acest admirabil exerciiu,creatori de
bogie,concretizat n infailibil mecanic a interesului personal,lsat s i gseasc acoperire
pe piaa liber .Mai crede n plus ca doar pe seama acestui joc se ajunge la armonie i
bunstare colectiv.Rmne de vzut ce nelege Smith prin echilibru i armonie social.

Urmtorul citat din : teoria sentimentelor moralene edifice n acest sens c dispoziia pe
care o avem de a fi de acord i a simpatiza cu pasiunile celor mari i bogai sunt fondate
distinciile de rang i ordinea social,rezult din citat c ordinea i armonia nu nseamn
egalitate ntre indivizi.
Dimpotriv e una stratificata ,cu extreme n sraci i bogai.Faptul nu pare s fie o problem
pt. Smith.Adopta o poziie liberal,sugernd 2 piste de ieire din aceast situaie.nti
considera c satisfaciile morale sunt superioare celor morale,or aici,avantajai sunt cei
sraci,pt. c ,cei care iubesc bogia abandoneaz repede calea virtuii.
Al doilea cheam mn invizibil n ajutor pt. a face compensrile necesare,de aa natur pt
fiecare n poarte.Relativ la cele de mai sus ,rmne s rspundem la urmtoarele ntrebri:
ct de credibil este idea c mna invizibil,aranjeaz i distribuie bogia pt a ajunge la
consens i armonie social?
-In ce proporie derularea vieii economice,se supune ;libertii exerciiului individual i ct de
consonant este acest lucru cu satisfacia interesului general?
exist un homoeconomicus ,un grup social sau o naiune, pot aciona ca un homoeconomicus?
-La ce nivel de civilizaie,avantajele morale primeaz celor nemateriale?
-Dac libertatea este o surs a progreselor,dar i a inegalitilor de poziie i avere,ce trebuie
fcut pt a mpiedica aceasta din urm evoluie i dac trebuie fcut?

CURS 6
Evolutia credo-ului liberal. Optimisti, pesimisti, reformatori
Optimisti. Ii avem in vedere pe economistii francezi F.Bastiat, J.B.Say. Ei cred in economia
de piata, in libera concurenta, refuza interventionismul si se pronunta pentru libertatea totala a
schimburilor interne si externe.
Filosofia economica liberala a virtutilor intrinseci ale pietei libere este surprinsa in legea
debuseelor sau Legea lui Say, potrivit careia in oferta cererea este implicita.
Pesimisti. D.Ricardo si T.Malthus. Ei nu impartasesc optimismul lui Smith. Ordinea
sponatana realizata gratie bunavointei divine i se pare o fata Morgana. Evolutia
capitalismului insusi i se pare anevoioasa, plina de piedici. Sunt pesimisti. Ricardo in
principal din cauza tendintei de reducere a ratei profitului si a consecintelor manifestarii
legilor randamentelor descrescande, iar pesimismul lui Malthus este legat de faimoasa sa
lege a populatiei.
Si unul si altul raman insa increzatori in virtutile capitalismului si cauta solutiile in perimetrul
pietei concurentiale. Astfel pe seama unui liberschimbism extern generalizat intrarile masive
de grane din strainatate vor conduce finalmente la reducerea pretului acestora si deci la
evitarea legii randamentelor descrescande.
In cazul lui Malthus statul, puterea publica nu poate face nimic impotriva cresterii populatiei,
aceasta avand un caracter fatal, inevitabil, sens in care poporul este cauza propriei sale
mizerii, pentru ca in mod natural se inmulteste prea repede. Solutia va fi si in cazul sau piata
libera. Cererea de oameni va regla productia de oameni.
Reformatori. J.S.Mill. Clasic de tranzitie el este si un liberal de tranzitie. Desi da forma cea
mai potrivita, deschide punti si spre alte scoli/orientari facand concesii ideilor socialiste in
materie de politica economica.
Istoria doctrine economice il retine ca pe un reformator pentru urmatoarele motive:

El se declara un partizan al reformelor radicale vizand fiscalitatea, repartitia,


viata sindicala si in general democratia si justitia sociala. Desi egalitatea
socialistilor ii repugna se pronunta pentru egalitatea sexelor in scopul depasirii
situatiilor.

Utilitaristul liberal J.S.Mill nu se simte descumpanit si neputincios in fata


mizeriei si inegalitatii sociale. Pe cale de consecinta nu invoca mana invizibila
pentru a stabili ordinea si armonia sociala in maniera smithiana. El face apel la
o forta pamanteasca, la stat in care vede un pedagog chemat sa-i invete pe
intreprinzatori cum sa-si consume mai eficient resursele. Impozitele pe profit,
terenurile, infiintarea corporativelor de productie raman de asemenea solutii la
indemana statului.

Mill este un reformator pentru ca pune in discutie insusi fundamentul economiei de piataproprietatea privata. Nu aduce vreo atingere institutiilor ca atare, le recunoaste rolul de
imbold, motivatie si sursa de emulatie.
Pentru prima data in istoria scolii clasice liberale, dezidentul Mill scrie ca proprietatea este o
institutie sociala si nu un drept natural. Ca atare poate fi modificata pe calea legislatiei.
Si ca si cum lucrul acesta nu ar fi fost de ajuns pentru a-i defini pozitia, Mill se declara
potrivinic si dreptului la mostenire. Accepta ca mostenirea este un stimulent puternic pentru
activitatea umana. Pentru mostenitori insa fara niciun efort, ea creeaza o situatie privilegiata
in lupta pentru viata.
E necesar de aceea, crede el, stabilirea egalitatii la punctul de plecare sau a egalizarii
sanselor, a inlaturarii dreptului de mostenire.
Portile spre alte orientari erau larg deschise.

