Sunteți pe pagina 1din 48

CUPRINS

Lupul, capra si varza .. 3


Discipolii lui Pitagora . 5
Thales si batranica .. 7
Curiozitati ale matematicii . 8
Numerele si legile hazardului 10
Probleme distractive .. 12
Numarul de aur .. 17
Banda lui Mobius .. 18
Umor matematic 19
Care ceasornic este mai bun ? 21
Preocupari si probleme care au condus la aparitia unor teorii si
discipline matematice . 22
Glume . 23
Matematica privita ca un sistem cultural 27
Scurta privire asupra primelor 10 numere naturale 30
Chestiuni de matematica distractive .. 33
Rezolvari posibile la probleme celebre imposibile . 35
Anecdote .. 41

Lupul ,capra si varza

Un taran la tirg plecase


Si de vinzare luase
Un lup, o capra si-o varza.
Nevrind nici una sa piarza
Cind dadu de un riu mare
(Cum nu era nici calare)
Trebuia ca sa-l inoate
Si sa le treaca pe toate.
Stind in loc, se socoteste
Si in sine isi sopteste
Cum si in ce chip sa faca
Cate una sa le treca,
Ca fiind apa prea lata,
Nu putea doua deodata.
Sa trec intii lupul? zice,
Capra varza o sa-mi srtice ;
Sa trec varza, s-asa inca,
Lupul capra imi mananca.
Rezolvare
Taranul (cum ii veni in minte)
Trecu capra inainte
Si statu iar sa gandeasca
Cum sa o nimereasca.
Gindind , zicea intru sine
Trecui una, merse bine,
Pin-aici toate scapara ;
Acum care sa trec dara ?
Trecind varza si lasand-o,
O strica iadul rozind-o ;
Precum lupul si el iara
Imi face iedul papara.
Mai gindind : Ha ! el zice,

Nevoia minte-mi trimise.


Trecu lupul peste apa
Si veni-nsotit de capra.
Trecu varza indata,
Mereu dacind judecata
Si mergind a doua oara,
Trecu capra subsuoara.
Alta solutie :
Pe taran (de-ar mai trai)
Si-n alt fel l-am sfatui :
Dupa ce capra a dus
Pe tarmul celalt (opus)
Varza s-o duca apoi
Si sa ia capra-napoi
Sa o lase, fara paza
Ducind pe lup la varza
Ca pe el nu-l ispiteste
S-o manince, asa, capreste !
Dupa capra sa se duca
Ca din nou sa o aduca
Pe malul unde-acum asteapta
Lupul, varza laolalta.

Discipolii lui Pitagora

De-a lungul istoriei au existat regate si imperii durabile, unele


milenare. S-a observat, de asemenea, aparitia, extinderea si suprematia unor
curente de idei, a unor religii mondialiste. Incepand cu secolul al XIX-lea,
istoria, civilizatia, politica au fost puse sub lupa. Concluziile au generat
"specialitati" noi, precum geopolitica, politologia, istoria religiilor etc. Mai
mult sau mai putin voalat s-a subliniat existenta unei stiinte a construirii si
conducerii unor mari imperii, o profunda cunoastere intr-un domeniu relativ
recent cum este psihologia maselor. S-a pus problema primilor invatatori,
avansandu-se unele ipoteze care sfidau ratiunea si bunul simt ca, de
exemplu, originea lor extraterestra. Cine accepta aceasta varianta ar trebui sa
se intrebe: "pe extraterestrii cine i-a invatat?" Aceasta "logica" duce
inevitabil la alti extraterestri si, tot asa, la infinit. Revenind cu picioarele pe
pamant sa punem pe seama timpului, experientei, observatiei si a sansei
descoperirea artei de a inalta imperii trainice. De altfel, asemenea ganduri si
realizari indraznete nu incolteau si nu incoltesc aiurea, ci numai la acele
popoare "favorizate" de mediul geografic. Intrucat radacinile prezentului,
privit din unghiul tipului de civilizatie, si tendintele sale "universaliste"
apartin chiar si prin ricoseu spatiului mediteranean, ma voi restrange la
acesta, amintind in treacat celelalte zone creatoare de imperialism militar,
politic sau ideologic, in primul rand China, patria lui Sun Ti.
Semne destul de numeroase "tradeaza" prezenta in spatiul euromediteranean a unei confrerii necunoscute sau intentionat "lasate prada
uitarii" de cronicarii ultimelor doua milenii, nu de putine ori si ei "anonimi",
cu toate ca traditia antica, in special cea greco-romana, dispretuise
anonimatul. Ori, aceasta confrerie secreta s-a manifestat in momente cruciale
si presupun ca in rastimpul dintre acele momente a vegheat fara odihna. Ce
principii respectau membrii ei si cand s-a facut simtita interventia lor in
derularea unor evenimente voi arata in continuare, cu mentiunea ca mai
putin de un sfert dintre ipotezele pe care le voi prezenta imi apartin.
Prin anul 530 i.Hr. s-a stabilit in polisul Crotona, din golful italic
Tarent, una dintre acele personalitati de exceptie care au facut posibil
"miracolul grec". E vorba de Pitagora. Spirit enciclopedic, cunostea totul
despre Egipt, Mesopotamia si, se spune, despre India si Persia. Cu alte
cuvinte, parcursese patru din cele sapte zone ce reprezentau proiectia terestra
a Carului Mare. Mai ramasesera trei, dincolo de Gange, insa primele patru
inchizandu-se intr-un patrat erau cele esentiale, coincizand, de altfel, cu
insusi "leaganul omenirii". Celelalte trei, corespunzand ca forma unui
dragon, pareau exterioare unui sistem filozofic intemeiat pe geometrie.

Partea curioasa a acestui "punct de vedere" era absenta Greciei. Trebuie


recunoscut ca in epoca lui Pitagora lumea greceasca reprezenta "lumea
noua", iar despre Grecia ca stat nu se putea vorbi, era mai mult o stare de
spirit. De ce a ales Pitagora un polis oarecare din aceasta "lume noua" pentru
a-si organiza scoala in care sa-si expuna doctrina? Pentru inceput precizez ca
populatia doriana, majoritara in Crotona, se deosebea de celelalte triburi
elene prin sobrietate, disciplina si o gandire opusa speculatiilor ieftine,
calitati pe drept cuvant propice unei rodiri sanatoase dupa insamantarea
marilor idei. Un singur element nu a luat in calcul Maestrul: schimbatoarea
fire umana, mai ales cand individul se autoanuleaza pentru a compune o
haita.
Potrivit asteptarilor, dorienii din Crotona au raspuns cu seriozitate
obiectivelor propuse de Pitagora. Cu acordul Senatului (Gerusia), el si-a
intemeiat o scoala de un tip special, cum i-am spune astazi, cu doua sectii
ierarhice. Prima era compusa din acustumatici si simboliza "cercul exterior",
pamantul cu populatia lui. Aici se invatau arta strategiei, manuitul armelor,
accentul fiind pus pe disciplina si pe cimentarea spiritului de camaraderie.
Interpretarea "cercului exterior" denota scopul universalist al doctrinei
pitagoreene. Aceasta sectie era condusa de Milon, atlet vestit si, se pare,
ginerele lui Pitagora. Cealalta sectie, a matematicienilor, era elitara si
elitista, alcatuita din absolventi ai primei sectii alesi pe spanceana de
Maestru. Formand "cercul interior", recte grupul de conducatori, membrii ei
erau intotdeauna imbracati in alb - culoarea puritatii - si sufereau o serie de
interdictii care ii deosebeau de "vulg" si de "ostasi" si care, totodata, ii
pregateau pentru marea revelatie a tetraktysului, a "radacinii Eternitatii".
Exceptand primii ani de formare a cadrelor, Maestrul nu a mai fost
"vizibil" pentru discipoli, comunicand cu ei din spatele unui zid. Juca rolul
ratiunii, zeitatea protectoare a resurselor si capacitatii individuale. Efectul
acestei scoli s-a facut repede simtit in Crotona. Au aparut monumente stranii,
cu totul straine gustului grecesc si in particular doric, suple, inalte, de forma
piramidala sau sugerand o piramida. Apoi, cand Adunarea poporului (Apela)
a fost dominata de discipoli, Maestrul a impus cetatii principiile politice si
sociale ale doctrinei sale. Care erau acestea, cum a luat sfarsit
experimentul din Crotona si in ce mod au supravietuit discipolii lui
Pitagora vom vedea mai departe.

Anecdota : Thales si batranica

Ca astonom, faima lui Thales s-a pastrat de-a lungul veacurilor mai
ales prin prezicerea eclipsei de Soare din 28 mai 585 i.n.e.(data calculata
corespunzator pentru calendarul nostru de catre G. B. Riccioli, 1665)-eclipsa ramasa celebra prin faptul ca
a pus capat razboaielor dintre lidieni (greci) si mezi(persi).Izbanda armatei
lidienilor si datoreaza tot lui Thales, intrucat el a sfatuit pe conducatorii
acestora sa lanseze atacul in ziua cand eclipsa se va produce. Atunci ostile
vrajmase inspaimantate de acest fenomen(de care nu avusesera cum sa ia
cunostinta ) au parasit in graba campul de lupta.
De acasta indeletnicire a lui Thales este legata si urmatoarea anecdotatransmisa de Platon (sec.IV i.e.n):
Intr-o noapte, Thales se plimba privind spre stele si, absobit de
ganduri, a cazut intr-o groapa. O batranica, vazandu-l, i s-a adresat atunci cu
dojana:Cum poti sa stii ce se afla in cer daca nu stii ce se afla la picioarele
tale?

Curiozitti de-ale matematicienilor

Cu sigurant si matematicienii au curiozittile lor. De exemplu,


Newton dezlega probleme n vis. Descartes, celibatar sa si Newton, ca s
mediteze, sustinea c trebuie neaprat s-si bage capul ntr-o canapea. Gauss
stia s calculeze nainte de a vorbi. Leibnitz, ca s mediteze, trebue s stea
orizontal, dar de scris scria oricum si oricnd; pn si n trsur, n
deplasrile pe care le fcea, scria matematici, filozofie, istorie sau drept. Si
Leibnitz a fost celibatar.
lagrange avea pulsul neregulat cnd scria. Cauchy, Euler si Hermite
erau bigoti. Henri Poincar, ca s mediteze cu succes, se plimba n camera
sa, n jurul mesei de scris, ore ntregi.
T. F. de Lagny (1660 - 1734), un matematician mai putin cunoscut, era
pe patul de moarte. La un moment dat cei din jur nu mai stiau de-i viu sau
mort. Atunci unul ntreab tare: "Ct face de 12 ori 12?" - "O sute patruzeci
si patru", rspunde muribundul. Apoi si ddu sfrsitul obstesc.
Tycho Brahe, astronom, precedentul lui Kepler, rdea de cei ce se
speriau de eclipse. Si, totusi, dac pleca de acas si ntlnea pe drum un mort
sau o bab, se-torcea ndrt acas si nu mai pleca pn a doua zi. Gelbert,
care a ajuns pap sub numele de Sylvestru al II-lea, a profesat n tinerete
matematica n scoli renumite. Hermes, un matematician german, a calculat
timp de 10 ani latura poligonului de 65 537 de laturi, dat de sirul lui Fermat :
2 2 n + 1, pentru cazul n = 4 si a dus acest calcul la bun sfrsit. Lucrarea se
pstreaz si astzi la seminarul matematic din Gttingen si nseamn
rbdare, nu glum.
Marele matematician John Von Neumann a fost consultat odat de un
grup de cercettori care doreau s construiasc o rachet ce a poat fi
trimis n spatiu. Cnd acesta a vzut schema navei a ntrebat:
- De unde aveti planurile acestei nave?
- Avem proprii nostrii ingineri foarte bine calificati, i s-a rspuns.
- Ingineri! exclam matematicianul indignat. V pot pune la dispozitie
ntreaga teorie matematic a lansrii rachetelor n spatiu. Consultati lucrarea
mea din 1952.
Grupul de cercettori a consultat lucrriile din 1952 ale lui Von
Newmann, au cosntruit o structur de 10 milioane de dolari si au refcut
planurile rachetei conform teoriei matematicianului. Cnd ns acestia au
lansat racheta, ntreaga structur a explodat. Furiosi acestia i-au cerut
explicatii lui Von Newmann:
- Am urmat ntocmai instructiunile dvs si racheta a explodat la lansare. De
ce?

