Prima faz a regimului ceauist (1965-1971) se caracterizeaz printr-o relativ

liberalizare. Este adoptat 0 nou constituie (1965), este schimbat denumirea rii
n Republica Socialist Romnia, iar Partidul Muncitoresc Romn devine Partidul
Comunist Romn. Pe plan intern este sprijinit iniiativa particular n comer,
mbuntirea gradului de confort al populaiei i construirea de locuine proprietate
personal.
Se produce desovietizarea i liberalizarea vieii culturale prin eliminarea autorilor
sovietici i reluarea publicrii clasicilor literaturii universale. n nvmnt se
revine la sistemul tradiional, autorii romni sunt reintrodui n manuale i se
introduce studiul limbilor occidentale n coli. n plan extern, este adoptat 0
politic de independen fa de Moscova, se stabilesc relaii diplomatice cu
Republica Federal German (1967), iar n august 1968 este criticat intervenia
trupelor Tratatului de la Varovia n Cehoslovacia, Romnia refuznd s participe
la nbuirea revoltei anticomuniste din aceast ar. Vizitele lui Ceauescu n
Frana, Anglia, Germania i S.U.A., precum i cele ale preedinilor Charles de
Gaulle (1968) i Richard Nixon (1969) vor contribui la creterea rolului Romniei
pe plan internaional.
Concomitent, perioada din 1965-1968 a fost pentru Ceauescu una de consolidare a
puterii personale prin acapararea unor funcii importante n conducerea statului i
promovarea de cadre noi n structurile de conducere ale P.C.R.
A doua faz a regimului ceauist, neostalinist (1971-1980), are ca punct de
pornire vizitele fcute de Ceauescu n China i Coreea de Nord, cnd sunt lansate
tezele din iulie, care ntrerup cursul liberalizrii. n edina Comitetului Politic al
C.C. al P.C.R. (iulie 1971) se decide accentuarea vieii politice i ideologice,
accelerarea ndoctrinrii populaiei i controlul strict al tuturor activitilor de ctre
activitii de partid. Se producea 0 rentoarcere la autoritarismul politic. Este
introdus principiul rotirii cadrelor, ce permitea marginalizarea grupurilor
contestatare din partid, iar din 1972 membrii familiei Ceauescu i rudele sunt
plasai n posturi cheie. Din 1973, Elena Ceauescu ncepe o cariera politic ce 0 va
propulsa spre vrful puterii, iar din 1974 N. Ceauescu devine primul preedinte al
Republicii, socialismul dinastic devenind 0 relitate.
Dezvoltarea economic a rii a fost expus indicaiilor arbitrare ale dictaturii.
Msuri netiinifice i haotice erau lansate de Ceauescu nsui, care urmaea

dezvoltarea economic a Romniei exclusiv prin eforturi proprii. Se trece la

industrializarea forat prin ridicare de gigani industriali care produc ineficient, cu
mare consum de energie, de materii prime i costuri ridicate, combinatul siderurgic
de la Galai devenind simbolul acestei politici. Ridicarea unor construcii
megalomanice (Casa Poporului, Canalul Dunre Marea Neagr, Canalul Dunre
Bucureti i transformarea capitalei n port dunrean) i politica economic
aberant a regimului comunist au avut consecine dramatice pe plan social.
Alimentele de baz sunt raionalizate iar distribuirea energiei electrice i termice
este limitat la strictul necesar. Pentru mascarea crizei alimentare ce devenea tot
mai acut, regimul va publica un program de alimentaie tiinific (1982).
Returnarea datoriei externe (11 miliarde de dolari) se va face prin efortul i pe
seama poporului, ceea ce va contribui la scderea masiv a nivelului de trai.
Remediul la dificultile tot mai mari pe care le suporta populaia era nsprirea
dominaiei ideologice ce trebuia s duc la formarea omului nou, dispus s aprobe
entuziast politica dictatorului. Dup 1974, cultul personalitii Conductorului a
ctigat tot mai mult teren, fiind inspirat din modelele chinez i nord-coreean.
Numeroi scriitori, artiti i istorici vor fi la originea unui val de elogii fr
precedent la adresa lui N. Ceauescu. Milioane de oameni vor fi mobilizai pentru a
idolatriza persoana dictatorului iar mai trziu a cuplului prezidenial. Dup 1980,
istoricii oficiali nu vor ezita n fabricarea unor falsuri grosolane pentru a glorifica
trecutul revoluionar al conductorului, iar unii scriitori i adresau omagii exagerate,
pentru ca n final s fie ales preedinte de onoare al Academiei (1985) i numit
Erou al R.S.R. (1988) pentru cei 55 de ani de activitate revoluionar.
Sporirea nemulumirilor populaiei fa de greutile cotidiene precum i fa de
represiunea intern au condus n decembrie 1989 la 0 puternic revolt popular,
anunat de micrile populare din Ungaria, Germania de Est (R.D.G),
Cehoslovacia i Bulgaria, de prbuirea Zidului Berlinului i de evenimentele de la
Timioara. Marea revolt a poporului romn izbucnete n dimineaa zilei de 22
decembrie 1989, la Bucureti. Sub imensa presiune popular care asedia cldirea
Comitetului Central al P.C.R., Nicolae i Elena Ceauescu au fugit. Capturat
ulterior, cuplul dictatorial va fi judecat n imprejurri excepionale i condamnat la
moarte (25 decembrie 1989). n felul acesta era nlturat regimul comunist i se
redeschidea drumul Romniei spre libertate i democraie.