CURS 7
VALORI TEORETICE FUNDAMENTALE LA COALA CLASIC
Cu o singur excepie (Jean-Baptiste Say) toi ceilali clasici, i aici l avem n vedere pe
Marx, au fost adepii teoreiei obiective a valorii bazate pe munc. Potrivit acestui principiu
munca este deopotriv izvor i msur a valorii. Cu alte cuvinte, cu ct un produs
nmagazineaz o cantitate mai mare de munc fizic sau intelectual, cu att are o valoare mai
mare. Sinteza acestei concepii o regsim ntr-o formul ce vine dinspre Ricardo i Marx:
M=C+s+p
M valoarea mrfii
C cheltuieli cu munca trecut, cheltuieli materiale de producie
s+p cheltuieli totale cu munca vie
s cheltuieli cu munca vie pentru sine (salariu)
p - cheltuieli cu munca vie pentru societate (venitul net total)
p

la dispoziia statului: impozite, taxe


la dispoziia agenilor economici: profit, dobnd, rent

C+s = cost.
Modul acesta de aprivi lucrurile a avut consecin n planul filosofiei i doctrinei economice,
trimind judecata pe 2 paliere: 1) al schimbului
2) al repartiiei
1.

n ceea ce privete schimbul din abordarea clasicilor rezult c acesta avea un rol pasiv
de simplu vehicul spre a facilita trecerea bunurilor de la productor la consumator. Se
considera implicit c din momentul n care un bun capt un statut de produs finit i se afl
n depozitul firmei, el are automat o valoare determinat de munc ncorporat n el i un
pre ca expresie fidel a acestei valori. Dac n cazul lui Ricardo i Mill, discursul privete
i relaia cerere-ofert, modul n care acestea se confrunt i se ajunge la un echilibru i se
formeaz un pre de echilibru i se formeaz un pre i o cantitate de echilibru,
elasticitatea cererii i ofertei fiind prezente n analiz, n cazul lui K.Marx, confruntarea
cerere-ofert la pia pare s nu mai aib sens. Deopotriv, acestea se suprapun i se
mpac automat, att ca nivel ct i structur. Astfel, cererea poate fi studiat nainte de
ncepe producia, iar oferta rezultant nu are altceva de fcut dect s vin n ntmpinarea
unei cereri deja cunoscute.

n virtutea unei astfel filosofii e nonsens s vorbim de producie nevndut sau sincope n
planul reproduciei. Acestea nu pot fi cauzate dect de un management prost. Acest mod de a
privi lucrurile, mai ales pe filiera marxist, a inspirat i a fundamentat o doctrin i o politic

de factur socialist/comunist. Planificarea centralizat de tip comunist i-a gasit un perfect


registru explicativ n aceast filosofie.
2.

Ct privete repartiia lucrurilor pot fi analizate pe 2 nivele: micro i macro. Sub


aspect micro, clasicii au plecat de la premisa c n intervale de timp egale, munci egale
creeaz valori egale. Au crezut nentemeiat c pe muncitor l cost n planul energiei fizice
i intelectuale consumate, n aceeai msur, prima i ultima or din programul de lucru.
n consecin au crezut c i remunerarea salariului tarifar trebuie s fie acelai pentru
orice or de munc sau unitare de produs realizat.

Neoclasicii vor aduce corecia necesar i vor vorbi de penibilitatea n cretere a muncii de la
o or la alta. Acest mod al clasicilor de a vedea la nivel micro, a inspirat forma de salarizare n
acord direct.
La nivel macro al repartiiei, la scara ansamblu al economiei s-a pornit de la premisa c din
moment ce valoarea unui bun oarecare este un dat, determinat de munca consumat i
valoarea produsului naional (PIB) ca sum a valorii tuturor produselor realizate n perimetru
naional, este la rndu-i un dat. Ca atare, n planul repartiiei globale avem de a face cu un
mecanism cu un ntreg dat de a se descompune. Procesul este supus, se nelege unui joc cu
sum nul. Repartiia desfurat dup atare filosofie, nu poate avea dect un caracter
conflictual: unuia nu-i poate reveni mai mult dect dac altuia mod corespunztor i revine
mai puin.
Dac un Ricardo sau un Mill au reprezentat lucrurile obiectiv, asa cum se refereau ele ca o
realitate conflictual, K. Marx a exploatat tocmai acest context pentru a-i dezvolta teoria
luptei de clas.
O not distinct n context o ofer Adam Smith. El crede i scrie c valoarea nu este un dat,
un ntreg care se descompune, ci o rezultant obinut adunnd parte cu parte elementele
constitutive ale valorii, a cror dimensiune este dat de puterea i poziia agenilor economici
pe lanul reproduciei sau de obiectivele prezente i perspectiv ale statului.

CURS 8
Teoria clasica a schimburilor internationale
Teoria clasica a schimburilor internationale cuprinde trei contributii majore:

Adam Smith cu Teoria avantajelor absolute

David Ricardo cu Teoria avantajelor comparative

J.S.Mill cu Teoria valorilor internationale

Comun celor trei autori clasici le sunt urmatoarele ipoteze:

Produsele se schimba intre ele in proportii determinate de cantitate de munca


consumata pentru producerea lor.

