Sunteți pe pagina 1din 22

Programul Son-Rise

Este preluat din topicul "scoala", autor ami, iar mie mi-a parut foarte potrivit pentru un
autist cu probleme de comunicare, asa ca m-am pus pe treaba...
Ce diferente aduce programul Son - Rise?
Programul Son-Rise(SRP) a fost primul care a sugerat ca copii cu aceste diagnostice au un
potential extraordinar de tratare si crestere.
SRP a inovat o modalitate de tratament educatioal care includea alaturarea fata de copil si nu
actionarea impotriva lui.
Programul plaseaza parintii in a fi profesori cheie, terapeti si directori ai propriilor programe,
utilizand casa ca pe cel mai adecvat mediu de crestere in care sa-si ajute copii.
Programul SRP a indraznit sa sugereze ca respectul si purtarea de grija cea mai profunda ar fi
cel mai important factor ce are ca impact motivarea copilului sa invete, iar de la inceput face
ca dragostea si acceptarea sa fie o parte importanta a procesului de predare.
Avand aceasta atitudine, cautam sa cream o legatura si un mediu sigur si apoi aplicam niste
strategii educationale sigure, testate in timp, descoperite de acest program Son Rise. Acesta
principii raman o piatra de temelie a aprofundarii noastre.
Cum ajuta principiile si tehnicile programului SRP copii cu nevoi speciale?
- alaturandu-se comportamentelor repetitive si rituale ale copilului reusim sa descoperim cheia
care dezleaga misterul acestor comportamente si faciliteaza contactul vizual, dezvoltarea
sociala si includerea altora in joaca;
- utilizand motivarea proprie a copilului, ajuta la avansarea invatarii si pune bazele educatiei
si abilitatilor;
- invatarea prin joaca interactiva este importanta pentru socializare si comunicare;
- folosind energie, etuziasm si incantare, angajam copilul in activitati si ii inspiram o continua
dragoste pentru invatat si interactiune;
angajand o atitudine optimista si necritica, maximizam bucuria, atentia si dorinta copilului
Cum incepem acest program
Noi credem cu tarie in eficacitatea acestui program, asa ca vom oferi o gama a principiilor
noastre.
Aceste principii pot fi aplicateimediat pentru a incepe sa facem o schimbare in viata copilului
nostru.
Obs: iti sugeram sa alegi o tehnica care se poate folosi la copilul tau si sa o folosesti cu
insistenta la fiecare ocazie 2-4 zile)
Zone ce vor fi luate in calcul
1. Copilul are un vocabular limitat sau nonverbal.
2. Copilul afiseaza comportamente repetitive si rituale, de auto-stimulare.
3. Copilul proceseaza un vocabular sau vorbeste in propozitii, dar nu reuseste sa foloseasca
limba in situatii speciale.
4. Nu este in stare sau nu doreste sa participe la activitatile de zi cu zi (sa se spele pe dinti, sa
foloseasca toaleta, igiena personala, sa-si faca mancarea proprie, sa se imbrace, etc.
5. Tipa, plange, se loveste, arunca obiecte, etc.
1. Copilul are un vocabular limitat sau este nonverbal
Principiile de urmat
a. Daca il inveti ca limbajul este pentru comunicare (si nu doar sunete care sa fie memorate si
repetate), atunci ii arati ca este un motiv care sa ne faca sa vorbim.
b. Daca limbajul este privit atat ca folositor cat si amuzant, copii vor fi motivati sa-l
foloseasca.
Aplicarea principiilor

1
a. Raspunde repede la sunetele pe care le scoate copilul. Cand copilul tau scoate un sunet
(chiar daca nu esti sigur ca vorbeste) du-te repede si ofera-i ceva, chiar daca nu stii ce iti cere.
Demonstreaza-i ca, comunicarile verbale ii fac pe oameni sa se miste, arata-i ca vorbirea le da
putere.
b. Arata-i ca fiecare cuvant spus inseamna o actiune. Invata-l cuvinte ce exprima actiuni si
substantive asociate cu actiuni mai intai. La aceste cuvinte este cel mai usor sa raspunda,
astfel ii arati puterea cuvintelor (ex:cand il inveti cuvantul"sus" il ridici sus). Astfel daca il
inveti cuvantul masa" nu ai nici o actiune specifica care sa aiba ca rezultat folosirea
cuvantului.
c. Fa o adevarata sarbatoare din fiecare incercare de comunicare. Daca copilul tau incearca sa
spuna un cuvant, aplauda si sarbatoreste cu mare bucurie. Deoarece noi vrem ca, copii sa fie
motivati sa incerce si iar sa incerce. Noi incurajam acest lucru, sarbatorind nu doar succesul,
dar si toate eforturile.
2. Copilul afiseaza comportamente repetitive si rituale de auto-stimulare
Principii de ghidare
a. Copii si adultii folosesc aceste comportamente pentru a-si organiza propria intelegere a
mediului lor si pentru a castiga un sentiment de control intern.
b. Aceste comportamente pot fi tratate in natura.
c. Aceste ritualuri sunt o poarta a interactiunii umane si relatiilor sociale.
d. Aceste comportamente sunt confortabile pentru copii si au un scop chiar daca noi nu-l
intelegem.
Aplicarea principiilor
a. Decat sa incerci sa-l fortezi sa-si opreasca comportamentul, mai bine incearca sa te alaturi
comportamentului, sa ajuti ca jocul solitar sa devina joc in tandem, ia parte in mod sincer la
jocurile lui inainte de a-i cere sa ia parte la ale tale.
b. Alatura-te activitatii copilului tau, imitand exact ceea ce face el (ex:daca-si flutura mainile,
fa si tu la fel, aseaza-te in asa fel incat sa te vada ca l imiti.
5Tipa, plange, se loveste, arunca cu obiecte, etc.
a. Copii folosesc aceste comportamente deoarece ele functioneaza. Daca un copil tipa, o face
pentru ca el a invatat ca acesta este felul in care obtine ceea ce vrea. Pentru ca oricare ar fi
motivele in acest moment ei nu sunt in stare sa gaseasca un alt mod de a o face, daca ar putea
ar face-o.
Aplicarea principilor
- Nu avea nici o reactie. Pastreaza-ti expresia faciala si tonul vocii neschimbate(n te incrunta,
nu tipa sau fa vreo grimasa). Intotdeauna misca-teusor si incet in acest timp, redu minim
reactiile tale si astfel nu sprijini in nici un fel aceste comportamente.
- Decat sa incerci sa ignori aceste comportamente, explica cu o voce calma si iubitoare ca tu
nu intelegi aceste comportamente cand comunica cu tine in acest mod. Chiar daca copilul tau
u vorbeste, explicatia ta este folositoare atat in continut cat si tonalitate.
- Evita sa-i dai rasplata pe care o vrea. Daca ii dai ceea ce vrea, atunci cand tipa il inveti ca
acesta este un mod eficient de a comunica.
- Ai grija de tine, minimalizand reactiile lui, asta nu inseamna ca trebuie sa-i dai voie
copilului sa te loveasca sau sa te ciupeasca. Incearca sa pui o perna in fata ta si sa te misti in
alta parte.
- Ofera o alternativa. Daca copilul tau te trage de par, ofera-i un ghem de care sa traga. Daca
arunca cu obiecte tari, ofera-i un obiect moale sa- arunce.
Fa o adevarata sarbatoare atunci cand copilul se comporta bland si face ce ii ceri.
- Misca-terepede atunci cand copilul iti cere ceva clar si frumos astfel ii arati contrastul intre
cele doua tipuri de comunicare.
4. Copilul nu doreste sa participe la activitatile de zi cu zi(spele pe dinti, imbrace, etc)

2
Principii de urmat
- Oamenii au nevoie de timp pentru a invata, asa ca este important sa investesti timp pentru a-l
ajuta pe copil sa achizitioneze noile abilitati.
Aplicarea principiilor
- Arata-i aceste activitati continuu, in decursul unei zile.
- Da atentie acestui lucru si implica toti membrii sa participe la acestea(ex: toti- pune-ti
jacheta acum!)
- - Arata-te bucuros la orice semn de interes sau incercare de a face ceva(ex:isi pune
haina pe dos)
- - fi flexibil cu timpul acordat, daca copilul tau nu sta sa fie pieptanat, decat sa- fortezi
il lasi 10 min, apoi incerci din nou.

