Sunteți pe pagina 1din 5

METODE DE SEPARARE A AMESTECURILOR DE

SUBSTANE
Metodele de separare au fost perfectionate de-a lungul timpului, deoarece
eficienta lor are influenta asupra calitatii produselor rezultate din diversele
procese tehnologice.
Alegerea metodei de separare se face in functie de proprietatile
substantelor aflate in amestec, mai precis de caracteristicile fizico-chimice ale
acestora..
Principalele metode de separare a componentelor din amestecuri
omogene sau eterogene care se utilizeaza frecvent in cadrul analizelor de
laborator sunt :
metode mecanice: separarea sub lupa sau microscop
sedimentare si decantare
centrifugare
filtrare
metode fizice: distilare si rectificare
extractie
absorbtie
adsorbtie
sublimare
metode chimice: precipitare
cristalizare.
Metode mecanice de separare. Acestea se utilizeaza in cazul necesitatii
separarii unor amestecuri eterogene l-s sau l-l sau l-g, cazuri in care densitatea
diferita a fazelor componente este proprietatea pe baza careia se realizeaza
separarea .
Separarea sub lupa sau microscop, se poate utiliza cand cantitatea de
cristale amestecate este relativ mica, si se relizeaza manual, cu ajutorul unei
pensete. Bineinteles ca aceasta metoda se poate aplica daca substantele solide de
separat au cristale de culori, sau dimensiuni, sau proprietati optice diferite.
Separarea prin sedimentare si decantare. Sedimentarea este operatia
de separare a unei suspensii in cele doua faze componente, prin depunerea
substantelor solide sub influenta gravitatiei. Daca suspensia s-a format prin
dispersarea unui solid in masa unui lichid, prin sedimentare se separa fazele:
solidul se depune la baza vasului, iar lichidul de deasupra devine limpede.
Operatia de indepartare a lichidului de deasupra sedimentului se numeste
decantare. Operatia de decantare se foloseste mai mult in industrie. In laborator
se foloseste doar in scopul purificarii unor reactivi tehnici. O astfel de separare
se poate utiliza si dupa o reactie de precipitare, intr-o analiza calitativa.
1

Separaea prin centrifugare se foloseste atunci cand suspensiile de


separat sunt fine, iar sedimentarea ar dura mult. Prin centrifugare intelegem
operatia de separare care utilizeaza un aparat de laborator numit centrifuga, si
care se utilizeaza pentru separarea s-l sau l-l. Centrifugarea presupune
supunerea amestecului unei miscari de rotatie cand sub actiunea fortei
centrifuge partea solida a suspensiei se depune la fundul vasului, lichidul
putand fi indepartat ulterior prin decantare. In cazul centrifugarii, separarea
particuleleor solide se realizeaza in vase spaciale din sticla de forma unor
eprubete ingustate la partea inferioara si gradate.
Dupa introducerea acestor vase in lacasurile centrifugei, aceasta se pune
in functiune aproximativ 10 minute, apoi se opreste micsorandu-se treptat
turatia si se noteaza nivelul substantei sedimentate. Centrifugarea se repeta pe
intervale de timp mai scurte pana cand nivelul sedimentului in eprubeta ramane
constant. Dupa centrifugare lichidul de deasupra se indeparteaza prin decantare
sau cu o pipeta. In laborator separarea prin centrifugare se aplica in special
suspensiilor fine (lacuri, vopsele, cerneluri ) la care filtrarea este mai dificila.
Separarea prin filtrare. Filtrarea este operatia de separare a fazei solide
de cea lichida sau gazoasa. In practica curenta filtrarea se foloseste pentru
indepartarea impuritatilor mecanice din lichide, pentru separarea cristalelor sau
a precipitatelor, la spalarea substantelor solide. Filtrarea gazelor urmareste
indepartarea impuritatilormecanice inainte de introducerea gazelor in mediul de
reactie sau pentru retinerea particulelor antrenate de produsele gazoase de
reactie.
Eficacitatea filtrarii, caracterizata prin gradul de separare a fazelor si prin
viteza de filtrare depinde de o serie de factori, dintre care :
marimea suprafetei filtrante
temperatura de lucru
vascozitatea fazei lichide
diametrul porilor suprafetei filtrante
diferenta de presiune intre cele doua suprafete ale materialului filtrant.
Pentru ca operatia de filtrare sa fie eficienta, ea trebuie sa asigure :
o puritate inaintata a filtratului
o puritate avansata a precipitatului
umiditate cat mai scazuta a precipitatului
Consum redus de reactiv de spalare pentru evitarea dizolvarii
precipitatului.
Filtrarea se realizeaza de obicei in patru etape :
1. retinerea fazei solide de catre suprafata filtranta
2. filtrarea cantitatilor ulterioare de amestec l-s pe un strat suplimentar de
material filtrant constituit chiar din primele cantitati de precipitat
separate pe suprafata filtranta
3. spalarea precipitatului separat in vederea indepartarii filtratului retinut
2