In 1974, Ceusescu instaureaza dictatura personala in partid (PCR) si in stat,

devenind Presedintele Romaniei, functie infiintata de el, pentru el. Aceasta
dictatura a fost exercitata, de fapt, de el si de membrii familiei sale, in special de
sotia sa, Elena.
Timp de 15 ani (1974-1989), in Romania a existat un regim politic caracterizat
de voluntarism, autoritarism si izolationism, care a scos tara noastra de pe
traiectoriile dezvoltarii moderne si din circuitul intern al valorii materiale si
spirituale.
Este greu sa clasificam acest regim, dar el nu putea sa se nasca decat in
contextul unui regim totalitar, o forma de totalitarism.
Internationalismul era invocat numai sporadic si de nevoie.Era cu neputinta ca o
personalitate ambitioasa sa poata mentine relatii bune cu autoritatea tutelara, sa
confere legitimitate unei alte surse de intelepciune si putere.
Pentru a-si pastra aceasta imagine de luptator intransigent pentru independenta
nationala, Ceausescu a fost deseori in dezacord cu interventiile sovietice in
arena internationala.
Prins in tensiunea dintre nemasuratele sale aspiratii politice si mai limitatele
angajamentele ideologice, Ceausescu a incercat sa combine acea politica interna
,strict stalinista cu o alfel de politica in afacerile externe.
In Romania, sursa puterii o constituia monoliticul aparat de partid..Desi
mostenirea teoretica leninista a fost invocate mai putin decat in alte tari
comuniste, Ceausescu nu a abandonat niciodata regulile despotice instituite de
bolsevici dupa 1921: eliminarea oricarei forme de democratie.
Niciun alt lider est-european din epoca poststalinista nu a reusit sa conceapa un
cult al personalitatii atat de sistematic si de teatral. Probabil ca acest cult al
personalitatii atotcuprinzator il va imortaliza pe Ceausescu in istoria
marxismului.
Prin Nicolae Ceausescu, bizantinismul a triumfat in cultura poltica a
comunismului romanesc: intrigile, eliminarea inamicilor prin conspiratii de
culise, practicarea duplicitatii in gandire si limbaj, demagogia ajunsa boala
nationala, respingerea problemelor cu adevarat etice, manipularea si
inselaciunea, toate aceste caracteristici dezgustatoare ale mostenenirii
Imperiului de Rasarit, recuperate si consolidate de Stalin, au atins apogeul in
cultul personalitatii lui Ceausescu. Membrii aparatului de partid trebuiau doar sa
se supuna orbeste indicatiilor lui si, atat timp cat nu-l suparau, li se ingaduia sasi pastreze toate privilegiile.

In 1989, multi credeau ca tranzitia noastra va fi una usoara, dar nu a fost asa.
Drumul spre democratie a fost marcat de un sir de evolutii si involutii.In
Romania, revolutia a fost acaparata de fostii demnitari comunisti si evolutia a
devenit involutie. A urmat o noua evolutie impusa de valul revolutionar:
deschiderea frontierelor, abolirea partidului unic, crearea presei libere,
reinstaurarea religiei.
In februarie 2000 s-a declarat insa invins de Securitate si a renuntat sa mai
candideze.
Regimul Nicolae Ceausescu a infaptuit o politica economica menita sa
industrializeze Romania, in timp scurt, fara nicio preocupare pentru nevoile
reale ale tarii sau sacrificiile umane.
Prioritatile si obiectivele economice erau stabilite arbitrar.Obsesia stalinista a
dictaturii priveste industria grea ca obiectiv prioritar l-a facut sa dezvolte cu
orice pret o uriasa industrie siderurgica si metalurgica. Veleitatile stiintifice de
chimist ale Elenei Ceusescu au dat tarii noastre o industrie vasta a petrochimiei.
Aceste ramuri au devenit pivotii economiei romanesti, care pe parcurs s-au
dovedit a fi irationale si foarte costisitoare. Un exempul clar il are combinatul de
aluminiu de la Slatina ce consuma in 1989 electricitate echivalenta cu consumul
casnic al intregii populatii din Romania.