Ceea ce urmeaza vine in ajutorul dumneavoastra in a echipa camera de joaca cu jucarii si


materiale care va ajuta sa interactionati cat mai bine cu copilul. Parintii se intreaba adesea:
“Ce fel de jucarii sunt cele mai potrivite pentru ca copilul sa interactioneza cu mine cel mai
bine? Cate jucarii ar trebui sa fie? Cum pot sti daca jucaria nu este periculoasa pentru copil?
Unde pot gasi jucarii folositoare?” De peste 20 de ani lucram cu copii intre 9 luni si 53 de ani
si am putut sa ne facem o idee buna despre obiectele (jucarii si materiale) care ajuta cel mai
mult un copil sa se dezvolte si sa invete. De asemenea am vizitat familii care faceau Son-Rise
acasa si am gasit camere de joaca pline cu jucarii care nu incurajau interactiunea copilului,
deseori am gasit multe jucarii care chiar subminau interactiunea. Am adunat informatiile de
mai jos pentru a va ajuta sa va umpleti camera de joaca cu jucarii durabile, nepericuloase care
sa usureze diferite forme de interactiune.
Ne-am uitat peste sute de cataloguri de jucarii, am cautat pe internet, am vizitat targuri
internationale de jucarii si am luat legatura cu numerosi fabricanti de jucarii de pe tot globul
pentru a gasi cele mai potrivite jucarii care se pot folosi intr-o camera de joaca Son-Rise. Pe
urma am luat mostre ale acestor jucarii si le-am testat intens, cu diferiti copii in camerele de
joaca de la Autism Treatment Center of America™.
Jucariile care au trecut acest test riguros sunt enumerate mai jos pentru a va ajuta sa va
echipati camera de joaca. Lista ce urmeaza nu este exclusiva, ea va ofera un punct de plecare
in cautarea dumneavoastra precum si va ofera indicatii in a evalua utilitatea unei noi jucarii.
Toate jucariile de mai jos au fost testate si indeplinesc urmatoarele criterii:
1. Solide: experienta noastra cu copii autisti si cu alte probleme de dezvoltare similare ne-a
demonstrat ca aceste jucarii trebuie sa faca fata la aruncaturi, ros si indoit in alte forme!
Fiecare dintre jucariile de mai jos a trecut testul durabilitatii.
2. Nu trebuie sa distraga atentia: Camera de joaca nu trebuie sa distraga atentia copilului si in
special nu trebuie sa supra-stimuleze copii. De aceea jucariile nu trebuie sa fie distragtive.
Jucariile de mai jos nu au culori tipatoare, modele incarcate sau beculete care palpaie, nu fac
zgomot neprovocat si nu contin multe parti mici care ar putea sa distraga atentia.
3. Incurajeaza creativitatea: Dat fiind ca ajutam copiii sa devina mai flexibili, sa gandeasca
mai creativ si sa joace jocuri imaginative, am gasit de folos sa lucram cu jucarii adecvate
acestui scop. De aceea jucariile de mai jos se preteaza a fi folosite in mai multe feluri.
4. Incurajeaza interactiunea: Majoritatea jucariilor de pe piata sunt facute pentru a da ocupatie
copilului in timp ce parintii fac rutina de acasa sau alte lucruri. Noi dorim opusul! Cu toate ca
un copil care vrea sa fie lasat numai el, va fi lasat numai el, oricare ar fi jucariile, aceasta lista
contine jucarii care tind sa promoveze jocul interactiv si nu in incurajeaza cel solitar. De
exemplu copilul se poate juca numai cu o papusa, dar poate gasi jocul mai distractiv daca
animati papusa. Astfel papusa va ofera sansa de a intra in sfera de interes a copilului.

Daca exista jucarii speciale pe care copilul le iubeste (sau chiar le foloseste in “ism”-uri – n.t.

3
actiuni repetitive, stereotipii), in afara de jucarii cu baterii si jucarii care contin cantitati mari
de nisip, boabe sau apa, va sugeram sa le aveti in camera pentru a se juca cu ele copilul. Va
sugeram sa puneti jucariile-“ism” in camera cu moderatie. De exemplu daca copilul este fixat
pe trenulete si are 50 de trenulete, micsorati numarul lor in camera la aproximativ 6. Daca
copilul este fixat pe betisoare, puneti in camerea doar cateva nu un cos intreg. Nu credem ca
este necesar sa aveti dubluri ale tuturor jucariilor, dar va sugeram sa aveti 2 din fiecare jucarie
cu care copilul se joaca singur, astfel ca sa puteti sa il urmati folosind exact aceeasi jucarie.

Multi parinti au intrebat cate jucarii trebuie sa fie in camera. Scopul este de a exista o
varietate de jucarii si care sa fie vizibile si usor de localizat atat pentru parinte cat si pentru
copil. Camerele noastre de joaca au 3 rafturi de circa 2 metri lungime cu o portiune fara
jucarii unde tinem snacks-uri, be baut, haine de schimb, scutece, batiste etc.

Lista a jucariilor recomandate


Imbracaminte si machiaj:
Set deghizare – ochelari trazniti, nas fals, urechi mari si altele pentru a atrage atentia copilului
la fata ta
Vopsele de fata – ne-toxice, care se pot spala, culorile deschise te vor face sa fii amuzant daca
se uita la tine
Palarie cu mai multe coarne – distractiv de privit, simtit si purtat
Palarie de vrajitor – Atrage atentia la fata ta si poate fi folosita la joc imaginativ.
Capa neagra – Un alt lucru cu posibilitti multiple de imbracare
Costum de pompier – folositor in multe scenarii imaginare.
Instrumente muzicale
Muzicute – se foloseste usor, este distractiv de ascultat si incurajeaza dezvoltarea motricitatii
orale
Toba-Galeata – pentru a bate ritmuri, a sta pe ea, a se urca pe ea, a o transforma in barca –
posibilitatile sunt infinite daca iti folosesti imaginatia!
Bete de toba – lemn solid, bine protejat, pentru a se putea bate in diferite obiecte fara o le
strica
Sectie ritmica – colectie de diferite instrumente de percutie pentru a-ti face propria formatie.
Sport / motricitate grosiera si dezvoltare senzoriala:
Minge mare de exercitiu (de circa 75 cm) – va recomandam 2 pentru batut, rostogolit, aruncat
transformat in avioane etc.
Mingi mici de strans – o minge de fotbal, baschet sau rugby, destul de mica ca sa poate fi
prinsa in manute si destul de moale pentru ferestre
Popice – piese moi si pocnitoare pentru practicarea coordonarii ochi-mana si multe alte
scopuri imaginative. (Pot fi excelente conuri de inghetata!)
“Rip-tag” (pentru copii sau pentru adulti) – arici (velcro) cu desene (?) colorate pentru jocuri
de etichetare. Etichetele sunt facute din material rezistent la urmarire nebuna si joc fizic care
poate fi atat interactiv cat si imaginativ.
“Luna Stick” (?) – un joc nostim la un nivel fizic mai ridicat pentru a ajuta coordinarea ochi-
mana si imbunatatirea atentiei
Balonase – aceste balonase nu pot picura si nu se pot varsa – un mijloc perfect pentru a preda
controlul fara a face podele alunecoase!
Jucarii de ros – pentru imbunatatirea motricitatii orale si stimulare senzoriala.
Materiale suport pentru jocul imaginativ
Caramizi de carton – “caramizi” uriase si solide pentru a construi orice isi imagineaza
“Suna un prieten” – tub lung si rezistent cu “aparat” din lemn pentru vorbit la telefon, aspirat,
facut foc etc.!

4
Numere si cifre uriase – colorate si texturate
Autobus de scoala – cu pasageri din plastic rezistenti si detasabili
Papusi cu gura mare – papusi (de exemplu vaca si catel) cu gura mare care se poate opera cu
mana, adica poate sa ridice si sa arunce obiecte, sa framante, sa gadile si sa il pupe pe copil si
multe alte modalitati creative de a-ti face copilul interesat de tine. Se pot folosi pentru a ilustra
puterea cuvantului – broasca zice “gadala” si este gadalata pe burta.
– set de papusi diferite (doctor, sora, dentist, fermier etc.) pentru joc imaginativ
“Bendo”- o familie cu 5 personaje (inclusiv catel si pisica) care pot fi miscate in diferite
pozitii
Set de ceai – set de plastic colorat pentru distractie imaginativa
– masini in care te poti urca sa salvezi oameni, animale, jucarii prinse etc.
Seturi de urme de maini si de picioare – seturi de plastic colorate care se folosesc pentru a
face urme, traiectorii, pasi de dans, jocuri la scara mare etc.
Microfoane – pentru a reda vocea. Distractiv pentru anunturi, actorie, spus de intamplari si
mai multe.
Bani falsi – set de monezi si bancnote pentru jocuri de roluri si invatarea descurcarii in viata si
a socotitului.
Carti albe –pentru a-ti face propriele povesti si ilustratii, sau in colaborare cu copilul sau
pentru a-l invata o interpretare a unei situatii prin personajele lui preferate.

