Sunteți pe pagina 1din 4

POSTURAREA: reprezinta pozitii ale intregului corp sau ale unor parti

ale acestuia, impuse


sau mentinute voluntar, pentru un anumit timp, in scop profilactic sau
terapeutic. Sunt situatii
in care posturile se imobilizeaza, dupa cum in timpul imobilizarii se
folosesc posturari pentru
combaterea unor efecte secundare. Efectele posturarilor asupra
tegumentului: posturarile
realizeaza asa-numita profilaxie de decubit. Decubitul dorsal prelungit
determina, prin
greutatea corpului, presiuni maxime continue la nivelul punctelor de
contact cu suprafata de
sprijin. Punctele de contact sunt reprezentate de excrescentele osoase:
calcaie, ischioane,
regiunea sacrala, apofizele spinoase vertebrale, spinele scapulelor. La
aceste nivele apar
tulburari trofice (focare de necroza si escare), secundare hipoxiei
locale. Prevenirea acestor
complicatii se realizeaza prin scaderea numarului punctelor de sprijin
sau alternarea
decubitului dorsal cu derivatele sale (plasarea unui burete sub calcaie
scade presiunea la acest
nivel). Efectele posturarilor asupra aparatului locomotor: La nivelul
articulatiilor: scad redorile
prin mentinerea segmentelor articulare in: pozitii relaxante, de
combatare a durerii produsa de
intinderea partilor moi ale articulatiei (genunchii se flecteaza la 10-150
si se mentine pozitia
prin aplicarea unui rulou sub fosele poplitee); pozitii functionale, de
maxima utilitate
articulatiilor, care confera independenta functionala individului, chiar in
conditiile instalarii
unei ankiloze secundare (se recomanda in procesele inflamatorii cu
evolutie previzibila, in
recuperarea neuromotorie); pozitii de alungire a musculaturii
hipertone, care scad tonusul
muscular si previn instalarea contracturilor. La nivelul muschilor: scad
spasticitatea musculara
prin adoptarea unor posturi reflex-inhibitorii, inverse modelului spastic.
La nivelul membrului
inferior paralizia predomina pe musculatura flexoare, rezultand o
postura caracteristica,
determinata de contractura-retractura musculaturii antagoniste:
extensia gambei pe coapsa, a
11

piciorului pe gamba (picior equin, uneori varus equin). Postura reflexinhibitorie este sold in
flexie, ABD si rotatie externa, genunchi si picior in flexie. Posturile cu
efecte asupra aparatului
locomotor se realizeaza dinpunct de vedere tehnic manual (de catre
kinetoterapeut),
autocorectiv (prin greutatea propriului segment de membru sau a
greutatii corpului),
instrumental. Posturarile manuale impun cunoasterea si respectarea
biomecanicii articulare si
fixarea segmentului de membru nemobilizabil, pentru a evita
interventia compensatorie a
acestuia (fixarea se poate realiza manual, pe un plan inclinat-pentru
brat sau pumn, in chingi,
mansoane rigide). Postura va fi precedata de: mesaje cu efect
decontracturant (sugestie,
autosugestie), care pot ameliora amplitudinea articulara cu cateva
grade, dupa care postura se
reevalueaza; masaj transversal profund, care asigura anestezia in
timpul sedintei, precum si
ruperea aderentelor periarticulare; tractiuni axiale manuale sau cu
ajutorul scripetilor cu
contrarezistenta, utilizatemai ales in contracturile periarticulare;
proceduri termoterapeutice.
Indicatii metodice: sa se realizeze lent; forta sa fie progresiv crescanda;
bratul parghiei sa fie
cat mai scurt; durata sedintei sa nu depaseasca 3-4 minute; sa se
repete de 10-20 ori/zi, in
functie de reactiile pacientului si conditia fizica a kinetoterapeutului.
Posturile manuale
reprezinta tehnica de electie pentru articulatiile: membrului superiorpumn, degete si police;
membrului inferior-tibiotarsiene, mediotarsiene si subastragaliene.
Posturile autocorective sunt
atitudini impuse pacientului si adoptate voluntar de acesta, pentru
corectarea progresiva a
limitarilor amplitudinilor articulare. Sunt indicate mai ales in retractiile
musculo-tendinoase.
Caracteristici: nu necesita aparate sau instalatii; solicita participarea
pacientului la actul
recuperator (el trebuie constientizat asupra atitudinii vicioase pentru asi insusi efectuarea
corecta a posturii, incat aceasta sa fie mentinuta, chiar daca este
neconfortabila, dezagreabila);
se utilizeaza mai ales pentru membrul inferior; sedintele se
completeaza cu masajul partilor

