Sunteți pe pagina 1din 91

Prefatã

Datoria economistului este de a mãsura, evalua, analiza si


sintetiza fenomene care se aflã întotdeauna la granita dintre material
si spiritual, cãci economia este stiinta cea mai apropiatã de om.

În economie adevãrul nu poate fi ascuns prin demonstratii cu


formule sau ecuatii savante deoarece subiectul acestor încercãri
de manipulare adicã omul, simte pe propia lui piele adevãrul
economic.

Pledoaria pentru “MODELE DE EVALUARE A RISCULUI DETARÔ


o constituie faptul cã noi trãim într-o civilizatie a riscului.

Aparitia riscurilor genereazã crize ce sunt considerate rupturi


în functionarea normalã a oricãrui sistem politico-economic national.

Teoretic lucrarea prezintã sistemele si metodele mondiale


utilizate în evaluarea riscului de tarã.

Pe fundalul profundelor transformãri ale economiei mondiale,


economia româneascã are posibilitatea de a-si gãsi locul într-o lume
dinamicã dar folosirea acestei sanse depinde de noi, de capacitatea
economiei românesti de a deveni mai maleabilã si mai receptivã la
stimuli externi. Va fi un drum lung si dificil. Uneori vom fi atât de
deprimati încât vom confunda prietenii cu dusmanii dar nu va trebui
sã confundãm prezentul cu viitorul. Nici un moment nu trebuie sã
ne pierdem speranta si credinta în capacitatea românilor de a-si
întelege interesul. Iatã de ce am convingerea cã în România cel mai
important factor al cresterii economice este tocmai constiinta
interesului national. Când o vom avea, România va deveni un adevãrat
miracol economic.

Prof. Univ. dr. MIRCEA COªEA

Autoarea multumeste pe aceasta cale pentru sprijinul


financiar acordat in editarea acestei carti :

1. REGISTRU ROMÂN AL ACTIONARILOR


BUCUREªTI SA
2. SC CABLINI SRL
3. SC AURORA SA
4. SC LUBRIFIN SA
5. SC EUROPHARM SA
6. DOINA SÃNDESCU
pentru sprijinul acordat în editarea acestei cãrti.
Cuprins
CAPITOLUL I
Evaluarea riscului de tarã
– Sisteme de evaluarea riscului de tarã 7
1.1.Sisteme formale de evaluarea a riscului 12
1.2 Sistemul listelor de control 15
1.3.Sisteme de punctare 15
1.4 Sisteme statistice 21
1.5 Sisteme de alarmare rapidã 24
CAPITOLUL II
Analiza de risc general de tarã 37
2.1 Analiza riscului general de tarã pentru bãnci 37
2.2 Indicatori utilizati de diferite institutii
financiare pentru aprecierea riscului de tarã 40
CAPITOLUL III
Metode de evaluare a riscului de tarã 45
3.1 Metoda Lloyd ´ s 45
3.2 Metoda de apreciere a riscului de tarã
a revistei Institutional Investor 46
3.3 Metoda de apreciere a riscului de tarã
a revistei Commercio Internationale 47
3.4 Aprecierea riscului de tarã de cãtre WIIW 51
3.5 Metode de evaluare a risculului de tarã
de cãtre BEIR 56
3.6 Metode de analizã a riscului de tarã
de cãtre EXIM BANC Bucurest 70
3.7 Indicatori utilizati de diferite institutii financiare
pentru aprecierea riscului de tarã 75
Bibliografie 97

CONTENTS
CHAPTER I
COUNTRY RISK EVALUATION
- Systems of country risk evaluation 7
1.1 Formal systems of risk evaluation 12
1.2 Control list system 15
1.3 Pointing systems 15
1.4 Statistical systems 21
1.5 Rapid – alarm systems 24
CHAPTER II
Generally country risk analysis 37
2.1 Generally country risk analysis for bank’s 37
2.2 Risks ratings use for the evaluation of country
risks by financial institutions 40
CHAPTER III
The methods of country risk evaluation 45
3.1 The Lloyd´s methods. 45
3.2 The method of “Institutional Investor”
review of country risk evaluation 46
3.3 The method of “Commercio Internationale”
review of country risk evaluation 47
3.4 The country risk evaluation of WIIW 51
3.5 The method BEIR of country risk evaluation 56
3.6 The analysis method of country risk by
EXIM BANK BUCURESTI 70
Bibliography 97
Metode de evaluare a riscului de tarã

1.Sisteme de evaluare a riscului de tarã

1.1. Sisteme formale de evaluare a riscului.


1.2. Sistemul listelor de control
1.3. Sisteme de punctare
1.4. Sisteme statistice
1.5. Sisteme de alarmare rapidã
Concluzii
1. SISTEME DE EVALUARE A RISCULUI DE TARÃ
Factorii care influenteazã vulnerabilitatea unei tãri se pot
modifica brusc sub impactul evenimentelor interne si a celor externe.

Riscul de tarã este un indicator orientativ care reflectã


performantele

economice si stabilitatea politicã într-o tarã.

Modificarea riscului de tarã într-un anumit interval depinde


inevitabil de:

* conjunctura economicã
* politica internationalã;
Analistul va lua în consideratie atât evolutiile din fiecare tarã
cât si evolutiile mondiale asupra acestor tãri.

Analiza riscului de tarã reflectã:

§ faptul cã fãrã o întelegere deplinã a situatiei economice si


a sistemului politic al unei tãri este imposibilã anticiparea riscului de
tarã si a reactiei probabile la modificarea conditiilor mondiale sau
interne.

§ identificarea vulnerabilitãtilor, inclusiv a vulnerabilitãtilor


potentiale pentru cazul în care se modificã circumstantele.

§ este recomandabilã utilizarea analizelor pe bazã de scenarii


si a tehnicilor adecvate pentru aceste vulnerabilitãti.

§ orice analizã a riscului de tarã este supusã incertitudinii,


fiind normal sã se indice gradul de incertitudine avansat.

§ nu existã un sistem absolut sigur de evaluare a riscului


de tarã.
Pentru evaluarea riscului de tarã se analizeazã urmãtoarele aspecte:

1. Identificarea vulnerabilitãtilor caracteristice tãrii.


2. Întelegerea originii dificultãtilor atunci când acestea apar.
3. Realizarea unui sistem de alarmare rapidã.
4. Este esentialã existenta unei flexibilitãti economice si o
vointã politicã pentru a reactiona la dificultãti.
Aprecierea naturii dificultãtilor dacã dificultãtile sunt temporare
sau de lungã duratã.

5. Anticiparea pierderilor ce pot apãrea.


1.IDENTIFICAREA VULNERABILITÃTILOR

Ceea ce constituie, pentru tarã, o vulnerabilitate, depinde în


primul rând foarte mult de evolutia economiei mondiale si, în al doilea
rând, de aparitia unei modificãri de-a lungul timpului.

Câteva exemple de vulnerabilitãti evidente sunt:

1. dependenta de importurile de petrol;


2. dependenta de exportul unei singure mãrfi;
3. dependenta de influxurile de capital;
4. sistemul politic slab;
5. tensiuni regionale.
Aceste vulnerabilitãti trebuie bine întelese si reprezintã un
element cheie al analizei riscului.
Acest lucru este valabil mai ales în cazul creditelor pe termen
lung, când trebuie sã se facã prognozã pentru un orizont îndepãrtat.

2. ÎNTELEGEREA ORIGINII DIFICULTÃTILOR


Dificultãtile survin în urma unor evenimente cum ar fi:

• Conducerea economicã nesatisfãcãtoare


• frãmântãrile politice, sau din evenimentele externe fatã de
care tara este vulnerabilã.
• o crestere a datoriei pe termen scurt sau o încetinire a
cresterilor exporturilor nu reprezintã mai mult decât evenimentele
statice si dacã nu sunt clare cauzele acestor evolutii, este imposibilã
anticiparea tendintelor viitoare ale indicatorilor.

• reducerea exporturilor se poate datora unor:


* greve din sectorul minier
* unei scãderi a preturilor mondiale
* unei politici gresite a preturilor
* supraevaluãri a monedei nationale sau epuizãrii unor resurse;
Unele din acestea pot fi rapid corectate, si uneori
decalajele pot fi recuperate pe când:declinul preturilor depinde
de conjunctura mondialã.

3. UN SISTEM DE ALARMARE RAPIDÃ


Cunoasterea vulnerabilitãtilor unei tãri face posibilã
identificarea dificultãtilor înainte de aparitia lor.

Conducerea economicã necorespunzãtoare, poate fi de obicei


anticipatã cu câtva timp înainte ca simptomele sã se concretizeze
sub forma reducerii rezervelor sau cresterii datoriei.

De aceea, analiza riscurilor fundamentale precum si urmãrirea


cu atentie a evolutiilor lor poate fi eficientã în calitatea unui sistem
de alarmare rapidã.

4. ESTIMAREA RÃSPUNSULUI PROBABIL


Atunci când apar dificultãti, fie datoritã evenimentelor interne,
fie celor externe, conteazã foarte mult reactia tãrii respective.

Majoritatea tãrilor în curs de dezvoltare, cunosc cicluri


distincte în evolutia lor. Multe sunt dependente de ciclul economiei
mondiale, urmând evolutia acestuia.

Ciclul economiei mondiale este exagerat de tendinta preturilor


mãrfurilor de a fluctua considerabil în cadrul ciclului.

Pentru unele tãri, dificultãtile apar datoritã unor cauze internecum ar fi, spre
exemplu, o CRIZÃ POLITICÃ.

Dar oricare ar fi cauza, eficacitatea rãspunsului hotãrãste


dacã problema poate fi controlatã sau dacã, ea va conduce la o
crizã de lichiditate.

În practicã, un rãspuns eficace depinde de factorii economici


si politici.

§ reducere a exporturilor poate fi neutralizatã prin scãderea


importurilor, dar usurinta cu care aceasta poate fi fãcutã depinde
foarte mult de structura importului. Dacã acestea constau în
întregime din produse alimentare esentiale si din materii prime,
reducerea importurilor poate afecta întreaga economie.

§ Dacã bunurile de consum de lux, au o pondere importantã

pot fi usor reduse importurile, acestea depinzând de situatia politicã.

Din punct de vedere politic, un rãspuns eficace depinde de


obicei de dorinta

si de capacitatea guvernului de a lua mãsuri efective.

§ De regulã, când economia este în dificultate, introducerea


acestor mãsuri, înseamnã pentru cel putin o parte a populatiei,
reducerea, pentru o anumitã perioadã a veniturilor.
5.APRECIEREA CARACTERULUI TEMPORAR AL
DIFICULTÃTILOR

Este cea mai dificilã si mai importantã apreciere pe care


analistii riscului de tarã trebuie sã o facã.

Este dificilã deoarece în mare mãsurã depinde de estimarea


gradului de adaptare probabil al rãspunsului politicii economice.

Este importantã deoarece, apare în mod frecvent si reprezintã


un domeniu crucial al activitãtii bancare internationale.

Pentru creditele internationale acordate, se percep dobânzi


si comisioane mari, deoarece existã riscuri, iar bãncile sunt angajate
în evaluarea acestor riscuri si în stabilirea de preturi pentru creditele
acordate.

Este de asemenea importantã deoarece, cu cât este


anticipatã mai devreme o “crizã” iminentã, cu atât mai devreme o
bancã se poate pregãti pentru întâmpinarea ei din punct de vedere
al angajamentelor si al structurii portofoliului.

De obicei, problemele majore se dezvoltã din cele minore si,


de aceea, este important sã se aprecieze dacã aceste probleme
minore vor lua amploare sau nu.

6.ANTICIPAREA ACELOR PIERDERI CARE POT APARE

În esentã problema este de a anticipa cât de serioase vor


deveni problemele apãrute. tãrile trec frecvent din perioade dificile,
în care riscul este mai ridicat.

Uneori se acumuleazã întârzieri de plãti, alteori se produc


reesalonãri, si alteori se pot produce pierderi.

A prevedea care din acestea se va produce înseamnã a judeca


asupra seriozitãtii problemelor ivite.

Poate fi invocatã aici distinctia dintre lipsa de lichiditate si


insolvabilitate, deci ea nu poate fi aplicatã ca atare la nivel de tarã.

Dificultãtile legate de lichiditate apar atunci când fluxurilebãnesti sunt


insuficiente pentru onorarea obligatiilor. În acest caz
au apãrut îndoieli asupra RISCULUI PE TERMEN LUNG,astfel tara
respectivã ar fi putut împrumuta cu usurintã pentru a trece
peste dificultãti.INSOLVABILITATEA apare când se considerã
foarte putin probabil ca obligatiile sã fie vreodatã onorate.

Aceastã distinctie nu este atât de importantã pentru tãri cât


este pentru firme, întrucât obtiunea de închidere a firmei si de lichidare
a activelor sale nu se poate aplica unei tãri. Este probabil, de aceea,
ca problemele sã fie tratate drept dificultãti de lichiditate mult mai
mult timp decât în cazul unei firme. (Comparând evaluarea riscului
de tarã cu evaluarea riscurilor firmei).

Recunoasterea pierderilor se face în ultimã instantã.

În orice caz, amenintarea reprezentatã de insolvabilitate este


aceea care provoacã îndoieli cu privire la riscul de tarã. Ea poate
afecta, de asemenea, si situatia lichiditãtii, în mãsura în care nu se
mai pot obtine noi credite, iar liniile existente sunt retrase. Aceasta
conduce ulterior la întârzieri si la posibile reesalonãri. Eventualele
pierderi, se produc dacã se dovedeste cã, într-adevãr tara nu-si
poate mentine serviciul datoriei pe termen lung.

Analiza riscului de tarã pune, în ultimã instantã, problema


unor judecãti de valoare, iar incertitudinile considerabile de care
este afectatã fac din ea mai mult o artã decât o stiintã.Cu toate
acestea, majoritatea bãncilor si multe firme utilizeazã diferite
sisteme, în cazul în care intrã în relatii de afaceri cu un numãr
semnificativ de tãri. De obicei sunt utilizate douã tipuri de sisteme:

§ În primul rând, existã sisteme de evaluare a riscurilor.


Acestea sunt foarte diferite, mergând de la simple liste de
control, trecând prin complicate sisteme de ponderare bazate
pe metode statistice, pânã la tehnici sofisticate, cum ar fi
analizele comparative.

§ Scopul acestor sisteme este de a ajuta formarea


judecãtilor pentru riscul de tarã.

§ Al doilea tip de sistem este utilizat pentru a semnala

riscul în cadrul unei bãnci sau al unei firme. De obicei, se


stabileste un sistem final de ierarhizare, astfel încât, spre

exemplu, o tarã plasatã în categoria C este identificatã imediat,


de cãtre utilizatorii sistemului, ca având un anumit risc. Ideal
ar fi un sistem care sã indice riscul atât în termeni absoluti,
sau prin comparatii cu alte tãri. Desi aceste douã tipuri de
sisteme diferã conceptual, în practicã sunt inevitabil legate
între ele. Spre exemplu, dacã obiectivul analizei riscului este
de a încadra o tarã într-o ierarhie cu trepte de la A la E, analiza
initialã va fi conceputã în aceastã idee. Unele institutii
continuã cele douã analize cu un sistem de evaluare a riscului
care, el însusi, genereazã automat ierarhizãri ale tãrilor.

1.1 SISTEME FORMALE DE EVALUARE A RISCULUI


1.AVANTAJE ªI DEZAVANTAJE ALE SISTEMELOR
FORMALE

Multi analisti evitã sistemele formale de evaluare a riscului.


Ei utilizeazã tehnicile descrise pentru a analiza diferitele aspecteale
riscului, cum sunt datoria, lichiditatea, fondurile valutare etc. În
continuare, ei apreciazã situatia politicã si probabilitatea
transformãrilor acesteia, reamintind faptul cã judecãtile de ordin
politic si economic, construiesc o imagine care poate fi exprimatã
în formã sistemicã (de exemplu o ierarhizare), sau în forma
descriptivã (exemplu risc bun sau risc rãu).

În orice caz, o datã cu extinderea în anii ’70, a creditelor


internationale, numeroase bãnci au început sã utilizeze sisteme
formale. Mai recent, unele din acestea au fost abandonate sau
revizuite substantial, în timp ce alte bãnci s-au întors la analize cu
preponderentã calitativã.

Avantaje ale sistemelor formale

1) Supun atentiei o gamã corespunzãtoare de variabile


si factori economici si politici, astfel încât nu sunt omise aspectele
importante.

2) Fac posibilã comparatia între tãri, direct prin


metode statistice.
3) Functioneazã ca “sisteme expert”, asicã sisteme

concepute optim de o serie de analisti experimentati ai riscului de


tarã si care, dupã testarea riguroasã cu privire la utilitatea indicatorilor
specifici, pot fi utilizate de un personal mai putin experimentat.

4) Economisesc timp. Acesta poate deveni un spect


periculos deoarece, asa cum se va demonstra în continuare,
interpretarea rezultatelor obtinute dintr-un sistem trebuie sã fie fãcutã
cu multã atentie si necesitã o serie de cunostinte de bazã despre
tara analizatã. Cu toate acestea, este neîndoios cã sistemele sunt
utilizate pentru economia de timp.

5) Reprezintã sisteme de verificare a evaluãrilor


subiective.
6) Procesul de creare a unui sistem are o valoare
foarte mare pentru instruirea în analiza riscului de tarã a celor

care sunt angajati în aceastã activitate.

7) Credibilitatea. Judecãtile cu privire la riscul

de tarã bazate pe sisteme formale pot avea o credibilitate


mai mare în cadrul institutiei.

8) Transparenta. Alte persoane decât cele care

apreciazã sistemele, fie economistul-sef care controleazã


activitatea subordonatilor sãi, fie functionarii care lucreazã la
acordarea creditelor, pot întelege ratiunile si metodologia care stau
în spatele fiecãrei judecãti.

9) Oferã un cadru pentru investigatiile

sistematice, inclusiv pentru vizitele în tãrile analizate.

Dezavantajele sistemelor formale

1) Inflexibilitatea.Dacã sistemul se bazeazã pe indicatori


statici, este practic, dificil sã includã toate variabilele care pot avea
semnificatie pentru tarã. Un sistem care se potriveste bine tãrilor
nou industrializate poate fi mai putin adecvat pentru exportatorii de
mãrfuri primare.

2) Neobiectivitatea. Procesul de construire a acestor


sisteme se bazeazã desigur pe judecãti subiective chiar dacã, în
principiu sistemele pot fi utilizate fãrã sã fie nevoie de aprecieri
suplimentare. Este o iluzie sã se creadã cã poate fi atinsã obiectivitatea.

3) Sistemele statistice depind inevitabil de


disponibilitatea datelor. Aceasta tinde sã confere sistemului înclinatia
de a utiliza mai mult input-uri economice decât politice. De
asemenea, aceasta înseamnã cã factorii de esentã pur calitativã

sau cei pentru care datele sunt insuficiente pot fi omisi din sistem.
Spre exemplu, deseori sunt dificil de gãsit date referitoare la distributia
veniturilor, salariile reale, competitivitatea, etc.

