Sunteți pe pagina 1din 14

UNIVERSITATEA "LUCIAN BLAGA"

FACULTATEA DE DREPT "SIMION BARNUTIU" SIBIU

Sisteme de drept comparat


PROTECIA DREPTURILOR I LIBERTILOR FUNDAMENALE
N SISTEMELE CONSTITUIONALE ALE
ROMNIEI, SPANIEI I UNGARIEI

Coordonator tiinific

Student: Florescu Iuliana

Conf.univ.dr. Manuel Guan

Anul 3, ID

Sibiu, 2013

CUPRINS

1. INTRODUCERE...............................................................................................................3
2. EVOLUTIA SI DIVIZIUNILE SISTEMULUI DE DREPT............................................4
3. DREPTURILE SI LIBERTTILE FUNDAMENTALE IN SISTEMELE DE DREPT
ROMAN, SPANIOL SI UNGAR. ....................................................................................10
4. CONCLUZII........................................................................................................................12
5. BIBLIOGRAFIE..................................................................................................................13

NOIUNI INTRODUCTIVE
2

Dreptul unei societati, ca ansamblu de norme juridice in vigoare la un moment dat,


acopera o mare diversitate de domenii ale vietii umane, sociale, economice, politice etc., stand la
baza unei varietati foarte bogate de raporturi devenite juridice.
Lumea moderna se afla datorita mai ales mijloacelor moderne de comunicare, intr-un
continuu proces de eliminare a barierelor politice, culturale si, nu n ultimul rand, economice.
Conceptele de unificare, uniformizare, integrare, globalizare se fac tot mai des ntlnite att la nivel
mondial ct i la nivel regional. Micarea persoanelor, a mrfurilor, a capitalului tinde din ce n ce
mai mult s ignore frontierele statelor.
Toate aceste aspecte implic renunarea la acea politic de izolare
economic i
orgoliul national n favoarea deschiderii spre cunoaterea i nelegerea altor
tipuri de cultur, asemntoare sau complet diferite. n domeniul juridicului
acest rol l joac astzi Dreptul comparat. Menirea sa nu este ns doar una
teoretic, ci i una practic, fiind aceea, de a contribui la edificarea unei ordini
juridice care s convin raporturilor internaionale.

Cu toata diversitatea si neomogenitatea regulilor juridice, sub aspectul formei si a


continutului lor, ele nu reprezinta un conglomerat intamplator constituit, ci formeaza un sistem,
adica un ansamblu unitar si interconditionat de norme avand o structura determinata.
Sistemul de drept al unei societati se poate defini ca totalitatea normelor juridice in
vigoare la un moment dat in cadrul unui stat aflate intr-o stransa unitate si interdependenta, grupate
dupa anumite criterii, avand la baza o cauzalitate comuna, fiind subordonate acelorasi principii si
avand o omogenitate a formelor, izvoarelor de exprimare.2

Manuel Gutan, Teoria generala a dreptului comparat.

Santai Ioan, Teoria generala a dreptului, Editura Alma Mater, Sibiu 2009.

EVOLUTIA SI DIVIZIUNILE SISTEMULUI DE DREPT

Sistemul de drept are un caracetr istoric in sensul ca fiecarui tip istoric de drept ii
corespunde un anumit sistem normativ juridic determinat de conditiile vietii materiale si spirituale
existente si reflectate in interesul social general sau al clasei conducatoare, de principiile pe care se
fundamenteaza acel sistem si de omogenitatea formelor sale de exprimare, legi scrise, cutume,
hotarari judecatoresti etc.3
De aici si concluzia ca sistemul juridic nu are un caracter rigid, dat pentru totdeauna,
si neschimbator, ci el evolueaza in sensul aparitiei, transformarii si disparitiei unor ramuri si
institutii corespunzator evolutiei normelor juridice constitutive, influentate si ele de nevoile realitatii
practice.
Aparitia, evolutia si disparitia unor relatii sociale influenteaza in mod hotarator structura sistemului
de drept, atat sub aspectul formei cat si a continutului sau.
O perspectiv asupra Dreptului comparat poate cuprinde compararea juridic fcuta
n contextul reformelor juridice naionale i internaionale i, pe de alt parte, modul n care gndirea
juridic a luat atitudine, de pe poziii mai mult sau mai puin tiinifice, fa de importana i
modalitatea utilizrii comparrii juridice ca un instrument eficient n realizarea reformelor juridice i
dobndirea cunoaterii pe plan juridic.