Schimburile internationale nu au un scop in sine ci sunt subordinate cresterii


economice

Liberschimbismul international este o extensie a discursului liberal, a libertatii


economice din plan intern.

Analiza este facuta la nivel microeconomic ceea ce face bine unui individ sau unei
firme nu poate sa faca rau unei economii nationale sau interesului general

In mod implicit la A. Smith si explicit la Ricardo si Mill imobilizarea factorilor de


productie pe plan international este ipoteza principal de munca.

Teoria avantajelor absolute


In ce priveste teoria schimburilor internationale A.Smith este un deschizator de drumuri. In
demersul sau de a scoate in evidenta avatajele diviziunii muncii la toate nivelurile A.Smith s-a
lovit de limita pietei interne. Din punctual sau de vedere cresterea economiei continua si
depasirea acestei limite se putea face prin schimbul dintre natiuni. Schimbul international
adduce cel putin 2 avantaje:

Comertul exterior furnizeaza debusee pentru surplusul unei natiuni.

Prin comertul international societatea este incurajata sa-si perfectioneze munca prin
adancirea diviziunii muncii si cresterea productivitatii ei.

Pentru A.Smith avantajul absolute al unei natiuni provine din diferentele de costuri. Plecand
de la premisa dupa care costul absolut al unui bun este egal cu cantitatea de munca necesara
producerii lui. A.Smith considera ca fiecare tara trebuie sa se specializeze, sa-si orienteze
munca si capitalul spre domeniile in care in mod natural sau artificial inregistreaza costuri
inferioare strainatatii.

Interesul fiecarei tari este sa se specializeze in domeniul in care inregistreaza avantaje.Pentru


Anglia este avantajos sa se specializeze in producerea postalului (100 ore munca), in timp ce
pentru Portugalia optima este specializarea in producerea vinului unde inregistreaza avantaje
avantaje absolute. Concluzia este urmatoarea : dezvoltarea une tari depinde de exterior. Acest
dezavantaj este compensat de posibilitatea obtinerii bunurilor si serviciilor pe calea cea mai
putin costisitoare.
Principiul lui Smith ridica doua mari intrebari:

Specializarea in domeniile cele mai profitabile este compatibila cu imobilizarea


factorilor de productie?

Daca o tara nu inregistreaza avantaje absolute in niciun domeniu este ea exclusa


schimbului international?

Teoria avantajelor comparative


Marele merit al lui Ricardo este de a aprofunda teoria predecesorului sau. El a sesizat ca teoria
lui Smith se verifica doar intr-un caz particular (in fiecare tara inregistram avantaje absolute la
costuri in domenii diferite). Preluand modelul anterior Ricardo ne ofera un alt exemplu
numeric. Aceleasi cantitati de vin si postal se realizeaza in cele doua tari cu cantitati de munca
diferite.
Tara

Vin

Postav

80/120<90/100

Portugalia

80

90

0,66<0.90

Din exemplu rezulta ca Portugalia inregistreaza avantaje


absolute la ambele produse. Costurile portugheze rep 66%
din costurile engleze si 90% in cazul postavului. Portugalia inregistreaza cele mai mari
castiguri daca se specializeaza pe vin , in timp ce Anglia trebuie sa se specializeze pe postal
deoarece inregistreaza pierderea cea mai mica.
Anglia

120

100

Teoria lui Ricardo poate fi sistematizata astfel:

Teoria ricardiana a costurilor comparative si-a propus ca scop principal relevarea


avantajelor diviziunii muncii la nivel international. Liberul schimb conduce la
imbunatatirea factorilor de productie , castigul obtinut fiind impartit intre parteneri de
schimb in anumite proportii.

Un optim mondial printr-o alocare cu maximum de eficienta a factorilor de productie,


nu este posibil.

Ricardo sesizeaza ca in schimburile internatioanale legea valorii-munca actioneaza


intr-un mod particular. De fapt schimbul intre natiuni este de neechivalente. Originea
disparitatilor si a schimburilor inegale isi vor gasi raspuns in analiza facuta de
economistul roman Mihail Manolescu.

Concluziile teoriei costurilor comparative si a politicii eonomice pe care o inspira vin


sa reduca din pesimismul ricardian si sa indeplineasca pe cat posibil perspectiva starii
stationale.

J.S. Mill si teoria valorii nationale


J.S Mill aprofundeaza teoria predecesorilor sai. Contributiile lui Mill se inscriu pe 2 rubrici
principale:

Extensia principiului cererii si ofertei la schimburile internationale.

Fixarea termenilor de schimb.

Din punctul de vedere al lui Mill ecuatia cererii si ofertei nu reprezinta decat o generalizare a
legii generale a valorii. Prin confruntarea cererii si a ofertei se stabilesc termenii de schimb.
Fixarea lor apriori este imposibila. Ei vor fi cu atat mai favorabili in functie de elasticitatea
curbelor cererii si ofertei. Situatia favorabila a unei tari se traduce printr-o cerere externa
puternica pentru produsele ei si o cerere mai slaba pentru importuri.