4) Bazarea excesivã pe sisteme poate diminua efortul


de analizã calitativã.
5) Analizele riscului de tarã trebuie sã fie perspective,
nu numai dependente de datele din trecut. Desigur, aceasta nu
duce la invalidarea sistemelor, dar presupune ca acestea sã fie
astfel concepute încât sã includã si prognozã.

Din punct de vedere al analistului, unul din cele mai importante


avantaje ale unui sistem este procesul de învãtare pe care îl
presupune construirea lui.

În orice caz, este util în primul rând sã analizãm în detaliu problema


obiectivitãtii (la care ne-am referit mai sus în enumerarea dezavantajelor),
întrucât se argumenteazã uneori cã utilizarea sistemelor ar putea elimina
sau diminua elementul subiectiv din analiza riscului, fãcând-o, ca urmare,
mai “stiintificã”. Dificultatea constã în faptul cã, în alegerea sistemului
si a structurilor sale, criteriile sunt în mod inevitabil subiective (cu
exceptia analizelor comparative). Spre exemplu, iatã cum este construit
în mod obisnuit un sistem de punctare. La început, analistul stabileste

o listã de indicatori statistici care sã acopere domeniul balantei deplãti, al


datoriei, al inflatiei, al finantelor publice etc. În continuare, el
acordã ponderi acestor indicatori, în functie de evaluarea subiectivã arelatiei
lor. În a doua fazã, se iau în considerare o serie de tãri pe care
analistul le cunoaste bine si se verificã modul în care acestea se
încadreazã în modul de punctaj. Dupã analiza rezultatelor, analistul se
va întoarce asupra punctajului si va revizui ponderile sau chiar va
introduce noi variabile pânã când va face în asa fel încât punctajul
obtinut sã coincidã cu evaluãrile sale subiective ale riscului.
În orice caz, ceea ce se va întâmpla, si aceasta reprezintã
unul din avantajele utilizãrii sistemelor, va fi ca atenta comparare a
valorilor obtinute în acest fel va determina o schimbare a evaluãrilor
sale subiective initiale. Sau, lucru la fel de benefic, rezultatele îl pot
forta sã admitã cã optimismul sãu fatã de o anumitã tarã se
datoreazã mai degrabã factorilor politici sau încrederii într-o anumitã
politicã decât performantelor reale. Totusi când sistemul este deja
realizat, utilitatea sa pentru analist constã în ideea cã, fiind construit
pe baza unor evaluãri subiective pentru tãrile pe care le cunoaste
bine, poate fi extras si la tãrile pe care el le cunoaste bine, si poate
fi extras si la tãrile pe care nu le cunoaste suficient.

1.2 SISTEMUL LISTELOR DE CONTROL


Asa cum ne aratã si numele, aceste sisteme nu urmãresc
decât sã stabileascã o listã de întrebãri si / sau statici, la care
trebuie sã se rãspundã sau care trebuie sã fie obtinute înainte de a
face aprecierea finalã. Ele pot fi utilizate ca anexã la raportul despre

o tarã sau chiar ca raport în sine. Trebuie realizatã o largã cuprindere


într-un cadru bine stabilit (tabelul 1.1).
1.3 SISTEME DE PUNCTARE
Popularitatea sistemelor de punctare pare sã fi scãzut în
ultimii ani. Initial, ele au provocat entuziasm, deoarece au fost privite
drept un mod de ierarhizare a tãrilor în functie de riscul, sistematic,
cu maximum de obiectivitate. Astfel, ierarhia finalã ar putea fi
prezentatã drept o ierarhizare a riscurilor, la care s-a ajuns printr-ocale
“stiintificã”. În comparatie cu sistemul listelor de control, aceste
sisteme au urmãtoarele avantaje si dezavantaje specifice.

Avantaje specifice ale sistemelor de punctare:

1) Oferã o ierarhizare normalã.

2) Impun un oarecare grad de obiectivitate.

3) Procesul de instruire a sistemului necesitã o evaluare foarte

atentã a indicatorilor specifici analizei riscului de tarã si poate


juca un util rol informational.

Dezavantaje specifice ale sistemelor de punctare:

1) Fie sunt utilizate statistici care înclinã astfel

balanta în favoarea factorilor cuantificabili, fie sunt cuprinse


si aprecieri calitative care dilueazã “obiectivitatea”.

2) Dacã este utilizat un sistem complicat de pondere, atunci


sistemul devine mai putin transparent decât cel al listelor de control.

tinând cont de toate aceste avantaje si dezavantaje, urmãtorul


exemplu demonstreazã cã unele din tehnicile folosite în construirea
unui astfel de sistem. Ideea de bazã este alegerea unui set de
indicatori specifici si atribuirea de puncte pentru valorile pe care le

Tabelul 1.1. Sistem cu liste de control de evaluarea riscului de tarã.

15 16
ia fiecare indicator.Aceste punctaje pot fi ele însele ponderate, dacã

se doreste, si însumate apoi pentru a obtine punctajul total. Acest

punctaj poate fi utilizat apoi pentru a obtine o ierarhie globalã.


Sistem de punctare: (exemplu prescurtat.)

Indicator Punctaj
1) Cresterea PNB (media pe ultimii 4 ani)
(pondere=1)

Crestere Punctaj

9%+ 10
8-9 9
7-8 8
6-7 7
5-6 6
4-5 5
3-4 4
2-3 3
1-2 2
0-1 1
negativ 0

2) Cresterea exporturilor (media pe ultimii 4 ani)

Cresterea Punctaj

exportului
25%+ 10
22-24 9
11-23 8
19 23 7
13-15 6
10 12 5

7-9 4
4-6 3
1-3 2
01
negativ 0

3) Deficit cont curent / încasãri


cont curent (media ultimilor 4 ani)

Procent Punctaj
30%+ 0
25-29 1
20-24 2
15-19 3
10-14 4
5-9 5

0-4 6
pozitiv 0-5 8
pozitiv 5-10 9
peste 10 10

4) Datorie totalã / Încasãri în cont


curent datele cele mai recente
(pondere =3) Procent Punctaj

250%+ 0
225-249 1
200-224 2
175-129 3
150-174 4
125-149 5
100-124 6
75-99 7
50-74 8
25-49 9
0-24 10

17 18
5) Inflatia (indicele preturilor
de consum – media ultimilor 4 ani)
(pondere = 2 ani) Procent Punctaj

200%+ 0
100-199 1
75-99 2
55-74 3
45-54 4
35-44 5
25-34 6
15-24 7
10-14 8

5-9 9

0-4 10
Clasificare generalã
80-100 A

60-79 B
40-59 C
20-39 D
Sub 20 E

Pot fi evidente o serie de aspecte cu privire la sistem:


1) Metoda functioneazã cel mai bine
atunci când se utilizeazã o serie cât mai mare de indicatori

(nu numai 5 ca în exemplul de mai sus).

2) Alegerea indicatorilor este evident foarte importantã. Deseori


este util sã fie cuprinsi indicatori care sã reflecte acelasi fenomen
ca mãsura de sigurantã împotriva unor statistici derutante. Spre
exemplu, indicele preturilor de consum, în multe tãri în curs de
dezvoltare, subestimeazã inflatia si acest indice poate fi compensat
prin includerea în model si a cresterii ofertei de bani sau a cresterii
mediului intern.

3) Este posibilã analizarea diverselor combinatii care dau


acelasi rezultat în cadrul sistemului de punctare.
În conditiile exemplului dat, o tarã cu crestere economicã de
4% si cu o inflatie de 10% obtine acelasi punctaj ca si una cu 8%

crestere si 25% inflatie, ceea ce poate fi considerat sau nu justificat.

4) Poate fi integrat în sistem elementul politic, prin acordarea


de cãtre analist, fiecãrei tãri, a unui punctaj de la 1 la 10, care
ulterior, prin pondere, poate fi inclus în punctajul final.

Trebuie remarcat cã un sistem de punctare este necesar


numai ca bazã pentru stabilirea rangului. Este indicat ca analistii
sã-si rezerve dreptul de a face corectii ulterioare, bazate pe propiile
aprecieri.
Sunt prezentati în continuare indicatorii utilizati în sistemul
de ierarhizare a tãrilor, folosit de American Express Bank, creat
pentru prima datã în 1977si bazat ca un sistem de punctare. El
este prezentat aici numai pentru a ilustra cu mai multã claritate
forma pe care o poate lua un sistem integral. Indicatorii utilizati
sunt deseori revãzuti.

1. Dependenta valutarã
1.1. Economiile cu procent din investitii.
1.2. Cresterea datoriei externe ca procent din cresterea
încasãrilor în cont curent.
1.3. PIB / locuitor.
1.4. Soldul contului curent ca procent din încasãri în cont
curent.
1.5. Soldul contului curent ca procent în PIB.
1.6. Datorie externã / încasãri în cont curent.
2. Dependenta de importuri
2.1. Importuri ca procent din PIB.
2.2. Exporturi ca procent din importuri.
2.3. Importuri de petrol ca procent din încasãri în cont curent.
3. Vulnerabilitatea exporturilor
3.1.Una din mãrfurile primare nepetroliere / total exporturi.
3.2. Trei mãrfuri primare nepetroliere / total exporturi.
3.3. Rata de crestere a exporturilor.
4. Povara serviciului datoriei
4.1. Rata serviciului datoriei
4.2. Totalul plãtilor de dobânzi / încasãri în cont curent.
4.3. Creante BIS / încasãri în cont curent.
4.4. Active BIS / pasive.
4.5. Datorie totalã / încasãri în cont curent.
5. Control monetar si fiscal.
5.1. Crestere suplimentarã a masei monetare, peste
cresterea PIB.
5.2. Venituri guvernamentale ca procent din cheltuieli.
5.3. Deficit guvernamental ca procent din PIB.
5.4. Cresterea preturilor de consum.
5.5. Trendul inflatiei.
6. Atitudinea fatã de capital privat strãin
6.1. Creante asupra sectorului privat ca procent din creditul
intern.
6.2. Cresterea creditului pentru sectorul privat.
6.3. Investitii directe si de portofoliu / influxuri de capital pe
termen lung.
7. Indicatori de importantã comparativã
7.1. PIB în ultimul an.
7.2. Importuri CIF în ultimul an.
7.3. Ponderea creantelor BIS în totalul creantelor.
7.4. Ponderea pasivelor BIS în totalul pasivelor.
8. Indicatori economico – sociali
8.1. PIB / locuitor.
8.2. Rata natalitãtii.
8.3. Rata cresterii populatiei.
8.4. Rata de crestere realã a PIB / locuitor.
8.5. Gradul de alfabetizare al adultilor.
8.6. Populatia urbanã.
8.7. Densitatea populatiei.
8.8. Forta de muncã ocupatã în agriculturã.
1.4. SISTEME STATISTICE
S-au fãcut o serie de încercãri de a concepe metode statistice
pentru anticiparea dificultãtilor legate de serviciul datoriei externe,
încercãri mai sofisticate decât cele descrise pânã acum. Analistii
utilizeazã în principal douã metode, de obicei în completarea altor
metode de analizã a riscului si nu în locul acestora.

Acestea sunt analize comparative si analize logice. În esentã,


ceea ce se realizeazã prin aceste metode este identificarea unui
set de indicatori ponderati care poate fi apoi utilizat pentru a anticipa
dacã o tarã va apela sau nu la o reesalonare. Metodologia utilizatã
constã în selectarea unui esantion de tãri pentru o anumitã perioadã
de timp si împãrtirea acestora în cele care au avut dificultãti legatede
serviciul datoriei si cele care nu au avut. În continuare, sunt
cãutate variabile despre care se poate demonstra cã sunt
semnificative în distingerea celor douã tipuri de tãri.

De obicei, rezultatele sunt descrise ca “erori de tipul 1” si


“erori de tipul 2”. Erorile de tip 1 se referã la tãrile care au apelat la
reesalonare fãrã ca analistii sã considere anterior acest lucru drept
probabil, iar erorile de tip 2, se referã la cazurile în care modelul
anticipeazã reesalonãri pentru o tarã, dar acestea nu se produc.

Lucrarea de pionierat în acest domeniu a fost publicatã de


Frank si Cline (martie 1974 Measurement of Debt Servicing
Capacity. An Application of Discriminate Analysis Journal of
International Economics) si au utilizat analize comparative. Ei au
gãsit trei raporturi:
• rata serviciului datoriei;
• amortismentele datoriei / datorie externã;
• importuri / rezerve – care sunt semnificative din punct de
vedere statistic (la un nivel de 5%). Rezultatele obtinute au explicat
corect trei cazuri de reesalonãri din 13 ( rata erorilor de tip 1 = 23%)
si au identificat eronat 14 cazuri de reesalonare dintr-un total de
132 (rata erorilor de tip 2 = 11%).
Utilizând analizele logice, Feder si Just au analizat un
esantion de 11 tãri în perioada 1965 – 1972. Ei au confirmat
semnificatia celor trei variabile de mai sus si au identificat
încã trei variabile semnificative:

§ venitul / locuitor;

§ în fluxul de capital / rata plãtilor în contul serviciului datoriei;

§ rata realã de crestere a exporturilor.

Au existat si alte studii care au identificat alte variabile


semnificative, printre care urmãtoarele:
Mayo si Baret:

§ datoria rambursatã / exporturi


§ investitii /PIB

§ importuri / PIB

§ situatia rezervelor la FMI / importuri

§ inflatia prin preturile de consum

Sargen:

• cresterea masei monetare


• abateri de la paritatea puterii de cumpãrare
Ca metodã statisticã, analiza logit este preferabilã analizei
comparative, desi presupune o complexitate mai mare în utilizare.
În orice caz, ambele comportã o serie de obiectii care par sã
le diminueze valoarea.

1) Împãrtirea initialã în tãri care au apelat la

reesalonãri si tãri care nu au apelat poate fi consideratã, întro


oarecare mãsurã, arbitrarã pentru distributia dintre tãrile care au
avut dificultãti si care nu au avut. Ajutoare speciale, facilitãti de
refinantare sau chiar câstiguri neasteptate datorate cresterilor de
preturi la mãrfurile primare au intervenit pentru a salva diverse tãri
de la reesalonãri.

2) Aceste metode pot fi caracterizate drept


“reductioniste”. Cu alte cuvinte, dacã reesalonãrile au la bazã

o întreagã serie de cauze provenite dintr-un complex de factori


economici, politici si sociali, modelele încearcã sã identifice un
numãr redus de variante relevante. Acest aspect are douã implicatiiimportante.
În primul rând, este probabil ca modelul sã nu poatã
previziona toate reesalonãrile sau “nereesalonãrile”, întrucât uneledin aceste
cazuri diferã considerabil de cele tipice. În al doilea rând,
si poate mai important, astfel de modele dovedesc deseori o slabã
capacitate previzionalã, pe mãsurã ce modelul este extins. Spre
exemplu, un model construit pentru anii ’70 se poate dovedi
neadecvat în anii ’80, datoritã modificãrilor parametrilor.
3) Modelele au forta previzionalã numai dacã

valorile variabilelor care sunt considerate semnificative prevãd


cu anticipatie dificultãtile si nu întotdeauna se întâmplã asa.

4) În fine, gravitatea situatiei diferitelor tãri,

atunci aceste metodele pot oferi un sistem de alarmare

anticipat.

1.5. SISTEME DE ALARMARE RAPIDÃ


Într-un fel, toate analizele riscului de tarã încearcã sã atragã
atentia asupra dificultãtilor cât mai curând posibil. Dar metodele
descrise pânã acum în aceastã carte (cu exceptia analizelor
comparative si logit, tratate mai sus) au avut drept scop facilitarea
unei întelegeri depline a bazelor riscului de tarã pe termen lung si
nu au urmãrit neapãrat identificarea dificultãtilor deîndatã ce încep
sã aparã. Urmãtorul tabel evidentiazã cu claritate diferentele
existente între obiectivele si metodele celor douã moduri de abordare.

Analiza elementelor de bazã fatã de analizele pentru


alarmare rapidã.

A. Analiza elementelor de bazã


• Obiective
Întelegerea nivelului riscului si identificarea elementelor
posibile care ar putea provoca necazuri, exemplu: riscurile
fundamentale pot fi politice, sau dependenta de importurile de petrol
sau structura necorespunzãtoare a industriei.

• Metode
1.) Analize amãnuntite ale statisticilor trecute si actuale
(deseori medii pe 3 sau 5 ani).
2.) Analize pentru întelegerea politicii interne si structurii
economico-sociale.
3.) Analize amãnuntite pe bazã de scenarii.

B. Sisteme de alarmare rapidã


• Obiective
Identificarea sau anticiparea unor dificultãti cât mai curând
posibil, înainte de a lua amploare, astfel încât:
1) Banca sau firma sã poatã lua mãsuri potrivite pentru a-si
asigura protectia.
2) Resursele necesare analizei riscului de tarã sã poatã fi
directionate cãtre determinarea gravitãtii riscului.

• Metode
1) Concretizarea asupra câtorva variabile.
2) Analize comparative sau logice.
3) Trecerea în revistã a schimbãrilor politice si a celor de
politicã economicã.

Ca urmare, sistemele de alarmare rapidã pot consta fie în


sistemele de analizã logit sau comparativã, prezentate în sectiunea
anterioarã, fie sisteme mai putin sofisticate, bazate pe studiereacâtorva
variabile sau factori alesi cu multã atentie. În acest din urmã
caz, pot fi utilizate liste de control sau simple sisteme de punctare.
Este de o importantã esentialã alegerea unor variabile pentru care
sã fie disponibile date cât mai repede posibil.

În continuare, sunt sugerati unii din factorii ce trebuie urmãriti.


În practicã, studierea cu regularitate a evolutiilor în tarã, fie cã existã
fie cã nu existã un sistem formalizat de alarmare rapidã. Se prezintã
urmãtorii factori de alarmare rapidã:

1. STRATEGIA ECONOMICÃ
Schimbãrile iminente de stategie pot fi semnalate

de unul sau mai multe din urmãtoarele evenimente:

1) Schimbarea guvernului sau posibila

schimbare datoratã apropierii alegerilor.

2) Schimbarea ministrilor. Acele portofolii

care reprezintã importantã mare diferã de la o tarã la alta si,


de aceea, analistul trebuie sã cunoascã bine respectivã.

3) Puternice frãmântãri sociale, în special

dacã sunt însotite de cresterea somajului si scãderea salariilor


reale.

Schimbãrile efective pot fi, de obicei, observate cu


claritate din actiuni cum sunt:

1) Fixarea cursului de schimb.

2) Cresterea taxelor vamale.

3) Cresterea subventiilor.

4) Politici expansioniste.

Înainte de a trage semnalul de alarmã, analistul trebuie sã


facã legãtura dintre aceste trasformãri si riscurile fundamentale.