Dezvoltare cognitiva
“ABC Toss n Play Activity Set” – un covoras colorat cu litere si ilustratii vesele, cu 4 saculeti
cu margele. Se poate folosi in moduri diferite pentru a stimula focurile interactive de invatare
a alfabetului “Arthur’s Tell-a-Story”- Avand ca protagonist personajul de desene animate
Arthur, acest joc incurajeaza aptitudinile de secventionare, dezvoltare narativa (a povestitului)
si poate forma baza pentru spunerea de povesti interactiva si jucarea de roluri.
“Fun Thinkers” – joc de corespondenta creativa pentru dezvoltarea cititului, socotitului,
gandire creativa, secventionare si aptitudini de rezolvare a problemei.
“Feel and Find” – piese de puzzle din lemn masiv pentru a dezvolta aptitudinile de
diferentiere tactila si vizuala
Carti de joc – include litere, poze si cuvinte simple “Poetry Pals” – set de 7 cartisoare
rezistente, cu poezioare simple, caractere hazlii si ilustratii adecvate.
Jocuri de “masa” / Puzzle“Bessie in the Barnyard” – Primul joc de masa, simplu cu multe
posibilitati de variatie, extindere si interactiune.
Sus & Jos Puzzle –Puzzle din lemn cu piese mari reprezentand diferite forme de transport
pentru a explica conceptele de pozitie si a incuraja dexteritatea manuala
“Kids On Stage”- Joc de tip sarada in format de joc de masa. Incurajeaza jucatul de roluri,
ghicitul, gandirea creativa si interactionarea.
“Together Game” – 20 de obiecte miniatura si carti pentru corespondenta, recunoasterea
obiectelor, aptitudini de asociere functionala si joc imaginativ
“Twister” – vechiul favorit poate fi adaptat intr-o multime de feluri prin adaptarea la mai
multe dintre motivatiile copilului (?)
Cub Miscator – un cub mare din plastic rezistent, prevazut cu buzunare transparente in care se
pot pune, pe fiecare fata, poze, cuvinte sau numere si se pot crea nenumarate jocuri
“Don’t Make Me Laugh” – Joc de masa foarte interactiv ce incurajeaza jucatul de roluri,
gandirea creativa, jocul imaginativ si auto-exprimarea
“Life Stories” – Joc de masa ce faciliteaza conversatia personala (nu pe cea bazata pe fapte),
explorind o mare varietate de situatii sociale si aptitudini.
“The Whole Brain Game” – pentru copii de 11 ani si peste, acest joc cere gandire “out-of-the-
box” si incurajeaza auto-exprimarea. Poate fi jucat competitiv sau cooperativ

5
“Ungame”– Joc de masa cooperativ pentru a stimula conversatia, a determina auto-
exprimarea si a intari aptitudinile de ascultare.
Aici se incheie traducerea, sa speram ca ne va fi de folos si poate se gaseste ceva similar si la
noi. Poate ma lamureste cineva si pe mine ce-i aia “Băţ Lună” – “Luna Stick”.
Pe site se mai pot vedea 2 tabele, unu cu jucariile recomandatet in functie de varsta, nivelul
limbajului (NL) si intervalul de atentie (IA) al copilului si altul cu date despre furnizorilori.

Redau mai departe, conform primului tabel, ceea ce NU intra in diferitele truse (pe romaneste
Kit-uri).
Astfel:
- in cea a bobocului (“Freshman Kit”) - intre 2-8 ani, NL de pana la 50 de cuvinte si IA de 10
sec – 10 min nu intra:
Sectia ritmica, “Rip-tag”, “Luna Stick”, nimic de la “Bendo” la carti de joc inclusiv si nimic
de la “Kids On Stage” (inclusiv) incolo
- in cea pentru avansati (“Sophomore Kit”) - intre 2-8 ani, NL de propozitii de 3 cuvinte si IA
de 10 min sau peste nu intra:
Sectia ritmica, “Rip-tag”, “Luna Stick”, Jucarii de ros, Seturi de urme de maini si de picioare,
Bani falsi, Carti albe, “Feel and Find”, “Poetry Pals”, “Bessie in the Barnyard”, Sus & Jos
Puzzle si nimic de la “Together Game” (inclusiv) incolo
- in cea pentru juniori (“Junior Kit”) – peste 8 ani, NL de pana la 150 de cuvinte si IA de 10
sec – 10 min nu intra:
Set deghizare, Palarie cu mai multe coarne, Palarie de vrajitor, Costum de pompier, de la
“Luna Stick” la caramizi de carton inclusiv, Autobus de scoala, de la Set de ceai la “Fun
Thinkers” inclusiv, “Poetry Pals”, Sus & Jos Puzzle, “Kids On Stage” si de la Cub Miscator
(inclusiv) incolo
- in cea pentru seniori (“Senior Kit”) – peste 14 ani, NL conversational si IA de 10 min sau
peste nu intra:
Set deghizare, Palarie cu mai multe coarne, Palarie de vrajitor, Costum de pompier, Muzicuta,
Sectia ritmica, Popice, de la Balonase la Autobus de scoala inclusiv, de la Papusi ce se
opereaza cu degetele la Masini de salvare si pompieri inclusiv, de la “ABC Toss n Play
Activity Set” la “Twister” inclusiv.

PRINCIPIILE PROGRAMULUI

Care sunt principiile ce fac Programul Son-Rise® atât de unic şi eficient?


Potenţialul copilului tău nu are limite.
Nu credem în speranţă “falsă”. Cu toate că, desigur, nu putem prezice ce va realiza fiecare
copil în parte, credem că nici unui părinte nu îi foloseşte când alţii decid în avans ce nu va
realiza copilul. Nici un părinte nu trebuie niciodată să se scuze pentru că a crezut în copilul
său. Nici noi nu ne cerem scuze de aceasta.
Autismul nu este o dereglare comportamentală: este o dereglare relaţională, de
interacţiune. La bază autismul este o condiţie neurologică în urma căreia copiii întâmpină
dificultăţi în relaţiile şi legăturile cu cei din jur. Majoritatea aşa-numitelor devieri de
comportament provin din acest deficit de relaţionare. De aceea metodele noastre dinamice,
entuziaste şi orientate pe joacă se focalizează atât de puternic pe socializare şi construirea
relaţiilor. Bineînţeles, vrem să te bucuri de copilul tău, dar, ce e chiar mai important, vrem ca
copilul să se bucure de tine.

6
Motivarea, nu repetiţia este cheia tuturor proceselor de învăţare. Multe metode
tradiţionale “merg împotriva curentului” prin aşezarea copilului şi strădania în a-l învăţa prin
repetiţie nesfârşită. Noi, însă, dezvăluim motivaţiile particulare ale fiecărui copil şi ne folosim
de acestea pentru a ne învăţa copiii aptitudinile pe care trebuie să le însuşască. În acest fel
obţinem participarea voluntară a copilului precum şi interval de atenţie mărit şi învăţare şi
generalizare crescută a aptitudinilor.
Comportamentele “de stimulare” ale copilului tău au raţiuni importante şi sunt
valoroase. Avem o acceptere şi respect profund pentru copiii noştri. Aceasta ne permite să
trecem prăpastia ce separă lumea lor de a noastră prin ceva curajos şi neobişnuit. Ne alăturăm
comportamentului repetitiv, exclusiv şi ritualistic al copilului şi nu îl oprim. Făcând aşa
construim relaţia şi legătura, fundalul pentru toată educaţia şi dezvoltarea ce va urma.
Participarea alături de copil în aceste comportamente facilitează contactul vizual, dezvoltarea
socială şi includerea altora în joc.
Părintele este cea mai bună resursă a copilului. Cu toate că am avut şansa să lucrăm cu
mulţi profesionişti foarte bine intenţionaţi, încă nu am văzut pe cineva care să egaleze puterea
unui părinte. Nimeni nu poate egala dragostea fără de seamă, adânca dăruire, angajamentul pe
termen lung şi experienţa de zi cu zi cu copilul propriu pe care le au părinţii. De aceea noi
căutăm să întărim părinţii. În fond, ne petrecem mare parte a timpului şi a efortului asigurând
părinţilor exerciţii atitudinale, ascultându-i şi asigurându-le instructajul pentru a-şi putea ajuta
copiii ca nimeni altul. Ajutăm părinţii să devină directori şi învăţători încrezători în program
propriului copil.
Copilul tău poate progresa într-un mediu potrivit. Majoritatea copiilor din Spectrul Autist
sunt profund supra-stimulaţi de o pleiadă de factori distractori pe care majoritatea dintre noi
nici nu îi observăm. Vă arătăm cum să creaţi un mediu optim pentru a învăţa astfel ca
distractorii să fie eliminaţi şi interacţiunile să fie facilitate. În plus, această cameră de
lucru/joc reduce drastic frevenţa bătăliilor de tipul trage-împinge care inhibă progresul şi
interacţiunea folositoare, astfel pavând calea nu numai pentru învăţat progresiv, dar şi pentru
o interacţiune dulce după care tânjesc părinţii.
Părinţii şi profesioniştii sunt cei mai eficace când se simt bine cu copilul, sunt optimişti
în ceea ce priveşte capacitatea copilului şi încrezători în viitorul acestuia.
De multe ori părinţii sunt confruntaţi cu prognoze înfricoşătoare şi negative. Li se spune ce nu
va face şi nu va putea avea niciodată copilul. Nu credem că vreo persoană are dreptul să-i
spună unui părinte ce nu va putea realiza copilul său. Ajutăm părinţii să se concentreze pe
atitudinea lor şi le readucem optimismul şi încrederea. Îi ajutăm să vadă potenţialul copiilor
lor şi apoi "go for the gold" – mergeţi după aurul din ei. Cu această perspectivă am văzut că
totul e posibil. În plus, profesioniştilor şi îngrijitorilor de multe ori nu li se asigură resursele,
îndrumarea şi sprijinul de care au nevoie pentru a ajuta copiii cu care lucrează. Înţelegem
presiunile la care sunt supuşi mulţi profesionişti şi oferim o variantă atitudinală unică care
permite să se simtă atât reîncărcaţi cu energie cât şi fiind posesorii unor unelte de ajutor a
celor cu nevoi excelente.
Programul Son-Rise® poate fi combinat eficient cu alte terapii complementare cum ar fi
intervenţii biomedicale, terapie de integrare sensorială, schimbare de regim dietetic
(fără gluten şi cazeină), terapie de integrare auditivă şi altele. Programul Son-Rise® este
făcut să poate fi adaptat cerinţelor fiecărui copil. Lucrând cu mii de copii cu o mare varietate
de probleme, am observat că atunci când sunt incluse terapii adiţionale aplicate folosind
principiile Programului Son-Rise®, intervenţia este chiar mai eficientă decât aplicată separat.
Unele abordări ce conţin principii şi tehnici ce sunt în contradicţie cu abordarea noastră s-a
constatat că subminează eficacitatea programului şi derutează copilul. Echipa noastră ajută
fiecare familie să găsească cea mai eficientă intervenţie pentru copilul lor.

