Sunteți pe pagina 1din 7

8.

TULBURARI ALE METABOLISMULUI PROTEIC SI LIPIDIC


Calcul metabolism bazal, greutatea ideala, indice masa corporala,
numarul de calorii arse
Tulburari in metabolismul proteinelor
Proteinele constituie un grup de substante organice, care indeplinesc roluri multiple in
cadrul organismului animal:

rol plastic, intrand in constitutia tesuturilor organismului

rol de transportator plasmatic al unor hormoni, lipide (lipoproteine), vitamine etc.

rol de biocatalizator (enzime)

rol in apararea specifica (imunoglobuline) si nespecifica (complementul)

rol in mentinerea echilibrului acido-bazic (prin gruparile amino si carboxil)

rol hidropexic, de retinere a apei (genereaza presiunea oncotica)

rol detoxifiant (conjugarea cu aminoacizi a toxicului, la nivel hepatic)

rol energetic, prin utilizarea aminoacizilor: in sens energogenic si in sens neoglucogenic


sau lipogenic.

Organismul procura aminoacizii, indispensabili biosintezei proteinelor proprii din doua surse:

hrana, care furnizeaza proteine, digerate succesiv sub influenta enzimelor proteolitice din
sucurile gastric (pepsina si gelatinaza), pancreatic (tripsina, chimotripsina, elastaza si
carboxipeptidazele) si intestinal (enterochinazele, aminopeptidazele tri si dipeptidazele)

biosinteza in organism a aminoacizilor neesentiali.

Digestia, absorbtia si metabolismul proteinelor se deruleaza prin implicarea urmatorilor factori:

enzimatici,

precum:

pepsina,

gelatinaza,

tripsina,

chimotripsina,

elastaza,

carboxipeptidazele, enterochinazele, aminopeptidazele, tri si dipeptidazele, implicate in


procesele de digestie a proteinelor din ratie

hormonali, implicati in reglarea nivelului metabolismului proteinelor, precum:


insulina, STH, hormonii tiroidieni iodati (tiroxina) si hormonii sexuali, care
amplifica anabolismul proteinelor
glucagonul si hormonii glucocorticoizi, care amplifica catabolismul proteinelor

vitaminici, precum vitaminele hidrosolubile din complexul B (B2, B6, B12) si PP,
precum si vitaminele liposolubile (A,D,E,K) care se implica in metabolismul intermediar
al proteinelor

nervosi, implicati in reglarea biosintezei si secretiei unor componente proteice (Sistemul


Nervos Vegetativ) sau asigurarea unei balante pozitive a biosintezei proteice in anumite
structuri, precum muschii scheletici (Sistemul Nervos Central)

genetici, constituiti de genele implicate in codificarea proteinelor proprii organismului.

In consecinta, orice disfunctie in derularea actiunilor specifice factorilor enumerati mai sus, are
darul de a induce tulburari ale metabolismului proteinelor. Tulburarile metabolismului
proteinelor, intra in categoria proteineozelor si se manifesta la nivelul:

metabolismului unor aminoacizi

metabolismului anumitor proteine sau categorii de proteine.

Tulburari ale metabolismului proteinelor, cu manifestare la nivelul aminoacizilor


Aceste tulburari au un caracter congenital, intrand in categoria enzimopatiilor, fiind
datorate unor deficite enzimatice (cantitative sau calitative), care stopeaza derularea unor lanturi
metabolice, determinand sindroame specifice, precum:

fenilcetonemia, produsa de incapacitatea enzimei fenilalaninhidroxilaza de a transforma


fenilalanina in tirozina

tirozinoza, produsa de deficitul in aminotransferaza, fapt care face imposibila


transformarea acidului b tri fenil piruvic in acid homogentizinic

alcaptonuria, leucinoza, cistinuria

albinismul (imposibilitatea transformarii tirozinei in melanina). Albinismul este o