Dreptele OA si OP delimiteaza zonele de schimb cu avantaje exclusive pentru Anglia si


respective pentru Portugalia. Punctele situate pe cele doua curbe si in interiorul sunt
acceptabile pentru ambele tari dar nu reprezinta solutia optima pentru niciuna dintre ele.
Punctul R aflat la intersectia dintre cele doua curbe raspunde acestei cerinte. Termenul de
schimb format in acest in acest punct reprezinta solutia de schilibru. Pentru OM(vin)
Portugalia primeste ON(postav).
Tarile partenere castiga cu atat mai mult cu cat termenii de schimb internationali sunt mai
indepartati de proprii lor termini interni. Punctul care da termenul de schimb la echilibru
depinde, potivit lui Mill, de elasticitatea cererii.pot aparea 3 situatii:

Elasticitate unitara.(E=1). Pentru aceeasi cantitate de vin Portugalia obtine o cantitate


mai mare de postav. Tara importatoare, Portugalia, este in avantaj.

Elasticitate supraunitara(E>1).Cererea portugheza de postav creste mai mult decat


proportional cu reducerea pretului acesteia. Avantajul se imparte intre cele doua tari.

Elasticitatea subunitara. (E<1) cererea portugheza de postav creste mai putin decat
proportional cu reducerea pretului.Daca Anglia are nevoie de aceeasi cantitate de vin
ea trebuie sa furnizeze Portugaliei mai mult postav.

Se poate observa ca in doua din cele trei situatii Portugalia este avantajata. Daca in realitate
lucrurile ar sta asa, industrializarea Angliei s-ar fi facut in folosul intregii lumi si prea putin
pentru economia interna. Aceasta situatie este denumita drept Paradoxul Mill.

CURS 9
Neoclasicismul
Prefixul neo plasat n faa colii clasice induce idea c neoclasicismul nseamn o renoire
n funcie de noile condiii a paradigmei clasice. Aceast propoziie este doar n parte
adevrat. Ea este adevrat n condiiile n care neo-clasicismul reprezint o prelungire
primenit a colii clasice n susinerea valorilor doctrinaire fundamentale:

Ordinea natural

Proprietatea privat

Libertatea de ntreprindere

Ascendena interesului individual n faa celui colectiv

Concurena

Principiul hedonistic

Propoziia nu este adevrat n msura n care neoclasicismul reprezint i o ruptur cu


valorile teoretice tradiionale clasice. Ruptura privete nti de toate baza de sprijin i anume
teoria valorii. Astfel, teoria obiectiv a valorii este abandonat. O nou abordare a valorii ale
crei dimensiuni se stabilesc pe pia prin aprecierea subiectiv a indivizilor i nu n
producie n mod obiectiv, prin consumul de munc, deschide perspectiva unui nou gen de
analiz. Pentru ntreaga coal neoclasic lucrurile nu au valoare pentru c ele cost, ci pentru
c cineva are nevoie de ele. n ali termeni, utilitatea nu mai este intrinsec i exogen,
valoarea adic se atribuie de cineva din exterior. La modul rezumativ i prin raportare la
teoria valorii munc, teoria neoclasic a valorii nseamn:
1. Costul de producie determin oferta disponibil
2. Oferta disponibil determin gradul final de utilitate
3. Gradul final de utilitate determin valoarea.
Rezult din cele 3 teorii c divorul fa de teoria obiectiv a valorii nu este total. Se vede
acest lucru prin faptul c munca nu dispare, ea rmne prezent n nlnuirea de circumstane
care conduc la valoare. n ali termeni, ea, munca nu ofer msur valorii, dar este o cauz a
valorii n mod indirect prin cantitatea de utiliti produse. Faptul c departajareade teoria
obiectiv nu a fost net, categoric, a fost observat i de neoclasicul Alfred Marshall. A rmas
emblematic exprimarea sa pe aceast tema: A ne ntreba, spune el, care dintre cele 2
elemente, respective cost (munca) sau utilitatea apreciat subiectiv determin n final valoarea
este egal cu a ne ntreba care dintre cele 2 lame ale foarfecelui taie lama de hrtie .
Impactul mare pe care aceast nou viziune l-a avut asupra categoriei adiacente valorii. Astfel
costul de producie e privit ca utilitate sacrificat sub forma costului de oportunitate.