- Ah, aceasta problem este cunoscut ca problema exploziei , a rspuns


matematicianul. Am tratat-o pe larg n lucrarea mea din 1954.
In lume exist dou tipuri de oameni: cei care cred c lumea se poate
mprti n dou categorii, si cei care nu cred
Un astronom, un fizician si un matematician mergeau, n vacant fiind, prin
Scotia. La un moment dat ei au observat prin geamul trenului o oaie neagr
n mijlocul unui cmp.
- Ce interesant! a observat astronomul. Toate oile din Scotia sunt negre.
- Nu, nu! Doar unele oi din Scotia sunt negre, reformuleaz fizicianul.
Replica matematicianului nu a ntrziat s apar:
- Putem spune c n Scotia exist cel putin un cmp, pe care se afl cel putin
o oaie si care are cel putin o parte neagr.

NUMERELE SI LEGILE HAZARDULUI

Numerele sunt prezente in viata noastra zi de zi, fie ca invatam,


muncim sau pur si simplu mergem pe strada.
Istoria lor este insa mult mai indepartata decat ne-am putea
imagina.Numaratul, util inca de la inceputul vietii pe pamant, le-a dat mare
bataie de cap stramosilor nostri indepartati.
Numerele mici sunt usor de apreciat si memorat. Un mod primitiv de
numarare este folosirea pietricelelor, cate una pentru fiecare obiect.
Dificultatile apareau insa in cazul numerelor mai mari.Unele societati
numarau pe degetele mainilor, dar nu puteau sa treca de zece, solutia
ramanand memorarea numarului de zeci numarate.Dar au existat abateri si
de la acest sistem.
De exemplu, cu 4.000 de ani in urma, babilonienii isi bazau
numaratoarea pe zeci, pana la numarul 60.Un rezultat al acestui fapt este ca
in prezent avem un sistem temporal cu 60 de secunde intr-un minut si 60 de
minute intr-o ora.Odata cu dezvoltarea limbilor, oamenii au putut sa
foloseasca cuvintele pentru a reprezenta numere.Un alt mod a fost folosirea
picturilor, dar este mult mai rapid sa se foloseasca un fel de simboluri pentru
a reprezenta numerele.
Egiptenii foloseau o serie de linii simple pentru numerele pana la noua
si apoi un simbol special pentru zece.Babilonienii aveau un sistem similar,
pe cand romanii au introdus un sistem nou cand numaratoarea ajungea la
cinci.Altii aveau un sistem separat pentru fiecare numar pana la noua, ca si
in sistemul arabic pe care il folosim astazi, iar grecii aveau si ei un simbol
special pentru zece.
Utilizarea neincetata a numerelor a dus la necesitatea aparitiei unor
metode mai performante de a numara si a calcula.Astfel, dupa indelungata
folosire diferitalor mijloace, cum ar fi abacul,a aparut si o forma apropiata a
ceea ce azi numim calculator.
Termenul de calculator se refera la un dispozitiv cu roti dintate
rotative.Primul calculator de acest fel a fost inventat in anul 1642, in Franta,
de catre Blaise Pascal.Curand s-au introdus motoarele electrice pentru a
grabi actiunea calculatoarelor macanice si s-au incorporat imprimatoare
incastrate in unele masini pentru a asigura inregistarea permanenta a
calculelor.Cu multi ani mai tarziu de la aparitia primelor calculatoare
electronice, aceasta tehnologie de baza, dar in forma miniaturizata, ne-a
oferit inca un dispozitiv pentru lucrul cu numerele-calculatorul de buzunar.

In afara insa de utilizarea comuna a numerelor, acestea ne influenteaza


viata prin generarea legilor hazardului.S-ar putea ca maine sa castigam un
premiu, dar la fel de bine s-ar putea sa suferim un accident.Nu se stie
niciodata ce ne asteapta, insa daca avem la dispozitie toate datele necesare,
atunci putem evalua sansele de aparitie a unui eveniment.
Uneori vorbim despre sansa in loc de probabilitate, adica de cate ori
este mai probabil sa ca un eveniment sa nu aiba loc, decat sa se intample.De
exemplu, daca dam cu banul,o posibilitate este ca rezultatul sa fie cap,
cealalta este sa fie pajura, sansela fiind de unu la unu.Daca insa aruncam cu
doua monede simultan,rezultatul poate sa fie doua capete, doua pajure sau
un cap si o pajura.S-ar putea crede ca probabilitatea fiecarui rezultat este de
o treime.La 100 de incercari se observa insa ca probabilitatea de doua capete
este de 25%, probabilitatea de doua pajure este de 25%, in timp ce sansa de a
avea cap si pajura este de 50%, deoarece numarul de cazuri posibile este de
patru si nu de trei datorita sansei de aparitie a rezultatului cap-pajura, dar si
pajura-cap, fapt usor de observat in cazul folosirii a doua monede diferite.
O aplicatie in viata de zi cu zi a probabilitatilor este aparitia pariurilor
bazate pe sansa de a castiga sau, pe cea de a pierde.In practica, casele de
pariuri schimba raporturile de pariere in functie de marimea sumelor pariate,
pe termen lung, casa facand profit, iar jucatorul pierzand.
Multi oameni dezaproba orice fel de pariu, si totusi toata lumea risca
intr-un fel sau altul.De exemplu, problemele cauzate de accidente pot fi
conracarate intr-o oarecare masura prin asigurari.Asigurarea este o forma
speciala a pariului, cand jucatorul pariaza ca va pierde, in sensul ca de fapt
facem un pariu cu societatea de asigurare ca vom suferi un accident.Daca
acesta se produce, atunci am castigat pariul, iar compania de asigurare ne va
plati o suma ca recompansa, sau in caz de deces, celor mai apropiate
rude.Societatile de asigurari, asemanator cu casele de pariuri, realizeaza
profit, pentru ca in ansamblu se plateste mai mult decat se incaseaza.

PROBLEME DISTRACTIVE

Opt gaini outoare


Un gospodar avea opt gini. O parte din ele se ouau zilnic, o parte - o
zi da si una nu, iar cele din a treia categorie - fceau cte un ou dup un
interval de dou zile. Numrul celor mai putini "productive" era de trei ori
mai mic dect totalul ginilor din celelalte dou categorii.
ntr-o zi (era luni), gospodarul a gsit n cuibar 8 ou, iar pn smbt
(adic n decurs de sase zile) a adunat 31 de ou. Cte gini se ouau zilnic,
cte o zi da si una nu, si cte dup dou zile? Si nc ceva: cnd a mai gsit
din nou gospodarul 8 ou n cuibar?
Facem un tabel unde rezervm cte un rnd pentru fiecare zi a
sptmnii (inclusiv duminica) si cte o coloan numerotat de la 1 la 8,
pentru gini.
1
2
3
4
5
6
7
8
L
X
X
X
X
X
X
X
X
M
X
X
X
M
X
X
X
X
X
X
J
X
X
X
X
X
V
X
X
X
X
X
X
S
X
X
X
D
0
0
0
0
0
0
0
0
Acum vom pune cte un semn (X) la fiecare gin care a ouat. Luni, e
clar, toate au fcut cte un ou. Deci avem 8 ou. S presupunem c prima
gin este din categoria cea mai productiv. Punem cte un semn n dreptul
ei n toate zilele (nu si duminic - despre aceast categorie vom discuta
ulterior). La cele 8 ou s-au mai adugat 5, deci, n total, 13. S considerm
c si a doua gin fcea zilnic cte un ou. Vom avea acum nc 5, deci 18
ou. S zicem c ginile de la numerele 3 si 4 se ouau o zi da si una nu. S-au
mai adugat 2+2= 4 ou si cu celelalte - s-au adunat 22. Pe ginile de la
numerele 5 si 6 le considerm cele mai putin productive, deci ele au mai dat
nc dou ou (n total), ceea ce, adunate cu celelalte, fac 24. Pn la 31 ne
mai lipsesc 7 ou. Dac zicem c gina nr. 7 fcea zilnic cte un ou, iar cea
cu nr. 8 - o zi da, una nu, obtinem exact cele 7 ou lips. Ce s-a ntmplat
duminic? Desigur, ginile cu numerele 1, 2, si 7, au ouat (punem n dreptul
lor, la D, un alt semn, un 0); celor de la numerele 3, 4 si 8 le-a venit si lor
rndul n aceast zi; la fel si "leneselor" de la numerele 5 si 6.
Rspunsul este, deci, urmtorul: trei gini ouau zilnic, trei ouau o zi da
si una nu, iar dou gini fceau ou dup un interval de dou zile. Situatia de

luni, cnd gospodarul a gsit 8 ou n cuibar s-a repetat duminica, adic n a


saptea zi de la primul caz.
Paza bun...
Operatie simpl
Se stie c adunarea si scderea sunt cele mai simple operatii ale
aritmeticii. Si totusi. Dac vreti s v amuzati putin - nu ns fr oarecare
btaie de cap - ncercati s efectuati urmtoarea scdere: dintr-un numr care
are suma cifrelor sale 45, scdeti un alt numr, compus din aceleasi cifre,
care, la rndul su, are suma cifrelor tot 45, astfel nct restul s aib (ati
ghicit probabil!) suma cifrelor tot 45! Cu acest prilej veti observa si o
"coincident".
Cele dou numere cu care se efectueaz operatia sunt 987654321 si
123456789. restul este 864197532. "Coincidenta" const n aceea c fiecare
din cele trei numere este alctuit din cifrele de la 1 la 9, luate o singur dat.
Fiul pescarului
Vasile cu fiul su si Gheorghe cu fiul su s-au dus la pescuit. La
ntoarcere au constatat urmtoarele:
Numrul pestilor prinsi de Vasile se termin cu 2;
Fiul su a prins un numr de pesti ce se termin cu cifra 3;
Numrul pestilor care au nimerit n undita lui Gheorghe se termin cu
cifra3;
Fiul su are un numr de pesti terminat cu cifra 4;
Totalul pestilor prinsi de ei reprezint un numr care este, la rndul
lui, ptratul unui numr ntreg.
Stiind toate acestea, puteti arta cum l cheam pe fiul lui Vasile?
S lum cele patru cifre cunoscute , cu care se termin numerele ce
reprezint pestii prinsi de fiecare. Dac respectivele numere se termin n 2,
3, 3, 4, nu este imposibil ca aceste cifre s reprezinte chiar numrul de pesti
la care ne referim. Le adunm: 2+3+3+4=12. Dar 12 nu este ptratul unui
numr ntreg. S mai privim o dat datele problemei: att numrul pestilor
prinsi de fiul lui Vasile, ct si cel al pestilor prinsi de Gheorghe se termin cu
3. Se poate s fie si asa, dar se mai poate ca fiul lui Vasile si Gheorghe s fie

una si aceeasi persoan. Dac a doua variant este cea adevrat, avem
2+3+4=9 pesti. Si 9 este ptratul unui numr ntreg. Deci, pe fiul lui Vasile l
cheam Gheorghe.
Atentie! n ceea ce priveste numrul pestilor prinsi, mai pot fi si alte
variante. De pild, 12+23+14=49, iar 49 este ptratul lui 7.
Sfatul nteleptilor
Tria demult un ntelept pe nume Hasen Said despre care mersese
vestea n toat lumea. Oamenii l numeau nteleptul-ntre-ntelepti. Si cum
pornise el prin lume, ajunse ntr-o bun zi la curtea unui sultan, unde fu
primit cu toat cinstea ce i se cuvenea.
Sultanul l ospt, l gzdui, iar ntr-una din zile i spuse:
- Treburile trii le conduc avnd lnga mine ntotdeauna Sfatul Inteleptilor.
In Sfatul acesta am ales 12 oameni, despre care se spune c-ar fi cei mai
luminati la minte din ntreaga tar. Totusi, prea-nteleptule Hasen, n-ai putea
s pui tu Sfatul la o asemenea ncercare pe care s-o poat dezlega numai
dac fiecare va dovedi o ntelepciune demn de ncrederea pe care le-am
acordat-o?
Hasen Said se gndi putin si rosti:
- Bine, adun-ti Sfatul.
Cnd ntregul sfat al nteleptilor se strnse n sala tronului, Hasen li se adres
astfel:
- O, nteleptilor, stpnul nostru, Sultanul, v-a adunat aici ca s artati
ntreaga strlucire a mintii voastre prea luminate. Slugile au pus n fata
voastr cte o cutie. Toate cutiile sunt la fel. In sculetul acesta am
dousprezece pietre pretioase: unele sunt rubine, altele smaralde. Eu o s v
rog ca fiecare dintre voi, pe rnd, s ias o clip din sal, iar n absenta lui o
s-i pun n cutie fie un rubin, fie un smarald.
Si Hasen Said l invit pe primul dintre ntelepti s prseasca sala. Lui i
puse un rubin. Urmtorilor doi le puse cte un smarald. Astfel iesir si apoi
intrar la loc toti nteleptii, iar pietrele cele scumpe fur puse, una cte una,
n cutii. Cnd reveni n sal ultimul ntelept, Hasen le spuse:
- Fiecare dintre voi a vzut ce fel de piatr am pus n cutia celorlalti, dar
niciunul nu stie ce se afl n cutia lui. Dac voi sunteti cu adevrat ntelepti,
dac ochii si memoria nu v nseal, nimic nu v va mpiedica s ndepliniti
rugmintea mea: toti cei n a cror cutii li s-a pus cte un smarald, s ia
cutiile si s le pun la picioarele sultanului.
Asa gri nteleptul-ntre-ntelepti, totusi cei crora li se adresase
rmseser nemiscati la locurile lor. Sultanul se fcu rosu de mnie si ddu