7
Dragi şi minunaţi părinţi şi voluntari Son-Rise,
Toate persoanele pe care le-am cunoscut şi care au avut de-a face cu Programul Son-Rise®,
fie ca părinte, voluntar sau persoană din echipa noastră profesională spun că au învăţat mai
multe decât s-au aşteptat vreodată despre propria lor persoană datorită acestui program.
Un lucru pe care eu l-am învăţat despre mine lucrând cu Programul Son-Rise® (şi sunt multe
altele) este acela că sunt o persoană creativă. Cu opt ani în urmă, când am început să folosesc
Programul Son-Rise obişnuiam să-mi spun “Nu sunt o persoană creativă” şi-n consecinţă când
intram în camera de joacă aveam tendinţa să fac tot aceleaşi jocuri cu copilul cu care lucram.
Mama acestui copil mi-a atras atenţia asupra rigidităţii mele într-una din şedinţele de
feedback. Făcând aceasta mi-a dat şansa să demontez părerea “Nu sunt o persoană creativă” şi
să îmi dau seama cum că aceasta de fapt mă împiedică să ajut acest copil să crească. Îmi era
frică să încerc jocuri noi şi copilul să nu reacţioneze la ele deoarece aceasta pe-atunci aş fi
luat-o ca o dovadă în plus a faptului că nu sunt creativă şi totul s-ar fi sfârsit prin auto-
învinuire şi o percepţie negativă a întregii situaţii. Era mai sigur să rămân la jocurile care deja
funcţionau! Astfel îmi judecam creativitatea, să mă opun ei şi să rămân agăţată de “zona de
siguranţă.” Credeam că astfel sunt un facilitator mai efectiv deoarece copilul vroia să intre în
majoritatea jocurilor pe care le ofeream.
Când mama lui mi-a explicat că unul dintre lucrurile cu care dorim să-l ajutăm pe acest copil
este flexibilitate şi deschidere spre experienţe noi, mi-am dat seama că această părere pe care
mi-am făcut-o despre mine mă limita şi îl împiedica pe acest micuţ în a învăţa mai mult.
Vroiam să-i fiu cât pot de folositoare deci am decis să-mi schimb această părere despre mine.
Am hotărât să cred că defapt sunt creativă numai că încă nu mi-am dezvoltat această part din
mine din motivul că nu mi-am cerut încă niciodată să fiu foarte creativă. Deci am început să
merg în camera de joacă cu tot felul de idei de jocuri pe care doream să le fac şi de fiecare
dată când mă ignora sau nu-l interesa jocul îmi spuneam “e pentru că este autist, nu pentru că
nu sunt creativă”. Aceasta mi-a permis să mă simt bine cu jocurile mele, indiferent de reacţia
copilului şi astfel consecventă – am continuat să încerc până cănd am găsit un joc nou pe care
vroia să-l joace cu mine. Din acel moment încolo nu au mai existat limite pentru jocurile
trăznite şi amuzante pe care le-am adus în camera de joacă.
Dorim să dăm unele idei pentru oricine care face mereu aceleaşi jocuri şi posibil îşi spune “Eu
nu am fantezie”. Deci, în cele ce urmează sunt unele idei de jocuri care pot fi adaptate pentru
lucru cu copii cu motivaţii şi nivele de funcţionare diferite.
Eu şi ceilalţi din echipa de la Autism Treatment Center of America™, sperăm că aceste idei
vor ajuta la generarea cât mai multor idei noi şi că vă veţi bucura de consecvenţă de jocuri în
camerele voastre de joacă.
Suntem aici să vă încurajăm întotdeauna
Kat Houghton şi Echipa de la Programul Son-Rise ®
Cinci jocuri distractive pentru iniţiere
1. Vânătoare de puzzle
Scop: Determinarea şi creşterea intervalului de atenţie interactivă.
Motivatori: Poze sau puzzle-uri şi “călăritul”.
Pregătiri: Tipăreşte o poză mare cu unul din caracterele preferate ale copilului tău (Tancul
Toma, Barney, Micky etc.) Lamineaz-o (pentru a o transforma într-un joc rezistent şi
refolosibil) şi tai-o în bucăţi pentru a face un puzzle. Când intri în cameră pune piesele pe raft.

Iniţierea jocului: Când copilul îţi dă Undă Verde introdu jocul prin luarea uneia sau a două
piese de puzzle de pe raft. Explică-i cu vervă copilului ce va fi poza când se va termina. De
asemenea explică-i că modul de a obţine mai multe piese pentru el/ea este de a se urca pe
spatele tău pentru a călări şi a căuta alte piese. Iniţiază acest joc de fiecare dată când copilul îţi
dă Undă Verde până când se urcă pe spatele tău.

8
Creşterea nivelului de motivare: “Călăreşte” prin cameră cu copilul pe spate (sau în braţe etc.)
în variante distractive şi ia de fiecare dată o piesă de puzzle. De fiecare dată când iei o piesă
pune-o pe masă şi adaug-o puzzle-ului. Arată copilului cât de incitant e să vezi cum se
formează încetul cu încetul poza şi cum apare caracterul.
Cerinţe: Aici scopul este creşterea duratei intervalului de atenţie interactivă a copilului, deci
singurul lucru de cerut de la copil este să urce înapoi pe spate şi să mergeţi după o altă piesă
de puzzle. Dacă el se apucă de ism-uri (automatisme – n.t.) înainte de a se face puzzle-ul,
alătură-te lui/ei până când îţi dă o nouă Undă Verde, apoi reintrodu jocul de puzzle. Continuă
să reintroduci jocul de puzzle până când acesta se face sau se termină şedinţa.