2. CONDUCEREA MACROECONOMICÃ
ªi în acest caz, declaratiile oficiale cu privire la obiectivele

politicilor adoptate au relevantã, dar trebuie urmãriti cu precãdere

patru indicatori specifici:

1) Expansiunea, si mai ales, accelerarea creditului intern.


2) Cresterea masei monetare si, din nou, în special orice
accelerare.

3) Statistica inflatiei. Este mai putin utilã, desi unele tãri,


mai ales din America Latinã, publicã date lunare relativ la încredere.

4) Modificarea cursului de schimb real. Este dificil de


determinat, datoritã dubiilor cu privire la inflatie, putându-se face
numai prin analize amãnuntite ale tendintelor exporturilor si
importurilor.

3. OBtINEREA FONDURILOR VALUTARE


În general, datele din acest domeniu sunt inevitabil depãsite
cu câteva luni si nu pot fi considerate elemente adecvate pentru
prognoze. Uneori poate avea relevantã cresterea exporturilor.
Deseori, cel mai bun mod de obtinere a celor mai recente date si
prognoze îl reprezintã vizitarea tãrilor analizate. Desigur, modificarea
preturilor mondiale ale mãrfurilor primare se poate afla rapid.

4. POVARA DATORIEI
De obicei, povara datoriei, se modificã relativ lent, însã ritmul
acestei schimbãri poate fi semnificativ.Trebuie urmãrite:

1) Cresterea datoriei cãtre bãnci / încasãri în cont curent

2) Necesitãti de creditare.

ªi în acest caz, datele sunt depãsite cu câteva luni.

5. LICHIDITATEA
Acesta este probabil cel mai important domeniu pentru
sistemele de alarmã rapidã, existã însã, de obicei, si în acest caz,
un decalaj de cel putin câteva luni al datelor.

Se urmãresc:

1) Modificarea rezervelor (IFS).

2) Modificarea datoriei scadente în cursul unui an (BIS).


6. RISCUL POLITIC
Acesta este activitatea de studiere atentã a ziarelor , pentru
a semnala modificãrile guvernamentale, frãmântãrile sociale, etc.

7. PROGNOZE ECONOMICE
Analistul are la dispozitie un numãr din ce în ce mai mare de
mici modele econometrice pentru tãrile în curs de dezvoltare. Existã
câteva firme asociate specializate în econometrie, care oferã
clientilor accesul la modelele utilizate. Unii analisti îsi construiesc
propriile modele, proces devenit în prezent mult mai ieftin prinutilizarea
calculatoarelor personale. În orice caz, se poate spune în
general cã modelele econometrice au în prezent mai putinã
credibilitate decât aveau în urmã cu 20 sau chiar cu 10 ani. Principalul
inconvenient pentru analist îl reprezintã acela cã, desi modelele pot
fi utile, ele sunt mari consumatori de timp.

8. MODELE
Avantajele modelãrii

1) Întelegerea economiei. În sine, procesul de

modelare este util.

2) Prognozarea. Practic,de obicei modelele cer

ca unele din cele mai importante variante sã fie, exogene,


inclusiv cresterea comertului international, LIBOR, cheltuielile
guvernamentale si, uneori, investitiile. Mai degrabã decât sã ofere o
singurã procnozã, este preferabil ca analizele sã fie concepute în
vederea utilizãrii scenariilor.

Dezavantajele modelãrii

1) Existã o serie de motive pentru care este dificilã modelarea


adecvatã pentru tãrile în curs de dezvoltare.

a) Deseori, datele sunt puse sub semnul întrebãrii. Variabilele

care sunt în mare mãsurã compuse, obtinute din surse incomplete,

spre exemplu: PIB, sunt în mod special îndoielnice.

b) De obicei, este foarte dificilã

modelarea procesului inflationist. Însã comportamentul inflatiei


are importantã atât pentru analiza riscului de tarã, cât si pentru
rãspunsul probabil al politicii economice.

c) ªi mai important este faptul cã tãrile

în curs de dezvoltare sunt relativ mai putin stabile decât tãrile


dezvoltate. Dar chiar si în tãrile dezvoltate, modelele au dovedit o
sigurantã mai mare în perioadele mai stabile ale anilor ’50 si ’60
decât în anii ’70.

3) Utilizarea efectivã a unui model necesitã mult timp.


În termeni simpli, modelele sunt utilizate pentru a cerceta
dacã prognoza unei balante de plãti sustenibile este compatibilã
cu o crestere economicã rezonabilã. Variabilele – cheie luate în
considerare sunt:

• Cresterea exportului. Este dependenta de resursele interne,


de conditiile externe si de competitivitate (adicã de cursul de schimb).
• Cresterea importurilor. Cheia o reprezintã cresterea
elasticitãtii importurilor. De exemplu, dacã tara trebuie sã realizeze
o crestere economicã de 5%, ce ratã de crestere a importurilor
este necesarã?
• Balanta comercialã.
• Nivelul si cresterea datoriei externe. Aceasta este
determinatã de soldul contului curent (soldul comercial plus servicii
si plãti de dobânzi), plus exodul de capital si orice modificare a
rezervelor.
• Plãti de dobânzi. Determinate de LIBOR si de mãrimea datoriei.
Dacã datoria creste prea rapid pentru a putea fi sustinutã,
atunci ceva trebuie schimbat. De obicei, fie se încetineste cresterea
economicã, fie este necesarã o devalorizare pentru a sprijini balanta
comercialã.

Ulterior însã, acestea trebuie din nou analizate în legãturã cu


situatia politicã. Este capabil si dispus guvernul sã sustinã o
devalorizare realã, acceptând reducerea temporarã a veniturilor reale

27 28
pe care o implicã aceastã devalorizare, precum si redistribuirea
veniturilor care rezultã dupã acesta?

Din aceastã discutie reiese clar cã tipul de model necesar


este strâns legat de sectorul extern. Modelele Keynessiste bazate
pe agregarea componentelor PIB sunt mai putin utile. Modelele
trebuie sã se concentreze asupra comertului exterior si al datoriei
externe, fãcând legãtura cu PIB.

9. ANALIZA PE BAZÃ DE SCENARII


Obiectivul analizei pe bazã de scenarii este de a investiga
rezultatele posibile ce se pot produce într-o tarã, în functie de diferitele
valori pe care le pot lua diferiti parametrii. De regulã, analizele
urmãresc douã rezultate.

În primul rând, elaborarea a douã sau mai multe scenarii


alternative si, în al doilea rând, o analizã de senzitivitate care sã
evidentieze importanta fiecãrui parametru pentru rezultatul final.

Primul pas este identificarea parametrilor care au efect asupra


fiecãrei tãri. Iatã câteva exemple:

Parametrii externi:

• Cresterea comertului mondial.


• LIBOR.
• Pretul petrolului.
Parametrii interni
1. Politici comerciale. Promovarea exportului sau substituirea
importurilor.
2. Politici expansioniste sau prudente.
3. Regim politic.
Al doilea pas este alegerea unui set adecvat de scenarii.
Trebuie sã fie atâtea câte posibilitãti reale existã. Analiza de
senzitivitate face legãtura între aceste scenarii. Foarte frecvent,
analistii se opresc asupra numãrului de trei scenarii, dar acest fapt
are efectul nedorit cã, datoritã acestui numãr, factorul decizie va lua
aproape totdeauna în consideratie drept etalon, scenariul mijlociu.

O cale bunã este de a alege numai douã scenarii. Cu patru sau mai
multe, analiza devine susceptibilã de o abordare matricialã.
Exemplul de mai jos prezintã patru scenarii într-o matrice
simplã.
1* Conditii internationale favorabile

• Orientarea exporturilor
Cresterea rapidã, posibil cu o puternicã balantã de plãti.
Risc bun.

• Dezvoltarea internã cu strategie de


împrumuturi intensive
Cresterea rapidã cu acumulare de datorii. Riscul unei datorii
excesive.
2* Conditii internationale nefavorabile

• Orientarea exporturilor
3* Cresterea restrictionalã. Cresterea lentã a exporturilor.
Datorie externã împovãrãtoare. Risc ridicat.
4* Dezvoltare internã cu strategie de împrumuturi intensive.
Crestere cu inflatie. Probabil acumulare de datorii. Probabil

de nesustinut.

CHEI DE CONTROL

• Conditii internationale favorabile – LIBOR 7%, cresterea


realã a comertului mondial = 6 % anual
• Conditii internationale nefavorabile – LIBOR 11%, cresterea
realã a comertului mondial = 12% annual, inflatia si preturile petrolului
în crestere cu 5% anual
• Orientarea exportului – Curs de schimb competitiv, economie
relativ deschisã.
• Dezvoltarea internã cu strategie intensivã de împrumut –
Crestere finantatã prin investitii publice, deficit datorat cheltuielilor,
cu finantare considerabilã a contului curent prin împrumuturi. Curs
de schimb necompetitiv.
Exemplu prezentat este în mod deliberat unul general, pentru
multe tãri existând anumiti parametrii care trebuie studiati în
amãnuntime. Abordarea generalã este utilã drept cadru pentru analiza
unui grup de tãri în scopul realizãrii unei analize comparative.

10. VIZITAREA tÃRILOR


Organizarea analizei diferã în functie de posibilitãtile pe care
le au analistii de a cãlãtori în tãrile analizate. Evident, o mare parte
a analizei poate fi fãcutã pe bazã de date si informatii ce pot fi
obtinute fãrã a vizita tãrile respective. Oricum însã, autorul considerã
cã vizitarea tãrilor trebuie sã fie o parte integrantã a analizei riscului
de tarã, din urmãtoarele motive:

1) Pentru completarea informatiilor statistice lipsã.De obicei,


sunt trei lacune care pot fi completate la fata locului. Una este de a
obtine datele economice cele mai recente, care sunt mai usor de
obtinut din afara tãrii. A doua este obtinerea ultimelor estimãri,
preliminarii sau prognoze (oficiale sau neoficiale) pentru tara
respectivã. A treia este de a obtine date care în afara tãrii sunt
foarte greu de obtinut. Domeniile importante supuse acestei
investigãri sunt:

* Distributia veniturilor.
* Evolutia salariilor reale.
* Ratele interne ale dobânzilor (în afara tãrii pot fi disponibile
unele cifre, dar deseori este dificil sã se judece nivelul lor real fãrã
referire la structura financiarã). * Statistici cu privire la datorii. Uneori
pot fi obtinute date mai bune cu privire la datoria sectorului privat,
programarea amortismentului si ponderarea datoriei cu dobânzi
fluctuante.
* Situatia bugetului.
2) Pentru completarea informatiilor economice calitative lipsã.

Pot lipsi multe informatii de naturã pur economicã, precum:

-Nivelul de profitabilitate al firmei (de obicei, statisticile nu


sunt suficiente).
-Forta sistemului bancar intern.
-Atractivitatea cursului de schimb pentru export.
-Posibilitãti de crestere a volumului exportului.
De exemplu, noile materii prime intrate în circuitul exporturilor.
3) Pentru a întelege structura politicã. Este foarte dificil de
înteles o situatie politicã fãrã a vizita tara respectivã. Chiar dacã pot
fi gãsite multe materiale care trateazã subiectul, deseori ele
relateazã doar o parte a faptelor si ridicã mai multe întrebãri decât
rãspunsurile pe care le oferã. Este necesar, mai mult decât o scurtã
vizitã pentru a întelege cu adevãrat sistemul politic, dar vizita
reprezintã deseori, calea potrivitã pentru a identifica cel putin
problemele esentiale si riscurile.

4) Pentru formarea unei idei cu privire la gradul de încredere


al surselor de date din exteriorul tãrii.

5) Pentru întelegerea directiei politicii economice urmãrite.

Multe articole de presã relateazã doar declaratiile guvernului.


De asemenea, ele înregistreazã criticile opozitiei sau ale grupurilor
de oameni de afaceri. Dacã aceste grupuri nu fac altceva decât un
joc politic sau sunt grupuri de presiune, atunci extrasele din presã
nu pot fi considerate drept reflectarea realã a faptelor.

6) Pentru a “simti pulsul” din tara respectivã, este vorba de


aspecte foarte putin palpabile. Se urmãreste cunoasterea:

-Gradului de tensionare dintre clasele si grupurile sociale.


-Mãsura în care guvernul controleazã situatia.
-Nivelul general de competentã în cadrul guvernului si al
comunitãtii oamenilor de afaceri.
-Atitudini generale fatã de muncã, bani, strãini, etc.
-Tipul de transformãri politice posibile, de exemplu
violente sau nu.
-Nivelul general de satisfactie privitor la situatia economicã
si politicã.
7)Pentru cresterea credibilitãtii analistului în cadrul
organismului din care face parte. Un analist care prezintã un raport
asupra unei tãri pe care nu a vizitat-o se bucurã doar de încredere
limitatã. Efectuarea unei vizite, chiar si a unei vizite scurte, poate
surmonta acest handicap.
8)Pentru “fixarea imaginii” despre tara analizatã. Vizitarea
unei tãri, impune concentrarea pentru câteva zile, a atentiei asupra
acelei tãri. De obicei, fiecare întâlnire presupune reluarea, într-o
oarecare mãsurã, a acelorasi probleme, ceea ce, evident, reprezintã

o metodã consacratã de memorizare a informatiilor de bazã. Efectul


este de a oferi analistului o bunã cunoastere a tãrii analizate,
impresiile fiind mult mai durabile, decât dacã el si-ar întocmi raportul
asupra tãrii respective din biroul sãu.
Dezavantajele vizitãrii tãrilor se concretizeazã în timp
consumat si în cheltuieli. De la caz la caz, costurile vizitelor diferã
considerabil, însã situatiile reale pot fi cuprinse între astfel de
extreme: deplasarea a trei pânã la cinci analisti pentru cincisãptãmâni anual.
În realitate, chiar si în bãncile sau firmele care
încurajeazã vizitele, deseori analistii îsi scriu rapoartele fãrã a cãlãtoriîn
tãrile analizate în perioadele încheierii rapoartelor. Însã pregãtirea
unor astfel de rapoarte fãrã ca analistul sã fi fost în tãrile respective
reprezintã în sine un risc.

Cum se poate obtine un rezultat maxim din vizitarea tãrilor.

Cheia maximizãrii utilitãtii unei vizite într-o anumitã tarã o


reprezintã buna pregãtire a acelei vizite. Iatã câteva elemente
importante:

1)Programarea întâlnirilor. Cele mai utile întâlniri pot fi cele cu:

a) Oficiali ai guvernului – din banca centralã, ministerul

finantelor, ministerul planificãrii etc. În unele tãri aceste


persoane pot oferi mai multe elemente de analizã decât cele publicate
în diverse surse, în alte tãri se va obtine foarte putin în plus.

b) Economistii, ca persoane particulare.

Indiferent unde ar lucra – în bãnci, firme, institutii de cercetare,


agentii de consulting sau universitari – de obicei ei pot oferi un
sprijin substantial.

c) Oameni de afaceri. Desi acestia pot deseori vorbi numai

despre propriul domeniu de activitate, oferind astfel doar o


perspectivã restrânsã, totusi întâlnirile de acest fel pot fi utile. Ei
pot fi de ajutor mai ales ca sursã de informatii cu privire la relatiile
dintre guvern si lumea afacerilor.

d) Bancheri. Prin natura activitãtii lor, bancherii sunt mult


mai

implicati în fenomenele macro – economice si reprezintã, de


aceea, o sursã de informatii valoroase.

e) Ziaristii sunt foarte utili pentru discutarea

aspectelor politice si de politicã economicã. Deseori, la


mesele luate împreunã, ei pot oferi elemente care în multe tãri nu
apar în articolele de presã.

f) Functionari ai ambasadelor. Acestia pot ajuta

în crearea unei imagini asupra economiei, în evaluarea situatiei


politice si în obtinerea unei perspective asupra atitudinilor cu privire
la afaceri, mai ales ce privire la capitalul strãin. Pentru firmele care-
si propun sã facã investitii în tara vizitatã, ambasadele trebuie sã
constituie prima oprire si o sursã majorã de informatii si asistentã.

1) Asigurarea unei informãri cuprinzãtoare=

înainte de vizitã. Aceasta presupune analizarea a cât mai


multe materiale despre tara respectivã, din toate sursele disponibile.
Presupune, de asemenea, analiza datelor disponibile, pe cât de
amãnuntit posibil si notarea tuturor lacunelor ce trebuie eliminate si
a întrebãrilor la care trebuie obtinute rãspunsuri. Una din cele mai
bune metode pentru a obtine informatii în cursul unei întâlniri este
de a avea pregãtit un set de prognoze, de exemplu, pentru balanta
de plãti, care sã fie arãtate persoanei intervievate,

solicitându-se aceste comentarii. Chiar si oficialii din guvern,


care anterior nu dovediserã prea multã solicitudine, s-au dovedit cã
pot oferi informatii semnificative, fie si numai prin aprecierea cã
valoarea anumitor indicatori “pare aproape corectã” sau cã este “prea
scãzutã” sau “prea ridicatã”.

2) Încercarea de a “lua pulsul” tãrii vizitate. Aceasta ar


însemna:

-Documentarea cu privire la istoria tãrii.

-Citirea presei locale. Aceasta reprezintã o

sursã de informatii cu privire la modul în care “merge tara”, la


principalele griji ale populatiei, la modul în care politicienii si alte
personalitãti trateazã problemele economice etc..

-Observarea vietii cotidiene, prin vizitarea magazinelor si a


pietelor, chiar si prin discutii cu soferii de taxi.
Durata unei vizite reprezintã un subiect de discutie. Autorul
considerã cã douã zile reprezintã minimul necesar si cã mai mult
de o sãptãmânã ( pentru o singurã vizitã ) ar reprezenta o pierdere
de timp. Sunt mult mai indicate douã vizite de câte douã zile la
interval de jumãtate de an, decât o singurã vizitã pe an timp de o
sãptãmânã. Pare sã existe o curbã a acumulãrii de informatii, prima
si cea de-a doua zi fiind în mod deosebit utile si permitând colectareaunei mari
cantitãti de informatii. În zilele a treia si a patra, majoritatea
întâlnirilor se întorc asupra acelorasi subiecte, si aduc putine mutatii.
Este recomandabil ca prima vizitã sã fie mai lungã. Desigur, dacã
nu poate fi aranjat în prealabil un program adecvat ( de exemplu 4pânã la 6
întâlniri pe zi ) este nevoie de mai mult timp. În unele tãri
poate fi necesar un timp sensibil mai mare, în cazurile în care
programul de întâlniri trebuie aranjat pe loc.

§ Analiza riscului de tarã reflectã faptul cã fãrã o întelegere


deplinã a situatiei economice si a sistemului politic al unei tãri este
imposibilã anticiparea riscului de tarã si a reactiei probabile la
modificarea conditiilor mondiale sau interne.

§ Cunoasterea vulnerabilitãtilor unei tãri face posibilã


identificarea dificultãtilor înainte de aparitia lor.