porunc s fie izgoniti din palat toti cei ce fceau parte din Sfatul
nteleptilor, dar Hase, l opri:
- Nu te pripi Mria Ta. Si eu as fi fcut ntocmai ca ei.
Peste 10 minute Hasen li se adres din nou nteleptilor:
- Cel ce are n cutia lui un smarald, s aduc cutia cu pretioasa piatr la
picioarele sultanului!
Aceeasi liniste, nimeni nu fcu nici mcar un gest. Hasen Said repet
invitatia la fiecare zece minute, iar cnd se mplini un ceas de la prima
rugminte, o parte dintre ntelepti se ridic si aduse cutiile sultanului. Acesta
le deschise - nuntrul lor, numai smaralde. Ceru s vad si cutiile celor ce
rmseser la locurile lor. Toti aveau numai rubine. Si trebuie s mai spunem
c n tot acest ceas, nici unul dintre ntelepti nu scoase o vorb, nu ntreb
nimic, nu schit un gest.
- O, Mria Ta, zise Hasen dup ce ncheie ncercarea, poti fi mndru: n
Sfatul tu stau numai oameni care merit s poarte titlu de ntelept.
Si lundu-si rmas bun de la toti, plec pe drumul su.
Povestea se termin aici. Pe dvs ns v invit s o continuati, artnd
cte smaralde a pus Hasan Said n cutiile nteleptilor si cum au ghicit fiecare
dintre acestia ce piatr se afl n fata lui.
Nu ntmpltor Hasen Said a fost nevoit s pun de mai multe ori
ntrebarea. De cte ori? Dac ntre prima si ultima intrebare s-a scurs un
ceas, iar el s-a adresat Sfatului la fiecare 10 minute, nseamn ca a rostit
intrebarea de 7 ori. Si tot asa nu intmplator acestia au asteptat sa puna el
cele 7 intrebari pana s-au hotarat sa-si duca fiecare cutia. Acum, sa vedem,
cum au judecat cei 12 intelepti. Pe parcurs au fost mai multe variante:
1. Daca ar fi fost un singur smarald? Problema s-ar rezolva daca cei in
cauza stiau ca exista cel putin un smarald. Atunci cel careia i se
nimerea piatra, ar sti ca toti ceilalti au numai rubine si ar lua cutia spre
a o duce sultanului.
2. Dar daca printre cele 12 pietre pretioase erau 2 smaralde? In acest caz,
inteleptii judecau astfel: "Eu stiu ca in cutia unuia se afla un smarald.
Deci au fost puse unul, cel mult doua. Daca ar fi fost doar un smarald,
cel ce il are ar pasi inainte. Dar la prima intrebare n-a iesit. De ce?
Pentru ca a vazut ca la mine - deci, ca si la mine! - se afla o asemenea
piatra si considera ca eu trebuia sa dau curs primei intrebari. Inseamna
ca avem amandoi cate un smarald." La a doua intrebare, ambii
intelepti s-ar indrepta catre sultan

3. Sa presupunem ca au fost 4 smaralde. Atunci fiecare dintre respectivii


intelepti stia ca au fost celputin 3 smaralde si de aceea asteapte a treia
intrebare. Daca nu s-au ridicat cei trei, inseamna ca a mai fost si un al
patrulea smarald si dupa a treia intrebare s-ar ridica 4 intelepti.
Si asa mai departe. Stim insa ca posesorii smaraldelor s-au ridicat dupa a
saptea intrebare. Deci, in cutiile inteleptilor Hasen Said pusese 7 smaralde.

NUMARUL DE AUR

SECRETUL NUMARULUI DE AUR


Cunoscut in antichitate de vechii intelepti,iar apoi in evul mediu de
marii invatati filozofi, geomati,preoti, alchimisti sau ocultisti,numarul de aur
a ascuns intotdeauna mari mistere.Astazi cercetari complexe au ajuns la
concluzia ca intreaga natura si chiar intreg universul este structurat
respectand fidel proportia perfecta si exacta a numarului de aur.Marile
consructii antice precum piramidele sau temple si catedrale respecta de
asemenea proportia fidela a acestui numar de aur.El reprezinta armonia si
perfectinea in creatie.
Numarul de aur este reprezentat prin ideograma f=1.218..
Proportia tainica a acestui numar reprezinta fie in triunghiul de
aur(isoscel) al lui Pitagora in elipsa de aur din traditia hindusa sau in spirala
de aur care prin sirul lui Fibonacci demonstreaza cresterea naturala a
plantelor pastrand aceasta proportie.
In natura spirala generata de apa(vartejurile),miscarea curentilor de aer
in spirala,cochilia melcilor,dispunerea petalelor de trandafir sau a frunzelor
si semintelor din regnul vegetal pasreaza aceasta proportie perfecta aratand
ca in intraga creati se manifesta armonia si perfectiunea divina reprezentata
prin aceasta proportie.
Aceasta demonstreaza existenta unei sfere de constiinta armoniei si
frumusetii existente in intregul univers si care il ghideaza

Banda lui Mobius

Aceasta banda a fost denuita astfel in cinstea matematicianului de


origine german care i-a studiat propietatile.
Banda lui Mobius este o panglica cu insusiri neobisnuite, pentru unii chiar
magice.
O astfel de banda se poate realiza deosebit de simplu dintr-o foaie de
hartie format A4. Se taia foaia pe lung iar cele doua bucati de hartie rezultate
se unesc la un capat. Capetele panglicii astfel formate se unesc si ele, dar
unul din capete se resuceste cu o jumatate de rotatie. Va rezulta astfel o
panglica aparent normala dar care a fost lipita 'invers'.
Spre deosebire de alte panglici, in sensul clasic al
cuvantului, aceasta nu are decat o singura parte (si o singura
margine)! Ca dovada, trasati pe mijlocul acesteia o dunga
cu creionul si veti observa ca veti ajunge in acelasi loc
acoperind totusi ambele suprafete aparente ale panglicii,
fara sa ridicati absolut deloc creionul de pe foaie.
Daca incercati sa taiati aceasta banda neobisnuita de-a lungul
acestei linii veti observa ca in loc sa obtineti doua panglici
asemanatoare, veti obtine de fapt tot una doar ca dubla ca lungime.
Daca in schimb taiati panglica la o treime din latimea ei veti obtine doua
panglici petrecute, una mai lunga si alta mai scurta.
Toate aceste propietati neobisnuite rezulta din faptul ca aceasta
panglica, denumita banda lui Moebius. are de fapt o singura parte.
Nu cred ca mai este nevoie sa precizez ca in mod normal, daca taiam o
panglica cu capetele lipite intre ele dar nerasucite, am fi obtinut doua
panglici de lungimi egale, cel mult de latimi diferite, si ca oricat ne-am fi
straduit nu am fi reusit sa trasam o linie care sa parcurga toata suprafata, fara
sa ridicam creionul de pe foaie.
Cu putin talent artistic, aceste propietati neobisnuite ale benzii lui
Mobius pot fi prezentate ca adevarate trucuri magice necunoscatorilor. Chiar
eu am vazut la televizor cand eram mai mic un magician care le arata
copiilor trucuri cu o panglica aparent normala dar care era de fapt o astfel de
banda.
Pentru 'specialisti' aceasta banda poate fi reprezentata ca un grafic
tridimensional prin urmatoarele formule:
x = cos(s)t*cos(s/2) + cos(s) (-t stanga)
y = sin(s) + t*cos(s/2) + sin(s)
z = t*sin(s/2)

Umor matematic

Lui Albert Einstein i plceau foarte mult filmele lui Charles Chaplin,
nutrind o simpatie deosebit fa de personajele create de acest cineast.
ntr-o scrisoare adresat lui Charles Chaplin citim: "Filmul dumneavoastr
"Goana dup aur" e pe nelesul tuturor. Vei ajunge numaidect om mare.
Einstein".
Rspunsul a fost dat cu promptitudine: "M-ai cucerit i mai mult.
"Teoria relativitii", pe care ai elaborat-o, nu o nelege nimeni, dar
dumneavoastr ai devenit, totui, om mare. Chaplin".

Marele matematician american John von Neumann, a lucrat cndva n


calitate de consultant al specialitilor din domeniul construirii navelor
cosmice. Odat, vznd scheletul unei rachete, von Neumann a ntreabat pe
colaboratorul ce-l nsoea:
Cine a construit racheta?
Inginerii, a fost rspunsul.
Inginerii? repet von Neumann cu dispre, pi eu am elaborat teoria
matematic a rachetelor. Luai respectiv, lucrarea mea, publicat n anul
1952, i vei gsi n ea totul ce v intereseaz.
Specialitii au gsit lucrarea n cauz, au demontat construcia rachetei
proiectate de ei (ctre acel moment erau cheltuite deja 10 000 000 de dolari)
i au construit o rachet nou, urmrind cu strictee recomandrile lui von
Neumann. ns aceasta n-a fost destul, pentru a garanta succesul final, cci
n momentul apsrii butonului "Start" a rsunat o explozie asurzitoare i
racheta s-a fcut ndri. Indignai, constructorii de rachete l-au chemat pe
von Neumann i l-au ntrebat:
De ce, n pofida urmrii cu strictee a recomandrilor dumneavoastr
racheta a explodat, totui, n momentul lansrii ei.
Ceia despre ce ai vorbit se refer la aa numita teorie a exploziei
puternice. Eu am elaborat ntr-o lucrare de a mea, publica n anul 1954. Vei
gsi n ea totul ce v intereseaz, a rspuns von Neumann
Mare i-a fost mirarea unui filozof, cnd a aflat de la Bertrand Russell,
c dintr-o afirmaie fals poate fi dedus oricare alta. El a ntrebat:
Dumnevoastr considerai, ntr-adevr, c din afirmaia 2 + 2 = 5, urmeaz,
c suntei papa de la Roma?
Russell ddu afirmativ din cap.

i dumneavoastr putei demonstra acest lucru? continu s-i exprime


ndoiala filozoful.
Desigur! a rspuns cu fermitate Russell i-i expune demonstraia n
cauz:
1. Presupunem, c 2 + 2 = 5;
2. Scdem din ambele pri a egalitii cte un doi: obinem 2 = 3;
3. Schimbm cu locurile partea stng cu partea dreapt: 3 = 2;
4. Scdem din ambele pri cte o unitate: 2 = 1;
Papa de la Roma i eu mpreun suntem doi. Deoarece 2 = 1, atunci papa
de la Roma i eu suntem una i aceeai persoan. Deci, eu sunt papa de la
Roma.
ntr-o noapte Blaise Pascal avea o groaznic durere de dini. A
ntrebuinat totul pentru potolirea durerilor, dar n zdar. Atunci s-a ocupat
de studiul cicloidei, descoperindu-i o serie de proprieti, ca s constate n
final, c durerea de dini a disprut.

Care ceasornic este mai bun ?