afectiune ereditara, fiind caracterizata prin absenta pigmentului (melanina) care confera
culoare pielii, parului si ochilor.
Aceste tulburari se concretizeaza prin afectarea nivelului cantitativ si calitativ al unor

proteine specifice organismului, fiind induse prin:

deficite congenitale manifestate prin afectarea cantitativa sau calitativa a biosintezei unor
proteine specifice organismului (hemofiliile)

afectarea biosintezei unor proteine specifice, in urma alterarii functionale a organelor care
gazduiesc aceste procese (tulburari de coagulabilitate consecutive si disfunctii
consecutive alterarii nivelului proteinelor plasmatice, induse de insuficienta hepatice)
2

carente alimentare, inductoare de diminuarea fondului de aminoacizi necesari biosintezei


proteice (malnutritie)

tulburari ale sintezei proteice, precum carentele in vitamina C (inductoare de deficiente


ale biosintezei colagenului) si K (inductoare de deficiente biosintetice ale factorilor
plasmatici II, VII, IX si X, ai coagularii sangelui)

diminuarea fondului de aminoacizi necesari biosintezei proteice, urmare a maldigestiei si


malabsorbtiei (tulburari digestive )

amplificarea biosintezei proteice (hipergamaglobulinemia specifica unor stari infectioase)

procese patologice concretizate prin distrugerea sau eliminarea crescuta a unor proteine
specifice (hemoragii si plasmoragii, inductoare de hipoproteinemii si respectiv
hiperproteinemii).

Tulburari in metabolismul lipidelor


Lipidele constituie un grup de substante organice, care indeplinesc roluri multiple in
cadrul organismului animal:

rol plastic, intrand in constitutia membranelor celulare

rol energetic, prin utilizarea energogenica a acizilor grasi

rol de protectie mecanica a unor organe (rinichii)

rol de protectie termica a organismului (maniamentele subcutanate - depozite de grasime)

rol de sursa de apa metabolica, utilizabila in conditii de deshidratare si inanitie hidrica

rol de materii prime utilizate in scopul biosintezei unor substante liposolubile biologic
active (hormoni steroizi).

Organismul isi procura acizii grasi, glicerolul si colesterolul, indispensabili biosintezei lipidelor
proprii din doua surse:
1. hrana, care furnizeaza:
trigliceride, digerate succesiv sub influenta lipazei gastrice si a celei pancreatice,
in glicerol si acizi grasi
fosfolipide, digerate sub influenta fosfolipazelor pancreatica si intestinala in
glicerol, acizi grasi, colina si radicali fosfat
colesterol esterificat, digerat sub influenta colesterolesterazei pancreatice in
colesterol si acizi grasi
2. biosinteza la nivel hepatic a trigliceridelor, folosind ca materie prima glucide si proteine.
3

Digestia, absorbtia si metabolismul lipidelor se deruleaza prin implicarea urmatorilor factori:

enzimatici, precum:
lipazele gastrica si pancreatica
fosfolipazele pancreatica si intestinala si colesterolesteraza pancreatica, implicate
in procesele de digestie a lipidelor din ratie
secretia biliara, raspunzatoare (prin sarurile biliare) de emulsionarea lipidelor din
ratia alimentara si facilitarea digestiei si absorbtiei acestora

hormonali, implicati in reglarea nivelului metabolismului proteinelor, precum:


insulina, care amplifica anabolismul lipidelor
catecolaminele
STH
hormonii tiroidieni iodati (tiroxina)
hormonii sexuali, glucagonul si hormonii glucocorticoizi, care amplifica
catabolismul
prezenta in ratie a factorilor lipotropi (colina, inozitolul, acidul folic, vitaminele
B6 si B12, metionina, proteinele), care se opun depunerii lipidelor in diverse
tesuturi (ficat)

nervosi, reprezentati de hipotalamus, care se implica in:


calitate sa de centru de reglare a ingestiei de hrana
calitatea sa de releu neuroendocrin, in sinteza unor hormoni implicati direct
(STH) sau indirect (TSH , ACTH , FSH ) in metabolismul lipidelor

genetici, care pot predispune organismul la dezechilibre metabolice, manifestate fie prin
prevalenta anabolismului (tendinta de ingrasare), fie prin cea a catabolismului lipidic
(tendinta de mentinere la un nivel scazut a depozitelor lipidice corporale).

