Sunteți pe pagina 1din 3

Comentar

iu

Enigma Otiliei

George Calinescu, teoretician al romanului romanesc, respingea proustianismul si pleda


pentru un roman clasic, obiectiv, de tip balzacian. Calinescu sustinea necesitatea aparitiei in
literatura romana a unui roman modern, in stransa legatura cu sufletul uman.
In romanul Enigma Otiliei, publicat in 1938, scriitorul depaseste realismul clasic,
creeaza caractere dominate de o singura trasatura definitorie, realizand tipologii, modernizeaza
tehnica narativa, folosind tehnica detaliului in descrieri arhitecturile si in analiza personajelor,
inscriindu-se in realismul secolului al XX-lea. Enigma Otiliei este un roman realist de tip
balzacian, cu elemente moderniste, apartinand prozei interbelice. De asemenea, este roman
social si citadin.
Romanul este o specie a genului epic, in proza, de mare intindere, cu actiune complexa
desfasurata pe mai multe planuri narative, cu o intriga ampla si complicata. Personajele numeroase,
de diverse tipologii, dar bine individualizate, sunt angrenate in conflicte puternice.
Balzacianismul si caracterul citadin este prezent in Enigma Otiliei prin tema, care
ilustreaza imaginea burgheziei bucurestene de la inceputul al XX-lea, societate degradata sub
influenta banului. Societatea constituie fundalul pe care se proiecteaza formarea unui tanar care,
inainte de a urma cariera de medic, traieste experienta iubirii si a relatiilor de familie. Actiunea
construita in jurul averii lui Costache Giurgiuveanu, motivul literar al mostenirii concentrand
atitudinile personajelor reprezinta trasaturi realist-balzaciene ale romanului.
Titlul initial, Parintii Otiliei, reflecta ideea balzaciana a paternitatii, fiindca fiecare din
personaje contribuie mai mult sau mai putin la soarta Otiliei, asa cum parintii influenteaza destinul
copiilor lor. Autorul schimba titlul din motive editoriale si deplaseaza accentul de la un aspect
realist-traditional, catre tehnica moderna a reflectarii poliedrice (din mai multe puncte de vedere,
ale diferitelor personaje), prin care este realizat personajul principal.
Proza realist-obiectiva se realizeaza prin naratiunea la persoana a III-a, nonfocalizata,
viziune din spate, naratorul fiind obiectiv, detasat, neimplicat in faptele prezentate. Existenta celui
de-al doilea narator, Felix, narator homodiegetic, care, in ipostaza de martor la evenimente,
mediaza relatia dintre naratorul obiectiv si cititor, se inscrie de asemenea in modernism.
Romanul, alcatuit din 20 de capitole, este construit pe mai multe planuri narative ce
urmaresc destinul unor personaje. Un plan urmareste lupta dusa de familia Tulea pentru obtinerea
mostenirii lui Costache Giurgiuveanu si inlaturarea Otiliei Marculescu. Cel de-al doilea prezinta
destinul tanarului Felix Sima care, ramas orfan, vine la Bucuresti pentru a studia medicina,
locuieste la unchiul si tutorele sau legal si traieste iubirea adolescentina pentru Otilia. Autorul
acorda interes si planurilor secundare, pentru sustinerea imaginii ample a societatii citadine.
Incipitul romanului realist fixeaza cadrul temporal (intr-o seara de la inceputul lui iulie
1909) si spatial (descrierea strazii Antim si a casei lui mos Costache), prezinta personajele

