Sunteți pe pagina 1din 18

UNIVERSITATEA TIRASPOL DE STAT DIN MOLDOVA

Facultatea Biologie cu aprofundare in sanologie.


Catedra Biologie si Chimie

Referat.
Pe tema: Paraplasma

A elaborat:

studentul an. I
Nita Elizaveta

A verificat:

dr. conf. univ.


Aluchi Nicolae

CHIINU - 2014-

CUPRINS :
I. PARAPLASMA
1. Formarea vacuolelor
2. Fenomenele osmotice din celula.
3. Compozitia chimica a sucului cellular
4. Functiile anvelopelor celulare
5. Compozitia chimica
6. Modificari primare, secundare
7. Tipurile de pori
8.

Modificarile secundare ale anvelopei si importanta lor

practica.

I . Paraplasma
paraplasme, (Biol.) Structur citoplasmatic temporar care
apare n anumite perioade funcionale ale celulei.
1. Formarea vacuolelor
Vacuola este un organit important al celulei vegetale, avnd
un suc celular si fiind mrginit de o membran plasmatic
numit tonoplast.
Procesul de formare a vacuolelor este interpretat diferit.
Unii autori consider c vacuolele se formeaz n
citoplasm datorit unui proces de hidratare; astfel se
separ o faz apoas care n cele din urm se acoper cu o
membrane proprie numit tonoplast.
Alti autori sustin c vacuolele apar prin cresterea
provacuolelor mici din celulele meristematice, deoarece
aceste provacuole se divid n timpul citochinezei.
n anul 1953, Marinos obtine date care dovedesc c
vacuolele provin din aparatul Golgi. n sprijinul acestei idei
vine si descoperirea din anul 1964 a unui organit nou numit
translozom care contine produsi fenolici si lipidici. Se
crede c translozomii provin din vezicule golgiene, apoi se
contopesc formnd vacuole.
3

Buvat n 1956 arat c vacuolele provin din reticulul


endoplasmatic. n acest sens Matille si Moor n 1968
consider c din elementele reticulului endoplasmatic
se formeaz provacuole care apoi se unesc, cresc ocupnd o
parte din hialoplasm si sunt acoperite de tonoplast. Ei
admit c n aceste vacuole pot s intre vezicule golgiene.

2. Fenomenele osmotice din celula.


Osmoza repezinta transportul de solvent printr-o membrna
semipermeabila, care desparte doua compartimente continand
aceasi solutie, dar de concentratii diferite. Sensul fluxului
osmotic este de la concentratie mica a solvitului spre
concentratie mare a solvitului.
Acest proces decurge spontan, deci pasiv, si daca nu este oprit
duce la egalizarea concentratiei solvitului in cele doua
compartimente.
2.1 Presiunea osmotica
Fenomenul de osmoza poate fi pus in evidenta realizand un
experiment in care se utilizeaza un vas mare (1) ce contine un
solvent pur (apa) si un dispozitiv numit osmometru (2), format
dintr-un tub, care in partea inferioara este prevazut cu o
4

membrana semipermeabila (vezica de porc). In tub se gaseste o


solutie cu acelasi solvent (solutie de zaharoza).
Transportul solvitului fiind imposibil, apre un flux de
solvent dinspre vasul mare spre osmometru, ceea ce determina
crestera volumului de solutie si implicit nivelul lichidului din
tub (Fig.6.9). Deoarece membrana este impermeabila pentru
solvit, acesta nu poate patrunde in vasul mare, ceea ce cauzeaza
neegalizarea concentratiilor. Insa, se obtine o diluare a solutiei
din tub prin patrunderea solventului pur.

Fig.6.9. Fenomenul de osmoza.


Echilibrul se stabileste numai atunci cand presiunea
hidrostatica exercitata de lichidul ce a urcat in tub egaleaza
presiunea exercitata de solutie, numita presiune osmotica

unde

- densitatea solutiei si g acceleratia gravitationala.