moi, crioterapie, aplicatii de parafina. Posturari segmentare: mentinute


prin greutatea unui
membru sau a unui segment al acestuia. Se utilizeaza de obicei pentru
reducerea flexumului
genunchiului. Se efectueaza mai ales din decubit ventral. Subiectul se
pozitioneaza cu
genunchiul in afara suprafetei de sprijin, astfel incat unghiul flexumului
sa scada sub greutatea
gambei, dar si ca urmare a actiunii fortei gravitationale. Postura se
mentine in medie 2-3 ore.
Posturari realizate prin greutatea corpului se efectueaza din pozitia
stand. Intr-o redoare a
gleznei cu deficit de extensie se mentine sprijinul pe antepicior. Pentru
aceasta se utilizeaza
doar o parte a greutatii corpului, pe o durata de maximum 15-20 de
minute. Cand postura nu
este tolerata se efectueaza in piscina. Posturarile instrumentale
restabilesc mobilitatea
articulara utilizand greutati (incarcaturi): directe (saculeti cu nisip,
suluri, perne) plasate
proximal sau distal de articulatia mobilizata; indirecte, aplicate prin
intermediul montajelor cu
scripeti. Aceste posturari solicita intens articulatia, de aceea se
folosesc mai ales pentru
articulatiile mari (genunchi, sold), pentru celelalte putand fi chiar
nefaste. Mentinerea nu
depaseste 15-20 de minute. Efectele posturarilor asupra organelor
interne: posturarile induc
efecte asupra organelor interne. Ele utilizeaza stres-ul gravitational
pentru facilitarea unor
procese fiziologice-circulatia sangvina in marea si mica circulatie,
secretia bronsica.
Posturarile cu efect asupra aparatului cardiovascular: Antideclive
(proclive) faciliteaza
circulatia de intoarcere venoasa si limfatica la nivelul extremitatilor si
au rol profilactic sau
curativ in edemele de staza. Pentru membrele inferioare se obtin cu
ajutorul partilor mobile si
reglabile ale patului (la bolnavii spitalizati) sau cu ajutorul pernelor,
sulurilor, astfel incat
membrele inferioare sa fie ridicate la 300 fata de planul patului. Pentru
membrele superioare se
adopta voluntar sau cu ajutorul pernelor sau sulurilor, incat antebratul
sa realizeze un unghi
ascutit cu bratul, iar mana sa fie plasata in pozitie verticala (favorabila
atat repausului, cat si

evitarii edemului). Declive (gravitationale) faciliteaza circulatia


arteriala in capilare si se obtin
prin mentinerea extremitatilor in sens gravitational. Posturarile cu efect
asupra aparatului
respirator: Profilactice: previn instalarea unor afectiuni pulmonare
secundare scaderii
ventilatiei bazelor pulmonare si zonelor hilare. In imobilizari la pat
trunchiul se va ridica
12

treptat cu ajutorul unor perne asezate in trepte sau se vor adopta


pozitii de decubit lateral.
Aceste posturi ale trunchiului favorizeaza drenajul bronsic al diferitelor
segmente pulmonare,
asigurand o ventilatie mai buna. Terapeutice, de drenaj bronsic:
favorizeaza eliminarea
secretiilor bronsice din lobii si segmentele pulmonare afectate in caz
de bronsite cronice,
bronsiectazii, abces pulmonar.

S-ar putea să vă placă și