Bianca Selejan- Gutan, Drept constitutional si institutii politice, Editura Hamangiu,Bucuresti 2008, p.23.

DREPTURILE I LIBERTILE FUNDAMENTALE N SISTEMELE DE DREPT


ROMN, SPANIOL I UNGAR

Expresia drepturi si libertati fundamentale s-a impus in vocabularul Dreptului


constitutional relativ recent. Multa vreme s-au folosit concepte ca drepturi naturale, drepturi
cetatenesti, drepturi ale omului, libertati publice etc. In doctrina europeana, termenul a fost
preluat din Dreptul constitutional german.
Drepturile fundamentale sunt acele drepturi care primesc o consacrare si o protectie
constitutionala si internationala. (Louis Favoreu). Distinctia intre drepturile fundamentale si celelalte
drepturi pare a nu fi de natura, ci de recunoastere juridical. Aceasta definitie simpla a fost promovata
in special in doctrina germana si in cea a dreptului comparat si a fost preluata si de catre doctrinarii
francezi si romani.
Putem defini drepturile si libertatile fundamentale ca fiind acele drepturi subiective
recunoscute persoanei prin Constitutie si prin normele dreptului international in materie, garantate
prin Constitutie si legi si al caror respect si protectie asigura plenitudinea existentei si dezvoltarii
fiintei umane.
Drepturile fundamentale sunt in primul rand drepturi subiective, menite a proteja
interese individuale. Din acest punct de vedere, principala caracteristica a acestor drepturi este
justitiabilitatea lor, adica posibilitatea titularului de a le invoca in fata judecatorului si a acestuia din
urma de a impune respectarea lor.
Preocuparile tot mai frecvente si mai sustinute pentru protectia drepturilor
fundamentale, concretizate mai ales prin orientarea in aceasta directie a jurisprudentei Curtilor
Constitutionale, au determinat transformarea drepturilor intr-un sistem juridic obiectiv.4
Astfel, prin constitutie si legi se creeaza un sistem de garantii
obiective,institutionale, care sa asigure respectul si posibilitatea de exercitare efectiva a drepturilor
fundamentale. Dupa modelul Tribunalului Constitutional german, care a aratat ca drepturile
fundamentale nu trebuie considerate simple drepturi subiective, ci ca adevarate elemente obiective

Bianca Selejan- Gutan, op.cit., p.25

ale sistemului juridic, si alte jurisdictii constitutionale europene au creat constructii jurisprudentiale
menite sa confere un caracter obiectiv protectiei drepturilor.
Cele trei sisteme de drept care vor fi comparate din prisma drepturilor si libertatilor
fundamentale prezinta urmatoarele caractere si anume: Romania este stat national, suveran si
independent, unitar si indivizibil. Forma de guvernamant a statului roman este republica. Romania
este stat de drept, democratic si social, in care demnitatea omului, drepturile si libertatile cetatenilor,
libera dezvoltare a personalitati umane, dreptatea si pluralismul politic reprezinta valori supreme, in
spiritul traditiilor democratice ale poporului roman si idealurilor Revolutiei din decembrie 1989, si
sunt garantate.
Natiunea spaniola, dornica sa instituie justitia, libertatea si securitatea si sa
promoveze binele tuturor celor care o compun, proclama, facand uz de suveranitatea sa, vointa de: a
garanta viata in comun in mod democratic, in cadrul Constitutiei si a legilor, in conformitate cu o
ordine economica si sociala justa. Spania se constituie ca un stat de drept social si democratic, care
apara ca valori superioare ale ordinii sale juridice libertatea, justitia, egalitatea si pluralismul politic.
Suveranitatea nationala rezida in poporul spaniol; toate puterile statului emana de la el. Forma
politica a statului spaniol este monahie parlamentara.5
In Constitutia Republicii Ungaria din 20 august 1949 art. 2 reglementeaza faptul ca
este un stat de drept independent si democratic. In acest stat puterea apartine poporului, care isi
exercita suveranitatea populara prin reperezentantii sai alesi, cat si in mod direct.
Cetatenii romani,cetatenii straini si apatrizii trebuie sa-si exercite drepturile si
libertatile constitutionale cu buna-credinta, fara sa incalce drepturile si libertatile celorlalti.
Constitutia Romaniei enumera fiecare articol prin numere arabe ca si celelalte
Constitutii ale sistemelor de drept care vor fi puse in balanta, in schimb Legea fundamentala romana
in dreptul fiecarui articol este exprimata si denumirea acestuia iar celelalte au doar numarul
articolului neinsotit de nici o denumire. In Constitutia Ungariei la finalul mai multor articole se
specifica numarul de voturi necesare pentru adoptarea respective legi.
Constitutia Spaniola, cea Romana si cea Ungara reglementeaza faptul ca orice
persoana are dreptul la viata si la integritatea fizica si morala . Constitutia spaniola statueaza faptul
ca pedeapsa cu moartea este abolita cu exceptia dispozitiilor pe care le vor putea prevedea legile