In cazul in care o membrana semipermeabila separa doua


solutii de concentratii diferite si, din exterior, asupra solutiei mai
concentrate se exercita o presiune foarte mare, se constata ca
solventul difuzeaza, in mod fortat, de la solutia mai concentrata
spre cea mai diluata, fenomen cunoscut sub numele de osmoza
inversa.
Acest fenomen are importante aplicatii, de exemplu, este
utilizat in instalatiile pentru desalinizarea apei.
Se intalneste la animalele acvatice si la unele pasari, care
isi asigura apa potabila din apa de mare, care fiind foarte sarata
are si o presiune osmotica mare.
Vant Hoff a facut o analogie intre presiunea exercitata
de o solutie diluata de neelectrolit si presiunea exercitata de un
gaz, enuntand legea:
Presunea osmotica, p, exercitata de o solutie diluata de
neelectrolit este numeric egala cu presiunea pe care ar exercitao solvitul, daca la temperatura data s-ar afla in stare gazoasa
si ar ocupa singur un volum egal cu al solutiei:

relatie care exprima legea lui vant Hoff.


6

unde: V volumul solutiei; ms- masa solvitului;

- masa molara

a solvitului; R constanta universala a gazelor; T temperatura


absoluta a solutiei.
Daca se tine cont ca ms
solvit, iar

reprezinta numarul de moli de

concentratia molara a solutiei, relatia (6.13)

devine:
=
CMRT
relatie ce reprezinta o alta forma a legii lui vant Hoff.
Se constata ca pentru solutii diluate de neelectrolit
presiunea osmotica depinde numai de concentratia solutiei si de
temperatura.
Legea lui vant Hoff nu este valabila pentru solutii
concentrate aflate la temperaturi mai mari de 40 0C, pentru
solutii de electrolit si macromoleculare.
2.2 Osmoza in biosisteme
Osmoza este implicata in multe fenomene fiziologice ce
au loc la diferite nivele de organizare a materiei vii. Intervine in
procesele de transport al apei si al substantelor nutritive in

organism, in mentinerea volumului si arhitecturii celulare, a


metabolismului celular.
La plante, de exemplu, apa incarcata cu substantele
nutritive dizolvate din sol patrunde prin osmoza in radacinile
plantelor, iar in asociere cu fenomenul de capilaritate asigura
ascensiunea sevei in plante.
In tesuturi osmoza are efecte mecanice, determinand o stare
de tensiune mecanica, numita turgor. Astfel, la plantele cu
membrana celulozica, prin patrunderea apei prin osmoza in
celule, tesuturile vegetale devin mai consistente si au o
rezistenta mecanica.
3. Compozitia chimica a sucului celular
Celula este format din diferite molecule cu rol diferit. n
componena acestor molecule intr atomi reprezentnd 63
elemente chimice. n funcie de proporia n care iau parte la
formarea celulelor, elementele chimice se pot clasifica n:

MACROELEMENTE, (elemente prezente n proporie de


98%):
o

oxigen, (66%)

hidrogen (10%)

carbon, (18%)
8

azot, (3,5%)

MICROELEMENTE, (elemente prezente n proporie de


2%):

calciu, (1,2%)

sulf (0,9%)

potasiu, (0,15%)

sodiu, (0,15%)

clor, (0,1%)

magneziu, (0,1%)

ULTRAMICROELEMENTE,

(elemente

prezente

proporie redus - 0,01%):


o

iod

fier

mangan

zinc

cobalt, etc.

Substane anorganice: Substanele anorganice, sau minerale,


sunt prezente n celul att sub form de molecule, ct i sub
form de ioni.
Substane organice: Aceste substane sunt cele mai importante,
ele lund parte activ la toate procesele intracelulare.

Acizi nucleici;
9

Glucide;

Lipide;

Proteine.