2. Goana după surprize


Scop: Determinarea sporirii contactului vizual.
Motivatori: Goana sau gâdilături; costume sau pălării.
Pregătiri: Adună o plasă de costume, pălării şi peruci. Fă un paravan după care să te poţi
ascunde când îţi schimbi costumele, de exemplu o bucată mare de carton sau orice cearşaf
suspendat de tavan. Taie o fereastră în paravan la nivelul ochilor copilului.
Iniţierea jocului: Când copilul îţi dă Undă Verde introdu jocul prin a începe să-ţi goneşti
copilul într-un mod distractiv. Adaptează motivatorul la cerinţele specifice copilului, de
exemplu, dacă îi place să fie gâdilat goneşte-l şi gâdilă-l la sfârşit.
Creşterea nivelului de motivare: Când copilul îţi dă semne cum că vrea mai multă goană şi
gâdilături apoi zbori repede după paravan şi pune-ţi o pălărie sau o perucă. Ieşi afară şi
goneşte-ţi copilul în noua costumaţie. Fă aceasta de câteva ori cu mai multe costumaţii. Poţi
să încerci să te prefaci că fiecare costumaţie te vrăjeşte într-o altă persoană. Fiecare persoană
arată, vorbeşte, goneşte şi gâdilă în mod particular. Aceasta va adăuga varietate şi anticipare
jocului făcându-l şi mai motivant pentru copil.
Cerinţe: După ce ai făcut aceasta de câteva ori şi copilul e motivat pentru mai mult joc, poţi să
începi să ceri. Du-te după paravan să-ţi schimbi costumaţia şi înainte de a te întoarce pentru a-
ţi declara identitatea uită-te pe fereastra paravanului şi cere-i copilului să se uite la tine prin
aceasta. Îndată ce se uită la tine declanşază-te. Sari de după paravan şi goneşte-l. De fiecare
dată când treci înapoi să te schimbi cere copilului să te privească în ochi înainte de a reveni de
după paravan.
2. Pescuitul de propoziţii
Scop: Încurajarea folosirii de propoziţii mai lungi.
Motivatori: Jocuri fizice (călărit, sărit, legănat etc.)
Pregătiri: Tipăriţi cu litere mari propoziţiile care descriu activităţile pe care le credeţi
motivante pentru copil. De exemplu, “Vreau un călărit rapid”, “Vreau un sărit smucit”, “Dă-
mi un legănat uşor”, “Vreau să merg pe elefant”, “Vreau un călărit răsuflat”! Fiţi creativi cu
felurile de călărit, sărit, legănat pe care le puteţi oferi copilului. Tipăriţi cât de multe puteţi
concepe. Apoi laminaţi fâşiile de propoziţii pentru a le putea refolosi. Tăiaţi apoi fâşiile
laminate în trei pentru a creea trei “bălţi” de cuvinte/fraze. Prima “baltă” va conţine începutul
propoziţiilor (“Vreau“,“Dă-mi“ etc.), a doua cuvinte ce conţin acţiunile (“un călărit”, “un
sărit”, “un legănat” etc.) şi a treia ce descriu acţiunea “rapid“,“smucit“,“răsuflat“, “elicopter”
etc.) Pentru fiecare bucată laminată ataşaţi o clemă. În sfârşit confecţionaţi un băţ de pescuit
cu un mic magnet la capătul firului. Puneţi cele trei categorii de cuvinte în trei “bălţi” diferite
(bazine, cutii etc.) în camerea de joacă.
Iniţierea jocului: Când copilul îţi dă Undă Verde fugi la balta cu acţiuni şi prinde tu un cuvânt.
Citeşte şi oferă-i-o copilului.
Creşterea nivelului de motivare: Pe urmă prinde un cuvânt din balta cu acţiuni şi unul din
balta cu descrierea acţiunii (de exemplu “un sărit”+”de elefant”). Oferă această acţiune

9
copilului. Fă aceasta până ce copilulu e motivat suficent ca să te ajute să pescuieşti câte un
cuvânt din fiecare baltă.
Cerinţe: După ce copilul este motivat suficent pentru o cerinţă poţi să-i ceri sau să citească
întreaga propoziţie sau s-o repete după tine. Pe urmă oferă-i fizic acţiunea. În cele din urmă
poţi trece la faza în care copilulu să nu mai aibă nevoie de un sprijin scris pentru a spune o
întreagă propoziţie.
4. Reporter neînfricat
Scop: Însuflarea unui interes mai profund pentru alţii.
Motivatori: Joc de imaginaţie, trofee, distincţii, medalii.
Pregătiri: Ia tot ce e necesar pentru o temă de safari/explorare (cum ar fi: binocluri, telefoane
vechi, pălării, frânghii, rucsaci, poze cu animale etc.) şi fă o hartă a teritoriului pe care îl veţi
explora. Fă un “Carneţel de reporter” cu întrebări pe care le-ai scris ca determinanţi pentru
copil. Acestea vor fi întrebări pe care el/ea ţi le va pune când vei juca diferite roluri (de
exemplu “Cum e să trăieşti într-o mlaştină?”)
Iniţierea jocului: Cu mult elan arată copilului harta şi explică-i că un ziar local te vrea să-i faci
un reportaj despre animale exotice / dinozauri / extratereştri / oameni (orice găseşti că ar fi
motivant pentru copil), care trăieşte acolo. Începe jocul dându-i copilului o modalitate simplă,
fizică de participare, de exemplu să ţină harta, să conducă jeep-ul, să se uite prin binoclu după
girafe etc. Explică-i copilului că atunci când vă întoarceţi să daţi reportajul la ziar el/ea va
primi o medalie de “Reporter neînfricat” sau un trofeu.
Creşterea nivelului de motivare: Cum călătoriţi pe terenul pe care l-ai inventat foloseşte-ţi Cei
trei E pentru a mări nivelul de interes al copilului pentru joc. Joacă rolul unui animal
(extraterestru etc.) şi faceţi cunoştinţă în această ipostază. În acest rol spune-i copilului cu
entuziasm despre tine, răspunde la întrebările scrise în “Carneţelul de reporter” fără ca el să
trebuiască să-ţi pună întrebările.
Cerinţe: După ce copilul este prins de jocul cu tine, începe să-i ceri să preia rolul de reporter
mai mult. Încurajază-l să-ţi pună întrebările scrise în carneţel în timp ce tu interpretezi
diferitele personaje pe care le întâlniţi în călătorie. După ce faci asta cu câteva personaje şi
începe să meargă din ce în ce mai bine, măreşte provocarea introducând ideea că reporterul
care va câştiga cel mai probabil premiul de “Reporter neînfricat” este acela care născoceşte şi
pune noi întrebări. Încurajază-ţi copilul să întrebe personajele ceva ce nu este scris în
“Carneţelul de reporter”.
5. Rostogoleşte-o-conversaţie
Scop: Conversaţie cu conţinut social.
Motivatori: Orice temă preferată a copilului (de exemplu maşini).
Pregătiri: Confecţionează două zaruri mari (cutii pătrate învelite-n hârtie). Unul va fi zarul de
situaţii, fiecare faţă având câte o situaţie legată de tema preferată a copilului (de exemplu Se
strică maşina, Cumpărând o maşină nouă etc.) Etichetează feţele celuilalt zar cu numele unor
persoane cunoscute copilului (de exemplu cele ale voluntarilor, membri ale familiei restrânse,
include de asemenea numele tău şi al copilului).
Iniţierea jocului: Explică-i copilului în mod simplu cum se joacă jocul. Jocul se joacă prin
rostogolirea ambelor zaruri, pe rând. Combinaţia situaţie-nume ce iese formează subiectul
conversaţiei. Ideea e să se descrie comportamentul persoanei în situaţia respectivă, încurajarea
conversaţiei ce se referă la informaţie personală şi nu faptică. Dacă iese aceeaşi combinaţie a
doua oară, rostogoliţi zarul cu nume până când iese un nume diferit.
Creşterea nivelului de motivare: Începi tu, rostogolind ambele zaruri şi apoi descrii cum crezi
că ar acţiona persoana respectivă în situaţia respectivă. Fă-ţi descrierea amuzantă şi animată,
şi detaliată ca şi cum ai picta pe o scenă. Încearcă să adaugi acesteia cât poţi de mulţi
motivanţi ai copilului pe care îi ştii. De exemplu, dacă ştii despre copil că îi place comicul
situaţiilor fizice include indivizi care cad sau aruncă lucruri, etc., sau adaugă alte teme care

10
ştii că-l motivează. Apoi cere-i copilului să treacă la aparat. Ajută-l cu descrierea atât cât
consideri necesar şi celebrează orice idee pe care o lansează. Mai faceţi o tură.
Cerinţe: După ce copilul s-a prins de joc şi e motivat să-l joace începe să-l provoci mai
departe. Nu-l mai ajuta atât, fă pauze şi lasă-l să vină cu idei spontan. Dacă el/ea face o
relatare faptică a ce se poate întâmpla sau o descriere generală ce nu-s în legătură cu numita
persoană, sărbătoreşte-l şi cere-i mai multă specificitate a cum ar acţiona acea persoană. Dacă-
i necesar dă-i indicaţii (“Adu-ţi aminte cât de vorbăreţ e Bob, ce crezi că ar face dacă i s-ar
defecta maşina?”)
Undă Verde: După ce un copil a fost exclusivist acesta va semnaliza disponibilitatea la
interacţiune socială printr-o “Undă Verde”. Sunt trei tipuri de Undă Verde: Contact vizual;
Limbaj; Contact fizic.
Cei trei E: O tehnică fundamentală a Programului Son-Rise. Cei trei E sunt Energie,
Excitare şi Entuziasm.

The Son-Rise Program


This information sheet has been written to provide information to parents and carers, not as a
recommendation. The outcome of any approach will depend on the needs of the individual,
which vary greatly, and the appropriate application of the intervention. An intervention that
may help one individual may not be effective for another. It would therefore not be
appropriate for The National Autistic Society (NAS) to recommend any one particular
practice or therapy. The American spelling 'program' has been used throughout for
consistency.