Santai Ioan, op.cit., p.125.

penale militare pe timp de razboi. Legea fundamentala romana indica clar faptul ca pedeapsa cu
martea este interzisa in orice situatie.
In cazul celor trei sisteme de drept se specifica faptul ca libertatea gandirii si a
opinilor, precum si libertatea credintelor religioase nu pot fi ingradite sub nici o forma. Nimeni nu
poate fi constrans sa adopte o opinie ori sa adere la o credinta religioasa, contrare convingerilor sale.
In republica Ungaria biserica si statul sunt separate, iar Constitutia Spaniola
proclama faptul ca nici o confesiune nu are caracter de religie de stat, insa puterile publice vor
intretine relatii de cooperare cu Biserica catolica si cu celelalte confesiuni.
Art. 23 din Constitutia Romaniei intitulat Libertatea individuala mentioneaza exact
perioada de timp care nu poate fi depasita in cazul retinerii, 24 de ore. In timp ce Constitutia
Spaniola specifica intr-un mod mai nuantat faptul ca retinerea nu va putea sa dureze mai mult decat
timpul strict necesar pentru realizarea verificarilor necesare clarificarii faptelor iar detinutul va
trebui pus in libertate sau la dispozitia autoritatii judecatoresti in maximum saptezeci si doua de
ore. Legea fundamentala a Ungariei nu prevede un termen exact de retinere si anume: orice individ
banuit de o infractiune penala si retinut trebuie fie eliberat, fie dus in fata unui judecator, in cel mai
scurt timp cu putinta.
Dreptul la aparare este garantat in cele trei state in mod similar si anume, in tot
parcursul procesului, partile au dreptul sa fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu.
Libera circulatie in cele trei tari este garantata astfel ca fiecare cetatean al statului in cauza ii este
asigurat dreptul sa circule in mod liber si sa-si aleaga in mod liber resedinta, inclusiv dreptul de a-si
parasi resedinta sau tara. Cetatenii spanioli au dreptul de a intra si iesi liber dar acest drept nu va
putea fi limitat din motive politice sau ideologice.6
Inviolabilitatea domiciliului este reglementat in cele trei Constitutii, astfel ca doar cea
romana enumera cazurile de derogare de la acest articol si anume: executarea unui mandat de
arestare a unei hotarari judecatoresti, inlaturarea unei primejdii privind viata, integritatea fizica sau
bunurile unei persoane, apararea securitatii nationale sau a ordinii publice sau prevenirea raspandirii
unei epidemii. In schimb in sistemul de drept spaniol se specifica doar exceptia flagrantului delict.
Libertatea de exprimare beneficiaza de un statut special intr-un stat de drept si
democratic. In viziunea Curtii Europene a Drepturilor Omului, importanta libertatii de exprimare
este considerabila: ea este fundamentul esential al unei societati democratice si una dintre conditiile
6

Ioan Muraru, Drept constitutional si institutii politice, Editura Actami,Bucuresti 1997, p.234.