§ Analiza riscului de tarã implicã judecãti de valoare iar


incertitudinile ce trebuiesc evaluate fac din ea mai mult o artã decât

o stiintã. Majoritatea bãncilor si mai multe firme utilizeazã diferite


sisteme în cazul în care intrã în relatii de afaceri cu un numãr
semnificativ de tãri. Se utilizeazã douã tipuri de sisteme:
§ În primul rând existã sisteme de evaluare a riscurilor.
Acestea sunt foarte diferite, mergând de la simple liste de control,
trecând prin complicate sisteme de ponderare bazate pe metode
statistice, ajungând pânã la tehnici sofisticate, cum ar fi analizele
comparative. Scopul acestor sisteme este de a ajuta la formarea
judecãtilor pentru riscul de tarã.

§ Al doilea tip de sistem este utilizat pentru a semnala riscul

în cadrul unei bãnci sau al unei firme. De obicei se stabileste un


sistem final de ierarhizare, astfel încât de exemplu o tarã clasatã în
categoria C este identificatã imediat de cãtre utilizatorii sistemului,
ca având un anumit risc. Ideal ar fi un sistem care sã indice riscul
atât în termeni absoluti, cât si în comparatie cu alte tãri.

35 36
CAPITOLUL II

2. ANALIZA DE RISC GENERAL DE tARÃ


2.1. Analiza riscului general de tarã pentru bãnci
2.2. Indicatori utilizati de diferite institutii financiare pentru
aprecierea riscului de tarã
2.3. Analiza riscului general de tarã pentru firme.
2.1. ANALIZA RISCULUI GENERAL DE tARÃ PENTRU
BÃNCI
Riscul general de tarã reprezintã riscul influentat de o
multitudine de factori legati de tara respectivã, factori fie economici,
fie politici, care influenteazã încrederea acordatã debitorilor din
sectorul privat. Pentru multe tãri în curs de dezvoltare, bãncile acordã
credite numai guvernelor, sau solicitã garantii guvernamentale, caz
în care trebuie luat în considerare ca element cheie riscul suveran.
Totusi, în unele tãri în curs de dezvoltare în special în cele mai
dezvoltate dintre acestea, o parte substantialã a creditelor este
acordatã bãncilor sau corporatiilor, fãrã a se cere garantii
guvernamentale. Pentru tãrile industrializate, majoritatea creditelor
sunt acordate sectorului privat.

Pot exista, de asemenea, diferentele între semnificatiile


riscului general de tarã si cele ale riscului suveran si de transfer.
Bãncile calculeazã efectele posibile ale afacerilor încheiate cu fiecare
tarã în parte pentru a identifica riscul de transfer, dar implicatiile
riscului general pot mai mari. Spre exemplu, o bancã poate fi
implicatã în finantarea activitãtii unei firme de contructii din Asia si
Orientul Mijlociu. De obicei, în astfel de cazuri se poate considera
cã existã un risc de tarã în tara din Orientul Mijlociu dar existã de
asemenea si un “risc al afacerilor” legat de tara din Asia rezultat din
schimbarea atitudinii guvernului asiatic fatã de firma respectivã sau
producerea unor tulburãri politice ce pot avea repercusiuni asupra
contractului, fãcând posibile pierderi pentru bancã. De aceea, foarte
frecvent, are o semnificatie mai mare luarea în considerare a riscului

general de tarã legat de afacerea încheiatã decât a celui legat detara


beneficiarului. În sensul larg, riscul afacerii poate fi definit
incluzând riscul de tarã si riscul legat de firma din acea tarã.

I Domenii ale riscului

Existã sase domenii principale de risc care trebuie luate în


considerare.

1) Posibilitatea unei devalorizãri majore. Aceasta poate


slãbi financiar o firmã (cãreia o bancã i-a un credit), datoritã cresterii
costului în moneda localã, a datoriei externe sau cresterii costului
importurilor.

2) O mare recesiune. Dacã, de obicei, pentru tarile în curs


de dezvoltare, bãncile acordã credite numai firmelor mari si
puternice, în tãrile dezvoltate se întâmplã uneori contrariul: bãncile
strãine încheie afaceri cu firmele rãmase dupã ce cele mai puternice
firme au tratat cu bãncile locale.

3) Schimbãri majore de politicã economicã. Firmele care


se bazeazã pe exporturi ar fi afectate negativ de o schimbare care
ar face cursul de schimb mai putin competitiv. Alte firme pot suferii
pierderi dacã, de exemplu, sunt reduse barierele protectioniste, dacã
ele se bazeazã excesiv pe importuri energetice iar pretul acestora
creste, sau dacã o schimbare de guvern ar însemna pierderea
influentei lor asupra acestuia, astfel încât deciziile politice, noile
implementãri sau contracte guvernamentale le-ar putea favoriza.

4) Companiile multinationale (creditate de cãtre bãnci)


pot fi afectate negativ de presiunile nationaliste.

5) Frãmântãri sociale sau politice pot produce colapsuri


economice.

6) Criza sistemului bancar intern poate afecta bãncile


locale care, în alte conditii apar drept solide, sau poate provoca
recesiuni economice în tãrile respective.

Pot fi întâlnite si alte exemple specifice. De exemplu, colapsul


pietei proprietarilor din Hong-Kong, în perioada tratativelor cu China,
referitoare la viitorul coloniei, a dus la falimentul unor firme cu activitãti
speculative.

Toti acesti factori trebuie analizati într-o oarecare mãsurã

37 38
pentru a ajunge la un punct de vedere cu privire la riscul suveran si
de transfer. Dar, pentru analiza riscului general, ei trebuie sã fie
pusi în relatie cu afacerile încheiate de bancã într-un mod diferit, iar
semnificatiile lor în cadrul bãncii trebuie si ele fãcute diferit.

Concret:

1) Este necesarã studierea fiecãror riscuri într-un context


diferit de cel pentru riscul suveran si de transfer.

2) Este dificilã semnalarea acestor riscuri prin acelasi sistem


de ierarhizare a tãrilor ca pentru riscul suveran / de transfer, dar
poate fi constituit un sistem alternativ.

3) Evaluarea efectivã a acestor riscuri presupune, de obicei,


utilizarea unor substantiale resurse suplimentare, comparativ cu
evaluarea riscului suveran / de transfer.

4) Natura riscului si importanta diverselor tipuri de riscuri


depinde de tipul de credite pe care le acordã banca.

2 Evaluarea riscului general de tarã

Probabil, cel mai bun mod de abordare a acestor riscuri este


de a trata aceste riscuri sub trei aspecte:

1) Starea generalã de sãnãtate a economiei;

2) Starea popliticii economice;

3) Stabilitatea politicã.

1) Starea generalã de sãnãtate a economiei

Acceasta include urmãtoarele domenii:

¨ Strategia economicã

¨ Obtinerea unor fonduri valutare

¨ Conducerea macroeconomicã

¨ Povara datoriei

¨ Situatia lichiditãtii

2) Stabilirea politicii economice

Aceasta presupune douã evaluãri. În primul rând,


probabilitatea unei schimbãri de politicã economicã sub presiunea
conjuncturii economice poate fi determinatã pe baza analizei stãrii
generale de sãnãtate a economiei si a anticipãrilor fãcute de analist
cu privire la conjunctura mondialã (de exemplu, comertul mondial în

ratele dobânzilor).
În al doilea rând, este posibil ca transformãrile de naturã
politicã, precum alegerile sau evolutii sau lovituri de stat, sã
determine modificarea politicii economice.

3) Stabilitatea politicã

Evident, stabilitatea politicã interactioneazã atât cu starea


generalã de sãnãtate a economiei, cât si cu stabilitatea politicii
economice. Spre exemplu, o economie cu performantele slabe sau
una care are mari sanse sã ajungã în aceastã stare pot fi mai putin
stabile. De asemenea, schimbarea radicalã a politicii economicepoate determina
echilibrul politic. În ultima instantã, rolul analistului
riscului este de a utiliza toate tehnicile pe care le are la dispozitie
pentru a întelege si a prognoza mediul lumii afacerilor din tara cãreia
banca i-a acordat credite.

2.2. ANALIZA RISCULUI GENERAL DE tARÃ PENTRU FIRME


Analiza va reflecta urmãtoarele aspecte:

1. Firmele si riscul de tarã


Analiza riscului de tarã pentru firmele internationale poate fi
mai complicatã si mai legatã de specificul firmei decât cea întreprinsã
de bãnci. Este mai complicatã deoarece, în timp ce bãncile sunt
preocupate în primul rând de transfer si acordã doar un interes
secundar consideratiilor mai generale, firmele sunt în primul rând
interesate de riscul general de tarã. Este mai legatã de specificul
firmei deoarece riscurile implicate depind foarte mult de tipul de
afaceri în care este angajatã firma.

2. Tipuri de risc
Firmele calculeazã câstigul la care se pot astepta, pe baza
a douã tipuri de prognoze. Primul tip reprezintã prognozele pentru
variabilele economice interne semnificative, cum sunt vânzãrile,
preturile, costurile fortei de muncã, cursul de schimb, preturile
energiei, etc.. Al doilea tip îl reprezintã anticiparea “regulilor jocului”,
referitoare la legi si impozite. Riscurile mari sunt fie cã previziunile
fãcute în legãturã cu variabilele economice sã se dovedeascã a fi
substantial eronate, datoritã unor posibile crize economice sau
modificãri de politicã economicã, fie cã “regulile jocului” sã fie
modificate, datoritã unei schimbãri politice. Aceste riscuri se pot
manifesta în trei moduri:

1) Expropierea unor active (cu sau fãrã compensare


integralã). Evident, aceasta reprezintã o modificare substantialã a
regulilor jocului.

2) Incapacitatea de a repatria profiturile în proportia asteptatã.


S-ar datora fie dificultãtilor valutare ale tãrii debitoare (probleme de
risc de transfer), fie unei modificãri a regulilor jocului.

3) Incapacitatea de a obtine profiturile asteptate. S-ar putea


datora fie factorilor economici, fie modificãrilor legislative si / sau
referitoare la impozite, fie unor evenimente politice majore.

Toate acestea sunt legate la specificul firmei, din diverse


motive.

3. Metode de evaluare a riscului


Pentru evaluarea acestor riscuri este utilã folosirea aceleasi
structuri, adicã împãrtirea analizei pe trei domenii. Starea de sãnãtate
a economiei, stabilitatea politicii economice si stabilitatea politicã.
Diagrama de mai jos ilustrezã relatiile dintre aceste trei domenii si
cele trei probleme cu care se pot confrunta firmele ( figura 2.1).

Trebuie remarcat cã tipul exact de evenimente economice


ce pot afecta o anumitã firmã depinde foarte mult de natura specificã
a operatiunilor sale. Sarcina analistului este de a analiza si de a
întelege modul de functionare a economiei si de a lega aceste
cunostinte de operatiunile firmei. El are mai multe motive decât
analistul riscului de tarã dintr-o bancã de a utiliza metodele
econometrice si tehnica de a prognoza, atât pentru a-si îmbunãtãtii
întelegerea economiei studiate cât si pentru a face prognoze
specifice. De asemenea, sunt utile si analizele pe bazã de scenarii,
întrucât nivelul de detaliere necesar poate fi mai mare decât în cazulbãncilor.
În plus, foarte frecvent, înaintea efectuãrii unei investitii,
trebuie fãcute studii exhaustive. În timp ce firmele trebuie, de obicei

sã facã investitii începând de la o anumitã limitã interioarã, bãncile


pot începe de la un nivel scãzut si sã-si sporeascã apoi portofoliul,
în ritmul pe care îl doresc si (posibil) chiar sã-l reducã, dacã este
necesar.

Fig. 2.1

1) Starea generalã de sãnãtate a economiei.

Aceasta este legatã în mod direct de riscurile firmelor


internationale în douã moduri, precum si indirect, prin efectele saleasupra
politicii economice si a politicii. În primul rând, este vorba de
riscul de transfer, adicã riscul ca tara debitoare sã nu aibã valuta
necesarã pentru a permite repatrierea profiturilor. Acest profit este
identic cu principala preocupare a bãncilor internationale si poate fi
analizatã în acelasi mod. Unele firme utilizeazã pentru aceastã parte
a riscului evaluãrile fãcute de bãnci.

În al doilea rând, starea economicã a unei tãri poate creea


dificultãti în obtinerea profiturilor necesare pentru a realiza eficientãdoritã
a investitiilor. În acest caz impactul direct se poate transmite
printr-o serie de canale. Astfel:

1) Dificultãtiile balantei de plãti, conduc la:

41 42
• Sistarea sau reducerea creditelor bancare internationale.
• Dezvoltarea monedei – ducând la o structurã nefavorabilã a
preturilor pentru firmã.
• Programe de austeritate FMI, ducând la reducerea cererii
interne.
• Politici protectioniste, care determinã o modificare a structurii
preturilor interne.
2) Inflatia, care conduce la un curs de schimb necompetitiv,
acesta permitând intrarea importurilor în competitie cu produsele
firmei sau fãcând exporturile din tara respectivã (unul din motivele
investirii) deseori improfitabile.

3) Recesiunea internã, având ca efect reducerea salariilor


si a profiturilor.

1. Stabilitatea politicii economice.


Modificãrile de politicã economicã pot determina în mod direct
aparitia tuturor celor trei aspecte ale riscului pentru firmã. De
asemenea, ele pot înrãutãtii perspectivele economiei si, din acest
motiv, pot creea dificultãti. Firmele vor fi preocupate de modificãrile
care afecteazã în mod deosebit industria în care activeazã si pe ele
însele, ca si pe cele care afecteazã întrega lume a afacerilor.

2. Stabilitatea politicã.
Este evident cã dinstinctia dintre stabilitatea politicã si cea apoliticii
economice este întrucâtva arbitrarã. În acceptiunea datã în
acest contex, stabilitatea politicã se referã la riscul unei discontinuitãti
majore, cum ar fi o revolutie, un rãzboi civil sau un rãzboi cu o altã
tarã. Efectul oricãruia din aceste evenimente poate fi o perioadã de
întrerupere a comertului international, cu implicatii asupra ofertei de
materii prime, piese de schimb. Ele pot duce la o schimbare de
guvern sau de politicã economicã cu efecte asupra tãrii respective.

1. Existã diferente între semnificatiile riscului general de tarã


si cele ale riscului suveran si de transfer. Bãncile calculeazã efectele
posibile ale afacerilor încheiate cu fiecare tarã în parte pentru a
identifica riscul de transfer, dar implicatiile riscului general pot fi mai
mari .

2. Spre exemplu, o bancã poate fi implicatã în finantarea


activitãtii unei firme de contructii din Asia si Orientul Mijlociu. De
obicei, în astfel de cazuri se poate considera cã existã un risc de
tarã în tara din Orientul Mijlociu dar existã de asemenea si un “risc
al afacerilor” legat de tara din Asia: schimbarea atitudinii guvernului
asiatic fatã de firma respectivã sau procedura unor tulburãri politice
ce pot avea repercursiuni asupra contractului, fãnând posibile pierderi
pentru bancã.
3*. De aceea, foarte frecvent are o semnificatie mai mare
luarea în considerare a riscului general de tarã legat de afacerea
încheiatã decât a celui legat de tara beneficiarului rsicul afacerii se
poate definii ca incluzând riscul de tarã si riscul legat de firma din
acea tarã.
CAPITOLUL III

Metode de evaluare a riscului de tarã

3.1. Metoda Lloyd’s


3.2. Metoda de apreciere a riscului de tarã a revistei
Institutional Investor
3.3.Metoda de apreciere a riscului de tarã a revistei Commercio
Internationale

3.4. Aprecierea riscului de tarã de cãtre WIIW


3.5. Metode de evaluare a riscului de tarã de cãtre BEIR
3.6. Metode de analizã a riscului de tarã de cãtre EXIM BANC
Bucuresti
3. METODE DE EVALUARE A RISCULUI DE tARÃ
3.1. METODA LLOYDS
Metoda LLOYDS realizeazã o clasificare a tãrilor din punctul
de vedere al riscului de tarã, realizând un punctaj pentru factorii
economico-financiari (numiti – Statistical Factors) si un punctaj
pentru factorii politici (numiti Judgemental Factors). Din combinareaacestor 2
factori rezultã un punctaj general. În functie de acesta,
tãrile se vor clasa într-o ordine, punctajul mergând de la 0 la 100 de
puncte, un punctaj mare indicând un risc favorabil.

Tot în functie de punctaj, tãrile se pot împãrti în 4 clase


(categorii) de risc: A – este cea mai bunã, urmeazã B, apoi C si D,
în final, cea mai slabã clasã de risc.

Ca si alte metode, clasamentul este general sau pe zone.

Definitia claselor de risc

Clasa A Nu existã risc suveran. Nu existã risc politic.

Clasa B + Riscul suveran si riscul politic sunt favorabile.

Clasa B Risc favorabil, dar existã în trecut usoare dificultãti


(probleme) de platã.

Clasa B -Similar clasei B, dar risc politic mai mare ca la


clasa B.

Clasa C + Risc politic si / sau de transfer mai mari. Dacã


punctajul este în cestere, se pãrãseste situatia de a avea probleme
de platã. Dacã punctajul este în scãdere pot apãrea probleme pe
termen mediu.

Clasa C Similar clasei C+, dar risc mai mare pe termen


scurt.

Clasa C -Risc mare pe termen mediu si scurt. Probleme


total mici, de reesalonare anterioare.

Clasa D + si

Clasa D -Risc de tarã, în general, neacceptabil, datoritã


posibilitãtilor de a apãrea:

a) moratoriu de plãti, arierate;

b) rãzboi civil, tensiuni sociale mari;

c) didificultãti economice si politice acute si importante.

3.2. METODA DE ACOPERIRE A RISCULUI DE tARÃ A


REVISTEI INSTITUtIONAL INVESTITOR
“Institutional Investitor” este o revistã cu aparitie lunarã,
articolele sale referindu-se la un spectru larg de probleme
financiare bancare, economice, în principal, cât si politice.

Numãrul din luna martie 1993 prezintã într-un amplu articol


clasamentul riscului de tarã pentru, practic, toate tãrile din lume.

Acest clasament este prezentat semestrial, se face un


clasament general (pentru toate tãrile) cât si alte câteva clasamente
pe zone geo-economice consacrate (Europa de Vest, Europa de
Est, America Latinã, America de Nord, Africa, Orientul Apropiat si
Asia – Pacific). Clasamentele sunt însotite de explicatii, analize,
comparãri cu situatiile existente cu 6 respectiv, 12 luni în urmã. Se
fac chiar si 2 mini clasamente ale tãrilor care au avut cea mai mare
crestere sau scãdere a punctajului în ultimele 6 si 12 luni.

Din totalitatea acestor clasamente, analize, previziuni, cei


interesanti îsi pot face o imagine asupra riscului de tarã pentru practic,
orice tarã de pe glob.

Punctajul acordat unei tãri este de la 0 la 100 de puncte, cu


cât punctajul este mai mare cu atât riscul este mai favorabil.

Felul cum se face clasamentul (How the ratings are compiled)

45 46
este prezentat în articol.