Creaia celebrului scriitor i matematician englez Lewis Carroll


(Charles Dodgson), operele cruia sunt citite de la mic i pn la mare, poate
servi drept surs de popularizare a logicii, chiar i a logicii matematice.
Lewis Carroll a propus urmtoare problem: dac avei dou ceasornice,
unul care nu merge deloc, iar altul care ntrzie cu un minut n 24 de ore,
atunci care ceasornic este mai bun ?
Lewis Carroll afirm c este mai bun acel ceasornic care ... nu merge
deloc. Iat raionamentele dumnealui.
Care ceasornic este mai bun: cel care indic ora exact odat n an sau cel
care indic ora exact de 2 ori n 24 de ore?
Cel de-al doilea desigur! vei rspunde.
Minunat, aa este cum spunei. S lum alt ntrebare. S presupunem, c
avei dou ceasornice: unul care nu merge deloc, iar altul care ntrzie cu un
minut n 24 de ore. Care este mai bun?
Fr ndoial, cel de-al doilea, vei rspunde.
Dar nu v grbii cu rspunsul. Ceasornicul care ntrzie cu un minut n
24 de ore va trebui s rmn n urm 12 ore sau 720 de minute, mai nainte
de indica din nou ora exact. Cu alte cuvinte, un astfel de ceasornic va indica
ora exact odat n 720 24 de ore (adic o dat n doi ani), pe cnd
ceasornicul care staioneaz va indica ora exact de fiecare dat, cnd va
veni ora indicat de poziia n care au ncremenit acele acestui ceasornic.
Dar ce folos, c acele ceasornicului oprit indic corect ora exact de dou
ori n 24 de ore, vei replica, dac nu putem spune, cnd are loc aceast?
Dar de ce credei, c nu putem spune? nchipuii-v, c ceasornicul s-a oprit
exact la ora 8 (seara sau dimineaa nu conteaz). Oare nu este clar, c la
ora 8 dimineaa i la 8 seara el va indica ora exact? i aa de fiecare dat,
cnd va fi ora 8 dimineaa sau seara.

PREOCUPARI SI PROBLEME CARE AU CONDUS


LA APARITIA UNOR TEORII

SI DISCIPLINE MATEMATICE
Natura vorbeste in limba matematicii : literele acestei limbi sunt
cercuri, triunghiuri si alte figuri matematice.
Nilul si geometria
Printre cele mai vechi stiinte se numara , desigur, geometria. Dar ce
probleme vor fi puse atunci in indepartata antichitate, pe care s-a cladit apoi,
treptat, aceasta stiinta ? Pentru raspuns, sa parcurgem randurile scrise de
parintele istoriei, Herodot ( sec. 5 i.e.n.) :
Preotii povesteau ca (prin sec.13 i.e.n.) unul dintre regii vechiului
Egipt a impartit tara intre toti egiptenii , capatand fiecare cate o portiune
dreptunghiulara, egala, de pamant ; prin aceasta el a creat pentru sine
venituri, ordonand sa fie platit anual un anumit impozit. Daca raul Nil rupea
o parte a unei parcele oarecare, proprietarul ei se prezenta la rege si anunta
cele intamplate. Regele trimitea cativa oameni pentru a controla si masura cu
cat s-a micsorat parcela respectiva (dar si pentru a reconstitui hotarele
acoperite de malul revarsarilor) , pentru ca in viitor proprietarul ei sa
plateasca totusi corespunzator impozitul cuvenit. Mi se pare ca aceasta a fost
originea geometriei...
Este evident ca aceasta relatare atesta caracterul de preferinta, practic
al primelor cunostinte geometrice si da o explicatie a denumirii acestei
discipline, ca masuratoare a pamantului, terminologie propusa de catre
Arhitas si Platon (sec.4 i.e.n.).

GLUME

David Hilbert vorbind despre un elev al su spunea: "El a devenit poet.


Pentru matematic avea puin imaginaie".
ntr-o noapte Blaise Pascal avea o groaznic durere de dini. A
ntrebuinat totul pentru potolirea durerilor, dar n zdar. Atunci s-a ocupat
de studiul cicloidei, descoperindu-i o serie de proprieti, ca s constate n
final, c durerea de dini a disprut.
Marele matematician rus A. A. Marcov, fiind ntrebat, ce este
matematica, a rspuns: "Matematica este ceea cu ce se ocup Gauss,
Cebev, Leapunov i eu".
Vorbind despre feciorul su, David Hilbert spunea: "Aptitudinile
matematice el le-a motenit de la mam-sa, iar restul de la mine".
n timpul uneia dintre prelegerile sale, David Hilbet spunea:
Fiecare om posed un anumit orizont. Cnd se ngusteaz i devine infinit
de mic, el se transform n punct i atunci omul zice: "Acesta este punctul
meu de vedere".
Odat Hilbert, mpreun cu soia sa, a organizat un dineu. Dup sosirea
unui oaspete, doamna Hilbert i-a chemat soul ntr-o parte i i-a spus:
David, du-te, te rog, i-i schimb cravata.
Hilbert dispruse. Se scurser o or, dar el tot nu-i fcea apariia. Stpna
casei, ngrijorat, se porni n cutarea soului. Privind i n dormitor,
descoperi, spre mirarea ei c Hilbert dormea n pat. Trezindu-se, el i-a
amintit c dup ce i-a scos cravata, continua, dup inerie, s se dezbrace
mai departe i, dup ce s-a mbrcat n pijama, s-a culcat n pat.
Odat Isaac Newton a vrut s-i fiarb un ou de gin, fr a ntrerupe
lucrul. i lua un cronometru pentru a fierbe oul numai n timp de trei
minute. Era, ns, preocupat de problema sa matematic, pe care ncerca s-o
rezolve n acel moment. Cnd i aduse aminte, mare-i fu mirarea: a pus
ceasul la fiert, iar n mn inea oul ca s numere minutele.
Marele fizician Josiah Gibbs, fiind un om foarte retras, nu scotea, de
obicei, nici o vorb la consiliile tiinifice ale universitii unde el preda. La
una din edinele n cadrul creia se discuta ntrebarea crui obiect trebuie de
rezervat mai mult spaiu n noul program de studiu: matematicii sau limbilor

strine. Gibbs n-a rbdat, totui, i a luat cuvntul:


Matematica tot este limbaj, a spus el.
Lui Albert Einstein i plceau foarte mult filmele lui Charles Chaplin,
nutrind o simpatie deosebit fa de personajele create de acest cineast.
ntr-o scrisoare adresat lui Charles Chaplin citim: "Filmul dumneavoastr
"Goana dup aur" e pe nelesul tuturor. Vei ajunge numaidect om mare.
Einstein".
Rspunsul a fost dat cu promptitudine: "M-ai cucerit i mai mult. "Teoria
relativitii", pe care ai elaborat-o, nu o nelege nimeni, dar dumneavoastr
ai devenit, totui, om mare. Chaplin".
Carl Gauss se distingea nc din coal prin agerimea minii sale.
Odat nvtorul su i zise:
Carl, ai vrea s-i dau dou ntrebri. Dac la prima o s rspunzi corect,
apoi la a doua poi s nu mai rspunzi. Aadar, cte ace are bradul colii
noastre, mpodobit de Anul Nou?
65786 de ace, domnule nvtor, a rspuns imediat Gauss.
Bine, dar cum ai aflat acest lucru? l ntreb nvtorul.
Aceast ntrebare de acum este cea de a doua, remarc cu promptitudine
elevul.
Printre numeroasele lecii despre aplicaiile matematicii, citite de ctre
Cebev, se remarc i prelegerea lui la Paris, dedicat teoriei matematicii n
confecionarea mbrcmintei. La ea s-au prezentat cei mai buni croitori i
modelieri, diferii experi n ale eleganei. Cebev i-a nceput lecia cu
renumita fraz matematic:
Admitem, pentru simplitate, c omul are corp de form sferic.
Dup aceste cuvinte vorbele lui sunau n gol, deoarece publicul ocat a
prsit sala.
Marele matematician american John von Neumann, a lucrat cndva n
calitate de consultant al specialitilor din domeniul construirii navelor
cosmice. Odat, vznd scheletul unei rachete, von Neumann a ntreabat pe
colaboratorul ce-l nsoea:
Cine a construit racheta?
Inginerii, a fost rspunsul.
Inginerii? repet von Neumann cu dispre, pi eu am elaborat teoria
matematic a rachetelor. Luai respectiv, lucrarea mea, publicat n anul
1952, i vei gsi n ea totul ce v intereseaz.

Specialitii au gsit lucrarea n cauz, au demontat construcia rachetei


proiectate de ei (ctre acel moment erau cheltuite deja 10 000 000 de dolari)
i au construit o rachet nou, urmrind cu strictee recomandrile lui von
Neumann. ns aceasta n-a fost destul, pentru a garanta succesul final, cci
n momentul apsrii butonului "Start" a rsunat o explozie asurzitoare i
racheta s-a fcut ndri. Indignai, constructorii de rachete l-au chemat pe
von Neumann i l-au ntrebat:
De ce, n pofida urmrii cu strictee a recomandrilor dumneavoastr
racheta a explodat, totui, n momentul lansrii ei.
Ceia despre ce ai vorbit se refer la aa numita teorie a exploziei
puternice. Eu am elaborat ntr-o lucrare de a mea, publica n anul 1954. Vei
gsi n ea totul ce v intereseaz, a rspuns von Neumann.
Niels Bohr avea de asupra uii sale de la vil btut o potcoav care,
chipurile, aduce conform unei credine populare, noroc.
Poate oare un savant att de remarcabil ca dumneavoastr s cread, c
potcoava suspendat de asupra uii ntr-adevr aduce noroc? ntreab unul
din vizitatorii si.
Nu, rspunse Bohr, desigur c nu cred. Aceasta-i o veritabil superstiie.
Dar tii se spune, c ea aduce noroc chiar i celor care nu cred n aceasta.
Despre Jean d'Alembert se zice, c atunci cnd de fiecare dat
demonstreaz studenilor propria teorem, spunea: "i acum, domnilor, vom
trece la teorema al crei nume am onoarea s-l port".
Mare i-a fost mirarea unui filozof, cnd a aflat de la Bertrand Russell,
c dintr-o afirmaie fals poate fi dedus oricare alta. El a ntrebat:
Dumnevoastr considerai, ntr-adevr, c din afirmaia 2 + 2 = 5, urmeaz,
c suntei papa de la Roma?
Russell ddu afirmativ din cap.
i dumneavoastr putei demonstra acest lucru? continu s-i exprime
ndoiala filozoful.
Desigur! a rspuns cu fermitate Russell i-i expune demonstraia n
cauz:
1. Presupunem, c 2 + 2 = 5;
2. Scdem din ambele pri a egalitii cte un doi: obinem 2 = 3;
3. Schimbm cu locurile partea stng cu partea dreapt: 3 = 2;
4. Scdem din ambele pri cte o unitate: 2 = 1;
Papa de la Roma i eu mpreun suntem doi. Deoarece 2 = 1, atunci

papa de la Roma i eu suntem una i aceeai persoan. Deci, eu sunt papa de


la Roma.
Despre matematicianul francez Pierre de Maupertuis (de altfel,
favoritul lui Napoleon Bonaparte), se spune, c, dup o mas copioas i
bine stropit cu buturi, se aeaz ntr-un fotoliu i declar, cscnd: "Acum
a vrea s rezolv o problem frumoas, dar s nu fie prea dificil!"
Un profesor foarte pedant obinuia s spun: "... polinomul de gradul patru
ax4 + bx3 + cx2 + dx + e,
unde e nu-i neaprat s fie baza logaritmilor naturali" (dar poate i s fie).