primordiale ale progresului si implinirii fiecaruia. Libertatea de exprimare este una dintre cele mai
vechi libertati fundamentale, prezenta in primele declaratii de drepturi si consacrata, astazi, de toate
instrumentele internationale din domeniul protectiei drepturilor omului: de exemplu, art. 19 din
Declaratia universala a drepturilor omului, art 19 din Pactul international cu privire la drepturile
civile si politice, art. 10 din Conventia europeana a drepturilor omului. Constitutia Romaniei ca si
cea Spaniola nuanteaza intr-un mod mai detaliat articolul cu privire la Liberatatea de exprimare, a
gandurilor, opiniilor sau a credintelor si libertatea creatiilor de orice fel, prin scris, prin imagini, prin
sunete sa prin alte mijloace de comunicare in public, sunt inviolabile.
Iar cea Ungara se limiteaza la faptul ca orice persoana are dreptul la libertatea
exprimarii si sa primeasca sau sa difuzeze informatii de interes public. Constitutia Spaniola si cea
Ungara au comasat intr-unul singur articolele cu privire la dreptul la exprimare si dreptul la
informatie ceea ce este exprimat in doua articole diferite in Constitutia Romana.
Articolul 27 din Constitutia Spaniei reglementeaza faptul ca toata lumea are dreptul
la educatie si libertatea invatamatului este recunoscuta. Acest drept include o diversitate de drepturi
si libertati ale parintilor si copiilor, carora le corespund o serie de obligatii ale statului. Dreptul la
educatie este considerat atat un drept economic, social si cultural, cat si un drept de natura civila si
politia. Potrivit art. 26 din Declaratia universala a drepturilor omului, educatia trebuie sa
urmareasca dezvoltarea deplina a personalitatii umane si intarirea respectului pentru drepturile
fundamentale. Ea trebuie sa stimuleze intelegerea, toleranta si prietenia intre toate popoarele si intre
toate grupurile rasiale sau religioase.
Obiectivul educatiei fiind deplina inflorire a personalitatii umane ca si in sistemul
nostru invatamatul elementar este obligatoriu si gratuit. Si Republica Ungara garanteaza cetatenilor
dreptul la progres cultural prin extinderea si generalizarea educatiei nationale, prin scoala primara
gratuita si obligatorie. Constitutia Romana si cea Spaniola recunosc autonomia universitatilor.
Persoanele interzise la procesul de votare in statul Ungar sunt cele puse sub tutela
restrictiva de capacitate sau sub tutela cu efect de incapacitate, cea care este sub efectul unei hotarari
judecatoresti definitive care interzice participarea la treburile publice, cea care executa o pedeapsa
privativa de libertate in urma unei hotarari judecatoresti definitive sau este sub tratament medical
fortat intr-o institutie, ca urmare a unei ordonante judecatoresti pronuntate in cursul unei proceduri
penale. Si in cazul statului roman se enumera cazurile persoanelor care isi pierd drepturile electorale