Metoda de realizare a clasamentului pentru riscul de tarã se


bazeazã pe informatiile oferite de bãncile internationale
importante.Bancherii sunt rugati sã acorde fiecãrei tãri punctaje între
0 si 100 de puncte, punctajul de 100 reprezentând acele tãri cu cea
mai micã sansã de accident financiar – bancar. Pentru un studiu,
fãcut odatã la fiecare 6 luni se folosesc date de la 75 la 100
bãnci, fiecare dând propriul clasament. Numele bãncilor ce participã
la aceastã anchetã este pãstrat strict confidential. Bãncilor nu li se
permite sã dea notã propriei tãri. Fiecare rãspuns este apoi ponderat,
dupã o metodã a revistei care dã mai multã importantã rãspunsurilor
de la bãncile cu o mai mare arie de activitate (pe glob) si cu sisteme
de analizã a riscului de tarã mai sofisticate.

În ceea ce priveste Europa de Est, articolul citat este de


pãrere cã: zona îsi continuã spirala descendentã, cãderea medie a
zonei este de 0,7 puncte, doar datoritã performantelor bune a trei
tãri, Polonia a crescut cu 2,3 puncte, Ungaria cu 2 puncte si Slovenia
cu 2,2 puncte.

Celelalte tãri sunt însã toate în scãdere, mai intensã sau mai
usoarã. România nu este amintitã în mod explicit.

Atasãm aceste prezentãri a metodologiei utilizate re revista


International Investitor o filã cu portiuni copiate din respectivul articol
(Tabelul 3,1; 3,2; 3,3).

3.3. METODA DE APRECIERE A RISCULUI DE tARÃ A


REVISTEI ITALIENE COMMERCIO INTERNAZIONALE
Revista italianã Commercio Internazionale a publicat un articol
care explicã modul teoretic în care se calculeazã indicele de risc
de tarã si un clasament al tãrilor lumii în raport cu acest indice
(ziarul Azi / mai 1993).

Prin indicele de risc se întelege indicatorul sintetic care


exprimã în termeni numerici calitatea si stabilitatea unei tãri. Sub
raportul tehnicii de constructie, indicii de risc se împart în douã
categorii principale:

• indici care provin din sondajele efectuate printre observatori


calificati;
47 48
• elaborãri autonome bazate pe indici de constructie proprie.
Country risk rating propus de revista Commercio Internazionale
apartine acestei categorii.
Alegerea elaborãrii unui indice propriu de risc derivã dintr-o
evaluare de naturã dublã:

• în primul rând, nivelul tehnicilor actuale de evaluare ale


indicelui de risc si experienta acumulatã din anii ’70 în acest domeniu
oferã o mare cantitate de material documentar, observatii si
posibilitãti de inovare. Alegerea indicatorilor poate sã se bazeze pe
un Know-how sofisticat.
• În al doilea rând revenirea la o tipologie diversificatã de
operatori impune adaptarea de criterii de evaluare care merg dincolo
de judecarea pietelor si care reflectã mai bine evolutia tãrilor
examinate din mai multe puncte de vedere.
Indicele de risc al revistei Commercio Internazionale se
bazeazã pe atribuirea fiecãrei tãri a unui punctaj sectorial, fiecare
reflectând mersul tãrii evaluate sub un singur aspect.

Sectoarele de evaluare sunt:

1. Structurã economicã;
2. Performanta economicã globalã;
3. Comertul exterior;
4. Performanta financiarã;
5. Conjunctura economicã;
6. Conjunctura politicã;
1. Evaluarea structurii economice.
Se face pe baza a patru indicatori:

• nivelul venitului pe cap de locuitor, PIB/locuitor


• ponderea sectorului agricol/PIB
• exporturi produse industriale/TOTAL EXPORTURI
• dependentã fatã de import de energie
2. Analizarea performantei economice globale
Sintetizeazã capacitatea de a urmãri ritmuri ridicate de
crestere datoritã unui bun nivel al investitiilor si al economiilor interne
în absenta inflatiei si mentinând un echilibru national al balantei
administratiei publice.

Se utilizeazã urmãtorii indicatori:

• variatie % PIB
• investitii/PIB
• economii/investitii
• indicele preturilor bunurilor de consum
• Sold buget public/PIB
3.Evaluarea sectorului Comertului Exterior este datã de
patru indicatori:

• Soldul bugetului plãtilor curente/PIB


• Variatia % anualã a plãtilor curente
• Rata de schimb
Prin indicele de schimb se întelege raportul dintre:
Indicele preturilor la export/indicele preturilor la import
• indicele de concurentã este raportul dintre:
indicele preturilor la bunurile de consum/indicele valorii unitare
a importurilor ($SUA) ajustat pe baza procentului de schimb fatã de
$ SUA.

4.Evaluarea performantei financiare se referã la tãrile


industrializate, în care cresterea economicã se bazeazã pe raportul
finantãrii externe. Se realizeazã cu ajutorul indicatorilor:

• existenta întârzierii plãtilor datoriilor externe sau a acordurilor


49 50
de restaurare a debitelor externe

• Datorie externã/PIB
• Datorie externã/Exporturi
• Dobânzi/Exporturi
5. Pentru evaluarea conjuncturii economice nu s-a recurs
la alti indici în afara celor descrisi.
6. Punctajul evaluãrii politicii exprimã analiza tãrii sub
raportul stabilitãtii politice si sociale, a eficientei administrative
publice, a legãturilor internationale si a eventualelor tensiuni în zona
în care se aflã tara respectivã.
Punctajul reflectã o evaluare de tip calitativ.
Mecanismul prin care se ajunge în mod progresiv la rating-ul
final este urmãtorul:

• pentru fiecare indicator se stabilesc raporturi într-o bandã


anume de valori si de punctaj, de exemplu se atribuie: 5 puncte
pentru un stadiu al inflatiei mai mic de 3%; 4 puncte pentru un
stadiu al inflatiei cuprins între 32¸6%;
• suma punctajelor pentru fiecare grup de indicatori din
punctajul sectorial;
• suma punctajelor sectoriale atribuie tãrii rating-ul final, care
exprimã o evaluare sinteticã asupra credibilitãtii pe plan economic
si politic.
Tabelul 3,4 prezintã lista indicatorilor grupati pe sectoare si
punctajele de maxim si minim pentru fiecare sector. Gama indicilor
posibili de risc variazã de la o (risc maxim) la 100 (riscul minim).

În context, dupã aplicarea criterilor de identificare a investitilor,


tabloul tãrilor lumii în functie de acest indice este dat în tabelul III,5.

3.4 APRECIEREA RISCULUI DE tARÃ DE CÃTRE WIIW


Institutul de Economie Comparatã din (WIIW), Austria,
realizeazã, începând cu 1993, aprecierea riscului de tarã pentru
România.

Este vorba de un studiu, fãcut de un analist pe nume Gabor


Hunyo, de mãrime medie – 21 de pagini dactilografiate -mai mult

orientativ decât imediat operativ.

Se statuteazã clar de la început cã România este mult în


urma (“is considerably more backward”) Cehiei, Ungariei, Poloniei
si Slovaciei, în ceea ce priveste transformãrile politice si economice
dar, pe de altã parte, datoria României este mai micã decât a
majoritãtii tãriilor fost comuniste.

În continuare, studiul realizeazã o analizã bine documentatã,


competentã, a relatiilor si evolutiei financiar – economice post –
revolutionare, pe mai multe planuri (declinul economiei, evolutia
consumului si a investitiilor în economie, somajul, inflatia, evolutia
sectorului privat, finante extreme si comert international, balanta de
plãti si datoria externã).

Dupã analiza situatiei economico – financiare, aproximativ


75% din volumul studiului, se face o analizã a realitãtilor, evolutiei si
viitorului politic. Sunt prezentate multe constatãri obiective, dar
acestea apar însotite de aprecieri distorsionate. De exemplu: se
înregistreazã o stabilitate politicã (în special, începând din primãvara
anului 1992), lucru considerat neasteptat (“unexpectedly
successful”); dupã alegerile din 1992 se constatã o schimbare cãtre

o mai bunã cooperare cu Vestul (“a shift toward better cooperation


with the West”), dar viata politicã nu este cu adevãrat democraticã
(“is not genuinely democratic”). La un moment dat, analiza situatiei
politice devine incitantã: guvernul român are un puternic control
asupra mass – media, autonomia judecãtoreascã este relativã, iar
drepturile minoritãtii maghiare sunt restrânse, prin urmare, sunt
suficiente motive pentru ca senatul S.U.A. sã nu dea clauza natiunii
celei mai favorizate, iar Consiliul Europei sã nu ne primeascã în
rândurile noastre (“These are good reasons for the United States
Congress not give MFN status for Romania and for the Council of
Europe not admit Romania in it’s ranks before more scrutinity”).
Tabelul 3.5. Evaluarea indicelui de risc al tãrilor lumii

– Clasamentul realizat de revista italianã


53 54
“Commercio Internazionale”.

Nu s-au amintit aspectele:

Stabilitatea macroeconomicã obtinutã în 1994 precum si


întãrirea leului, au contribuit la deblocarea unor credite externe oferite
României, iar intrarea lor în operationalitate a contribuit la
consolidarea balantei de plãti si la finantarea neinflationistã a
deficitului bugetar.

1) Astfel la 30 septembrie 1994, datoria publicã externã


efectivã a tãrii = 4245,9 mil $ din care 31.900 mil $ contractati direct
de STAT, iar 1.055,5 mil $ contractati de agenti economici cu garantia
statului.

2) Un aspect pozitiv se referã la raportul: consum / investitii


din structura creditelor.

Din volum 1 miliard $ contractat de Guvern 8% destinat


consumului, 92% destinat echilibrãrii balantei de plãti si investitiilor.

3) Ca efect al stabilitãtii economice s-a redus si RISCUL DEtARÃ, ROMÂNIA este


în grupa C, astfel încãt ea devine atractivã pe
piata internationalã a Capitalurilor.

Indicatorii folositi pentru aprecierea credibilitãtii externe a


României sunt:

1) Ponderea datoriei externe în PIB

România înregistreazã valoarea cea mai redusã (21,4%) în


raport cu tãrile fost comuniste, sau cel cu venit mediu, exemplu:
Portugalia.

2) Calculându-se datoria externã a exporturilor România


înregistreazã doar 10,6% fatã de 200 – 300% în comparatie cu alte
tãri fost comuniste.

3) Gradul de acoperire a plãtilor scadente situeazã România


în grupa tãrilor din Europa de Est la nivelul mediei (1,8%).

4) Capacitatea de mobilizare pe termen scurt a surselor


financiare necesare serviciului datoriei externe.

România înregistreazã 9% fatã de Ungaria care atinge 35,6%.

5) Împrumuturile primite efectiv în timpul anului au fost folosite


pentru sustinerea balantei de plãti, ajustare structuralã, rentabilizarea
sistemului sanitar, importuri critice si asistentã tehnicã, dezvoltarea
sectorului privat, în agriculturã, retehnologizarea sistemului energetic,
restructurarea transporturilor.

3.5. METODA DE EVALUARE A RISCULUI DE tARÃ A BEIR


Metoda de lucru BEIR apreciazã riscul de tarã dând un punctaj
pentru factorul economic financiar si un alt punctaj pentru factorul
politic. Prin combinarea lor va rezulta punctajul general.
În ceea ce priveste factorul economic, aprecierea lui se
realizeazã prin însumarea punctajelor pentru zece indicatori, precum
urmeazã:

1. PIB / locuitor (1-10 puncte) -este un indicator foarte


important în aprecierea unei tãri din punct de vedere economic. În
cazul României, în ultimii patru ani, acesta a scãzut puternic, astãzi
fiind în jurul valorii de 510 dolari / locuitor, consecintã directã a scãderii
PIB. Prin urmare scorul acordat acestui indicator este zero (fiind
sub 1000 $ / locuitor).
2. Investitii interne ca % din PIB (1 – 10 puncte) – investitiile
interne au scãzut brusc. Acest procentaj se situeazã în jurul cifrei
de 17% (cam jumãtate din cât era înainte de revolutie R), prin urmare,
scorul acordat este de 3 puncte.
3. Cresterea realã a PIB (1 – 10 puncte) – pe ultimii trei ani
– încã din 1985 s-a constatat o slãbire a ritmului de crestere a PIB;
în perioada post – revolutionarã însã, datoritã profundelor schimbãri
ce au avut loc, s-a ajuns la o scãdere medie anulatã de 12% a PIB
în ultimi 3 ani. De aceea, scorul acordat este de zero.

4. Rata inflatiei alãturi de alte fenomene economice negative,


a avut în ultimi trei ani o evolutie foarte dinamicã, peste 2000 % cu
o medie anualã de cca. 160%. Prin urmare, scor zero.
5. Încasãrile de valutã (1 – 10 puncte) – evolutia acestor
încasãri – pe ultimi cinci ani a fost, de fapt, o scãdere a încasãrilor
de valutã liber convertibilã, în medie de 16% pe an. Prin urmare,
scorul acordat este zero.
6. Dependenta de export (1 – 10 puncte) – conform datelor
publicate, în contextul profundelor schimbãri suferite de comertul
exterior Românesc, dependenta de export (calculatã fatã de valoarea
primului produs de export românesc la export – mobila) este de
14%. Prin urmare scorul este de 8 puncte.
7. Raportul datoriei externe / valutã liber convertibilã încasatã,
în procente (1 – 10 puncte). Conform datelor publicate, este de
89%, prin urmare, scorul este de 8 puncte.
8. Raportul datoriei externe / PIB, în procente (1 – 10 puncte)
este de cca. 38%. Prin urmare, scorul este de 7 puncte.
9. Raportul serviciu datorie – valutã liber convertibilã încasatã
(1 – 10 puncte). Pe anul 1992, serviciul dobânzii a fost, de asemenea
neglijabil. De aceea, scorul este de 10 puncte.
10.Raportul serviciu dobânzi – valutã liber convertibilã încasatã
(1 – 10 puncte).Pe anul 1992, serviciul dobânzii a fost, de asemenea,
neglijabil. De aceea, scorul este de 10 puncte.

Total factori economici = 46 puncte

Pentru scala de la zero la 100 de puncte, acest scor este


putin sub jumãtatea ei, dar componenta lui tipicã pentru o perioadã
de tranzitie, de modificare profundã a structurii si functionãrii
economice a unei tãri europene care are însã o datorie externã, un
serviciu al dobânzii neglijabile sau foarte mici. Scorul este relativ bun
având în vedere cã sunt, totusi, patru indici din zece cu valoarea
zero.

În ceea ce priveste factorul politic, aprecierea lui se bazeazã


prin însumarea a patru grupe de indicatori astfel:

1. Politica economicã internã, în general.


a) Coerenta politicii (1 – 5 puncte) – se poate aprecia un
punctaj la jumãtatea intervalului, în directã legãturã cu ce si-au
propus guvernele postrevolutionare si, mai ales, cu ce au reusit.
Punctaj 2,5.

b) Climatul de afaceri (1 – 5 puncte) – se poate aprecia un


punctaj sub mijocul scalei, întrucât, asa cum existã astãzi, climatul
de afaceri suferã din cauza unor lipsuri legislative, unor dificultãti de
comunicare rapidã, inertiei în efectuarea unor operatiuni financiar –
bancare, a unei mentalitãti tipic balcanice de a întelege modul de-a
face o afacere. Punctaj 2.

c) Durabilitatea (consegventa) politicii economice (1 – 5


puncte). Plecând de la anul 1990 se poate considera cã noua politicã
economicã a fost satisfãcãtor implementatã, comparativ cu alte state
socialiste din jur. Se tine seama de indicatiile de la FMI si BIRD,
totusi se poate spune cã existã o oarecare rãmânere în urmã fatã
de programul propus de aceste institutii. Scor, 2 puncte.

d) Calitatea birocratiei (1 – 5 puncte) – ca mãsurã a capacitãtii


generale de guvernare a administratiei locale, a cunostintelor generale
de guvernare a administratiei locale, a cunostintelor si integritãtii
acestei birocrati. Se poate aprecia un punctaj de 2,5.

Scor 1 = 9 puncte.

2. Politica economicã externã


a) Managementul datoriei externe (1 – 10 puncte) – o notã
relativ mare poate fi datã deoarece datoria externã este micã
(mostenire favorabilã din partea fostului regim), desi creditele primite
nu sunt folosite pentru retehnologizare, si pentru consum. – Prin
urmare, un scor de 7,5 puncte.

b) Gestionarea crizelor de lichiditate (1 – 5 puncte). Pentru


felul cum s-a desfãsurat pânã acum se poate aprecia ca scor 2puncte. În general
existã în medie mereu pericolul unei crize de
lichiditate, având în vedere faptul cã rezervele de valutã interne sunt
la nivelul de 1,5 luni de importuri.

c) Gestionarea ratei de schimb (1 – 5 puncte). Având în


vedere puternica devalorizare a monedei nationale, se poate acorda
în punctaj sub medie, adicã 2 puncte.

d) Gestionarea politicii comerciale (1 – 5 puncte) referitor la


cunostintele si posibilitãtile factorilor responsabili de a facilita
exapansiunea comertului extern propriu. Conform metodologiei
utilizate, notele mici se dau pentru tãrile ce impun barierecomerciale,
protectioniste ridicate. În cazul României, scorul
considerat este de 2,5 puncte, mediu, deoarece nu sunt tarife vamale
mari, dar nici reusite palpabile în promovarea comertului exterior.

e) Politica de investitii (1 – 5 puncte) aici notele vor fi mari


pentru cazul când reglementãrile referitoare la capitalul strãin sunt
liberale, sunt excluse exproprierile sau alte actiuni ce defavorizeazã
afluxul de capital strãin. Scorul propus este de 3 puncte. E posibil
sã creascã acest scor în viitor, datoritã atât umplerii unor goluri
legislative, cât si îmbunãtãtirii imaginii politice a României în lume.

Scor 2 = 17 puncte

3. Caracteristici politice
a) Durabilitatea sistemului politic (1 – 10 puncte) se referã la
existenta, într-un cadru normal a sistemului politic, la posibilitatea
mentinerii sale fãrã schimbãri structurale dese, eventual la existenta
unor realitãti democratice bine încetãtenite ( de exemplu, alegerilibere). În
cazul României, în anii 1990 – 1993, alegeri au fost de trei
ori (în douã rânduri generale si o datã locale), se poate precia cã
acest exercitiu democratic merge mai bine în timp, cã sunt schimbãri
în sensul unei democratizãri treptate a vietii politice interne. Se
poate considera potrivit unui scor de 6 puncte.

b) Eficacitatea realizãrii programului politic (1 – 10 puncte) –


posibilitatea de a realiza efectiv un program politico-ecomonic asumat.
Din acest punct de vedere se poate aprecia cã în perioada 1990 –
1993 cele trei guverne au reusit un parcurs satisfãcãtor, în sensul cã,
în ciuda unor situatii dificile sau chiar critice au ajuns sã elimine
treptat subventiile, sã se încadreze bine în cerintele FMI s.a., fãrã
convulsii sociale majore. Considerãm potrivit un scor de 6 puncte.

c) Pozitia internationalã (1 – 5 puncte). România este


membru FMI, BIRD, are statut de asociat al CEE si, în 1993, va fi
primitã în Consiliul Europei. Treptat, cu pasi mici dar fermi România
îsi creazã o pozitie internationalã bunã. Se poate considera potrivit

un scor de 3,5 puncte.