Matematica privit ca un sistem cultural


Titlul coincide cu numele unei cri cel are drept autor pe Raymond
Wilder, aprnd n 1981 i n care autorul dezbate problematica matematicii,
ceea ce reprezint ea pentru lume.
Pentru a nelege acest mesaj pe care ni-l ofer titlul, trebuie s nelegem mai nti cuvntul sistem, al crui definiie este dat de Dicionarul de
Filozofie (aprut n 1978, ediia a II-a) i care afirm: Mulimea de elemen
te i mulimea de relaii ntre aceste elemente, relaii relativ invariabile fa
de anumite reguli ale transformirlor care formeaz structura acestor mulimi.Totalitatea de elemente care constituie sistemul nu poate fi redus la elementele sale sau definit prin el. Nefiind reductibile la elementele care le
compun, sistemele posed propietatea integralitii, au caracter integral....
tiinle particulare pun n eviden existena sistemelor integrale... n cunoa
tere ( de exemplu: sistemul axiomelor geometriei euclidiene ). ntr-un sis
-tem integral, dat fiind legtura dialectic dintre ntreg i parte, ansamblul
este condiionat de ctre componente, iar acestea din urm sunt supuse unei
aciuni integratoare din partea sistemului. Orice sistem este alctuit din subsisteme, care reprezint fiecare n parte, alte sisteme, crora le sunt subordonate ansambluri de elemente..
Dar n titlu mai apare i cuvntul cultur care are o simbolistic apar
te precum: Totalitate a produselor materiale i spirituale ale muncii, rezulta
te ale activitilor oamenilor de transformare contient a mediului lor natural i social, ale dezvoltrii i perfecionrii omului. n gndirea modern
conceptul de cultur a devenit unul dintre cele mai complexe i mai controversate. Ca neles fundamental, legat i de sensul original menionat i mai
sus, cultura ia natere i se definete n opoziie cu natura...Cultura reprezint ansamblul fenomenelor social-umane care apar ca produse cumulative ale
cunoaterii i , totodat, ca valori sintetice.
Autorul consider c matematica poate fi privit ca un sistem cultural
creat de om, att n vederea adaptrii, ct i pentru propriile lui satisfacii inelectuale, matematica este considerat i ca o substructur a culturii generale
, deoarece asupra sa acioneaz fore culturale i, astfel, i stabilete evoluia.
n trecut, ns, dac ne referim la Babilon sau la Egipt, matematica s-a
manifestat ca un element cultural. Atunci geometria exista doar ca un capitol
al aritmeticii, n care se nva cum se calculeaz lungimea, ariile sau volu
-mul anumitor figuri geometrice, i aceasta deoarece ideea de numr a fost
mai aproape de spiritul omenesc dect aceea de spaiu. Aa c, dei babilonienii cunoteau teorema lui Pitagora cu vreo mie de ani mai nainte de a se

fi nscut Pitagora, totui, pentru ei , aceast teorem nu exista ca un adevr


matematic, ci unul aritmetic. Astzi putem spune c ea reprezint problema
numerelor pitagoreice din teorema numerelor, adic ale acelor triplete de
numere ntregi pentru care: n=n1+n2.
Autorul dezvolt n carte i problema legat de copacul matematic ,
ale crui rdcini sunt Fundamentele matematicii, iar din trunchiul lui se
dezvolt ramurile pricipale: aritmetica, geometria, algebra, topologia, fiecare
dintre aceste ramuri purtnd vlstare noi, ca, de pild, teoria grafurilor care
se desface din ramura topologiei, .a.m.d..n prezent aceast teorie nu mai
poate fi aplicat, deoacere matematica are elemente noi, precum: geometria
analitic, algebrele booleene etc..
O nou reprezentare grafic a matematicii, potrivit concepieie de
sistem cultural, a fost introdus de L.A.While, n 1975.Matematica apare ca
un sistem de vectori, fiecare dintre vectori, corespunznd unui anumit capi tol: aritmetica, geometria, algebra, logica matematic, fundamentele matema
ticii etc., avnd o direcie, sens i mrime legat de problema urmrit.Aceti
vectori se ntlnesc sau se pot ntlni ntre ei, ca s formeze anumite noi do
-menii de cercetare, astfel ca evoluia matematicii, s apar ca o urmare
fireas c ale acestor compuneri vectoriale, petrecut n decursul timpurilor.
Aceste schimbri care s-au produs fie n timp, fie cerute de modelul unei
anumite culturi, ne face s stabilim o deosebire ntre istoria i evoluia
culturii mate-matice. Istoria este o descriere a eveminentelor trecute, aezate
n ordine cronologic, mpreun cu unele discuii asupra relaiilor ( de pild
cauzale ) ale acestor evenimente, pe cnd evoluia este procesul de
schimbare, un pro ces n care diferite forme sau stucturi se transform n
forme sau stucturi m buntite, motivate, n general, de anumite fore a
cror natur depinde de tipurile, de formele sau de stucturile implicate.
Istoria cultural stabilete evenimentele culturale particulare, pe cnd
evoluia cultural arat schim- brile pe care le sufer formele acestei
culturi.
Autorul pune mai mult accent pe evoluia cultural i trece istoria
cultural pe planul al II-lea. ns el intr n contradicie cu Gr.C.Moisil, care
afirma n cartea sa tiin i umanism: O anumit atitudine n filozofia
matematicienilor, numit intuiionism, a ndemnat pe matematicieni s studieze din ce n ce mai mult actul de numrare, trecerea de la 1 la 2, de la 2 la
3 .a.m.d.- scurt, ceea ce se numete raionament prin recuren. Teoria
funciilor recurente este un nou capitol al matematicii. Marele matematician
i gnditor sovietic A.A.Markov a privit altfel problema. Atunci cnd
construiesc un obiect, trebuie s am o reet, un proiect de construcie.
Aceast observaie ns este valabil i cnd construiesc un obiet matema-

tic; trebuie s-mi dau un algoritm de construcie.i A.A.Markov, pentru a


satisface dorinele sale filozofice constructiviste a creat o Teorie a algoritmului. Un algoritm este un ir de reguli fixe. O fucie recursiv e ceva care ne face s trecem de la 1 la 2, de la 2 la 3 .a.m.d..C n fond, ele sunt ace
lai lucru, acesta e o teorem. C ele dau modelul unei mecanizri, deci c
ele se apropie de munca pe care o face calculatorul, iat un lucru pe care
ncepem s-l nelegem..Deci faptele istorice ilustreaz i desco per
totodat modele culturale i forele care au cauzat un anumit proces cultural.
n a doua afirmaie a autorului, cea c matematica este o substructur a
culturii generale , matematica a trebui s fie supus, n decursul dezvolt- rii
ei, la diferite influene impuse de necesitiele sociale. Aceasta se poate
demostra prin multe exemple. Unul ar fi chiar numele de geomatrie, care n
grecete nseanm msurarea pmntului, pe care grecii au dat-o, traducn
du-i nelesul ce-l avea la egipteni, acelei tiinte pe care ei au creat-o i care,
nici pomenel nu-i s se mai ocupe cu asemanea msurtori; ei au fcut din
geometrie o tiin teoretic i logic.
O alt consecin interesant, care rezult din faptul c descoperirile
matematice sunt privite ca fcnd parte dintr-un proces cultural, este aceea
c nltur, tergnd cu buretele adic dndu-le o explicaie plauzibil-toate
controversele asupra prioritilor n legtur cu marile descoperiri.Cum?
Foarte simplu: cnd un sistem cultural se dezvolt pn la un nivel la care
un concept sau o metod sau o teorie este pe punctul de a fi inventat, atunci
se ivesc mai muli cercettori care sunt preocupai de acea problem i care
au toate conditiile pregtite ca s stabileasc, independent unul de altul,
aceeai soluie, n acelai timp. Soluia se prezint ca o nou combinaie, sau
sintez de elemente, n curentul interactiv al culturii.
n concluzie autorul dezbate ct de importante pot fi aceste dou
universuri ( istoria i evoluia cultural a matematicii ) n nelegerea
sensului de baz a matematicii.

SCURTA PRIVIRE ASUPRA PRIMELOR ZECE


NUMERE
Numarul unu:
In unele dialecte vorbite in Java, numarul unu este omonim cu luna.
Fiind singura pe cer, numele ei a sugerat notiunea de unitate. In alte limbi
pamantul a fost numele omonim cu unu. Intelesul original al cuvantului unu
nu se mai cunoaste, dar judecand prin analogie, trebuie sa fi fost numele dat
vreunuia dintre lucrurile ce se aratau mereu singure. Numele acelui lucru a
fost inlocuit apoi prin altul, iar cuvantul dintai s-a pastrat numai cu inteles de
numeral, Prin aceasta particularitate a numerelor de a fi ramas neschimbate,
ca forma, s-a putut stabili si inrudirea lor in diferite limbi vorbite. Astfel, s-a
constatat ca desi cuvantul unu nu se scrie , nici nu se pronunta la fel in
grupul limbilor indo-europene, toate expresiile lui provin de la cuvantul eca
de origine sanscrita. In limba greaca veche el s-a transformat in en in latina
in unus in rusa in odin etc. Numarul unu a fost notat prin diferite semne: cu
o linie verticala(I)-imiaginea simplificata unui deget ridicat-de catre
sumerieni babilonieni, egipteni, hindusi, romani, arabi si chinezi(acestea din
urma numai in scrierea stiintifica sau comerciala); cu o linie orizontala(--)imaginea unui betisor asezat pe pamant-de catre japonezi si chinezi in
scrierea obisnuita; cu un puct( )-imaginea pietricelei- de catre mayasi.
Numarul doi:
Iata primul numar caruia nimeni nu ia contestat calitatea de numar! Ba,
unii oameni de stiinta sunt de parere ca numarul doi a aparut in constiinta
oamenilor inaintea lui unu. Aceastea sustin ca privind luna sau soarele omul
nu a avut cum ajunge la ideia ca fiecare dintre ele este singura, deoarece nu
existau si alte luni sau alti sori fata de care acestea sa fie unice. Dupa ce sau
obisnuit cu o pereche de obiecte, adica cu doua obiecte la fel si mereu
alaturi, oamenii au inteles ce inseamna un obiect. In sprijinul acestei pareri
este si faptul ca bastinasii din unele triburi ale Americii de Sud deosebesc
numai numerele cu sot si numara numai pe perechi, adica din doi in doi. Ca
si unu, cuvantul doi este origine sanscrita: dva. Forma originala se mai
gaseste in limba rusa, polona si bulgara. In latineste a trecut in duo.
Numarul trei:
Numarul trei s-a bucurat cu muta atentie din partea oamenilor
dintotdeauna si de pretutindeni. In mitologia greaca zeul Poseidon ridica
apele marilor sau facea sa se cutremure pamantul cu ajutorul unii furci cu

trei dinti, numita trident. Toate templete din antichitate cuprind grupuri de
trei motive decorative: trei lei, trei elefanti, trei serpi, trei coloane......
Piramidele insesi au fetele triunghiulare, iar ca sa esprime o multime
nedefinita de lucruri, egiptenii repetau de trei ori hieroglifa prin care notau
acea multime. Trifoiul a fost modelul pentru numarul trei al primilor oameni.
In povestile noastre apar mereu trei zane, trei pitici, imparati care aveau trei
feciori, soacre cu trei nurori, capre cu trei iezi. In literatura se compun
trilogii, adica opere compuse din trei parti si asa mai departe.
Numarul patru:
Uitandu-se inainte, inapoi la dreapta si la stanga, omul primitiv sau din
antichitate a intuit numarul patru si la fixat prin multe dintre monumentele
de atunci: turnul Babel sau piramidele din Egipt aveau baza patrata. Grecii
considerau ca lumea este formata din patru elemente: apa, pamant , aer si
foc. Chiar si azi ne lovim la tot pasul de numarul patru: camera are patru
pereti, ferestrele, cartile, tablourile,masa de lucru, patul, peretii au cate
patru laturi, ora este impartita in patru sferturi, luna are patru faze, anul
patru anotimpuri. In multe triburi din regiunile tropicale este folosita
numararea din patru in patru. De pilda arborelui de paine se inoada in
manunchiuri de cate patru si bastinasii le numara pe noduri: un nod, doua
noduri..... zece noduri care este echivalent cu patruzeci. In limba sanscrita
patru se numea catur care insemna a repartiza in grupe de cate doua.
Rezulta de aici ca numarul patru s-a introdus prin operatia de grupare a
obiectelor doua cate doua.
Numarul cinci:
Numarul cinci se aseaza in categoria acelora care nu pot fi intuite
imediat prin simturi. Cinci linii verticale sau orizontale asezate alaturi, sau
cinci puncte puse in sir sunt greu de deosebit dintr-o privire, fara a le
numara. De aceia egiptenii sau babilonienii, care, dupa cum au vazut, scriu
numere de la unu la noua prin repetarea unitatii, cand notau pe cinci asezau
unitatile pe doua randuri. Originea cuvantului panca care insemna cinci in
limba sanscrita este mana mai exact intinde mana.
Numarul sase:
Semnul folosit de romani ca sa-l scrie pe sase(VI) arata clar
provenienta: "dupa ce s-au terminat degetele unei maini(V) se adauga un
deget(I) de la cealata mana." De altfel si cuvantul din limba sanscrita sas
din care nui greu de stabilit ca se trage latinescul sex(6) sau numirea
slavona sesti(6) pare sa aiba, dupa unii cercetatori, aceiasi interpretare:
anume sas ar fi o prescurtare a indicatiei sa treci la primul deget de la
cealalta mana.
Numarul sapte:

Alaturi de trei, oamenii au rasfatat,din cele mai vechi timpuri, si


numarul 7. Si, daca pentru 3 exista o explicatie pentru 7 nui asa de usor de
gasit vreuna! Antichitatea greaca preamarea 7 intelepti, printre care era si
matematiceanul Thales. Eroul atenian Teseu a rapus Minotaurul inchis in
labirintul din Creta, fiindca devora in fiecare an cate 7 fete si 7 baieti din
orasul sau . Si minunile lumii antice nu erau mai multe de 7. In antichitate
se presupunea ca exista numai 7 planete iar numele lor
au fost date celor sapte zile ale saptamanii. Sa mai adaugam la acestea ca si
orasul Iasi nu numai Roma, este asezata pe 7 coline. In limba sanscrita
numarul lui 7 i se spunea sapta. Numele lunii septembrie vine de la septem
care in latineste inseamna sapte.
Numarul opt:
Despre numarul opt, care urmeaza faimosul sapte, sunt putine de spus.
Doar ca, drept riposta la limitarea minunilor din lume numai la 7, s-a nascut
zicatoarea "fiecare tara isi are a opta minune a ei". In muzica opt sunete
consecutive sunt la baza unei game formand octava. Octo in latineste
inseamna opt si are la origine tot un cuvant sanscrit: asto, al carui inteles nu
se mai cunoaste.
Numarul noua:
Un proverb chinez spune "Cand ai de facut zece pasi al noualea este la
jumatatea drumului". De ce? Pt ca ultimul pas este si cel mai greu de facut!
Antichitatea greaca pomeneste de "cele noua muze", iar Dante, in "Divina
Comedia", imparte infernul si paradisul in cate noua cercuri. Provenit din
neva care inseamna numar noua, termenul poate fi considerat ca atragand
atentia asupra ultimului numar asupra lui 10, bariera unitatilor simple.
Semnele lui au fost la hindusi 3 si s , la arabi 2 si 9 iar in europa medievala
9 si 9.
Numarul zece:
Zece este ultimul numar din grupul unitatilor simple si singurul care,
desi este unitate simpla, se noteaza prin doua cifre: 1 si 0. El nu lipseste din
legendele noastre:(il aflam in legenda mesterului Manole). Cuvantul zece
isi are radacina in limba sanscrita in care se cheama dasa. In latineste
decem este inrudit cu digiti(degete) si arata astfel inca odata modelul dupa
care s-a stabilit zece ca baza a sistemului de enumeratie. Si in limba
germana zehn, care inseamna zece provine de la Zehe, adica: degetele de la
picioare. In limbile multor triburi primitive numarul zece are intelesul de
doua maini, 20 de un om intreg sau mainile si picioarele, 40 de doi oameni,
60 de 3 oameni s.a.m.d

Chestiuni de matematica distractiva


Poate fi matematica si distractiva ? Orice domeniu, cat de riguros, are
si aspecte mai putin formale - iar matematica nu este din fericire o exceptie.
Bineinteles ca fanii generatiilor PRO nu vor gasi nimic distractiv in cele
expuse in continuare - dar la urma urmei nu este vina mea personala. Si nici
a matematicii, fireste.
Matematica, asa cum se preda ea in scoala, este din pacate prea putin
atractiva. Manualele au saracit in ultimii ani din cauza restructurarii
programelor scolare, care au acordat o atentie sporita disciplinelor 'umaniste'
(orice absolvent de liceu sustine doua examene la romana, in vreme ce exista
multe profiluri la care matematica a fost deplin abolita din examenul de bac).
Si asa, din manualele vechi si noi se pot invata in primul rand sabloane de
rezolvare a unor exercitii mai mult sau mai putin raspandite. Inveti astazi sa
calculezi integrale rational-trigonometrice si ai surpriza sa constati ca la
examene se dau rational-exponentiale, pentru ca asa le-a fost mai comod
profesorilor care au alcatuit subiectele. Si de altfel, prea multi invata
matematica (daca o fac), doar de frica examenelor. Oare sa nu aiba aceasta
materie nimic care sa merite timpul pierdut cu studiul ?
Cred ca un absolvent de liceu trebuie in primul rand sa ramana cu
abilitatea de a gandi, de a elabora rationamente - si abia apoi cu insusirea
unor algoritmi de calcul. Dezvoltarea acestei abilitati presupune:
reorganizarea programelor si manualelor scolare; eliminarea rigiditatii
expunerii.
In seria curenta de pagini, voi introduce cateva exemple menite tocmai
a spori atractivitatea prezentarii matematicii.
Exemplul 1. Imediat dupa predarea regulii de trei simple in clasa a VIa,
ar trebui propusa elevilor urmatoarea:
O orchestra compusa din 40 de instrumentisti interpreteaza o melodie
in 4 minute. In cat timp va fi interpretata melodia de o orchestra compusa
din 80 de instrumentisti ?
Dincolo de raspunsul pe care il intuiti (evident, tot in 4 minute), este
important sa subliniem caracterul nociv al problemelor-sablon cu muncitori
sapand la santuri sau cu conducte care umplu rezervoare, prezente in mai
toate manualele. Trebuie ca de fiecare data cand este predat un astfel de
sablon sa se insiste si asupra situatiilor in care el se aplica. Astfel, se va evita
ca instrumentistii din problema noastra sa fie asimilati muncitorilor care
sapa transee.

Exemplul al 2-lea. Acest exemplu celebru dateaza din antichitate.


Filozoful Zenon si-a pus urmatoarea problema:
Ahile alearga in aceeasi directie si in acelasi sens cu o broasca testoasa,
care are un avans d. Ahile are insa o viteza de 10 ori mai mare decat cea a
broastei testoase. Cand Ahile va ajunge in punctul unde initial se afla
broasca, aceasta va mai fi parcurs inca d/10; cand Ahile va ajunge si in acest
punct, broasca tot va mai avea un avans d/100. Continuand rationamentul la
infinit, putem trage concluzia ca Ahile nu va ajunge niciodata broasca, ceea
ce este paradoxal. Explicati situatia.
Explicatia (cel putin cea la care m-am gandit eu) este ca, in ciuda
faptului ca pare infinita, suma:
d + d/10 + d/100 +...
are in fapt o valoare finita, care reprezinta chiar distanta dupa care Ahile
depaseste broasca. Sa gandim problema si sub aspectul coordonatei timp. Fie
t durata dupa care Ahile al nostru reuseste sa ajunga unde se afla initial
broasca. Intre timp, aceasta nu a stat degeaba si a luat un usor avans, pe care
eroul il remonteaza dupa t/10 s. a. m. d.. Suma:
t + t/10 + t/100 +... = 10t/9
reprezinta chiar durata dupa care broscuta va fi intrecuta. Mai interesante par
insa speculatiile referitoare la continuitatea timpului care se pot face pornind
de aici. Are timpul o scurgere continua (modelata de exemplu de multimea
numerelor reale pozitive, care intre oricare doua numere reale aseaza cel
putin un altul) sau este o succesiune de intervale discrete de durata foarte
mica dar bine stabilita ? Materia, dupa cum se stie, are o structura discreta fiind compusa din numere intregi de particule de mase bine stabilite.
Grosier, se poate afirma ca masa oricarui corp este un multiplu al unitatii
atomice de masa, definita ca 1/12 din masa atomului de carbon 12. Situatia
de mai sus pare sa fie o dovada in sprijinul continuitatii timpului - daca orice
durata ar fi multiplu al unei unitati t0, atunci nu s-ar putea face o diviziune a
unui interval in oricate parti, ceea ce sus se face de altfel. Un timp continuu
ne permite in schimb sa afirmam ca exista momentele t, t/10, t/100,... t/10n
oricare ar fi n natural.
Exemplul al 3-lea. Construiti patru triunghiuri echilaterale cu ajutorul a
sase bete de chibrit.
Lasand la o parte faptul ca in cutiile de chibrituri fabricate in Romania
nu se pot gasi bete de lungimi egale - deci sub aspect practic problema este
imposibila - ceea ce se urmareste aici este tot demontarea fixatiilor de tip... :)

REZOLVARI POSIBILE LA PROBLEME CELEBRE


IMPOSIBILE
Care sunt problemele din matematica, considerate a nu avea o
posibila rezolvare?
1 ) Trisectia unghiului oarecare;
2 ) Cvadratura cercului;
3 ) Constructia poligoanelor cu n laturi;
4 ) Dublarea cubului;
5 ) Sirul numerelor prime;
Acest articol vine sa dezghete intelectul uman acolo unde altii au
considerat ca este inghetat. Cu alte cuvinte autorul acestor rinduri a cautat sa
rezolve prin orice mijloace probleme considerate imposibil de rezolvat in
matematica. Metodele utilizate poate vor parea curioase. Ele pot fi insa puse
in practica cu un minim de cunostinte matematice. Practic unele din
metodele de rezolvare propuse, pentru aflarea sirului de numere prime spre
exemplu, poate fi realizata pina si de copii de gradinita, in timp ce se joaca
cu vestitele cuburi! Ca instrumente se vor folosi: rigla, compasul, foarfeca,
hirtia, apa, cuburile si tabelele. Poate parea o joaca de copil, autorul insa a
meditat la aceste rezolvari cca 22 de ani. Erau o provocare si trebuia dusa la
capat. Adevarul este ca aceste probleme considerate a fi imposibil de
rezolvat, afara de unele cazuri particulare, cu adevarat nu pot fi rezolvate in
termenii propusi de matematica. Pe de alta parte nu prea exista nici alte
rezolvari, ba mai mult, a te ocupa de aceste probleme te face sa devii
considerat de catre matematicieni ca fiind NEBUN. Cum mie mi-a placut
sa fiu nebunul care nu spune niciodata NU, am indraznit sa incalc LEGEA
DE AUR A ASCUNDERII PROBLEMELOR IMPOSIBILE. Poate ca nu as
fi insistat in rezolvarea acestor probleme daca in viata nu as fi intilnit zeci de
studenti sau profesori care in general nici nu au auzit de aceste probleme. In
manuale nu se amintesc niciodata despre ele, ceea ce face ca elevii si
studentii sa nu aiba habar de existenta lor.
DE CE NU POT FI REZOLVATE ACESTE PROBLEME?
In primul rind se incearca rezolvarea problemelor de geometrie prin
metode algebrice. Ori este vorba de elemente total diferite ca, concept si
existenta. De ce nu se accepta ca problemele de geometrie plana sa se

rezolve in cadrul geometriei in spatiu, si invers? De ce nu se accepta ca in


rezolvarea problemelor matematice sa fie utilizate proprietati ale
substantelor chimice, cum ar fi apa? De ce se accepta in general doar rigla si
compasul, cind de fapt numarul instrumentelor poate fi mult mai mare?
Pe de alta parte fara ca macar profesorii sa-si dea seama ii invata pe
elevi sa rezolve probleme de matematica utilizind realmente axe numerice
total diferite, creind un haos cumplit in mintea acestora. Dar cum
matematica se buchiseste nu se construieste, in tehnica invatarii actuale, s-a
ajuns ca sa se perpetueze un sir de aberatii matematice.
Spre exemplu: I se spune elevului ca axa numerica este de forma
-infinit<0<+infinit, unde numerele cu minus sunt de natura abstracta, fapt
care face ca radical din minus 1 sa nu poata fi obtinut. Dar in realitate i se da
aceluiasi elev urmatoarea problema: O nava cosmica a plecat spre Luna si
dupa ce a calatorit 380 000 km s-a intors 100 000 km. Se cere 1) Care este
distanta parcursa, 2) La ce distanta se afla de Pamint. Daca in cazul distantei
parcurse avem o insumare de cifre (+380 000 km + 100 000 km) si totul pare
OK, in cazul aflarii distantei fata de Pamint apare o scadere (+380 000- 100
000 km), unde 100 000 km ar trebui sa fie numar imaginar, imaterial, ori
nava a calatorit in acelasi mediu cosmic tot timpul, singura diferenta fiind
directia. Practic in problemele in care sint utilizate exemple reale axa
numerelor nu contine numere imaginare, in cazul de fata axa numerelor fiind
o axa cu doua puncte zero (pamintul si luna). Luati spre exemplificare
colectiile de probleme din scoli si incercati sa definiti ce axe numerice sunt
utilizate in rezolvari. Veti fi in final uimiti de cite aberatii pot fi
matematicienii cind nu-si dau seama de toate elementele implicate in
problemele lor, aparent banale. Un biet robot ar fi in imposibilitate sa
rezolve problemele matematice daca nu va avea introdus in creerul lui
mecanic toate tipurile de axe matematice. Daca in unele axe matematice
radical din 1 este imposibil, in alte axe radical din 1 = +1.
Din pacate am mostenit din antichitate o serie de notiuni geometrice si
algebrice, de care ne folosim si in prezent fara a le inchega intr-un tot al
matematicii. Tendinta va fi in general a se construi matematica fizica, o
matematica in care putem avea ca instrumente nu numai numerele ci si
elemente palpabile cu proprietati fizico chimice. Spre exemplu: De cite
becuri electrice de acelasi fel avem nevoie pentru a dubla iluminarea ? Desi
aparent simpla problema nu are practic rezolvare. Aceeasi problema ne
aminteste de problema cosmologica: daca sint o infinitate de stele, de ce
cerul noptii nu este iluminat ca si ziua? Iata asadar de ce avem nevoie ca