Preurile nu mai au o baz obiectiv, nu mai tind spre o valoare determinat dup toate
regulile calculului economic n producie. Ele nu mai pot fi dect relative.
La clasici repartiia deriv din teoria valorii, la neoclasici ele fac corp comun, cu alte cuvinte
la clasici remunerarea este a agenilor purttori.
La neoclasici, dimpotriv, cei remunerai sunt factorii de producie nsi pentru c sunt rari.
n plus clasele sociale, principalele participante la procesul repartiiei, aflate pe poziii
divergente i cu exprimarea interesului ntr-un mediu pe care clasicii l-au vzut nu de puine
ori ameninat de neliniti, lipsesc din peisajul noii paradigme. Peisaj ideology vorbind total
neutru , peisaj populat de un personaj neutru cu nume generic (productor sau consummator)
care poate veni de oriunde i relative la care nu se pun ntrebri despre apartenena la vreo
clas social.
n al 2-lea rnd, ruptura de clasici se produce prin obiectul analizei. n atenia clasicilor, este
tiut, a stat construcia unui model al dinamicii economice. Trinitatea productiv (pmnt,
munc, capital), acumularea i creterea economic i-a preocupat n mod insistent, creterea
bogiei a rmas la ei scopul analizei i al aciunii practice.
n cazul neoclasicilor oferta de factori de producie este exogen. Dintr-o asemenea
perspectiv, a gsi modalitatea de combinare optim a factorilor pentru a maximize utilitatea
bunului, reprezint esena noii preocupri. n acest registru dezvoltarea economic este
nlocuit cu preocuparea pentru echilibru. ntr-un climat esenialmente static, alocarea
resurselor rare date pentru a atinge optimul economic devine axa analizei economice. n
cutarea echilibrului, neoclasicii construiesc un mediu propice cercetrii lor i impugn o nou
metod. Mediul este unul abstract al concurenei pure i perfecte, cantonat predilect la nivel
macroeconomic.
Dac la clasici subiecii analizei puteau fi deopotriv indivizii, agenii economici, grupurile
sau clasele sociale, la neoclasici personajul aciunii rmne agentul simplu, individul sau
firma n calitate de productor sau consumator.
n acest mediu abstract i static , istantaneu al vieii economice, neoclasicii opereaz cu o
metod nou, o inovaie. Este vorba de principiul marjei sau al ultimei uniti, principiu
extins la toate dimensiunile analizei economice. Aplicarea acestui principiu a nsemnat, n
esen ncercarea de a gasi rspuns la ntrebri de genul, ce se ntmpl cu costul dac se
mrete producia cu o unitate, ceinfluen are asupra produciei creterea cu o unitate a unui
factor, ct trebuie de adugat la un factor pentru a compensa scderea produciei determinat
de diminuarea cu o unitate a altui factor. Acesta este genul de ntrebri care defines principiul
valorilor marginale. Pentru a oferi suport pretins raional al unor judeci fasonate pe acest
tip, neoclasicii au construit cunoscutul model al consumatorului sau productorului. Modelele
care pleac de la un mare nr. de ipoteze i principia metodologice.
Iat cteva exemple:

Valorile de schimb sunt omogene, care de consecin pot fi aduse la un numitor


comun sunt ierarhizabile i interschimbabile

Raionalitatea perfect (total)- ageni perfect informai, nu prea exist risc de


incertitudine.

Continuitate n evoluia fenomenelor economice.

Pe aceast ultim ipotez se sprijin folosirea funciilor matematice continue i derivabile.


ntr-un ater context optimul economic este gsit prin optimul funciilor. Tot de aici, folosirea
matematicii este socotit deopotriv o victorie i un indiciu al calitii tiinei economice.
ncepnd de acum economitii se mpart n 2: matematicieni i literai. Pentru primii scutul
matematicii i folosirea acestuia va fi socotit o emblematic a tiinificitii, ca i singura cale
de cercetare.
n cea de-a 2-a categorie intr reprezentanii colii austriece, ei refuz matematica, pretinznd
c vor spune adevruri pe cale pur calitativ.

CURS 10
Teoria echilibrului (neoclasicilor)

Trimiterile la aceasta tema le facem, evocand 3 nume mari: Marshall, L. Wargas, V. Aretto.
Primul cu echilibrul partial, al doilea cu echilibrul general si al treilea cu optimul economic.
Preocupati de aceeasi problema( echilib ec) Marshall si Vargas se deosebesc prin urmatoarele:
-aria careia au circumscris analiza; astfel Marshall opereaza pe piata unui singur produs
pentru ca apoi pe calea inductiei, prin extensie si generalizare , sa isi trimita concluziile la
nivel general( macroec)
-intervalul de tema luat in considerare, Marshall este inclinat sa faca judecati pe termen lung,
Vargas, dimpotriva analizeaza predilect pe intervale scurte. Acesta nu este un motiv sa il
socotim in static; dimpotriva preocuparile sale pentru analiza conditiilor de stabitate ca si
politicile insipirate din analiza sa trimit spre analiza dinamica si nu spre cea statica.
-ipotezele de lucru: ambii si-au dat seama ca varibilele economice sunt interdependente:
pretul poate fi rezultanta raportului tensionat cerere-oferta, daca la randu-I pretul poate
influenta acest raport ca si fiecare dintre componentele sale in parte.
Ratiuni de analiza economica( metodologice) i-au condus la a imparti variabilele in:
dependenta si independenta.
In cazul lui Marshall preturile sunt var. dependente. Pt a se ajunge la echilib. in cazul lui, se
ajusteaza cantitatile. In cazul lui Vargas, cantit. Oferite si cerute sunt variabile dependente de
pret. Ca atare, dupa el, se ajunge la echilib Prin ajustarea preturilor.
In afara acestor note deosebitoare, cei doi, se intalnesc in cond in care modelul lui Marshall
nu e decat un caz partic al modelului echilib gen al lui Vargas.
Echilibrul general vargasian
Intrebarile fundamentale pe care si le-a pus Vargas ca premisa de plecare au fost urmatoarele:
-

Echilibrul pe piata fact de prod atrage dupa el, in mod automat echilib de pe piata
produselor finite. Sunt aceste echilibre compatibile?

Care sunt conditiile lor de existenta?

Sunt sau nu stabile asemenea echilibre?

In incercarea de a oferi rasp acestor intreb mari, vargas construieste un model cu 5 sisteme de
conditii prin care incearca sa afle la modul concret urmat.:
-

Cum se fixeaza cantit din toate prod vandute pe piata si cum se deter preturile
acestora?

Cum se fixeaza cantit fact atrenati in productie ca si pretul acestora?

Care sunt consumurile specifice?

