Sunteți pe pagina 1din 3

Comentar

iu

Baltagul

Romanul Baltagul de Mihail Sadoveanu, publicat in 1930, este probabil singurul


roman obiectiv al scriitorului si aduce o formula romaneasca inedita in peisajul epicii
interbelice: polimorfismul structurii. Ceahlaul literaturii romane, cum l-a numit Geo Bogza,
Stefan cel Mare al literaturii romane, cum i-a spus G. Calinescu, Mihail Sadoveanu ilustreaza
in opera sa viata satului romanesc ca tema epica fundamentala, intrucat taranul roman a fost
principalul meu erou, dupa cum marturisea prozatorul.
Romanul este o creatie epica in proza, de mari dimensiuni, cu actiune complexa,
desfasurata pe mai multe planuri, in spatiu si timp precizate, antrenand un numar mare de
personaje.
Romanul Baltagul prezinta monografia satului moldovenesc de la munte, avand in
prim-plan cautarea si pedepsirea celor care l-au ucis pe Nechifor Lipan. Insotita de Gheorghita,
Vitoria reconstituie drumul parcurs de barbatul sau, pentru elucidarea adevarului si savarsirea
dreptatii. Scris in perioada de maturitate, marile teme sadoveniene sunt prezente in roman:
viata pastorala, natura, miturile, iubirea, intelepciunea.
Arhitectura complexa conferita de polimorfismul structurii a rezultat in diferite
interpretari ale romanului: roman antropologic si politist (G. Calinescu), roman mioritic (E.
Lovinescu), roman realist-obiectiv (Nicolae Manolescu), bildungsroman, roman de dragoste si o
anti-Miorita (Al. Paleologu). Motto-ul Stapane, stapane,/ Mai chiama s-un cane sugereaza
relatia romanului cu balada populara Miorita.
Romanul

este

structurat

pe

doua

coordonate

fundamentale:

cea

realista

(reconstituirea monografica a lumii pastorale si cautarea adevarului) si cea mitica (perceptia


lumii, traditiile, superstitiile si ritualurile personajului principal). Cautarea constituie axul
romanului si se asociaza cu motivul labirintului, parcurgerea drumului avand diferite
semnificatii: caracterul politist este sustinut de reconstituirea fidela de catre Vitoria Lipan a
evenimentelor ce au condus la moartea barbatului, iar caracterul de bildungsroman este
subliniat de rolul educativ, de initiere pentru tanarul Gheorghita.
Baltagul, topor cu doua taisuri, este un obiect simbolic, bivalent: arma a crimei si
instrument al actului justitiar. Criticul Marin Mincu asociaza baltagul cu labrys-ul, securea
dubla cu care a fost doborat minotaurul.
Naratiunea se face la persoana a III-a, naratorul omniscient si omniprezent
reconstituie in mod obiectiv, prin tehnica detaliului, lumea satului de munteni si actiunile
Vitoriei. In momentul parastasului, Vitoria preia rolul naratorului si reconstituie momentul
crimei lui Nechifor.

Constantin Alexandru

Pagina 2

Comentar
iu

Baltagul

Naratiunea este preponderenta in roman, dar pasajele descriptive fixeaza diferite


aspete ale cadrului sau elemente de portret. De asemenea, naratiunea este nuantata de
secvente dialogate sau de replici ale Vitoriei.
Timpul actiunii este vag precizat, prin repere temporale (aproape de Sf. Andrei, in
Postul Mare, 10 Martie), iar locul este reprezentat de Magura Tarcaului, zona Dornelor, a
Bistritei si a Baltii Jijiei. Cadrul actiunii (traseul urmat de Vitoria pe urmele lui Nechifor) este
format din elemente toponime existente pe harta, dar si de locatii mitice: romancierul
imagineaza satul Lipanilor, Magura Tarcaului, si utilizeaza denumiri simbolice (satul Doi Meri,
raul Neagra).
Romanul este structurat in saisprezece capitole cu actiune desfasurata cronologic,
urmarind momentele subiectului si poate fi delimitat in trei parti.
Prima parte (capitolele I-VI) include expozitiunea si intriga. In expozitiune este
prezentat satul Magura Tarcaului si schita portretului fizic al Vitoriei, surprinsa torcand pe
prispa gandindu-se la intarzierea sotului sau plecat la Dorna sa cumpere oi.
Intriga cuprinde framantarile acesteia si pregatirile pentru plecarea in cautarea
sotului: tine post negru douasprezece vineri, se inchina la icoana Sfintei Ana de la manastirea
Bistrita, anunta autoritatile de disparitia sotului, vinde unele lucruri pentru a face rost de bani,
pe Minodora o lasa la Manastirea Varatec, iar lui Gheorghita ii incredinteaza un baltag sfintit.
Partea a doua (capitolele VII-XIII) contine desfasurarea actiunii si releva drumul
parcurs de Vitoria si fiul ei in cautarea lui Nechifor Lipan. Ei reconstituie traseul acestuia si fac
o serie de popasuri: la hanul lui Donea, la crasma domnului David, la mos Pricop si baba
Dochia, la prefectura din Vatra Dornei unde afla ca Nechifor cumparase trei sute de oi. Pe
drumul de intoarcere, ajutata de informatiile capatate, dar si de cainele sotului, Lupu,
descopera intr-o rapa dintre Suha si Sabasa ramasitele lui Lipan, in dreptul Crucii Talienilor.
Partea a treia (capitolele XIV-XVI) prezinta sfarsitul drumului. Coborarea in rapa si
veghea nocturna a mortului, dar si infaptuirea actului de dreptate la parastas marcheaza
maturizarea lui Gheorghita.
Punctul culminant este momentul in care Vitoria reconstituie cu exactitate scena
crimei, surprinzandu-I pe Ilie Cutui si Calistrat Bogza. Primul isi recunoaste vina, insa Bogza
devine agresiv si este lovit de Gheorghita cu baltagul si sfasiat de cainele Lupu.
Deznodamantul il surpinde pe Bogza care-i cere iertare femeii mortului, recunoscandu-si la
randul lui fapta.

Constantin Alexandru

Pagina 2

Baltagul

Comentar
iu

Romanul Baltagul de Mihail Sadoveanu apartine realismului mitic si a fost primit cu


un ropot de recenzii entuziaste de catre exegetii vremii, in ciuda faptului ca perioada
interbelica a fost dominata de modernism. Criticul Nicolae Manolescu arata ca, desi Sadoveanu
alege ca pretext epic situatia din balada populara, autorul sacrifica marele ritm al
transhumantei pentru in fapt divers, pentru un accident [] Baltagul este un roman realist in
sensul cel mai propriu.

Constantin Alexandru

Pagina 2