vechea matematica sa devina mult mai complexa, inglobind in sine fizica si


chimia cu tot harnasamentul lor.
De fapt avem doua matematici: una reductiva-abstracta (in care+11=0) si una naturala, in care numerele au proprietati nematematice (+1 mar
1 mar = 0 mere + 1 mar , conform legilor fizice in natuira nimic nu se
pierde, nimic nu se cistiga ci totul se transforma). Daca mincam un mar
acesta nu dispare ci si-a schimbat pur si simplu grupul matematic de
referinta. Autorul a regindit cu peste 20 de ani in urma o matematica in care
marul sa existe indiferent de minusurile la care matematica actuala il supune.
Asa am ajuns la matematica cu memorie, in care numerele obtinute prin
eliminare se depoziteaza intr-o bocceluta dusa de fiecare numar in parte in
spate. Rezultatul este interesant: practic se poate in multe cazuri ajunge de la
rezultat la numerele initiale cit si invers, la fel ca in chimie.
Sperind ca inca nu ati renuntat a lectura acest material, voi trece la
dezvoltarea rezolvarilor problemelor imposibile celebre enuntate anterior:
1 ) Trisectia unghiului oarecare
Cind te gindesti ca matematicieni celebrii au cautat rezolvarea acestei
probleme (cu rigla si compasul ), pina la epuizare, ti se ridica parul maciuca.
Si nici nu au gasit o alta rezolvare. Daca te ocupi de ea esti considerat demn
de internarea la nebuni.
REZOLVARE PROPUSA:
Se ia un unghi oarecare. Cu o deschidere de compas se traseaza un arc
de cerc cu centrul in intersectia unghiului care intretaie limitele acestuia. Se
decupeaza cu un foarfec si se construieste cu forma astfel decupata un con.
Asezam conul cu baza pe un plan si nu avem decit sa notam la baza conului,
din doua in doua, punctele hexagonului inscris in cercul bazei. Un bun
instrument pentru determinarea diametrului conului, cercului bazei este chiar
si sublerul. In final se desface conul pe care am notat punctele triunghiului
regulat inscris in cercul bazei, apoi trasam liniile trisectoare ale unghiului
oarecare. Desi metoda este neconventionala, nu trebuie sa stii prea multa
matematica pentru a o rezolva. (anul 2004)
2 ) Cvadratura cercului
Cum sa construiesti un cerc si un patrat cu suprafete egale? Orice
matematician care se respecta stie ca nu este posibil. Si totusi:
REZOLVARE PROPUSA:

Parascan va spune: NIMIC MAI SIMPLU!


Avem un cerc.
Acest cerc va fi baza unui cilindru cu o inaltime oarecare. Se ia
jumatate din cantitatea de apa ce poate umple acest cilindru. Aceasta apa va
fi turnata in forma a doua planuri intersectate la un unghi de 90 grade intre
ele si 45grade fata de planul solului, lungimea corpului obtinut fiind egala cu
lungimea cilindrului si paralela cu solul.
Se va observa ca in corpul astfel umplut cu apa, aceasta va determina
latura patratului egal ca suprafata egala cu a cercului initial. Aceasta este
posibil deoareca doua corpuri geometrice cu volume egale si laturi paralele,
aflate intre doua plane paralele vor avea aceeasi arie a bazelor indiferent de
forma lor !
Problema este simpla si nu vad de ce au trebuit sute si sute de ani pentru
3 ) Constructia poligoanelor cu n laturi
De ce invatam in scoala constructia unor poligoane regulate si nu a
tuturor poligoanelor regulate? Simplu : matematicienilor le este rusine sa va
spuna ca nu au o rezolvare generala pentru constructia poligoanelor cu n
laturi, asa ca va servesc si ei ce pot.
REZOLVARE PROPUSA:
Se ia o dreapta. Se fixeaza un centru din care trasam un arc de cerc. Cu
un compas se traseaza arce cu raze egale pe primul arc de cerc. Vom trasa
atitea arce cite laturi va trebui sa aiba poligonul dorit. Unim ultima
intersectie a ultimului arc de cerc cu centrul arcului mare initial. Trasam linii
drepte intre punctele de pe arcul mare date de intersectiile cu arcele mici.
Decupam forma astfel obtinuta. Din ea vom construi un con, daca pastram
baza ca cerc sau poligonul dorit daca decupam pe conturul liniilor de unire a
intersectiilor arcului de cerc mare cu arcele de cerc mici. Conul va avea pe el
inscriptionat punctele de intersectie a laturilor poligonului dorit. Asezind atit
conul cit si piramida (dupa caz) pe un plan vom putea lesne insemna
elementele poligonului pe care am dorit sa il construim. UUFFF!!! Greu,
nu?

4 ) Dublarea cubului
Matematicienii greciei antice au avut ca sarcina sa dubleze volumul soclului
unei statui. Ce e drept, problema parea usoara. Din pacate nimeni pina in
prezent nu a rezolvat-o.
REZOLVARE PROPUSA:
Orice cub contine 6 piramide cu baza patrata. Se construieste din
hirtie, etc, o piramida similara uneia din constitutia cubului dat, la care
prelungim suprafetele laterale. Piramida realizata o asezam cu baza paralela
cu suprafata pamintului si virful in jos. Nu ne ramine decit sa umplem cu
apa in volum dublu uneia din cele 6 piramide interioare a cubului dat,
piramida astfel orientata. Se va observa ca apa se va ridica la o inaltime
oarecare si va delimita valorile matematice a unui cub de volum dublu celui
initial.
5 ) Sirul numerelor prime
Metoda universala de a afla numerele prime este cea de calcul pe
marile computere. Nu are o formula ci o intreaga tehnologie logica. Practic

nici una din metodele utilizate afara de aceasta nu dau cu certitudine


infinitatea sirului numerelor prime.
REZOLVARI PROPUSE:
Metoda utilizarii cuburilor:
Metoda recomandata copiilor de gradinita!
Se ia un cub si se aseaza pe un plan. Se iau alte 2 cuburi si se aseaza
alaturi astfel incit sa construim un corp cu 12 laturi. Se iau 3 cuburi si se
urmareste acelasi aspect. Se iau 4 cuburi. Se observa ca acestea pot fi asezate
atit pe verticala cit si in doua straturi.
Ideea sirului numerelor prime utilizind cuburile este aceea ca numerele
prime sint date de corpurile cu 12 laturi a caror componente cuburi nu pot fi
stratificate intr-un numar mai mic de straturi decit cel al numarului cuburilor
din grup. Practic vom observa ca in anumite grupuri de cuburi ce alcatuiesc
corpuri geometrice cu 12 laturi, vom avea turnuri cu baza un cub. Toate
acestea reprezinta un numar prim egal cu numarul cuburilor. Astfel copii pot
invata lesne cum pot fi aflate numerele prime, fara a face nici un calcul
matematic. Asa DA!
Metoda tabelara sau metoda pasilor de la marunti la uriasi:
Cu un pas egal parcurgeti un drum oarecare notind locul unde ati atins
solul cu sirul de numere: 0, 1, 2, 3. Reintorsi refacem drumul plecind de
asta data din locul notat cu 1, dar cu pasi mai mari din 2 in 2. Notati locul
atins cu sirul : 0, 1, 2, 3,, Reintorsi iarasi porniti din punctul 3 initial dar
cu pasi de 3 ori mai mari. Repetati acest drum de mai multe ori, avind grija
sa pastrati logica propusa. Veti observa in final ca sint locuri unde ati atins
doar de doua ori solul indiferent de numarul de reveniri pe traseu. Ei bine
aceste locuri sunt numere prime si sunt egale cu numarul notat la prima
parcurgere a traseului.
Dupa aceeasi metoda se pot construi tabele de numere prime. In locul
pasilor pot fi utilizate prajini, rigle compasuri etc Nu este dificil, NU?
Daca mai aveti indoieli inca asupra celor scrise mai sus, incercati o alta
tehnica de rezolvare. SUCCES!

ANECDOTE

Mostenirea unui arab


Un arab, murind, lasa mostenire 17 camile, care sa fie impartite
precum urmeaza: primul fiu primeste 1/2 din numarul de camile, al doilea
1/3 si ultimul 1/9. Cum sa faca fara a taia camilele?
Raspuns :
Feciorii s-au adresat unui judecator. Acesta a venit calare pe camila sa.
A adaugat camila sa la celelalte 17, facand astfel 18 camile. Apoi a dat 1/2
din 18, adica 9 camile, primului fiu; 1/3 din 18, adica 2 camile, celui de-al
doilea; in sfarsit 1/9 din 18, adica 2 camile, celui de-al treilea. Rezultatul:
9+6+2=17. Judecatorul a incalecat apoi pe camila sa si a plecat.
Inteleptul si Impratul
Zice-se c n vremurile de demult tria un mprat orgolios nevioe
mare. Se credea cel mai puternic si mai destept om din lume si se mnia
nespus numai la gndul c ar putea exista cineva mai grozav ca el.
Si iat c, din gur n gur, ajunse zvon la urechile lui c pe undeva vietuia
un ntelept foarte ager. Impratul, vrnd sa se descotoroseasca de el, porunci
ca nteleptul sa fie grabnic ntemnitat si judecat pentru o pricin scornit.
Fr s zboveasc prea mult, judectorii l-au condamnat pe ntelept la
moarte. Adus n fata tronului, mpratul i-a spus trufas:
Alege-ti singur moartea. Vei fi spnzurat, ori doresti s ti se taie capul?
- Nu doresc nici una nici alta, zise nteleptul, dar n-am ncotro. Totusi, mrite
mprate - continu el - as vrea sa-mi mplinesti, asa se obisnuieste, o ultim
dorint: s-mi aleg singur moartea. Voi rosti cteva cuvinte. Dac le vei
considera drept un adevr, atunci s mi se taie capul; dac, dimpotriv, vei
gsi c cele spuse exprim un neadevr, atunci s poruncesti moartea prin
streang.
M nvoiesc! - zise ndat mpratul, vrnd s arate celor din jur c stie
s respecte ultima dorint a condamnatului.
Iar condamnatul a rostit nu mai mult de trei cuvinte si ... a scpat cu viat!
Care au fost cuvintele salvatoare?
Raspuns :

Cuvintele salvatoare au fost: " Voi muri spnzurat! " Potrivit


ntelegerii, mpratul a fost pus n imposibilitate s-l omoare pe ntelept si
iat de ce:
Invoiala era ca, n cazul cnd spune un adevr, nteleptul sa fie
decapitat, iar dac spune un neadevr, s fie spnzurat. Exist dou
alternative:
Impratul s considere drept adevr spusele condamnatului. Ar urma
deci s-l decapiteze. Decapitndu-l ns, afirmatia "Voi muri spnzurat"
devine un neadevr.
Impratul s considere drept adevr spusele condamnatului drept un
neadevr. In acest caz, potrivit nvoielii, nteleptul trebuia spnzurat, spusele
sale se adeveresc si, n aceasta alternativ, urmeaz s fie ucis prin tierea
capului!
Drumul pdurarului
Unui pdurar i s-a oprit odat ceasul destepttor fiindc uitase s-l
ntoarc la timp. Pdurarul l-a potrivit cu aproximatie si lsndu-l acas a
pornit spre un sat apropiat unde avea treab. A apucat-o pe potec nspre sat,
pe un drum drept, care nu urca si nici nu cobora. Pdurarul fcuse drumul
acesta de nenumrate ori cu pasul lui domol, obisnuit, care-i asigura acelasi
timp pentru parcurgerea distantei, att la ducere ct si la ntoarcere. Totusi,
pdurarul nu socotise niciodat de ct timp avea nevoie pentru a parcurge
acest drum.
In sfrsit, cnd a ajuns la steanul cu care avea treab, ceasul acestuia
arta ora 10. A stat pdurarul aici pn aproape de ora prnzului, dup care,
aruncnd o privire la ceasul gazdei a pornit spre cas unde ... si-a potrivit cu
precizie destepttorul! Bnuiti cum a reusit s fac acest lucru, amintindu-v
c pdurarul nu cunostea durata drumului?
Raspuns :
La plecare, dup cum am vzut, pdurarul a ntors ceasul potrivindu-l
la o or oarecare. Ajuns la stean a privit ceasul, a aflat ct este ora, lucru pe
care l-a fcut si la plecare. Deci el a stiut ct timp a zbovit n sat. Sosit
acas s-a uitat la ceasul su si a fcut socoteala ct timp a lipsit de-acas.
Din acest timp l-a sczut pe cel ct a zbovit n sat si a aflat astfel durata
drumului. ntruct distanta dintre sat si casa lui o parcurgea att la dus ct si
la ntoarcere n acelasi timp, a mprtit durata total a drumului la 2, aflnd
astfel durata unui drum. Acum, nu i-a mai rmas dect s adauge acest timp
la ora artat de ceas la plecarea sa din sat. Suma aflat era ora exact, la
care si-a potrivit apoi ceasul.