1. How the program began

It is said by the Option Institute that after Raun Kaufman was diagnosed with autism at 18
months, professionals suggested to his parents that he be institutionalised. They say that after
looking for programs to help their son and finding nothing they felt was suitable, the
Kaufmans instead decided to develop their own home-based program. They worked with him
seven days a week, 12 hours a day and after three years, it is reported that he was able to
attend a mainstream school (Kaufman, B. 1981). After writing the book 'Son Rise' and the
showing of the subsequent film, the family was inundated with requests for help. As a result,
they set up the Option Institute in Sheffield, Massachusetts, USA, and launched the Son-Rise
Program in 1983 (Kaufman, S. 1998). Raun Kaufman now works with parents and children
on the program.

2. The theory of the program

There are five underlying principles that the Institute teaches and believe in as part of its
program. These are:

 The importance of a loving and accepting attitude

The Institute believes that the attitudes of love and acceptance are what all interactions and
programs are built on. This is particularly important with regard to the child, who is often
viewed negatively. It claims that as a result, parents learn to accept both themselves and their
child first, including all their behaviours and 'isms' - (the description given to a child's
repetitive behaviour, positively) (Kaufman, S. 1998). It believes that adults who are accepting,

11
sincere, enthusiastic and exciting are appealing to the child and as result will encourage
interactions (Horler et al. 1998) and that the child works better and is more interactive if the
adult is completely comfortable (Kaufman, R. 2002).

 The gift of a special child

This is closely linked to the first attitude. Parents are taught to see their child as a gift, to
whom parents can respond with 'energy and dedication' (Kaufman, S. 1998).

 The parents are the child's best resource

Parents are seen by the Institute as the people who understand their child the best. The
Institute feels that other programs and professionals often ignore this fundamental point.

 The question of hope and false hope

The claim made by the Institute that 'autism doesn't have to be a life sentence' is seen by some
as misleading in its claim of recovery from autism. Conversely, the Institute also states that
doing the Son-Rise Program is no longer a guarantee of results. However, they believe that
this should not stop you from trying (Kaufman, S. 1998).

 The child as teacher

Rather than teaching a preset standard of skills, the Program is run by the child, at a pace set
by the child. He or she can then explore and develop in his/her own time. This entails others
joining the child in his/her world by mimicking his/her 'isms' - the activities he/she often
repeats. The aim of the activity is not simply to copy the child's actions but to gain his/her
trust. As trust is gained the child will lead the adult into his/her world. Accordingly, it is then
believed that it is possible to use the child's motivation as a teaching tool simplifying every
activity and event, breaking them down into digestible parts. Interaction can then become a
pleasurable activity and make people more attractive to the child than the objects and
obsessions (MacDonald and MacDonald 1991).

The Institute believes that joining the child in his/her 'isms' also indicates acceptance of the
child's behaviour and gives 'social meaning' to the task so that retreating into the 'ism' will no
longer block out the world (Jordan and Powell 1993). Although the Son-Rise Program has
never carried out any formal assessments, Dawson and Adams (1994) found that children
with autism were more socially responsive and showed more eye contact when the
experimenter imitates their behaviour (Dawson and Adams in Escalona et. al. 2002).

Alongside these principles are a number of other approaches taught by the Program. It teaches
that parents need to become a 'happy detective', observing the child first to watch for clues
and cues to help them learn the child's behaviour and routines. It also teaches they need to
learn to take into account sensitivities to things such as sound (Kaufman, B. 1981) and to try
out different pitches and levels of noise to see which the child is more responsive to. Another
recommendation is to limit language so the child knows what to focus on for example, instead
of saying, 'Do you want some dinner?' say, 'Dinner?'

Eye contact is also particularly emphasised in the Program. The Institute believes that the
more a child looks, the more he/she learns. As a result eye contact is encouraged at every

12
opportunity, ie mimicking the 'ism' at eye level, feeding food at eye level, raising objects to
eye level. Often the Program will introduce eye contact through the use of a mirror, as some
children can at first find it uncomfortable to give direct eye contact.

Dietary intervention is also focused upon. The Institute strongly recommends looking into a
gluten-and casein-free diet, eliminating caffeine, reducing sugar intake, and looking at
exploring the possibility of Candida yeast overgrowth (Kaufman, R. 2004). Investigation of
any other intolerance the child may have is also recommended (for further information
download the diet and vitamins factsheet at the bottom of this page).

3. The playroom

A calm, safe and a distraction-free playroom is one of the key elements of the Son-Rise
Program. The Institute highlights this as the place where it believes children will find it
easiest to process information and relate to the people around them. The idea developed from
the fact that the Kaufmans found their bathroom to be the best environment to work with their
son as it was the most calm and distraction-free environment in the house. Sensory processing
is often an area that people with autistic spectrum disorders find difficult, often finding it
difficult to concentrate whilst competing with background noises, visual stimuli etc (for more
information please refer to our sensory information sheet at the bottom of this page). Parents
are strongly encouraged to create such a playroom at home.

The Institute has a number of recommendations to make the playroom as 'distraction-free' as


possible. These include putting filters on the window to prevent the outside world from
becoming distracting as well as making the room as sound-proof as possible. The playroom
walls should be a fairly neutral colour, with few displays on them with equipment kept high
out of reach on shelves. It recommends vinyl flooring without a pattern as it is durable, easily
cleaned and not distracting for the child. Many children are hypersensitive to light so lights
that do not flicker are recommended, with a particular note not to use fluorescent lighting. The
Institute also recommends removing any electronic equipment such as televisions and videos
as this is a passive form of entertainment and also often hypnotic and absorbing for children
(Kaufman 2004).

Wooden shelves should be built high up (about 4ft off the floor), high up enough so the child
cannot reach and food and toys are kept on these. As a result the room is not only distraction-
free but also requires the child to learn to request toys and food.

Most playrooms also have an observation window so that volunteers and parents can observe
sessions as part of ongoing training as well as having an intercom system. A baby monitoring
device is a relatively inexpensive solution.

Other objects suggested for the room are exercise balls, a wooden slide with detachable steps,
a low wooden table, a bench and a small trampoline. The idea is to use any large items to help
the child use their body but without so many objects as to form a distraction. There is
currently information on the Son-Rise website with suggestions as to which products they
have found the most useful to have in the playroom as well as details of suppliers. Further
information can be found at: www.autismtreatmentcenter.org/cgi-
local//ikonboard/announcements.cgi.

13
Another key aspect of the room is that there is only one other person in the room with the
child at a time. As a result the whole playroom is centred on the child and the environment is
very predictable. The Options Institute believes that one of the reasons that children with
autism retreat into their 'isms' is because they, unlike the outside world, are predictable and
therefore comforting. By making the environment similarly predictable, the child is less likely
to retreat into their 'isms' and learns to trust their environment (Horler et. al. 1998). The
volunteer is encouraged 'to go in with a bang' showing the child how exciting life can be
(Macey 1994). 'Excitement, enthusiasm and energy are the order of the day in the Option
playroom' (Macey 1994). It is a room where the word 'no' does not exist, the idea being that
the child has full control and the ability to control the room.

4. Who is the program aimed at?

Although the Program is mostly marketed towards people with autism, the Kaufmans see the
Son-Rise Program as being a global program for people with a variety of difficulties including
autism, PDD and Down syndrome at a variety of ages (Kaufman, R. 2002). Early intervention
is emphasised, recommending that the approach is used from the earliest possible age.
However, they also claim that older children can carry out the Program and make significant
progress (Kaufman, R. 2002).

5. The different Son-Rise programs offered by the Institute

The Start-Up Program

This is an introductory five-day program designed to give people the tools to design and
implement their own home program. The Institute's website recommends the program to
parents who are already running a home program they are not happy with, who are
contemplating running either a full- or part-time program, family members and volunteers
interested in supporting a family, or professionals who are working with children with special
needs. A number of teachers use a wide range of program topics including speech and
language development, handling behaviour and leading a program amongst many others. This
is all done through slides, videos, lectures, activities and question and answer sessions.
Creating a playroom and recruiting and training volunteers is also covered as well as
providing attitudinal training. At the end, everyone is given a manual to refer to at home. This
program is run a number of times a year in both the USA and the UK.

The Intensive Program

This program is the most individual and intensive program offered and is only held at the
Options Institute in Massachusetts, USA. Parents and their children live and work in the Son-
Rise house for a week. The house includes a playroom with a two-way mirror so the child can
be observed at all times. An individual program is designed. Thc child is kept locked in a
playroom from 08.30 - 17.30 with lunch being left at the door for a volunteer to collect. The
child, as a result, interacts with only one other person during this time. Parents also work the
same hours, either with the child or in one-to-one dialogue. One-to-one dialogue is one of the
key teaching tools at the Institute. Parents have one-to-one sessions with members of staff, a

14
questioning process to find out parental areas of stress to help maintain an attitude of
acceptance and enthusiasm with the child.