Total 3 = 15,5 puncte.

4. Stabilitatea politicã
Urmãtorii trei factori au caracter de previziune pentru viitorii
cinci ani.

a) Riscuri de rãzboi local (cu vecinii) – (1 – 10 puncte). Acest


risc se referã la potentialitatea unui rãzboi cu vecinii, tinând seama
de situatia geopoliticã a statului. Din acest punct de vedere România
pare a se afirma ca un factor de stabilitate în zona balcanilor cât si
în Centrul Europei. Dimensiunea tãrii, lipsa de conflicte importante
pe plan intern, cât si în ultima vreme, un consens international ( sau
cel putin european) în legãturã cu acest statut de factor de stabilitate
sau de stat – tampon în zonã, îndreptãtesc acordarea unui scor de
7,5 puncte.

b) Riscul de revolutii violente (1 – 10 puncte) – probabilitatea


de a apare asa ceva scade mereu, de fapt nici în anii 1991 – 1992
nu era efectiv mare, mai mult impresia sau pãrerea factorului politic
extern o considera ca atare. Scor, 7 puncte.

c) Tensiuni politice si sociale (1 – 5 puncte) – tensiunile


apãrute în perioada imediat post Revolutie au fost complexe: sociale,
etnice, religioase s.a. Treptat, însã, se constatã o diminuare clarã
a lor, au apãrut mutatii importante în mentalitatea cetãtenilor si de
asemenea executivul a învãtat a gestiona situatia politico-socialã
internã, prin evitarea conflictelor în faza lor acutã (eventual chiar
prin amânare). Pentru urmãtorii cinci ani, nivelul acestor regiuni
considerãm a fi în scãdere, nu se vor atinge praguri critice.

Total 4 = 18 puncte

Totali factori politici: 1 + 2 +3 + 4 = 59,5 puncte

Prin urmare, scorul global va fi : 46 x 59,5 / 100 = 27 puncte.

Legat de acest scor, România se aflã în grupa de risc C,


adicã: cu probleme de platã previzibile, inclusiv refinantãri si / sau
reesalonãri. Pe termen lung, sunt posibile pierderi moderate. Prin
urmare, riscul de tarã poate fi catalogat ca fiind apreciabil.

DEFINITII ALE CLASELOR DE RISC

A Improbabila aparitia unor probleme de platã.


A-Neregularitãti de platã minore sunt posibile. Dacã se
produc se pot rezolva rapid fãrã refinantãri si / sau reesalonãri.
B+ Neregularitãti de platã minore apar previzibile. Dacã se
produc, se pot rezolva rapid, fãrã refinantãri si / sau reesalonãri.
B Probleme de platã moderate, inclusiv refinantãri si / sau
reesalonãri sunt posibile. Pe termen lung apare previzibilã

Se raporteazã GDP nominal / Populatia

b) Investitii interne (% din GDP)

Investitii interne – rândul 93 e din IFS

GDP nominal

Se raporteazã: Investitii interne x 100 / GDP nominal

c) Cresterea anualã a GDP real

Se calculeazã pe o perioadã de 5 ani sau pe o perioadã mai


scurtã dacã nu sunt date disponibile.

GDP real – rândul 99 bp din IFS

Exemplu de calcul pentru 5 ani (1987 – 1991)

recuperarea integralã a sumelor datorate.

B-Probleme de platã moderate inclusiv refinantãri si / sau

reesalonãri aparitie previzibile. Pe termen lung sunt posibile mici

GD eal1987

...

Pr

100

...
-1
1

x100

Y1

GDPreal1986

100

100 X

GD Pr eal1988

...

..
.

pierderi.

x100

Y2

=
C+ Probleme de platã serioase, inclusiv refinantãri si / sau

GD Pr eal1987

100

reesalonãri aparitie previzibile. Pe termen lung sunt posibile

pierderi moderate.

C Probleme de platã serioase, inclusiv refinantãri si / sau

100 X

GD Pr eal1989

...

..
.

Y3

-1

x100 =

GD Pr eal1988

100

reesalonãri repetate aparprevizibile. Pe termen lung apar previzibile

pierderi moderate.
100 X

GD Pr eal1990

...

..
.

-1

x100

Y4

GD Pr eal1989

100

C- Probleme de platã serioase, inclusiv refinantãri si / sau


reesalonãri repetate aparprevizibile. Pe termen lung apar pierderi

previzibile. Neonorarea în totalitate a datoriei este posibilã.

Pe termen lung pierderi apreciabile sunt posibile.

100 X

...

GD Pr eal1991

..
.
+

Y5

-1

x100 =

GD Pr eal1990

100

D+ Probleme de platã serrioase inclusiv refinantãri si / sau GDP real = [(y1 x


y2 x y3 x y4 x y5)1/n – 1] x 100
reesalonãri repetate aparinevitabile. Neonorarea în totalitate a
datoriei apare previzibilã. Pe termen lung pierderi apreciabile apar sau

previzibile.

1 1991GDP
n
.

...

Principalii indicatori statistici calculati si modul de calcul: unde: n = nr. de


ani
a) GDP / cap de locuitor (GDP: Gross Domestic Product a) Inflatia în preturi de
consum (rd.64)

Produsul National Brut)


GDP nomilnal – rândul 99 b din IFS
Populatia – rândul 99 Z din IFS
61 62

x100

D Neonorarea în totalitate a datoriei apare inevitabilã. Pierderi GDP real =

..
.

GDP1987

apreciabile apar inevitabil.


Se calculeazã pe ultimii 5 ani pe o perioadã mai scurtã dacã

nu existã date disponibile.

1
n
.

....

.
..

T1

...
.

.
..

x100

Formula de calcul:

X1

.1.x100

A doua modalitate de calcul:

.
.
.

.
.
.

inflatia 1987
-

= :

inflatia 1986

n = nr.de ani

Xn a) dependenta de export
Se ia principalul produs la export din IFS, din rubrica
“International Transactions”, dacã apar principalele produse

n = nr. de ani

dezvoltate.

Datele se pot lua din: Near-term Prospects for Major

Borrowing Countries, la rândul “consumer prices % change end-

Se raporteazã:

period”.

Produs principal exportat

x100

Formula de calcul:

Valuta încasata

Inflatia 1987 =
nZ
Z
:
1
100...21 x
n
zzz n+++
n = nr. de ani
a) Cresterea valutei încasate, în medie pe 5 ani (%)
Se adunã urmãtoarele rânduri din IFS:
77 aad + 77 ahd + 77 afd + 77 ajd + 77 agd
2
1
:
T
T
a) Total datorie / Valuta încasatã
b) Datoria – din World Debt Tabels – rândul EDT.
c) Formula de calcul:
x100
sataValutaînca
Datoria
e) Total datorie / GDP nominal
Se raporteazã:
100
nominalGDP
datorieTotal ×
Valuta încasatã 1987 =
Formula de calcul:
Serviciul datoriei / Valuta încasatã
Serviciul datoriei – din World Debt Tabels – rândul THS
Se raporteazã: Serviciul datoriei x100 Valutã încasatã
63
a) Serviciul dobânzii / valuta încasatã
Serviciul dobânzii – din World Debt Tabels – rândul LINT
Se raporteazã: Serviciul dobânzii x100
64
Valutã încasatã Peste 50 0 30-25,1 5Nota: * Pentru indicatorii a, b, f, g, h, i
si j se iau în calcul 50-45,1 1 25-20,1 6
cele mai recente date. 45-40,1 2 20-15,1 7

• În cazul în care datele sunt exprimate în monedã nationalã, 40-35,1 3 15-10,1


8acestea se transformã în dolari, luând în calcul rata de schimb din 35-30,1 4
10-5,1 9IFS, rândul wf sau rf. 5 si sub 10
Pentru fiecare indicator se acordã un anumit scor, în functie 5. Cresterea
valutei încasate în medie pe 5 ani (%)
de limitele între care se încadreazã valoarea acestuia. Sistemul de 0-1,9 0 10-
11,9 5scoring este urmãtorul: 2-3,9 1 12-13,9 6

1. GDP / cap de locuitor (rangul US $ 0 – 10.000) 4-5,9 2 14-15,9 7RANGUL SCORUL


RANGUL SCORUL 6-7,9 3 16-17,9 8
0-999 0 5.000-5.999 5 8-9,9 4 18-19,9 9
1.000-1.999 1 6.000-6.999 6
2.000-2.999 2 7.000-7.999 76. Dependenta de export
3.000-3.999 3 8.000-8.999 8 Peste 55 0 35-30,1 5
4.000-4.999 4 9.000-9.999 9 55-50,1 1 30-25,1 6

10.000 si peste: 10 50-45,1 2 25-20,1 7


45-40,1 3 20-15,1 8

2. Investitii interne (% din GDP) 40-35,1 4 15-10,1 90-11,9 0 20-21,9 5 10 si


sub: 10
12-13,9 1 22-23,9 6
14-15,9 2 24-25,9 77.Total datorie / valutã încasatã
16-17,9 3 26-17,9 8 Peste 400 0 240-200,1 5
18-19,9 4 28-29,9 9 400-360,1 1 200-160,1 6

30.000 si peste: 10 360-320,1 2 160-120,1 7


320-280,1 3 120-80,1 8

3. Cresterea anualã a GDP real 280-240,1 4 80-40,1 90-0,44 0 2,5-2,99 5 40 si


sub: 10
0,5-0,99 1 3,0-3,49 6
1,0-1,49 2 3,5-3,99 78.Total datorie / GDP nominal
1,5-1,99 3 4,0-4,49 8Peste 100 0 60-50,1 5
2,0-2,49 4 4,5-4,99 9 100-90,1 1 50-40,1 6
5 si peste:10 90-80,1 2 40-30,1 7
80-70,1 3 30-20,1 8

4. Inflatia în pretul de consum 70-60,1 4 20-10,1 9


10 si sub: 10

65 66
9. Serviciul datoriei / Valutã încasatã
Peste 50 0 30-25,1 5
50-45,1 1 25-20,1 6

45- 40,1 2 20-15,1 7


40-35,1 3 15-10,1 8
35-30,1 4 10-5,1 9
5 si sub: 10

10.Serviciul dobânzii / valuta încasatã

Peste 20 0 12-10,1 5
20-18,1 1 10-8,1 6

18-6,1 2 8-6,1 7
16-14,1 3 6-4,1 8
14-12,1 4 4-2,1 9
2 si sub: 10

4.Pentru întocmirea fisei de apreciere a indicatorilor calitativ,


se culeg informatii privind.

a.Politica economicã internã:

• coerenta politicii economice urmãreste modul de formulare


a politicii economice si calitatea obiectivelor avute în vedere. Se
acordã maxim 5 puncte;
• climatul afacerilor – se acordã un scor înalt dacã existã
conditii favorabile pentru conducerea eficientã a afacerilor, în sectorul
public si în loc privat. Se acordã maxim 5 puncte;
• durabilitatea politicii – un scor înalt se acordã tãrilor care
au continuat cu succes o anumitã politicã economicã generalã îm
trecut si care ar putea sã sustinã aceastã politicã si în urmãtorii 5
ani. Se acordã maxim 5 puncte;
• calitatea birocratiei natale – mãsoarã capacitatea guvernului
de a implementa politica sa si de a evalua la toate nivelurile, aparatul
de stat si guvernul. Un scor înalt se acordã atunci când existã o
birocratie integrã si stabilã. Se acordã maxim 5 puncte.
b. Politica economicã externã
• administrarea datoriei externe – se acordã maxim 10 puncte
dacã nu existã datorie externã si un scor ridicat dacã aceasta este
bine administratã, dacã se evitã reesalonãrile si neîndeplinirea
obligatiilor de platã. Scorul trebuie modificat dacã apar rupturi bruste
în politicã, ca rezultat al unor schimbãri profunde în plan intern sau
international;
• sustinerea crizei de lichiditate pentru determinarea scorului
trebui luat în considerare orice apel al FMI sau alte surse pentru
sustinerea pe termen scurt si modul în care se evitã criza de
lichiditate. Orice schimbare bruscã în viata politicã va influenta nivelul
scorului. Se acordã maxim 5 puncte;
• administrarea ratei de schimb – un scor înalt se acordã
când se constatã sprijinirea ratei de schimb, pãstrarea ratei nominale
sau efective între anumiti parametrii precum si controlul speculatiilor
monetare pe timp de crizã si sustinerea participãrii la activitatea
internationalã. Interventiile bruste pe pietele monetare internationale,
ca si eventualele incertitudini si întârzieri afecteazã nivelul scorului.
Se acordã maxim 5 puncte.
• Administrarea politicii comerciale – un scor înalt se acordã
dacã guvernele respectã si aderã la principiile GATT si dacã sprijinã
comertul prin respectarea întelegerilor cu alte tãri. Când se adoptã
politici comerciale restrictive, scorul va fi afectat. Se acordã maxim
5 puncte;
• Politica de investitii – când tãrile urmeazã o politicã liberalã
pentru înfiintarea de intreprinderi strãine, iar regulile pãtrunderii de
capital strãin sunt clare, echitabile si nediscriminatorii, se acordã
un scor bun. Acesta este afectat când se remarcã o atitudine
inconstantã fatã de investitorii strãini, hãrtuirea acestora sau
exproprierea fãrã compensatii. Se acordã maxim 5 puncte.
c. Caracteristici politice:
• durabilitatea sistemului politic – un scor mare se acordã
dacã guvernele s-au schimbat regulat prin alegeri democratice în
ultimii 10 ani. Usoare modificãri în aceastã perioadã determinã un
scor de 7-8 puncte, iar dacã acestea sunt însotite de violentã se
acordã 5-6 puncte. O democratie cu alegeri frecvente si succesiuni
de guverne slabe, se noteazã cu 3-4 puncte. Scorul cel mai mic se
acordã când au loc schimbãri frecvente, violente. Se acordã maxim
10 puncte.

• eficacitatea guvernului – în cazul în care guvernul este capabil


sã punã efectivul în practica politicã a sa, se acordã un scor înalt.
Existenta unor arii substantiale ale puterii politice rãmase în afara
controlului guvernului, determinã un scor redus. Se acordã maxim
10 puncte;
• pozitia internationalã – un scor înalt se acordã tãrilor care
au legãturi stabile cu organizatii internationale ca FMI, World Bank,
CEE si cu alte tãri. Se acordã maxim 5 puncte
d. Stabilitatea politicã:
• rãzboi local – se acordã un scor redus când apare
posibilitatea clarã a unui rãzboi local. Dacã tara respectivã este
implicatã într-un conflict global, se poate acorda totusi un scor relativ
ridicat. Se acordã maxim 10 puncte.
• Risc de revolutie violentã – când o loviturã de stat ar putea
implica doar schimbarea presedintelui, aceasta nu presupune
neapãrat acordarea unui scor foarte scãzut. Dar când sistemul politic
ar putea fi rãsturnat, poate fi acordat scorul minim. Se acordã maxim
10 puncte.
• Tensiuni politice sau sociale – se acordã scor redus când
existã tensiuni între nationalitãti, conflicte de interese între
comunitãtile religioase sau clasele sociale, care pot determina
instabilitatea regimului. Se acordã maxim 5 puncte.
Dupã întocmirea fisei de apreciere a factorilor calitativi, se
înmulteste scorul obtinut în aceastã fisã cu cel obtinut în fisa cu
indicatorii statistici calculati pentru fiecare tarã.

Rezultatul obtinut se împarte la 100.


În functie de nivelul acestui rezultat, se încadreazã tara
analizatã în clasa de risc corespunzãtoare astfel:

CLASA LIMITELE DE ÎNCADRARE


A 99 - 89
A-88- 79

B+ 78- 69
B 68- 59
B-85- 50
C+ 49- 40
C 39- 30
C-29- 20
D+ 19- 10
D 9- 0

3.6. METODE DE ANALIZÃ A RISCULUI DE tARÃ LA EXIM


BANC BUCUREªTI
1. CLASA DE RISC
• categoria de risc în care se încadreazã tara respectivã
conform ultimului clasament elaborat de EXIMBANK;
• definitia categoriei de risc.
2. SITUAtIA POLITICÃ
v scurta prezentare a situatiei cadru;
v situatia politicã la momentul elaborãrii notei;
v previziuni asupra evolutiei acestei situatii pe termen scurt

(în perioada derulãrii contractului);

3. SITUAtIA ECONOMICÃ
• situatia economicã cadru, pe scurt;
• nivelul si interpretarea principalilor indicatori care definesc
performanta economicã
- P.I.B. / loc;
- evolutia P.I.B. – medie pe trei ani;
-dependenta de export;
-Export bunuri si servicii / Import bunuri si servicii
• descrierea conjuncturii economice internationale;
• principalii indicatori care definesc performanta financiarã –
nivel si interpretare;
- Deficit bugetar / P.I.B.
-Sold cont curent / export bunuri si servicii 2. Ritm de crestere PIB (%) 10
puncte
-Paritatea monetarã – medie pe trei ani;
-Rata inflatiei – medie pe trei ani;
1..
.
.

PIB(estimat)

x100

.
.

Rpib =

- Situatia rezervelor.
PIB( y - 3)

• Coerenta politicii economice.


4. GRADUL DE ÎNDATORARE EXTERNÃ AL tÃRII
ANALIZATE
• nivelul si interpretarea urmãtorilor indicatori:
- Datorie externã totalã / P.N.B.
-Datorie pe termen scurt / total datorie;
-Serviciul datoriei si Serviciul dobânzi / export bunuri si
servicii
• probleme legate de restructurarea datoriei externe.
5. SITUAtIA SCHIMBURILOR COMERCIALE DINTRE
ROMÂNIA ªI tARA RESPECTIVÃ
• acorduri încheiate între cele douã tãri;
• evolutia schimburilor comerciale în ultimii ani;
• structura schimburilor comerciale.
6. STRUCTURA PLÃtILOR ARIERATE FAtà DE ROMÂNIA
• creante si angajamente.
7. CONCLUZII – AVIZUL D.A.R.T.
Analiza de risc pe termen scurt

A. FACTORI ECONOMICI
1. Nivel de dezvoltare
0 – 500 0
500 - 1.000 11.000 - 1.500 2
1.500 -2.000 3
2.000-3.000 4
>10.000
PIB / nr. locuitori
3.000 – 4.000
4.000 – 5.000
5.000 – 6.000
6.000 – 8.000
8.000 – 10.000
10 puncte
5
6
7
8
9
10
71

Evolutia PIB pe ultimii trei ani

Corectie în functie de dimensiunea economiei:

-1 pentru PIB < 3 mrd $

+ 1 pentru PIB > 5.000 $ / loc


0 < … -1
2 -1 1
4 1 3
6 3 5
8 5 8
10 > 8

3. Situatia balantei de plãti 10 puncte


Sold balantã (y*) / PNB (y*) x 100 [%] (eventual corectie în
functie de deficitul contului curent acoperit de transferurile oficiale
si private).