4. Functiile anvelopelor celulare

Anvelopa nuclear cuprinde dou membrane simple (fiecare


avnd grosimea de 7,5 nm), separate de un spaiu perinuclear
clar (gros de 10-100 m). Membrana nuclear prezint pori ce
ocup cam 25% din suprafaa sa. Acetia reprezint deschideri
ce pun n contact direct hialoplasma i nucleoplasma (4080pori/m2)
Functia
In reglarea schimbului de molecule intre nucleul celular si
citoplasma, permitand numai anumitor molecule sa treaca si
stopand trecerea altora.

5.Compozitia chimica
Celula

este

acoperita

cu

o membrana

citoplasmatica

(plasmalema), iar celula vegetala mai dispune inca de


o anvelopa celulara (de natura celulozica), numita perete.
I.

Substante de natura polizaharidica


10

Celuloza este predominanta in peretele celular dar foarte

1.

rar sub forma de celuloza pura.


2.

Hemiceluloza- se gaseste in cantitate mare in peretii celulari

secundari.
3.

Substante pectice : protopectine si pectine

Protopectinele, substante insolubile in apa formeaza substanta


fundamentala a peretelui primordial(care va deveni lamela
mijlocie) si a peretilor primari.
Pe masura maturarii celulelor protopectinele se transforma in
pectine hidrosolubile
Pectinele in prezenta apei se transforma in mucilagii
II.

Enzime, lipide, proteine, saruri minerale etc

6.Modificari primare, secundare


6.1. Modificarile secundare ale anvelopei si importanta lor
practica.
Peretele celular primar este alctuit din microfibrile
celulozice, hemicelulozice,proteice si substante pectice, fiind
elastic, apartine celulelor tinere, meristematice. Prinintercalarea

11

de noi microfibrile de celuloz printre cele existente are loc


cresterea in suprafat prin intussusceptiune a peretelui primar.
Dup incetarea cresterii celulei in volum, se formeaz peretele
secundar prin depuneri de material (microfibrile celulozice si
lignine) peste peretele celular primar.Depunerea de material se
realizeaz in straturi succesive, de regul trei, spre interiorul
peretelui primar, avand loc cresterea in grosime prin procesul de
apozitie (crestere centripet). Peretele format este alctuit din
celuloz, hemiceluloz, pectine, lignin, predominand celuloza.
In timpul ingrosrii peretelui, rman portiuni neingrosate numite
pori (punctuatiuni), la nivelul crora trec plasmodesmele (fire
subtiri de citoplas) de la o celul la alta, care faciliteaz
schimburile de substante intre celule. Punctuatiunile pot fi
simple si areolate. Punctuatiunile simple au form eliptic, oval
sau circular, fiind prezente mai ales in tesuturile
parenchimatice.
Punctuatiunile areolate se intalnesc in tesutul conductor lemnos
(trahee, traheide), fiind formate din ingrosarea lamelei mediane
si a pereilor celulari in dreptul porilor. In afar de substantele
specifice peretelui celular, se depun si alte substante, cum ar fi:
cutin, suberin, cear, lignin, substante minerale, rezultand o
serie de modificri secundare ale peretelui celular: cutinizarea,
12

suberificarea, cerificarea, lignificarea, mineralizarea, gelificarea,


lichefierea.

6.2.Modificrile secundare ale peretelui celular


Cutinizarea const in depunerea unei substante lipidice, numit
cutin, la exteriorul epidermei, formand un strat continuu numit
cuticul, cu rol in reducerea permeabilittii peretelui celular.
Suberificarea reprezint depunerea stratificat cu suberin (o
substant gras) pe fata intern a peretilor celulari, acestia
devenind elastici, impermeabili pentru ap, gaz, cum ar fi
suberul la cartof sau la plantele lemnoase, fiind un tesut cu rol
de aprare.
Cerificarea const in acoperirea peretilor celulelor epidermice
cu cear sub forma
unor perisori (la trestia de zahr), plci stratificate (la palmierul
de cear) sau a unui strat subtire, numit pruin (la fructele de
prun, mr), cu rol impermeabil.
Lignificarea este modificarea cea mai important pe care o
sufer peretii celulari si const in impregnarea acestora cu
lignin.