4. regenerarea suprafetei filtrante prin: indepartarea


precipitatului,spalarea suprafetei filtrante, destuparea porilor.
Materialele filtrante utilizate trebuie sa retina cat mai complet faza
solida a suspensiei, sa permita viteze mari de filtrare, sa nu se infunde porii,
actiunea coroziva a suspensiei si sa permita evacuarea completa a
prcipitatului. Alegerea materialului filtrant se face in functie de diametrul
particulelor de faza solida de separat, astfel ca aceste particule sa nu treaca
prin porii materialului filtrant.
In laboratoare se folosesesc: hartie de filtru de diferite porozitati, panza,
sticla poroasa, site din fire metalice (Cu, bronz, Ag, Pt ), vata de sticla, sau
din fibre sintetice, silice poroasa naturala sau sintetica.
Hartia de filtru utilizata in laboratoare poate fi de diferite calitati si
compozitii. Hartia de filtru calitativa nu se foloseste indeterminari analitice,
ci cea calitativa care lasa reziduu minim si constant la calcinare. Acest tip de
hartie se denumeste :
-hartie de filtru banda neagra, cu pori mari, folosita la separarea
precipitatelor cu particule mari, filtrarea fiind rapida; ambalajul ei este
marcat cu o banda neagra.
-hartie de filtru banda alba, cea mai folosita, cu pori de diametre medii.
- hartia de filtru banda albastra are porii foarte fini si se foloseste pentru
precipitatele ale caror particule au diametre foarte mici. Filtrarea unui astfel
de precipitat este lenta.
Exista de asemenea hartie de filtru speciala cu adaosuri silicioase cu efect
de limpezire a filtratului sau cu adaos de carbune activ pentru decolorarea
filtratului.
Placile de sticla poroasa au avantajul unei bune rezistente la coroziune
si se monteaza in diverse dispozitive de filtrare.
In tabelul de mai jos sut mentionate dimensiunile porilor materialelor
filtrante:
Materialul filtrant
Sita de par
Filtre de sticla poroasa
Hartie de filtru obisnuita
Hartie de filtru compacta
Filtre de portelan sau argila
Pergament

Dimensiunea porilor /
33
100-5
5-2
1,7-0,8
0,5-0,2
0,025-0,021

Materiale ajutatoare la filtrare sunt substante care se adauga in


amestecul de filtrat in scopul maririi vitezei de filtrare si imbunatatirii
claritatii solutiei de filtrat. Aceste materiale trebuie sa fie inerte din punct de
vedere chimic si sa ramana in amestecul de filtrat in stare de suspensie .
3

Dintre aceste materiale, cele mai folosite sunt carbunele animal sau vegetal,
folosit pentru purificarea si decolorarea prin adsorbtie a lichidelor
nepolare,dar si compusi silicici folositi la filtrarea uleiurilor siropurilor si
eztractelor vegetale.
Pentru grabirea filtrarii se poate realiza in unele cazuri o prefiltrare care
consta in separarea particulelor mari de faza solida, fie folosind filtre rare, fie
folosind substante coagulante (gelatina, tanin, albus de ou ), sau substante
care sa modifice pH-ul, imbunatatindu-se astfel viteza de filtrare si calitatea
fazelor separate.
METODE DE FILTRARE
Filtrarea lichidelor la presiune normala ( atmosferica )
Filtrarea la temperatura normala se realizeaza pe baza presiunii
hidrostatice proprii a lichidului care trece prin filtru. Se foloseste in special la
filtrarea solutiilor concentrate fierbinti. Instalatia de filtrare la presiune normala
este alcatuita din palnie de sticla, portelan, material plastic, cu unghiul partii
conice cuprins intre 58 si 62 de grade, hartie de filtru , stativ metalic, bagheta,
pahare. Hartia de filtru poate fi asezata in palnie pana la 1cm mai jos de partea
superioara a palniei, in forma neteda sau cutata. Pentru a adera etans la suprafata
palniei,hartia de filtru se umecteaza si se preseaza catre peretele palniei.
Operatia de filtrare se realizeaza cu ajutorul unei baghete tinuta in pozitie
verticala in zona cu hartie dubla,pe care se prelinge lichidul de deasupra
precipitatului sau fazei solide a amestecului eterogen. Apoi se trece pe hartia de
filtru si faza solida , dupa care se fac patru spalari ale paharului pentru ca
trecerea fazei solide sa se realizeze cantitativ.
Filtrarea la cald se foloseste cand amestecul de separat contine
impuritati care la temperatura normala sunt in stare solida sau au o vascozitate
mai mare, ori pentru cazul in care viteza de filtrare este mica. In aceste cazuri se
folosesc palnii care sunt prevazute cu manta de incalzire, sau palnii introduse in
recipienti cu agent de incalzire (apa calda, vapori de apa, aer cald ).
Filtrarea la temperaturi coborate: se pot utiliza aceleasi dispozitive de
mai sus, doar ca in locul agentilor de incalzire vor fi introdusi in mantale agenti
de racire.
Filtrarea la presiune redusa (in vid ) are ca scop accelerarea operatiei
de separare a fazelor prin crearea unei diferente de presiune intre cele doua parti
ale filtrului. Procedeul se aplica mai ales in procesele de recristalizare.
Presiunea mai mica din vasul de filtrat se realizeaza prin legarea sa la o trompa
de apa sau la o pompa de vid. Se folosesc palnii speciale Buchner, din portelan
sau sticla, palnii Hirsch, din portelan, sau creuzete filtrante Gooch, prevazute
cu placi de portelan perforate pe care se aseaza hartii de filtru umectate cu
diametrul putin mai mic decat placa. In loc de hartie de filtru se mai poate folosi
azbest, vata de sticla sau celuloza. Palniile pot sa aiba un alt tip de placa 4

poroasa. Palnia, se ataseaza etans (prin intermediul unui dop de cauciuc ) unui
vas de trompa care are o legatura la un vas de siguranta.Trompa de apa este
legata la sursa de apa si la vasul de siguranta. La deschiderea apei se creaza o
subpresiune in vasul de siguranta, implicit in vasul de trompa, care realizeaza o
succtiune la nivelul suprafetei hartiei de filtru, marindu-se astfel viteza de
filtrare.