As a result, at the end of the program, the child will have received 35 hours of intensive
interaction and parents will have received 45 hours. Before going on the program parents talk
to a member of staff to provide personal history, and to share concerns and what they would
like to get out of the program. Teaching is done in a number of ways including observing staff
with your child to learn the skills, hands on practical working with the child and confidence-
building to manage a program at home. A video of you working with your child is also
produced for yourself and for training for others. A team meeting of all staff and parents is
also held to create clear baselines and directions to establish the child's motivations and also
to use data, observations, techniques and experience.

The Maximum Impact Program

This is a more advanced version of Start-Up for parents who have done Start-Up and perhaps
the Intensive Course as well. It is a similar course to Start-Up in teaching style and includes
presentations by Barry Neil and Samahria Lyte Kaufman. Individualised sessions with them
can also be scheduled. They also focus more on question and answers than the other program.
Again, this program is also run a couple of times a year in both the USA and the UK.

After parents have been trained, they then can get further support either by telephone or they
can send a video to get feedback (Kaufman, S. 1998). It is also possible for families to have a
free 25-minute consultation with a family counsellor before going on a program (see
www.son-rise.org/
consultations.html for further details).

New Frontiers: The Son-Rise Advanced Training Program

This is a new program recently launched by the Options Institute. It is offered to parents who
have completed at least one of the other programs: Start-Up, Maximum Impact or the
Intensive Program. This program is set to a curriculum. It is to assess a child's social
development and how to develop these skills further. Goals include developing eye contact,
communication, physical interaction and friendship skills. This program will be offered in the
United Kingdom from autumn 2006.

In-Home Outreach Service

This is a service for parents who have attended one of the above programs and are now
running a Son-Rise Program at home. One of their certified teachers will come to the home
and work with your family and any volunteers or professionals that are working with your
child. This service is available in the UK. Further information can be found on the Options
Institute's website at: www.autismtreatmentcenter.org/contents/programs_and_services/
continuing_support_services.php or by calling 001-413-229-2100.

Costs

15
It is very difficult to find out the costs of the different programs as it is not something readily
advertised on their website. However, the estimates of the courses are as follow:

 $1,995 for the Start-Up Program in the USA


 $2,385 for the Start-Up Program in the UK
 $11,500 for the Intensive Program
 $1,995 for the Maximum Impact Program in the USA
 $2,385 for the Maximum Impact Program in the UK
 Phone consultation $550 (50 minutes) though this can vary greatly depending on the
professional you talk to.

The Institute can also provide information and possibly help to families in regards to financial
assistance and fundraising (Kaufman, S. 1998). There is information on specific UK funding
at: www.autismtreatmentcenter.org/
contents/other_sections/uk_funding_available.php. The Options Institute has also written a
fundraising pack which has suggestions of how to raise funds locally. You can download the
pack from their website at: www.autismtreatmentcenter.org/contents/files/frguide.pdf.

It is worth bearing in mind that you will need ongoing financial assistance to maintain the
program.

6. Volunteers

Running and maintaining such an intensive program does rely on having a team of dedicated
and reliable volunteers to help maintain it. In the UK, there is no organisation from which
volunteers can be recruited and those working with children may need to be vetted for child
protection purposes. The Institute produces guidelines and tips on recruiting volunteers
including providing examples of posters and fliers to advertise for volunteers as well as
covering letters, interview techniques and possibly training. It recommends recruiting from a
large number of places such as colleges, sports centres, churches and social clubs as well as
asking friends, colleagues and acquaintances. It also suggests writing an interest story for the
local paper.

Many parents advertise in the psychology and nursing department of their local universities as
students are often looking for experience in the field of special needs. It is also possible to
advertise in the British Psychological Society memorandum, a job vacancies booklet that goes
out to psychology students and graduates. It may also be possible to advertise on the SNAP
website, an agency for nannies working with children with special needs, though this would
be for paid placements. (For details on these, see useful contacts section.) There is also a
section on the Son-Rise Program where parents can advertise for volunteers and in turn
volunteers can advertise for placements (www.son-rise.org/cgi-local/ikonboard/forums.cgi?
forum=21).

It is important that volunteers are made aware of the amount of hours and the length of time
they are required to commit to the Program. The Program recommends asking for at least four
to eight hours a week as well as attending bi-weekly team meeting with all other volunteers.
They should be expected to keep a formal journal of behaviour, changes etc so that these
changes can be discussed at the team meetings and used to decide what the goals should be
for forthcoming sessions.

16
7. Pros and cons of the Program

Pros

One of the biggest advantages reported by parents doing the Program is the amount of
productive and positive time they can spend with their child (Jordan and Powell 1993).
Williams (2004) carried out a survey on parents doing the Program, and many noted that the
family generally felt more positive and interaction amongst the whole family had improved
since doing the Program (Williams 2004). The Program shares a number of features with
other autism-specific programs, particularly the environmental and sensory impact and the
need to develop empathy for the way the child sees the world. However, possibly the most
striking feature of the Program, is the huge amount of one-to-one intervention the child can
receive on a daily basis. There is research to support that such huge levels of intensive
interaction can encourage development in the child, though this is not specifically in regards
to Son-Rise (Jordan and Powell 1993).

Cons

Apart from the costs of the Program, a major criticism of Son-Rise is that the Options
Institute has never allowed or carried out any formal research on the effectiveness of it. It
argues that it does not have the resources to carry out any large scale evaluation of the success
rate (Kaufman, R. 2002), but it is said to have also turned down external researchers' requests
as well. Jordan (1993) points out that the informal, successful reports there have been of the
Program have been with young children and there are no reports on older children (Jordan
1993). It is possible that the Program works better for some children than others, with Jordan
suggesting that it may depend on a 'certain level of intellectual potential' (Jordan 1993 and
Williams and Wishart 1999).

Another difficulty that parents commonly face is recruiting and retaining enough volunteers
for the Program. This can be unreliable, especially around holidays when many students go
home, resulting in the parents having to cover many hours of the Program themselves (Macey
1994). Williams (2004) found in her survey that the most common obstacle was the lack of, or
high turnover of, volunteers. Parents worked for an average of 11 hours a week out of a
possible 19 and as a result other problems arise such as not spending enough time with the
rest of the family. Howlin (1997) emphasises that any benefits to a child from an intensive
program must be weighed against the disruption to family life and relationships (Williams and
Wishart 1999). In the UK there may also be difficulties associated with vetting procedures for
those working with children.

The emphasis on gaining eye contact is also questioned by some professionals. For some
people on the autistic spectrum, eye contact can be distressing and uncomfortable. Luke
Jackson, a teenager with Asperger syndrome, describes giving someone eye contact as feeling
'as if their eyes are burning me' (Jackson 2002 p70). He also finds it difficult to listen to
someone at the same time as looking at them (Jackson 2002). This again emphasises, how the
intervention may be more effective for some children than others.

8. Alternatives to the Son-Rise Program

17
There are now a number of interventions designed for people on the autistic spectrum. Son-
Rise sees the program in direct contrast to other programs such as Lovaas (for further
information please refer to our Lovaas factsheet). Whilst both are home-based, intensive and
one-to-one, there are a number of differences (Lynch 1996). Whilst the Son-Rise Program is
child-led, Lovaas is therapist-led; Son-Rise is a more flexible program, whereas Lovaas is
more structured (Lynch 1996).

The Growing Minds Institute also provides an alternative to the Son-Rise Program. It is a
program directed and taught by Steven Wertz who has been both a Son-Rise and ABA teacher
in the past. This Institute provides individual education plans based on a number of different
teaching methods including Son-Rise, Lovaas, TEACCH (for further information please
download our TEACCH information sheet at the bottom of this page), floor time etc to
develop your own teaching style for the child. Steven Wertz is certified in ABA and Son-Rise.

It is reported that some parents have found that the Son-Rise Program has given them a good
launch pad for other programs. One set of parents found that it was good at getting their child
to establish rapport and confidence with a large number of people and increasing listening and
understanding skills. However, it did not allow the child to fulfil his potential academically
but gave the child good skills for other programs (Horler et. al. 1998).

As all these programs require such a large amount of commitment from the family, it is
always useful to do as much research on them as possible. The Autism99 Information
Therapy Checklist provides tips on different things you should consider when researching any
type of therapy (http://trainland.tripod.com/informcenter.htm). Alternatively, a more concise
checklist can be found at: www.awares.org/static_docs/ways_of_helping.
asp?docSection=2. Ramanczyk and Gills (2005) have also developed a similar checklist
(Ramanczyk and Gills in Zager 2005) (see recommended reading section for further details).