Aceasta

imprim

duritate,

rezistent

la

atacul
13

microorganismelor, fiind intalnit la tesutul conductor lemnos,


in sclerenchim.
Mineralizarea const in impregnarea peretilor celulari cu
substante minerale (bioxid de siliciu, carbonat de calciu).
Bioxidul de siliciu este prezent in tulpinile gramineelor, iar
carbonatul de calciu la plantele din fam. Cucurbitaceae. Prin
mineralizare, peretele cellular capt o rezistent mecanic
sporit.
Gelificarea const in depunerea, in exces, de substante pectice
in peretii celulari.
Peretii gelificati au o mare capacitate de absorbtie a apei, in
prezenta apei, se umfl, se transform in gume sau mucilagii. De
cele mai multe ori, sub influenta rnilor, la prun,cires, are loc
gelificarea peretilor celulari.
Lichefierea reprezint procesul de biodegradare total a peretilor
celulari. Pe aceast cale iau nastere vasele lemnoase (la trahee);
formarea lacunelor pe cale lisigen prin distrugerea celulelor;
cderea frunzelor, petalelor; deschiderea fructelor etc.

14

7.Tipurile de pori
Porii au in acelasi timp o structura granulara si fibrilara,
prezentand:

un inel cu 8 particule sau granule sferice (cu diamentrul de

20 nm) dispuse pe fiecare fata a porului;

o granula centrala (gradientul porului) cu diametrul de 25

nm, situata in centrul porului, fiind de natura ribonucleoproteica;

o diafragma substanta amorfa de jur imprejurul porului,

inclinata spre centrul deschiderii;

un material fibrilar de cromatina, cu diametrul de 5 nm,

care reuneste granulele (externe, interne si centrala) intre ele.


Porii joac un rol central n schimburile care au loc ntre
hialoplasma i nucleoplasma.
Membrana

extern

pune

contact

direct

spaiul

perinuclear cu cavitile RE (de fapt, membrana nuclear este o


poriune specialitzat a RE)
Membrana intern este dublat la animale pe faa internp de
o ptur groas (60nm) de proteine, numit lamina fibroas.

15

VI. BIBLIOGRAFIA

1. http://www.horticultura
bucuresti.ro/fisiere/file/ID/Manuale%20ID/Botanica%20I.pdf.
(24.11.2013)
2. Botanica cu baze n Ecologie.
3. Costache Iulian , Botanica Vol. 1 Morfologia i Anatomia
plantelor.
4. Autor : ELENA SVULESCU ,Botanic Morfologia plantelor.
Gabriela erbnescu-Jitariu, Constantin Toma, Morfologia si anatomia
plantelor, Didactica 1980, pag.464.
5. Gh. Anghel C. Chiril Eugenia Baciu Gh. TURCU ,
MORFOLOGIA I ANATOMIA PLANTELOR ,pag.105.
6. Cornelia Deliu, Editura: Presa
Universitara
Clujeana,2003,Morfologia si anatomia plantelor (volumul 1).
http://www.librarie.net/carte/128833/Morfologia-anatomiaplantelor-volumul (24.11.2013)
7. http://www.horticulturabucuresti.ro/fisiere/file/ID/Manuale%20ID/Botanica%20I.pdf(28.1
1.2013)
8. http://www.e-referate.ro/referate/Tulpina2006-09-26.html(
30.11.2013).
9. http://www.scientia.ro/biologie/71-concepte-fundamentale-dinbiologie/2380-tesuturile-vegetale.html (30.11.2013)
10.
http://www.rasfoiesc.com/educatie/biologie/biofizica/Osmoz
a18.php (31.11.2013)

16

17

18