Formuland astfel prob si incercand sa rezolve ecuatiile amintite, Vargas conclude ca se ajunge
la echilibru atunci cand oferta egaleaza cererea pt toate produsele finite si toti factorii de prod
indiferent de niv preturilor.
Finalul analizei sale este o incercare de a oferi rasp la urm intrebari:
-

Cum poate economia sa ajunga la sist de preturi care confera echilib pe toate pietele?

In prezentarea premiselor de plecare s-a rasp deja in principiu ac intreb si anume:


Prin manevrarea preturilor prin tatonari, cum spune Vargas, acest rasp al sau se inscrie la 2
rubrici: una a schimbului si alta a productiei.
In ceea ce priv schimbul, Vargas transforma piata nationala intr-o sursa uriasa Aici un
lansator de preturi face o prima strigare de preturi, la intamplare.
Daca dupa aceasta prima strigare, apare un excendent de oferta, la urmatoarea strigare, se va
avea grija sa se lanseze un sistem de preturi in scadere si invers.
Pretul la care cererea acopera oferta si la care se ajunge tatonarile succesive este tocmai pretul
de echilibru.
Cum rasp productia acestei legi ale tatonarilor succesive? Prin incheierea de contracte
proviziorii, spune Vargas. Provizorii sub raportul pretului. Numai unde preturile practicate pe
piata se dovedesc a fi de echilib, numai atunci contractele vor deveni ferme. Numai atunci si
numai asa cantit contrac isi va gasi pe deplin desfacerea.
Asa cum a fost gandit modelul lui Vargas a starnit curiozitate si a primit aprecieri si critici
inscrise pe toata gama. S-a exagerat pana cele care nu recunosc nici un merit de al lui.
Minusurile tin de mediul si modul de analiza.
Vargas si-a gasit esantionul pe terenul concurentei pure si perfecte, fara constrangeri, fara
monopoluri, fara mutatii in dimens si calitatea fact de prod sau gustul consum.
In plus in perimetrul sau de analiza nu apar mutatii in struc produc. Cu toate aceste minusuri
semnalalte si nesemnalate, demersul lui Vargas ramane unul foarte important atat pt stiinta cat
si pt doctrina economica.
Importanta pt stiintele econ:
-tentativa Vargas a constientizat ca individul reprez prob modala a teoriei econ.
-modelul sau trans un mesaj, acela de a gandi economic prin prisma sistemului, al
ansamblului

-modelul sau a inspirat econometric contab nationala, modele input- output


In ceea ce priveste lat doctrinara, Vargas nu mai este ce pare a fi. Pe acest teren, al doctrinei,
el coboara din sfera atractiei stiintifice cu picioarele pe pamant pt a se manif ca un reformator.
Vargas este un reformator in masura in care prob justitiei soc nu l-au lasat rece, dimpotriva el
s-a declarat un adept al econ soc, sunt partizani ai miscarii cooperative.
Apara si motiveaza particip salaratiilor la capitalul intreprinderilor si se manif pt un plus de
justitie in repartitia veniturilor.
Vargas si-a dez credinta in ideea doctrinei liberale careia i-a ramas fidel. Doctrina a facut din
eficacitatea economica ALFA si OMEGA discursului. El nu s-a multumit cu atat. Pentru el
efic econ nu are valoare daca nu este in ac timp si efic soc. Calea spre deziderat o indica cu
claritate scriind urm: Trebuie sa contruim o doctrina capabila de a combina liberalismul, care
asig expansiunea produc. cu socialismul care realizeaza mai multa justitie.
Mai clar exprimat nici ca se poate. Compromisul odata facut, contemporanii se vor vedea
abilitati sa considere ca la nivelul faptelor Vargas a fost mai aproape de stanga, cel putin un
reformist. S-a manifestat ca un etatist si a sugerat o politica socialista. Lucrul e usor de probat
pe ultimele carti pe care le scrie, de economie, in care propune nationalizarea pamantului sau
a caiilor ferate. Se pronunta pentru interventia statului si isi imagineaza societatea perfecta ca
pe un sac de socialism perfect, in care isi dau mana economia de piata, un stat puternic si
interventionist.
Modelul lui Vargas a sugerat o politica de stanga, fapt ce e atestat si de interesul pe care unii
economisti .comunisti l-au manifestat fata de opera sa.
Explicatia ei e simpla. Acel lansator de preturi al lui Vargas nu putea fi asemuit in conceptia
economiilor din tarile socialiste, decat cu un birou. National de planificare sau un comitet de
stat pt preturi. Nu e vina lui Vargas ca modelul sau de concurenta pura si perfecta a fost
asimilat unui model de concurenta perfect organizat. E posibil ca Vargas sa nu isi fi dorit o
asemenea interpretare.

CURS 11
Reactii doctrinare la liberalismul clasic si neoclasic
Liberalismul promovat de scoala clasica si neoclasica a reprezentat doctrina dominanta a sec
XIX. Insa ea nu a fost imbratisata de toate statele in aceeasi masura. Principalele critici la
adresa dogmei liberale vin din partea scolii istorice germane, a institutionalismului american,
nationalismului economic, interventionismului reformator si socialismului.
1. Scoala istorica germane si institutionalismul American
Gandirea economica germana a avut o anumita specificitate, si anume a fost centrata pe
institutiile sociale. Interesul principal nu viza individul in relatiile de interdependenta dintre
grupurile organizationale: familie, corporatie etc.
Scoala istorica germana s-a dezvoltat in 2 etape:

Vechea scoala istorica (sec XIX) reprezentata de W.Rocker, Bruno Hildebrandt.