0 < … -10
2 -10 -5
4 -5 -3
6 -3 … -1
8 -1 … 2
10 > 2

4. Rata inflatiei în anul curent [%] 5 puncte


0 > 50% 3 10-20%
1 30-50% 4 5-10%
2 20-30% 5 < 5%
+ / - în functie de dinamica recentã (ultimile patru trim).
5. Dependenta de export [%] 10 puncte
Calcul ca în Lloyds pentru anul y – 1.
Scara punctaj ca în Lloyds, cu corectie functie de conjunctura
pietei internationale:

(-1) punct pentru conditii defavorabile exportului

(+1) punct pentru conditii favorabile exportului [ eventual (+1)


punct pentru cerere produs export stabilã (inelasticã) gen petrol].

6. Acoperire import prin export [%] 10 puncte


EXPBS (y*) / IMPBS (y*) x 100
< 80 0 110 – 120 6p
80 – 100 2 p 120 – 130 8p
100 – 110 4p > 130 10p

7. Situatia rezervelor [ luni de importuri]


15 puncte

Rezerve (y-1) / [IPBMS (y-1) + 12]

< 1 0 3 – 4 9
1 – 2 3 4 – 6 12
2 – 3 6 6 15

8. Datoria pe termen scurt (DTS) [%] 15 puncte


DTS (y**) / Total datorie externã (x)

> 25 0 10 – 15 9
20 – 25 3 5 – 10 12
15 – 20 6 < 5 15

(** datoria scadentã în anul respectiv).

9. Situatia plãtilor externe [%] 15 puncte


Serviciul datoriei (y*) + Serviciul dobânzii (y**) / EXPBS y* x 100
> 70 0 30 – 40 9
60 – 70 3 20 – 30 11
90 – 60 5 10 – 20 13
40 – 50 7 < 10 15
(**conform scadentei în anul y)

B FACTORII POLITICI 100 puncte

1.Studiul guvernului actual 20 puncte


Guvernare ineficientã, schimbãri dese de guvern prin mijloace
nedemocratice, coruptie exageratã. 0

puncte
Guvernare eficientã, schimbãri regulate si normale de guvern
20 puncte

2.Politica economicã a guvernului actual 15 puncte


Politica economicã instabilã, incoerentã, regim nefavorabil
al capitalului strãin 0 puncte
Coerentã rezonabilã, regim relativ restrictiv al capitalului strãin

7 puncte
Coerentã bunã, regim favorabil capitalului strãin 15 puncte

3. Tensiuni interne 15 puncte


Rãzboi civil 0 puncte
Tensiuni sociale + politice + rasiale + etnice + culturale +
religioase

Pentru fiecare din factorii de mai sus care nu apar se vor mai
adãuga douã puncte, astfel încât, în conditiile în care nu apar tensiuni
semnificative, scorul va fi de 15 puncte.

4. Pozitia internationalã 20 puncte


Sanctiuni internationale (embargou) 0
puncte
Izolare relativã 5 puncte
Relatii diversificate 10

puncte
Relatii bune cu marile puteri economice (si organisme
financiare internationale) 15 puncte
Relatii preferentiale cu marile puteri economice (si organisme
financiare internationale) 20 puncte

5. Restructurarea datoriei 15 puncte


Sistarea plãtii 0 reesalonare 9
74
Esec negocieri cu FMI 3 întârziere 11
Reesalonãri repetate 6 fãrã probleme 15
Se va urmãri perioada ultimilor ani

6. Experienta relatiilor bilaterale 15 puncte


Neplatã (refuz, insolvabilitate) 0 Mari întârzieri 5
Dificultãti de reesalonare 1 Mici întârzieri 10
Reesalonãri fãrã probleme 3 Fãrã probleme 15
C. CORECtIE ANALIST
C = (0 … 5) dupã aprecierea analistului.
SCOR FINAL = [SCOR ECONOMIC x SCOR POLITIC/100]
3.7. INDICATORII UTILIZAtI DE DIFERITE INSTRUCtII
FINANCIARE PENTRU APRECIAREA RISCULUI DE tARÃ
A. Indicatori utilizati de Banca Mondialã – studiu realizat de
Feder si Ross (1977).
1. Proportia datoriei
2. Proportia importuri / rezerve
3. Proportia capital / datorie
4. Venit pe cap de locuitor
5. Rata de crestere a venitului
6. Rata de crestere a exporturilor.
B. Indicatori folositi de First National Bank of Chicago – studiu
realizat de Korth Universitatea Carolina de Sud;
1. Proportia datoriei
2. Venit pe cap de locuitor
3. Rata de crestere a venitului
4. Rata de crestere a exporturilor
5. Structura exporturilor
6. Proportia importuri / exporturi
7. Gradul de diversificare a economiei
8. Exporturi / PNB
9. Suma de ajutor a FMI / rezerve
10. Structura datoriei
11. Politica monetarã, fiscalã si lupta contra inflatiei
12. Robustetea economiei
13. Aptitudinea schimbãrii pacifiste
14. Probabilitatea conflictului intern
15. Politica grupului dominant
16. Ideologia grupului dominant
17. Competentele înaltilor functionari
18. Supletea regimului politic
19. Relatii externe
20. Minoritãti
21. Probleme religioase
22. ªomaj
23. Probleme etnice externe
C. Indicatori utilizati de Manhattan Bank NA (1981) – studiu
realizat de C. J. Robinson, Chase;
1. Proportia datoriei
2. Venit pe cap de locuitor
3. Rata de crestere a venitului
4. Rata de crestere a exporturilor
5. Structura exporturilor
6. Proportia importuri / exporturi
7. Gradul de diversificare a economiei
8. Exporturi / PNB
9. Politica monetarã, fiscalã si lupta contra inflatiei
10.Resurse naturale
11. Suma totalã a datoriei
12.Structura importurilor
13.Robustetea economiei
14.Politica grupului dominant
15.Minoritãti
16.ªomaj
17.Ajutoare de la stat
18.Tip de sistem
19.Disproportia patrimoniilor
D. Indicatori utilizati de Uniunea Bancarã Elvetianã (Union
Bank of Switzerland) 1980 – studiu elaborat de K. Janoeri.
1. Proportia datoriei
2. Proportia importuri / rezerve
3. Proportia capital / datorie
4. Venit pe cap de locuitor
5. Rata de crestere a exporturilor
6. Proportia exporturi / importuri
7. Exporturi / PNB
8. Suma de ajutor a FMI / rezerve
9. Politica monetarã, fiscalã si lupta contra inflatiei
10.Resurse naturale
11. Suma totalã a datoriei
12.Structura importurilor
13.Robustetea economiei
14.Aptitudinea schimbãrii pacifiste
15.Probleme etinice externe
E. Indicatori utilizati de Amsterdam si Rotterdam Bank NW
(1981)
1. Proportia datoriei
2. Rata de crestere a venitului
3. Rata de crestere a exporturilor
4. Structura exporturilor
5. Proportia importuri / exporturi
6. Suma de ajutor a FMI / rezerve
7. Politica monetarã, fiscalã si lupta contra inflatiei
8. Structura importurilor
9. Minoritãti
10.Probleme religioase
F. Indicatori utilizati de Bussines International Country Risk
Assignment Service (1981)
1. Proportia importuri / rezerve
2. Proportia capital / datorie
3. Rata de crestere a venitului
4. Structura exporturilor
5. Proportia importuri / exporturi
6. Suma de ajutor a FMI / rezerve
7. Politica monetarã, fiscalã si lupta contra inflatiei
8. Resurse naturale
9. Suma totalã a datoriei
10.Aptitudinea schimbãrii pacifiste
11. Probabilitatea conflictului intern
12.Politica grupului dominant
13.Competentele înaltilor functionari
14.Relatii externe
15.Opozitia contra regimului
G. Indicatori utilizati de Bank of Montreal (1978) – studiu
realizat de G. J. Nagy;
1. Proportia datoriei
2. Rata de crestere a venitului
3. Rata de crestere a exporturilor
4. Structura exporturilor
5. Proportia importuri / exporturi
6. Suma de ajutoare FMI / rezerve
7. Structura datoriei
8. Politica monetarã si lupta contra inflatiei;
9. Resurse naturale
10.Suma totalã a datoriei
11. Structura importurilor
12.Robustetea economiei
13.Aptitudinea schimbãrii pacifiste
14.Probabilitatea conflictului intern
15.Competentele înaltilor functionari
16.Minoritãti
17.Prebleme religioase
18.Probleme etnice externe
19.Ajutoare de la stat
20.Tip de sistem
21.Opozitia contra regimului
22.Disproportia patrimoniilor
H*. Indicatorii utilizati de Bank of America (1980) – studiu
realizat de H. R. Heller.

1. Proportia datoriei
2. Proportia importuri / rezerve
3. Proportia capiatal / datorie
4. Venit pe cap de locuitor
5. Rata de crestere a venitului
6. Rata de crestere a exporturilor
7. Structura exporturilor
8. Suma de ajutor a FMI / rezerve
9. Structura datoriei
10.Politica monetarã si lupta contra inflatiei
11. Resurse naturale
12.Suma totalã a datoriei
13.Structura importurilor
14.Aptitudinea schimbãrii pacifiste
15.Probabilitatea conflictului intern
16.Competentele înaltilor functionari
17.Supletea regimului politic
18.Relatii externe
19.Tip de sistem
Este un sistem de analizã a riscului de tarã ce evidentiazã o
amplã analizã politicã;

I. Indicatori utilizati de National Westminster Bank (1980) –


studiu realizat de I. P. Gutmann;
1. Proportia datoriei
2. Proportia importuri / rezerve
3. Venit pe cap de locuitor
4. Rata de crestere a venitului
5. Rata de crestere a exporturilor
6. Structura exporturilor
7. Proportia importuri / exporturi
8. Gradul de diversificare a economiei
9. Suma de ajutor a FMI / rezerve
10.Structura datoriei

11. Resurse naturale


12.Suma totalã a datoriei
13.Probabilitatea conflictului intern
14.Relatiile externe
15.Minoritãti
16.Pobleme religioase
17.Tipuri de sistem
18.Opozitia contra regimului
19.Dispozitia patrimoniilor
J*. Indicatori utilizati de American Express Bank (1980) pentru
analiza riscului de tarã.

1. Proportia datoriei
2. Proportia capital / datorie
3. Venit pe cap de locuitor
4. Structura exporturilor
5. Proportia importuri / exporturi
6. Exporturi / PNB
7. Structura datoriei
8. Suma totalã a datoriei
9. Structura importurilor
Simultan se realizeazã si o analizã a sistemului politic.
K. Indicatori utilizati de Bankers Trust Co (1976) – analizã
realizatã de A. Von Agtmael
1. Proportia datoriei
2. Proportia importuri / rezerve
3. Venit pe cap de locuitor
4. Rata de crestere a venitului
5. Rata de crestere a exporturilor
6. Proportia importuri / exporturi
7. Gradul de diversificare al economiei
8. Exporturi / PNB
9. Suma de ajutor a FMI / rezerve
10.Structura datoriei
11. Politica monetarã, fiscalã si lupta contra inflatiei
12.Resurse naturale
13.Suma naturalã a datoriei
14.Structura importurilor
15.Robustetea economiei
16.Aptitudinea schimbãrii pacifiste
17.Posibilitatea conflictului intern
18.Politica grupului dominant
19.Ideologia grupului dominant
20.Competentele înaltilor functionari
21.Relatiile externe
22.Minoritãti
23.Probleme religioase
24.ªomaj
25.Probleme etnice externe
26.Tip de sistem
27.Opozitia contra regimului
28.Disproportia patrimoniilor
Existã 3 aspecte esentiale ale riscului politic legat de riscul
suveran de tarã (sau de transfer)

1. Interactiunile dintre evolutiile politice si politica economicã.


2. Transformãrile politice;
3. Interactiunile dintre evolutiile politice, încrederea strãinãtãtii
si influxurile de capital.
Sunt foarte putine bãnci în lume care analizeazã riscul de
tarã fãrã a pune accentul pe aspectul politic, astfel:

• foarte putine bãnci din lume au angajat analisti politici


• erorile ce pot sã aparã datoritã faptului cã nu existã douã
tãri cu caracteristici asemãnãtoare, si majoritatea analizelor politice
sunt fãcute de analisti care nu au o minimã experientã politicã.
• metoda utilizãrii frecvent este de a analiza cele mai comune
tipuri de regimuri politice prin prisma:
• strategiei politice si a
• stabilitãtii politice.
Analiza riscului politice va sublinia urmãtoarele aspecte:

1. Structura pe clase, astfel în fiecare tarã pot sã aparã


combinatii între urmãtoarele grupuri sociale, ce diferã prin proportia
care detine forta politicã; Aceste grupuri sunt:
• mari proprietari rurali
• mici proprietari rurali (tãranii)
• muncitorii rurali
• oamenii de afaceri
• clasa mijlocie urbanã
• clasa muncitoare urbanã cu locuri de muncã asigurate.
• muncitori urbani cu angajare temporarã
• lucrãri guvernamentali
• studenti.
2. Se vor analiza principalele institutii existente în tara
respectivã cum ar fi:
• Institutii constitutionale (parlament, senat, desfãsurarea
alegerilor)
• serviciile guvernamentale
• armata
• Biserica
• Sindicatele
• Banca Centralã
3. Personalitãtile marcante ale tãrii respective, cât de mult
pot ele sã influenteze cursul istoriei;
4. Mecanismele de control
• sprijinul popular
• coruptia
• represiunea
• influenta opozitiei
• cresterea economicã
A întelege modul de interactiune al acestor forte, înseamnã a
putea realiza prognoze asupra evolutiilor probabile politice viitoare
si asupra nivelului stabilitãtii politice.

În mod obisnuit fiecare tarã are o structurã fundamentalã care


sugereazã alternative posibile ale acestei structuri.

Principalele probleme care apar frecvent sunt:

• Existenta unui lider în vârstã fãrã succesor evident.


• Presiuni în favoarea democratiei
• Conflictul dintre valorile moderne (de influentã occidentalã)
si cele traditionale.
• Stãri excesive de coruptie
• Guverne fãrã putere
• Frecventa mare a schimbãrii guvernelor
• Inegalitatea veniturilor
Factorul politic poate influenta riscul de tarã prin:

1. Efectul politicii unui guvern aflat la conducere, sau politica


probabilã a unui posibil guvern alternativ.
2. Printr-o schimbare radicalã de guvern, sau rãzboi;
3. Prin pierderea încrederi în guvern urmatã de migrarea
capitalului sau prin sistarea de noi credite bancare.
În acest sens este semnificativã mãsurarea unei situatii
politice prin PRI (Political Risk Index).
Astfel informatiile furnizate de cãtre 100 de experti alimenteazã
acest indice. Se porneste de la evaluarea a 10 factori ai unor scale
gradate care pornesc de la riscul nul (0) pânã la riscul maxim (7).
Notele pe scalã sunt adãugate pentru a obtine indicele.

Cei zece factori de influentã sunt:

• dependenta fãrã o mare putere


• influenta negativã a fortelor publice regionale
• divizarea spectrului politic
• divizarea prin limbã, etnie sau religie;
• mãsuri represive luate de cãtre guverne în vederea mentinerii
lor la putere
• atitudini fatã de strãinãtate, nationalism sau tendintã la
compromis
• situatie socialã a populatiei, cu referiri la nivelul de trai,
densitate;
• organizarea si forta elementelor favorabile instaurãrii unui
guvern de extremã stânga;

• conflicte sociale (frecventa manifestãrilor, greve, violente,


lovituri de stat, etc.)
• instabilitate politicã.
RISCUL DE TARÃ ATRIBUIT ROMÂNIEI
martie 1996 de cãtre principalele agentii
internationale de evaluare financiarã Moody’s, Standars &
Poor’s (S&P), IBCA, Japan credit Rating Angecy (JCR)

Finantarea externã are mai multe componente:

• împrumuturi de la FMI si BM
• credite sindicalizate
• emisiuni de obligatiuni pe pietele internationale de capital
privat
• investitii strãine directe sau de portofoliu
• aproape 90% din finantarea externã a României provine din
împrumuturi de la FMI si BM.
Banca Nationalã a României a anuntat evaluãrile de risc
(rating) acordate pentru titlurile sale financiare, pe termen lung,
nominalizatã în valutã de cãtre principalele agentii internationale de
evaluare financiarã:

1. Moody’s Ba3
2. Standars & Poor’s (S&P) BB3.
IBHA (agentie europeanã) BB
4. JCR BB+
În raportul sãu, agentia internationalã de evaluare financiarã
Moody’s a arãtat cã:

“În 1995, România a încheiat un al treilea an de accelerare a


cresterii produsului intern brut. Datoria în valutã a României este
extrem de scãzutã atât în termeni absoluti cât si relativi. Reforma

83 84
fiscalã a sistemului de protectie socialã s-a fãcut în conditiile în
care deficitele bugetare au rãmas la un nivel rezonabil”.

Agentia Standars & Poor’s-a arãtat cã rating-ul reflectã povara


datoriei externe nete a României, mentionând cã:

“reformele structurale, încete ar da rezultate împreunã cu


politici ferme fiscale, monetare, valutare si ale veniturilor, trebuie sã
continue pentru a sprijini transformarea economicã gradualã a tãrii
în limita derapajelor potentiale în domeniul finantelor publice si a se
obtine asigurarea cã nivelele datoriei publice si ale serviciului datoriei
publice vor rãmâne rezonabil descãzute pe termen mediu.

Astfel, Standars & Poor’s prezintã rating-urile din tabelul—.

Agentia IBCA a declarat:

“Îndatorarea externã a României este foarte scãzutã, ceea


ce îi permite un spatiu de manevrã pentru a creste rapid fãrã a se
confrunta cu constrângeri ale balantei de plãti. Stabilizarea
macroeconomicã a fost un succes în ultimii doi ani si a condus la o
scãdere puternicã a inflatiei si încetarea declinului economic datorat
tranzitiei”.

Agentia JCR a mentionat cã: “procesul de tranzitie al


economiei românesti este la început si se adapteazã, se asteaptã
ca economia româneascã sã-si recapete vigoarea pe termen mediu
si lung”.

În procesul de evaluare a riscului de tarã pentru România,


Banca Nationalã a României a colaborat cu cunoscutele firme
financiare internationale MERRILL LYNCH si NOMURA
SECURITIES.

Astfel Merrill Lynch a actionat în calitate de consultant al


bãncii nationale a României în obtinerea evaluãrilor din partea
agentiilor americane Mody’s si S&P precum si a agentiei europene
IBCA, în timp ce Nomura Securities a acordat asistentã în relatia
cu agentia japonezã JCR.