In consecinta, orice disfunctie in derularea actiunilor specifice factorilor enumerati mai sus are
darul de a induce tulburari ale metabolismului lipidelor.
Tulburarile metabolismului lipidelor, intra in categoria lipidozelor si se manifesta la
nivelul:

metabolismului lipidelor neutre

metabolismului lipidelor complexe.


4

Tulburarile metabolismului lipidelor neutre


Tulburarile metabolismului lipidelor neutre se grupeaza in doua categorii:

tulburari prin aport redus de lipide

tulburari prin aport crescut de lipide.

Aportul inadecvat de lipide

Aportul crescut de acizi grasi saturati si acizi grasi polinesaturati forma trans duc la
aparitia dislipidemiilor, care se asociaza cu risc crescut de boli cardiovasculare
aterosclerotice.

Aportul de lipide ce depaseste 35% din ratia caloric, se asociaza cu cresterea aportului de
grasimi

saturate

si

cu

cresterea

aportului

caloric,

favorizand

surplusul

ponderal/obezitatea.

Aportul sau sinteza n exces a colesterolului contribuie la dezvoltarea placilor de aterom


sau a depozitelor extravasculare de colesterol: xantoame, xantelasme, arc cornean.

Reducerea aportului de lipide sub 20% din ratia caloric, duce la un aport inadecvat de
vitamina E si de acizi grasi esentiali, precum si la nivele scazute ale HDL-colesterolului.

Deficienta de acizi grasi esentiali se manifesta prin leziuni ale pielii si eczeme cauzate de
cresterea permeabilitatii, ce conduc la distrugerea membranelor n ntreg organismul.
Sunt de asemenea posibile inflamatii ale tesutului epitelial si cresterea susceptibilitatii la
infectii n ntregul organism.

Deficienta n acizi grasi esentiali -6 are implicatii clinice, incluzand tulburari de


crestere, leziuni ale pielii, tulburari ale sistemului de reproducere, steatoza hepatica.
Dietele fara grasimi pot conduce la deficienta n acizi grasi esentiali si eventual la deces
daca lipsa nutrientului nu este corectata.
Asigurarea energiei organismului uman este o functie vitala, fara de care respiratia,

activitatea inimii, a creierului, a ficatului, excretia, activitatea musculara, cresterea si


reproducerea nu ar fi posibile. Energia organismului uman este asigurata prin metabolizarea
(arderea) substantelor calorigene (monozaharide, acizi grasi si aminoacizi). Producerea

de

energie se realizeaza in special pe seama glucidelor si lipidelor, proteinele avand rol deosebit in
crestere si in repararea tesuturilor. Neutilizarea totala a energiei furnizate duce la depozitarea
glucidelor si lipidelor in tesutul adipos, ficat si muschi. Excesul alimentar si sedentarismul
creeaza premisele obezitatii. Cand nevoile energetice nu sunt acoperite prin aport alimentar, timp
5