Constantin Alexandru

Pagina 1

Comentar
iu

Enigma Otiliei

principale si traseaza principalele planuri epice. Simetria incipitului cu finalul se realizeaza prin
descrierea cadrului spatial initial, din perspectiva lui Felix Sima, strainul din familia Giurgiuveanu,
in doua momente diferite ale existentei sale (adolescenta si aproximativ 10 ani mai tarziu, dupa
razboi).
Actiunea romanului incepe cu venirea tanarului orfan Felix, absolvent al Liceului Internat
din Iasi, la Bucuresti, in casa unchiului si tutorelui sau legal, Costache Giurgiuveanu, pentru a
urma cursurile Facultatii de Medicina. Giurgiuveanu este un rentier avar, care o creste in casa lui pe
Otilia Marculescu, fiica sa vitrega, cu intentia de a o infia. Aglae Tulea o considera un pericol pentru
mostenirea fratelui ei.
Caracteristicile arhitectonice ale strazii si ale casei lui mos Costache sunt prezentate din
perspectiva unui narator specializat, desi observatia este atribuita naratorului-personaj, Felix.
Tehnica focalizarii, caracterizata prin restrangerea treptata a cadrului, de la strada, la casa, la
interioare, la fizionomia si gesturile personajelor, reprezinta o metoda de patrundere a psihologiei
personajelor prin reconstituirea fidela a atmosferei. Arhitectura si decoratiunile surprinse sugereaza
insa imaginea unei lumi in declin, care a avut candva energia pentru a dobandi avere, dar nu si
fondul cultural.
In locuinta, Felix il cunoaste pe unchiul sau, un omulet straniu care ii raspunde balbait:
nu-nu sta nimeni aici, nu cunosc, pe verisoara Otilia, care ii face cunostinta cu membrii familiei
Tulea si cu Pascalopol. Naratorul-personaj realizeaza portretele fizice ale personajelor, care reflecta
starea civila si statutul acestora. Toate aceste aspecte construiesc o atmosfera neprimitoare, care
prefigureaza cele doua planuri narative principale.
Planul ce urmareste competitia pentru mostenirea batranului avar pune in evidenta
efectele obsesiei banului. Costache Giurgiuveanu, proprietar de imobile si restaurante, nu pune in
practiva niciun proiect privitor la asigurarea viitorului Otiliei, pentru a nu cheltui. Desi are o
afectiune sincera pentru fata, batranul amana infierea acesteia, de dragul banilor si de teama Aglaei.
Infierea Otiliei reprezinta un potential pericol pentru clanul Tulea in eventualitatea mostenirii averii.
Planul formarii tanarului Felix prezinta experientele traite de acesta in casa unchiului
sau, in special iubirea adolescentina pentru Otilia. Desi este gelos pe Leonida Pascalopol, nu ia nicio
decizie, fiindca primeaza dorinta de a-si face o cariera. Otilia Marculescu il iubeste pe Felix, dar
dupa moartea lui mos Costache ii lasa tanarului libertatea de a-si implini visul si se casatoreste cu
Pascalopol, barbat matur, care ii poate oferi intelegere si protectie.
In final, evenimentele se precipita, secventele narative se inlantuie alternativ, ilustrand
diferitele planuri ale actiunii. Astfel, Stanica Ratiu reuseste sa-si insuseasca averea lui
Giurgiuveanu, pandindu-l permanent pe acesta langa patul de moarte, Pascalopol ii reda libertatea
de a-si trai tineretea Otiliei, care se casatoreste cu un conte exotic, iar Felix devine profesor

Constantin Alexandru

Pagina 1

Comentar
iu

Enigma Otiliei

universitar si medic de prestigiu. Otilia ramane astfel pentru Felix o imagine a eternului feminin, iar
pentru Pascalopol o enigma.
Enigma Otiliei este un roman realist balzacian prin prezentarea critica a unor aspecte
ale societatii bucurestene de la inceputul secolului XX, prin motivul paternitatii si al mostenirii,
prin structura, prin specificul secventelor descriptive, prin realizarea de tipologii, prin
veridicitate si obiectivitate. Dar depaseste modelul realismului clasic, prin spiritul critic si
polemic, prin elemente moderniste (ambiguitate, reflectare poliedrica).
Vorbind despre directia pe care trebuie sa o urmeze romanul romanesc, George Calinescu
argumenta ca trebuie sa fim cat mai originali, si ceea ce confera originalitate unui roman nu este
metoda, ci realismul fundamental.

Constantin Alexandru

Pagina 1

S-ar putea să vă placă și