si anume debilii sau alienatii mintali, pusi sub interdictie, si nici persoanele condamnate prin
hotarare judecatoreasca.7
Libertatea intrunirilor ocupa un loc eminent in cadrul drepturilor fundamentale
garantate de Constitutiile statelor, alaturi de libertatea de exprimare, datorita rolului sau in existenta
si dezvoltarea unor societati democratice. Dreptul de asociere presupune posibilitatea indivizilor de
a se asocia in vederea protectiei unor interese comune, prin formarea unei entitati colective.
Alaturi de libertatea de exprimare si de libertatea intrunirilor, dreptul se asociere
formeaza nucleul activitatii social-politice intr-o societate democratica. Se cuvine precizat si ca
dreptul de asociere presupune si dreptul de a nu se asocia.
Asadar, in temeiul principiului liberei asocieri, nimeni nu poate fi constrans sa se
alature unei asociatii sau organizatii, fiind recunoscut in Constitutia romana si cea spaniola, cu toate
acestea dreptul la asociere nu este unul absolut, in art. 22 din Constitutia Spaniei stabileste care
dintre formele de asociere sunt ilegale si anume cele care urmaresc scopuri sau utilizeaza mijloace
definite ca constituind un delict.
Si Constitutia Ungara mentioneaza faptul ca este persmis persoanelor sa se constituie
impreuna cu altii in organizatii care au ca scop protejarea intereselor economice sau sociale.
Dreptul la munca si la protectia sociala a muncii este unul dintre cele mai vechi drepturi socialeconomice. El apare reglementat in mod detaliat in instrumentele internationale din domeniu: art. 6
din Pactul international cu privire la drepturile economice, sociale si culturale, art. 1- 4 din Charta
Sociala Europeana. Garantand acest drept, statele isi asuma o serie de obligatii ce implica resurse
importante: normative, institutionale, financiare.
Dreptul la greva poate fi definit ca dreptul de a inceta lucrul, in mod colectiv si
organizat, in scopul prezentarii unor revendicari profesionale. Dreptul la greva se afla in stransa
legatura cu dreptul la munca, dreptul la negocieri colective, libertatea intrunirilor, dreptul de
asociere in sindicate. Acest drept este recunoscut de majoritatea constitutiilor contemporane
europene ( art. 40 din Constitutia Italiei, art.28 din Constitutia Spaniei, art. 57 din Constitutia
Greciei, art. 70 c din Constitutia Ungariei etc.) De regula, textele constitutionale care consacra
dreptul la greva mentioneaza si scopurile grevei: apararea intereselor lucratorilor ( in Spania) .
Dreptul de proprietate este un drept de prima generatie, proclamat in primele

Tudor Draganu, Drept constitutional si institutii politice, Vol. I, Cluj Napoca, p.129.

declaratii de drepturi si recunoscut in cele mai vechi constitutii scrise, SUA, Belgia, Novegia,
Franta. Unele state au inclus, insa, dreptul de proprietate in constitutii abia odata cu drepturile din a
doua generatie, social- economice, Italia, Spania, Portugalia etc.) Dreptul de proprietate este
recunoscut si de documentele internationale: art. 17 din Declaratia universala a drepturilor omului,
art.1 din Protocolul nr. 1 la Conventia europeana a drepturilor omului.
Acest drept include dreptul persoanei de a dobandi o proprietate, de a se bucura de bunurile sale si
de a transmite dreptul sau altei persoane. Art. 33 din Constitutia Spaniei statueaza in mod similar
Constitutiei Romaniei ca nimeni nu va putea fi privat de bunurile sale si de drepturile sale, decat
dintr-un motiv justificat de utilitate publica sau de interes social, cu despagubirea corespunzatoare si
in conformitate cu dispozitiile legii.
Libertatea economica este un drept recent introdus in Constitutie reglementat de art.
45. Acest drept este o conditie a economiei de piata si consta in recunoasterea accesului liber al
persoanei la o activitate economica, precum si in garantarea liberei initiative si a exercitarii acestora.
Libertatea economica apare si in alte constitutii contemporane: art 27 din Constitutia
Elvetiei, art. 38 din Constitutia Spaniei, art. 41 din Constitutia Italiei, art. 6 din Constitutia
Germaniei. In aceste texte constitutionale, libertatea mentionata apare sub diverse denumiri: in
Austria-libertate de a exercita o activitate lucrativa; in Spania-libertatea de a intreprinde; in
Italia-libertatea activitatilor economice private; in Elvetia-libertate economica, denumire
preluata si de Constitutia Romaniei.
Dreptul de azil este un drept specific cetatenilor straini si apatrizilor. Acordarea
dreptului de azil inseamna exprimarea acordului statului de a gazdui si de a oferi protectie persoanei
care a facut cererea de azil si care, in statul de origine, este supusa urmaririi sau persecutiei pentru
activitati in favoarea umanitatii, progresului si pacii, pentru activitati politice, religioase etc.
Persoanele care beneficiaza de dreptul de azil nu pot fi extradate.8
Acordarea dreptului de azil nu trebuie considerata de catre statul de origine al
persoanei rspective ca un act inamical din partea statului care acorda azilul: aceasta deoarece azilul
este un act cu caracter umanitar, consacrat de de instrumente internationale privind drepturile
omului.dreptul de azil ca drept fundamental apare in art. 14 din Declaratia universala a drepturilor
omului : oricine are dreptul de a cauta si de a beneficia de azil impotriva persecutiei in alte tari.
Acest drept nu poate fi invocat in cazul unei urmariri pentru infractiuni fara caracter

Bianca Selejan- Gutan, op.cit. 134.