9. Support

Unfortunately, there are no organised support groups for parents doing the Son-Rise Program
in the UK. However, it may be useful to contact your local support group to see if there are
other parents who are carrying out similar programs. Details of your nearest group can be
found at: www.autism.org.uk/nas/jsp/polopoly.jsp?d=113&a=2680 for international contacts
or by calling the Autism Helpline for UK contacts.

There are also a number of support groups on the internet. There is a message board on the
Son-Rise website for families in the UK (www.son-rise.org/cgi-local/ikonboard/forums.cgi?
forum=14). The message board also has details of people who want to volunteer as well as
people looking for volunteers. There are also Son-Rise support groups on a number of group
chat forums. Go to www.groups.yahoo.com or www.groups-beta.google.com and type in 'son
rise' into the search engine for 'groups'. It is also possible to post questions online to Raun
Kaufman at: www.autismtoday.com/experts.

Useful contacts

The Son-Rise Program at the Option Institute


2080 Undermountain Road

18
Sheffield, MA 01257 ¡V 9643
USA
Tel: 413 229 2100
Fax: 413 229 3202
Email: sonrise@option.org
Website: www.son-rise.org

Growing Minds: Autism Programs


15096 115th Avenue North
Jupiter
Florida 33478
Phone: 561 ¡V 748 ¡V 9697
Fax: 561 ¡V 748 ¡V 6548
Email: steven@autism-programs.com
Website: www.autism-programs.com/index.htm

Snap Childcare
91-93 Great Eastern Street.
Shoreditch
London
EC2A 3HZ
Tel: 020 7729 2200 (Monday - Friday 8.30 - 6.00pm)
Fax: 020 7729 0022
Email: info@snapchildcare.co.uk

British Psychological Society Appointments Memorandum


BPS Communication Ltd.
St Andrews House
48 Princess Road East
Leicester
LE1 7DR
Tel: 0116 254 9568
Fax: 0116 247 0787
Email: enquiry@appmemo.co.uk
Contact details to advertise in their job vacancies publications.

The Caudwell Charitable Trust


Caudwell Charitable Trust
Minton Hollins
Shelton Old Road
Stoke on Trent
ST4 7RY
Tel: 0845 300 1348
Email: charitabletrust@caudwell.com
A charity that has provided grants to UK families to do one of the programs.

Recommended reading/references

19
Adams, A. (1993) Coaxed Away from a Shut - Away Existence. The Independent 28th
September 1993

** Archer, M. (1997) Welcome to my world. Special Children, Nov - Dec 1997, pp21 ¡V 23.

Bennie, M. (2nd February 2005) It's all in how you look at it From the Autism Today website
www.autismtoday.com/articles/How_You_Look_At_It.htm.

** Escalona, A., Field, T., Nadel, J., and Lundy, B. (2002) Brief report: imitation effects on
children with autism. Journal of Autism and Developmental Disorders, 32, pp 141 ¡V 4.

Gaunt, M. and Howard Taylor G. (1997) QED: Challenging Children: I want my little boy
back
This BBC television programme followed the Broadrick family to the Options Institute to see
the help they got for the son.

** Hamilton - Ely (1990) The Option Method. Communication, 24(1), pp7 ¡V 8 Heggessey,
L. (ed.) (1997) QED: Challenging Children London BBC Learning Support.

Heggessey, L. (ed.) (1997) QED: Challenging children. London: BBC Learning Support.

** Horler, M., Jobson, R. and Grayson, A. (1998) Combining a Home-Based Interventions


with a Young Autistic Boy. Psychobiology of Autism: Current Research and Practice.
Collected papers from a conference organised by the Autism Research Unit pp231 ¡V 238.

* Jackson, L (2002) Freaks, Geeks and Asperger Syndrome. London: Jessica Kingsley
Publishers

** Jordan, R. and Powell (1993) Reflections of the Option Method as a Treatment for Autism.
Journal of Autism and Developmental Disorders, 23, pp682 ¡V 685.

** Jordan, R (1999) Making Relationships with Individuals with Autism: Rationale and
Practical Approaches. www.autismconnect.org/autism99/.

Jordan, R. (1990) The Option Approach to Autism: Observer Project Report.

Jones, G. (ed.) (2002) Autism early intervention. a special supplement. Good Autism Practice
journal. BILD Publications.

Kaufman, R. (7th February 2005) Moving the Mountain: Autism, Recovery and the Answer
'Yes'. Autism Today, www.autismtoday.com/articles/moving_the_mountain.htm.

Kaufman, R. (7th February 2005) The Journey out of Autism. Autism Today,
www.autismtoday.com/articles/Journey_Out_of_Autism.htm

Kaufman, R. (7th February 2005) Autism and the Myth of False Hope. Autism Today,
www.autismtoday.com/articles/Autism_and_the_Myth_of_False_Hope.htm.

** Kaufman, R. (2002) Raun Kaufman and Son-Rise Program. Communication, Spring 2002
pp26 - 28

20
Kaufman, B.N. (1981) A Miracle to Believe in. USA: Ballantine Books

Kaufman, S. (1998) The Son-Rise Program at the Option Institute. Communication, Spring
1998, pp19 ¡V 23.

Kaufman, B. (1984) Autism can be cured: loving children back to life: an Option
presentation. Sheffield MA: Option Indigo Press.

Kaufman, S. L. (1989) Special children/special solutions: a journey of love. Sheffield MA,


Option Indigo Press

Kaufman (1994) Son-Rise - the miracle continues. Tiburon, CA:H.J. Kramer Inc.

** Kaufman, R. (2002) Building the bridges; strategies for reaching our children. Good
Autism Practice, 3, pp10 16.

Knott, F. (1996) Approaches to autism in the USA. London: Winston Churchill Memorial
Trust.

** Levy (1999) Teaching Critical Social Skills: Utilizing Attitude, Environment, Joining, and
Motivation in the Son-Rise Program. www.autismconnect.org/autism99.

** Levy, J. (1998) The Son-Rise Program: letters. Communication, Winter 1998, pp2.

** Lynch, S. (1996) Intensive Behavioural Intervention with a Seven Year Old Girl with
Autism. Therapeutic Intervention in Autism: Perspectives from Research and Practice.
Collected papers from the conference organised by the Autism Research Unit. pp343 - 360

** MacDonald and MacDonald (1991) Option Method - Part 2. Communication, 25, pp5 ¡V 6

** Macey, E. (1996) Using the Option Approach in Schools. Autism on the Agenda. A
collection of papers from a National Autistic Society Conference pp203-205.

** Rimland, B. and Edelson, S (1999) The Autism Treatment Evaluation Checklist


www.autism.com/atec/atec.jpg or Autism Review International, 13, pp2.

** Romanczyk, R. and Gillis, J. (2005) Chapter 14 Treatment Approaches for Autism:


Evaluating Options and Making Informed Choices p515-535 in Autism Spectrum Disorders.
Identification, Education and Treatment ed. By Dianne Zager 3rd ed. New York: Lawerence
Erlbaum Assoc. Inc.

Roberts, Y. (1996) John's Story. Daily Express 13th April 1996

Shakeshaft, L. (1998) They said our son was autistic and that was that. Daily Mail February
10th 1998.

Spinks, A. The Option Institute's Son-Rise Program - A Parent's View from


www.nas.org.uk/nas/jsp/polopoly.jsp?d=297&a=3729&view=print

21
Stehli, A. (1995) Dancing in the Rain: stories of exceptional progress by parents of children
with special needs Westport, Connecticut, The Georgiana Organisation.

** Tissot, C. (1999) Decisions after diagnosis: a practical path for parents from
www.autismconnect.org/autism99/

Walters, T. (1994) Kieran's world. Nursery World, 17th November, pp10 - 11

** Williams, K. and Wishart, J. (1999) The Experience of Families Implementing the Son-
Rise Program Intervention for Autism. From Research into Therapy: Collected papers from
the conference organised by the Autism Research Unit pp91-102

Williams, K and Wishart, J. (2001) Combining school attendance with home-based


interventions for autism in The NASEN Journal for Research in SEN Vol 1

Williams, K. and Wishard, J. (2003) The Son-Rise Program Intervention for autism: an
investigation into family experiences. Journal of Intellectual Disability Research, Vol. 47,
pp291-299

** Williams, K. (2006) The Son-Rise Program Intervention for Autism: An Investigation into
Prerequisites for Evaluation and Family Experiences PhD Summary University of Edinburgh

* Available through The National Autistic Society


** Available from The National Autistic Society Information Centre, please download the
photocopy request form at the bottom of this page.

By Catriona Hauser
If you require further information please contact the
NAS Autism Helpline
Tel: 0845 070 4004
Email: autismhelpline@nas.org.uk

22