Noua scoala istorica(sf sec XIX- incep. Sec XX) reprezentata de G.Schmoller, Adolf
Wagner si Max Weber.

Indiferent de perioada corpul comun de idei al scolii istorice germane poate fi sintetizat astfel:

Adversitatea fata de abstractionismul si logica pura a stiintei economice clasice si


neoclasice.

Refuzul calcului marginal si convingerea ca nu se poate ajunge la adevar pe cale


logica

Economia trebuie studiata in contextual desfasurarii ei istorice si sociale in timp si


spatiu.

Pentru scoala istorica germana, institutia (familia, grupul social, corporatia, intreprinderea sau
statul) accede individului. Oamenii sunt animati si de alte sentimente decat cel al castigului
imediat :onoare, mila, compasiune sau statut social.
Imaginea caricaturala a lui homo oeconomicus este inlocuita cu cea a individului moral care
traieste, se formeaza si actioneaza intr-un mediu social bine definit.
Scoala istorica germana nu crede in mecanismele infailibile si autoreglatoare ale pietei.
W.Rocker in lucrarea Teoria crizelor demonstreaza ca nu toate problemele economice pot fi
rezolvate conform principiilor clasice si neoclasice.
Piata poate si de multe ori greseste, cunoaste derapaje mai mult sau mai putin controlabile .
Fara a nega avantajele liberei concurente , scoala istorica germana face apel la interventia
statului. Ceaa ce rezulta este o economie mixta ce a purtat numele de socialism de catena
sau socialism de stat.

Socialismul de stat apare astfel ca o economie cu un puternic sector public si un stat insarcinat
cu justitia sociala si reglarea economica, un stat platitor de salarii indirecte.
Adeptii scolii istorice germane au fost nationalisti. Nationalismul german s-a manifestat in
dublu sens. Un sens pozitiv benefic si constructive conform caruia economia nu poate fi decat
nationala si ca atare trebuie analizata si abordata in perimetru si in raport cu alte natiuni. Cel
de-al doilea sens a condus spre elitism, rasism si chiar la sustinerea celui de-al doilea razboi
mondial.
Nationalismul exacerbat a fost exprimat in varianta expansionista: marele spatiu german.
Scoala istorica germana a avut o puternica influenta asupra institutiilor americane. Principalii
reprezentanti : Thorsten Veblen, John Commons, W. Mitchell.
Paternalismul german asupra institutionalistilor americani reiese din programul propus de
acestia in analiza economica:

Abordarea istorica este fundamental in economia politica

Activitatea economica nu reprezinta decat un aspect al org. social in dezvoltare.


Ele sunt intim legate de activitatea sociala, politica si religioasa.

Intr-un asemenea context trebuie analizata problema etniei.

Redefinirea rolului statului in economie

Institutionalistii sunt impotriva copierii/imitarii vreunui model

Institutiile americane se pronunta pentru o metoda empirica bazate pe observarea datelor


statistice.Ei acorda o importanta deosebita cadrului juridic si accepta un interventionism
rezonabil. Ei considera statul ca pe un a carui influenta pozitiva reprezinta o conditie
indispensabila progresului uman.
Omul este inante de toate un ins social si ca urmare cele 3 nivele ale studiului trebuie sa fie
individual, institutiile si economia nationala. Studiul complexitatii vietii economice este este
singurul capabil sa evite erorile ultraliberalismului.

CURS 12
Naionalismul economic

Principalii reprezentani ai acestui curent de gndire economic sunt:Federic List n Germania


i H.C.Carry n Statele Unite
Aceti economiti au observat c liber schimbul specific colii clasice este doar n avantajul
marilor puteri.Germania,Rusia i SUA se aflau la nceputul unui drum pe care Anglia i
Frana deja l terminase.Ei au considerat c naiunile nu sunt dotate similar cu factori de
producie,naturali,tehnici sau economici.Ca atare statele nregistreaz nivele diferite de
dezvoltare i deci,nu pot promova aceleai politici economice.
Principala lucrare a acestui curent:Sistemul naional de economie politicpublicat de F.List
n 1940.n nota colii istorice germane,List refuza abstractizarea i se pronun apt istorism n
analiza economic.El nu crede n mesajul minii invizibile ic ere ajutorul statului.Elementul
de baz al analizei este naiunea cu nevoile ei.Trecerea de la individ la naiune este principal
schimbare de paradigm,iar conceptual principal forele productive ale naiunii.
Conceptul de fore productive ale naiunii,include deopotriv factori materiali,morali,sociali i
politici.List este convins c o naiune puternic nu poate fi dect o naiune industrializat.
Mijlocul cel mai potrivit pt a ajunge la un stat nalt al dezvoltrii industrial este
protecionismul educator,elastic i mobil aplicabil n procente diferite numai la mrfurile
care ar putea concura produsele naionale aflate ntr-o stare de inferioritate fa de strintate.
La List,protecionismul nu este un scop n sine,ci doar un mijloc de educare a forelor
naiunii.Odat ce naiunile devin industrializate i pot concur cu anse egale cu strintatea
protecionismul trebuie nlocuit cu liber-schimbul.List a artat c i alte naiuni n special
Anglia au procedat la fel.
Protecionismul lui List nu viza doar dezvoltarea industriei ci a ntregii economii naionale
vzut c un complex naional bine proporionat i articulat.De protecionism trebuie s
beneficieze doar Germania.Rusia i Sua,cu scopul de a ajunge din urm Anglia vzut ca
etalon al dezvoltrii.Apoi aceste naiuni trebuie s i urmeze forele pt a civiliza restul
lumii.
Din punct de vedere economic protecionismul a avut muli adepi n rile ce treceau de la un
sistem agricol spre industrializare.n Romnia,s-a regsit n lucrrile lui D.P Marian,P.S
Aurealian i A.D .Xenopol.