Etichetele ncurcate
Se spune c, pe vremuri, un calif, voind s-si mrite fiica, a invitat la
curtea sa ctiva printi voinici si ageri la minte, pentru ca dintre ei s-si
aleag drept ginere pe cel mai bun. Dup ce i-a supus la o seam de
ncercri, a adus n fata tinerilor trei cutii si le-a spus c una contine dou
safire, alta dou rubine, iar ultima un safir si un rubin. Cutiile aveau
etichetele care indicau: prima, dou safire, a doua un safir si un rubin, iar a
treia, dou rubine. Iar califul, dup ce i-a avertizat pe tinerii candidati c
etichetele sunt lipite gresit si c nici una nu corespunde continutului cutiei
respective, le-a cerut s spun cte pietre pretioase au nevoie s scoat
pentru a arta cu exactitate ce contine fiecare cutie. Unul dintre printi a
rspuns c are nevoie s scoat doar o singur nestemat si poate spune ce
contin toate cutiile. Spre marea uimire a celorlalti, el a reusit. Cum a
procedat?
Raspuns :
Tnrul a scos o piatr pretioas din cutia cu eticheta "safir si rubin".
Dac a scos un safir , atunci cutia continea dou safire (nu putea contine un
safir si un rubin, fiindc - s-a precizat - eticheta nu indica adevratul continut
al cutiei). Deci, dac aceast cutie continea cele dou safire, cea cu eticheta
"dou rubine" ar fi continut un safir si un rubin, iar cea cu eticheta "dou
safire" urma s contin dou rubine. Dac ar fi extras un rubin determinarea
continutului cutiilor s-ar fi fcut potrivit aceluiasi rationament.
Pungile cu galbeni
De mult, un btrn, simtind c i se apropie obstescul sfrsit, si-a
chemat feciorii si le-a spus:
- Dragii mei, toat averea mea este de 300 galbeni, pe care n-am s vi-i
mpart n mod egal; am s dau mai mult celui mai istet dintre voi. Stiti - a
continuat el - c toat viata m-am ocupat de cumpratul si de vndutul cailor,
dar niciodat n-am tinut mai mult de 300 galbeni; ce am cstigat n plus, am
folosit pentru cresterea voastr. Din totdeauna eu am avut pentru plata cailor
nou pungi, n care galbenii erau mprtiti n asa fel nct - fr s deschid
nici o pung - am putut plti orice sum de la 1 la 300 de galbeni!
Stiti cti galbeni sunt n fiecare pung?
Raspuns :
Pentru ca nici o pung s nu trebuiasc a fi deschis la orice plat ntre
1 si 300 de galbeni, acestia trebuie repartizati n felul urmtor: 1, 2, 4, 8, 16,
32, 128, 45.

ntrebare cu tlc
A fost odat ca niciodat, c dac n-ar fi nu s-ar povesti. Plecase FtFrumos la drum lung s gseasc izvorul apei vii. Tot mergnd si iarsi
mergnd, fr odihn, ajunse la o fntn lng care sttea un mosneag
nsetat. Cobor inimosul n fntn, i ddu mosneagului s bea, iar drept
rsplat acesta i art ncotro s se ndrepte pentru a ajunge unde voia. Si l
mai povtui mosneagul pe fecior s aib mare grij atunci cnd va trece prin
Pdurea fermecat, ntruct acolo va fi n mare primejdie s se rtceasc.
- ntreba-voi pe unul ori pe altul, om sau lighioan - rspunse degrab FtFrumos.
- Degeaba vei ntreba - i-o tiase mosneagul. n acea pdure sunt dou feluri
de vietti. Unele ti vor arta calea cea bun, iar altele, slujitoarele zmeului,
vor ncerca s te rtceasc, rspunzndu-ti tocmai pe dos la ntrebarea pus.
Or, n-ai de unde sti care-s fiinte bune si care-s rele.
Ft-Frumos multumi mosului si porni mai departe la drum pn ce ajunse n
Pdurea fermecat.
- ncotro este drumul spre izvorul apei vii? - ntreb Ft-Frumos pe prima
fiint ntlnit.
- Iat, ntr-acolo! - i rspunse aceasta.
Dar Ft-Frumos nu stia pe unde s-o apuce. Dac-i fiint bun, atunci
mi-a artat drumul adevrat - socoti el. Dar dac-i dintre cele rele, atunci mia rspuns tocmai pe dos. Asa c s-a asezat pe o buturug s chibzuiasc.
N-a zbovit prea mult ns, pentru c pe dat i-a venit n minte ce
anume ntrebare s pun urmtorului ntlnit, astfel nct - fie c aceasta
spune adevrul fie c-l ntoarce pe dos - s fie totusi drumul cel bun. Care
este ntrebare cu tlc?
Raspuns :
Ft-Frumos a pus primului ntlnit urmtoarea ntrebare: "Dac ti-as
cere s-mi arti drumul spre apa vie, ncotro m-ai ndrepta?"
n cazul cnd cel ntrebat spune adevrul, el arat, firesc, drumul cel bun.
Dar s vedem ce se ntmpl dac fiinta ntlnit este din acela care dau
rspunsul tocmai pe dos.
Dac Ft-Frumos ar ntreba simplu: "Care este drumul spre apa vie?" acesta l-ar ndruma gresit. n cazul cnd spre apa vie drumul ar porni-o,
bunoar, spre dreapta, fiinta i-ar spune, dimpotriv, c trebuie s-o ia la
stnga. ns Ft-Frumos nu ntreab asa, ci spune "Dac ti-as cere s-mi arati
drumul spre apa vie, ncotro m-ai ndruma?" La aceast ntrebare fiinta care
rspunde tocmai pe dos nu poate indica drumul spre stnga, deoarece ar
nsemna s recunoasc c l-ar fi trimis spre stnga n cazul ntrebrii simple

"Care-i drumul spre apa vie?" Iar aceast recunoastere ar nsemna un adevr.
Deci ea va rstlmci acest adevr si va spune "spre dreapta", adic tocmai
drumul bun!
n raftul bibliotecii
Pe unul din rafturile bibliotecii, asezate corect, n ordine, se afl trei
volume ale unei opere literare. Fiecare volum are 200 de file. Cte file se
gsesc ntre prima fil a volumului I si ultima fil a volumului III?
Raspuns :
ntre prima fil a volumului I si ultima fil a volumului III se gsesc
200 de file, adic cuprinsul volumului II. Ornduind trei crti, v veti
convinge c asa stau lucrurile
O escrocherie... fr pgubasi
n urm cu cteva decenii, piata antichittilor din Londra a fost
puternic zguduit de una din cele mai mari escrocherii ale timpului, al crei
obiect a fost o celebr statuet oriental, din aur masiv, de mare valoare,
aflat n posesia unuia dintre cei mai cunoscuti negustori din metropol.
ntr-o zi acesta primeste un telefon de la directia hotelului Astoria, prin
care este invitat s viziteze n interes de afaceri un magnat american, aflat n
trecere prin Anglia. Negustorul de antichitti se conformeaz, soseste n
luxosul apartament al magnatului, unde este primit de secretarul acestuia
care i comunic dorinta patronului su de a achizitiona pretioasa statuet. I
se spune c pretul nu conteaz. Tentat de afacere, anticarul se arat dispus s
cedeze vechea oper de art pentru suma de 100000 de lire. Omul, nsotit de
o paz puternic, aduce statueta, este introdus la bogatul american, care cnd afl pretul acceptat de secretar - se arat surprins de mrimea sumei si
ezit s cumpere statueta. Totusi pn la urm, coplesit de frumusetea
acesteia, semneaz cecul, spre bucuria negustorului de antichitti, care la
afacere cstigase nu mai putin de 25 la sut.
Considernd c are o zi norocoas, anticarul se grbeste s-si
investeasc cecul n cteva tablouri de valoare. La aceast nou afacere
negustorul de tablouri cstig si el 25 la sut. La rndul su, negustorul de
tablouri cumpr cteva bijuterii pretioase, iar bijutierul realizeaz si el un
beneficiu de 25 la sut. n sfrsit, din mn n mn, cecul ajunge la cel de-al
zecelea negustor. Toti negustorii prin mna crora a trecut cecul au obtinut
cte un cstig de 25 la sut.
Toat lumea era foarte multumit de cstigul realizat. Iat ns c
ultimul negustor descoper c cecul este fals! Magnatul american, n
realitate un escroc de mare clas, si luase de mult tlpsita. Al zecelea

negustor, cel care rmsese cu cecul fr nici o valoare, l-a dat n judecat pe
cel de-al noulea negustor: acesta din urm l-a actionat n judecat pe a
optulea si asa mai departe, primul fiind dat n judecat de cel de-al doilea.
Dar primul pe cine s mai dea n judecat?
Si iat, dup zile si nopti de frmntare, acestuia i vine o idee. O
mprtseste celorlalti nou negustori, care, att respectului ce-i purtau, ct
mai ales pentru c prin solutia gsit nimeni nu pgubea, ci dimpotriv, toti
rmneau n cstig, acceptar solutia n unanimitate. Stiti cum a fost
rezolvat problema?
Raspuns :
Problema cecului fals a fost rezolvat n felul urmtor:
Primii nou negustori au dat cte 10000 de lire, celui de al zecelea,
care rmsese cu cecul neacoperit. Deoarece fiecare dintre cei zece negustori
obtinuse un cstig de 25 la sut, respectiv de 25000 de lire, din care a
restituit doar 10000 de lire, a mai rmas cu un cstig de 15000 lire. Si
ultimul negustor a rmas cu acelasi cstig, ntruct el a obtinut 90000 de lire
pentru obiecte care l costaser numai 75000 de lire.
Ore anapoda
Pe nici unul dintre ceasurile mele nu m pot bizui! Toate merg
anapoda. Fat de ora exact, pendula, bunoar, rmne n urm cu 2 minute
pe or. Ceasul de voiaj nici el nu-i mai grozav, fat de pendul o ia nainte
cu 2 minute pe or. Ceasul de mas, si el, fat de ceasul de voiaj, rmne n
urm cu 2 minute pe or. n sfrsit ceasul de mn fuge si el, cu 2 minute n
comparatie cu destepttorul.
Astzi la ora 12 le-am potrivit pe toate cnd s-a dat la radio ora exact.
Tare sunt curios s vd ct va arta ceasul de mn disear , la ora 19!
Raspuns :
La prima vedere s-ar prea c rmnerea n urm a pendulului cu 2
minute pe or este compensat de faptul c ceasul de voiaj o ia nainte tot cu
2 minute, dup cum si rmnerea n urm a destepttorului este si ea
compensat de avansul ceasului de mn. ntr-un cuvnt, la ora 19 ceasul de
mn ar trebui s arate ora exact. Lucrurile nu stau ns asa, si iat de ce:
ntr-o or, pendula marcheaz doar 58 de minute. Dup pendul, n 60 de
minute, ceasul de voiaj marcheaz 62 de minute. Prin urmare, pentru fiecare
minut al pendulei ceasul de voiaj marcheaz 62/60 minute, iar n 58 de
minute dup pendul (respectiv o or exact) ceasul de voiaj marcheaz (58
x 62)/60 minute. Mai departe, vedem c n 60 de minute ale ceasului de
voiaj destepttorul marcheaz 58 de minute. Asadar, pentru fiecare minut al
ceasului de voiaj destepttorul va marca 58/60 minute, iar pentru cele (58 x

62)/60 ale ceasului de voiaj destepttorul marcheaz (58 x 58 x 62)/(60 x 60)


minute. n mod asemntor se rationeaz si n cazul ceasului de mn; ntr-o
or exact el va marca (62 x 58 x 58 x 62)/(60 x 60 x 60). Tinnd seama c
ntre orele 12 si 19 este un interval de 7 ore, ceasul de mn va indica la ora
19, ora 18 si 59 de minute.

S-ar putea să vă placă și