Evaluãrile agentiilor internationale au fost anuntate imediat


dupã lansarea recentã de cãtre BNR a unui plasament privat în
valoare de 50 mil. dolari S.U.A., pe termen de 5 ani, organizat de

85 86
Tabelul 3.9

Merrill Lynch International. Pentru a beneficia de evaluãrile nou


dobândite, BNR a anuntat strategia sa privind reintroducerea
României pe pietele internationale de capital, inclusiv programul de
finantare externã a României pentru restul anului 1996.

În 12 iunie 1996, Banca Nationalã a României a lansat prima


emisiune de euro-obligatiuni pe piata internationalã de capital, prin
intermediul bãncii americane de investitii Merril Lynch. Valoarea
emisiunii de euro-obligatiuni este de 225 milioane $, în crestere cu
50% fatã de valoarea initialã anuntatã de BNR, de 150 milioane $.

Rata cuponului este de 9,75% iar randamentul obligatiunii


este asteptat sã ajungã la 2,75 puncte procentuale peste dobânda
LIBOR la sase luni.

Subsciitorii sunt nouã institutii financiare: ABN AMRO, Chase


Manhattan, Citibank, Creditanstalt, Daiwa Securities, Ip Morgan,
Deutsche Morgan Greutell, Nomura Securities si Union Bank of
Switzerland.

Emisiunea, cu scadentã la trei ani, va fi folositã de BNR pentrucresterea


rezervelor valutare ale tãrii. Încrederea investitorilor în euroobligatiuni
s-a datorat situatiei macroeconomice favorabile a
României, reducerea ratei inflatiei la aproximativ 27% fatã de 300%
în 1993, nivelul scãzut al datoriilor externe, un deficit bugetar redus.
Lansarea emisiunii de euro-obligatiuni urmeazã unei emisiuni de
obligatiuni Samurai realizatã în mai 1996 în valoare de 500 milioane
$ si se pare cã va fi urmatã de o emisiune de obligatiuni Yankee.

Moody’s Investors Service

În luna februarie 1998 Moody’s Investors Service d[dea


publicitãtii un raport-analizã al sistemului bancar din România si
acorda calificative primelor patru bãnci, apreciate cã detin împreunã
60% din activele bãncilor comerciale românesti

Tabelul 3.8

Ratingul aferent depozitelor a fost introdus de agentia Moody’s


în 1985 pentru evaluarea capacitãtii bãncii de a-si putea onora la
timp obligatiile fatã de clienti. Rezultatul vizeazã nu numai
credibilitatea si pozitia bãncii în sistem, ci este extins si asupra
aprecierii ei pe piata internationalã. Scala agentiei Moody’s Investors
Service pentru depozitele pe termen scurt oscileazã în ordine
descrescãtoare între Aaa si C.

NivelulB1, atribuit bãncilor românesti, reflectã un risc sporit


privind posibilitatea plãtii depozitelor si a dobânzilor la scadentã.
Prin corelatie cu calificativul “not-prime” obtinut la depozitele pe
termen scurt, sugestia agentiei este cã acestea pot fi folosite mai
degrabã în scopuri speculative decât investitionale. Comparativ, pe
aceleasi coordonate sunt încadrate bãncile Argentinei,
Kazahstanului, Mexicului, Rusiei si Thailandei.
Aprecierea soliditãtii financiare a unei bãnci este cea mai
recentã cea mai recentã formã de evaluare (din 1994) a unei societãti
bancare, ea fiind introdusã la solicitarea investitorilor interesati în
alegerea institutilor cu cel mai scãzut nivel de risc. Descrescãtor,
cotatile sunt de la A la E. Nivelul D este considerat a fi oarecum
intermediar, din aceastã grupã fãcând parte, alãturi de BCR si BRD,
Ceska Sporitelna, Investicni a Postovni Banka, ambele din Republica
Cehã, Banca Nationalã a Greciei, Banca K&H din Ungaria, o bunã
parte din bãncile Poloniei si Rusiei.

Categoria E, la care se încadreazã bãncile indoneziei, câteva


thainlandeze, dar nici una din Ungaria, Chehia, Polonia sau Rusia,
evidentiazã o fragilitate accentuatã, posibil de îmbunãtãtit numai
prin sprijin extern. Rezultatul este puternic influentat de performantele
mediului economic în care bãncile opereazã, gradul de dezvoltare a
sistemului financiar, calitatea regimului de reglementare si
supraveghere a Bãcilor.

Situarea Bãncii Agricole si a Bancorex în aceastã categorie


este explicabilã în conditiile în care a fost nevoie de aproximativ un
miliard de dolari, sprijin din partea statului, pentru ca aceste bãnci
sã poatã supravietui.

Un alt criteriu, care a amendat nivelul calificativelor date


bãncilor românetti, este lipsa de diversificare a destinatiei creditelor
(peste 50% apar’in sectorului de stat) ;i serviciilor oferite.

“Desi aceste bãnci au introdus noi produse si servicii si s-au


concentrat pe dezvoltarea afacerilor în sectorul privat, activitatea lor
se bazeazã în mare parte pe clientela mostenitã”, se mentioneazã
în raportul Moody’s.

Standard & Poor’s

Ultima modificare anuntatã în 1998 este cea fãcutã de agentia


Standard & Poor’s, de la BB- la BB+. Desi nu nu au fost mentionat
în mod direct în comunicat (doar ratingul BCR a suferit aceeasi
modificare), agentia si-a exprimat îngrijorarea cu privire la situatia
sistemului bancar, la calitatea slabã a portofoliului de credite si la
întârzierea restructurãrii la nivelul întrprinderilor cu consecinte
nefavorabile pentru bãnci.

Practic, aceste modificãri au redus România la nivelul anterior


alegerilor din 1996. Luate de valul schimbãtor, nu este exclus ca
agentiile de rating sã fi acordat un sprijin discret noii guvernãri de
atunci, prin avantajarea tãrii în procesul de evaluare. Dezamãgite
revin asupra hotãrârii, probabil si la solicitarea celor intersati de o
nouã ietire a României pe piata internationalã de capital.

Pentru bãncile comerciale, consecintele se vor vedea la nivelul


liniilor de finantare primite de la corespondentele lor sau organismele
financiare internationale.

Indirect însã pot apãrea schimbãri la nivelul politicilor de


dobânzi si creditare. Modificarea structurii de finantare a deficitului
bugetar în favoarea componentei interne (din motive de cost) pote
genera o crestere considerabilã a cererii de credit guvernamental,
cu efect asupra dobânzilor. (cresterea sau incetinirea acestora).

Desi se sperã într-o reconsiderare relativ rapidã a evaluarilor,


este greu de crezut cã ea se va produce pânã la sfârsitul acestui
an. Pripite sau nu, aceste decizii ne costã timp si bani.

ANALIZA RISCULUI B.R.D. – ROMÂNIA


de cãtre firma Thomson Bank Watch Inc.
(lideri în analiza riscului de bancã)

Evaluãri asemãnãtoare riscului de tarã, care reprezintã mãsura

Tabelul 3.9
Tabelul 3.10
riscului de a investi în tara respectivã si abilitatea acesteia de a-si
îndeplini obligatiile serviciului datoriei externe, se afecteazã si pentru
analiza riscului unei bãnci.

Banca Românã pentru Dezvoltare beneficiazã de aceste


evaluãri din partea agentiei Thomson Bank Watch Inc., cu sediul
central la New York, specializatã în analiza si evaluarea bãncilor
din Europa de Est.

Se utilizeazã grila din tabelul 3.9 pentru evaluãrile pe termen


lung. Calificativul atribuit fiecãrei bãnci urmeazã practici recunoscute
pe plan international si se referã, pe lângã activitatea bãncii de a-si
servi obligatiile curente si la capacitatea generalã a acesteia de a-
si onora obligatiile fatã de terti.

Evaluãrile efectuate pentru bãncile din Europa de Est joacã


un rol din ce în ce mai important în furnizarea de informatii
participantilor pe pietele financiare, ajutând în mare mãsurã atât
luarea deciziei de investire de cãtre firmele strãine, cât si acordarea
de linii de credit avantajoase de cãtre bãncile din tãrile dezvoltate si
institutiile financiare informationale.

BRD a fost încadratã pentru 1995 astfel:

• evaluarea pe termen lung în grupa BBB ceea ce demnstreazã


cã este un partener viabil si de încredere, iar
• evaluarea pe termen scurt în grupa A (tabelul III.7) datoritã
capacitãtii permanente de a îndeplini cu promtitudine orice obligatii
asumate.
Inclusiv clasamentul Euromoney a desemnat BRD ca cea
mai bunã bancã comercialã româneascã pe anul 1995, iar BRD a
fost agreatã ca bancã agent pentru derularea liniilor de credite
acordate de BIRD, BERD, BEI pentru proiecte de restructurare si
dezvoltare economicã

Analiza Ratingu-rilor Thomson BankWatch 1998

La începutul lunii mai 1998, Thomson BankWatch a redus


ratingul acordat tãrii si principalelor bãnci comerciale. Motivatia:
problemele cronice de guvernare a tãrii, care au împiedicat realizarea
unui cadru coerent pentru stabilizarea economiei, consolidarea

sectorului bancar si accelerarea reformelor structurale.

Ratingurle Thomson BankWatch, acordate unor institutii,


vizeazã atât situatia financiarã a firmei, cât si capacitatea statului
de a o ajuta în cazul aparitiei unor probleme, corelate cu un studiuprospectiv
privind piata în care se desfãsoarã activitatea. Întrucât
fac referire la un ciclu, ratingurile se ajusteazã destul de rar, deci nu
pot fi influentate de schimbãri majore apãrute pe termen scurt.

În urma analizelor agentiei, BRD, Banca Agricolã, Banc Post,


BCR, Eximbank, Banca Comercialã “Ion tiriac” suportã diminuarea
ratingului privind datoria pe termen scurt în monedã nationalã de laLC-1 la LC-
2. În acest timp, pentru BCR, ca urmare a modificãrii
riscului de tarã, aprecierea a scãzut de la BB- la B+. Nivelul LC-2,
indicã faptul cã existã riscuri la plata dobânzilor si a depozitelor
bancare la scadentã. Bãncile sunt apreciate a fi dependente de
piata interbancarã pentru obtinerea de lichiditate, neavând o bazã
de depozit stabilã. “Reforma sistemului bancar treneazã Privatizarea
primelor banci, amânatã pânã la finele anului 1998, vizeazã douã
bãnci de mai micã importantã pentru economie. Privatizarea lor va
avea un impact pozitiv, fãrã prea mare semnificatie pentru sãnãtatea
sistemului bancar”, considerã agentia.

Alegerea elaborãrii unui indice propriu de risc derivã dintr-o


evaluare de naturã dublã:

• în primul rând, nivelul tehnicilor actuale de evaluare ale


indicelui de risc si experienta acumulatã din anii ’70 în acest domeniu
oferã o mare cantitate de material documentar, observatii si
posibilitãti de inovare. Alegerea indicatorilor poate sã se bazeze pe
un Know-how sofisticat.
• În al doilea rând revenirea la o tipologie diversificatã de
operatori impune adaptarea de criterii de evaluare care merg dincolo
de judecarea pietelor si care reflectã mai bine evolutia tãrilor
examinate
Concluzii generale

1. Riscul de tarã este un indicator orientativ care reflectã


performantele economice si stabilitatea politicã dintr-o tarã.
2. Analiza rsicului de tarã reflectã:
• Faptul cã fãrã o întelegere deplinã a situatiei economice si
a sistemului politic al unei tãri este imposibilã anticiparea riscului
de tarã si a reactiei probabile la modificarea conditiilor mondiale
sau interne
• Identificarea vulnerabilitãtilor inclusiv ale vulnerabilitãtilor
potentiale pentru cazul în care se modificã circumstantele
• Este recomandabilã utilizarea analizelor pe bazã de scenarii
si a tehnicilor adecvate pentru aceste vulnerabilitãti.
3. Orice analizã a riscului de tarã prin crearea de sisteme
formale, sau statistice sau elaborarea de metode, modele mai mult
sau mai putin sofisticate sunt supuse incertitudinii, fiind normal sã
se indice gradul de incertitudine avansat.
4. Nu existã sistem absolut sigur de evaluare a riscului de tarã.
5. Evaluarea riscului de tarã pentru România are un caracter
subiectiv; nu s-a subliniat realizãrile pozitive ale acestei tãri în
derularea procesului de tranzitie, multe din aceste evaluãri având
un puternic caracter antinational.
Riscul credibilitãtii este considerat o problemã a pietelor
financiare internationale. Punctul central al oricãrei strategii de
reducere a riscului credibilitãtii constã în faptul cã investitorii nu
trebuie scutiti de orice pierderi ca urmare a sprijinului oferit de
Institutiile Finaciare Internationale reprezentate de Fondul Monetar
Iternational si Banca Mondialã. Institutile Financiare internationale
au încercat sã gãseascã o strategie în acest sens în cadrul politicilor
adoptate fatã de Pakistan, Ecuador, România si Ucraina.

În aceste cazuri politicile au vizat obligatiunile nu creditele


bancare precum în cazul Thailandei si corea în 1997.

Eforturile de a atinge un grad superior de împãrtire a poverii


“burden-sharing” în sectorul privat sunt motivate de faptul cã FMI
începând cu criza din Mexic au scos investitorii din impas, dar dau

nastere sistemului de credibilitate.

În plus deoarece Fondul Monetar International îsi recupereazã


datoria , aceste plãti reprezintã transferuri efective de la contribuabili
din tãrile aflate în crizã cãtre investitorii strãini.

Datoriile sunt obligatiuni: debitorii sunt state, cele patru cazuri


sunt Pakistan, Ecuador, România si Ucraina.

Pakistanul a fost supus sanctiunilor ca urmare a testelor


nucleare si a neîncrederii investitorilor în urma loviturii de stat militare,
iar Ecuadorul a suferit o recesiune foarte severã, o perioadã politicã
de instabilitate inclusiv o scurtã dictaturã militarã.

În contrast Ucraina si România au datori relativ mici, tipice


economiilor în tranzitie, însã cu vârfuri de platã foarte mari, care vor
crea probleme de lichiditate în cazul în care datoriile scadente sunt
stinse.
România a reutit sã îsi onoreze obligatiunile financiare pânã
acum în timp ce Ucraina se aflã în plin proces de restructurare.

România a avut douã vârfuri de platã ale datoriei externe în


mai si iunie 1999 pentru obligatiunile SAMURAI în valoare de 460
milioane de dolari si pentru o emisiune euroobligatiuni de 245 milioane
de dolari.

Ambele emisiuni, contractate în 1996, au fost preluate de


investitorii germani si japonezi. Ca o preconditie pentru amânarea
acordului Stand-by negociat cu FMI în primãvara si în vara anului
1999, Fondul a solicitat României rostogolirea a 80% din datoriatotalã. În mod
previzibil, aceastã cerere nu a putut fi îndeplinitã, iar
Fondul a schimbat tactica cerând României sã contracteze 600
milioane dolari de pe piata externã de capital (ceea ce echivala, de
altfel, suma care trebuia initial stinsã).

În cele din urmã România a reusit sã strângã 130 milioane


de dolari, din care 108 milioane de dolari a fost obtinutã dintr-un
“Club-lean” garantat de un consortiu de bãnci, care operau deja pe
piata româneascã.

Acest rezultat aminteste de criza datoriei din anii 1980. ªi


atunci sprijinul financiar oferit de FMI a fost conditionat de acordul
de principiu al creditorilor asupra avansãrii unor fonduri suplimentare.

Aceastã stragegie de creditare functioneazã dacã depinde

93 94
de eforturile depuse de un grup restrâns si sudat de creditori, care
se tem cã gradul lor de solvabilitate ar putea fi amenintat de
incapacitatea de a furniza resurse suplimentare.

Dar, deoarece bãncile îsi luaserã mãsurile necesare de


precautie fatã de eventualele pierderi, ele au refuzat sã participe la
acest efort, apãrând pericolul blocãrii acordului care trebuia terminat
cu FMI, în detrimentul tãrii aflate în crizã.

Prin urmare Fondul a adoptat o nouã strategie recurgând la


creditarea în transe si rupând legãtura dintre deblocarea fondurilorsale si
importurilor private. În consecintã, “inovatia” în cadrul
programului pentru România a fost de fapt un pas înapoi, îngãduind
numerosilor creditori si detinãtori de obligatiuni sã depoziteze
fondurile oficiale.

România a recurs la resursele oficiale pentru a rãscumpãra


eurobondurile si obligatiunile SAMURAI fãrã ajutorul FMI si înainte
de demararea corectã a programelor cu Banca Mondialã si cu FMI.
Rezervele nationale au scãzut drastic dupã aceastã operatiune,
dar si-au revenit ulterior (balanta de plãti a reflectat aceste efecte
benefice ale unei masive deprecieri a monedei, care s-a petrecut în
primãvarã, precum si eforturile sporite în directia reformei).

Pânã în luna octombrie, rezervele au depãsit Obiectivul stabilit


de Fond cu circa 300 milioane de dolari.

Desi autoritãtile române nu au îndeplinit conditia FMI de a


strânge 600 milioane dolari, în vara anului 1999, FMI a decis totusi
sã aloce prima transã din acordul stand-by cu România.

Desi autoritãtile române nu au îndeplinit conditia FMI de a


strânge 600 milioane dolari, în vara anului 1999, FMI a decis totusi
sã aloce prima transã din acordul Stand-by cu România. Aceastã
decizie a fost luatã desi România îsi plãtise creditorii, contrar
strategiei “bail in’”.

Pe de altã parte FMI a limitat prima transã la o cotã minimã


si a conditionat deblocarea transelor ulterioare de colectare a celor
470 milioane de dolari lipsã.

Paradoxal România nu avea mare nevoie de noi fonduri,


deoarece reusise sã strângã datoria care provocase atâtea probleme
si stãtea foarte bine la capitolul deficitului de cont curent si al
rezervelor valutare.

Dar incapacitatea de a contracta noi împrumuturi ar fi pus în


pericol acordul stand-by, foarte important pentru a obtine încrederea
investitorilor strãini.

La jumãtatea anului 1999 România era singura tarã care avea


un Rating non-investitii B_ si B3, rating schimbat în 2001 la B+, sia avut
curajul sã sondeze piata financiarã internationalã. Însã lipsa
de interes a investitorilor a fost previzibilã, initiativa româneascã nu
a gãsit interes nici în Europa, nici dincolo de Atlantic, iar planul de
a emite obligatiuni ramurei a fost abandonat.
Consecintele nu au fost fericite atât pentru FMI, cât si pentru
România, Fondul a reactionat diminuând emisia de bond-uri cu 100
milioane dolari, dar nerenuntând la posibilitatea de a mãri aceastã
sumã înainte de acordarea unor noi transe.

Se impune pe viitor introducerea unor clauze de actiune


colectivã în acordurile de împrumut date de Institutiile Financiar
Internationale.