Sunteți pe pagina 1din 3

Perioadele de criza in dezvoltarea psihica si formarea

personalitatii si particularitatile lor distinctive


Individul care va fi incapabil sa faca fata crizei intr-un mod acceptabil
va avea probleme in satisfacerea urmatoarelor stadii si dezvoltarea
ulterioara va avea de suferit. Cu toate acestea, Erikson este de parere
ca experientele nesolutionate corespunzator dintr-un anumit stadiu pot
fi compensate ulterior, dar la fel si rezolvarea satisfacatoare a unei
crize poate avea ca rezultat diminuarea efectului in cazul unor
deficiente ulterioare care pot interveni in urmatoarele stadii de
dezvoltare.
Primele trei stadii psihosociale ale lui Erikson sunt asemanatoare
stadiilor sexuale ale lui Freud: oral, anal si falic si sunt influentate
semnificativ de atentia si ingrijirea adecvata a parintilor.
Stadiile dezvoltarii psihosociale dupa E. Erikson
1. Stadiul de la nastere - 1 an
Criza: incredere versus neincredere
In acest prim stadiu se formeaza sentimentul de incredere versus
neancredere in ceilalti, in functie de ingrijirea si dragostea acordata
copilului, cand acesta este nevoit sa aiba incredere absoluta in cei
care-i ingrijesc.
Rezultate pozitive:
Satisfacerea corespunzatoare a nevoilor bebelusilor va conduce la
dezvoltarea unei atitudini increzatoare fata de mediu si speranta in
viitor.
Rezultate negative:
Nesatisfacerea acestor nevoi existentiale intr-un mod favorabil va
conduce in viitor la dezvoltarea sentimentului de neincredere,
insecuritatate, suspiciune si teama de viitor in general.
2. Stadiul 1-3 ani (copilaria mica)
Criza: autonomie versus indoiala, rusine
In acest stadiu se dezvolta sentimentul de autonomie, incredere in
sine, cand copilul vrea sa se apuce si sa faca anumite lucruri, cu riscul
de a gresi.
Rezultate pozitive:
Incurajarea din partea parintilor in aceasta etapa va dezvolta copilului
sentimentul de siguranta si incredere in sine absolut necesare in
viitoarele situatii-problema pe care le pot intampina in viitor (in stadiile
urmatoare).
Rezultate negative:
Daca dimpotriva, parintii manifesta dezaprobare in tot ceea ce fac
copiii, mai ales prin ridiculizarea unei fapte, ca de exemplu atunci cand
copiii mai fac in pat uneori si sunt apostrofati la genul: "nu ti-e rusine,
esti baiat mare si mai faci in pat?" cand acesta din urma va incepe sa
se rusineze de propriile actiuni, dar va pierde si increderea in propriile
decizii.

3. Stadiul 3-6 ani (copilaria mijlocie)


Criza: initiativa versus culpabilitate
Efecte pozitive:
In aceasta perioada a vietii, copilul incepe sa exploreze lucruri noi, sasi descopere abilitati motorii, sa interactioneze mai mult cu cei din jur,
incepe sa aiba initiativa multor activitati imitand de obicei adultii;
frecvent vor incalca interdictiile impuse de parinti, fapt penalizat verbal
sau mai mult. In aceste situatii rolul parintilor este foarte important si
daca acestia vor fi suportivi, dar si consecventi disciplinar in acelasi
timp, copiii vor invata cu timpul ca nu toate lucrurile le sunt permise,
fara a se simti vinovati si, in acelasi timp, vor continua sa exploreze
fara a se rusina de ceea ce fac, iar asumarea de responsabilitati va
conduce la dezvoltarea simtului de initiativa. De asemenea, parintii
trebuie sa manifeste intelegere fata de curiozitatea sexuala specifica la
aceasta varsta.
Efecte negative:
Interventia educativa necorespunzatoare va dezvolta copilului o tema
de pedeapsa exagerata; acesta va considera pe viitor ca orice initiativa
personala este gresita; daca anumite actiuni nu au fost finalizate
corespunzator se va dezvolta sentimentului de vinovatie.
4. Stadiul 6-12 ani (copilaria mare)
Criza: competenta/harnicie versus inferioritate
In acest stadiu copilul achizitioneaza cunostinte si deprinderi in special
prin intermediul scolii, specifice culturii din care face parte. Odata cu
inceperea scolii, apare prima comparatie sociala.
Aceste comparatii si reactii nefavorabile, nu fac decat sa adancesca
sentimentul de inferioritate si inadecvare, deci o nerezolvare
corespunzatoare a acestui stadiu va cantari decisiv in rezolvarea
satisfacatoare a urmatoarei perioade de crize, deosebit de importanta
in viziunea lui Erikson si anume, criza adolescentei.
"Modificarile personalitatii din perioada adolescentei si maturizarii
reprezinta elementul principal in dezvoltare"
5. Stadiul 12-20 ani (adolescenta)
Criza: Identitate de sine versus confuzie de rol
In acesta perioada, adolescentul cauta sa-si formeze si sa-si dezvolte o
identitate personala si vocationala, incearca sa se identifice cu un rol
profesional. In acelasi timp se formeaza comportamente specifice
rolului sexual, crizele prin care trece adolescentul; este o perioada de
tatonare a comportamentului sexual in care baietii de exemplu se dau
cu gel, isi fac tepi, iar fetele se machiaza si incearca sa se puna in
evidenta printr-o vestimentatie cat mai sumara. Pentru a ajunge la un
simt clar si coerent al identitatii, adolescentii se implica in diverse
roluri, fara a se angrena concret in vreunul.
"Stabilirea identitatii in adolescenta reprezinta elementul-cheie in
realizarea ulterioara a unor relatii intime adecvate"
Aceasta afirmatie a lui Erikson a fost intarita si de studiile altor
cercetatori printre care Kahn si colaboratorii sai in 1985.

Ei au calculat in 1963 scorurile obtinute de un lot de adolescenti la


scalele de identitate, care au fost puse in relatie peste 20 de ani, cu
statutul lor marital. Astfel, s-au inregistrat diferente semnificative in
functie de sex:
femeile care inregistrasera valori scazute la scalele de identitate in
adolescenta erau in cea mai mare parte necasatorite sau divortate;
barbatii cu scoruri scazute erau in cea mai mare parte necasatoriti.
6. Stadiul 20-30/35 ani (tanarul adult)
Criza: Intimitatii sau izolarii de ceilalti
Efecte pozitive si negative:
Caracteristicile principale ale acestui stadiu sunt dragostea si relatiile
inter-umane, in care tanarul adult cauta relatii profunde si de durata.
Inca de la varsta de 20 ani, fiecare om isi cauta un partener. Fiecare
om are o trebuinta afectiva si sexuala, iar dupa cum spunea si Erikson,
nu are importanta cat de mult succes ai in activitatea profesionala. Nu
esti dezvoltat complet pana nu cunosti si dezvolti sentimentul
intimitatii, iar realizarea acestui lucru are ca efect pozitiv capacitatea
adultilor de a dezvolta relatii apropiate si profunde cu altii, capacitatea
de a iubi si de a raspunde angajamentelor fata de ceilalti.
Erikson spunea: "asa cum un copil nu se teme de viata, nici un adult
echilibrat nu se va teme de moarte".
Bibliografie:
Golu, P., psihologia copilului, Bucuresti, 1992