Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Valoarea de inregistrare sau contabila este valoarea la care un activ este inclus in
bilant dupa scaderea amortizarii acumulate si a pierderilor acumulate din
depreciere
Valoarea recuperabila este maxima dintre pretul net de vanzare si valoarea sa utila
sau suma pe care intreprinderea se asteapta sa o recupereze din utilizaraea viitoare
a unui activ, inclusiv valoarea sa reziduala in momentul instrainarii
Multiformul prezentat mai sus privind valorile contabile invedereaza nevoia de reguli
privind evaluarea in contabilitate, implicit conturarea de politici contabile. Referentialul in
acest sens trebuie cautat in valoarea reala. Toate celelate valori sunt variante ale valorii de
utilitate (reale) diferentierea lor fiind determinata de criteriul timp si situatia in care se afla
obiectul evaluarii in momentul masurarii.
Timpul vizeaza momentul plasarii evaluarii in trecut, in prezent sau viitor. Orice
evaluare, in virtutea continuitatii activitatii intreprinderii, gliseaza intre timpul trecut, trece
prin timpul prezent si se ingrijeste de reproductia valorilor economice la timpul viitor.
corelatie ceea ce inseamna cautarea valorii unui bun echivalent cu cel ce formeaza obiectul
evaluarii. Daca valoarea realizabila si valoarea actualizata sunt inferioare costului de
inlocuire, se retine dintre cele doua valoarea cea mai mica.
Rationamentul trebuie cautat in aceea ca lipsa bunului ar antrena o pierdere mai mica
decat costul de inlocuire. Chiar daca intreprinderea ar detine suma necesara pentru inlocuire,
ar utiliza mai bine aceste fonduri neinlocuind bunul, deoarece costul de inlocuire ar fi mai
mare decat ceea ce ar putea obtine prin vanzarea sau utilizarea bunului.
Nici o baza de evaluare nu are o aplicabilitate generala si nu este satisfacatoare in mod
absolut si in consecinta, se ridica o problema de optiune in acest sens. Normele contabile
europene si internationale s-au orientat spre costul istoric, fara a pierde din vedere combinarea
sa cu alte baze de evaluare sau folosirea unor alternative. In acest scop situatiile financiare
sunt intocmite conform modelului contabil bazat pe codul istoric recuperabil si pe conceptul
de de mentinere a nivelului capitalului financiar sau fizic.
2. Principiile evaluarii in contabilitate
Problemele de valoare si implicit de evaluare in contabilitate nu pot fi discutate decat
in relatie cu principiile contabile fundamentale. In acest sens 4 principii pot fi retinute: costul
istoric, stabilitatea unitatii monetare, prudenta si continuitatea exploatarii.
21. Principiul costului istoric
Impune inregistrarea in contabilitate a activelor si pasivelor la costul de origie
consemnat in documentele justificative. Cu acest cost figureaza in contabilitate de la intrare si
pana la iesire, el putand fi substituit prin alte preturi sau modificat numai prin reevaluare.
Costul istoric reflecta valoarea reala a elementelor patrimoniale la data intrarii lor in
intreprindere. Dar, ulterior, orice schimbare semnificativa tinde sa faca costul istoric inselator
in scopul luarii deciziei si asigurarii capacitatii de finantare sau a puterii de cumparare a
capitalului propriu.
In coditile in care curba preturilor este suitoare, efectul de desincronizare determina o
crestere fara o baza reala a rezultatului ca urmare a variatiei preturilor intre cele 2 momente
ale evaluarii intrare-iesire.
2.2. Principiul stabilitatii unitatii monetare
Unitatea monetara este retinuta in dubla ipostaza ca unitate de cont si ca unitate de
cumparare. Recursul la moneda ca unitate de cont are in vedere folosirea acesteia ca unitate
practica impune, alternative la costul istoric cum sunt: valoarea de inlocuire pentru
imobilizarile corporale cu durata limitata de viata si pentru stocuri; utilitatea unor metode
care sa tina cont de inflatie pentru elementele prezentate in conturile anuale, inclusiv
capitalurile proprii; reevaluarea imobilizarilor corporale si a imobilizarilor financiare.
3. Formele de evaluare in contabilitate
3.1. Clasificare
Evaluarea in contabilitate se diferentiaza in raport de momentul efectuarii, natura
elementelor patrimoniale si a operatiilor care modifica masa patrimoniului. In ceea ce priveste
natura elementelor se pot diferentia urmatoarele forme de evaluare: evaluarea imobilizarilor
corporale si necorporale, evaluarea stocurilor; evaluarea titlurilor de valoare; creantele si
datoriile in lei; valuta; creantele si datoriilor in devize; lingourilor sau monedele de aur sau
argint; cheltuielile si veniturile. Natura operatiilor care modifica masa patrimoniului impune
distinctii in cazurile: intrari prin achizitie, prin productie proprie, prin aport in natura, cu
titlu gratuit, respectiv iesiri prin vanzare, consum si cu titlu gratuit.
3.2. Evaluarea la intrare sau la prima inregistrare in contabilitate
Se bazeaza pe costul istoric care in raport cu natura elementelor patrimoniale si a
operatiilor economice si financiare capata urmatoarele semnficatii concrete:
a) costul de achizitie pentru bunurile materiale procurate cu titlu oneros format din:
pretul de cumparare:
-
taxele nerecuperabile
= COSTUL DE ACHIZITIE
b) costul de productie pentru imobilzarile si stocurile realizate prin construcytie sau
productie proprie (cladiri construite cu productie proprie, produse fabricate)
alcatuit din:
= COSTUL DE PRODUCTIE
c) valoarea de utiltate pentru aportul in natura la capitalul social sau obtinute cu titlu
gratuit este o valoare actuala stabilita in functie de pretul pietei, utilitatea
bunuluipentru intreprindere, starea si amplasarea sa
d) pretul de achizitie pentru titlurile de valoare; cheltuielile accesorii sunt
considerate cheltuielile de exploatare.
e) valoarea nominala egala cu sumele de primit in schimbul creantelor, de platit in
schimbul datoriilor sau a sumelor asteptate a fi platite in cazul datoriiloor din
impozite si taxe
f) valoarea in lei la cursul de schimb din momentul consemnarii creantelor si
datoriilor in devize, respectiv derularii operatiilor de incasar?plati privind
lichiditatile in valuta
g) pretul pietei din ziua cand se deruleaza operatiile privind lingourile si monedele
de aur si argint
h) valoarea corespondenta in cazul cheltuielilor si veniturilor stabilita prin asociere
cu activele si pasivele transformate in cheltuieli/venituri.
3.3. Evaluarea la iesire sau la a doua inregistrare
Se efectueaza in principiu la valoarea contabila de intrare. Daca bunuri similare de
natura stocurilor sau a titlurilor de valoare au valori contabile diferite si nu exista posibilitatea
identificarii valorii contabile de intrare, evaluarea se face la costul medi ponderat de intrare
(CMP), pretul primului lot intrat (FIFO) in ordinea cronologica a epuizarii loturilor, pretul
ultimului lot intrat (LIFO) in ordine inversa cronologica a epuizarii loturilor.
BIBLIOGRAFIE:
Bazele contabilitatii
ed. National, Bucuresti, 2001