Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
La prima vedere s-ar putea crede ca intre creativitate si inteligenta exista o corelatie
crescuta.
Cercetarile nu au confirmat insa o asemenea presupunere. Pana in anii '60 relatia
creativitate-inteligenta a fost studiata accidental.
Adevarata controversa cu privire la raportul dintre cele 2 dimensiuni ale P incepe o
data cu aparitia lucrarii lui GETZELS si JACKSON, Creativity and Intelligence (1962).
Cei 2 autori au selectionat dintr-un esantion mai mare, investigat prin teste de
inteligenta si creativitate, 2 grupuri de subiecti:
primul grup continea 26 de sb. care se situasera printre primii 20% la testele de
creativitate, fara a fi printre primii 20% si la testele de inteligenta;
cel de-al doilea grup cuprindea 28 de sb. situati printre primii 20% la testele de
inteligenta, fara a fi printre primii 20% si la cele de creativitate.
Comparand rezultatele acestor grupuri artificial construite s-a ajuns la ideea
independentei absolute si chiar a antagonismului intre coeficientul de inteligenta si
cel de creativitate.
R.L. Thorndike in '63 reexaminand datele lui Getzels si Jackson pe un esantion
reprezentativ a descoperit existenta unor corelatii ridicate intre testele de inteligenta
si cele de creativitate, ca si cele dintre diferite teste de creativitate. Constatarile lui
Thorndike au ramas singulare, multi autori au infirmat existenta unui asemenea tip
de corelatie.
Astfel, Torrance in '62 refacand cercetarile lui Getzels si Jackson, tinde sa exagereze
contrastrul dintre inteligenta si creativitate.
Dupa opinia multor psihologi aceste rezultate nu sunt surprinzatoare, ele se
datoreaza :
-
erorilor de esantionare