10

politic sau pentru acte contrare scopurilor si principiilor Natiunilor Unite. Astfel ca art. 65 din
Constitutia Ungariei prevede ca acest stat asigura dreptul de azil cetatenilor straini urmaritii in tara
lor si persoanelor apatride urmarite la locul lor de resedinta, din cauza rasei, religiei, nationalitatii,
limbii lor sau pentru motive politice. Constitutia Spaniei nu prevede expres motivele pentru care se
acorda azil persoanelor straine.
Dupa analizarea principalelor drepturi si libertati consacrate in cele trei constitutii se
pot scoate in evidenta unele aspecte si anume, Constitutia Romana este mai accesibila dupa cum am
mai spus, pentru denumirea fiecarui articol care usureaza lectura celui in cauza, Constitutia Spaniola
se aseamana cel mai mult cu Legea noastra fundamentala si Constitutia Ungara pare cea mai
riguroasa neexemplificand in detaliu articolele ci le prezinta intr-un mod mai sumar.
Asadar, drepturile fundamentale nu sunt simple idealuri, ci creeaza obligatii clare,
uneori chiar obligatii pozitive din partea autoritatilor publice.

11

CONCLUZII

Odata cu consacrarea drepturilor omului in documente internationale se dezvolta o


noua conceptie asupra acestor drepturi. Ele devin drepturi cetatenesti in sensul integrarii lor in
dreptul intern, al garantarii lor juridice de catre fiecare stat in parte.
Trebuie reliefata, pe de o parte, integrarea normelor internationale privind drepturile
omului in dreptul intern si asigurarea lor prin mijloace specific statale, iar pe de alta parte,
posibilitatea garantarii drepturilor cetatenesti dincolo de granitele statului, prin intermediul unor
institutii internationale. Convergenta reglementarilor interne si internationale in domeniul protectiei
drepturilor omului, sporirea preocuparilor si reglemetarilor internationale nu diminueaza cu nimic
rolul esential al legislatiei interne a fiecarei tari in proclamarea si garantarea drepturilor cetatenesti,
in actiunea pentru promovarea si incurajarea respectarii drepturilor omului.
Afirmarea ideii de obligativitate juridica a drepturilor omului a inregistrat o evolutie
spectaculoasa, legata nu numai de transformarile social-politice dar si de gradul in care comunitatea
internationla a inteles sa ridice la gradul de principp o serie de idei. Daca alta data ideea protectiei
drepturilor omului avea un caracter limitat si fragmentar , astazi ideea obligativitatii juridice de
protectie a drepturilor omuui a devenit o idee universala, care cu greu poate fi contestatat.
In concluzie, mentionam ca notiunea de drepturile omului pretinde sa cuprinda cateva
aspecte esentiale pentru dezvoltarea umana, schimbarea perceptiei de catre societate a drepturilor si
libertatilor fundamentale ale individului, ajustarea normelor de drept national la principiile
internationale ale drepturilor omului in practica legislative si institutionala a tarii. Drepturile omului
reprezinta drepturile fiintei umane inzestrata cu ratiune si constiinta si careia ii sunt recunoscute
drepturile sale naturale ca drepturi inalienabile si imprescriptibile.

12

BIBLIOGRAFIE

1. Bianca Selejan- Gutan, Drept constitutional si institutii politice, Editura


Hamangiu, Bucuresti 2008.
2. Manuel Gutan, Teoria generala a dreptului comparat.
3. Santai Ioan, Teoria generala a dreptului, Editura Alma Mater, Sibiu
2009.
4. Tudor Draganu, Drept constitutional si institutii politice, Vol. I, Cluj
Napoca, 2008.
5. Ioan Muraru, Drept constitutional si institutii politice, Editura Actami, Bucuresti
1997.
6. Constitutia Romaniei din octombrie 2003.
7. Constitutia Republicii Ungariei din 20 august 1949.
8. Constitutia Regatului Spaniei din 27 decembrie 1978.

13

14