indelungat, apare denutritia. Pentru mentinerea functiilor sale vitale, organismul are nevoie de o
cantitate de energie caloric minima.
Acesta este metabolismul bazal, care se defineste astfel: energia necesara unui individ
aflat in stare de veghe, in repaus fizic si psihic, de cel 12 ore dupa ultima masa si la cel putin 24
de ore dupa ingestie de proteine, in conditii de neutralitate termica (la o temperatura a mediului
ambiant de 20-21oC). Deci, chiar in repaus complet, are loc o cheltuiala minima de energie, un
consum de alimente necesar functionarii inimii, plamanilor, circulatiei, etc. Valoarea
metabolismului bazal variaza cu greutatea individului, suprafata sa corporala, diferite stari
fiziologice (sarcina, alapatare, adolescent etc.). Astfel, hipertiroidismul il mareste, iar
hipotiroidismul il reduce.
Calculul metabolismului bazal se face tinand seama ca adultul are nevoie de o kilocalorie
pentru fiecare kg corp greutate ideala pe ora. Nevoile energetice bazale sunt mai crescute la copil
si scad odata cu varsta.
Formule pentru calcularea metabolismului bazal
Varsta

Barbati (cal/zi)

Femei (cal/zi)

10 - 18

16,6P + 77T +572

7,4P + 482T + 217

18 - 30

15,4P 27T + 717

13,3P + 334T + 35

30 - 60

11,3P + 16T + 901

8,7P 25T + 865

> 60

8,8P + 1128T 1071

9,2P + 637T 321

unde P = greutatea (kg) si T = talia (m).


Tipurile de activitati profesionale in functie de cheltuiala energetica:

activitati fizice usoare (30-35cal/kg/zi): functionari, avocati, doctori, profesori,


informaticieni, arhitecti
activitati fizice medii (36-40cal/kg/zi): studenti, comercianti, militari, muncitori in
industria usoara
activitati fizice mari (41-45cal/kg/zi):sporturi de performanta, dansatori, munci agricole
nemecanizate, mineri, otelari
activitati fizice exceptionale (> 45cal/kg/zi): sporturi de performanta ca: maraton, box,
canotaj; pietrari, taietori de lemne.

Alti autori calculeaza surplusul de calorii peste necesarul metabolismului bazal, in functie de
diferitele activitati astfel:

pentru viata sedentara 800-900 kcalorii


pentru activitate fizica usoara 900-1 400 kcalorii
pentru activitate moderata 1 400-1 800 kcalorii
pentru munca grea 1 800-4 500 kcalorii.
6

Exista mai multe mijloace pentru a estima greutatea ideala, fie cu ajutorul tabelelor, fie cu
al formulelor. Cele mai cunoscute sunt determinarea indicelui de masa corporala (IMC) si
formula lui Lorenz.
IMC (indicele de masa corporala) este raportul dintre greutate si inaltimea la patrat (kg/m 2).
Este considerat normal IMC-ul cuprins intre 18,5 si 25 kg/m 2. Supragreutatea corespunde unui
IMC intre 25 si 29,5. Valorile peste 30 definesc obezitatea in diferite grade, dupa cum urmeaza:

intre 30 si 34,9 obezitate de gradul I

intre 35 si 39,9 obezitate de gradul II

peste 40 obezitate grad III.

Formula lui Lorenz :


Gi = T - 100 - (T - 150) / N,
unde

Gi = greutatea ideala, T = inaltimea (in cm), N = 2 pentru femei si 4 pentru barbati.

O persoana este considerata supraponderala, daca greutatea reala depaseste cu mai mult de 10%
greutatea ideala si obeza daca depaseste cu 20% greutatea ideala.
In realitate, masa corporala ideala este data si de tipul constitutional. Astfel, la acelasi
aspect exterior, o persoana cu un schelet puternic si masiv va avea pe cantar o greutate mai mare
decat una cu un schelet mai gracil. La mase corporale egale, persoana cu scheletul subtire poate
fi obeza, in timp ce persoana cu scheletul puternic poate fi normoponderala sau chiar cu deficit
adipos. De aceea, in aprecierea masei corporale ideale se iau in consideratie indicatorii
antropometrici. Antropometria este un sistem de masurare diferentiat pe diferite parti ale
corpului. Rezultatele acestor masuratori ofera date valoroase in ceea ce priveste starea de nutritie
a organismului.