CURS 13
Intervenionismul reformator :Jean Charles ,Leonard Sismondi

Sismondi este un reformator i un aductor de alternative la liberalismul clasic.Legtura lui cu


clasicismul se pstreaz numai prin acceptarea proprietii private i a economiei de
pia.Aceasta din urm este ns temperate prin acceptarea interveniei statale.Dincolo de
aceasta,literatura economic l reine c pe un critic,un reformator n teorie i n practic ,un
deschiztor de drumuri n analiza crizelor economice.
`
Sismondi este considerat un precursor al social democraiei i al dirijismului.n primul
rnd el refuza mecanic clasic de tip Newtonian
Legea lui Say nu i spune nimic din momente ce constata c ntre producie i consum apar
dezechilibre aductoare de crize.Sismondi nu trimite pe terenul repartiiei pt a nelege
dezechilibrele ntre cerere i ofert.n opinia lui,venitul se concentreaz n mini puine i cei
mai muli rmn sraci.
n al doilea rnd,Sismondi nu crede n mitul armoniei spontane.El consider c interesul
personal,individual ic el colectiv nu coincid.Expresia cea mai elocvent o gsim n lucrarea
sa Noi principia de economie politic sau Despre bogie n raport cu populaia.Lucrarea
este o pledoarie pt justiia social,iar justiiarul nu poate fi dect statul.
Statul trebuie s intervin pe cale legislative pt a tempera mecanismul pieei libere i pt a
asigura protecie social i ocuparea ct mai deplin a forei de munc.
Sismondi nu este un socialist,el nu vrea egalitarism i planificare colectiv.Vrea economie de
pia,moderat prin prezenta statului i mai mult justiie social.
Leon Walras---echilibrul walrasian
Socialismul
Muli autori reclama paternitatea cuvntului socialism.Ceea ce este admis n mode
general,este c noiunile ce socialism i comunism au fost puse n circulaie pe scar larg de
ctre socialitii utopici francezi la nivelul anilor 1831-1832 i de ctre Robert Owen cu ocazia
fondrii Tuturor Claselor i Tuturor Naiunilor.Cu toate c n principiu cei mai muli
teoreticieni nu au vzut n cele 2 noiuni dect o diferen de grade sau simple nuane,nc de
la nceput se remarc totui o anumit departajare n ceea ce privete abordarea unor problem
cheie ale societii.
n timp ce pt socialiti proprietatea este comparabil cu mai multe forme de organizare,pt
comuniti proprietatea i folosirea n comun a mijloacelor de producie a contribuit nc de la
nceput baza unei societi noi,diferite de capitalism.

O alt deosebire vizeaz legtura dintre individ i societate.Marea majoritatea a colilor


socialiste acorda prioritate individului.Gndirea comunist subordoneaz individul
comunitii.
Socialitii doresc s construiasc o nou societate pe cale panic prin transformri
democratice,n timp ce comunitii concept acest proces pe cale revoluionar.

Reprezentani ai socialismului:
1.Claude Henri de Saint Simon
Saint Simon este primul mare utopist francez care trind vremurile revoluiei,ajunge la
concluzia c istoria societii omeneti,reprezint n esen o schimbare a formelor de
proprietate.Schimbarea dorit de el i are originea n critic societii capitaliste.El
construiete n locul acesteia propriul su sistem industrial care n esen reprezint o
organizare social care s favorizeze industria.El vrea un socialism condus de o elit
intelectual un socialism a unei oferte abundente care s mbunteasc soarta tuturor.Statul
trebuie s fie unul nelept i nu unul centralizat i sufocant.Misiunea statului ete s respecte
producia i proprietarii.Pe scurt Saint Simon este un socialist liberal.
2.Charles Fourier
Acesta se manifest ca un continuator al gndirii socialiste n primul rnd prin critic
vehementa adresat societii capitaliste.n opinia sa ,rul societii capitaliste nu vine de la
modul n care este repartizat i organizat proprietatea,ci de la lipsa de organizare,de la
producia fr noim.El propune trecerea la o nou ornduire(sistemul falansterian),iar
trecerea la acest sistem nu se realizeaz prin revoluie social,ci pe baza factorului contient
fiind o oper a raiunii.n noua societate,proprietatea particular nu dispare ,ea este
transformat n acionariat,iar sistemul garanteaz tuturor dreptul la munc.
3.Pierre Joseph
A marcat puternic gndirea socialist a sec XIX i i-a gsit muli adepi i continuatori n
rndul socialitilor de mai trziu .El a fcut mari concesii proprietii private n sensul c nu a
criticat proprietatea n sine,ci doar abuzurile.Sursele bogiei se gsesc la Joseph n liberal
schimb i nu n asociaie.Pt a evita exagerrile el propune intervenia justiiei avnd ca
conciliere liberalismul i socialismul.
Se remarc prin grija pt soarta celor sraci i critic ata comunismul care neag independent i
individualitatea ct i capitalismul.